Postmodernism și postmodernitate

Leonov Alexandru, Istoria artei, Anul III

Postmodernismul este un curent artistic care înglobează noile mișcări culturale apărute
după modernism, epocă finalizată în anii 1960 după unele păreri, în anii 1980-1990, conform
altor școli de gândire. Totalitatea, integralitatea și unitatea, concepte de bază ale artei moderne,
sunt respinse de creatorii postmoderniști.
Acest curent este legat de profitabilitate, după creșterea valorii comerciale a operelor de
artă, cu urmare a creșterii economice din anii 1980. Acum, cultura, arhitectura, designul, arta
sunt intepretate sceptic, totul este deconstruit, conform gândirii post-structuraliste.
Postmodernitatea reflectă modul de viață al societății într-o eră postmodernă, descriind
căile prin care omul se identifică în legătură cu diversitatea culturală, natura, universul, în noi
coordonate culturale și economice. Se caută alte mecanisme de auto-depășire, se evită
colectivismul, marginalizarea și categorizarea într-un grup anume, dar și excluderea pe anumite
baze. Postmodernismul își trage seva din relativism, creația nu mai corespunde cerințelor de
universalitate, specifice modernismului.
Așadar, postmodernitatea este starea de a fi postmodern, iar postmodernismul constă în
adoptarea filosofiilor care urmează modernismului și se aplică în domeniile artistic, cultural și
social. Arta și arhitectura postmoderniste reacționează la arta modernă, aceasta fiind asociată cu
progresul, industrializarea, iluminismul, raționalitatea și ierarhizarea. Dacă modernitatea s-a
caracterizat cu schimbarea și constanța progresului, în postmodernitate și postmodernism acest
proces s-a încheiat.
Noua epocă a fost profund influențată de apariția sistemului digital. Au apărut noi moduri
de comunicare, de la faxuri, până la rețelele sociale virtuale, acestea influențând societatea în
multiple moduri. Se pune accent din ce în ce mai mult pe proprietatea și capitalul social, pe
costul informației.
Conform unor teoretizări, odată cu apariția postmodernismului, istoria și arta au ajuns la
sfârșit. Această mișcare a început în domeniul arhitecturii, negativizând utopismul și blândețea
tipice modenismului, caracterizat prin perfecțiunea ideală, armonie și ornamente complexe.
Arhitectura postmodernă nu mai marjează pe detalii echilibrate și perfecte. Se utilizează tehnici,
forme, materiale, culori ușor accesibile pentru creatori. Se preferă alegerea personală, stilul
fiecăruia, varietatea principiilor și obiectivelor. Criticând modernismul și considerându-l desuet,
estetica postmodernismului se distinge prin accentuarea diferenței, scepticism și deconstruirea
unității. De asemenea, se consideră că modernismul a eșuat prin planificarea sa și a erodat viața
urbană, obiectele și designul arhitectural.
Curentul postmodernist și-a făcut prezența și în literatură sau muzică, caracterizate de
eclectism și libertatea exprimării în orice formă și prin orice mijloc. În general, artiștii nu mai
respectă originalitatea operelor. Pe de altă parte, artiștii nu sunt identificați personal, în ciuda
personalității și talentului acestora. Se încurajează reproducerea, astfel încât obiectul sau
imaginea sa să ajungă la o audiență cât mai mare, care nu ar putea să o admire în original. Unii
artiști își asumă chiar opere din trecut, fapt criticat de unii specialiști ce consideră acest fenomen
un indiciu al invidiei și resentimentelor.
Postmodernismul poate fi înțeles ca trecere de la perspectiva modernistă care a dat sens
realității complexe, dar singulare, la o viziune contemporană în care pot coexista, întrepătrunde și
ciocni diferite realități artistice. Totul este atomizat și relativizat, adus jos de pe piedestalul înalt
al artei moderne, pentru a interacționa cu un public divers, cu viziuni estetice din cele mai
diferite. Totul este permis, se încurajează experimentalul, se caută asimetria, non-echilibrul, pe
fondul unei evoluții ale mentalității, economiei, relațiilor interpersonale și intercomunitare.
În concluzie, este clar că postmodernismul și postmodernitatea sunt termeni care au ieșit
dintr-o mișcare de rezistență care s-a opus modernității și modernismului. Include toate aspectele
care pun la îndoială modernitatea. Ele provoacă colectivismul și raționalismul modernismului și
modernității și propun o nouă modalitate de a identifica diversitățile și de a încuraja dezvoltarea
personală, mai degrabă decât schimbarea și progresul colectiv. În artă și design,
postmodernismul a mers până la punctul de însușire și vizibilitate. În acest caz, artiștii
postmoderni își însușesc opere de artă din trecut, iar designerii postmoderni rămân vizibili în
desene.