1.

Relatii de echivalenta

1. O relatie binara R pe mult . A se numeste relatie de echivalenta pe A daca ea este [Link] si vectori proprii pt matrice
reflexiva, tranzitiva, simetrica  Un scalar K se numeste valoare proprie pentru matricea A, daca exista o
2. Daca R este o relatie de echivalenta pe A pt fiecare element aA, multimea matrice coloana nenula X Mn,n(K) astfel ca A * X=  * X. In acest caz se spune ca X
a={xA|xRa}  A, se numeste clasa de echivalenta a elementului a. este vector propriu pentru A, corespunzator valorii proprii 
3. Orice relatie de echivalenta pe multimea A determina o partitie a multimii A in  Multimea valorilor proprii ale matricei A se numeste spectrul matricei A si se
clase de echivalenta. noteaza cu Sp(A)c(inclus)
4. Pentru orice partitie a multimii A=UiI Ai(Ai  Aj =ø pt i≠j), exista o relatie de  Relatia A * X= * X, X ≠0 in care A este o matrice patratica ,  scalar si
echivalenta pe A pentru care clasele de echivalenta sunt submultimile A i, iI, ale X o matrice coloana , se numeste relatie valoare-vector proprii.
partitiei.  Un scalar B este valoare proprie pentru matricea AMn(k) daca si numai daca
det(A- In)=0
[Link] de ordine
[Link] de matrice
1. O multime A pe care sa definit o relatie de ordine R se numeste multime
ordonata(A,R)
2. Un element bA1 se numeste minorant(majorant)pt A1 daca b≤a1(a1≤b)  
a1A1. 
3. Elementul a1 A se numeste infimumul multimi A1(daca 
exista),daca a1≤a1 pentru orice a1A1 si din relatia b≤a1, 

a1A1=>b≤a1. Se noteaza a1=inf(A1)(infimumul este cel mai mare
minorant)
4. Elementul ãA se numeste supremumul multimi A1(daca
exista),daca a1≤ã1, pentru orice a1 A si din relatia a1≤b,a1A1=>
ã≤b(supremumul este cel mai mic majorant). Se noteaza ã1=sup(A1)
5. Un element a €A se numeste element minimal in A daca din relatia
x≤a=>x=a(singurul minorant pt{a}este a)
6. Un element ã€A se numeste element maximal in A daca din relatia ã≤x=ã=x(ã
nu are majorant strict)
7. O multime ordonata(A,≤)se numeste latice daca pt orice a1,a2A exista 

inf{a1,a2}=a1a2 si exista sup{a1,a2}=a1  a2
 Daca JA este de forma canonica Jordan a matricei A, atunci exista limkfB(A) daca
8. O multime ordonata (A,≤) se numeste latice.
si numai daca exista limkfB(JA) si daca JA=P-1AP atunci
limkfB(A)=P limkfB (JA)P-1
[Link] caracteristic. Teorema Cayley-Hamilton
unde P este matricea de asemanare

1. Daca A Mn(k) este o matrice patratica cu elemente dintrun camp, atunci

[Link] [Link] generat de o multime de vectori
polinomul faBx definit prin relatia fa=(-1)n det (A-x In) se numeste polinomul
 Daca (V, K, *) este un vector atunci o multime de vectori V 1V formeaza subspatiu
caracteristic al matricei A, iar ecuatia fa(x)=0, se numeste ecuatia caracteristica a
in V daca
matricei A. Expresia canonica a polinomului caracteristic al unei matrice A: a) (V1, +) este un grup in (V, +)
fa(x)=xn- 1 xn-1+  2 xn-2 - .......+(-1)n-1 n-1 x +(-1)n  n unde  k-suma tuturor minorilor de b) Tripletul (V1,K,*) este spatiu vectorial
ordin K din matricea A.  O multime de vectori V1  V formeaza un subspatiu in V daca si numai daca
  1= ni=1 aii-urma matricei A si se noteaza  1=TrA== ni=1 aii pentru orice a, b  K si orice x,y  V1 => ax+by  V1
  n = det A  Multimea combinatiilor liniare de vectori S formaza un subspatiu, numit
2. (Cayley-Hamilton)orice matrice isi anuleaza propriul polinom caracteristic , deci invelitoare liniara a multimii S sau subspatiu generat de multimea de vectori S si se
fA(A)=0 noteaza cu <S>, sau Span(S).
 Invelitoarea liniara a multimii S este cel mai mic subspatiu care contine toti vectorii
[Link] unei matrici din S.
1.O matrice patratica AMN(k) se numeste matrice elementara daca A se obtine
din matricea unitate In prin aplicarea unei transformari elementare [Link] biliniare si forme patratice
 O functie F:VxVK se numeste forma biliniara pe V, daca :
a) F(ax+by,z)=aF(x,z)+bF(y,z)
2 .Efectuarea in matricea AM(m,n)(k) aunei transformari elementare pe linii revine
b) F(x,ay+bz)=aF(x,y)+bF(x,z) pentru orice x, y, z si orice a, b,K
la inmultirea matricei A la stanga cu matricea elementara E1 corespunzatoare transformarii.
 Daca in plus F are proprietatea F(x,y)=F(y,x),x, y V,spunem ca forma F este
Efectuarea unei transformari elementare pe coloane, revine la inmultirea matricei A la dreapta
simetrica , iar daca F(x,y)= -F(y,x) spunem ca F este antisimetrica sau alternanta.
cu matricea elementara de coloane Ec  Mn (k) corespunzatoare transformarii  Matricea A(e)F =ai ji,j=1,n Mn(k) unde ai j = F(ei , ej ),i, j=1,n se numeste matricea
formei biliniare F in baza E
[Link] A G Ln(k) este o matrice inversabila atunci exista o succesiune de  Daca F: VxV k este o forma biliniara simetrica atunci functia f:VK definita prin
transformari elementare pe liniile matricei cu blocuri A|In care o transforma intro matrice de f(x)=F(x ,x) se numeste forma patratica(definitia de forma biliniara F).
forma In|Bsi in acest caz B=A-1  Daca V este un spatiu vectorial de dimensiune finita si F: VxV →K este o forma biliniara
simetrica atunci matricea formei biliniare F intr-o baza finita, o numim matricea formei
[Link] cu vectori in R3 patratice.
 Produsul scalar o [Link] [Link] scalar
V1 negat= X1 * i negat + y1 * j negat + Z1 * K negat  Fie (V,K,*) un spatiu vectorial real sau complex (K=R sau K=C)
V2 negat= X2 * i negat +y2 * j negat + Z2 * K negat; V1 * V2 = X1X2+y1y2+Z1Z2 R  O aplicatie  *,*: VxVK se numeste produs scalar daca:
a) x+y, z = x,z+y,z
Produsul scalar al vectorilor bazei se face dupa tabla b) ax,y=ax,y
de operatie c) y,x=x negat,y negat
d) x,x0 si x,x=0  x=0 (x, y, z  V, aK)
 Un cuplu ( V, *, * ) se numeste spatiu euclidian (real sau complex) sau spatiu
* I negat prehilbertian
I negat 1  0,X=X,0=0
J negat 0  x,ay=a negat x,y
K negat 0  x,y+z=x,y+x,z
  ni=1 ai xi,  mj=1 bj yj= ni=1  mj=1 ai bj xi , yi 

J negat K negat
0 0
1 0 [Link] [Link]
0 1
3 vector
Obs. Tripletul (R ,R, *)este spatiu euclidian real de dimensiune 3 cu baza
 Fie (X,K, * ) si (Y,K , *)doua spatii vectoriale peste acelasi corp
ortonomata{i negat, j negat, k negat}
  (Aplicatie liniara)O functie T:XY se numeste aplicatie liniara sau morfism de Daca {e1,.........,en} este o familie libera in spatiul euclidian V atunci exista o familie
spatii vectoriale , daca T(a1x1+a2x2)= a1T(x1)+a2T(x2) pentru orice a1,a2  K si orice x1 ortogonala {f1,.....,fn} in V astfel ca: Span{ e1,.........,eK}=Span{ f1,.....,fK}, K=1,n
,x2X  Intrun spatiu euclidian pornind de la o baza cu ajutorul procedeului de
 Daca T:XY este o aplicatie liniara atunci T(X,+)(Y,+)este un morfism de grupuri ortogonalizare Gram-Schmidt se poate obtine o baza ortonomata
(T(x1+x2)=T(x1)+T(x2) sau T este aditiva)
 Pentru orice aplicatie liniara T(ax)=aT(x), aK, xX, deci T este functie omogena. [Link] la forma canonica a conicelor si cuadricelor
 O aplicatie liniara desface combinatiile liniare, deci T( ni=1 aixi)=  ni=1 aiT(xi)
 Pentru aplicatii liniare se mai folosesc denumirile de operatori liniari sau  Se numeste conica o curba plana a carui ecuatie implicita este:
transformari liniare f(x,y)=a11x2+2a12xy+a22y2+b1x+b2y+c=0
 (teorema dimensiunii pentru aplicatii liniare )  Conicele nedegenerate reduse la forma canonica sunt:
Daca (X,K,*) si (Y, K,*)sunt spatii vectoriale si T:XY este o aplicatie liniara atunci: Elipsa: x2 / a2 + y2 / b2 -1=0
a) Multimea Ker T={xX|T(x)=0}este un subspatiu in X numit nucleul aplicatie T Hiperbola: x2 / a2 - y2 / b2 -1=0
b) Multimea Im T={T(x)|xX} este un subspatiu in Y numit imaginea aplicatiei T Parabola: y2=2px
c) Daca dimesiunea spatiului X este finita atunci dim(X)=dim(KerT)+dim(ImT)  Se numeste cuadrica suprafata a carei ecuatie implicita este:
F(x, y, z)=a11x2+a22y2+a33z2+2a12xy+2a13xz+2a23yz+2a14x+2a24y+2a34z+2a44=0 (1)
(numarul dim(KerT) se numeste defectul aplicatiei T; iar numarul dim(ImT)se Atasam ecuatiei forma patratica:
numeste rangul aplicatiei T). A(x,x)= a11x2+a22y2+a33z2+2a12xy+2a13xz+2a23yz,unde X=|x|
|y|
|z|
[Link] autoadjuncti(T*=T) Reducem aceasta forma la forma canonica prin transformarea
ortogonala
Daca (x, * , *  ) este un spatiu euclidian complex si T:XX este ujn operator autoadjunct X=PY (2)
atunci :  Ecuatia (1) se poate scrie sub forma f=(X,AX)+2BX+a 44=0 (3)
B=a14,a24,a34
a) Exista o baza ortonomata in X formata din vectori proprii pentru T; Facand in (3) schimbarea ortogonala (2) se obtine:
b) Valorile proprii ale lui T sunt numerele reale 1y12+2y22+3y32+2b14y1+2b23y2+2b34y3+b44=0 (4)
 (Caracterizarea matricelor normale) Daca AMn(C) este o matrice atunci In ecuatia (4) se formeaza patrate perfecte obtinanduse forma canonica a
urmatoarele afirmatii sunt echivalente: cuadricei
a) A este matrice normala (A A*=A* A) Cuadricele nedegenerate reduse la forma canonica sunt:
b) A este unitar diagonalizata (exista PMn(C) cu P*:P-1 astfel ca matricea Elipsoidul: x2 / a2 + y2 / b2 +z2 / c2 -1=0
JA=P*AP sa fie matrice diagonala) Hiperboloidul cu panza: x2 / a2 + y2 / b2 - z2 / c2 -1=0
c) Daca  1, 2 ....... n sunt valorile propriii ale matricelor A atunci  n i,j =1 |a i, j|2 Hiperboloidul cu doua panze: x2 / a2 + y2 / b2 - z2 / c2 +1=0
=  ni=1 | i|2; Paraboloidul eliptic: x2 / a2 + y2 / b2=2cz
Paraboloidul hiperbolic: x2 / a2 - y2 / b2=2cz
d) (A * X)* (A * Y)=(A* X*)* (A* Y) pt orice X,Y Mn, 1(C)

[Link] bazei intrun spatiu vectorial

[Link] in spatii euclidiene

 O multime de vectori EV se numeste baza a spatiului vectorial V daca:

 Distanta de la un vector la un subspatiu este data de :
a) E este libera(vectorii din E sunt liniari independenti)
b) E genereaza tot spatiul V, adica Span(E)=V
D(x,V1)=||X1||=√(G(e1,...,ek, x)) / (G(e1,...,ek)) unde x=x1+x1 , x1V1, x1 x1 V1
 Daca bazele E={ e1,.........,en} si E’ {e’1,.........,e’n} sunt legate prin relatiile (1) atunci
si e1,...,eK este o baza in V1
matricea AT=ai j i j=1,n se numeste matricea pasaj de la baza E la baza E’ si se
 Se numeste determinantul Gram al vectorilor V1,....,VK urmatorul determinant:
G(V1,....,VK)= |V1,V1 V1,V2 ....... V1,Vk| noteaza:
|V2,V1 V2,V2 ........  V2,Vk|
|............................................| P(E,E’)=|a11 a21 ........ an1|
|Vk,V1Vk,V2 ........... Vk,Vk | treaba asta toata ii un determinant |a12 a22 ........ an2|
|........................|
|a1n a2n ....... ann| (are pe coloane coordonatele
[Link] unei aplicatii liniare vectorilor e’1,.........,e’n in baza E)

 Transpusa matricei A se noteaza cu MT(f,e)M(n,m)(K) si se numeste matricea atasata Relatie :e=P(e,e’) * e’
aplicatiei T in perechea de baze (E,F).(In cazul in care perechea de baze (E,F)este
subinteleasa atunci notam matricea lui T prin MT). [Link] si cuadrice pt ecuatii [Link] rectilinii
 T(x)f=MT(f,e)xe
a) Daca a1 ,a2 K si T1 , T2 L(x,y) atunci Mai T1+a2 T2 =a1MT1+MT2  O familie de drepte care genereaza o suprafata se numeste familie de generatoare
b) Spatiul vectorial al aplicatiilor liniare L(x,y) este izomorf cu spatiul vectorial
rectilini(generatoare rectilini definitia.....atata am din pacate)
al matricelor M(n,m)(K),(T)=MT
a) Compunerea aplicatiilor liniare revine la inmultirea matricelor atasate lor, adica
MS°T=MS ° MT
b) Daca (x, k, *) este un spatiu vectorial de dimensiuni n, atunci inelul
endomorfismelor (End(x), + ,0) este izomorf cu inelul matricelor patratice de ordin
n, (Mn(K),+,*)prin izomorfismul :End(x)Mn(K), (T)=MT

[Link] cilindrice si suprafete de rotatie

 Se numeste suprafata cilinidrica o suprafata generata de o familie de drepte

paralele cu o dreapta fixa(generatoare) si care mai este supusa unei conditi
geometrice ( in general pe sprijin pe o curba data)
[Link] in spatii euclidiene
 Deducerea ecuatilor
Propozitie Cilindrica: X=x+t
a) se spune ca vectorii x si y sunt ortogonali si se noteaza xy dacax,y=0 Y=y+t tR
Z=z+t
b) o familie de vectori {Xi} iI se numeste ortogonala daca pentru orice i≠j, xi  xj  Orice problema nu se face fara a se scrie propozitia cilindrica:
a) Cp: x=x(s)
y=y(s) s I R
 Daca familia {Xi} iI este ortogonala si nu contine vectorul 0, atunci familia este
z=z(s)
libera
b) Sp: x=x(s)+(t)
 (procedeul de ortogonalizare Gram –Schmidt)
 y=y(s)+(t) tR, sI R
z=z(s)+(t)
c) Cil F(x, y, z)=0 F(X-t, Y- t, Z- t)=0
G(x, y, z)=0 G(X-t, Y- t, Z- t)=0
Prin eliminarea lui t se scoate t din ecuatia simpla si se introduce in cealalta
 O ecuatie in spatiul de forma F(x, y, z)=0 , F nu depinde de x, y, z. Reprezentarea
ecuatiei unei suprafete cilindirce cu generatoarea paralela cu axa variabilei lipsa.
 Suprafete de rotatie
 Se numeste suparafata de rotatie o suprafata obtinuta prin rotatia unei curbe prin
spatiu in jurul unei drepte
 Fiecare punct de pe curba rotit in jurul axei:
a) are centrul pe axa de rotatie
b) este situat perpendicular pe suprafata de rotatie
 un cerc in spatiu se scrie ca intersectia unei curbe in plan

[Link] de [Link] directe

 Daca V1si V2 sunt subspatii ale spatiului vectorial(V,k,*) atunci multimea

V1+V2={x=x1+x2|x1V1, x2V2} formeaza un subspatiu in V numit suma subspatiilor
V1si V2
 Suma a doua subspatii este cel mai mic spatiu care le contine, deci
V1+V2=Span(V1V2)
 Se spune ca subspatiul V3 este suma directa a subspatiilor V1si V2 daca
a) V3=V1+V2
b) V1V2={0}
Si notam V3=V1  V2

 Subspatiul V3 este suma directa a subsatiilor V1si V2 daca si numai daca pentru
orice x3V3 exista si sunt unici x1 V1 si x2  V2 astfel ca x3=x1+x2