CAIET DE TEME DE PROIECTARE

2017-2018
UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM ION MINCU
DEPARTAMENTUL BAZELE PROIECTĂRII DE ARHITECTURĂ

Director Departament BP2/3
prof. dr. arh. Adrian Spirescu
Graficul activităţilor didactice
conf. dr. arh. Mihaela Pelteacu
Editare & design
conf.dr.arh. Andra Panait
Autori tematică generală a proiectelor An 2
proiectul nr.1
şef lucrări dr. arh. Niculae Lorin
conf. dr. arh. Dorin Ştefan Adam
proiectul nr.2
şef lucrări dr. arh. Cristina Constantin
şef lucrări dr. arh. Cosmin Pavel
asist. dr. arh. Ștefan Radocea
proiectul nr.3
conf. dr. arh. Melania Dulămea
conf.dr.arh. Andra Panait
şef lucrări dr. arh. Alex Călin
proiectul nr.4
şef lucrări dr. arh. Cristina Constantin
Autori tematică generală a proiectelor An 3
proiectele nr.1 și 2
şef lucrări dr. arh. Vladimir Vinea
conf. dr. arh. Mihaela Pelteacu
şef lucrări dr. arh. Andrei Eugen Lakatos
proiectele nr.3 și 4
şef lucrări dr. arh. Mihai Duţescu
asist. dr. arh. Mihnea SIMIRAŞ
CUPRINS
Cuvânt înainte 5
Graficul activităților didactice 6
ATELIERE DE PROIECTARE 10
Teoria Proiectului 12
Schița de schiță Proiect de o zi BP2/3 13
Argument 15
ANUL II 17
Arhitectură în mediul rural 19
Identitate, construcție, materialitate. Mică intervenție arhitecturală la sat 21
Ierarhii de spații. ”Sala cea mare” 23
Atelier 20. Printre vii. Oameni, case și copii 27
Atelier 21. Muzeul „Casa cu blazoane” 29
Atelier 22. Lângă oraș. In luminș. Printre grădini 31
Atelier 23. Locul și materia. Noi și lumea 33
Atelier 24. Zăbovind într-un Loc 35
Atelier 25. La Comana 37
Atelier 26. Arhitectură poetică în Bărăgan 39
Atelier 27. Un exercițiu de arhitectură rurală în ținutul Buzăului 43
Atelier 28. Comana: de la deambulaţie suprarealistă, la instituţie culturală 45
Atelier 29. Arhitectură în mediul rural 47
Studio 21 E. Inbetween the Hills. Walking, Observing, Offering 50
ANUL III 65
Spațiul public – Arhitectura publică 67
De la oraș la program 69
Atelier 30. tranzit.ro 77
Atelier 31. Hostel 79
Atelier 32. Hub de acțiune publică studențească 81
Atelier 33. La piață 87
Atelier 34. Oraș – dimensiunea publică 89
Atelier 35. Spațiul public – Arhitectura publică 97
Atelier 36. Europolis 2017 99
Atelier 37. Periferia de centru 101
Atelier 38. Proiectul Nr. 1 - În curte la Cărturești 105
Atelier 39. Spațiul public – Arhitectura publică 116
Studio 31. E VITRA-ROMANIA HEADQUARTERS 117
Locuinţe colective în Bucureşti 125

Locuință individuală în context urban 53

O grupare de case. Curtea comună 59

2 3
 Cuvânt înainte
prof. dr. arh. Adrian SPIRESCU

Câteva note despre lucruri (sper) importante :

Anul acesta am renunțat la acele enunțuri de programe, de credite…definiții ale activităților

departamentului Bazele Proiectării etc…

Doresc să vă recomand două cărți pe care le-am citit/ recitit de curând: “Despre frumusețea uitată a
vieții”, autor Andrei Pleșu, editura Humanitas, 2011 și “Privirea care atinge: arhitectura și simțurile”, autor
Juhani Pallasmaa, editura Fundației Arhitext design, 2015.

Deși par diferite, cele două cărți au, în opinia mea, câteva lucruri comune: ele ne propun “… dacă a­­runci
de jur împrejur…o privire curioasă și nepătimașa, vei găsi destule argumente să te bucuri. Șarpanta lumii
(încă) ține.” (Andrei Pleșu). “…O pietricică lustruită de valuri e plăcută tactil nu doar prin forma liniștitoare,
ci și pentru că exprimă procesul lent de formare…” (Juhani Pallasmaa). “…Materialele naturale își exprimă
vârsta și istoria, dar și istoria originilor și istoria folosirii sale de către om…” (Juhani Pallasmaa). “…Trebuie
să redescoperim gustul onoarei…a meseriei temeinice , a respectului de sine…” (Andrei Pleșu, Onoarea
meseriei pag. 85)… sau poate că cele două cărți sunt totuși diferite…!

Vă rog să le parcurgeți și apoi le vom comenta impreună…

José Manuel Castro López

4 5
6 7
8 9
 3
2
A T E L I E R E D E P R O I E C T A R E A N I I A T E L I E R E D E P R O I E C T A R E A N I I I

20 Atelier Prof. dr. arh. 21 Atelier Conf. dr. arh. 22 Atelier Conf. dr. arh. 23 Atelier Şef lucrări dr. arh. 24 Atelier Prof. dr. arh. 21 E Atelier cu predare în 30 Atelier Conf. dr. arh. 31 Atelier Conf. dr. arh. 32 Conf. dr. arh. 33 Atelier Prof. dr. arh. 34 Atelier Conf. dr. arh.
Anca OŢOIU Mihaela PELTEACU Andra PANAIT Vladimir VINEA Iulia STANCIU limba engleză Şef lucrări dr. Iulian GUDINĂ Octavian ILIESCU Cosmin CACIUC E.B. POPESCU Florian STANCIU
arh Horia DINULESCU

25 Atelier Conf. dr. arh. 26 Atelier Prof. dr. arh. 27 Atelier Conf. dr. arh. 28 Atelier Prof. dr. arh. 29 Atelier Prof. dr. arh. 21R Atelier Conservare şi 35 Atelier Conf. dr. arh. 36 Atelier Conf.dr. arh. 37 Atelier Conf.dr. arh. 38 Atelier Prof. dr. arh. 39 Atelier Șef lucrări. dr. arh. 31 E Atelier cu predare în
Ştefan GHENCIULESCU Gabriela TABACU Alexandru ANDRIEŞ Mircea OCHINCIUC Adrian SPIRESCU Restaurare Sibiu Şefi lucrări Liviu NEAGA Melania DULĂMEA Dorin Ștefan ADAM Dan MARIN Dragoș PERJU limba engleză Șef lucrări.
dr. arh. dr. arh. Vladimir NICULA
Cristina CONSTANTIN &
Cosmin PAVEL

10 11
Teoria Proiectului
Obiective generale
Prelegerile de Teoria proiectului sunt complementare celor realizate
de conducătorii atelierelor, se dezvoltă în strânsă legătură cu tematica
proiectelor și au ca obiective explicarea și interpretarea unor precedente
profesionale semnificative, dezvoltarea palierului operativ al instrumentelor
specifice formulărilor conceptuale în arhitectură și definirea în manieră
comparată a orizonturilor mai largi discursive necesare argumentării
culturale a deciziilor în practica elaborării unui proiect.
Anul 2 de studiu – Șef de lucrări dr. arh. Vladimir Vinea
În primul semestru, conținutul prelegerilor va urmări trei axe tematice
majore: (1) explorarea conexiunilor dintre material, logica constructivă
și spațiu, (2) sondarea unor aspecte semnificative ale relației dintre
arhitectură și societatea contemporană, pornind de la transformările lumii
rurale din România, (3) evidențierea caracterului specific al procesului
de concepție arhitecturală. În cel de-al doilea semestru, cursurile se vor
focaliza asupra următoarelor aspecte: (1) înțelegerea locuirii contemporane
dintr-o perspectivă de factură antropologică și explorarea dimensiunii sale
comunitare, (2) investigarea amănunțită, pe baza analizei unor exemple
construite semnificative, a relațiilor dintre spațiu, activități domestice,
materialitate și ambianță în interiorul locuinței moderne.
12
Schița de schiță Proiect de o zi BP2/3
Desfăşurarea:
Schiţa de schiţă forma de evaluare pe parcurs a cunoştinţelor dobândite în Schiţa de schiţă pentru anii 2 şi 3 este programată conform orarului în ziua
Anul 3 de studiu – Conf. dr. arh. Cosmin Caciuc
cadrul Atelierului de proiectare. de vineri şi se desfăşoară în ateliere, pe o durată de 8 ore.
Prelegerile din anul 3 se focalizează în primul semestru pe evidențierea
Obiective:
metodologiilor explicite sau implicite de abordare contextuală a spațiului Temele schițelor vor fi corelate cu tematica în curs.
• verificarea cunoştinţele acumulate pe parcursul semestrului;
public în cadrul proiectării arhitecturale legate de următoarele teme: (1)
Director Departament
diferențierea spațiului public, (2) contextualism și decontextualizare, (3) • stimularea studiul individual;
tipologie, temporalitate și transformare, (4) program, formă și utilizare, • dezvoltarea capacităţii de autoevaluare a viitorilor arhitecţi. Prof.dr.arh. Adrian Spirescu
(5) recuperarea monumentalității, (6) imagine și reprezentare, (7) spațiul
public perceptiv. În cel de al doilea semestru, conținutul prelegerilor vizează
abordarea tipologică a locuirii colective: (8) recuperarea orașului în proiectul
de arhitectură dedicat locuirii colective, (9) înțelegerea tipologiei în termeni
de configurație spațială și configurație constructivă articulată la determinări Semestrul 1 (3) Semestrul 1 (5)
funcționale, urbanistice și sociale, (10) tipologia ca metodă de proiectare
S1: Intocmitor Atelier 25 conf.dr.arh. Ștefan Ghenciulescu S1: Intocmitor Atelier 32 conf.dr.arh. Cosmin Caciuc
în viziunea continental-europeană postbelică, (11) organizarea elementară
constructivă în cadrul locuirii colective și tipologiile constructive ale densificării S2: Intocmitor Atelier 20 prof.dr.arh. Anca Oțoiu S2: Intocmitor Atelier 34 conf.dr.arh. Florian Stanciu
urbane, (12) înțelegerea tipologiei prin prisma organizării structurii pe
principiile culturii tectonice în contextul teoretizării fenomenologice. S3: Intocmitor Atelier 26 prof.dr.arh. Gabi Tabacu S3: Intocmitor Atelier 33 prof.dr.arh. E.B. Popescu
Evaluare Semestrul 2(4) Semestrul 2(6)
S1: Intocmitor Atelier 22 conf.dr.arh. Andra Panait S1: Intocmitor Atelier 31 conf.dr.arh. Octavian Iliescu
Prezența la cursurile de Teoria proiectului este obligatorie. Evaluarea va ține
cont de această prezență și se va efectua de către titularii prelegerilor, prin
S2: Intocmitor Atelier 24 prof.dr.arh. Iulia Stanciu S2: Intocmitor Atelier 38 prof.dr.arh. Dan Marin
teste susținute înaintea predării fiecărui proiect. Nota obținută va avea o
pondere de 10% din nota finală a proiectului. S3: Intocmitor Atelier 28 prof.dr.arh. Mircea Ochinciuc S3: Intocmitor Atelier 36 conf.dr.arh. Melania Dulămea
13
 Argument

A proiecta în şcoala de arhitectură

înseamnă a-ţi pune întrebări,
a te apropia, a înconjura şi a găsi
propriul tău răspuns
cu ajutorul profesorului.
De fiecare dată din nou.
Peter Zumthor

T
emele de studiu ale anilor 2 şi 3 încearcă să traseze un parcurs al familiarizării viitorului arhitect
cu faptul că arhitectura intervine asupra unui dat : ceva care se află deja acolo (loc, ceea ce este
deja construit sau ceea ce apare în mod natural, folosinţe, activităţi, nevoi, oameni, materiale
etc.), în sensul înţelegerii, purtării de grijă şi întregirii acestui dat. Premisa este aceea că şcoala de
arhitectură trebuie să permită şi să susţină formarea unei conştiinţe critice şi etice privind mijloacele şi
consecinţele arhitecturii: arhitectura lucrează cu ceva dat, iar ceea ce contează în primul rând este buna
raportare la acest dat.
Foarte importantă devine atunci formarea capacităţii de a observa, a vedea, a interpreta şi a traduce în
proiect o serie întreagă de indicii care îi sunt aduse în faţă arhitectului în oricare dintre situaţiile concrete
întâlnite. Întorcându-se către lucrurile din jur, studentul-arhitect trebuie să înceapă să simtă că i se
vorbeşte pe limba lui, că înţelege povestea pe care acestea o au de spus. Implicarea personală devine
atunci o condiţie esenţială. Fiecare student aduce cu sine o experienţă de viaţă, sensibilităţi, preocupări şi
abilităţi diferite. Temele de studiu oferă prilejuri pentru recuperarea, valorificarea şi continuarea acestei
experienţe a fiecăruia, dar şi oportunităţi pentru deturnarea acesteia sau pentru dobândirea unor
Peter Zumthor: Bruder Klaus Field Chapel Peter Zumthor: Kolumba Museum, Cologne
14 15
experienţe noi, specifice meseriei de arhitect, cu ajutorul şi prin intermediul
îndrumării din atelier.
În cadrul temelor propuse şi a activităţii de atelier, alegerea conştientă,
problematizată şi argumentată – a materialului, a locului, a folosinţei – este
un instrument important de construire a unui demers adecvat fiecăreia dintre
problemele diferite care îi sunt puse în faţă arhitectului. Tema dă doar un
indiciu, furnizează un pretext, fiecare student îşi construieşte, într-o măsură
mai mare sau mai mică, propria temă, asistat de îndrumători. Experienţa,
specificul, priorităţile, metoda sau tactul fiecărei echipe de îndrumare vin
să furnizeze reperele, bornele, ceea ce poate fi un teren ferm al învăţării
arhitecturii. În acest sens, se pot distinge câteva direcţii şi problematici
principale care se regă-sesc permanent, deşi în proporţii diferite, în alcătuirea
celor 6 teme de studiu din desfăşurarea anilor 2 şi 3.
RELAŢIA CU VECINĂTATEA
Temele iau ca punct de plecare situaţii de vecinătate diferite (fie acestea
urbane centrale sau periferice, sau fragmente ale cadrului natural), mizând
pe faptul că tocmai confruntarea cu aceste situaţii, analiza, înţelegerea şi
interpretarea lor pot facilita dezvoltarea unei gândiri arhitecturale critice.
Pentru o parte dintre proiecte (temele din primul semestru, atât pentru
anul 2, cât şi pentru anul 3) sunt propuse zone extinse de studiu, astfel încât
alegerea unui amplasament să presupună parcurgerea şi înţelegerea activă
a vecinătăţii, compararea mai multor opţiuni, interogarea conexiunilor dintre
sit şi program. În aceste cazuri, prima temă funcţionează (şi) ca etapă de
cunoaştere ce pregăteşte tema secundă.
16
RECUPERAREA MATERIALITĂŢII
Recuperarea sensului tectonic al arhitecturii, ce şi cum se construieşte, cum
îi este unui anume material cel mai propriu să fie folosit, ce vrea de fapt
materialul, felul în care materia ajunge să-şi impună propria sa formă formei
: sunt întrebări şi priorităţi ale tuturor exerciţiilor, dar mai ales ale primului
exerciţiu din anul 2. Iar toate aceste întrebări se pot parcurge în mod firesc
nu ca exerciţii abstracte, ci în strânsă legătură cu locul în care intervenţia
AN 2
arhitecturală apare ca necesară şi, implicit, ajutând la înţelegerea lui.
RECONSIDERAREA PROGRAMULUI
A proiecta sau a construi constituie un fals în absenţa unor întrebări asupra
felului în care viaţa ar fi posibilă acolo : acea viaţă care să fie specifică unui
anume loc, anumitor oameni, implicând anumite activităţi, anticipând
întâmplări, nevoi sau aşteptări. În acest sens, este propusă reconsiderarea
şi reconstruirea programului de arhitectură, în sensul adecvării acestuia la
fiecare situaţie sau loc particular. Programul se scrie din mers, pe măsură ce
toate acestea se lasă des-coperite.
Temele oscilează între dimensiunea privată şi cea publică a arhitecturii.
Studiul este centrat pe problema locuirii, abordând pe rând şi gradual locuirea
individuală la țară și în oraș, ca spaţiu exclusiv sau negociat al intimităţii
domestice (prima și a doua temă din anul 2), subiectul locuirii în legătură cu
spațiul public neconstruit și construit (a treia temă din anul 2) şi, în cele din
urmă, tema unei locuiri colective, dense, cu puternic caracter urban, animată
de funcţiuni complementare (prima și a doua temă din anul 3). Dimensiunea
publică caracterizează cel de-al doilea semestru al anului 3, oferind prilejul
construirii şi particularizării programului arhitectural, adecvat unui loc, unui
anumit mediu social şi cultural sau anumitor relaţii de vecinătate, pe care
arhitectura le poate dezvălui, îngriji sau re-inventa.
17
 Arhitectură în mediul rural

A
tât tema 1 cât și tema 2 din primul semestru fiind de atelier, au un
conținut cadru comun, valabil pentru întregul an de studii. Nuanțarea
lor, precum și particularizarea obiectivelor și metodelor de lucru, vor
fi realizate de fiecare atelier în parte.

Argument
Ce este astăzi arhitectura mediului rural, a satului în particular?

Studenții sunt invitați să cerceteze / să înțeleagă, direcțiile pe care se înscriu

în prezent opțiunile vieții sociale, economice și culturale ale celor din mediul
rural, să le pună în dialog cu trecutul dar și cu aspirațiile prezente și de viitor,
iar în raport cu tabloul general, dar și cu alegerea siturilor, să contureze
propriile scenarii și soluții profesionale.

Miza primelor două proiecte ale anului doi de studiu al departamentului

„Bazele Proiectării de Arhitectură” este modul în care arhitectura poate împlini
aceste nevoi, inserându-se natural în specificul local, fără a-l altera și, mai
mult, oferind un model de dezvoltare.

Tema cadru propune crearea unei punți între resursa de creativitate și educatie
a UAUIM și comunitățile rurale, prin căutarea unui răspuns arhitectural adecvat
nevoilor de spațiu construit public- privat, bazat pe înțelegerea, asumarea și
interpretarea identității culturale locale.

Horia Bernea - Casă din Poiana Mărului

18 19
 1
Identitate, construcție, materialitate. Mică intervenție
arhitecturală la sat

P
rima temă a celui de-al treilea semestru propune studenților
stud.: Daniela Hurezeanu descoperirea identității unui sat, a modului în care, de-a lungul istoriei,
modelele arhitecturale s-au decantat prin experimente succesive în
forme de sinteză și realizarea unei propuneri de arhitectură care să dea
seama de înțelegerea acestora. Totodată, înțelegerea materialității, a relațiilor
dintre spațiul arhitectural și material reprezintă una dintre componentele
principale ale temei.
Satul, ampasamentele și strategia proiectului sunt la alegerea atelierului.

Concluziile analizei privitoare la identitatea arhitecturală locală vor sta la baza

gândirii spațialității, materialității și semnificației proiectului de arhitectură.
SEMESTRUL I (3)
Aceasta poate fi o funcțiune unică, propusă de atelier pentru toți studenții săi,
sau se pot gândi funcțiuni diferite, opțiunea fiind la alegerea atelierului.
PROIECTUL 1

Credite ECTS: 4 Obiectivele proiectului:

1. Dezvoltarea capacității studenților de a înțelege contexte sociale diferite
Durata: 6 săptămâni și de a propune un răspuns arhitectural adecvat la provocările acestora.
Înțelegerea sitului, identității social-culturale și arhitecturale locale;
Evaluare : Atelier 2. Înțelegerea modalităților prin care se poate construi un spațiu cu semnificație

20 21

poetică și logică spațial-structurală, a modului în care materiaelele pot
alcătui un spațiu și defini o formă intr-un anumit context cultural, social,
climatic;
3. Dobândirea abilităților de reprezentare a unui proiect de arhitectură
Conținutul studiului
Proiectul va conține, obligatoriu, două faze:
I: un studiu al identității arhitecturale locale;
II: un proiect cu suprafața construită desfășurată de max. 100 mp.
care va reflecta înțelegerea rezultatelor fazei anterioare de studiu.
Proiectul poate să aibă în vedere construcția propiu-zisă, privită în relație cu
spațiul exterior.
Redactare
Predările se vor desfasura conform calendarului anului 2.
Piesele conținute, (machete, crochiuri, desene de observații, mici zone
construite, inclusiv la scara 1:1, planuri, secțiuni tipologice) sunt la alegerea
studentului iar scara de prezentare la decizia îndrumării de atelier.
Tot atelierul va stabili predările intermediare și corecturile la panou.
22
Predare
Pentru faza 1 se va preda un caiet de studiu, într-un format la alegerea
fiecărui atelier, conținând comentarii, desene de observație, fotografii,
schițe conceptuale în vederea interpretării sitului ales a identității locale, a
folosirii tehnicilor și materialelor de construcție.
Pentru faza 2 se va preda o macheta, scara 1:100 (dacă spațiul exterior al
construcției o impune) sau 1:50 (dacă proiectul are în vedere doar construcția,
în relație directă cu strada sau spațiul exterior), însoțită de piesele desenate
ale proiectului:
- plan de încadrare în zonă
- plan de situație
- toate planurile care definesc proiectul
- o secțiune caracteristică
- fațade
Tehnica de redactare va folosi şi desenul tradiţional ca manieră de
reprezentare. Machete vor fi realizate într-o tehnică la alegere, la o scară
care să favorizeze înțelegerea materialității construcției propuse. Evaluarea
proiectelor se va face în cadrul fiecărei grupe.
șef de lucrări dr. arh. Lorin Niculae,
conf. dr. arh. Dorin Ștefan Adam
2
Ierarhii de spații. ”Sala cea mare”
P
roiectul propune continuarea lucrului în
satul deja parcurs în cadrul primei teme și
se bazează tocmai pe o anumită cunoaștere
și sensibilitate la context facilitate de
această experiență. Miza etică este aceea a (re)
gândirii, pe măsura timpului și a locului dat, a unei
clădiri cu folosire publică și având o amploare care
depășește scara gospodăriei și a locuirii private,
iar cea arhitecturală este asamblarea ierarhizată a
unor spații având dimensiuni diferite și folosiri care
se completează sau suprapun parțial, într-o abordare critică, diferențiată,
armonioasă, înăuntru și în afară.
SEMESTRUL I (3)
”Ierarhia” (din greacă ”hierarchia”, ”(sub) conducerea unui înalt preot”) este
acea aranjare a unor date (lucruri, persoane, obiecte, nume, categorii, etc.)
PROIECTUL 2
prin care acestea sunt reprezentate ca fiind mai sus, mai jos, sau la același
nivel unele față de celelalte. În arhitectură ”ierarhia” se definește ca principiu
Credite ECTS: 7 ordonator ce guvernează ”articularea importanței sau a semnificației unei
anumite forme sau a unui anume spațiu, în funcție de mărimea, conturul
Durata: 8 săptămâni sau așezarea sa, în raport cu alte forme sau spații ce fac parte din aceeași
organizare” (Ching 2007, p. 321).
Evaluare : Comisie
23
Obiectivele proiectului / Criterii de evaluare
1. Integrarea în sit. Formarea unui mod critic de inventariere, prioritizare,
integrare și interpretare în proiect a datelor furnizate de context ;
2. Documentarea precedentului arhitectural. Documentarea și analiza critică
a unor cazuri arhitecturale relevante pentru tema dată, urmărind punctele
cheie ale acesteia (sit, program, structură/ închidere, materialitate) ;
3. Programul arhitectural ca ierarhie de spații/ concept spațial. Înțelegerea
programului de arhitectură ca ierarhie de spații (un spațiu major susținut de
o serie de spații mai mici, articulări, etc.) și formularea unui concept spațial
coerent ;
4. Materia și forma. Înțelegerea felului în care materia (materialul) impune
propria formă formei arhitecturale ;
5. Ordinea structurii/ închiderii. Stabilirea unei relații asumate între structură
și închidere, conștientizarea și redarea explicită a calităților spațiale și a
atmosferei ;
6. Reprezentarea. Însușirea și aplicarea unor tehnici și metode de
reprezentare și exprimare a proiectului coerente cu demersul și conceptul
arhitectural enunțat;
Date de temă
Fiecare atelier va stabili o utilizare publică specifică, în funcție de situația
concretă a satului propus spre studiu, și va elabora (în scris) o temă detaliată
ce va fi prezentată și înmânată studenților. ”Miezul” proiectului este o sală
proiect de școală la Piscu
24
mare având o suprafață aproximativă de 200mp. Folosirea poate varia în Redactarea proiectului și conținut minim predare :
funcție de situație, adăugând spații specifice și căpătând după caz o nuanță
educativă, socială, comunitară, culturală, lucrativă, etc. În faza de lucru Proiectul se va realiza individual. Se recomandă redactarea pe un format
efectiv pe proiect, în măsura în care studiul personal o cere, fiecare student standard și orientarea unitară a planșelor (orizontal sau vertical), în funcție
are libertatea de a completa cerințele temei cadru / temei de atelier. de dimensiunile sitului, etc. Proiectul va cuprinde toate piesele necesare
unei descrieri complete a soluţiei :
Pentru atingerea obiectivelor didactice ale proiectului și în vederea asigurării
unei evaluări finale obiective, zonele și spațiile din lista de mai jos, sau alte - plan de situaţie – scara 1:500 ;
spații comparabile ca dimensiune și organizare, vor fi obligatoriu de cuprins
- plan parter (ce va include întreaga parcelă / zonă din jurul clădirii cu
în proiect:
toate spațiile și amenajările exterioare propuse prin proiect) – scara
- spații de intrare : hol de acces, garderobă, grupuri sanitare, acces către sala 1:100 ;
mare şi eventual şi către alte spaţii ;
- planurile tuturor celorlalte niveluri – scara 1:100 ;
- spațiu major : având o suprafață aproximativă de 200mp (se va avea în
- minimum două secţiuni – scara 1:100 ;
vedere asigurarea unei înălţimi libere a sălii mari care să permită diferite
activităţi ce necesita vizibilitate şi înălţime mai mari decât cele uzuale ; - toate faţadele (cu desfăşurări de fronturi) – scara 1:100 ;
spaţiului sălii i se va asigura o anumită flexibilitate ce va fi prezentată în
- macheta la scara 1:100 inserată în macheta de atelier a sitului, ce va
scenarii de utilizare) ;
cuprinde vecinătatea imediată ;
- spații anexă : depozite materiale / mobilier, bucătărie și depozite specifice
- planşă de sinteză (descrierea procesului de proiectare, argumentarea
(ustensile, veselă şi alimente), vestiare și grupuri sanitare pentru personalul
soluţiei propuse, referințe, scenarii de folosire, materialitate, etc.) ;
intern şi pentru invitați, birou administrator, spații tehnice ;
- spații suplimentare : oricare alte spații considerate necesare prin scenariul - alte piese stabilite în cadrul atelierului ;
de atelier sau scenariul personal al autorului proiectului ;
- spații exterioare : unul sau mai multe spații deschise, acoperite sau întocmit : șef de lucrări dr. arh. Cristina Constantin, șef de lucrări dr. arh.
neacoperite, amenajate astfel încât să completeze și să extindă spațiile Cosmin Pavel, asist. dr. arh. Ștefan Radocea
închise interioare ;
25

Bibliografie pentru ambele teme ale sem. I:
Bachelard, Gaston: Casa din pivniţă până în pod, Secolul XX, nr. 1,2,3 /1999, pag. 124, trad.
Irina Mavrodin, extras din “La poétique de l’espace”, PUF, Paris, 1957
Bernea, Ernest: Spațiu, timp și cauzalitate la poporul român, Humanitas, București, 2005
Bernea, Ernest: Cadre ale gândirii populare româneşti. Contribuţii la reprezentarea spaţiului,
timpului şi cauzalităţii, Cartea Românească, Bucureşti, 1985
Blaga, Lucian: Spațiul mioritic, Humanitas, București, 2011
Butură Valer: Etnografia poporului român. Cultura materială, Dacia, Cluj-Napoca, 1978
Cantacuzino George Matei: Izvoare şi popasuri, Eminescu, Bucureşti, 1977
Ching, Francis D. K.: Architecture: Form, Space, and Order, John Wiley & Sons, New York, 2007
Curinschi Vorona Gheorghe: Istoria arhitecturii în România, Ed. Tehnică, București, 1981
Deplazes Andrea ( ed.): Constructing Architecture, Birkhäuser, Basel, 2005
Eliade, Mircea: Comentarii la legenda meșterului Manole, Humanitas, Bucureștri, 2004
Florescu, Ion Al.: Civilizaţia lemnului, Ceres, Bucureşti, 1976
Goagea Cosmina, Constantin Goagea, Ștefan Ghenciulescu, Cosmin Caciuc, editori: Dincolo de
oraș, Ed. Universitară “Ion Mincu”, București, 2013
Habraken N.J.: The Structure of the Ordinary, Ed. Jonathan Teicher, MIT Press, Massachusetts,
Londra, 2000
Herseni, Traian: Probleme de sociologie pastorală, Institutul de Ştiinţe Sociale al României,
Bucureşti, 1941
Ionescu, Grigore: Arhitectura pe teritoriul României, de-a lungul veacurilor, Ed. Academiei,
București, 1982
Ionescu, Grigore: Arhitectura românească. Tipologii, creaţii, creatori, Ed. Tehnică, Bucureşti,
1986
26
Joja, Constantin: Arhitectura românească în context european, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1961
Murcutt Glenn: Thinking Drawing/ Working Drawing, TOTO Shupapan, Tokyo, 2008
Moss David; Gail Trechsel: Samuel Mockbee and the Rural Studio: Community Architecture,
Birmingham Museum of Art, Birmingham, 2003
Norberg-Schulz Christian: Genius Loci. Towards a Phenomenology of Architecture, Rizzoli New
York, 1980
Oppenheimer Dean Andrea; Timothy Hursley: Rural Studio. Samuel Mockbee and the
architecture of decency, Princeton Architectural Press, New York, 2002
Oppenheimer Dean Andrea; Timothy Hursley: Proceed and Be Bold. Rural Studio After Samuel
Mockbee, Princeton Architectural Press, New York, 2005
Pearson John; Mark Robbins: University- Community Design Partnerships, Princeton
Architectural Press, New York, 2002
Petrescu, Paul: Arhitectura ţărănească din lemn din România, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1974
Sloterdijk Peter; Luebkeman, Chris: Architecture of Change 2_sustainability and humanity in
the built environment, Ed. Freiss, Berlin, 2009
Stahl, Paul Henri: L’organisation magique du territoire villageois roumain, în L’Homme, tom
XIII, nr. 3, Paris, 1973
Stahl, Paul Henri: Planurile caselor româneşti ţărăneşti, în Studii şi comunicări, nr. 9, Muzeul
Brukenthal, Sibiu, 1959
Stoica, Georgeta: Organizarea interiorului locuinţei țărăneşti româneşti, în Studii şi cercetări,
Muzeul Satului, Bucureşti, 1971
Stoica, Georgeta: Arhitectura populară românească, Bucureşti, Ed. Meridiane, 1989
Vulcănescu, Romulus: Mitologie română, Editura Academiei, Bucureșți, 1987
Arhitext, Monografie Radu Mihailescu
Ghidurile OAR pentru încadrarea în specificul local din mediul rural, în funcție de localizarea
geografică a satului ales
atelier
20
Prof. dr. arh. Anca Oţoiu
Asist. dr. arh. Ştefan Radocea
p.o. drd. arh. Monica Sache
Printre vii. Oameni, case și copii
S
atul pe care ne-am propus să îl străbatem în acest prim semestru se
numește Tohani, aproape de Mizil, la marginea zonei viticole Dealu
Mare spre dealurile Istriței. Pornim la drum cu gândul de a nu ne grăbi,
de a încerca să înțelegem pe îndelete, atât cât de poate, și în pași
succesivi rostul unei comunități dintr-un sat cu nume cunoscut datorită
podgoriei învecinate. La o privire rapidă, satul nostru are de arătat ipostaze
diferite ale locuirii (gospodăria, via, casa părăsită, Biserica, clădirea de piatră a
școlii, acum abandonată, locul gol, etc.) iar amestecarea noastră în ordinea
preexistentă a locului aduce după sine, vrând nevrând, o mulțime de
întrebări. Cine locuiește deja sau ar putea locui cândva aici? Ce-i cu satele
din care oamenii pleacă, s-ar putea schimba oare asta? De ce ar rămâne sau
de ce ar pleca un om din satul lui? Cum se construia mai demult, cum se
construiește acum? Poate fi reperată acea regulă care dă un caracter unitar,
care leagă într-un singur tot, dar care permite în același timp adaptări potrivite
timpului sau fiecărei familii în parte? Probabil nu vom putea răspunde la toate,
dar cu siguranță se vor mai ivi și altele, mult mai personale, pe drum.
Într-o primă etapă, trei momente, cu unelte și moduri de lucru specifice,
se succed în pașii pe care ni-i propunem a fi parcurși: pregătirea, întâlnirea,
proiectul.
27

Pregătirea este cunoașterea posibilă de departe, de la distanță, dinainte (nu
ne aruncăm direct în necunoscut, nu am ști ce să căutăm); este în același
timp pre‐judecată dar și înțelepciunea surselor indirecte, a ceea ce poți afla
de la alții. În prima săptămână vom lucra în București, căutând să vedem ce
știm deja (sau ne imaginăm că știm) despre sate și case, despre lucruri și
cum sunt ele făcute, urmărind și comentând interviuri sau reportaje despre
zonă, răsfoind planșe și caiete de documentare.
Întâlnirea este privilegiul lui ”aici și acum”, este privirea de aproape,
concentrată, câteva zile în care poți fi complet imersat în loc, dar și aproape
de ceilalți (colegi, îndrumători) un bun prilej al începerii construirii unei relații.
Vom încerca să împărțim bine timpul între parcurgerea împreună și separat
a satului, identificarea câtorva case / locuri care ar putea să ne învețe ceva
și care s‐ar lăsa întregite de o intervenție nouă, relevarea și inventarierea
acestora (grupați în mai multe echipe de lucru), o vizită la o podgorie dintr-
un sat învecinat și ceva timp de povestit.
Proiectul este ceea ce vine după, în același timp rememorare, recompunere
din fragmente (acele fragmente relevante pentru fiecare în parte), așezare
a realității într-o arhivă personală (a cărei evidență o ține jurnalul de căutări)
și, în cele din urmă, ceea ce se aruncă înainte, continuare, întregire. Pentru
că învățăm de fapt făcând, văzând, vorbind, ținându‐ne mereu ocupați,
în preajma proiectului, făcând legături, acumulând, căutând referințe în
apropiere sau în altă parte. La întoarcere vom pune cap la cap tot ceea ce
am strâns în sat, în planșe mari, menite să reunească suficiente date (desen,
fotografii, scurte note scrise) pentru a avea, pe cât posibil, în fiecare clipă,
sub ochi, locul întreg. Acesta va fi, sperăm, suportul pe care intervenția
fiecăruia se va putea așeza firesc, înțelegând, completând, întregind.
28
Trei lucruri căutăm să începem să cunoaștem împreună parcurgând acest
prim proiect, ce ne vor fi de folos mai apoi pentru al doilea : un loc de departe
(în mod intenționat nefamiliar, în care nu suntem ”acasă”) cu lucrurile ce
îmbogățesc viața familiilor și pot asigura coagularea generațiilor tinere, pe
ceilalți de aproape (începând un parcurs de doi ani și folosind cele câteva zile
de lucru pe teren pentru a ne obișnui unii cu alții), pe noi înșine (felul în care
lucrurile se reflectă și capătă contur în experiența și personalitatea fiecăruia
și care, prin proiect, pot fi apoi redate lumii, cumva îmbogățite).
prof. dr. arh. Anca OȚOIU
asist. dr. arh. Ștefan RADOCEA
drd. arh. Monica Despina SACHE
atelier
21
Conf. dr. arh. Mihaela Pelteacu
p.o. drd. arh. Daniela Puia
p.o. drd. arh. Bogdan Mihăilă
Muzeul „Casa cu blazoane”
Î
n primul semestru vom căuta să înţelegem modul în care arhitectura poate
contribui la nevoile în schimbare ale unei comunităţi rurale. Plecând de la
cazul aparte al unei construcţii tradiţionale transformată în muzeu - Casa
cu blazoane din comuna Chiojdu, jud.Buzău, tema de atelier – în condiţiile
temei cadru a anului 2 - urmăreşte propunerea unei intervenţii de mici
dimensiuni care, împreună cu arhitectura existentă, să facă posibilă naşterea
unui loc important pentru locuitorii comunei, în care trecutul şi viitorul să fie
coerent conectate. Propunerea va contribui la îmbogăţirea actualului program
al muzeului, cu scopul de a-i oferi o deschidere mai mare către comunitatea
locală.
Bibliografia, planul topografic şi releveul construcţiilor existente vor fi
prezentate în cadrul atelierului.
29
 atelier

22
Conf. dr. arh. Andra Panait
p.o. dr. arh. Andrei Mărgulescu
p.o. drd. arh. Traian Colțan

Lângă oraș. In luminiș. Printre grădini

T
ema proiectelor primului semestru al anului 2 explorează modul
in care un anumit sat poate fi suportul unor intervenții cu caracter
public sau semi-public, realizate la diverse scări, care sa răspundă atât
unor nevoi foarte specifice ale comunității cât și unor particularități
care țin de un anumit spirit al locului, pe de-o parte și pe de alta explorează
relația centru-periferie, ca miză a practicilor discursive și spațiale, politice,
economice, sociale etc. De aceea, dincolo de provocarea generala a temei, am
considerat ca este esențiala alegerea unui tip de sat care sa îndeplinească o
serie de criterii:
Accesibilitatea: criteriu esențial pentru modul de lucru al atelierului deoarece
ne vom baza pe cunoașterea și aprofundarea continuă a datelor sitului prin
vizite repetate.

Proximitatea orașului: am ales acest criteriu pentru a crește miza spațiului rural
care astăzi se reformulează permanent în contextul interacțiunii cu orașul.

Atmosfera sau caracterul ,,poetic’’ al locului: aceste calități cresc complexitatea

proiectelor deoarece introduc lucrul cu peisajul natural, cu materialitățile
locului, cu tot ceea ce poate însemna multisenzorialitate, cu semnificația
spațiului sau cu oamenii satului.

Echilibrul dintre ,,modernizare’’ si păstrarea unor trăsături preexistente: un

exemplu ideal și uneori real in care aceste doua extreme pot avea o coexistenta
Cișmea din satul Bălteni Schitul Bălteni
30 31

bine articulată, daca nu stilistic măcar ierarhic. Modul mai lent in care se
poate moderniza un sat lasă uneori loc unei coerențe spațiale și nu creează
colaje, falii, ciocniri violente. Satul vechi este lizibil și integru iar satul nou se
,,insinuează’’ bine in structura sau împrejurul celui vechi. Acest tip de relație
poate fi un prim suport pozitiv (inclusiv cu rol didactic) pentru noul proces
de actualizare /,,modernizare’’ a satului imaginat de studenți.
Prezenta unui element arhitectural cu rol de model : am considerat ca dincolo
de țesutul construit punctat de case mai mult sau mai puțin reprezentative
arhitectural, prezența în acest context a unui obiect arhitectural istoric cu rol
de reper stilistic, spațial, constructiv și semnificant poate genera centralitate
și premisa unui model care poate fi interpretat în proiectele contemporane
ale studenților.
Date de temă
Satul propus ca loc al proiectelor studenților și ca sumă a criteriilor de mai sus
este Bălteni, comuna Periș, la cca 30 km nord de București, fiind accesibil atât
auto cât și feroviar.
Este amplasat aproape ascuns în decupajul interior al unei ultime păduri
aparținând codrilor Vlăsiei iar in interiorul acestui ,,luminiș’’ la scara mare
satul se desfășoară de-a lungul malului lacului Scroviștea care îl separă de
marginea pădurii.
Așezarea este împărțita în trei tipologii : o zonă mai veche a satului alcătuită
dintr-o rețea ,,adunată’’ de mai multe străzi separată printr-o vale de o zonă
a tipologiei spațiale liniare a satului (dar mai puțin tranzitată auto) în care se
construiesc locuințe noi în vecinătatea celor vechi și o a treia zonă, exterioară
satului dar cuprinsă în marele decupaj din interiorul pădurii în care au apărut
grupări autonome de locuințe noi care nu interacționează cu satul existent.
32
In satul vechi și integru al primei tipologii se găsesc și elementele majore
de centralitate: fosta școală (actuala grădinița) și o fostă biserică de schit,
monument istoric de secol 17. Amplasate excentric pe harta Bălteniului
acestea problematizează importanța marginii, a limitei, a articulației in
vitalitatea unei așezări. Această temă rămâne relevanta când extindem scara
fiindcă și lacul sau pădurea sunt o margine cu potențial de diversificare a
activităților Bălteniului sau chiar mai larg, însăși pădurea Scroviștea alături de
Snagov, Băneasa, Pădurea Mânăstirii Căldărușani, Brânzeasca și Biglaru tind
să contureze o margine verde în nordul Bucureștiului în spiritul prevenției
unei extensii necontrolate a orașului și a găzduirii unor activități în natură
în proximitatea acestuia, aducând în mod benefic noi tipuri de activități in
satele amplasate aici.
Acesta este contextul pe care îl propunem explorării, studierii (inclusiv ludice
și alternative instrumentelor convenționale) și imaginării de către studenți
a unor rețele de mici optimizări arhitecturale ale modului de viață in acest
loc, urmărind un principiu unificator și anume calitatea publică a intervenției
(care poate exista in spaţiul public al satului sau care poate fi amplasată la
limita celor private alcătuind legături intre public și privat).
Intervențiile vor putea avea maximum 100mp suprafața desfășurata si vor fi
cat mai bine contextualizate spațial, constructiv, ca materialitate si activitate
in locurile alese tot de către studenți.
In a doua parte a semestrului tot in acest sat studenții vor propune un
proiect la scara medie util întregii comunități.
Conf.dr.arh. Andra Panait
dr.arh. Andrei Mărgulescu
atelier
23
Șef de lucrări dr. arh. Vladimir Vinea
Asist. dr. arh. Anda Sfinteș
p.o. drd. arh. Maria Tase
Locul și materia. Noi și lumea
Î
n viziunea atelierului nostru, apropierea de acest prim semestru
al anului 2 se va face dintr-o dublă perspectivă. Este vorba, în primul
rând, de un contact mai puternic cu materialitatea lumii. În raport cu
orașul, viața rurală așează mai puține filtre intermediare între noi și
lumea din jur. Pământul, piatra, iarba, arborii ne sunt aici mai la îndemână.
Experiența noastră va fi așadar, în primul rând, una a contactului corporal
cu situl, cu solul, cu casele alături de care ne vom așeza. Lucrând cu toate
acestea, lucrăm de fapt cu noi înșine. Începem să (re)cunoaștem modul în
care simțim și interpretăm lumea din jur. Iar arhitectura pe care o proiectăm
izvorăște din această atenție, cultivată cu grijă, pentru ceea ce ne înconjoară
și pentru situarea noastră în lume. Pornind de aici, intervențiile sunt exerciții
de explorare a corespondențelor, suprapunerilor sau, dimpotrivă, a tensiunii
fertile dintre sit, construire, spațiu și funcțiune.
Cea de-a doua perspectivă dinspre care ne vom apropia de temă este mai
generală și depășește granițele disciplinei noastre. Asumându-ne cu modestie
limitele specifice anului 2 de studiu, vom începe sa înțelegem transformările
lumii rurale contemporane. Vom vedea astfel că, poate mai mult decât orașul,
satul românesc s-a schimbat radical în mai puțin de trei decenii. Iar aceste
transformări, privite cu atenție, sunt extrem de relevante pentru înțelegerea
condiției noastre contemporane, la intersecția dintre politică, economie și
33
 atelier

24
Prof. dr. arh. Iulia Stanciu
Asist. dr. arh. Marius Solon
p.o. drd. arh. Matei Eugen Stoean
p.o. drd. arh. Cosmin Gălățianu

cultură. Arhitectura nu mai poate fi gândită și proiectată fără o conștiință

acută a acestor conexiuni.
Zăbovind într-un Loc

Pornind de la aceste principii, activitatea didactică se va subordona temelor-
cadru ale întregului an. Propunem astfel spre studiu comuna Corbi, aflată în
zona subcarpatică a județului Argeș și străbătută de Râul Doamnei. În satul
Jgheaburi din această comună se găsește Mănăstirea Corbii de Piatră, unul
dintre cele mai importante lăcașuri rupestre de cult din România, fondat în
secolul al XIV-lea.
În urma explorării împreună a satului, în cadrul unei călătorii programate la
începutul semestrului, vor fi desemnate mai multe amplasamente pentru
primul proiect, urmărind mai ales intensitatea materială a contactului cu
situl. Programul fiecăreia dintre aceste intervenții va fi cât mai simplu:
accentul didactic va cădea pe modul în care construiesc, respectând logica
materialelor la îndemână, înțelegând datele primare, fizice ale sitului și
întrezărind, dacă este posibil, un spirit al locului.
În același mod va fi selectat și amplasamentul, unic, al celui de-al doilea
proiect, pentru care vom construi o temă particularizată, respectând
condițiile temei-cadru.
T
ema pe care v-o propunem, nu se dorește a fi o precizare a temelor ca­
dru prin formularea unor cerințe stricte cărora să le găsiți rezolvarea, ci
lansarea subiectelor de studiu care să vă ajute să identificati necesarul
în contextul dat, și aceasta, necesarul, va deveni tema proiectului vostru.
• Așezarea și Alcătuirea satului
• Locurile satului. Cum se definește/conturează un loc?
• A Locui și A TE Gospodări
• Locul bine ales pentru o gospodărie. Cum ne așezăm?
• Scara Lucrurilor și Buna Măsură a gospodăriei. Cum se alcătuiesc în
gospodărie, locuința și acareturile?
• Limita și delimitarea intimului de privat
• Materiale și materialități proprii

Precizările se vor contura odată cu argumentația celor 2 propuneri de proiect,

Șef de lucrări dr. arh. Vladimir Vinea
la scări diferite de intervenție și diferit articulate în existent. Studiul va fi ghidat
spre înțelegerea calendarului vieții și ritmul zilelor rurale, a tehnicilor
constructive tradiționale și adoptate, a necesarului și măsurii potrivite.

34 35

Tematica, mai liberă decât tema care o ghidonează și gata oricând a se
elibera din restricțile acesteia daca locul o va cere, pentru atelierul nostru
este in fapt o relansare a acestor gânduri, zâbovind pentru a doua oară în
același loc, de această dată și cu rezultatele proiectelor elaborate de colegii
vostri mai mari, pe care le vom prezenta și discuta în atelier. Sperăm sa fim
cu un pas mai departe și la final lucrările să se adune într-un caiet în folosul
celor pentru care ne formăm.
36
Amplasamentul ales este Satul Zarnești, comuna Mălureni, Argeș. Veti avea
spre consultare specifică ghidurile de arhitectură elaborate de grupul Rural
al OAR, monografia și harta comunei Mălureni.
Locul ne-a atras nu numai prin cadrul natural și architectural care se
păstreză neaterate în mare măsură , dar și de prilejul de a ne cunoaște și
aseza împreună la discuții și lucru, găzduiți în ermitajul Școlii de la Bunești,
locul șantierului experimental cunoscut deja studențiilor arhitecți.
Prof.dr.arh.Iulia Stanciu
atelier
25
Conf. dr. arh. Ştefan Ghenciulescu
Asist. dr. arh. Mihnea Simiraș
La Comana
Mică intervenție arhitecturală la sat
L
a Comana găsim o mânăstire de secol XVIII, un parc natural minunat,
casa lui Gellu Naum, câteva case mai vechi și multe mai noi, grădini,
animale, pensiuni; în general, construcțiile foarte recente bat tare la
ochi, iar imaginea lui Vlad Țepeș e cam peste tot. În ciuda unui turism din
ce în ce mai agresiv, și a unei mândrii locale nu întotdeauna bine direcționate,
mai sunt multe valori ce merită păstrate și multe lucruri și practice ce merită
duse mai departe. Comana mai e și (relativ) aproape de București, ceea ce
ne va permite să ne întoarcem, să cercetăm, să vorbim cu cei de acolo, să ne
construim temele și proiectele proprii.
Un loc public la Comana
Când vom începe cel de-al doilea proiect, ne vom fi apropiat deja destul de
mult de sat și de locuitorii săi. Vom putea trece de la o intervenție mică la
una pentru întreaga comunitate și poate nu doar pentru ea. Ce înseamnă
„public” azi, în România, la sat? De ce și pentru cine e nevoie de locuri publice?
Răspunsurile le găsim împreună. Ce vă putem spune de acum e că vă veți
ocupa nu doar de construcții, ci și de spațiul exterior și că, deși scara crește,
vom încerca să nu lăsăm deoparte materialitatea și detalierea.
Conf.dr.arh. Ștefan Ghenciulescu
37
 atelier

26
Prof. dr. arh. Gabriela Tabacu
Șef de lucrări dr. arh. Lorin Niculae
p.o. drd. arh. Bogdan Guiu

Arhitectură poetică în Bărăgan

„C
iteşte cerul, observă cum lumina dansează peste culorile
pământului în diferite momente ale zilei, ascultă materia şi
descoperă spaţiul. Doar apoi poţi crea un cadru adevărat pentru
viaţă. Vei avea nevoie de materiale la îndemână şi de prieteni în
jur. Urmează-ţi voinţa şi lasă-te în voia sensibilităţii şi impresiilor adunate.

Arhitectura şi peisajul sunt una. Uite, câmpul auriu de flori este chiar în faţa ta,
aducând la viaţă pânza albă a zidurilor, soarele împodobeşte faţada cu picături de
umbră; vântul oferă energie, iar ploaia este leacul pentru uscăciunea copleşitoare.
” (Alexandra Purnichescu: O cale către un nou (simţ al) spaţiu(lui)

Prin studiul temei 1 ne propunem să atingem în cadrul atelierului trei obiective

majore, în concordanță cu obiectivele majore ale temei comune întregului an:

1. înțelegerea modului în care o anumită identitate culturală locală

influențează și definește locuirea. Satul, cu specificul său, modelează atât
spațiul public, cât și spațiul experienței domestice, iar cultura comunității
mediază tranziția dintre public și privat.

2. aprofundarea noțiunii de construcție prin analiză fenomenologică.

Vom înțelege felul în care un anumit tip de spațiu generează o anumită utilizare;
Comana
în același timp, vom analiza felul în care o configurare spațială particulară

38 39
Locul nostru: satul Măriuța, comuna Belciugatele, jud. Călărași.
pe care acesta le poate integra. Vom da atenție porții și pragului, relației
orizontale a încăperilor cu grădina de flori, cu puțul de apă, cu banca pentru
privit ulița, cu anexele. Totodată, succesiunea verticală a pivniței, camerelor
și podului va da seama despre poziția omului pe pământ, cu picioarele în
noroi și capul în nori.
3. observarea atentă a utilizării materialelor și tehnologiilor locului,
precum și înțelegerea modului prin care acestea generează expresia plastică
a arhitecturii. Materialitatea construcțiilor pe care le vom analiza va constitui
reperul pentru propunerea de arhitectură.
„(...) în afară de valoarea practică a porticelor, pridvoarelor, care fac posibilă
utilizarea unui spaţiu exterior adăpostit aproape tot timpul anului, trebuie să
admitem o înţelegere particulară a comuniunii omului cu natura şi a expresiei
plastice prin umbra dominantă asupra luminii, restrînsă la coloane, antablament
şi balustrade. In arhitecturile istorice coloanele au o robusteţe suficientă pentru
a realiza aproape un echilibru între lumină şi umbra, dar în arhitectura populară
echilibrul e complet rupt şi umbra domină total părţile luminoase ale structurii.

Ceea ce diferenţiază arhitectura civilă românească de arhitectura țărilor

balcanice este tocmai această ruptură totală a echilibrului lumină-umbră.
Arhitectura românească nu e numai volum şi spaţiu, ci expresie necondiţionată
de material, în principal luptă între lumină şi umbră. Fără sa fie o viziune
picturală a spaţiului, e un joc al structurii în umbră, în loc să fie al luminii pe
material şi structură, ca în arhitecturile istorice. Arhitectura românească nu e
joc compoziţional de elemente arhitectonice sub lumină, ci suflul unei unităţi
expresive integral puse sub semnul umbrei.” (Constantin Joja, Valoarea umbrei
în arhitectura civilă românească)

În cadrul acestui exercițiu, studenții sunt invitați să descopere și să analizeze

critic orientarea optimă a clădirilor existente față de punctele cardinale, Studenții vor explora satul, reperele sale, tipologiile funcționale, moștenirea
este expresia unei anumite nevoi. Vom vedea și vom desena construcții tipologia acoperirilor, relația public-privat, decorațiile și simbolurile, trecutului, identitatea culturală locală; vor identifica materialele folosite la
reprezentative ale satului, din punctul de vedere al valorii lor de utilizare, al materialele utilizate și relațiile dintre ele. Concluziile analizei privitoare construcțiile existente, precum și tehnologiile locale de punere în operă
conformării spațial-volumetrice, al expresiei plastice și, nu în ultimul rând, la identitatea arhitecturală locală vor sta la baza gândirii spațialității, a acestora. Prin proiect, studenții vor propune o arhitectură a cărei logică
al poeticii spațiale. În același timp, vom observa nu doar ceea ce este, dar și materialității și semnificației proiectului de arhitectură. structurală și estetică vor fi o consecință a tipologiei adoptate și materialor
ce anume face spațiul arhitectural și vom realiza un inventar al activităților folosite, în contextul cultural analizat. Se vor utiliza materiale locale care pot

40 41

fi transformate de meșteșugari în ansambluri inteligente, capabile să ofere
un răspuns adecvat factorilor de mediu.
Proiectul poate să aibă în vedere o mică funcțiune cu grad redus de
complexitate, dar care însumează cel puțin 3 spații cu valențe diferite, cum
ar fi dispensarul, farmacia, magazinul de materiale de construcție, barul,
magazinul mixt, secția de poliție, sediul unei asociații de conservare a
patrmoniului arhitectural rural, poșta locală etc.
Construcția nou proiectată va reflecta nu doar nevoile contemporane de
utilizare a spațiului, ci și bogăția istoriei și tradițiilor locale, decantată într-un
limbaj poetic, bazat pe armonie, proporție, ritm. Ea trebuie să se insereze
în cadrul arhitectural existent fără emfază, în armonie cu locul, evitând
mimetizarea trecutului.
42
Predare
În afara celor menționate în tema cadru, la faza 1 se va preda o machetă la
scara 1:500 a unei zone din sat convenită după vizita la fața locului și care
va conține și amplasamentele potențiale pentru construcțiile nou propuse.
Această machetă este comună întregului atelier. Totodată, fiecare student
va preda tema proiectului, specificând amplasamentul, destinația și lista
spațiilor necesare funcțiunii. Pentru faza a doua, macheta construcției se
va realiza la scara 1:50, chiar din materialele propuse prin proiect, într-o
manieră la alegere, capabilă sa dea seama de expresivitatea reală a
materialelor utilizate. Această machetă se poate completa cu machete
la scară mai mare (1:20, 1:10, 1:5, 1:2) cuprinzând detalii, îmbinări, dar și
experimente cu materialele în alcătuiri noi, inovative.
prof. dr. Arh. Gabriela Tabacu
șef lucrări dr. Arh. Lorin Niculae
asist. drd. Bogdan-Ioan Guiu
atelier
27
Conf. dr. arh. Alexandru Andrieş
Șef de lucrări dr. arh. Dragoș Neamțu
p.o. drd. arh. Ioana Mântulescu
p.o. drd. arh. Salomia Răzvan
Un exercițiu de arhitectură rurală în ținutul Buzăului
T
inutul Buzaului este un teritoriu aflat la cumpana dintre dealuri si
munti, cu valori naturale si culturale care merita sa fie descoperite,
conservate si promovate : in acest sens Proiectul Geoparc propune
un program de dezvoltare centrat pe patrimoniul natural si cultural,
capabil sa genereze intarirea identitatii locale si dezvoltarea armonioasa a
acestei zone.
Din punct de vedere administrativ teritoriul cuprinde 18 comune din zona
de deal si de munte din nordul Judetului Buzau, cu 48000 de locuitori pe o
suprafata totala de aproximativ 1036 KM patrati.
Diferenta dintre satele arhaice si cele “moderne” din aceasta zona este ca
cele arhaice nu s-au putut dezvolta, de regula din cauza pozitiei izolate :
sint automat mai putin populate, insa au sansa de a se reinventa din cauza
dinamicii speciale ale acestor comunitati - care sint cele mai deschise si
receptive, in timp ce satele “moderne” sint amplasate pe cursurile vailor, au
drumuri judetene si un flux constant de comoditati, si sint caracterizate de o
atitudine mai cosmopolita - in detrimentul identitatii locale.
Propunem pentru prima tema studierea unei zone rurale de tip arhaic, pe care
o vom alege dupa ce vom vizita zona impreuna cu studentii - tinind seama si
de punctul lor de vedere - urmind ca detalierea tipului de functiune care sa se
concretizeze in propunerea fiecarui student sa o facem la atelier.
43

Aceasta functiune poate sa aibe legatura cu o zona de gospodarie, extinzind
sau imbogatind ceea ce deja exista in sit [ o extindere a casei, o sura sau
o alta functiune posibila ] sau sa fie o propunere de functiune legata de
nevoile satului [ un dispensar rural, o mediateca rurala, un cabinet medical ]
Este obligatorie respectarea cu strictete a temei-cadru, inclusiv a datelor
legate de predarea temei, si incadrarea propunerii respective in coordonatele
identitatii locale.
44
atelier
28
Prof. dr. arh. Mircea Ochinciuc
Șef de lucrări dr. arh. Mihai Duțescu
drd. arh. Sonia Troancă
drd. arh. Tudor Patapievici
Comana:
de la deambulaţie suprarealistă, la instituţie culturală
L
ocul ales de atelierul nostru pentru primele două proiecte ale anului
2 este satul Comana din judeţul Giurgiu. Fără a oferi deja informaţiile
pe care studenţii le vor descoperi singuri, vom puncta câteva aspecte
legate de identitatea acestui loc. Există, aşadar:
• o identitate reală, constituită din elementele de topografie şi peisaj, factori
sociali, construcţii şi artefacte;
• o identitate spirituală, al cărei martor şi catalizator principal este
Mănăstirea Comana, dar la care contribuie în sens larg şi trecutul istoric,
cu principalele sale puncte de inflexiune, dintre care în treacăt amintim şi
valurile de popoare migratoare păgâne, spre exemplu cumanii (de unde
şi numele satului);
• o identitate ficţională, mai puţin cunoscută, datorată în mare măsură lui
Gellu Naum, care a fost unul dintre exponenţii suprarealismului european
Evaluarea se va face la atelier, cu prezenta obligatorie a studentilor din şi care a locuit zeci de ani la Comana, transferând date concrete din acest
grupa. teritoriu în creaţia sa.
În plus, dată fiind accesibilitatea acestei localităţi, aflată la mai puţin de jumătate
Conf.Dr. Arh. Alexandru Andries de oră de Bucureşti şi având privilegiul unui cadru natural remarcabil (pădure
drd. arh. Ioana Mântulescu
/ parc dendrologic, sau rezervaţia naturală a Deltei Neajlovului), Comana a
drd. arh. Salomia Răzvan
devenit în ultimii ani şi o destinaţie turistică şi de loisir.
Dincolo de exigenţele temelor-cadru, obiectivele atelierului nostru sunt şi:
45

• înţelegerea unei situaţii teritoriale complexe, de pe mai multe paliere,
simultan: social, geo-topografic, cultural, urbanistic, arhitectural;
• confruntarea cu identitatea difuză a unei localităţi generice pentru ceea
ce reprezintă sudul României;
• desluşirea mecanismelor prin care datele concrete şi adesea banale ale
unui teritoriu vernacular pot fi procesate cu instrumentele culturii de
avangardă (în cazul nostru, suprarealismul) şi transferate în opere culte.
Proiectul nr. 1
este cel prin intermediul căruia se stabileşte un prim contact cu locul.
Metoda de lucru va fi aceea a unui proces deschis:
• explorare / derivă / deambulaţie;
• lectură critică / observaţie
• sortare / centralizare;
• ilustrare / analiză / concluzii.
Această etapă de documentare şi analiză se va desfăşura în echipe de 3-4
studenţi. Ulterior, sub îndrumarea atelierului, fiecare student va decide
asupra intervenţiilor pe care le va propune prin propriul proiect, respectând
cerinţele şi limitările impuse prin tema-cadru.
Ca bibliografie, în plus faţă de titlurile recomandate prin tema-cadru, studenţii
vor citi 2 cărţi de Gellu Naum: romanul „Zenobia” şi o selecţie reprezentativă
de poezii. În măsura în care timpul va permite, recomandăm de asemenea
parcurgerea câtorva articole despre avangarda clasică, despre curentul
suprarealist şi grupul de intelectuali şi artişti parizieni din jurul lui André
Breton, precum şi despre tranziţia de la suprarealism la situaţionism / lettrism.
Conţinutul predării şi condiţiile de redactare vor fi stabilite în timp util pe
parcursul şedinţelor de atelier.
46
Proiectul nr. 2
va studia posibilitatea construirii la Comana a unui sediu pentru Fundaţia
Culturală „Gellu Naum”. Aceasta va fi o instituţie privată care:
• desfăşoară o activitate permanentă de educaţie şi cercetare artistică,
nu doar în domeniul literaturii, ci şi al artelor vizuale şi al artelor
spectacolului;
• oferă burse şi rezidenţe de creaţie artiştilor contemporani;
• organizează periodic evenimente culturale internaţionale (dintre care
cel mai prestigios este Festivalul „Gellu Naum”).
Astfel, respectând cerinţele temei-cadru, va trebui să ne imaginăm un
program complex care relaţionează funcţiunea culturală / educativă cu cea
de cazare / locuire temporară, beneficiind totodată şi de spaţii administrative,
precum şi de toate spaţiile tehnice şi anexele necesare.
Amplasamentul exact al acestui proiect, precum şi alte date de temă sau
detalii privind redactarea vor fi stabilite pe parcursul semestrului în urma
exerciţiilor de lectură critică şi analiză a locului de la primul proiect. În acest
sens, pe parcursul studiului desfăşurat la primul proiect, studenţii vor
elabora o temă-program pentru Fundaţia Culturală „Gellu Naum”, incluzând
în aceasta şi studiul unei identităţi vizuale.
Materialele finale (studii, desene, machete), redactate sub forma unui grupaj
coerent, vor face obiectul unei expoziţii publice.
prof. dr. arh. Mircea Ochinciuc, şef lucr. dr. arh. Mihai Duţescu
drd. arh. Sonia Troancă, drd. arh. Tudor Patapievici
atelier
29
Prof. dr. arh. Adrian Spirescu
Șef de lucrări dr. arh. Andrei Lakatoş
Asist. dr. arh. Cristina German
Arhitectură în mediul rural
„Eu cred că veşnicia s-a născut la sat. Aici orice gând e mai încet…”
Lucian Blaga, Sufletul Satului
V
iaţa la ţară… o corvoadă sau o bucurie; depinde de unde o priveşti
sau pe cine întrebi. Pentru omul a cărui existenţă este legată de vatra
satului şi a cărui viaţă depinde de munca pământului, poate că nu
este modul ideal de a-ţi petrece viaţa. Pentru orăşeanul venit dintr-o
aglomerare urbană, ca să se reculeagă şi să regăsească bucuria unui trai mai
simplu, pare că este tot ce-şi poate dori.
Deşi viaţa la ţară „e lipsită de confort occidental” („Vara la ţară”, George
Topîrceanu / Mircea Baniciu şi Pasărea Colibri), ea oferă totuşi bucuria
contactului nemijlocit cu natura, dar şi tihna mult râvnită de locuitorii urbelor
moderne, ce sunt, prin contrast, aglomerate, stresante, sufocate de sirene,
claxoane şi noxe.
Lucian Blaga spunea că „a trăi la oraş înseamnă a trăi în cadrul fragmentar şi în
limitele impuse la fiecare pas de rânduielile civilizaţiei. A trăi la sat înseamnă a
trăi în zariştea cosmică şi în conştiinţa colectivă a fiilor săi… Satul e atemporal”.
47
Timpul satului… aici totul pare că se petrece cu încetinitorul, satul fiind
teritoriul privilegiat al curgerii lente a timpului. Dimensiunea temporală a
satului a fost surprinsă de prozatori şi poeţi români, atmosfera satului fiind
marcată de o cadenţă a timpului ce pare a fi de neoprit, dar şi de neschimbat.
Astfel, Marin Preda îşi începe naraţiunea din romanul „Moromeţii”, cu
descrierea ritmului în care satul îşi vedea de viaţă: „În câmpia Dunării…
timpul era foarte răbdător cu oamenii; viaţa se scurgea aici fără conflicte
mari”. În acelaşi fel, Lucian Blaga scria în poezia „Sufletul Satului”, că „veşnicia
s-a născut la sat”, deoarece aici până şi gândul pare că se mişcă mai încet.
Timpul satului este aşadar un timp aparte, al cărui calm şi linişte oferă o
perspectivă diferită asupra desfăşurării evenimentelor cotidiene ale vieţii.
Spaţiul satului… este definit de prezenţa şi viaţa comunităţii ce formează
satul. Comunitatea este construită în jurul reperelor ce marchează şi
modelează viaţa sătenilor, repere fizice precum biserica, primăria, şcoala,
poiana lui Iocan (Moromeţii), cârciuma, dar şi repere temporale, evenimente
fără de care comunitatea nu ar putea exista, precum, hora, târgul, serbările
câmpeneşti, serbările şcolare sau procesiunile religioase.
Cu toate acestea, deşi satul tinde să marcheze memoria colectivă cu imaginea
sa idilică şi pitorească, antropologul Vintilă Mihăilescu atrage atenţia asupra
pericolului idealizării satului, după părerea dânsului, sintagma „satul
românesc”, fiind mai degrabă o viziune intelectual-urbană decât o realitate
rural-ţărănească: „…satul românesc, aşa cum suntem obişnuiţi să folosim
această sintagmă, este, de fapt, o viziune axiologică – nobilă şi frumoasă, dar
atemporală prin definiţie”.
48
Satul românesc s-a transformat mult de-a lungul timpului, iar în ultimele
decenii schimbările care s-au produs (schimbări politice, economice, sociale)
au modificat în mod dramatic imaginea satului tradiţional. În satele situate
în proximitatea centrelor urbane importante, discrepanţa între spaţiul
construit tradiţional şi cel construit recent este şi mai vizibilă, iar influenţele
mai evidente. Astfel, satul preia toate aceste influenţe urbane la care este
expus, însă fără a discerne între cele pozitive şi cele negative şi, mai mult de
atât, fără a le domoli avântul. Departe de a rămâne idilice, satele noastre
se transformă ca aspect, dar şi ca experienţă, într-un ritm mai alert decât în
trecut. Soluţiile constructive de duzină pun meşterii satului în situaţia de a
alege între numeroase materiale şi tehnici, fără a acorda atenţie deosebită
alăturării acestora. Ucenicii meşterilor din generaţiile anterioare se confruntă
cu un context nou, care comandă o actualizare a meseriei învăţate în mod
tradiţional.
Atelierul nostru propune ca loc de studiu Comuna Potlogi, judeţul Dâmboviţa,
situată la aproximativ 45km de Bucureşti, localitatea fiind atestată
documentar din data de 6 februarie 1580. Numele localităţii provine de la
cuvântul vechi „potlog”, care însemna o bucată de piele naturală, folosită
de cizmari la căptuşirea încălţămintelor din piele. În trecut, Potlogiul era un
punct de interes important, fiind un nod pe drumul principal de circulaţie
ce lega Bucureştiul de Târgovişte şi Craiova. Mai mult de atât, el se afla la
mijlocul distanţei dintre fosta capitală a Ţării Româneşti, Târgovişte, şi actuala
capitală a ţării, Bucureşti, într-o zona fertilă, potrivita pentru agricultură şi
creşterea animalelor, dar şi pentru comerţ şi meşteşuguri.
Acest lucru l-a determinat pe domnul Ţării Româneşti la acea vreme,
Constantin Brâncoveanu (1688-1714), ca în anul 1698 să ridice în centrul
localităţii un palat, a căror dimensiuni erau impunătoare. Palatul de la
Potlogi a fost primul dintre curţile patronate de Constantin Brâncoveanu, Bibliografie:
ctitoriile acestuia marcând un punct de cotitură important în evoluţia
arhitecturii rezidenţiale din Ţara Românească, constituind un model urmat Cărţi:
de construcţiile rezidenţiale domneşti şi boiereşti. Ansamblul Palatului este Marin Preda, Moromeţii
clasat ca monument istoric, şi a fost de curând restaurat, dar într-o manieră Duiliu Zamfirescu, Viaţa la ţară
ce a trezit destule nemulţumiri în rândul profesioniştilor în domeniu. Duiliu Zamfirescu, Tănase Scatiu
Titus Popovici, Setea
Pe lângă reperul istoric şi arhitectural constituit de palat, în satul Pitaru, Liviu Rebreanu, Ion
localitate componenta a comunei Potlogi (unde s-a născut pictorul Nicolae Ioan Slavici, Mara
Grigorescu), există o biserica veche, numita „Biserica Strâmbeanu”, ce Jean Bart, Europolis
datează din anul 1672, fiind şi ea declarată monument istoric. În acest
moment, biserica se află într-o stare avansată de degradare, dar păstrează
Filme:
încă picturile interioare originale, împreună cu o veche icoana considerata a Moromeţii (Stere Gulea)
fi pictată de către Nicolae Grigorescu. Porto Franco (Paul Călinescu)
Răscoala (Mircea Mureşan)
În prima săptămână a anului universitar 2017-2018 (2 – 6 octombrie) este Webografie:
programată o deplasare cu toată grupa la Potlogi, pentru studiul satului şi www.ro.wikipedia.org/wiki/Ansamblul_Palatului_Br%C3%A2ncovenesc_din_Potlogi
descoperirea amplasamentelor posibile. În urma vizitei la amplasament,
www.curti-brancovenesti.ro/date-istorice/curtea-de-la-potlogi
vom vizualiza o serie de situri, în vederea stabilirii unor direcţii de intervenţie
www.arhitectura-1906.ro/2016/09/curtea-domneasca-de-la-potlogi/
şi a unor obiective, atât pentru primul proiect cât şi pentru cel de-al doilea.
www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/biserica-palatul-brancovenesc-potlogi-128774.html
Vizita va fi urmată de discuţii în cadrul atelierului, şi de o analiză a
Prof. dr. arh. Adrian Spirescu
caracteristicilor acestui amplasament, pentru a stabili împreună care sunt
oportunităţile dar şi nevoile locului, oprindu-ne asupra acelor situri care Lect. dr. arh. Andrei Eugen Lakatos
necesită o intervenţie. Asist. dr. arh. Cristina Maria German
49
 studio

21 E
Lect.PhD. arch Horia Dinulescu
Lect.PhD. arch. Marian Iliescu
P.O. Assist. PhD arch. Ştefan RADOCEA
P.O. PhD arch. Yahia DARDARI

Thus, the first phase of the exercise will not focus on a specific, determined, STUDIO 21E
enclosed architectural intervention but on the observation. Observation
Lect. PhD arch. Horia DINULESCU
doesn’t refer solely to the act of entering a specific spatial context, seeing,
Inbetween the Hills. Walking, Observing, Offering taking photos and drawing sketches, although all these are an important part Assist. PhD arch. Ştefan RADOCEA
of it. Observing refers also to the research, looking for data and information PO PhD arch. Yahia DARDARI
about the place, about the cultural context, about history and, above else,
the people, the inhabitants. In other words, before stepping within a certain
THE PLACE place, an architect should “know” about that place.

The place is known as Tohani, close to Mizil, part of the Dealu Mare region, The second phase of the project refers also to observation but a different
better known for the well consolidated wine tradition. one. This time, the students are invited to actually walk the designated
space, to interact and “interfere”. This moment is the moment in which the
1 - The school 2 - The church 3 – The empty plot
strict “theoretical” approach is facing the reality. The result is a hybrid that
unveils a different type of reality, not one written in the history books or
the ethnological studies and, for sure, not one altered by the strict direct
THE INTENTION
observation of the place.
This project is the first one of the 2nd year within a school of architecture.
Researching about the place, observing the place, walking the place, all these
The first year tried to position the young student in the shoes of an architect
are steps leading to the idea of an architectural project but, before everything
by guiding and closely observing his/her projects, by inviting him to taste
else, these steps are leading to the need for an architectural project. We try
architecture through an already-determined architectural programme and an
to keep away our student from the idea the choosing a site and choosing
already-outlined formal alphabet. The composition, the shape, the texture,
a convenient architectural programme is the right approach. Instead, the
the shadow and light, the drawing technique and the ability to express an
architect should offer, through a project, a solution to an existing problem
initial concept, all these were the parameters that traced the footsteps of each
or absence within the existing context. The absence or the problem – this
student together with his/her project and architectural approach. We think
is what we are looking for, trying to offer a possible solution, no matter the
that this project, the first one within the 2nd year, can introduce to the student
scale. The intervention can be singular, specific, targeted for a determined
another important part of “being” an architect. That part refers to the capacity
space, or may be a sum of multiple interventions spread over a larger area.
and determination to observe, not just to see, but also to the responsibility an
All these are intentions, none is definitive and the range of possibilities is
architect has to accept.
Stânca de la Tohani, foto: Adrian Nedelcu wide open, depending on what is observed and diagnosed on the site.

50 51
 3
Locuință individuală în context urban

T
ematica semestrului 2 se adreasează studiului locuirii și înțelegerii
unor situații urbane cu caracteristici diferite. Astfel parcursul temelor
de locuire studiate în anii 2 - 3 urmărește o trecere graduală spre o
densitate sporită și o complexitate a rezolvării spațiului urban.
Prima tema a semestrului (locuința individuală) este centrată pe înțelegerea
modului în care o unitate de locuit de așează într-un context urban dat,
alegerea unei situații urbane particulare (un lot îngust și lung, mărginit pe 3
laturi de calcanele clădirilor învecinate) având ca scop concentrarea pe studiul
în detaliu al spațialității locuinței și pe rezolvarea funcțională a acesteia. Cea
de-a doua temă a semestrului (o grupare de case) urmărește studiul relațiilor
ce se stabilesc între mai multe unități de locuit și a modului în care acestea se
inserează firesc în contextul urban propus.

SEMESTRUL II (4) Locuința urbană este elementul de fond care compune prin grupare oraşul,
generând un specific spaţial în concordanţă cu cultura locală a locuirii și în
PROIECTUL 3 permanent acord cu transformările societății și a modurilor de viață.

Zona centrală a Bucureștiului, dezvoltată de-a lungul timpului în mod spontan

Credite ECTS: 4 și neprogramat, oferă în multe situații spații, fragmente, goluri a caror
rezlovare vine să completeze un țesut aflat într-o permanentă transformare.
Durata: 6 săptămâni Tocmai o astfel de situație este propusă spre analiză și intervenție în cadrul
primului exercițiu al semestrului 4, situarea într-un context dens devenind un
preambul util al temei următoare.
Evaluare : Atelier

52 53
Obiectivele studiului şi competenţe:
• familiarizarea cu atitudini și precedente relevante pentru problematica
locuirii individuale urbane și capacitatea de a le analiza și interpreta
critic;
• capacitatea de a observa și interpreta datele unui context urban,
rezidențial, cu un fond construit divers;
• capacitatea de a relaționa și ierarhiza spații, de a proiecta utilizări
potențiale;
• capacitatea de a articula gândirea spațială și gândirea constructivă;
• deprinderea tehnicilor de reprezentare prin desen a spațiului arhitectural
la diferite scări și cu diferite grade de detaliere și utilizarea unei varietăți
de mijloace de reprezentare.
54
Conţinutul studiului
Amplasamentul temei nr. 4 se află în sectorul 2, pe strada Dragoș Vodă, la
numărul 18, într-o într-o zonă preponderent rezidenţială, suprafaţa terenului
fiind de cca.187 mp (deschidere aproximativ 6.5 m, adancime aproximativ
30 m) (toate informațiile legate de forma și dimesiunile exacte ale terenului
cât și de vecinătățile imediate vor fi furnizate într-o documentație anexă ce
va fi pusă la dispoziția studenților la începutul studiului).
Terenul studiat se încadrează în zona L1a din PUZ sector 2 Bucureşti
(locuinţe individuale şi colective mici cu maxim P+2 niveluri situate în afara
perimetrelor de protecţie cu regim de construire continuu (înşiruit) sau
discontinuu (cuplat, izolat), realizate pe parcelări tradiționale, spontane,
dezvoltate în timp prin refaceri succesive). Prevederile regulamentului
urbanistic valabile pentru această zonă sunt: dimensiunile minime pentru
parcele construibile în regim înșiruit - 150 mp suprafață, 6 m front; înălţimea
maximă a clădirii P+2 (maxim 10 metri), POT maxim = 45%, CUT maxim
pentru înălţimi P+1 = 0,9 mp. ADC/mp. teren, respectiv CUT maxim pentru
înălţimi P+2 = 1,3 mp. ADC/mp. teren. Clădirile construite în regim înşiruit
se vor alipi pe limitele laterale de calcanele de pe parcelele învecinate pe o
adâncime de maxim 15.0 metri, dupa care se vor retrage cel putin fata de
una din limitele de proprietate.
Perimetrul propus pentru studiu se afla în prima parte a secolului al XIX-
lea la limita nordică a mahalalei Icoanei și cuprindea locuinţe modeste şi
terenuri chiar utilizate pentru agricultură. Configuraţia majoră actuală este
deja constituită încă din acea perioadă, fiind suportul pe care s-au operat
modernizările ulterioare încheiate din punct de vedere al tramei stradale în
preajma anilor 1935-1940 prin divizări de terenuri și regularizări succesive
de trasee de circulație. Zona a fost pentru o lungă perioadă de timp, la
sfârşitul sec. XIX şi începutul sec. XX un loc de amestec social şi de utilizare
funcţională variată, cu tendinţe de concentrare aici a activitaţilor specifice
mai curând unei pături sociale de negustori şi meşteşugari aparţinând
clasei de mijloc. Acest caracter urban şi social s-a menţinut şi în perioada
anilor regimului comunist în ciuda intervenţiilor consistente la nivelul zonei
centrale a oraşului.
Pornind de la observarea și interpretarea contextului urban propus, a
configurațiilor spațiale și modelelor antropologice ale locuirii în zonă și
urmărind ocuparea şi folosirea eficientă a terenului, fiecare student va
formula o strategie de intervenție adecvată acestora și structurii familiale
imaginate. Spațiile interioare și exterioare trebuie să răspundă nevoilor
proprii ale fiecărui membru al familiei și să devină locuri cu personalitate. Ele
vor fi adaptate categoriilor de utilizări proprii locuinţei: locul de preparare
a hranei, de luat masa, de relaxare şi discuţii în familie/cu oaspeţii, locul de
odihnă, de studiu/lucru. Se va studia valorificarea şi utilizarea nuanţată a
spațiului exterior și relaţia dintre acesta şi spaţiul interior.
Regimul de înălţime şi indicatorii urbanistici precum şi sistemul constructiv şi
materialitatea construcţiei vor fi stabilite în concordanţă cu soluţia propusă.
Condiţii de redactare
Proiectul se va realiza individual și va fi jurizat în cadrul fiecărui atelier.
Proiectul va fi redactat la scara 1:50 pe hârtie albă, format 50X70, într-o
tehnică la alegere.
Se vor preda toate piesele necesare unei descrieri complete a soluţiei (plan
de situaţie, planurile tuturor nivelurilor mobilate, secţiuni caracteristice,
toate faţadele) și alte piese stabilite în cadrul atelierului pentru ilustrarea
evoluției demersului (desene de observație, schițe conceptuale, referințe
culturale, fotografii ale machetelor de studiu, etc.)
Proiectul va fi însoțit de macheta propunerii inserată în macheta de atelier a
sitului, scara 1/100, precum și de o machetă de obiect la scara 1/50 care să
permită înțelegrea spațiului interior propus.
55
Criterii de evaluare: Anca Nicoleta OŢOIU, “Locuinţa înşiruită – strategii ale locuinţei durabile”, Editura Universitară
Ion Mincu, Bucureşti, 2011
• Relaţia context – loc: coerenţa relaţionării dintre caracterul observat al Gunter PHEIFER, Per BRAUNECK, “Row Houses : A Housing Tipology”, Birkhauser, Basel, 2008
locului, scenariul de locuire propus şi soluţia volumetric-spaţială; Gunter PHEIFER, Per BRAUNECK, “Town Houses: A Housing Typology”, Birkhauser, Basel, 2008

• Relaţia loc – locuire: înţelegerea fundamentelor şi nevoilor locuirii Odată cu lansarea de temă se va pune la dispoziția studenților o documentație
printr-o relaţionare adecvată a funcţiunilor şi spaţiilor; extinsă, pe site-ul uauim în pagina departamentului.

• Relaţia locuire – expresie: valoarea soluţiei arhitecturale tradusă prin

relaţia dintre materialitate şi expresie, spaţialitate, structură şi funcţiune; Întocmit,

• Relaţia discurs – reprezentare: calitatea exprimării ideilor, coerenţa Conf. dr. arh. Melania Dulămea
discursului şi adecvarea reprezentării în cadrul demersului propus. Conf.dr. arh. Andra Panait
Şef de lucrări dr. arh. Alexandru Călin
Bibliografie:
Bucureşti:
Giuseppe Cina, „Bucureşti, de la sat la metropolă”, Editura Capitel, Bucureşti, 2010
Dana Harhoiu, ”București, un oraș între Orient și Occident”, Editura Simetria, 1997, București
Ioana Tudora, “La curte - Grădină și peisaj urban în București”, Editura Curtea Veche,
București, 2009, pp.95-130
Andrei Pănoiu, „Evoluţia oraşului Bucureşti”, Editura Fundaţiei Arhitext, Bucureşti, 2011
Andrei Pippidi, „Case şi oameni din Bucureşti” (Vol. I+II), Editura Humanitas, Bucureşti, 2012
Andreea Deciu, „Povestea caselor – Bucureşti, oraşul pierdut”, Editura Simetria, 1999

Documentare arhitectură:
Manuel GAUSA, “Housing : New Alternatives, New Systems. Single-Family Housing : The
Private Domain”, Birkhauser, Basel, 2002

56 57
 4
O grupare de case. Curtea comună

Î
n peisajul arhitectural autohton gruparea de case sau împărțirea curții
între mai mulți locuitori/ proprietari sunt situații frecvent întâlnite.
Nuanțele sunt diverse, începând de la ocuparea treptată a unei proprietăți
cu mai multe case aparținând aceleiași famlii (casa ”bătrânească” apoi
pe rând case pentru unul sau mai mulți copii și chiar nepoți, mai ales la sat
sau în periferia orașelor), ”perechile de case” (case ”în oglindă” care împart
o curte familială, proiectate și construite în mediul urban pentru un anumit
segment social), vila interbelică cu câteva etaje și mai multe apartamente
(de multe ori cu acces separat din exterior pentru fiecare din acestea, scară
de serviciu și spații comune utilitare în pod sau demisol), ”casele de raport”
(numite uneori și ”case de speculă”) ale începutului de secol XX (imobile cu
puține apartamente pe terenuri destul de mici prin valorificarea cărora
investiția inițială era convertită în profit substanțial), trecând însă și prin
SEMESTRUL II (4) abuzurile asupra proprietății private din perioada comunistă care au impus
(co)locuirea forțată a mai multor familii în spații adeseori subdimensionate
sau care puneau dificile probleme de intimitate. Oricum, toate aceste situații
PROIECTUL 4
au dus ulterior, prin vânzări, cumpărări, moșteniri, la o incidență destul de
mare a curților comune în care cei care locuiesc nu mai sunt legați de vreun
Credite ECTS: 7 grad de rudenie și, la limită, rămân ”străini” unul de celălalt.
Cea de-a doua temă a semestrului 4 propune un exercițiu de locuire
Durata: 8 săptămâni împreună asumată, în care hazardul este controlat, iar curtea comună
devine locul privilegiat ce strânge laolaltă gruparea celor câteva case
Evaluare : Comisie și familii. Șansa proiectului, și în același timp dificultatatea sa, stă în

58 59
a imagina și gestiona un sistem complex de relații și tranziții (atât
afară, în curte, cât și înăuntru) între spațiile private ale fiecărei familii,
spațiile ce vor fi folosite împreună de către toți membrii acestei mici
comunităţi, și eventuale spaţii cu adresabilitate publica (aflate într-o
relaţie privilegiată cu strada).
Obiectivele proiectului / Criterii de evaluare
1. Integrarea în vecinătate. Înţelegerea şi asimilarea datelor pre-
existente în loc şi timp (atât arhitecturale cât și naturale) şi a influenţei
acestora asupra deciziilor arhitecturale; Raportarea dinamică la ceea
ce este dat, anticiparea unei evoluții viitoare;
2. Tipologia de ansamblu. Identificarea și documentarea asupra unor
tipologii posibile de locuire ; Capacitatea de a reformula critic tema
de arhitectură; Înțelegerea felului în care pot sta mai multe case
împreună, natura şi calitatea locurilor comune;
3. Calitatea locuirii în interiorul şi în preajma casei. Definirea,
înţelegerea şi traducerea în proiect a nevoilor unor locuitori posibili;
Raportul şi relaţiile stabilite între ceea ce este privat şi ceea ce
este comun sau public; Evoluţia casei în timp, adaptabilitatea şi
schimbarea posibilă pentru a putea găzdui moduri diferite de a trăi,
folosinţe variate, aşteptări şi nevoi diverse;
4. Structura și materialitatea. Adecvarea sistemului constructiv şi a
materialităţii la obiectivele studiului, la tipologia de locuire propusă şi
la principiile arhitecturii durabile; Folosirea cumpătată a mijloacelor
arhitecturale şi a resurselor materiale şi economice; Conștientizarea
60
și redarea explicită a calităților spațiale și a atmosferei;
5. Reprezentarea. Însușirea și aplicarea unor tehnici și metode
de reprezentare a proiectului coerente cu demersul și conceptul
arhitectural enunțat; Calitatea şi claritatea discursului argumentativ
de prezentare a proiectului;
6. Procesul de proiectare. Capacitatea de auto-evaluare reflexiv-
critică a parcursului propriului proiect; Înţelegerea procesului de
proiectare ca evoluţie simultană a problemei (date disponibile) şi a
soluţiei (răspunsuri formulate); Capacitatea de a colabora constructiv
cu colegii şi implicarea în activităţile comune din atelier.
Date de temă
NOTĂ: Începând din anul 2010 în semestrul 4 din anul II se organizează
Concursul Anual al Studenților Arhitecți în care sunt implicate școlile
de arhitectură din țară precum și diferite școli din alte țări, precum
Ungaria, Austria, Moldova. Considerând oportună întâlnirea prilejuită
de acest concurs, Departamentul va analiza în fiecare an posibilitatea
participării UAUIM. Implicarea UAUIM se va petrece doar în măsura
în care tema concursului precum și situl propus permit atingerea
obiectivelor didactice ale temei cadru aferente semestrului. În aceste
condiții, situl precum și datele cantitative ale temei de an (sprafața
terenului, numărul de case, etc.) vor fi anunțate în preajma datei de
început a proiectului.
Luând ca punct de plecare și înțelegând situația particulară a
sitului dat, scopul exercițiului este acela de a propune o grupare de
locuinţe pentru câteva familii (cinci sau șase, însă nu mai mult, în
funcție de caracteristicile amplasamentului), care vor împărți același
teren, respectând în același timp spațiul privat al fiecărie unități
din ansamblu. Acestea vor fi gândite astfel încât să poată oferi o
calitate a locuirii cât mai aproape de locuirea individuală, folosind
însă mijloacele relativ modeste ale caselor strânse una în alta, dar şi
avantajele locuirii împreună. Va fi păstrat un regim jos de înălţime,
fiind posibile suprapuneri parţiale ale locuinţelor, dar cu acces
separat din exterior pentru fiecare din acestea. Tema proiectului este
felul în care pot sta mai multe case împreună şi în locul dat (străzi,
vecini, curţi, dar şi lumea de azi, oameni, nevoi, preocupări, etc.).
Fiecare locuință va fi gândită pornind de la o configurație standard,
care permite folosirea a trei dormitoare, căreia i se va adăuga o
anumită flexibilitate. Astfel, prin scenariul de utilizare, anumite spații
vor putea avea asociată temporar o altă utilizare, sau vor putea fi
adăugate în mod programatic, peste structura standard, spații
complementare locuirii (atelier, birou, magazin, etc.). Pe lângă spațiile
aflate în proprietatea fiecărei familii este de dorit prevederea unor
spațiii ce vor fi folosite în comun, putând astfel îmbogăți experiența
locuirii și salvând din spațiul curții, destinate unor activități de lucru,
destindere, sau chiar unor mici activități generatoare de profit (hub
de lucru, spațiu pentru petreceri, grădină de legume, etc.). Nuanţarea
unei folosiri mai mult sau mai puţin private sau în comun a terenului
dat, cât şi deschiderea către vecinătatea existentă vor fi stabilite în
urma construirii unui scenariu de locuire propriu fiecărei echipe de
studenţi (sau atelier, după caz).
Exerciţiul îndeamnă la considerarea folosirii cumpătate a mijloacelor
arhitecturale şi a resurselor materiale şi economice, în sensul descris
de întâlnirea dintre tema unor locuinţe relativ ieftine şi acutizarea
întrebărilor legate de sustenabilitate în lumea de astăzi. În curte, va fi
favorizată accesibilitatea şi deplasarea pietonală, mai degrabă decât
circulaţia auto, asigurând în același timp un loc de parcare pentru
fiecare casă, în interiorul parcelei.
Regimul de înălţime şi ceilalţi indicatori urbanistici vor fi stabiliţi în
urma analizei ca intenţie coerentă şi argumentată de ocupare şi de
folosire a locului şi de integrare în vecinătatea existentă.
Sistemul constructiv şi materialitatea vor fi determinate în
concordanţă cu obiectivele studiului, cu scenariul de locuire propus
şi principiile arhitecturii durabile.
Redactarea proiectului și conținut minim predare :
Proiectul se va realiza în echipe de doi studenți. Se recomandă
redactarea pe un format standard și orientarea unitară a planșelor
(orizontal sau vertical). Proiectul va cuprinde toate piesele necesare
unei descrieri complete a soluţiei :
• Plan de situaţie la scara 1:500, conţinând cel puţin vecinătatea
imediată;
• Planul parterului cu amenajara curţii şi a locurilor comune şi
private, scara 1:100;
• Planuri, secţiuni, faţade de ansamblu (cu vecini) la scara 1:100;
61
• Macheta detaliată a propunerii arhitecturale la scara 1:100
integrată în macheta de sit;
• Cel puțin două imagini de atmosferă (interior și exterior) într-o
tehnică la alegere (studii foto în machetă, schiţe de mână, colaje,
imagini generate pe calculator, etc.);
• Planşă de sinteză (descrierea procesului de proiectare,
argumentarea soluţiei propuse, referințe, concept spațial,
materialitate, scenarii de utilizare și transformare în timp, etc.) ;
• Jurnalul de proiect, caiet de documentare și parcurs;
• Alte piese stabilite în cadrul atelierului ;
Bibliografie
• Bibliografia cursului Arhitectură. Locuire. Oraş, An II, Semestrul
4, UAUIM
• Gaston BACHELARD, “Casa. De la pivniţă la pod. Sensul colibei”,
în: Poetica spaţiului, Editura Paralela 45, Piteşti, 2005, pp. 35-50
şi 56-67
• Florin BICIUŞCĂ, Experimentul “Căţelu”, Editura Paideia, Bucureşti,
2007
• Alain de BOTTON, “Semnificaţia arhitecturii” şi “ Promisiunea unui
câmp”, în: Arhitectura fericirii, Editura Vellant, Bucureşti, 2009,
pp. 9-26 şi 251-268
62
• George Matei CANTACUZINO, “Locuinţa românească”, în: Izvoare
şi popasuri, Editura Eminescu, Bucureşti, 1977, pp. 63-65
• Mircea ELIADE, “A-ţi asuma crearea lumii”, în: Sacrul şi profanul,
Editura Humanitas, Bucureşti, 1992, pp. 49-56
• Herman HERTZBERGER, Lessons for Students in Architecture, 010
Publishers, Rotterdam, 2005
• Adolf LOOS, ”The poor little rich man”, în: Spoken into the void,
MIT Press, Cambridge, 1982, pp. 125-127
• Bénédicte RÉGIMONT, “Despre habitat” şi “Încăperile casei”,
în: Spune-mi cum ţi-e casa, ca să-ţi spun cine eşti, Editura Trei,
Bucureşti, 2010, pp. 98-120 şi 121-150
Bibliografie documentare
• Peter EBNER, Markus KÜNTSCHER, Ulrike WIETZORREK, Typology+:
Innovative Residential Architecture, Birkhauser, Basel, 2010
• Hilary FRENCH, New Urban Housing, Editura Laurence King, 2006
• Manuel GAUSA, Housing : New Alternatives, New Systems. Single-
Family Housing : The Private Domain, Birkhauser, Basel, 2002
• Herman HERTZBERGER, Lessons for Students in Architecture, 010
Publishers, Rotterdam, 2009
• Hubert HOFFMANN, Urban Low - Rise Group Housing: Terrace
Houses. Patio Houses. Linked Houses (Urbaner Flachbau:
Reihenhauser. Atriumhauser. Kettenhauser), Verlag Gerd Hatje,
1967
• David LEVITT, The Housing Design Handbook: A Guide to Good
Practice, Routledge, 2010
• Anca Nicoleta OŢOIU, Locuinţa înşiruită – strategii ale locuinţei
durabile, Editura Universitară Ion Mincu, Bucureşti, 2011
• Gunter PHEIFER, Per BRAUNECK, Courtyard Houses: A Housing
Typology, Birkhauser, Basel, 2007
• Gunter PHEIFER, Per BRAUNECK, Row Houses : A Housing Tipology,
Birkhauser, Basel, 2008
• Gunter PHEIFER, Per BRAUNECK, Town Houses: A Housing
Typology, Birkhauser, Basel, 2008
• Friederike, SCHNEIDER, Recueil de plans d’habitation, Birkhauser,
Basel, 2007
Lista poate fi completată în funcţie de direcţiile de studiu propuse în
atelier.
întocmit:
șef de lucrări dr. arh. Cristina Constantin
63
 AN 3
64 65
 1
Spațiul public – Arhitectura publică
Primul semestru al anului 3 are drept obiect principal de studiu locul
arhitecturii şi al spaţiului public în devenirea oraşului. În strânsă legătură cu
aceasta, semestrul urmărește înțelegerea articulării dintre context, programul
de arhitectură și concepția spațial-constructivă a clădirii.

Obiectivele generale ale semestrului sunt:

• Înţelegerea prin proiect a sensului public al arhitecturii, a dimensiunii etice
a profesiunii şi a relaţiilor complexe dintre arhitectură şi oraş;
• Înţelegerea activă a programului de arhitectură şi a procesului de
proiectare;
• Explorarea complexităţii spaţiale şi a relaţiilor dintre spaţii cu dimensiuni,
roluri şi semnificaţii diferite, în interiorul unui ansamblu arhitectural
coerent.

SEMESTRUL I (5)

PROIECTUL 1
O clădire publică
Bazat pe o temă precisă, definită la nivelul fiecărui atelier, acest proiect
Credite ECTS: 5
pregătește din punct de vedere didactic construirea autonomă de către
studenți a unui program de arhitectură, în cea de-a doua parte a semestrului.
Durata: 6 săptămâni În același timp, proiectul reprezintă un prilej de afirmare a identității didactice a
fiecărui atelier. În acest sens, echipele de îndrumare vor defini o problematică
Evaluare : Atelier urbană specifică, în jurul căreia își vor construi tema proprie.
Habitable Columbarium, Aleksandr Brodsky & Ilya Utkin, Moscova, 1980
66 67
 2
Tema va preciza amplasamentul ales – un teren cu suprafața cuprinsă între
600 și 1000 mp – într-un context urban adecvat propunerii unei clădiri cu
Intocmit:
şef lucrări dr. arh. Vladimir Vinea
De la oraș la program
destinație publică (indiferent de tipul de investiție). Terenul poate fi ales în
orice oraș, dar nu poate fi același cu cel desemnat pentru cea de-a doua temă conf. dr. arh. Mihaela Pelteacu
Pentru a proiecta bine, îţi trebuie talent;
a semestrului. Activitățile specifice și spațiile asociate (inclusiv date privind şef lucrări dr. arh. Andrei Eugen Lakatos
dimensionarea acestora) vor fi definite prin temă. Suprafața desfășurată a Pentru a concepe un program bun (frumos), îţi trebuie geniu1.
construcției va fi de minimum 800 mp.
(Le Corbusier)
Se vor preda planşe format A2 sau 50×70 cm, conţinând toate piesele

C
necesare unei descrieri complete a soluţiei propuse:
• prezentarea sintetică a contextului urban, a evoluţiei procesului de el de-al doilea proiect al semestrului 5 continuă progresiv studiul
proiectare și a conceptului general de intervenție arhitecturii în context urban şi explorarea programului ca element al
• plan de situaţie – scara 1:500; procesului de concepție arhitecturală. În acest sens, tema propune
• planul parterului (incluzând întreg terenul, cu toate amenajările ca fiecare student, pe un amplasament dat, să conceapă şi să
exterioare propuse prin proiect) – scara 1:100; argumenteze construirea unui program de arhitectură, abordând diferitele
• planurile tuturor celorlalte niveluri – scara 1:100; aspecte ale acestuia: context construit, social și cultural, date empirice
(dimensiuni, funcţiuni, relaţii, norme etc.), strategii spaţiale şi constructive,
• două secţiuni caracteristice – scara 1:100;
viziune, concept.
• toate faţadele (cu desfăşurări de fronturi) – scara 1:100;
SEMESTRUL I (5)
• scheme explicative, schiţe conceptuale, montaje fotografice, perspective
şi alte reprezentări necesare pentru înţelegerea propunerii. Amplasament
PROIECTUL 2
Se va prezenta, în mod obligatoriu, macheta la scara 1:100, inserată în Amplasamentul este situat în București, pe bulevardul Regina Maria, axă
macheta de sit a atelierului. definită în cadrul operațiunilor urbanistice de la sfârșitul secolului al XIX-lea și
Credite ECTS: 6
începutul secolului XX, dublând vechea Cale a Rahovei. Bulevardul face parte
NOTĂ: Obiectivele specifice și criteriile de evaluare vor fi prezentate separat,
dintr-un ţesut urban specific Bucureştiului “burghez”, în care putem identifica
la finalul caietului de teme, la fel ca în anul universitar precedent. Durata: 8 săptămâni o serie de caracteristici care au determinat evoluţia oraşului premodern
spre modernitatea urbană: profil transversal constant, echilibrat, precum și
Evaluare : Comisie articularea creativă cu ţesutul învecinat (caracteristici descrise în regulamentul
Bruce Rowe · Structures 2015 – 2016
68 69
anexat al zonei construite protejate).
În ultimii 20 de ani, imaginea urbană a bulevardului a fost afectată grav
prin lipsa de întreţinere, abandonarea sau demolarea unor construcţii
reprezentative la nivelul cartierului, printr-o utilizare neadecvată sau prin
inserții brutale ca scară, volumetrie sau materialitate.
În ciuda acestor neajunsuri, bulevardul continuă să fie un reper important,
asociat de bucureşteni unor obiective importante din proximitate: Dealul
Mitropoliei, Strada 11 Iunie, Biserica Sf. Nicolae din Prund Vlădica, Strada
Principatele Unite, Liceul de muzică Dinu Lipatti sau, ceva mai la sud, Parcul
Carol. Liniile de tramvai şi traseele de autobuz care leagă Piaţa Unirii şi
Cartierul Rahova sau Piaţa Unirii şi Dealul Filaret / Şoseaua Viilor reprezintă
motive suplimentare ca zona să fie foarte frecventată. O plimbare la pas
pe străzile adiacente – 11 Iunie, Gheorghe Preoţescu, Gramont etc. – poate
oferi trecătorului scene diferite de viaţă: negustori care îşi etalează în faţa
prăvăliilor mărfurile de tot felul, elevi în drum spre şcoală şi părinţi preocupaţi
să-i ştie în siguranţă, oameni traversând grăbiţi, dar şi localnici care zăbovesc
contemplativi pe trotuare. Pe seară, adeseori, cluburi amenajate în structuri
vechi, puţin renovate, îi adună pe cei amatori de muzică şi distracţie.
Date de temă
Terenul propus, cu o suprafaţă de circa 1300 mp, este o insulă de formă
triunghiulară (situată în imediata vecinătate a bisericii Sf. Nicolae), delimitată
de bulevardul Regina Maria și de străzile Justiţiei și Poiana Florilor.
Tema solicită conceperea unei arhitecturi publice, orientată către un program
cultural, care să potenţeze calităţile existente ale sitului: o arhitectură
70
generoasă în raport cu caracterul originar al cartierului şi care să contribuie
la crearea unui loc semnificativ pentru oameni – localnici sau bucureşteni
în general, tineri sau vârstnici. Studiul poate lua eventual în considerare (și
explora din punct de vedere al spațiului public exterior) legătura cu insula
învecinată, ocupată de biserica Sf. Nicolae.
Fiecare atelier va avea în vedere regulamentul zonei protejate și, în funcţie
de strategia proprie, va interoga şi analiza atent aspecte legate de: sit /
context, distribuirea masei construite ( în relaţie cu terenul şi vecinătăţile),
materialitate, calitatea spaţiilor publice existente şi posibile etc. Programul
construit de către fiecare student va trebui să fie compatibil cu caracterul
locului, să stimuleze potenţiali utilizatori sau vizitatori, să îmbunătăţească
situaţia actuală, atât din punct de vedere fizic-construit, dar şi din punct de
vedere perceptiv.
Redactare
Pe planșe format A1 se vor redacta:
• sinteza elaborării programului și a evoluției procesului de proiectare /
conceptului dezvoltat în proiect;
• planul de situaţie – scara 1:500;
• planul parterului, cu toate amenajările exterioare propuse, precum şi
planurile tuturor celorlalte niveluri – scara 1:100;
• două secțiuni caracteristice – scara 1:100;
• toate fațadele – scara 1:100;
• macheta la scara 1:100, inserată într-o machetă de sit.
Bibliografie orientativă:
-Louis I. Kahn – “Silence and Light”, in Heinz Ronner, Sharad Jhaveri (eds.) – Louis I. Kahn.
Complete Work 1935–1974, Birkhäuser, 1987 (ed. a doua), p. 6–9
-Françoise Choay – Pentru o antropologie a spaţiului, Registrul Urbaniştilor din România, 2011
-Ana Maria Zahariade – note de curs : Arhitectură – context – peisaj (semestrul 5), în special :
http://www.uauim.ro/departamente/itcp/discipline/ACP/1_perspectiva_functionala.pdf
-Giuseppe Cinà – Bucureşti, de la sat la metropolă. Identitate urbană şi noi tendinţe, Capitel,
2010, p. 49–203
-Nicolae Lascu – Bulevardele bucureștene până la Primul război mondial, Simetria, 2011
------------------------------------
(1) citat de Soltan, Jerzy. “Architecture 1967-1974.” Studio Works 5. New York: Princeton
Architectural Press, 1998.
71
 Zona protejată nr. 09 Regina Maria Cp1c

72 73
74 75
 atelier

30
Conf. dr. arh. Iulian Gudină
Asist. dr. arh. Cristina Stireciu
p.o. arh. Sorin Ștefănescu

tranzit.ro

Argument

„T
ranzit” este o reţea de iniţiative autonome în arta contemporană
din Austria, Cehia, Ungaria, Slovacia şi România - la Cluj, Iaşi,
Sibiu şi Bucureşti. Centrul din Bucureşti funcţionează pe strada
Gazelei nr.44, sector 4, într-o curte pe care doar o ghiceşti din
stradă dar o descoperi în interior: două mici clădiri existente
aşezate atipic şi mult spaţiu liber.

Pornind de la acest dat, asociaţia a construit în timp aici, cu discreţie, o lume a

evenimentelor culturale inter-conectate: expoziţii, dezbateri, concerte, teatru
şi film, etc., prin programe permanente şi temporare. A folosit flexibil spaţiile
interioare şi a dat sens celor exterioare (numite toate cu afecţiune: grădina
comunitară, expoziţia, grădina din spate, cuptorul, bucătăria, camera de
întâlniri, oranjeria), dând astfel un ritm firesc şi caracter locului.

Obiectiv
Scopul exerciţiului nostru este de a înţelege acest caracter al locului, de a-i
simţi ritmul şi de a vedea - pornind ca de la un bun câştigat - cum putem, prin
arhitectură, să contribuim la punerea în valoare a acestui centru dedicat artei
în lumea contemporană, într-un proces natural de continuitate, de armonizare
a edificării construite cu cea a încărcăturii culturale existente.

76 77

Temă
Tehnic vorbind, terenul, cu suprafaţa de 940mp, se află în zona protejată
nr.88 - parcelarea Gramont - adiacentă spre sud amplasamentului de la
tema 2 „De la oraş la program” din acest semestru. Reglementările din PUZ
sunt orientative, caracterul concret al intervenţiei urmând să fie propus de
către fiecare student, în funcţie de soluţie.
Intervenţia propriu-zisă trebuie să rezolve spaţiile construite necesare bunei
funcţionări a centrului, relaţiile cu cele neconstruite, cu strada şi vecinătatea,
printr-o aranjare coerentă. Alegerea metodei potrivite de preluare, adăugire,
înlocuire a existentului şi de inserare a noului, va deriva din conceptul
fiecărui proiect.
Spaţiile neconstruite vor păstra caracterul dat de elementele definitorii:
grădina de legume, vegetaţia spontană şi plantată, cuptorul, locurile de stat,
micile instalaţii, pisicile, etc.
Spaţiile construite se vor grupa în principiu în două zone funcţionale:
• - prima va cuprinde expoziţia (cca. 150mp), birouri pentru 3-4
persoane, un spaţiu de tip „lounge” cu bibliotecă pentru consultare şi un
atelier legat cu un mic apartament pentru găzduirea unui artist invitat;
• - a doua va cuprinde bucătăria / loc de interacţiune, un spaţiu pentru
socializare de tip cafenea, o sală de cinema / conferinţe (cca. 100 locuri),
oranjeria / spaţiu special pentru plante şi spaţii de depozitare pentru
materiale, mobilier, lucrări de artă, colecţia proprie;
la care se adaugă spaţii tehnice, grupuri sanitare şi alte anexe necesare.
Parcarea maşinilor nu trebuie să fie o preocupare specială a proiectului,
majoritatea personalului şi publicului participant la evenimente venind aici
cu bicicleta sau cu transportul în comun.
tranzit. ro/ București cu un colț de Casa Poporului. Foto de Eduard Constantin.
78
atelier
31
Conf. dr. arh. Octavian Iliescu
Șef de lucrări dr. arh. Emil Ivănescu
p.o. drd. arh. Ruxandra Neciov
Redactare
Piesele desenate şi machetele vor respecta condiţiile temei-cadru.
Hostel
Evaluare
“pentru o cultura a spatiului public”
Prezentarea, susţinerea şi evaluarea proiectelor se va face în interiorul
grupei, în prezenţa unui reprezentant invitat din partea „tranzit.ro Bucureşti”.
P
Conf.dr.arh. Iulian Gudină
oate niciun program de arhitectura nu exprima mai bine conditia
nomada a omului contemporan, ca hostelul. Avand ca principal
ingredient cazarea rapida, pe un timp limitat, hostelul incurajeaza
dinamica rapida a persoanelor aflate in tranzit intre diferitele orase
ale unei lumi interconectate si aparent libere. Un hostel este un loc al
interactiunii directe: cazat impreuna cu alti turisti, un vizitator va impartasi
din experienta sa, colegilor de camera. Noi propunem o ipoteza: cum ar fi
daca aceasta comunicare de la om la om, are ca subiect spatiul public si civic
experimentat de fiecare turist in tara lui. Cum ar fi un hostel in care fiecare
turist, in momentul cand completeaza fisa de cazare, este invitat sa descrie un
spatiu public specific tarii lui, pe care l-a experimentat. Invitatia noastra este
de a imagina un astfel de hostel dedicat culturii civic-publice: un hostel care
atat prin concept de,arhitectura cat si de program sa exprime spatiul public ca
loc al intalnirii civice si culturii urbane.
Situl de interventie (terenul) destinat acestui program este amplasat în zona
centrala a Bucureștiului, Str.Jean-Louis Calderon, Nr.40, reper in spatele
hotelului Intercontinental.
Conf.dr.arh. Octavian Iliescu
79
 atelier

32
Conf. dr. arh. Cosmin Caciuc
Șef de lucrări dr. arh. Alina Voiculeț
Asist. dr. arh. Daniela Calciu

Hub de acțiune publică studențească

U
n loc de comuniune universitară, schimb civic de idei și înfăptuire
publică a acestora în interesul orașului: propunerea atelierului
nostru vizează un spațiu adecvat dezbaterilor interuniversitare
inițiate de către studenți ca cetățeni activi pe teme variate de interes
public, la care participă și cadre didactice invitate și profesioniști în domenii
specifice. Ceea ce motivează o astfel de inițiativă este în primul rând o dorință
de colaborare interdisciplinară între universități cu o mai mare vizibilitate
publică pe teme bine definite și pertinente de interes social, care să poată
rezona și în eșalonul administrativ-politic. Acest loc public ar permite spații
variate și flexibile de întâlnire, educație și dezbatere pentru dezvoltarea unor
proiecte și inițiative cetățenești, oferind și posibilitatea minimală de cazare
a unor personalități invitate pe durata câtorva zile pentru a încuraja spiritul
colaborării și conexiunii între discipline.
Acțiunea publică pornește de la întrebări cu relevanță socială și urbană
pentru a încerca să ofere și răspunsuri la probleme reale, nu doar o critică
de pe margine. Identificarea disciplinelor, organizațiilor și persoanelor care
pot răspunde acestor întrebări atrage după sine și un exercițiu de imaginație
cu privire la modul cum s-ar derula concret schimbul de idei într-un grup de
dialog, ori construirea unor proiecte de comunicare, culturale, sociale sau
educaționale pe subiectele vizate. Întâlnirile, dezbaterile, întocmirea unor
planuri de acțiune au nevoie de spații adecvate pentru echipele care identifică
părțile interesate din administrație și investiții ce pot oferi soluții, sprijinindu-

80 81
se pe strategii de mediere a conflictelor publice, construind alianțe și practici
colaborative în interesul urbanității și vieții civice responsabile.
Arhitectura poate să ofere în acest sens un sprijin potrivit pornind din două
direcții: pe de o parte, înțelegând cum un tipar de comportament social se
articulează logic prin intermediul unui program funcțional la o configurație
spațială sau tipologie particulară, iar pe de altă parte, cum se articulează
responsabil o posibilitate tipologică la un țesut urban specific, într-un
context sedimentat istoric și identificat prin structură și caracter.
Loc
În ipoteza de plecare a exercițiului nostru, amplasmentul este o fâșie îngustă
de spațiu public oferită în concesiune de primărie pe limita sudică a scuarului
verde în curs de amenajare de la intersecția dintre B-dul George Coșbuc și
Str. Gazelei, în cadrul Zonei Protejate nr. 09 Regina Maria, subzona Cp1c.
Punctul de reper este benzinăria OMV-Petrom care ocupă colțul nord-estic
al scuarului. Arborii plantați sau crescuți spontan definesc în mod esențial
caracterul scuarului, astfel încât protejarea și valorificarea lor în cadrul
intervenției va fi necesară.
Fâșia lată de 12 m și lungă de 100 m leagă țesutul urban sud-estic, definit de
intersecția dintre Str. Gazelei, Str. Albă și Str. Slobozia, cu aleea secundară
de pe latura vestică a scuarului, care asigură dinspre bulevard accesul auto
la terenurile sportive din curtea Academiei Tehnice Militare. Intervenția
va trebui să răspundă cerinței extinse de articulare a amenajarii scuarului
verde cu accesul pietonal simultan dinspre țesutul urban sud-estic și dinspre
B-dul George Coșbuc la nord; circulația pietonală scurtcircuitează acum în
82
mod spontan colțul nord-vestic al scuarului cu cel sud-estic. Amplasamentul
oferă posibilitatea de alipire la calcanele existente sudice (locuințe joase sau
anexe pe un singur nivel) și de valorificare a unei diferențe de nivel între
extremitățile sale estice și vestice de 6 m. Contactul direct cu limita Zonei
protejate nr. 88 / Parcelarea Gramont impune consultarea suplimentară a
regulamentului urbanistic pentru această zonă.
Scopul fundamental al intervenției trebuie să se evidențieze pe două paliere:
1) definirea volumetrică precisă a unei limite între țesuturi urbane cu
densitate și funcțiuni diferite
2) activarea cu o funcțiune publică a unui scuar verde inactiv și
insalubru în acest moment, dar care care are un potențial semnificativ de
ameliorare a calității vieții pietonale pe B-dul George Coșbuc
Program
Programul va împleti spațiile de întâlnire și dezbatere, cu spațiile mai liniștite
de studiu, reflecție contemplare și odihnă temporară:
• o sală multifuncțională de adunare pentru dialog, deliberare și
evenimente artistice pentru 50 de locuri, cu cabină pentru traduceri,
ecran pentru proiecții digitale și depozit de mobilier
• 3 săli de curs dedicate învățării colaborative, cu capacitatea variabilă
între 8-24 locuri, dotate cu echipament digital
• 4-6 săli mici de studiu cu capacitatea variabilă între 1-4 locuri, dotate cu
echipament digital
• o mică zonă de recepție cu birou administrativ pentru 2-3 persoane și Spațiile de cazare temporară, grupul sălilor mici de studiu și cel al sălilor
grup sanitar propriu mari pot dobândi o autonomie de utilizare ca volume distincte în ansamblul
general, asigurându-se totuși legătura firească între aceste subansambluri
• spațiu pentru multiplicare / tipărire broșuri, postere etc.
funcționale prin spații de tranziție interioare sau exterioare, acoperite sau
descoperite.
• foaiere și spații intermediare de legătură între săli care pot fi folosite
ocazional și pentru expoziții în cadrul evenimentelor
conf.dr.arh. Cosmin Caciuc
• spațiu pentru bufet / pauză de cafea
• grupuri sanitare pe sexe
• spații de depozitare mobilier
• spațiu tehnic
• spațiu pentru întreținerea zilnică / curățenie
• spații intermediare, deschise și acoperite sau descoperite care să
conlucreze vizual și funcțional cu sălile de curs și cu scuarul învecinat la
nord
• 3 spații de cazare pentru personalități invitate pe durata câtorva zile,
care să încludă loc de dormit, un loc de zi cu spațiu pentru un birou
individual, chicinetă, grup sanitar propriu cu duș
• 20-25 locuri de parcare pe amplasament, suprateran și/sau subteran;
un loc suplimentar pentru staționarea unui autocar va fi prevăzut la
zona de contact dintre B-dul George Coșbuc și aleea secundară de acces
auto pe latura de vest, spre curtea Colegiului Tehnic Militar
• locuri de parcare pentru biciclete
• accesibilitate pentru persoanele în scaun cu rotile
83
84 85
 atelier

33
Prof. dr. arh. Emil Barbu Popescu
Şef de lucrări dr. arh. Ștefan Simion
p.o. dr. arh. Emil Burbea

La piață

M
ulţi spun că Oborul nu mai e ce-a fost, şi nu se referă neapărat la
perioada „de glorie“ a Tîrgului Moşilor care a fost atestat documentar
acum trei secole. Chiar şi în ultimii 20 de ani, piaţa Obor a cunoscut
perioade de înflorire şi de decădere, depinde de perspectiva din care
priveşti lucrurile. S-a demolat, s-a reconstruit, tarabele au fost mutate dintr-o parte
în alta, negustorii au migrat mai la dreapta sau mai la stînga în interiorul aceluiaşi
perimetru, aşa că astăzi trebuie să te reorientezi pentru a cumpăra murături sau
şosete. [..] chiar dacă locul este într-o perpetuă transformare, Oborul înseamnă în
primul lor rînd oamenii lui. Ei continuă să facă negoţ, învăţînd unul de la altul mici
trucuri ale supravieţuirii „pe piaţă“ şi să populeze o lume fascinantă care-şi are
propriile reguli ale cîştigului. „Atunci cînd chinezii au descoperit raţe în piaţa Obor”
de Adina POPESCU (Aparut in Dilema veche, nr. 425, 5-11 aprilie 2012)
Bucureștenii merg la cumpărături de cel puțin 2 ori pe săptămână. Unii merg
doar sâmbăta la corporatistele supermarketuri de tip Carrefour, Billa; alții
recurg o dată la două zile la comerțul de proximitate de tip Mega Image. Este
o lume a serviciilor, a planificării, a rentabilizării, a marketingului, a termenelor
de expirare autentificate și responsabilizate juridic.

Există însă și foarte mulți oameni care încă merg la piață. În București sunt
listate 60 de astfel de piețe agroalimentare. Aici orașul pare să își regăsească
rădăcinile istorice prin legătura vizibilă cu mediul rural, cu agricultura de mici
dimensiuni, cu țăranii care se bucură perplecși de un straniu reviriment de

86 87

imagine al produselor lor bio, eco și organice. La piață este un loc heterotopic
al autenticităților amestecate și expuse.
Piețele, împreună cu bisericile, au jucat un rol cheie în evoluția urbană a
Bucureștiului. Dintotdeauna piața a fost un centru al cartierului, a adunat o
comunitate în jurul său. În primul semestru al anului 3 atelierul E.B.Popescu
va întreprinde o cercetare cu privire la natura arhitecturală – tipologică și de
detaliu, și la relațiile urbane care apar în jurul unei piețe agroalimentare în
centrul Bucureștiului.
Bibliografie si referinte:
Dana Harhoiu - Bucureşti, un oraş între orient şi occident, ed.Simetria, 2005
Nicolae Lascu – Bulevardele bucureștene până la Primul război mondial, Simetria, 2011
Giuseppe Cinà – Bucureşti, de la sat la metropolă. Identitate urbană şi noi tendinţe, Capitel,
2010, p. 49–203
http://metropotam.ro/La-zi/Infografic-cele-mai-importante-piete-din-Bucuresti-adrese-si-
preturi-art0583915073/
http://dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/articol/atunci-cind-chinezii-au-descoperit-
rate-in-piata-obor
https://archinect.com/blog/article/54676637/10-in-copenhagen-the-hottest-thing-since-sliced-
rugbr-d
Atelier E.B.Popescu
Stefan Simion, Emil Burbea, Ilinca Radulescu
88
atelier
34
Conf. dr. arh. Florian Stanciu
p.o. drd. arh. Tudor Elian
p.o. drd. arh. Cosmin Georgescu
Oraș – dimensiunea publică
T
extul ce urmează reia aproape integral pe cel scris acum doi ani
cu același prilej. Atunci era o încercare de a descifra, cât de cât,
semnificația și înțelesul faptului (posibilității) „de a fi public”, văzut,
speram, în structura sa autentică, ca ieșire din sine și expunere, ca
un propriu fel de a fi al unui ceva, fie el locuință, imobil de apartamente sau
mănăstire în centrul orașului. Lucrurile au un mod fatal de a fi în sine, de
a sta în sine gravitațional, un propriu al lor care se descoperă iradiant, care
privește și nu ceva care, la un moment dat, se adaugă unui altceva. Ceva ne
privește, ceva privește, cere un răspuns, orașul este prin execelență o exigență
difuză, înspre o responsabilitate și un răspuns, orizontul posibilității ca atare
(„fiecare existent își cere propria-i posibilitate, cere să devină posibil”), așadar
dimensiune extatică - pornire către, un loc privilegiat, obiectul realizării de
sine, parvenirii și găsirii unui rost. El este un loc prin excelență (hiperloc), și
asta numai în măsura în care artificialul, constructul, artefactul, este unul
decuplat de loc și de apartenență (o contra-natură), eliberat de apăsarea
zeilor pământului, emancipat, receptacol mineral, straniu si nefamiliar.
Important ni s-a părut demn de a fi reconsiderat, și asta numai în măsura
în care este menținută ca verosimilă emergența către un altceva ca exigență
(acel „a face față” unei chemări care ar trebuie să fie în opinia noastră structura
de ființă aceea ce este public), acel raport tradițional constituit care face din
subiectivitatea subiectului cunoscător agentul care-si aduce lumea către sine
(reconstruind-o ca reprezentare, obiectualizând-o) în inversul său scandalos,
89
și anume lumea este cea care privește și acestei priviri trebuie sa-i facă față „subiectul”. Probabil că, Heidegger, un negativ, un loc al disputei, ceea ce nu mai este ascuns privirii, ceea ce se oferă în deschis si
foarte sumar spus1, acesta ar fi un fir către ceea ce, difuz, ar fi structura originară a faptului de a fi public. ne convoacă la sine. Dar și pierdere de sine, disimulare și uitare, aruncare „în afară”, pierderea de lăcaș.
Între ne-ascundere și polis-loc trebuie să fie un raport originar, ceva leaga locul de a fi-ul a tot ce este. De
Acum sperăm că tocmai considerațiile adăugate textului inițial vor încerca să înainteze pe drumul către aceea în polis lucrurile se văd în clar.
1. Îndrăznesc să trimit la un articol de-al meu 4, „Dar, de fapt, tocmai ființa și doar ea este
ceea ce ar fi sursa posibilității de a fi public. Evident ca este vorba de oraș, asimilat aici, oarecum abuziv, cu „Privește orașul. A doua privire” unde tot topos-ul oricărei ființări, iar Politeia lui Pla-
polis-ul sau cetatea, tocmai pentru a învedera necesara „constrângere” pe care orice artefact o „cere” si-i încerc să vorbesc despre acest raport posibil ton nu este o „utopie”, ci exact contrariul ei, Omului îi este hotărâtă lumea de unde constrângerea și starea conflictuală originară, de unde căutarea
este, deopotrivă, constitutivă. Intuiția că există un ce originar care, abia el, face posibilă orice posibilitate inversat. www.starh.ro anume topos-ul esenței lui polis, așa cum a rostului „la oraș”. A-ți căuta un rost: a fi aruncat din ceva în altceva, în rost, a căpăta îndrumare și destin,
fost el determinat în chip metafizic. Politeia
și că acel originar (incipiență), probabil pentru o privire exersată, se lasă întrevăzut (dezvăluit), va sta 2. Extraordinarul efect intimidant al cifrelor. a fi „aruncat în rost”; dar și lipsa rostului ar fi aruncarea, fără de loc, a-polis. Încuviințarea „în rost” este
lui Platon este o amintire ce se adâncește în
la baza rândurilor ce urmează. Oricum, ele sunt atât de fragile si tatonante încât pot lăsa cu ușurință Vezi https://www.youtube.com/watch?v=K- ceea ce este esențial și nu un plan ce vizează ascultare5 , refuzul omului de a fi privat de rost. De aceea urban-ul este politețe, civilizație, urbanitate, de
impresia derapajului. Totuși, înainte ca pornirea numerică2, sociologia, antropologia, demogafia precum DOxOQenCbA lumea factuală. aici își trage orientarea tocmai că este situare în rost, în ne-ascundere.
și elanul activismului și al socialului să explice totul, o încercare în direcția incipienței merită făcută. S-a 3. „Proiectele grupei sunt prezentate toate în Polis este lăcașul esențial al omului istoric, Și totuși, mai mult de atât: dacă este situare în rost, în locul polisului este transgresare, extază, locul este
și întâmplat ca proiectul de la Arad (locuirea în comunitate) cu drumul străbătut acolo, cu acel sentiment axonometria cavalieră sau oblică frontală. În acel „unde” în care omul ca zoon logon exon
al precipitării către vizibilul străzii ca act de urbanitate, recuperarea fațadei și a autonomiei ei, în sfârșit dicționare cavalier însemnă loc înalt al unei își are locul, acel singur „unde” de la care
cel ce este depășit, este popas vremelnic al muritorilor pe acest pământ, periodos thanatoporos dar și
cu reprezentarea proiectelor în axonometrie cavalieră3, să lase cumva, fulgurant, vizibilă aceasta ancoră cetăți dar și, mai important, o proiecție în pornind se hotărește rostul omului și în care drum, thanatoporos. Deopotrivă popas și smulgere și aruncare, aceasta este structura contradictorie a
plan a lucrurilor văzute din punctul de vedere omul este rostuit.” Heidegger, Martin – Par- polisului, aceasta este miza oricărei „emancipări” a omului. A fi emancipat, așadar, a-ți întâlni propria-ți
în nemurire pe care orașul atunci când este oraș, o are. situat la infinit. Perspectiva este una cilindrică menide pag.181, Ed. Humanitas 2001
si, potrivit lui Leibnitz, este punctul de vedere
moarte, a fi întru moarte. Polisul deține în sine problematica morții, marea hecatombă a celor ce nu mai
Să spunem că, fiind vorba despre oraș, problematica nemuririi și a finitudinii ar fi subtema temei noastre. absolut. 5. Ibidem – pag.176 sunt, marele subteran, iar structura sa minerală o arată ca voință de nemurire. Câtă voință de nemurire
atăta urbanitate, atâta amenitate.
Descris fie ca rețea, ca schimb economic și ca mediu transgresiv, fie ca monument, ca loc al memoriei Așadar, punctul de vedere frontal așează
salvate în vaste incinte publice, gândul uzual că cetățenii se strâng pentru a legifera și edifica polisul, proiectul casei exact în punctul și-n secvența Moartea este orizontul omului, iar polisul ca gest artificial, ca artefact, nefamiliarul însuși, spune ceva
fulgurantă din care-și relevă sau, mai pre-
așadar că adunarea (voința creatoare de loc) precede agora, ar putea primi un raport oblic-răsturnat cis, lasă să se întrevadă sîmburele său de despre acest fapt ca omul este în lume dar nu din lume. Iar „nu în lume”este tocmai orașul ca artefact al
pentru care orice voință este orientată mai întâi de ceva pentru a fi voință, că acel ceva preexistă, cu alte straneitate, neobișnuitul, nefamiliarul său. sustragerii în neobișnuit.
cuvinte, locul precede voința, agora adunarea, și că strângerea nu este posibilă fără de constrîngerea de Văzute dinspre acest punct desigur că proiec-
ființă a polisului. Polisul, receptacolul, este polul, locul ce constrânge, teatrul ieșirii în prezență a tot ce tul își păstrează circumstanțele nașterii sale, Iar dificultatea este să-i vezi urmele, azi.
locul, situația și contingențele dar își adaugă
ființează cu sensurile și rosturile lor. El, ca incipiență, ca polis-ul înaintea oricărui polis4 , acordă aparență oblic necondiționarea, subli­mitatea si, dacă Într-un fel, acest exercițiu de intrevedere ar face materia temei noastre de atelier.
în deschis a tot ceea ce apare, este esența așezării ca loc al desfășurării bios-ului ca vita.... Orice oraș stă acceptați, ieșirea din istorie, nemurirea sa.”
pe invizibilul polis-ului care acordă dimensiune, geometrie și măsură: „Între polis și „ființă” domnește
un raport incipient”. Această posibilitate a deschiderii stă pe structura contradictorie a polis-ului ca
loc al ne-ascunderii, ca receptacol al ieșirii din starea de învăluire, de ascundere. Adevărul ar fi, spune

90 91
Dimensiunea publică a arhitecturii
6. Agamben, Giorgio – Timpul care rămâne-
Câteva note preliminare: un comentariu al Epistolei către romani,
Ed. Tact 2009, pag.43-44. „În De veritatibus
Public înseamnă ceea ce ne este comun și, de aici, faptul de a fi văzut, a te expune privirii celuilalt. A face primis, Leibniz definește relația dintre posi-
bil și realitate în acest mod: omne possibile
față presupune deopotrivă existența complicată a chipului și, de aici, a măștii, de aici, a metabolismului
exigit existere, «fiecare posibil cere [esige]
la fel de complex al sincerității. Totuși, ceea ce transpare, este persistența acestei difuze prezențe a unui să existe, să devină real». În ciuda admirației
ceva care, mai întâi, el cere în chipul unei exigențe. Ex-ige, (esige), a cere, are în propria-i structura ieșirea mele necondiționate față de Leibniz, cred că
această formulă nu este corectă și că, pentru
din ceva către un altceva, o declinare de la verticala stabilității, riscul ieșirii din confortul sigur al unei a defini ce anume este o exigență, trebuie să
retrageri de sine asiguratorie, riscul ne-aflării acasă. Propensiune către, o mobilitate spre un deschis care o răsturnăm și să scriem, în schimb: omne
el esige, structura de ființa a faptului de a fi public stă în rezistența, stăruința de a face fața deschisului. existens exigit possibilitatem suam, «fiecare
existent își cere propria posibilitate, cere să
Totodată este travaliul tractării înspre, în sensul lui Agamben6, paradoxal, posibilitatea sa. devină posibil». Exigența este o relație între
ceea ce e – sau a fost – și posibilitatea sa,
Așadar, exigența (publică) somează, ieșirea7 dinspre realitatea unui lucru către posibilitatea sa și nu invers. iar această relație nu precedă, ci urmează
Ea este vocație, chemare. Cu alte cuvinte, realitatea scufundată în uitarea cotidianului prin irumperea realității.” Pentru problema spațiului public:
Hannah Arendt-Condiția umana, Ed. Idea De-
în vizibilitatea publică își realizează propria-i posibilitate și de aici salvarea în fața uitării. A fi public, a sign Print, 2007, pag. 46-60, Pierre Manent,
te verifica în ceilalți, a te adeveri, este și un reflex al ne-uitării. A te adeveri (adică a-ți realiza apariția) Metamorfozele cetății- Ed. Humanitas 2012,
pag.43-95
presupune, este de înțeles, esența a ceea ce este public: sunt în măsura în care sunt în deschiderea
exigenței, a ceea ce mă privește. Ceva mă privește, ceva privește, iată o posibilă structură a spațiului public 7. ieșirea, înțeleasă aici ca stranietate,
ca loc luminos de ex-punere. Tocmai de aceea numai orașul acordă „fațadă”, aici fațadele sunt posibile (Unheimlichtkeit) pierderea lui „acasă”,
familiarului, în fapt, de la sine-înțelesului,
ca ceea ce se orientează către, ceea ce, la un moment dat, se poate detașa de „construcție” si decorate pierderea transparenței lumii și decodi-
pot participa la doxologia urbei. În oraș, casele sunt asimetrice, fațada principală, etc. Exagerând, firește, ficării ei instantanee, liniștei și siguranței
Vila Rotonda nu are fațade. cotidiene, ale „spațiului public”. În sens
originar, ne-aflarea acasă este felul de a fi
acasă a Dasein-ului. A fi-în-afară este fe-
Dar dacă putem vorbi de originaritatea publicului tot așa ne-autenticitatea8 lui este una manifestă. În lul lui de a fi-înauntru, orice privat stă pe
Ființă și timp structura spațiului public este una ce ține de cotidianitate, distanțarea, caracterul mediu și depășirea „înspre”.(vezi FșiT, Martin Heide-
gger, pag.255-227.) În același sens, Exodul,
92
Ieșirea, poporul ales face experiența deșer-
tului și a pribegiei, a exigenței locului întins
(a libertății), luminos, neechivoc, al ne-aflării
acasa. Vezi regretul după ceea ce era stabil:
„3. Si au zis către ei fiii lui Israel: «Mai bine
muream bătuți de Domnul în pămîntul Egip-
tului, când ședeam împrejurul căldărilor cu
carne și mâncam și ne săturam! Dar voi ne-ați
adus în pustia aceasta ca toată obștea aceasta
să moară de foame».” Ieșirea 15-16, Vechiul
Testament, Biblia IBMO, 2008. Orașul stă pe
tensiunea negativa a unei alte edificări în
afară, de claritatre cristalină, etic pură, lume
răsturnată față de contorsiunea confuză a
celui dintâi.
9. Înțelegerea pentru celălalt nu reiese din
cunoaștere ci este una poziționată existențial
care ea face, mai întâi, posibilă cunoașterea
ca atare. Faptul de a se cunoaște cu celălalt
se fundează pe faptul-de-a fi-în-lume care
este unul originar-înțelegător. Eu sunt în chip
esențial în-vederea celorlalți. Faptul-de-a
fi-laolaltă se originează în-faptul-de-a fi-în-
lume al omului (Dasein-ului). Celălalt care,
cel mai adesea, se topește în ceilalți nu în-
seamă ceea ce rămâne în afara mea și ceea
ce pot la un moment dat, ieșind dintr-o inte-
rioritate suficientă, să întâlnesc și față de care
mă evidențiez; celălalt nu mă pune pe mine
pe soclul evidenței și al ieșirii în față. În fapt,
ceilalți sunt aceia de care cel mai adesea nu
te distingi de tine însuți, aceia printre care, la
nivelarea fiind cele trei moduri de existența, de deschidere, ale impersonalui se. Fenomenul căderii în
el însuși, sub dominația lumii, în lume, contopirea în faptul-de-a fi-laolaltă-cu-altul-cotidian, fenomenul
despovărării și al agitației compensatorii, ispitirea, liniștirea, înstrăinarea și împotmolirea în sine, sunt
chipuri ale spațiului public, ale felului public de a fi. În fapt, ale pierderii chemării spațiului public. Tocmai
irumperea predilectă în și nevoia de public indică o pre-înțelegere difuză a însemnătății lui.
Dacă există o dimensiune publică a arhitecturii, ea înseamnă felul ei de a se arăta, apariția sa, ieșirea ei
în aparență. Intr-o oarecare măsură suntem tentați să spunem ca arhitectura este prezența, apariție în
prezența mai precis, și de aici implicita posibilitate publică a ei. Ieșirea în deschis („estetica” ei) ține de
o vocație a ei, în feluri diferite, de la o locuință, imobil de apartamente, club, hotel, etc. și tocmai de aici
dimensiunea publică trebuie surprinsă ca pe o structură de ființă a „arhitecturii”. La limită, există case
care se arată, așa spus, ne-arătându-se, cum ar fi, poate, o mânăstire în mijlocul orașului sau un centru
de cercetare ce se sustrage apariției pentru un „ce” interior; Conservatorul orașului se deconspiră și prin
sunetele instrumentelor și vocile soliștilor ce se revarsă în stradă prin ferestrele deschise. Nu trebuie
mai mult, aceasta este arătarea lui. Sau una care are vocația, esența, în excesul ex-punerii. Sau o arhivă
ce-si revendica apariția, poate, sub forma greutății, în acest caz, a fi public înseamnă a fi greu. Noi putem
spune că această posibilitate publică stă pe un travaliu al ieșirii în față, dată de o consistență saturată, a
unei strălucirii ce abia ea „dă spațiu”, ea spațiază, așa spus. A face față acestei ieșiri înspre posibilitate,
spre ceea ce privește, a o sesiza ca preexistentă, a-i fi martor, iată o un posibil punct de situare.
În orice caz, ceea ce este de cercetat este înțelegerea, intuirea, a felului de a fi public propriu programului
ales. Există, credem, un fel de a fi public originar și nu unul ce se adaugă, după caz, ca pe o altă însușire,
casei. Este cu totul eronat să gândim această dimensiune ca ceva care, la un moment dat, ca și cazul
întâlnirii cu „celălalt”, poate sau nu poate fi . Nu există un ceva care este dat intr-o imanență încapsulată,
autonomă, și care, la un moment dat, iese și-l întâlnește pe celălalt9 sau își poate adăuga o dimensiune
publică. După cum este cu totul greșit să gândim că ar exista o exclusivitate privată a locuințelor și că ar
putea fi un altceva de studiat unde s-ar realiza, abia acum, deschiderea către Celălalt și „a vieții împreună
93
în societate”. Astfel, pentru a da numai un exemplu, este cu totul artificial si mecanic să ne imaginăm , de
pildă, o Casă a Actorilor care, la un moment dat, pentru a satisface și problema „publică” să fie traversată
de o rampă de pe care un public, în mișcare firește, și de fiecare dată văzut ca disponibil pentru orice rândul tău, ești ca „ceilalți”. Mai este impor-
tant de spus și asta împotriva opiniei curente,
„trăire” „interacționează” cu actorii la fel de, este de presupus, disponibili pentru aceleași trăiri. ca a fi-aici-laolaltă nu înseamnă a fi laolaltă ca
simpla-prezență înlăuntrul unei lumi. Laolaltă
După cum ceea ce pare consacrat privat, locuința de pildă în cartiere mărginașe, nu mai puțin deține un este o structură de fiinta a omului înțeles ca
public în felul său ce este demn de a fi surprins10. ex-istență, ca deschis către deschis, lumea
noastră este una împărtășită față de care
ne regăsim. Fenomenul singurtătății este un
Ce-i drept, este deja o regulă, interiorizată de arhitecți, pentru care oricărui proiect trebuie sa i se adauge fapt de de a fi-laolaltă-în-lume deficitar. Vezi
o valență publică, asta pe lângă exigența energetică11. Este interesant de vazut că, într-adevăr, există o Ființă și timp, pag.162, cap.4
problematică civică, o clădire degajă o responsabilitate public-civică, însă există și o încercare de a face
10. Firește, este o mică (și exagerată) pole­
față și unei difuze solicitări venite dintr-un exterior și care nu neapărat ar ține de o vocație implicită. mică cu tema de bază: cel mai adesea di-
Acestei nevoi crescânde de „a fi văzut” trebuie făcută față și ea este noua dimensiunea neautentică a mensiunea publică este una angajată și una
ce acționează și este, în coloratură socială,
spațiului public. Există, trebuie spus, homo festivus, insațiabila festivizare a realului și, în consecință, de un activism ce mobilizează, dislocă, transgre-
derealizare a lui. Nevoia de permanentă ieșire și expunere, acest „da” extatic spus oricărui eveniment, sează limi­tele prin nulificare, are fobia fron-
estetizarea ca atare, arătarea vanitoasă autogratificantă ca indinstincție, toată lume vrea să se exprime, tierelor (și a proprietăților), amestecă ceea
ce, tradițional nu se lasă amestecat și pune
toată lumea vrea să fie toată lumea12. în mișcare. Actorii sunt disponibili, senini,
ti­neri, lirici și compasionali. Dimensiunea pu­
Important este de spus că potențialul de transgresarea implicită acestei dimensiuni publice pune blică înseamnă, la propriu, neapărat schimb
problema încă odată a limitelor, a frontierelor. Există o tentație de extracție recent-ideologică de a și mișcare, un du-te-vino invaziv, profanator
cu oroare de solitudine retrogradă. Privatul
descifra ceea ce este public ca o invitație de intruziune si, de aici, de ștergere a frontierelor. Or, înțeleasă este scos de barbă afară prin deconspirare și
în originaritatea sa, a fi în vederea a ceva, a fi în deschis, deschiderea aude subînțelesul persistent al expunere, transparența delatoare înlocuiește
difuzul și opacitatea, volatilul și provizoriul,
limitei. Cătă frontieră atâta deschidere! Viul are oroare de indiferența absenței limitei, există o nevoie de
tectonicitatea și perenul. Neapărat public
circumscriere, există o condiție epidermică a viului, circumscrierea implică acel dus-întors, un altul de și neapărat comunitate. Efemerizarea, pre-
dincolo, limita (fizică, culturală) este o marcă a modestiei și a redemției fața de celalalt, abia acum cu un carizarea, pauperismul(?), nomadizarea lumii
țin de stilistica noului public iar orașul este
chip. Nu sunt în centru și nu peste tot este la mine13.
doar suprafața de uzat și de uzură. Intrebu-
ințarea (pretenția de intrebuințare) ia locul
dominium-ului, proprietatea, care, de acum
94
Cultivarea limitelor, pragurilor, nuanțelor, politețea pur-și-simplu, dau măsura urbanității urbanului, așa
spus. Curtoazia stă pe intuiția unui centru exterior mie ce mă precedă sau, altfel spus, centrul meu altul
imorală, este depășită de uz, de vocația pu­
decât mine ceea ce dă o conștiință a proximității, a centrului ce trebuie eliberat. Orașul în sens originar
blică. Frecvența folosirii teremnului cheamă
la despropriere, la ca și cum nu în sensul stă pe această intuiție a unui centru, a unei preeminețe ordonatoare care ne privește.
lui Pavel, mesianic, cheamă, nicidecum la o
rezonabilitate regăsită a orașului în sensul Ar mai fi ceva de spus: în fața sitului ales, desigur importantă este analiza indicată, și ea făcută în fel
negocierii în vederea legiferării, ci la un alt și chip. În plus, ceea ce pare important nu este generalitatea situației și, în consecință, deținerea prin
oraș, la o novitas vitae, care lasă în urmă
orașul pentru care mai toate inițiativele sunt obiectivarea ei, ci tocmai decisivă este surprinderea, prin exersarea privirii, a ireductibilului la altceva;
mai degrabă forme de indifierență afectată și a surprinde „această situație” în punctul auroral al ireductibilității sale, a rămâne acolo surprins și a
subzistă eventual numai în măsura subversiv-
ității lor. Dreptul la Usus-ul este revendicat
nu transfera spre un altceva, un general acoperitor,a suporta unicitatea situației este ceva ce merită
împotriva proprietății în numele altissimei încercat. Acest prezent, acum, este ceea ce nu s-a mai arătat așa și se sustrage oricărei analogii, este
paupertas (franciscane) care tinde să fie sus- incomparabilul, ca nou.
trasă sferei dreptului. Preeminența din ce în
ce mai acută a publicului față de privat (dacă
admitem această separare clară) stă și pe
prezumția difuză a posibilității întrebuințarii
înafara dreptului. Publicul își cere, astfel, noi conf.dr.arh. Florian Stanciu
teritorii de exercitare sustrase legii și puterii
sept. 2017
cetății. (vezi G. Agamben op.cit. pag.31-32
precum și Profanări, Ed.Tact 2010, pag.66-67)
11.https://www.youtube.com/watch?v=ceSK-
keLD7Dg. Conferință David Chipperfield, No-
bel Center 2014.
12. Festivizarea răului și a morții. vezi și https://
www.youtube.com/watch?v=HOoEeTWv8lE.
Alain Finkelkraut, Philippe Muray, Philippe
Meyer – Le futur ne manque pas d’avenir.
13. https://www.youtube.com/watch?v=GA-
HiPGPm1k4 Régis Debray – Eloge des fron-
tieres.
95
 atelier

35
Conf. dr. arh. Liviu Neaga
Șef de lucrări dr. arh. Alexandru Sîrbu
p.o. dr. arh. Dorin Dascălu

Spațiul public – Arhitectura publică

Î
n răstimpul celor șase săptămâni rezervate proiectului ce are ca scop
satisfacerea propunerii generice de a servi unor destinații publice,
vă supunem atenției următorul teren în suprafață de 960 mp, aflat la
intersecția străzilor Batiștei și Tudor Arghezi. În prezent, terenul este
liber de construcții și se oferă ca obiectiv independent sau anexă a ARCUB,
spre a găzdui un imobil de folosință publică.
Vă sunt recomandate următoarele funcțiuni/destinații spre a fi luate cu
obligativitate (relativă) în considerație, realizând, precum indică tema cadru,
un minimum de 800 mp desfășurați cu această destinație.

Tipuri de funcțiuni/destinații – sugerate :

1. Informare – educație – formare profesională

2. Loisir – timp liber – destindere

3. Artă vizuală – auditivă – experimentală

4. Club – asociații de breaslă

Vor fi excluse destinații/funcțiuni integrale precum “alimentație publică ”, data

fiind neadecvarea serviciilor la această scară. Ele vor fi doar conjuncturale și
reduse ca dimensiuni cu menirea de “funcțiune servantă”. Fiecare destinație
majoră va influența rezolvările și nevoile specifice în funcție de opțiunea dvs.

96 97

NOTA BENE : Parcajale vor fi eludate din perimetrul indicat deoarece ele
sunt considerate incluse în parcajul subteran din imediata vecinătate.
Toate considerațiile specifice ca fiind rezumate de temă vor fi exprimate de
către dvs. individual opțiunii scopului, destinației și adecvării obiectului în
raport cu terenul de implant și constrângerile zonei cu toate considerațiile
urbanistice pentru care vă sunt furnizate la atelier și documentațiile adecvate
necesare.
P.S. Stricta respectare a Sc. de 800 mp este arbitrară în exces, după caz.
Conf. dr. arh. Liviu Neaga
98
atelier
36
Conf. dr. arh. Melania Dulămea
Șef de lucrări dr. arh. Alexandru Călin
p.o. drd. arh. Cristian Beșliu
Europolis 2017
despre ”public”
Explorarea spațiului public, exterior și interior deopotrivă, presupune o
reflecție asupra modului în care trăim împreună în spațiul orașului, a felului în
care arhitectura este capabilă să adune și să integreze dar și a modului în care
ea se expune și este percepută. Proiectul presupune deci identificarea acelor
gesturi care conferă arhitecturii caracterul public, a modului în care ea devine
purtătoare de identitate, a felului în care exprimă valorile și principiile unei
comunități. Studiul orașului contemporan oferă prilejul cercetării modului în
care se construiesc relațiile sociale și al înțelegerii rolului decisiv pe care îl are
arhitectura în dinamica acestor procese.
despre oraș
Orașul, aflat într-o transformare continuă, este o sumă de straturi ale momentelor
urbane ce s-au succedat în devenirea lui, straturi ce coexistă, deseori fără o
delimitare precisă, alăturate, suprapuse sau chiar contradictorii. Ele se regăsesc
în experiența urbană și se traduc într-o pluralitate a modurilor de viață, ce
integrează și ceva din memoria apariției lor. Proiectul presupune deci explorarea
de relații între diferitele fragmente, căutarea și înțelegerea principiilor de (re)
asamblare a existentului, mai degrabă decât impunerea autistă a noului.
99

despre loc
Pornind de la aceste observații, vom căuta să explorăm complexitatea unui
peisaj urban aparte - orașul Sulina - și vom încerca să identificăm urmele
urbanității trecute și potențialul pentru noi forme de urbanitate. Orașul
are o istorie pe cât de tumultuoasă pe atât de fascinantă si romanțată. La
jumătatea secolului al XIX-lea, Sulina era o întindere omenească pâlpâind în
colibe de stuf. Era o aşezare pescărească în care populaţia românească era
minoritară din punct de vedere numeric, predominând un rest majoritar,
adică turci, greci, evrei, lipoveni, armeni şi alţii. Instabilitatea economică a
favorizat, între altele, activitatea neîngrădită a pirateriei. Din 1856 până în
1937 a activat la Sulina, Comisia Europeană a Dunării, ceea ce a determinat
apariţia treptată a unui oraş-port de tranzit care prospera în urma dezvoltării
comerţului şi a navigaţiei. Țările membre ale Comisiunii construiesc aici
agenții consulare, limba oficială era franceza iar cea vorbită era greaca,
coexistau în acest spațiu 6 religii distincte.
Despre acest oraş cosmopolit Jean Bart scrie “Europolis”, o autentică
monografie a Sulinei de altădată. Romanul, este o descriere minuțioasă a
vieții porturilor dunărene, în care se vorbește despre amalgamul de popoare
adunate într-o Europă în miniatură în locul îmbrăţişării Dunării cu Marea
Neagră şi a interferenţei între Orient şi Occident. Sulina este decrisă ca un
port cu parfum exo¬tic, cu figuri pitoreşti, cu miros de cherhana şi lume
pestriţă. Jean Bart a fost căpitan de port la Sulina, pe care o numea “o mică
citadelă universală, un mic port cosmopolit, foarte original, necunoscut, deşi
unic aproape pe glob”.
După începerea celui de-al doilea război modial și mai apoi odată cu
instaurarea regimului comunist localitatea a fost izolată, intrând într-un
proces de declin continuu. Astăzi orașul nu dispune de resurse economice
datorită scăderii traficului comercial pe Dunăre, odată cu dezvoltarea
sistemelor alternative de transport pe uscat.
100
Ca structură urbană orașul are o compozitie liniara de-a lungul axei est –
vest, cu deschiderea principală la Dunăre (Canalul Sulina) și o tramă simplă
și clară: 6 străzi paralele cu Dunărea și 13 străzi perpendiculare, fără o
ierarhie urbană și fără existența unui centru. Și astăzi coexistă cele două
realități: urbanul decăzut și mutilat ce se poate citi în fragmentele frontului
ce privește spre Dunăre (case cu etaj – foste hoteluri, agenţii portuare) și
ruralul banal ce trăiește complet independent în spatele acestuia. Peste
acestea, există alte urme urbane: biserici - ortodoxe, greceşti, lipoveneşti,
o fostă școală italiană, un turn de apă, un far, un cimitir, case cu bovindou,
case abandonate, loturi goale, toate existind independent și fără a stabili
între ele niciun fel de relații.
despre temă
Înțelegerea acestei realități legitimează necesitatea unei intervenții publice
ce polarizează, ce leagă fragmentele de țesut, ce generează noi tipuri de
relații și ajută la (re)asamblarea unei identități. La o vedere din afară, Sulina
are nevoie de spații și funcțiuni ce potențează specificul și memoria locului
dar vii, privite cu ochiul omului de astăzi: spații ale comunității (centru
comunitar multietnic), comerciale (piața de pește, case cu pravălii), culturale
(centru de studii culturale și de arhitectură, mic muzeu etnografic sau marin,
pavilioane de expozitie), de tranzit (gară fluvio-maritimă), etc.
Locul propus este traseul străzii Costache Negri și ieșirea lui către frontul la
apă și studiul urmărește explorarea golurilor, a intersitițiilor, a ariilor vagi.
Locul precis al intervenției și definirea precisă a programului de arhitectură
vor fi stabilite în urma unei excursii de studiu ce se va desfășura înainte de
demararea proiectului.
atelier
37
Conf. dr. arh. Ştefan Dorin Adam
Șef de lucrări dr. arh. Dragoș Negulescu
p.o. drd. arh. Amina Al-Adhami
Periferia de centru
T
ema are menirea de a identifica posibilitățile de integrare urbană
a unei părți din zona centrală a Bucureștiului, care a fost afectată
profund de modificările aduse în perioada comunistă, modificări încă
necicatrizate.
Situl propus spre studiu, care face obiectul prezentei teme, are un caracter
particular datorită evoluției sale istorice marcată de deformările și stagnarea
generate de ultimele patru decenii de planificare comunistă și de operația de
remodelare din perioada 1980-1989, devenită unul din exemplele tipice de
urbanism totalitar.
Toate acestea au avut drept consecință crearea unei rupturi în textura zonei
centrale și apariția de multiple spații reziduale, precum și distrugerea sau
mutilarea unor importante monumente istorice.
Totodată pentru impunerea unei imagini arhitecturale hibride și emfatice a
fost redusă diversitatea funcțională și au fost create, prin demolări, ample
spații libere care nu mai au astăzi o destinație precizată. Intervențiile au exclus
orice abordare integrată a dezvoltării urbane, fiind preferată demolarea în
locul oricăror acțiuni de modernizare sau reconstructive.
Subiectul temei îl constituie analiza unei zone din cartierul Uranus / Halele de
flori din Rahova, în proximitatea Casei Poporului având definite următoarele
obiective:
101
• Crearea unui cadru flexibil, deschis și adaptabil pentru o dezvoltare
urbană durabilă și dinamică

• Refacerea coerenței urbanistice a zonei studiate prin propunerea unei

clădiri cu funcțiune publică

• Eliminarea fracturilor și atenuarea agresiunilor produse de operația

urbană realizată în perioada 1980-1989 în alcătuirea, funcționarea și
semnificația respectivei zone din oraș

• Punerea în valoarea a particularităților sitului, a monumentelor și

ansamblurilor istorice și a altor amprente ale culturii urbane anterioare

Sunt propuse trei amplasamente unde studenții, în urma analizei contextului,

vor propune o clădire publică care prin funcțiunea ei și răspunsul pe care îl
dă contextului să fie o abordare critică a unui țesut tradițional destructurat
în perioada demolărilor comuniste.

Funcțiunile enunțate de temă pot fi: casă de căsătorii, spații de evenimente,

hub-uri culturale, etc.

conf. dr. arh. Dorin Ștefan Adam

102 103
 atelier

38
Prof. dr. arh. Dan Marin
Șef de lucrări dr. arh. Justin Baroncea
p.o. arh. Radu Malașincu

Proiectul Nr. 1 - În curte la Cărturești

B
ucureștiul pune în evidență, în mult mai mare măsură ca alte orașe,
semnele unei istorii urbane recente și fracturate. Structura complicată
și imaginea eterogenă a centrului reprezintă rezultatul suprapunerii
accelerate a unor straturi multiple, cu caracteristici spațiale și
morfologice foarte diferite.
Librăria “Cărturești” este amplasată la limita dintre două astfel de zone: una
rezidențială, aparținând orașului vechi, dezvoltat spontan, cealaltă mixtă dar
cu un caracter public dominant - aparținând orașului modern, (re)structurat
prin reglementare și operațiuni urbane.

Amplasament
Curtea librăriei “Cărturești”, str. Pictor Artur Verona nr. 10, în locul unor anexe
existente, fără valoare, care pot fi desființate.

Obiective
Proiectul urmărește investigarea a trei direcții:

1. urbanistică 2. programatică 3. arhitecturală

transformarea inserția unui program arhitectura ca expresie

întemeiată pe public în conexiune a relației dintre
continuitate, integrarea cu cel existent și în constrângerile urbanis-
elementelor disjuncte și acord cu caracterul și tice și programatice, nu
accentuarea elementelor semnificația locului; ca exercițiu autonom.
structurante;

104 105
Program
Intervenția va propune o extindere având unul sau mai multe volume, cu
spații de expunere pentru obiecte de artă, proiecte de arhitectură etc., un
spațiu pentru conferințe și reuniuni, precum și anexe.
Extinderea va conlucra cu cele două clădiri istorice existente și cu curtea din
spate, care își păstreaza rolul și imaginea sa dominant vegetală.
Suprafața totală a extinderii va fi de minimum 800 mp, desfășurată pe mai
multe niveluri.
Piese
Se vor preda planşe format A2, conţinând toate piesele necesare unei
descrieri complete a soluţiei propuse:
• prezentarea sintetică a contextului urban, a evoluţiei procesului de
proiectare și a conceptului general de intervenție;
• plan de situaţie – scara 1:500;
• planul parterului (incluzând întreg terenul, cu toate amenajările
exterioare propuse prin proiect) – scara 1:100;
• planurile tuturor celorlalte niveluri – scara 1:100;
• două secţiuni caracteristice – scara 1:100;
• toate faţadele (cu desfăşurări de fronturi) – scara 1:100;
106
• scheme explicative, schiţe conceptuale, montaje fotografice, perspective
şi alte reprezentări necesare pentru înţelegerea propunerii.
Spațiul public – arhitectura publică. Dimensiunea
• Se va prezenta, în mod obligatoriu, macheta la scara 1:100, inserată în urbană a arhitecturii
macheta de sit a atelierului.
Dincolo de aspectele concrete ale programului ce urmează a fi propus
(natura activităților, structura funcțională, tipologia spațială etc.), operarea
Prof. dr. arh. Dan MARIN într-un sit urban real tre- buie asociată unei perspective mai largi, care
Şef lucrări dr. arh. Justin Baroncea implică trei aspecte:
Asist. arh. Radu Malaşincu (i) arhitectura ca reconstrucție (negarea orașului istoric)
(ii) arhitectura ca transformare (recuperarea orașului istoric)
(iii) morfologia urbană specifică (suprapunerea straturilor istorice)
”arhitectura ca reconstrucție” și ”arhitectura ca transformare” reflectă două
moduri opuse de a înțelege orașul. Primul este modernist și se bazeaza
pe ruptură, prin negarea orașului tradițional și voința instaurării unei noi
ordini spațiale; chiar dacă astăzi suportul său ideo- logic originar este
revolut, el subzistă ca practică asociată intervențiilor urbane speculative și
manipulării spectaculare a arhitecturii. Al doilea, privește critic modernismul,
acceptându- i limbajul arhitectural, dar reorientându-l în direcția susținerii
continuității urbane și a specificității locale.
”morfologia urbana specifică” se referă la substanța asupra căreia se exercită
acțiunea modelatoare, definește caracteristicile fizice (topografice, spațiale,
materiale) și stratificarea semnificațiilor socio-culturale care, acumulate în timp,
conturează identitatea locului. In mod logic, ea este reprimată în cazul (i), care
practică principiul tabula rasa, și flatată în cazul (ii), care operează contextual.
Alberto Campo Baeza: Birouri pentru guvernul regional Castillia y Leon, Zamora, 2012 - plan
parter 107
(i) Modernismul arhitectural s-a constituit, la intersecția tehnologiei mecanice
și a avangardei artistice de la începutul secolului XX, ca expresie simbolică
a logicii mașinii și a mitului progresului. Chiar dacă principial își asumă o
finalitate umanistă, ideologia modernistă este reductivă – prin exclusivitatea
determinismului funcțional – și distructivă – prin teza reconstrucției radicale
(”lumea nouă”, ”omul nou”).
De aici derivă aversiunea față de tradiția arhitecturală și față de orașul
istoric, pe de o parte, și modelul spațial al metropolei funcționaliste, pe de
alta. Spațiul delimitat, calitativ, și diversitatea locurilor orașului tradițional
(insulă – stradă – piață) sunt negate în favoarea unei totalități raționalizate:
o întindere fără limite, abstractă, ordonată de grila rețelelor de transport și
de ritmul serial al construcțiilor izolate de locuințe colective [1]. Argumentul
suprem în sprijinul noului tip de oraș este cel al adecvării, în termenii
eficienței tehnice și economice, la condițiile fundamental schimbate ale
societății moderne.
Punerea în aplicare a acestui model instrumental, elaborat în perioada
utopică a anilor 1920, în cursul reconstrucției postbelice a Europei – nu numai
în cazul cartierelor sau al orașelor noi, ci și în cel al unor intervenții în zone
istorice – a pus în evidență limitele principiilor arhitecturale și urbanistice
moderniste și excesele tehnocratice induse de ele.
Contestarea, începând cu mijlocul anilor 1960, a tezelor funcționalismului nu
a însemnat însă și dispariția integrală a modelului său urban. Combinarea
construcției izolate, dezvoltată pe înălțime – derivată din ideologia
modernismului și din fascinația sa pentru americanism, dar și extrem de
eficientă în plan practic – cu ambalajul arhitectural spectacular – promovat
de cinismul comercial al așa-numitului starchitecture – a furnizat instru-
108
mentul ideal al politicilor neo-liberale de dezvoltare speculativă puse în
aplicare începând cu anii 1990-2000 în zone ale economiei emergente ca Abu-
Dhabi, Dubai, Shanghai etc. Dincolo de calitatea arhitecturală individuală a
obiectelor – uneori meritorie, alteori inexistentă, eventual ”compensată”
prin performanțe irelevante (cea mai înaltă..., cea mai scumpă... etc.) –,
este evident că acest mod de a înțelege relația dintre urban și arhitectural
nu generează oraș și spațiu public, ci produce doar o colecție de obiecte
extravagante și disparate.
1. Le Corbusier: Planul Voisin, Paris, 1925. Demolarea unei zone centrale a Parisului istoric și în- locuirea ei cu un ansamblu care
afirmă voința modernistă a raționalizării absolute a teritoriului urban: separarea clară a funcțiunilor prin crearea unei rețele
ortogo­nale de circulații carosabile și concentrarea locuințelor în imobile-bară și imobile-turn, amplasate izolat în mari spații
plantate. Strada dispare ca spațiu al contactelor sociale și devine un canal destinat circulației motorizate.
(ii) A doua temă se referă la modelul orașului post-modern, în care intervin la Paris (Bercy, Rive- Gauche), Berlin (IBA, Potsdamerplatz, Berlin-est) [2] sau
mai multe atitudini, având în comun ideea locului, reîntoacerea la spațiul Maastricht (Ceramique). Ele au pus în aplicare proiecte complexe, situate în
urban definit prin limite și identitate. interiorul sau la limita perimetrului istoric și centrate pe ideea refacerii sau
extinderii unei morfologii similare celei tradiționale, adusă însă în parametrii
Critica ipotezei primare a modernismului a venit din direcții diferite, pe
funcționali și arhitecturali contemporani.
de o parte din interiorul cercurilor profesionale, pe de altă parte din zona
intelectual-umanistă. In interior, s-au delimitat două ipoteze: una revizionistă,
căutînd formule alternative de umanizare a funcționalismului, fără a depăși
însa limitele paradigmei moderniste; cealaltă radicală, negând funcționalismul,
reevaluând tradiția istorică și privind orașul în continuitatea sa istorică și
tipo-morfologică. Din aceasta ultimă perspectivă, arhitectura și urbanismul
nu mai crează forme noi, ”funcționale”, ci reciclează tipurile existente,
constituite istoric, trans- formând locul, adăugând sensuri noi identității
sale. Insula construită, strada și piața revin ca elemente morfologice ale
țesutului urban, chiar dacă in anumite cazuri aceasta reîn- toarcere, pozitivă
în sine, s-a făcut cu prețul degradării limbajului arhitectural prin plasarea lui
intr-o zonă atectonică, istoricista și simbolico-decorativă.
O fază ulterioară acestei revigorări a sensului locului și a conștiinței
patrimoniale o constituie reevaluarea critică a modernismului prin
integrarea limbajului său arhitectural – născut sub auspiciile universalismului
– și a unor elemente specifice, sub variate aspecte: accidente topografice,
materiale tradiționale, vestigii istorice, semnificații culturale etc., sau ceea
ce, la începutul anilor 1980, a fost numit regionalism critic.
2. Hans Stimmann: Planul de reconstrucție al centrului, Berlinul de est, 1990. O intervenție în sens in- vers urbanismului modern-
O idee echivalentă este cea a concilierii dintre inovație și continuitate prin ist al anilor 1950-1960: barele și turnurile construite izolat în zona centrală a Berlinului, distrusă la sfîrșitul celui de-al doilea război
mondial, sunt demolate pentru a reconstitui mor- fologia urbană tradițională a orașului, întemeiată pe insule construite omogen,
practica proiectului urban, care apare în operațiunile din anii 1990-2000 de la cornișă, pe străzi și pe piețe delimitate prin fronturi continue.
109
(iii) Al treilea aspect care trebuie luat în considerare este elementul local
– morfologia urbană specifică a Bucureștiului, și în particular cea a zonei
care constituie obiectul intervenției. Bucureștiul este un oraș recent, care
s-a dezvoltat rapid, pe parcursul a mai puțin de două secole, evoluând de la
stadiul de așezare cvasi-rurală extinsă la cel de oraș european, dar pastrând
însă, prin stratificarea multiplă și imaginea eterogena, semnele originii sale
și ale succesivelor transformări pe care le-a suferit.
3. Mahalaua Antim, 1856 (foto Ludwig Angerer). Densitatea și înălțimile reduse ale clădirilor fac posibilă percepția unui relief
slab accentuat, dar totuși semnificativ, a vegetației masive și a turlelor edificiilor re- ligioase, unele amplasate pe dealurile situate
de-a lungul Dâmboviței.
110
Stratul primar [3], anterior mijlocului secolului al XIX-lea, este cel al unei așezări
patriarhale și pitorești, dezvoltată spontan, cu o structură urbană laxă, cu
rețea de străzi și parcelar neregulate, cu locuințe individuale joase, construite
izolat. Un oraș – în fapt un mare sat – dificil de înțeles pentru un occidental.
Densitatea construcțiilor este mai mare în zona centrală, unde cele câteva
artere comerciale importante – cu trasee sinuoase, urmând aceeași regulă
morfologică ca și restul țesutului urban – sunt delimitate de fronturi continue
de clădiri, cu înălțimi ce nu depășesc două nivele [4].
4. Podul Mogoșoaiei, 1869 (foto Moritz Benedict Baer). O arteră comercială centrală care, ca și Calea Moșilor sau zona Curtea
veche, este mărginită de un parcelar dezvoltat în profunzime, exploatat printr- un regim dens de construire, prin curți interioare
și pasaje.
Stratul următor, care include a doua jumătate a secolului al XIX-lea și începutul
secolului XX, este cel al unei perioade caracterizată de transformări radicale
în direcția modernizării și occidentalizării Bucureștiului [5]. Acum au loc
operațiuni urbane importante, prin care se trasează – în zona centrală și în
partea de nord a orașului – bulevarde de tip european și se construiesc mai
multe edificii publice monumentale care urmează o stilistică arhitecturală
vest-europeană, în care influența academismului francez este dominantă.
5. Bulevardul Academiei și Piața Universității, 1910. Un început de structurare a teritoriului orașului prin crearea unor mari bule-
varde, cu trasee rectilinii și aliniamente de arbori, cu fronturi de clădiri con- struite în regim continuu, la cornișă. După aceeași
regulă a închiderii și regularizării geometrice a spațiului, se conturează câteva piețe publice din zona centrală: Piața Universității,
Piața Palatului Regal, Grădina Atheneului.
Stratul al treilea [6] aparține perioadei interbelice, care continuă direcțiile fazei
anterioare – bulevardul si construcția densă, în front continuu, generând insule
închise – și care are ca principală caracteristică creșterea accentuată a regimului
de înălțime și anularea aproape completă a percepției reliefului natural.
Dezvoltarea rapidă, în faze niciodată consumate complet datorită
circumstanțelor istorice și turbulențelor politico-administrative locale, pe de
o parte, adoptarea structurilor din beton armat și construirea speculativă
6. Bulevardul Magheru, anii 1940. Principalul bulevard al Bucurestiului interbelic combină o morfolo- gie urbană specifică orașu-
lui clasic – construire pe aliniament, în regim continuu, cu înălțime relativ constantă și cu accentuarea colțurilor – cu tipologia
arhitecturală a modernismului european al anilor 1920-1930.
111
caracteristică anilor 1920-1930, pe de alta, au condus la apariția în această
perioadă a unor probleme spațiale și de imagine, care durează până astăzi:
rupturile de scară și de volum datorate amplasării unor imobile moderne,
cu multe nivele, în masa dominantă a unui fond construit vechi, cu înălțime
redusă.
Prin relaxarea regulamentului de urbanism al Planului de sistematizare din
1935, se urmărea ca acest mod de a interveni în oraș să se generalizeze, ceea
ce ar fi dus la dispariția completă a straturilor anterioare și la transformarea
Bucureștiului într-un oras în întregime ”modern”; izbucnirea războiului a
oprit însă această evoluție. In același timp, tre- buie observat și faptul că
respectarea unor principii simple ale urbanismului clasic – re- tragere,
aliniere, definiția clară a spațiului – și o foarte bună stăpânire a limbajului
arhitectural, indiferent care ar fi fost el, au limitat efectele unor intervenții în
mod evident ac- centuat speculative.
Ultimul strat este cel al perioadei postbelice, care include două atitudini
complet diferite față de oraș, una centrată pe continuitate, cealaltă pe
ruptură.
Prima este cea a unei politici urbane echilibrate, caracteristică anilor 1950-
1960, în care, pe de o parte, se continuă anumite intervenții începute înainte
de război în perimetrul central – prin completarea fronturilor unor bulevarde
[7] și ale unor spații publice importante – și, pe de altă parte, se construiesc,
la limita orașului sau dincolo de ea, mari ansambluri de locuințe colective
care urmează principiile urbanismului funcționalist, cu o arhitectură în
general de buna calitate. Se poate afirma ca în această perioadă centrul
Bucureștiului a fost protejat.
112
A doua este cea care survine după 1977 și care este pusă în aplicare în anii
1980 prin demolări masive în zona istorică și construirea așa-zisului ”centru
civic”, cu Bulevardul Victoria Socialismului și Casa Republicii în prim plan.
Această operațiune a combinat o at- itudine de tip tabula rasa modernistă –
în mod evident un vestigiu asociat ideologiei comu- niste a ”conducătorului ”
– cu regulile urbanismului clasic (axe urbane, fronturi închise de clădiri, piețe
definite geometric) și – probabil și sub influența nefastă a postmodernismului
istoricist, la modă în acel moment și intens promovat de unele din revistele
internaționale de arhitectură – cu un limbaj arhitectural care pervertește
tradiția clasică.
7. Bulevardul Magheru, anii 1960. Parcele libere, rămase neocupate în perioada de dinainte de război – aici, cele de lângă blocul
Wilson si blocul Malaxa-Burileanu – sunt construite ”contextualist”, urmând regulamentul intervențiilor interbelice, într-un limbaj
modernist revizuit care dă bulevardului un caracter unitar.
Din suprapunerea / coliziunea acestor straturi multiple și foarte diferite au Bibliografie selectivă
rezultat structura urbană și imaginea de astăzi a centrului bucureștean. Ele LE CORBUSIER - L’Urbanisme, 1925
îi dau un caracter ete- roclit la o scară de ansamblu, dar cu evidente zone ROSSI, Aldo - L’architettura della citta, Milano, 1966
locale de coerență, care exprimă uni- tatea stilistică a unei perioade sau o
VIDLER, Anthony - The Third Typology, în Oppositions 7, 1977, extins în Rational Architecture:
anumită voință de regularizare. The Reconstruction of the European City, Brussels, 1978
A opera în zonele istorice ale Bucureștiului și, cu atât mai mult, la contactul
FRAMPTON, Kenneth - Towards a Critical Regionalism: Six Points for an Archi- tecture of
Resistance, în Hal Foster (ed.), The Anti-Aesthetic: Essays on Postmodern Cul- ture, Seattle,
unor morfologii urbane și tipologii arhitecturale divergente, este o sarcină 1983
dificilă, dar provocatoare. Neregularitățile parcelarului, juxtapunerea scărilor CROSET, Pierre-Alain - Architettura come modificazione, în Casabella no. 498- 499, ianuarie-
ferbruarie 1984
și elementelor conflictuale, car- acterul eterogen al arhitecturii etc. sunt
constrângeri dar, chiar din acest motiv, pot fi și puncte de plecare pentru FRAMPTON, Kenneth - Das Projekt der Moderne und die Spätmoderne Grosstadt: Berlin
2000, în Vittorio Magnano Lampugnani, Romana Schneider (ed.), Ein Stück Großs- tadt als
soluții ”puternice”, ieșite din rutina unor rezolvări plate, convenționale, cum Experiment Planungen am Potsdamer Platz in Berlin, Stuttgart, 1995
ar putea fi, de pildă, cele care respectă docil mecanica unui regula- ment de
urbanism. Ceea ce nu înseamnă însă că ideea de regulă nu trebuie avută
în vedere sau că excesele trecutului pot să justifice – așa cum se încearcă
uneori, invocându-se ar- gumentul precedentului – abuzurile prezentului.
Limbajul arhitectural modern – utilizăm termenul de limbaj în sens generic,
pentru că în fapt există mai multe tradiții moderne – are, prin ”neutralitatea”
lui, calitatea / capaci- tatea de a integra tensiunile unei realități urbane
complexe, de a găsi formule de mediere, de a (re)stabili continuitatea între
diferite straturi istorice și morfologii spațiale.
Dan MARIN, septembrie 2017 (2015)
113
 atelier

39
Şef lucrări dr. arh. Dragoş Perju
Șef de lucrări dr. arh. Sergiu Petrea
p.o. drd. arh. Silviu Preda

Spațiul public – Arhitectura publică

T
ema generală a primului semestru din anul III ne propune ca obiectiv
de studiu abordarea și înțelegerea relației dintre contextul urban și
arhitecură având ca idee centrală spațiului public.
Prin spațiu public înțelegem atât relația arhitecturii cu orașul, primul
filtru către stradă și vecinătatea imediată fiind fațada, cât și calitatea publică
a spațiului interior. Dacă fațada ține de spațiul public și în cazul locuinței,
spațiul interior trebuie tratat tot din perspectivă publică în cazul temei de față,
aproape reprezentând un proiect în sine.

Pornind de la tema cadru am ales ca amplasament un teren situat în centrul

Bucureștiului, în zona fostului Cartier Evreiesc. Peisajul urban este unul
destructurat însă, așa cum amintesc documentele istorice, aici se afla un
cartier cu locuințe și locuri frumoase, important în viața orașului interbelic.

Proiectele de sistematizare de la începutul anilor 1980 au făcut ca repere

importante să dispară și este necesar ca, prin arhitectură, să punem în
echilibru atât memoria locului cât și caracteristicile orașului contemporan.

Terenul ales are o suprafață de aproximativ 500 mp iar funcțiunea propusă

studiului în cadrul temei de atelier este aceea de hostel, reprezentând pasul
dinspre locuința privată către „locuința publică - temporară”. Suprafață
desfășurată a construcției va fi de minim 800 mp și aveți liberatatea de
a contura programul de arhitectură, pornind de la loc și având ca obiectiv

114 115
 atelier

31 E
Șef de lucrări dr. arh. Vladimir Nicula
Șef de lucrări dr. arh. Marian Iliescu

principal arhitectura și relația acesteia cu orașul.

Deoarece este un exercițiu scurt, de 6 săptămâni, ce are ca scop înțelegerea

arhitecturii în raport cu problemele de ansamblu ale Bucureștiului în
contextul orașului contemporan și, în special, cu vecinătatea imediată, vă
Project no. 1 – VITRA-ROMANIA HEADQUARTERS
propunem ca metodă de lucru cercetarea prin proiect.
6 weeks, individual project, studio evaluation

Considerăm că este posibil ca studiul teoretic și exercițiul prin proiect
trebuie să meargă în paralel, completându-se reciproc, desenând încă de la
începutul proiectului.
Având aceste argumente, proiectul poate fi înțeles deopotrivă ca proces cât
și supus unei judecăți la final studiului.
Peter Raisbeck1, arhitect și profesor la Universitatea din Melbourne,
concluzionează într-un articol publicat recent că doar proiectând și apoi
spunând că aceasta reprezintă cercetare nu este suficient. Acesta consideră
că, în aceeași măsură, varianta inversă este le fel de adevărată.
șef de lucrări.dr.arh. Dragoș Perju
T
he first semester of the 3rd year has as main objective for study
the place of architecture and public space in configuring the city.
Consequently, the study will search for understanding the connection
between context, architecture program and the spatial-constructive
concept of the building.
The main goals of the semester are:
• Understanding the public meaning of architecture, the ethical dimension
of our profession and of the complex relations between architecture and
the city, using the project as an instrument;

• The active understanding of the architectural program and of the design

process;

• Exploring the spatial complexity and the relations between spaces with
different sizes, roles and significances, within a coherent architectural
ensamble.

1. Raisbeck, Peter, publicat pe 25 iulie 2017, accesat pe 1 august 2017. https://peterraisbeck.

com/2017/07/25/the-research-paradox-for-architects-what-is-design-research/

116 117
Intro
In order to achieve the above mentioned goals, the 1st project already
provides our students with the very complex, yet challenging task of
designing a public building in an urban environment.
Defining what public actually means can easily trigger a very long and
painstaking discussion and the same goes for tracing the thin line between
public and private realm. However, it was our decision to propose for this
exercise a very specific program, which will, in the end, offer the chance for
a building as open and as accessible to the public as possible. Of course, the
dimensions of the proposal were not supposed to be too big, as this is the
first exercise of this type for the 3rd year students. Nevertheless, we believe
the exercise will compensate for its moderate dimensions with its complexity
and, potentially, a keen understanding of what context compliance really is.
Thus, the scenario we are suggesting implies that a financially powerful, but
also design-aware private beneficiary - an international company - initiates
the construction of a building for it own usage. The project location as well as
the space allocation diagram are chosen & drafted to the very specific needs
of this beneficiary. The particularity of its bussiness activity relies in the fact
that it is particularily oriented towards the public. Thriving for high-quality
in the design and execution of its products, yet simultaneously configuring
an interactive, community challenging and especially friendly environment
is one of the main missions of this company, from which in fact benefits
everyone.  latest prescriptions for a sustainable and environment friendly intervention.
118
Program and opportunity description
As already mentioned, the program is targeted for a very particular use
of the proposed building. The beneficiary proposed for this project is a
Swiss based international company - Vitra. As mentioned in their mission
statement, their goal is “dedicated to improving the quality of homes, offices
and public spaces through the power of design. Creating innovative products
and concepts with a great design is Vitra’s essence. They are developed in
Switzerland and installed worldwide by architects, companies and private
users to build inspirational spaces for living, working and shopping as well
as for public areas. [...] A family business for eighty years, Vitra believes in
lasting relationships with customers, employees and designers, durable
products, sustainable growth and the power of good design.”
Actually, increasing their area of impact is one of the strategies Vitra proposes
for all its partners worldwide. Opening local subsidiaries is also included in
this strategy, for more than 4 years now. This will allow for local architects
and designers to take part in the Vitra process and also provide their input
in developing new solutions to increase the quality of the built environment.
It is also a mean to create awareness for the benefits of good / exceptional
design, hence public conferences and events are also involved.
The building will have to contain spaces for work, archive, presentations,
product releases, reception of guests and general public. It will also include
spaces for a general good functioning and accesibility in accordance with the
Below, you will find a list with the main activities that can be found in the
imagined building and their potential surfaces. However, as in any school
exercise, this has to be taken as a book of reference and not as a norm. Any
amendment to the program will be accepted for a reasonable argumentation 1st Floor total: 585 m2
in the architectural solution. Circulations (incl. stairs) 40 m2
Toilet 10 m2
This is because the students must first of all question the program and its Foyer+Lounge-bar 240 m2
opportunity and then challenge it: Multimedia/Conference Room 180 m2
Storage 10 m2
What is the relationship between the different spaces of the building? What Pantry 5 m2
type of usage does this building imply? What are the most characteristic Presentation Office 85 m2
features of the activity of Vitra and how should these be reflected in the
way the building functions? Is this building a proper solution for Vitra 2nd Floor total: 535 m2
requirements?  Circulations (incl. stairs) 40 m2
Toilet 10 m2
Storage 10 m2
Space allocation (recommendation) Pantry 5 m2
Offices 415 m2
Meeting Rooms (2x) 40 m2
Technical spaces 50 m2
Basement total: 970 m2
Parking places 900 m2
Technical spaces 70 m2 Estimated no. of people total: 175
Ground Floor total: 585 m2
Reception 160 m2
Cafeteria 140 m2
Toilet 10 m2
Site description
Bicycle parking 10 m2 The site is located in central Bucharest, on Dumbrava Rosie no. 13, 1st
Circulations (incl. stairs) 65 m2
District, in the vicinity of several important areas of the city: Piata Romana,
Storage 10 m2
Dacia Blvd, Ioanid Park, Gradina Icoanei Park etc. Furthermore, Dumbrava
Lounge-bar 140 m2
Kiosk 50 m2 Rosie, in particular, is a street defined by an exquisite quality of its built
environment: a number of large sized old family houses, that are now
occupied by companies or diplomatic legations. Among the architects who
119
designed buildings on this street, we must mention I.D. Berindey (at no. 4,
5, 7 and 9) and Dimitrie Hârjeu (at no. 10). The historical and architectural
significance of the area is also recognized institutionally by its inclusion in
the list of protected areas in Bucharest (see list of protected areas approved
with HCGMB no. 279/2000). Also, most of the above mentioned existing
buildings are listed as monuments.
More specifically, the proposed site is located within the boundaries of
Protected Area no. 70 - Parcul Ioanid, benefitting from a maximum degree
of protection. Since the exercise is supposed to bring the students as close
to a real-life situation as possible, all the requirements described in the
Protected Area Regulation (see annex) must be considered when drafting
the current project. However, the students must also inquire the purpose
and meaning of the protected area:
Why is the area protected? What is the area protected from? Are all the given
regulations specific enough? Are the boundaries correctly delineated? What
is the specificity of the area in comparison with its surroundings? Is there
any particular identity of the area, and if so, how would you define it?
Also, the students must consider other characteristics of the site: history,
social structure, demography and usage. If possible, they should observe and
provide an overview of the current condition of the adjacent neighborhoods:
What are the demographics? What are building types and uses that define
the community? How are they projected to change in the near future?
Img. 01 - excerpt from the Protected Area no. 70 regulation
120
The Plot
The plot currently belongs to the Swiss Embassy in Bucharest, according
to a concession contract for 99 years. Although an initiative for building a
new embassy headquarters has been announced for some time, no project
has been developed yet. Given the fact that this is merely a school exercise,
we take the opportunity to address the site as it currently is - free of any
buildings. And since it belongs to the Swiss Confederation, we consider that
a swiss company may as well occupy the plot for educational purposes.
The plot has a total surface of 1.298 m2. It is located at the junction of
Dumbrava Rosie and Aurel Vlaicu streets, i.e. on the corner. It has an “L”
shape, with the longer side on Aurel Vlaicu. Its maximum dimensions are ca.
25 x 46 meters. According to the protected area regulations, the main urban
indicators for this plot are:
Land Occupancy Percentage (POT) 60%
Land Usage Ratio (CUT) 1,8
Maximum height accepted: 10 meters
Minimum height accepted: 7 meters
On the Western side, the plot is adjacent to a blind wall belonging to the
building at no. 11 (see picture below). The size, shape and exact geometry of
this blind wall will have to be assessed and included in the project, since the
joining of the new building with the old along the blind wall is mandatory.
Other particular conditions of construction are described in the protected
area regulation. Please consult them thoroughly.
Img. 02 - photo of the blind wall at Dumbrava Rosie no.11
121
Identity
Each urban structure or artifact has an identity. The meaning of an object
can be explicitly identified (as in posting a sign) or its meaning can be accrued
over time through repeated use [...]. The meaning of a structure / object can
also evolve out of its relationship to an existing typology.
More so, the students will now have to understand and provide a clear
response to an existing context. The identity of the proposed object is thus
put in relationship with something bigger and pre-existent.
How will passers-by know the identity and purpose of the proposed
structure? Is there a sign or should there be a sign? Are the interior activities
somehow revealed to the outside? Is there something about the shape, form,
and organization of your structure which identifies itself with its “Typology”?
The separation between the public and private realm in our society is
continually challenged. The gradation of most public spaces to most private
spaces has dissipated in our culture (overhearing a very private cell phone
conversation spoken at high volume in a public space like a train, or airport).
The Vitra Headquarters offers the possibility of public spaces within an area
initially designed for a more private use, but which has changed over time.
What is the present delineation and gradation of public and private spaces?
Which spaces have uses or services shared by the general public and which
not? How is privacy defined in/by the new building? What is the relation
to the neighboring buildings? Is it defined by location, controlled access,
change of materials, transparency / opacity etc? How does scale affect this
perception?
Deliverables
The drawings will be delivered in A2 format or 50x70 cm, containing all
the representations necessary for a good and complete description of the
proposal:
• A synthetic presentation of the urban context, of the project evolution
and of the general concept of the solution;
• Site plan – scale 1:500;
• Ground Floor Plan (including the whole plot, with all the exterior fit-out
proposal) – scale 1:100;
• (all) Floor Plans – scale 1:100;
• 2 typical Cross-Sections – scale 1:100;
• Facades (with the adjacent street front elevations) – scale 1:100;
• Explanation schemes, conceptual sketches, diagrams, photo collages,
perspective views and/or any other representations necessary for
understanding the proposal.
It is mandatory to also deliver a scale model of the proposal, in 1:100,
included in the general site model of the studio.
References
De Botton, Alain -The Architecture of happiness, Vintage Books, a division of Random House
Inc., New York, 2006
Gehl, Jan - „Oraşe pentru oameni”, IglooMedia, 2010
Jacobs, Jane - The Death and Life of Great American Cities , Vintage Books, a division of
Random House Inc., New York, 1992
Lai, Jimenez - Citizens of No Place, an architectural graphic novel, Princeton Architectural
Press, New York, 2012
http://www.cultura.ro/sites/default/files/inline-files/LMI-B.pdf
https://ocw.mit.edu/courses/architecture/4-104-architectural-design-intentions-spring-2004/
assignments/
http://www.pmb.ro/servicii/urbanism/zone_protejate/z_protejate_aprobate.php
https://www.vitra.com/en-un/home
prep. by Lect. Dr. Arch. Vladimir Nicula

122 123
 3
Locuinţe colective în Bucureşti

1. Argument

Î
n contextul mai amplu al studiului temelor de locuire iniţiate în anii 1
si 2 şi în continuarea firească a acestora, al doilea semestru din anul 3
abordează un program de locuire cu o complexitate sporită: locuirea
colectivă.
Necesitatea acestui program se datorează unui cumul de factori, cu precădere
de natură socio-economică, iar implementarea sa de-a lungul timpului la nivel
urban a dus la schimbări esenţiale în structura oraşelor şi a societăţii. Astfel,
este suficient să ne gândim la reconfigurarea radicală din secolul 19 a oraşului
Barcelona (proiectul Ensanche / Eixample) sub coordonarea lui Idelfons Cerdà
şi la tot ce înseamnă Barcelona astăzi, cu ultimele sale operaţiuni urbane
majore, dezvoltate în mod riguros şi coerent în ideea continuităţii structurii de
secol 19. La fel, putem analiza critic, identificând aspecte pozitive şi negative,
SEMESTRUL II (6)
transformările masive la care au fost supuse oraşele româneşti în perioada
comunismului: urbanizarea forţată, centrele civice, cartierele-dormitor etc.
PROIECTUL 3

Credite ECTS: 4 +8 2. Obiective

Prin scara sa, implantarea unui ansamblu de locuinţe colective în interiorul
Durata: 6 + 8 săptămâni unui oraş generează modificări semnificative la nivelul structurii urbane şi
implicit la nivel social. Locuinţa colectivă aduce mase mari de oameni într-un
Evaluare : Atelier/ Comisie spaţiu limitat, generând densitate şi producând, aşadar, schimbări importante

124 125
la nivelul zonei şi a locuitorilor acesteia. De aceea, obiectivul major al acestui
studiu este relaţionarea deplină cu oraşul şi cu locuitorii săi. Prin asta
înţelegem, simultan:
a. o intervenţie complexă, concepută ca un element de continuitate la
nivelul structurii urbane şi sociale;
b. un proces sustenabil, capabil să evolueze în timp în funcţie de
dinamicile sociale;
c. un sistem capabil să aducă un plus de calitate vieţii.
Pentru a atinge aceste obiective, instrumentul esenţial al procesului de
proiectare este analiza critică a contextului în care se va interveni. Aceasta
va lua în considerare atât configuraţiile spaţiale, cât şi particularităţile
antropologice ale locuirii din zonă – prezente, trecute (în măsura în care
sunt relevante) şi viitoare (imaginate). Datele obţinute şi procesate în urma
acestei analize vor duce la un set de concluzii şi strategii de intervenţie, care
ulterior vor fundamenta proiectul.
În plus faţă de aspectele enunţate mai sus, atât la nivel de ansamblu, cât şi
la nivel de detaliu, soluţiile propuse vor trebui să răspundă cât mai complet,
coerent şi corect cerinţelor de bază:
- spaţial-funcţionale;
- structural-constructive;
- comercial-economice;
- de eficienţă energetică.
126
3. Conţinutul studiului
Pentru acest studiu propunem un amplasament situat în Bucureşti, cu acces
din Bd. Ferdinand şi din str. Horei, situat într-o zonă protejată a oraşului.
Terenul are o suprafaţă de 1920 mp, are o formă neregulată în plan, este
liber de construcţii şi este plat.
Fiind situat în zona centrală a oraşului, terenul beneficiază de toate
utilităţile şi serviciile publice urbane necesare (apă, canalizare, salubrizare,
electricitate, gaze).
Ansamblul de locuinţe colective proiectat va fi dezvoltat de către un
investitor privat şi / sau de către o instituţie a Statului (Primărie, Agenţie
pentru Locuinţe, Minister etc.) Reglementările urbanistice (accese, retrageri,
aliniamente, POT, CUT, H max. etc.) ce vor fi aplicate în proiect vor fi
stabilite individual de fiecare echipă de studenţi în urma analizei de sit şi
a unei documentări cât mai temeinice. Pentru aceasta, se vor consulta şi
regulamentele urbanistice zonale în vigoare.
Numărul de apartamente propus va fi stabilit în urma studiului de soluţie,
de la caz la caz, însă nu va fi mai mic de 35.
Ansamblul va conţine apartamente cu 1, 2, 3 şi 4 camere, ponderea acestora
în cadrul ansamblului fiind:
• 20% - apartamente cu 1 cameră;
• 40% - apartamente cu 2 camere;
• 30% - apartamente cu 3 camere;
• 10% - apartamente cu 4 camere.
Suprafeţele utile ale apartamentelor (incluzând spaţiile exterioare acoperite
aferente apartamentului: balcoane, logii, terase) nu vor depăşi:
• 40 mp - apartamente cu 1 cameră;
• 60 mp - apartamente cu 2 camere;
• 80 mp - apartamente cu 3 camere;
• 100 mp - apartamente cu 4 camere.
Sistemele constructive şi structurale folosite, tipologiile clădirilor şi ale
apartamentelor, după cum şi modul de distribuţie al acestora în cadrul
ansamblului vor fi stabilite individual de fiecare echipă. Cu toate acestea,
intervenţiile propuse vor impune un standard de confort mediu raportat
la nevoile contemporane, evitându-se aşadar configuraţiile funcţionale,
tipologice şi spaţiale specifice, spre exemplu, locuinţelor sociale ori altor
forme de locuire colectivă neadecvate contextului în care se află. Se vor evita
deopotrivă şi soluţiile care, pur şi simplu, nu se încadrează în categoria locuirii
colective, eludând astfel datele de temă. O atenţie sporită va fi acordată
flexibilităţii apartamentelor, astfel ca acestea să poată evolua în timp.
„Spaţiile comune” – cu alte cuvinte, ceea ce se întâmplă de la uşa
apartamentului până în stradă – vor căpăta valenţe multiple, fiind considerate
mai mult decât nişte simple circulaţii, conlucrând cu unităţile locative şi cu
spaţiile exterioare într-un sistem interconectat. Se recomandă ca parcursul
omului din apartament până în stradă să fie o experienţă spaţială şi socială
în sine.
În plus faţă de programul de locuire, în urma analizei de sit şi în funcţie
de scenariul propus prin fiecare soluţie, vor putea fi introduse şi alte
funcţiuni complementare locuirii. Ele pot avea mai multe roluri, ca extensii
ale locuinţei sau ca spaţii de articulare cu spaţiul public al oraşului, pot fi
comerciale sau necomerciale. Şi în acest caz, distribuirea acestor spaţii în
cadrul ansamblului va fi de asemenea stabilită individual de fiecare echipă,
dar cu o pondere ce nu va depăşi 20% din suprafaţa construită desfăşurată
alocată programului de locuire.
Atât pentru locuire, cât şi pentru funcţiunile complementare acesteia,
după caz, vor fi prevăzute spaţiile tehnice şi locurile de parcare necesare,
dimensionate şi configurate în conformitate cu legislaţia actuală din
România. Se vor respecta normele de igienă, umbrire / iluminare şi ventilare
naturală a locuinţelor, precum şi normele de protecţie la incendiu, protecţie
civilă, trafic şi siguranţa circulaţiei. De asemenea, o importanţă deosebită se
va acorda configurării zonelor verzi, a spaţiilor neconstruite publice, semi-
publice comunitare şi a celor private aflate în folosinţa locatarilor.
4. Condiţii de redactare
Proiectul va fi elaborat în 2 faze de studiu:
Faza 1 - Locuinţe colective: studiu urbanistic şi de soluţie
4 credite, 6 săptămâni – jurizare în atelier
Instrumente:
• documentare: oraş, istoria locului, locuirea colectivă în general;
• lectură critică: contextul urban şi social, istoria locului şi posibilităţile de
dezvoltare;
• viziune: conceptul viitorului proiect.
Se vor preda, în tehnici la alegere, pe hârtie albă:
• fotografii, schiţe, scheme, texte explicative şi diagrame cu:
127
• analiza contextului urban existent;
• setul de concluzii obţinute în urma acesteia;
• strategia de intervenţie propusă.
• plan de situaţie cu vecinătăţi (sc. 1:500), planuri şi secţiuni care să
ilustreze conceptul arhitectural-urbanistic al intervenţiei (sc. 1:500 - sc.
1:200);
• machetă (sc. 1:500 sau sc. 1:200)
Macheta individuală (sc. 1:500 - 1:200) va fi integrată într-o unică machetă
de ansamblu, care va cuprinde şi vecinătăţile terenului şi va fi construită de
către fiecare atelier.
Faza 2 - Locuinţe colective: studiu detaliat
8 credite, 8 săptămâni – jurizare în comisie
Instrumente:
• documentare: structură, materiale şi tehnici constructive, organizări
funcţionale (apartamente, spaţii comune, spaţii exterioare), detalii
constructive;
• detaliere: materialitate, spaţialitate, sisteme constructive, organizări
funcţionale, spaţii private, semi-private şi publice, sisteme de suport ale
locuirii (instalaţii şi anexe).
Se vor preda, în tehnici la alegere, pe hârtie albă:
• plan de situaţie cu vecinătăţi (sc. 1:500);
• planurile tuturor nivelurilor subterane şi supraterane complet mobilate
(sc. 1:100);
• toate faţadele, dintre care cele stradale vor cuprinde şi vecinătăţile (sc. 1:100);
128
• două secţiuni caracteristice prin întreg ansamblul (sc. 1:100);
• planul unui nivel suprateran dintr-un tronson reprezentativ, cu secţiune
şi faţadă aferente, redactate la nivel de proiect de execuţie şi cu marcarea
doar a mobilierului fix (sc. 1:50);
• detaliu de travee: plan, secţiune caracteristică, faţadă aferentă (sc. 1:20);
• o perspectivă generală detaliată, din care să rezulte scenariul urban
propus, atmosfera, materialitatea proiectului şi relaţia cu vecinătăţile;
• o machetă detaliată, incluzând amenajarea spaţiilor neconstruite (sc.
1:100).
Pentru o mai justă înţelegere a procesului de proiectare, la jurizarea acestei
faze de proiect vor fi aduse planşele şi macheta predate şi notate la Faza 1.
La ambele faze de proiect, pot fi predate şi alte piese desenate sau machete,
însă numai dacă acestea vin în sprijinul unei mai bune înţelegeri a soluţiei.
Ambele faze de proiect vor fi elaborate integral în echipe de câte 2 studenţi.
Ca excepţie, pentru fiecare grupă se admite un singur caz de lucru individual
sau într-o echipă de 3 studenţi, atunci când numărul studenţilor din
respectiva grupă este impar. Astfel, la ambele faze, diversitatea soluţiilor va
reflecta în mod riguros numărul echipelor de studenţi.
5. Criterii de evaluare şi notare
În evaluarea proiectului, se va ţine cont, în egală măsură, de:
• maturitatea şi realismul demersului;
• integrarea noii intervenţii în contextul dat;
• calitatea arhitectural-urbanistică a ansamblului, relaţia cu oraşul;
• corectitudinea rezolvărilor funcţionale, constructive şi structurale, atât
la nivel de ansamblu, cât şi la nivel de detaliu;
• corectitudinea redactării şi gradul de detaliere al pieselor desenate şi al
machetelor.
5. Bibliografie
Frampton, Kenneth – „Modern architecture: a critical history”, Thames & Hudson, Londra,
1992
Macey, David – „Dictionary of Critical Theory”, Penguin Books, Londra, (2001) 2014
Rossi, Aldo – „L’architettura della città”, CittàStudi Edizioni, Torino, (1966) 2008
Virilio, Paul – „L’espace critique”, Christian Bourgois Editeur, 1984
Gausa, Manuel – „Housing: new alternatives - new systems”, Actar, Barcelona, 1998
Jacobs, Jane – „The Death and Life of Great American Cities”, Vintage Books, (1961) 1992
Gehl, Jan – „Oraşe pentru oameni”, IglooMedia, 2010
Biciuşcă, Florin – „Experimentul Căţelu”, Paideia, 2007
*** - „Collective Housing”, Editorial Pencil, Valencia, 2006
*** - monografii: Le Corbusier, Duiliu Marcu, Horia Creangă
*** - monografii „El Croquis”: Steven Holl, OMA, Alvaro Siza, David Chipperfield etc.
*** - colecţia revistei „Zeppelin”, 2005 – 2017
***- colecţia revistei „Arhitectura”, 1950-1990
*** - arhiva concursului Europan - http://www.europan-europe.eu
Întocmit:
şef lucrări dr. arh. Mihai Duţescu
asist. dr. arh. Mihnea Simiraş
129
 N
130 131