ANAFORÁ, 

anaforale, s. f. (În Moldova și în Țara Românească,

în sec. XVIII-XIX) 1. Raport scris adresat domnitorului (de către un mare
dregător). 2. Proclamație a domnitorului. – Din ngr. anaforá.

 sursa: DEX '09 (2009)

 adăugată de LauraGellner

 acțiuni 

anafora  sf [At: (a. 1802) URICARIUL I,

[1]

7/20 / Pl: ~le / E: ngr ἀνἀφορά] 1 (Înv) Raport făcut domnitorului de

către un mare dregător). 2 Proclamație a domnului. corectată

1. anafora → anafora — Ladislau Strifler

 sursa: MDA2 (2010)

 adăugată de blaurb.

 acțiuni 

ANAFORÁ, anaforale, s. f. (În Moldova și în Țara Românească,

în sec. XVIII – XIX) 1. Raport scris adresat domnitorului (de către un
mare dregător). 2. Proclamație a domnitorului. – Din ngr. anafora.

 sursa: DEX '98 (1998)

 adăugată de ana_zecheru

 
  acțiuni 

ANAFORÁ, anaforale, s. f. (Învechit) Raport scris adresat domnitorului,

de obicei de către un mare dregător. Se miră cineva cînd vede...
anaforalele și hotărîrile de acum, care în multe rînduri cuprind atît de
puțin. Ni s-au prilejuit a vide o anafora scrisă pe douăzeci coale
hîrtie. NEGRUZZI, S. I 304.

 sursa: DLRLC (1955-1957)

 adăugată de blaurb.

 acțiuni 

ANAFORÁ, anaforale, s. f. (Înv.) Raport scris adresat domnitorului (de

către un mare dregător). – Ngr. anafora.

 sursa: DLRM (1958)

 adăugată de lgall

 acțiuni 

anaforà f. odinioară, raport către Domnul țării: gata-i anaforaua către

Vodă? AL. [Gr. mod. ANAFORÀ].

 sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)

 adăugată de LauraGellner

 
  acțiuni 

anaforá f. (ngr. anaforá, raport. V. anáforă. Sec. 18-19. Raport (dare de

samă) a unuĭ funcționar către domn.

 sursa: Scriban (1939)

 adăugată de LauraGellner

 acțiuni 

Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

anaforá (raport) (înv.) s. f., art. anaforáua, g.-

d. art. anaforálei; pl. anaforále, art. anaforálele

 sursa: DOOM 2 (2005)

 adăugată de raduborza

 acțiuni 

anaforá (raport) s. f., art. anaforáua, g.-d. art. anaforálei; pl. anaforále

 sursa: Ortografic (2002)

 adăugată de siveco
  

 acțiuni 

Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice

anaforá s. f. Partea centrală a Liturghiei ortodoxe, corespunzând

canonului euharistic, care constă dintr-un ansamblu de rugăciuni de
mulțumire, de consacrare și de invocare, însoțite de gesturi și acțiuni
simbolice, în timpul căreia se săvârșește prefacerea sfintelor daruri în
sfânta Taină a împărtășaniei. – Din gr. anafora.