MARCEL IANCU

Cine si ce suntem noi defapt? Intrebari retorice, deoarece raspunsul nu poate fi unul universal, ci individual. Incet, incet, incepem sa descoperim lumea in care traim; minut cu minut, ora cu ora, an de an. Incepem sa intelegem cate putin din imensitatea, din infinitul universului, si cu cat descoperim mai mult, cu atat ne dam seama ca stim din ce in ce mai putin. Indiferent, noi nu incetam niciodata sa nu ne intrebam, sa creem supozitii. Trebuie sa existe un scop al existentei noastre, trebuie sa avem o semnificatie, un cuvant de spus, care sa influienteze intr-un fel sau altul miscarea de revolutie a pamantului. Nu putem accepta faptul ca este posibil sa fim doar o intamplare in haosul universului. Creem teorii, credinte, pe care le acceptam ca adevaruri incontestabile, asta pentru ca nimeni nu poate dovedi contrariul. Poti doar sa crezi, sau nu. Daca acceptam fapul ca totul se intampla cu un scop anume, ca fiecare actiune are o reactiune, atunci pentru fiecare persoana in parte, orice detalui al existentei sale, reprezinta un amanunt important in definirea lui ca fiinta pe pamant. Permanent acumulam informatii, pe care le stocam in mintea noastra, iar pe baza lor ne cladim personalitati. Fiecare fiinta vie, reprezinta o energie cu care intram in contact, asta inseamna ca ne influintam reciproc. Nu putem fi o individualitate, o singularitate, suntem suma tuturor fiintelor, obiectelor, locurilor care la un moment dat au avut o cat de mica influinta asupra noastra. Toate aceste teorii, care nu erau neparat necesare, nu fac decat sa puncteze anumite detalii, importante din punctual meu de vedere, in procesul de analiza a unei persoane, in incercarea de a intelege modul in care o persoana este infuientata de diversi factori, care intr-un fel sau altul au reprezentat puncte importante in dezvoltatea lui, ca personalitate cu o anumita seminificatie pentru societatea in care a trait, dar si pentru generatiile viitoare care i-au studiat munca si au luat-o ca pe un exemplu. Marcel Iancu Se naste la 24 mai 1895, la Bucuresti, intr-o familie burgheza instarita, tatal sau fiind comerciant in bransa textila. Se bucura de o educatie ingrijita la scoli bune, urmand gimnaziul Gheorghe Sincai si liceul Gheorghe Lazar. Inca de pe bancile liceului se arata dispus sa se implice in activitati ce presupun exprimarea opiniei, aratand faptul ca era preocupat sa se afirme intr-un mod public. Calatoreste cu parintii in strainatate in timpul vacantelor, poate vedea de timpuriu salile muzeelor din Italia, Franta, Germania. Mama sa se ocupa de educatia artistic a celor patru copii, dandu-le ore de muzica si incurajand talentul la desen a lui Marcel Iancu. La absolvirea liceului acesta doreste sa studieze artele plastic dar renunta, cedand la insistentele tatalui sau de a se orinta spre o profesie practica.

Faptul ca a trecut peste o dorinta a lui, urmand dorinta tatalui, nu l-a impiedicat sa-si urmeze, poate cu mai multa pasiune si ambitie, visul de a fi un artist plastic. Cateva din desenele ce fixeaza faza de debut a artistului in devenire, sunt o dovada concreta a influientelor din aceea perioada, a atmosferei intelectuale imbibata de impulsuri contestatare, premergatoare intaiului rozboi mondial. A foat mai intai impactul futurismului, prin lucrarile lui Marinetti si un Manifest futurist lansat pe 20 februarie 1909 ce marcheaza inceputul unei sustinute campanii. Paralel, razbat ecouri multiple din directia cubismului. Deschiderea de orizont, interesul pentru toate manifestarile de independenta creatoare, gustul inovatiei erau alimentate de interesul acordat picturilor lui Andr Derain, expuse in 1909 la Ateneul Roman.

Studiile in Elvetia Este trimis la Zrich, impreuna cu fratele sau Iului Iancu, pentru a urma cursurile Academiei de Arhitectura. In drum spre Elvetia face o escala la Mnchen si Klm pentru a se pune la curent cu ultimele performante ale modernitatii, prin lucrarile lui Czanne, van Gogh, Picasso si Drain. Inca de la inceput in structura lui Marcel Iancu se simte o dubla solicitate: pe de o parte se simte atras de tot ce inseamna spargerea tiparelor, depasirea canoanelor anchilozate, pe de alta parte ii repugna nihilismul rudimentar. Ludicul, inventivitatea fantezista ii stau la indemana. El se va integra perfect in ambianta de carnaval a Cabaretului Voltaire, atras fiind de sensul distrugator al jocului grotesc cu masti, pe care mai tarziu si le va confectiona. Aici il cunoaste pe Hans Arp si se reintalneste cu Tristan Tzara, participand la initierea miscarii Dadaiste. Implicarea sa in fondarea miscarii Dada, alturi de Tzara, este momentul culminant din viata artistica a lui Iancu, moment prin care intra in istoria artei moderniste. In manifestarile miscarii Dadaiste, Marcel Iancu este unul din cei mai activi membri. Din acesta perioada dateaza majoritatea contactelor cu reprezentanti important ai avangardei internationale, cu futuristii italieni, cu avangarda pariziana. Manifestele ale carui autor sau semnatar este, ne dau o imagine exacta a ideilor pe care Iancu si le formeaza si pentru care militeaza in Elvetia: misiunea sociala a artei si artistului in formarea omului, introducerea individualismului in arta si necesitatea efortului comun pentru crearea unei arte noi prin marirea simtului de liberate a omului.

Conform lui Mario de Micheli in Avangarda artistica a secolului XX pulicata de Meridiane 1968, Dada este descrisa ca o miscare antiartistica, antipoetica.() Dada este impotriva frumusetii eterne, impotriva vesniciei principiilor, impotriva legilor logicii, impotriva imobilitatii gandului, impotriva puritatii conceptelor abstracte, impotriva universului in genere. Dada se pronunta in schimb, pentru neinfranata liberate a individului, pentru spontaneitate, pentru cronica impotriva atemporalitatii, pentru ceea ce e nelegitim, impotriva a ce este pur, pentru contradictie, pentru nu acolo unde altii spun da si pentru da acolo unde altii spun nu, este pentru anarhie impotriva ordinii, pentru imperfectiune impotriva perfectiunii. Dadaismul este, deci, nu atat o tendinta artistico-literala, cat o dispozitie particulara a spiritului, este actul extrem al antidogmatismului.() Gestul mai multe decat opera este ceea ce intereseaza pe Dada; iar gestul poate fi indeplinit in oricare directiva a moravurilor, politicii, artei, raporturilor. Un singur lucru conteaza: ca acest gest sa fie intotdeauna o provocare impotriva asa-zisului bun simt, impotriva moralei, impotriva regulilor, impotriva legii; deci scandalul este instrumental preferat de exprimare al dadaistilor. Din punctual meu de vedere Dadaismul reprezinta cea mai importanta manifestare a spiritului uman. A trezit in oamnei dorinta de libertate, de exprimare libarea, fara nici un fel de reguli sau de canoane. Acesta trezire a spiritului unor oameni care nu mai vroiau sa asculte discursurile interminabile ale unei arte putrezite, ce milita catre perfectiune. Revolta cu care au refuzat sa mai ia parte la un spectacol gratuit, acompaniat de ororile razboiului, a instigat catre violata impotriva a tot ce tinea de ratiune, de gandire, de preconceptii. Arta se simte. Cea mai pura exprimare a spiritului este arta, care nu cunoaste granite, care nu are un inceput si nici un sfarsit, care nu traieste un trecut sau viitor, este cea mai prezenta forma de exprimare. Interesul crescand pentru gasirea unei cai spre o noua arta, indeparteaza trepatat pe Iancu cat si pe ceilalti plasticiei din grupul Dada, de nihilismul ce continua sa fie perceput de poetii din miscare. Iancu incepe sa fie interest de constructivism, iar in 1918, impreuna cu Arp, Baumam si multi altii, pun bazele unui grup Das Neul Leben in Basel, iar in 1919 infiinteaza asociatia Bund Revolutionarer Knstler. Manifestele ale carui autor sau semnatar este, ne dau o imagine exacta a ideilor pe care Iancu si le formeaza si pentru care militeaza in Elvetia: misiunea sociala a artei si artistului in formarea omului si necesitatea efortului comun pentru crearea unei arte noi.

Cel mai important dintre profesorii de la ETH (Edgenassiscn Technichen Hochshule), cu cea mai mare influienta asupra formarii lui, este arhitectul Karl Maser. Este considerat unul dintre primii mentori ai arhitecturii moderne, doar ca va adopta stilul modern abia din 1920, dupa ce Iancu paraseste Zrichul. S-au pastrat doar foarte putine desene de arhitectura din timpul studiilor. Interesante sunt cateva desene de interioare, cu peretii partial sau total acoperiti de pictura in stil abstract expresionist. Din aceste desene reiese preocuparea lui Iancu pentru relatia pictura, arhitectura si convingerea ca datorita dezvoltarii artei abstracte, arhitectura si pictura se pot reapropia. Arhitectura de interior moderna, indeparteaza tablourile de pe pereti si ornamentarea acestora se face prin aplicarea de picturi abstracte direct pe suprafata lor. Dupa absolvirea cursului de arhitectura Marcel Iancu inpreuna cu fratele sau pleaca la Paris. Nu se gasesc suficiente informatii despre sederea lor la Paris. Apoi pleaca in Flandra, unde lucreaza la Arros si Beihune, orase ce au avut foarte mult de suferit in timpul razboiului. Infiinteaza intre 1920-1921 un birou de arhitectura, impreuna cu arhitectul francez A.L. Dequire, ocupandu-se de reconstructia caselor distruse de razboi. Se stie prea putine despre activitatea biroului Janco si Dequire, dar faptul ca primeau inca finantare din Romania, indica imposibilitatea fratilor de a se intretine din munca lor.

Romania Modernitatea spatiului Romanesc constituie un domeniu de sinteza intre arta, stiinta si tehnica fiind categoric marcata de factorii economici, politici si sociali. Pana in anii 20, in Europa clasicismul se diminueaza, lasand loc diverselor manifestari de arhitectura moderna, ce variaza de la o tara la alta, de la o personalitate la alta. Tinand cont de faptul ca o cultura nationala nu poate exista inafara sferei culturale universale, artistii, scriitorii si nu in ultimul rand arhitectii acelei vremi s-au afirmat prin lucrari si actiuni pozitiviste ce vizau integrarea in sistemul universal de valori. Romania se afla situata la confluienta dintre cultura occidentala si cea orientala, sintetizand din cele doua propria spiritualiatate. Dupa crearea statutului national unitar in 1918, Romania devine una din tarile cu o perspectiva de dezvoltare economica importanta pentru S-E Europei. Totodata, datorita patrunderii noilor tehnologii de constructie ce incurajau spiritul progresiv al investitorilor, care vor considera ca arhitectura moderna raspunde exigentelor de confort pe care le impunea noua societate. Patrunderea noilor curente artistice in Romania gaseste in tara si mai ales la Bucuresti o arhitectura eterogena, caracterizata prin coexistenta stilurilor neoclasice, bizantine sau eclectice, la care se va adauga si stilul neoromanesc. Potentialul spiritual al tinerei generatii de arhitecti se va resimti puternic, odata cu adoptarea miscarilor culturale de avangarda europene. Cu putine exceptii, aproape toti arhitectii romani ai

acelei perioade au fost influientati in realizarea lucrarilor arhitecturale de stilurile istorice ale inceputului de secol. Arhitectura in Romania nu a cunoscut o etapa ce ar putea fi definita ca miscare de avangarda propriu-zisa, in sensul impulsului negativist si protestatar. Aceasta tendinta a fost indreptata spre ideea de progres, spre o sincronizare cu civilizatia europeana. Arhitectura moderna romaneasca se va impune printr-o innoire echilibrata, moderata, gasind insa resurse pentru o intense forta de exprimare. Marcel Iancu revine in tara in 1922, marcandu-si prezenta printr-o expozitie organizata in Bucuresti in care lucrarile sale au captat atentia publicului romanesc ce nu mai benefiaciase de actiuni asemanatoare pana in acel moment. Avand ascendentul celui ce frecventase cele mai mari personalitati ale avangardei internationale, devine repede pivot al unui grup de literati si plasticieni interesati in innoirile din arta occidentala. Rolul sau in raspandirea ideilor avangardiste in mediul spiritual creativ romanesc se va materializa odata cu aparitia revistei Contimporanul(iunie 1922). Prin intermediul acesteia Marcel Iancu isi face cunoscute ideile dobandite in timpul petrecut la Zrch sub influiente Dadaiste. Articolele aparute in numerele revistei sunt precursoare actiunilor ce vor urma. Se revolta impotriva acadenismului care de prea mult timp isi infipse radacinile in urbanistica Bucurestiului, critica arta de dragul artei si incearca sa deschida ochii celor de prea mult adormiti. Iancu parasise Europa Occidentala inainte ca primele experimente importante in arhitectura moderna sa fi avut loc. Pe de alta parte, in Romania la sfarsitul primului Razboi Mondial nu existau inca stimulii culturali, sociali sau econimici necesari unei innoiri radicale in arhitectura. In Bucurestii anuilor 20, predomina inca academismul Beux-arts si stilul neo-romanesc pecum si cateva exemple de Art-Deco. Cu toate acestea in Romania, Iancu are in sfarsit posibilitatea sa puna in aplicare conceptiile formate la Zrich si anume aceea varianta pozitiva moderata a Dadaismului pentru care optase si mai ales, interesul sau crescand pentru constructivism. Aparitia lui Iancu in peisajul romanesc tulbura tocmai apele statute ale autohtonismului legate strict de exaltarea tiparelor imobile de viata rurala arhaica. Dinamismul este calitatea prin care se impune felul sau de a se exprima in vartejul de linii si culori, in severa compozitie de planuri intretaiate, imbinate , suprapuse, convulsiile epocii marcate dramatic de invazia tehnicii si suprematia vitezei. (Centenar- Marcel Iancu 1895-1995) Confirmand o evolutie marcata de legaturi influiente ale artelor plastic cu arhitectura, nu e de mirare ca primele constructii moderniste apartin pictorului si arhitectului Marcel Iancu.

Activitatea arhitecturala in Romania Printre primele lucrari ale lui Iancu in Bucuresti Vila Fuchs prin care introduce in Romania un nou tip de arhitectura rezindentiala si adopta elemente formale caracteristice arhitecturii moderne. Silueta ortogonala , acoperisul terasa, ferestrele lungi si joase, fatadele predominat albe si renuntare la ornament. In anii ce urmeaza pana in 1931, Iancu va construi o serie de 8 vile moderne, ce pot fi caracterizate ca arhitectura functionalist constructivista, fara a avea insa rigoarea unor manifeste. Vilele realizate pentru o burghezie cu vederi progresiste sunt adaptate la noul mod de viata al omului modern, fiind economice si rational impartite. Anul 1931 reprezinta anul de cotitura in arhitectura romaneasca interbelica, anul decisiv al adaptarii modernitatii. Iancu foloseste materiale si tehnici de constructii moderne, structura din beton umpluta cu zid de caramida, tehnica ce permitea dispensarea peretilor in interior si realizarea unui plan liber. Exploateaza doar partial posiblitatile oferite de aceasta tehnica, lucru ce este de altfel general valabil pentru arhitectura romaneasca interbelica. Despre plan liber se poate vorbi doar in cazul parterului, ce este aproape intotdeauna un mare spatiu deschis, cu diferite zone functionale delimitate prin parapeti si denivelari ale pardoselei sau prin mari usi glisante. In locul simetriei Iancu adopta o metoda compozitionala bazata pe cautarea unui echilibru intre zone contrastante ca marime, proportie si asezare, ceea ce reprezinta unul dintre principiile arhitecturii moderne. In compozitiile fatadelor principale, o zona fragmentata de obicei verticala, ingusta, contrabalanseaza o alta zona ordonata, plana, masiva, cu putine deschideri si suprafete mari oarbe. Fatadele imobilelor de apartamente sunt compozitii bazate pe asimetrie, cu un element vertical plasat excentric si format de bovindouri, din care pornesc linii orizontale ample ale balcoanelor. La multe cladiri, Iancu se ocupa si de proiectarea in cele mai mici amanunte a interiorului, astfel incat sa formeze un tot unitar. Dualiteatea pictor-arhitect este esentiala pentru intelegerea arhitecturii lui Marcel Iancu. Ea explica in primul rand, interesul pentru aplicarea picturii in arhitectura. Libertatile pe care Iancu si le permite in aplicarea principiilor functionalist-constructiviste isi gasesc o explicatie in momentul in care arhitectura acestuia este

considerate alaturi de picture sa. Cunoscand reliefurile abstracte, pe care Iancu le-a avut de la bun inceput integrate in zidul arhitectural, poti intelege de unde provine constituirea in profunzime a fatadelor obtinute prin suprapuneri succesive de elemente. Nu se poate vorbi de o evolutie liniara in arhitectura lui Iancu. Exista inaintari si reveniri, legate de modul de tratare a volumului, de plasticitatea fatadelor, de aplicarea de scheme policrome sau crearea de jocuri de lumina si umbra pe mari suprafete albe. (Centenar- Marcel Iancu 1895-1995) Final Inceputul celui de-al doilea Razboi Mondial, reprezinta pentru Marcel Iancu exodul catre Istrael, datorita legilor rasiale proaspat introduce in Romania. Brutalitatea fortelor de dreapta aduse la putere, il oblige sa-si parasesca tara, ca sa-si salveze familia, sotia si cele doua fete. Multe din lucrarile lui au fost confiscate de stat. Stabilit la Tel Aviv, Marcel Iancu gaseste suficiente resurse pentru a-si implini in continuare rolul de pionier al avangardei. O perioada dificila pentru un om care a incercat, si a reusit pana intr-un final, sa faca o schimbare. O astfel de persoana nu poate fi decat un caracter puternic, care neincetat a luptat impotriva ideologiilor vremii in care a trait. In cateva pagini, am relatat o viata de om, care s-a facut remarcat, care a avut ceva de spus si a apus. Nu sunt intradevar prezentate toate amanuntele vietii lui, poate multe dintre ele nu sunt nici cele mai relevante sau cele care au fost decisive la un moment dat. Dar poate acest lucru uneori nici nu mai conteaza, deoarece cel mai important este mostenirea pe care Marcel Iancu a lasat-o generatiilor viitoare. Daca am invata sa apreciem mai mult oamenii speciali, ii numesc pe aceia care au capacitatea de a vedea si a intelege lumea din jurul lor mai mult decat restul semenilor lor, atunci poate unele lucruri s-ar intampla de la sine, fara sa mai avem nevoie de martiri care sa ne ofere exemple despre ce ar trebui sa facem. Sau poate ca totul se intampla asa cum trebuie sa se intample.

Bibliografie: -Centenar- Marcel Iancu 1895-1995 -Mario de Micheli in Avangarda artistic a secolului XX pulicata de Merodiane 1968 - www.scritvbe.com. Arhitectura Moderna din Romania