PROIECTARE DE ARHITECTURĂ / TEORIA PROIECTULUI

2021-2022
UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM ION MINCU
Director Dep. BP 1/2/3
conf.dr.arh. Melania Dulămea
Graficul activităţilor didactice
conf.dr.arh. Andra Panait
Editor coordonator
conf.dr.arh. Andra Panait
Colectiv redacțional
conf.dr.arh. Andra Panait
CUPRINS / CONTENT ANUL 1
31 TIPURI SPAȚIALE & INTERPRETĂRI
37 E1// Specii de spații. Modele 01
conf.dr.arh. Melania Dulămea 42 E1// Species of Spaces. Role Models 01
conf.dr.arh. Andrei Șerbescu 61 E2// Specii de spații. Modele 02
șef.lucr.dr.arh. Cristina Constantin 66 E2 // Species of Spaces. Role Models 02
71 E3// Spațiu structură
șef.lucr.dr.arh. Vladimir Vinea 76 E3 // Structure Space
85 E4// Spațiu modular
90 E4 // Modular Space
97 E5// Spațiu emergent
Autori tematică generală a proiectelor An 1 Autori tematică generală a proiectelor An 2 104 E5 // Emerging Space
Autori tematică generală a proiectelor An 3
șef.lucr.dr.arh. Andrei Șerbescu proiectul nr. 1 ANUL 2
proiectul nr. 1 116 Exterioritate și parcurs.
șef.lucr.dr.arh. Cristina Constantin conf. dr. arh. Mihaela Pelteacu 126 Path and Exteriority
șef.lucr.dr.arh. Cosmin Pavel conf. dr. arh. Cosmin Caciuc
135 Casa unei familii
șef.lucr.dr.arh. Ionuț Nedelcu proiectul nr. 2 144 The House of a Family
proiectul nr. 2 153 O grupare de case în centrul Bucureștiului
arh. Laura Cristea şef lucrări dr. arh. Vladimir Vinea 172 A cluster of houses in the center of Bucharest
conf. dr. arh. Ștefan Ghenciulescu
şef lucrări dr. arh. Alex Călin
Caiet documentar An 1 asist. dr. arh. Mihnea Simiraş ANUL 3
181 Locurile orașului I
conf.dr.arh. Robert Negru proiectele nr. 3 și 4 191 The City and Its Places
asist.dr.arh. Dana Tănase proiectele nr. 3 și 4
șef lucrări. dr. arh. Mihai Duțescu 203 Locurile orașului II
asist.dr.arh. Anca Cioarec conf. dr. arh. Ștefan Simion 203 Centrul de Arhitectură Bucureşti
şef lucrări dr. arh. Cristina Constantin
asist.dr.arh. Emil Burbea 220 A cluster of houses in the center of Bucharest
asist.dr.arh. Ioana Moraru
229 Locuire și densitate urbană
242 Collective Housing in Bucharest

2 3
4 5
6 7
8 9

A T E L I E R E
10 Atelier Conf. dr. arh.
Conf. dr. arh. Bogdan FEZI
15 Atelier Șef lucr. dr. arh.
Dragoș Neamțu
10
1
D E P R O I E C T A R E A N I
11 Atelier Şef lucrări dr. 12 Atelier Sef lucr. dr. arh. 13 Atelier Conf. dr. arh. 14 Atelier Conf. dr. arh. 11R Atelier Conservare şi
Andrei ȘERBESCU Robert NEGRU Maria ENACHE Restaurare Sibiu Şefi lucr.
arh. Alex CĂLIN
dr. arh. Cosmin PAVEL &
Ionuț NEDELCU
16 Atelier Șef lucr. dr. arh. 17 Atelier Conf. dr. arh. 18 Atelier Șef lucr.dr.arh. 19 Atelier Șef lucr. dr. arh. 11 E Atelier cu predare în 12 E Atelier cu predare în
Ana Maria GOILAV Daniel COMȘA Ștefan RADOCEA Ana Maria CRIȘAN limba engleză Şef lucrări dr. limba engleză Şef lucrări dr.
arh. Adrian MOLEAVIN arh. Daniela CALCIU
11
 2

3
A T E L I E R E D E P R O I E C T A R E A N I I A T E L I E R E D E P R O I E C T A R E A N I I I

20 Atelier Conf. dr. arh. 21 Atelier Conf. dr. arh. 22 Atelier Conf. dr. arh. 23 Atelier Şef lucrări dr. arh. 24 Atelier Conf. dr. arh. 21R Atelier Conservare 30 Atelier Conf. dr. arh. 31 Atelier Șef lucr. dr. arh. 32 Atelier Conf. dr. arh. 33 Atelier Șef.lucr. dr. arh. 34 Atelier Conf. dr. arh. 31R Atelier Conservare
Françoise PAMFIL Mihaela PELTEACU Andra PANAIT Vladimir VINEA Ionuț ANTON şi Restaurare Sibiu Şefi Iulian GUDINĂ Emil Ivănescu Cosmin CACIUC Ștefan SIMION Florian STANCIU şi Restaurare Sibiu Şefi
lucrări dr. arh. Cristina lucrări dr. arh. Cristina
CONSTANTIN & Cosmin CONSTANTIN & Cosmin
PAVEL PAVEL

25 Atelier Conf. dr. arh. 26 Conf. dr. arh. Lorin 27 Atelier Invitat. dr. arh. 28 Atelier Șef.lucr. dr. arh. 29 Atelier Prof. dr. arh. 21 E Atelier cu predare în 22 E Atelier cu predare în 35 Atelier Conf. dr. arh. 36 Atelier Conf.dr. arh. 37 Atelier Conf.dr. arh. 38 Atelier Prof. dr. arh. 39 Atelier Șef lucrări. dr. arh. 21 E Atelier cu predare în
Ştefan GHENCIULESCU NICULAE Adrian ZERVA Mihai DUȚESCU Radu TEACĂ limba engleză Şef lucrări dr. limba engleză Şef lucrări dr. Liviu NEAGA Melania DULĂMEA Dorin Ștefan ADAM Dan MARIN Dragoș PERJU limba engleză Șef lucrări.
arh Horia DINULESCU arh Sergiu PETREA dr. arh. Vladimir NICULA

12 13
 > 1|2|3
Activitățile din cadrul
departamentului Bazele Proiectării
Experiența din cadrul Atelierului de Proiectare este completată de o serie
de activități, prelegeri, evenimente, cu caractere obligatoriu sau facultativ,
printre care: prelegerile de teoria proiectului, schițele de schiță, excursiile de
studii, expozițiile și juriile de final de proiect, etc. Fiecare dintre acestea își
propune să antreneze anumite competențe specifice și să susțină procesul
de învățare și, în cele din urmă, să furnizeze cât mai multe ocazii de a fi în
preajma arhitecturii.
14
Teoria proiectului, pentru primii trei ani de studii, reprezintă o succesiune de
prelegeri cu caracter teoretic, dar cu referințe și exemplificări consistente din
sfera arhitecturii construite sau doar proiectate, însă relevante ca model de
gândire arhitecturală. Succesiunea, conținutul și temporizarea prelegerilor
este stabilită, de către cei trei titulari de atelier, pentru a însoți și susține
parcursul fiecărei teme studiate.
Lansarea de temă este un eveniment comun pentru întregul an, însoțit de
o prelegere pregătită de către echipa de întocmire a temei, și ocazional de
conferințe susținute de invitați din interiorul sau din afara profesiei (filosofi,
antropologi, etc.). Scopul este acela de a prezenta obiectivele și datele de
pornire ale fiecărei teme, lăsând deschisă intrepretarea, aproprierea și
asumarea personală a experienței viitoare a proiectului.
Juriul de final de proiect celebrează momentul privilegiat al finalizării unui
proiect și reunește la superlativ cele trei componente ale fiecărui exercițiu
de școală: proiectul de arhitectură ca produs (planșe, machete, etc.), discurs
(prezentare publică) și proces (reluarea drumului parcurs și reflecție critică).
Prezentarea tuturor proiectelor din atelier în fața unui juriu format din
profesori îndrumători și invitați este un exercițiu complex care antrenează
capacitatea de a argumenta, precum și ”talentul” de a primi feedback. Juriile
de proiect pentru diferiții ani de studii (de la anul I la anul V) sunt programate
pe cât posibil decalat pentru a permite studenților să asiste la susțineri și
discuții cât mai diverse.
Ulterior juriului, fiecare temă se încheie cu o Expoziție de tip ”ateliere
deschise” cu prilejul căreia studenții și îndrumătorii sunt invitați să plonjeze
în lumea fiecărui atelier, să ia contact cu direcția de îndrumare trasată de
fiecare echipă în parte, cu nuanțe și accente care transfigurează fiecare
temă, mai mult sau mai puțin comună, subliniind diversitatea abordărilor
posibile și unicitatea fiecărui atelier.
Proiectul de verificare și Schița de schiță sunt exerciții de proiectare
condensate, reduse la o singură zi și desfășurate fără îndrumare. Fiecare
dintre aceste exerciții își propune să antreneze o anume abilitate și să
furnizeze un tip diferit de experiență de învățare, să permită exprimentarea
în diferite tehnici de reprezentare, să testeze capacitatea de sinteză și forța
de convingere a exprimării grafice.
Activitățile practice de la anii 1 și 2, desfășurate în săptămâna care precede
Paștele Ortodox, propun teme particulare de studiu, asociate direct
sau indirect temei de atelier în curs, care țin în general de documentare,
antrenarea capacității de observație, sinteză, analiză, etc.
Excursiile de studii, opționale, au loc în primăvară, pe parcursul săptămânii
de practică, și propun o experiență fundamentală pentru arhitecți (și cu
atât mai mult pentru viitorii arhitecți) întâlnirea nemijlocită cu exemple
remarcabile din istoria mai veche sau mai nouă a arhitecturii, parcurgerea
spațiului arhitectural, măsurarea cu propriul corp, experiența haptică a
arhitecturii. Traseul fiecărei excursii este atent proiectat, studenții fiind
însoțiți de cadre didactice, și având la dispoziție un ghid explicativ care
introduce principalele repere și vizite programate pe parcurs.
Succes!
15
 PROIECTELE DE VERIFICARE ȘI SCHIȚA DE SCHIȚĂ
Atât Proiectul de verificare cât și Schiţa de schiţă sunt forme de evaluare pe parcurs Desfăşurarea: La anul I Proiecte de verificare programate în sesiunile de evaluare
a cunoştinţelor dobândite în cadrul Atelierului de proiectare. de la finalul semestrelor și se pot susţine în două sesiuni de evaluare consecutive;

Obiective: nota minimă de promovare este 5.00.

• verificarea cunoştinţele acumulate pe parcursul semestrului; La anii 2-3, pentru proiectele de o zi (schiţă de schiţă), promovarea este condiţionată
• stimularea studiul individual; de obţinerea notei minime 5.00 la cel puţin una din cele trei schiţe programate
• dezvoltarea capacităţii de autoevaluare a viitorilor arhitecţi. pe parcursul unui semestru. Temele proiectelor de verificare și ale schițelor vor fi
corelate cu tematica în curs.

AN I - Semestrul 1 (1) AN II - Semestrul 1 (3) AN III - Semestrul 1 (5)

P1: Intocmitor Atelier 12 șef.lucr.dr.arh. A. Șerbescu S1: Intocmitor Atelier 26 conf. dr. arh. L. Niculae S1: Intocmitor Atelier 32 conf.dr.arh. C. Caciuc

S2: Intocmitor Atelier 22 conf.dr.arh. A. Panait S2: Intocmitor Atelier 38 prof.dr.arh. D. Marin
AN I - Semestrul 2(2)
S3: Intocmitor Atelier 23 șef lucr. dr. arh. V. Vinea S3: Intocmitor Atelier 31 șef lucr dr. arh. E. Ivănescu
P2: Intocmitor Atelier 11 șef lucr dr. arh. A .Călin

Restanțe AN II - Semestrul 2(4) AN III - Semestrul 2(6)

P1: Intocmitor Atelier 19 șef lucr dr. arh. A.M. Crișan S2: Intocmitor Atelier 24 șef lucr.dr.arh. M. Duțescu S1: Intocmitor Atelier 31E conf. dr. arh. V. Nicula

P2: Intocmitor Atelier 18 șef lucr dr. arh. Ș. Radocea S1: Intocmitor Atelier 28 conf.dr.arh. I. Anton S2: Intocmitor Atelier 36 conf.dr.arh. M. Dulămea

P1+2: Intocmitor Atelier 15 conf.dr. arh. A. Fezi S3: Intocmitor Atelier 21E șef lucr. dr. arh. H. Dinulescu S3: Intocmitor Atelier 39 conf.dr.arh. D. Perju

Earth, water and air, Paul Klee, 1923

16 17
 > 1|2|3 PROGRAMA ANILOR 1-2-3
Design is not making beauty, beauty emerges from selection,
affinities, integration, love.
A great building must begin with the unmeasurable, must go
through measurable means when it is being designed and in the
end must be unmeasurable. (Louis Kahn)

T
emele de studiu ale anilor 1, 2 şi 3 încearcă să traseze un parcurs al familiarizării viitorului arhitect
cu faptul că arhitectura intervine asupra unui dat : ceva care se află deja acolo (loc, ceea ce este
deja construit sau ceea ce apare în mod natural, folosinţe, activităţi, nevoi, oameni, materiale
etc.), în sensul înţelegerii, purtării de grijă şi întregirii acestui dat. Premisa este aceea că şcoala de
arhitectură trebuie să permită şi să susţină formarea unei conştiinţe critice şi etice privind mijloacele şi
consecinţele arhitecturii: arhitectura lucrează cu ceva dat, iar ceea ce contează în primul rând este buna
raportare la acest dat.
Foarte importantă devine atunci formarea capacităţii de a observa, a vedea, a interpreta şi a traduce în
proiect o serie întreagă de indicii care îi sunt aduse în faţă arhitectului în oricare dintre situaţiile concrete
întâlnite. Întorcându-se către lucrurile din jur, studentul-arhitect trebuie să înceapă să simtă că i se
vorbeşte pe limba lui, că înţelege povestea pe care acestea o au de spus. Implicarea personală devine
atunci o condiţie esenţială. Fiecare student aduce cu sine o experienţă de viaţă, sensibilităţi, preocupări
şi abilităţi diferite. Temele de studiu oferă prilejuri pentru recuperarea, valorificarea şi continuarea
acestei experienţe a fiecăruia, dar şi oportunităţi pentru deturnarea acesteia sau pentru dobândirea
unor experienţe noi, specifice meseriei de arhitect, cu ajutorul şi prin intermediul îndrumării din atelier.
În cadrul temelor propuse şi a activităţii de atelier, alegerea conştientă, problematizată şi argumentată
– a materialului, a locului, a folosinţei – este un instrument important de construire a unui demers adecvat
fiecăreia dintre problemele diferite care îi sunt puse în faţă arhitectului. Tema dă doar un indiciu, furnizează
un pretext, fiecare student îşi construieşte, într-o măsură mai mare sau mai mică, propria temă, asistat
de îndrumători. Experienţa, specificul, priorităţile, metoda sau tactul fiecărei echipe de îndrumare vin să

18 19
furnizeze reperele, bornele, ceea ce poate fi un
teren ferm al învăţării arhitecturii. În acest sens,
se pot distinge câteva direcţii şi problematici
principale care se regăsesc permanent, deşi
în proporţii diferite, în alcătuirea temelor de
studiu din desfăşurarea anilor 1, 2 şi 3.
INȚELEGEREA SPAȚIULUI
Temele au ca obiective însușirea lecturii
multicriteriale și dezvoltarea gândirii
tridimensionale în relație cu reprezentarea,
determinarea spațiului prin formă,
dimensiuni, ierarhii, tipologii spațiale, loc și
funcțiune.
RELAŢIA CU VECINĂTATEA
Temele iau ca punct de plecare situaţii de vecinătate diferite (fie acestea
urbane centrale sau periferice, sau fragmente ale cadrului natural), mizând
pe faptul că tocmai confruntarea cu aceste situaţii, analiza, înţelegerea şi
interpretarea lor pot facilita dezvoltarea unei gândiri arhitecturale critice.
Pentru o parte dintre proiecte (temele din primul semestru, atât pentru anul
2, cât şi pentru anul 3) sunt propuse zone extinse de studiu, astfel încât
alegerea unui amplasament să presupună parcurgerea şi înţelegerea activă
a vecinătăţii, compararea mai multor opţiuni, interogarea conexiunilor
dintre sit şi program. În aceste cazuri, prima temă funcţionează (şi) ca etapă
de cunoaştere ce pregăteşte tema secundă.
20
RECUPERAREA MATERIALITĂŢII
Recuperarea sensului tectonic al arhitecturii, ce şi cum se construieşte, cum
îi este unui anume material cel mai propriu să fie folosit, ce vrea de fapt
materialul, felul în care materia ajunge să-şi impună propria sa formă formei:
sunt întrebări şi priorităţi ale tuturor exerciţiilor, dar mai ales ale primului
exerciţiu din anul 2. Iar toate aceste întrebări se pot parcurge în mod firesc ANUL I ANUL II ANUL III
nu ca exerciţii abstracte, ci în strânsă legătură cu locul în care intervenţia
arhitecturală apare ca necesară şi, implicit, ajutând la înţelegerea lui. TIPURI SPAȚIALE & INTERPRETĂRI PRIVIND ORAȘUL ÎMPREUNĂ ÎN ORAȘ
RECONSIDERAREA PROGRAMULUI
Semestrul 1// TIPURI SPAȚIALE
A proiecta sau a construi constituie un fals în absenţa unor întrebări asupra Semestrul 3 Semestrul 5
felului în care viaţa ar fi posibilă acolo: acea viaţă care să fie specifică unui » E1-E2// SPECII DE SPAȚII. MODELE. Precedent,
anume loc, anumitor oameni, implicând anumite activităţi, anticipând vocabular, instrumente, tipologie, lectură, » Tema 1 EXTERIORITATE și PARCURS. » Tema 1 LOCURILE ORAȘULUI I. PRECEDENȚA
întâmplări, nevoi sau aşteptări. În acest sens, este propusă reconsiderarea reprezentare DISCURS ASUPRA SITULUI
» Tema 2 LOCURILE ORAȘULUI II.
şi reconstruirea programului de arhitectură, în sensul adecvării acestuia la
» E3// SPAȚIU STRUCTURĂ. Spațiu, construcție, » Tema 2 CASA UNEI FAMILII CENTRUL DE ARHITECTURĂ
fiecare situaţie sau loc particular. Programul se scrie din mers, pe măsură BUCUREŞTI
material, structură
ce toate acestea se lasă des-coperite. Temele oscilează între dimensiunea
privată şi cea publică a arhitecturii. Studiul este centrat pe problema locuirii,
abordând pe rând şi gradual locuirea individuală ca spaţiu exclusiv sau Semestrul 2// INTERPRETĂRI
negociat al intimităţii domestice (a doua temă din anul 2), subiectul locuirii Semestrul 4 Semestrul 6
în legătură cu spațiul public neconstruit și construit (a treia temă din anul 2) » E4// SPAȚIU MODULAR. Modul, acoperire,
lumină, funcțiune » Tema 3 O GRUPARE DE CASE ȘI O CURTE » Tema 3 LOCUIRE ȘI DENSITATE URBANĂ
şi, în cele din urmă, tema unei locuiri colective, dense, cu puternic caracter / LOCUIREA ÎN COMUNITATE
urban, animată de funcţiuni complementare (ultima temă din anul 3).
Dimensiunea publică caracterizează primul semestru al anului 3, oferind » E5// SPAȚIU EMERGENT. Context, emergență,
prilejul construirii şi particularizării programului arhitectural, adecvat unui caracter, locuire
loc, unui anumit mediu social şi cultural sau anumitor relaţii de vecinătate,
pe care arhitectura le poate dezvălui, îngriji sau re-inventa.
21

Obiective didactice
Facultatea de Arhitectură din cadrul UAUIM propune formarea viitorilor
arhitecți în sistemul studiilor de lungă durată (șase ani, licenţă și master
integrat).
La finalul primilor trei ani de studii studentul trebuie să știe să elaboreze un
proiect complet de arhitectură (integrând treptat în plus faţă de elementele
specifice proiectării de arhitectură propriu zise noțiuni și elemente ce țin
de proiectare urbană, concepție structurală, detaliere tehnică, tehnologie,
sustenabilitate, etc.).
Obiectivele primului ciclu din formarea arhitecturală de şase ani se referă
cu precădere la asigurarea unei baze de cunoștințe fundamentale care să
permită deprinderea gândirii arhitecturale (traducerea în formă arhitecturală
a unei idei argumentate ca răspuns la provocarea unor date inițiale) prin
intermediul unor instrumente de lucru şi intervenţie de proiectare dobândite
progresiv. Principalele paliere ale însuşirii cunoştiinţelor şi operării cu
principii şi reguli sunt asimilate treptat presupunând o complexitate din ce
în ce mai mare și se referă la: analiză și lectură, compoziție și formalizare,
gândire critică, sinteza prin proiect a unui ansamblu de constrângeri și date
materiale culminând cu un program arhitectural - respectiv funcţiune.
Atelierul de proiectare reprezintă punctul central al educației în școala de
arhitectură. De-a lungul primilor trei ani ai formării ca arhitect, Facultatea de
Arhitectură din cadrul UAUIM propune un parcurs gradat al experiențelor
de proiectare, crescând progresiv complexitatea situațiilor și implicit a
proiectelor arhitecturale.
22
Anul I / TIPURI SPAȚIALE / SEMESTRUL 1
Primul an de studii are ca scop familiarizarea progresivă a studenților cu elementele
operante ale arhitecturii: spațiu, material, lumină, structură, etc. introducând treptat
teme fundamentale cum sunt tipul spațial și ordinea structurală. Primul semestru
”TIPURI SPAȚIALE” își propune explorarea graduală a dialogului dintre model, tipologie,
material, structură, formă, etc. Concomitent sunt introduse și exersate diferite moduri
de reprezentare specifice arhitecturii (epura, axonometria, perspectiva, macheta,
crochiul, fotografia, colajul, etc.). Fiecare exercițiu implică atât etape de lucru în echipă
(2-3 studenți) cât și etape de lucru individual.
Exercițiul 1+ 2 / SPECII DE SPAȚII. MODELE. Primul
semestru al anului I propune aplecarea asupra unei serii
extinse de astfel de modele sau clădiri de referință, care
au fost alese si grupate urmărind șase tipologii spațiale
distincte: 1. Spațiu liniar, 2. Spațiu central, 3. Spațiu
cameral, 4. Spațiu hipostil, 5. Curte interioară și 6. Portic
(definite mai detaliat în textul asociat seriei de exemple).
Pentru fiecare din cele șase tipologii, tema propune zece
exemple, care vor servi ca suport de lectură și analiză,
constituind în ansamblul lor obiectul de studiu (în mod
direct sau indirect) în primele trei exerciții ale anului
întâi.
În continuarea exercițiului, tot în echipe de două
sau maxim trei persoane veți alege argumentat una
dintre clădirile deja studiate de voi și o veți investiga
mai îndeaproape, examinând-o ca pe un mentor. Veți
descoperi potențialul reprezentării prin desen la scară și
piese convenționale ca planuri, secțiuni, elevații, vederi
axonometrice, detalii.
Exercițiul 3(I) / SPAȚIU STRUCTURĂ. Spațiu, construcție,
material, structură. Pe baza unei alegeri inițiale ce vizează
atât tipul spațial cât și decizia explorării felului de a fi
specific unui anumit material (piatră, cărămidă, beton,
lemn) sunt exersate moduri de configurare spațială
(acoperire, închidere, etc.) a unui perimetru dat. Accentul
este pus pe înțelegerea legăturii dintre structură, material,
spațiu, lumină, ordine, ierarhie spațială.
ANUL I INTERPRETĂRI / SEMESTRUL 2
Competențele deja acumulate sunt folosite și consolidate pe parcursul celui de-al doilea
semestru ”INTERPRETĂRI” care propune o dublă plasare: continuarea și complexificarea
lucrului cu tipuri spațiale clare, punând de această dată problema acoperirii/
închiderii unui spațiu mai mare prin configurarea, multiplicarea și asamblarea unui
modul spațial, și abordarea temei emergenței, a contextualizării spațiului/ obiectului
arhitectural în paralel cu cea a locuirii. Pe parcursul acestui semestru studenții sunt
inițiați în gestionarea din ce în ce mai complexă a unui proiect arhitectural, exersând
legătura dintre date de temă, intenții, principu ordonator, funcțiune, spațiu, material,
formă, etc. În paralel cu explorarea mijloacelor de reprezentare sunt exersate
competențe ce țin de comunicarea orală și în scris, discurs, argumentare.
Exercițiul 4(I) / SPAȚIU MODULAR. Modul, acoperire,
lumină, funcțiune. Exercițiul pornește de la intuirea unui
mod de acoperire și a unei structuri, pornind de la o
fotografie aeriană a unei clădiri, a cărei identitate exactă nu
importă. În etapa următoare este definit un modul spațial
care devine mai apoi operant în configurarea unui spațiu cu
o suprafață dată, căruia îi este atribuită o funcțiune.
Exercițiul 5(I) / SPAȚIU EMERGENT. Casă pentru o
persoană. Context, emergență, locuire. Exercițiul
revine la problema modelului, a clădirii de referință,
care trebuie analizată și înțeleasă. Accentul este pus
pe determinarea spațiului prin funcțiune, înțelegerea
relațiilor stablite între folosire, configurație spațială,
atmosferă, loc. Problema locuirii, care urmează să fie
aprofundată pe parcursul următorilor ani de studiu,
este deschisă în acest ultim proiect al anului I.
23
Anul II ”Privind orașul & Anul III ”Împreună în oraș”
> 2|3
Pe parcursul anilor 2 și 3 de studiu, activitatea didactică din
ANUL II ”PRIVIND ORAȘUL” SEMESTRUL 3

”Privind orașul/ De la periferie spre centru” privilegiază locul ca punct principal

de pornire în proiect. Temele semestrului 3 propun în primul rând un exercițiu de
lectură și analiză a contextului, în vederea identificării unui set de reguli ce pot
informa proiectul. Studenții abordează proiectul de arhitectură prin intermediul
unor mijloace variate de reprezentare (în două și trei dimensiuni, machete de
studiu, etc.) câștigând experiență în aspectele conceptuale, formale, spațiale,
materiale ale arhitecturii, precum și în comunicarea adecvată oral și în scris.
ANUL II ”PRIVIND ORAȘUL” SEMESTRUL 4

Tema 3(II) / O grupare de case și o curte. Locuirea în comunitate.

Tema deplasează accentul pe ten-

siunea creată între realitatea dată
a unui sit din orașul istoric (config-
urat spontan, prin suprapuneri de
straturi, etc.) și tema
unui mic ansamblu de
gresivă a ”punerii în formă a spațiu-
lui arhitectural”, așadar aspecte ale
arhitecturii ce țin de: compoziție și
organizare a spațiului,
structură, materialitate,
Tema 1(II) / Exterioritate și parcurs. În legătură directă folosire și distribuție
atelierul de proiectare urmărește în primul rând exersarea locuințe (având pro-
gândirii critice, a modalităților de reprezentare și comunicare cu situl și semantica locului, studiul va fi centrat pe a spațiului, valorificar-
priile reguli). Pornind
specifice arhitecturii precum și integrarea cunoștințelor noțiunile de exterioritate și parcurs (și altele corelate: de la o temă domi- ea precedentului, etc.
tehnice, de urbansim și teorie de arhitectură. Dezvoltarea traseu, mobilitate, întindere, experiență, narativitate Derulat în echipe de
nantă legată de locuire
proiectului include de fiecare dată constrângeri legate de etc.), considerate bornele fixe ale temei cadru. Tema
și de la o lectură atentă doi studenți pe durata
sit și program arhitectural, al căror grad de complexitate orientează studiul către problematica sitului și are ca
sporește gradual de-a lungul diferitelor semestre. Sunt și critică a vecinătății, întregului semestrul,
obiect: lectura activă a unui sit real, printr-o propunere
propuse situații diverse de lucru, atât în ceea ce privește acest exercițiu trebuie proiectul trebuie să atingă un anu-
arhitecturală, înțelegând calitatea sa de loc, extinzând
situl (fragmente de oraș ce permit exersarea unor mijloace să permită o experimentare pro- mit grad de detaliere tehnică.
reflecțiile dincolo de limitele parcelei de intervenție.
de investigare și analiză diferite, cu reguli mai mult sau
mai puțin clare, etc.) cât și programul arhitectural (fiind
luate alternativ în dezbatere dimensiunea privată şi cea
publică a arhitecturii, cu focalizare pe problema locuirii). Tema 2(II) / Casa unei familii. Tema este aceea a unei
Astfel pot fi experimentate intervenții de arhitectură cu o locuințe unifamiliale într-un sit guvernat de reguli clare,
plajă largă de raportare la context, pornind de la integrare, univoce, ce fac evidentă unitatea dintre arhitectură și
completare până la transformare, reordonare cu impact oraș. Înțelegerea locului începe cu lectura tipologică
asupra unei zone mai mari în proximitate. a orașului. Proiectul evoluează în cadrul unor limite
conceptuale bine delimitate, explorând articulările
arhitecturale ale domesticității, într-un scenariu clar,
lipsit de extravaganțe de program. În corelație cu situl,
accentul cade pe elaborarea spațială a interiorului.

24 25
 ANUL III ”ÎMPREUNĂ ÎN ORAȘ ” SEMESTRUL 5 ANUL III ”ÎMPREUNĂ ÎN ORAȘ” SEMESTRUL 6
Ultimul an al primului ciclu al formării ca arhitect presupune lucrul în cadrul Tema 3(III) / Locuire și densitate urbană. Terenul propus spre studiu este
unor proiecte din ce în ce mai complexe, în ceea ce privește datele inițiale și situat în cartierul Rahova, în spatele blocurilor de pe Şoseaua Sălaj. Acesta
constrângerile legate de sit și temă, accentuând latura socială, culturală, civică a are acces pe întreaga latură sudică, dinspre aleea Sălaj, dar şi dinspre strada
arhitecturii și integrând aspecte din teoria de arhitectură, tehnologia construirii, Dunăvăt, unde actualmente există un punct de recilcare. În spatele blocului
etc. dezvoltând abilități de proiectare integrată. Atelierul se apleacă asupra felului de la bulevard este o amenajată o parcare pentru automobilele locatarilor.
în care concepte și idei arhitecturale traduse în ansambluri sau medii construite Funcțiunea majoră cerută prin temă (locuințe colective) lasă deschisă
pot transforma sfera publică, orașul. Prin natura și dimensiunea intervențiilor, integrarea altor funcțiuni (publice sau conexe locuirii) sporind complexitatea
se pornește de cele mai multe ori de la sesizarea unei tensiuni inițiale între sit funcțională și de compunere spațială. Primul ciclu de studii se încheie cu un
și program. Scopul este acela de a pregăti studenții pentru proiecte având o proiect de sinteză prin care studentul trebuie să demonstreze capacitatea
complexitate sporită specifice ciclului doi de studii. de integrare a unor parametri multipli: tehnici, sociali, de mediu și urbani.
Beneficiind de îndrumare într-o echipă pluridisciplinară studentul arhitect
Tema 1(III) / Locurile orașului I. Precedența. Exercițiul reia filonul didactic
exersează competențe ce țin de coordonarea mai multor specialități ca șef
început în anul 1 de studiu, urmărind descifrarea
de proiect.
sistematică a modalităților de generare a formei
arhitecturale. Explorarea se conectează puternic
acum cu înțelegerea societății, utilizând programul
arhitectural (în înțelesul său extins) drept un concept-
cheie ce aduce împreună dimensiunile formală și
socială ale arhitecturii. Orașul, situarea înăuntru,
timpul, clădirile importante și capacitatea lor iradiantă
de a susține viața urbană, devin obiect de studiu
amănunțit. Tema cadru oferă fiecărui atelier libertatea
de a-și stabili un obiect și o anume direcție de studiu.

Tema 2(III) / Locurile orașului II. ”Centrul de arhitectură”.

Terenul ales se află lângă biserica Sf. Gheorghe Vechi, în
partea mai vitregită a centrului istoric. Proiectul va avea
o acoperire mai substanţială; nu vi se cere doar inserarea
unui centru, ci și o mică operație de renovare și chirurgie
urbană; o punere în ordine şi o reînsufleţire a unui mic
spaţiu din ţesutul amplu şi complicat al centrului oraşului Bucureşti. Scenariul
presupune o punere în comun și a terenului bisericii și al celorlaltor parcele,
creându-se un spațiu liber și public accesibil din două direcții.

26 27
 AN 3
ÎMPREUNĂ ÎN ORAȘ

164 165
 1
Locurile orașului I

Obiective generale:

Locuința individuală și gruparea de locuințe, temele anului 2 de studiu, au

atras în mod implicit o preocupare pentru amplasamentul lor specific în
cadrul urban și pentru modul particular în care se înfățișează orașul în
jurul acestor terenuri precis delimitate. Diferențierea dintre ceea ce numim
„privat” și „public” a fost și ea prezentă în formularea temelor precedente și
în conversațiile de atelier concentrate pe subiectul locuirii individuale sau
împreună. Ceea ce vă propunem în cadrul primei teme a anului 3 de studiu este
îndreptarea observației către locul public, adâncind preocuparea deopotrivă
pentru conceptul de loc în sine, pe de o parte, și pentru atributul de public, pe
de altă parte, în contextul orașului.

SEMESTRUL I (5)

Abordări propuse atelierelor:

PROIECTUL 1
Fiecare atelier are libertatea de a elabora teme particularizate, de a alege un
Fragmente de oraș, mixed media A. Panait loc urban concret în București sau în oricare alt oraș din țară, cu o suprafață
Credite ECTS: 5
care să nu depășească 5000 m2, asigurând planuri cadastrale, documentarea
fotografică de la fața locului, vizitele la sit etc., pentru studiul pe echipe de
Durata: 6 săptămâni studenți, urmărind una dintre cele trei abordări de mai jos:

Evaluare : Atelier

166 167
a) un proiect de intervenție propriu-zisă, realistă, de mici dimensiuni,
într-un loc public deschis sau închis, ca răspuns la context / condițiile
existente, reprezentat prin planuri, secțiuni, fațade, axonometrii, detalii
etc., cu plan de ansamblu și de situație, argumentat printr-o analiză urbană
asupra contextului urban și prin studiul unor referințe și al unor mijloace
specifice de definire a spațiului;
b) un proiect care să ofere gândirii de arhitectură posibilitatea de
a propune o idee alternativă de spațiu public în oraș în locul confirmării
condițiilor existente, ca un gând utopic proiectat în realitate, ca o viziune sau
anticipare independentă de realizare, dar legată intrinsec de viața urbană
și de o situație reală, combinând adecvat un demers teoretic plauzibil cu
reprezentări conceptuale și convenționale (planuri, desene, imagini, text
etc.);
c) o interpretare extinsă a unui loc public real prin observație / lectură
/ analiză urbană, fără ca aceasta să fie urmată de o intervenție propriu-zisă,
dar care urmărește implicit un potențial de intervenție în locul selectat și
o înțelegere cât mai profundă și pe cât mai multe niveluri a unei situații
urbane, sprijinindu-se pe o bază teoretică explicită și pe multiple mijloace
grafice și scări de reprezentare, adecvate scopului metodologic.
168
Ipostaze de reflecție asupra locului public în trama abordărilor propuse:
(1) locul public ca parte concretă a unei lumi a vieții cotidiene, receptată
nemijlocit cu toate simțurile, ca moment al preînțelegerii existențiale,
cu referire la condiția umană și nevoile colective deopotrivă practice și
simbolice;
(2) locul public ca parte a unui proiect, a unei gândiri organizate prin mijloace
specializate care are drept consecință configurația spațială particulară,
viziunea, aranjamentul conștient și semnificativ de lucruri în contact direct
cu corpul uman și legat intrinsec de viața colectivă;
(3) locul public ca moment al înțelegerii, ca subiect al interacțiunii și
interpretării, ca reflecție și acțiune în raport cu aranjamentele spațiale
preexistente, ca proces al căutării semnificației și identității colective în urma
căruia se discern împliniri sau neîmpliniri ale locuirii, se clarifică o înțelegere
a orașului și se activează un potențial pentru proiecte viitoare sau acțiuni
colective cu motivații sociale, culturale sau politice .
1. Locul public ca experiență în lumea vieții cotidiene
Conceptul de loc are o bază de înțelegere în modul în care noi receptăm
nemijlocit lumea vieții cotidiene prin acțiuni variate în spațiu și timp, sau,
mai bine formulat, prin acțiuni ale corpului nostru în spațiu-timp. Locul
este în acest sens un spațiu parcurs (corporal, printr-un efort fizic) în care
percepem apropieri și depărtări (prin relații de proximitate, topologice),
urmărind scopuri precizate sau poate doar o derivă de flâneur. Modul
existențial de revelare a spațiului public implică la acest nivel o relaționare
preconștientă, alcătuită dintr-o serie de decupaje de viață efectivă, transmise
printr-o relatare sau povestire, ca într-o conversație obișnuită. Aspectul
preconștient ne orientează modul existențial de a fi în sensul faptului că
aparținem prin experiență de lumea vieții pe care o relatăm și că avem o
predispoziție de a înțelege lumea concretă, trăită efectiv. Prin relatare, locul
se amplifică și ca un orizont cuprinzător, povestirea dobândind un caracter
spațial și temporal. Deși suntem întotdeauna undeva și cândva în lumea
vieții cotidiene, relatarea despre un loc implică amestecul timpurilor și
acțiunilor: putem să ne reamintim trecutul, să proiectăm o serie de așteptări
către viitor și să acordăm atenție la o clipă prezentă.
Modul preconștient de asamblare a episoadelor experienței într-o povestire
obișnuită, prin stratificarea timpului între trecut, prezent și viitor, scoate
la lumină intențiile noastre. O analogie poate fi evidențiată pentru un loc
urban, înțeles ca o întrețesere a experienței corporale și a acțiunilor noastre
care îl traversează, suprapunând trecutul, prezentul și viitorul într-un timp
cristalizat. Locul ca o împletire între locuire și construire este edificat astfel
prin experiență nemijlocită și urmărit de intențiile noastre deja angrenate în
însuși faptul de a locui. În viața cotidiană, locul este astfel schițat în linii mari,
fixat într-un asamblaj de trăsături fundamentale, prefigurat între amintiri,
169
atenție față un moment prezent și așteptări proiectate în viitor.
Schițarea locului public în lumea vieții privește articularea unor valori
și nevoi fundamentale: locuirea în moduri diversificate și semnificative,
arhitectura şi urbanitatea ce pot fi însușite colectiv, protecția și interacțiunea
umană, civilitatea. Locul public exprimă confruntarea noastră existențială
cu lumea vieții prin experimentarea tuturor variațiilor spațiale între public
și privat. Pornind de la situația în care locuitorul este privit și poate privi
(sau se poate mișca) nestingherit printr-o expunere totală (piața, strada)
și până la situația în care acesta îi poate privi pe ceilalți, retrăgându-se în
același timp din privirea celorlalți (camera cu fereastră), identificăm o serie
bogată de locuri ale traziției, semipublice sau semiprivate (curtea, porticul,
balconul, veranda, terasa, logia, copertina, podestul, pasajul etc.), care
amplifică atenția noastră asupra interacțiunii limitelor sau demarcărilor
spațiului: pereții, colonadele, ferestrele, împrejmuirile. Trecerea unui prag
ne solicită o preocupare asupra relației dintre mișcarea corpului și spațiul
traversat: a vedea și a trece (strada, piața, pasajul), a vedea fără a pătrunde
(vitrina, curtea, părți ale clădirilor publice), a pătrunde controlat în momente
precizate (interiorul clădirii publice), a nu putea vedea sau pătrunde decât
ocazional (spațiul privat, locuința). Între praguri, locul public presupune de
asemenea parcurgerea și popasul de-a lungul mișcărilor zilnice între locuri:
strada, poteca, piața, scuarul, camera publică, maidanul, pasajul, curtea de
primire. Între nevoia de adăpostire și cea de mișcare desfășurată în timp,
înțelegem la acest nivel schematic că urbanismul și arhitectura au o rădăcină
comună, s-au născut în același timp și din aceleași cerințe existențiale. Atunci
când Giambattista Nolli a desenat Pianta Grande di Roma în 1748, a fixat
locurile publice deopotrivă înafara și înlăuntrul arhitecturii reprezentative
prin maniera poché. Navele bisericilor, pasajele și porticele se identificau
170
la același nivel public cu piețele și străzile. Arhitectura și planul urbanistic
erau unite de același mod de a valoriza orașul în întregul său la nivel formal
printr-un echilibru între „golul” locurilor publice și „plinul” construirii efective.
Reținem ambiguitatea și diferențierea locului public între exterior (ca spațiu
descoperit) și interior (ca spațiu într-o clădire). Experiența traversării înlănțuie
exteriorul cu interiorul și asociază cele două experiențe, ceea ce face dificilă
separația arbitrară între cele două momente. Spațiul dintre clădiri și spațiul
din clădirile publice alcătuiesc o continuitate a experienței spațiu-timp, care
ne va interesa cu precădere la nivelul prefigurării.
Ar mai fi de adăgat că la nivelul schițării locului public în relația cu modurile
de locuire că proprietatea asupra spațiului lărgește orizontul reflecției
noastre: conceptul de loc colectiv / loc al întâlnirilor poate combina aspectele
publice cu cele private. Granița difuză dintre privat și public îndreptățește
folosirea privată a spațiilor publice și invers, pe cea publică a spațiilor
private. Evenimentele ad-hoc pot transforma o clădire privată în loc public
la fel de bine precum unele locuri publice pot găzdui ocazional evenimente
private. Întâlnim adesea și spații publice exterioare inactive la nivelul vieții
colective: neglijate, par „moarte” sau „letargice” din acest punct de vedere, în
relatarea noastră. Unele spații interioare devin surogatele spațiului exterior,
imitând locul urban autentic printr-o scenografie la scară redusă, decuplată
față de restul orașului. În contrast cu acestea, zone pietonale animate de
interesul turistic și comercial pot deveni locuri colective și exemple de bună
practică urbană, proprietatea și administrarea publică împletindu-se fără
dificultate cu activitățile private (pentru comercianți, localnici și vizitatori),
fără să se piardă identitatea locului și semnificația în cadrul mai larg al
metropolei. Locul colectiv poate fi focalizat spre un centru de interes (scena
unui eveniment), sau defocalizat, ca în cazul străzilor, piețelor, cafenelelor,
holurilor publice unde intențiile și mișcările sunt dispersate. Contactul social
definește experiența concretă a locului colectiv și în acest sens, o clădire
mare poate fi analogia unui mic oraș (nicidecum înlocuitorul sau surogatul
orașului), cu o structură internă de străzi și piețe, cu o ierarhie de zone
publice și private.
Locul public ca parte a vieții cotidiene presupune valori colective, un
sentiment de solidaritate, apartenența la o comunitate și la o tradiție,
intenții comune, obișnuințe, dezbaterea politică pe tema binelui comun, dar
și conversația despre viitor, creativitatea, nevoia de diversitate și viziunea.
Cartografierea preconștientă în experiența obișnuită a locurilor publice nu
poate fi redusă doar la o identificare de parametrii, de precedente formale,
de diagrame analitice și concepte abstracte. Calitatea locului și situarea
convenabilă se fixează la nivel preconștient prin atmosfera receptată
corporal cu toate simțurile. În acest angajament corporal, se pot ancora
semnificații de profunzime care nu pot fi capturate doar în scheme analitice,
planuri sau fotografii. Nivelul perceptiv al experienței în lumea vieții urbane
cotidiene urmărește obiceiurile culturale, mișcarea corpului și atmosfera
locului prin situații trăite și stările asociate acestora. Relatarea la acest nivel
poate aduce la lumină valori culturale, obișnuințe, metafore, o legătură cu
trecutul, dar și o imaginație socio-politică.
2. Locul public ca proiect și construire
Proiectul cu privire la locul public presupune în primul rând conștientizarea
experienței urbane printr-o serie de valori fundamentale identificate și
sintetizate în experimentarea directă a lumii vieții cotidiene, care acum
apare în calitatea de context. În al doilea rând, propune inteligibilitatea
171
și claritatea unei alcătuiri formale, a unei configurații coerente, a unei
compoziții sau înfățișări. În al treilea rând, se împlinește prin stabilirea
unor relații cu alte alcătuiri formale, configurații sau înfățișări similare prin
alăturare, comparație, confruntare într-un orizont mai larg al precedentelor
disponibile, cu o tradiție consolidată în disciplina noastră prin istoriografia
și teoria de arhitectură.
a) Noțiunea de context la care un proiect se raportează nu se reduce
doar la mediul natural și/sau construit, perceput ca simplu fundal fizic, și nici
măcar la un orizont al precedentelor, la o istorie construită, ci cuprinde în
mod necesar istorii de viață cotidiană, dimensiunea existențială a comunității,
modul nostru esențial de a locui, incluzând forme, principii, reguli, interese,
resurse, evenimente, memoria colectivă, opinii, întâmplări, cu implicațiile
reciproce între toate acestea. Proiectul și construirea care ignoră aceste
calități extinse ale locuirii pot atrage în modul cel mai profund neîmplinirea
socială, reacția de respingere în lumea vieții cotidiene, imposibilitatea
însușirii colective, patologiile urbane și pierderea identității.
b) Sinteza de elemente eterogene dezvăluite de context prin experința
concretă în lumea vieții cotidiene stă la baza proiectului care compune unități
spațiale, suprafețe sau mase construite. Scopul esențial al proiectului este de
a găsi unitatea adecvată într-o diversitate și de a organiza locul între și prin
elementele eterogene ale contextului. Intervenția implică spațiul și timpul,
conștientizarea locului ca palimpsest, prin suprapunerea intervențiilor
urbane în timp și suprapunerea locuirii cu construirea în lumea vieții
cotidiene. Prin dobândirea unei clarități, proiectul înțeles ca o configurație
tridimensională, reprezentabilă în plan și elevație, își caută comparația cu
precedentele, în straturile construite ale locului, într-o sedimentare istorică;
fiecare adaos este și o interpretare a unei situații existente sau a unor
172
moduri cunoscute de a edifica.
c) Proiectul ca afirmație în locul urban, ca fapt istoric, este o înscriere
într-o lume a vieții care intervine într-o rețea mai largă de legături existente,
într-un fenomen al orașului, prin referința la alte clădiri, la alte locuri, la o
memorie colectivă, dar și la o deschidere către alte ipostaze de a locui. Se
dezvoltă astfel o relație fundamentală între inovație și tradiție. Un proiect
nou implică opoziția, conformarea sau ignorarea în raport cu o serie de
precedente, o raportare necesară la tradiția consacrată profesional. Un
nou mod de locuire se compară cu alte moduri existente, însușite printr-o
tradiție. Semnificația locului public își face loc în această relație complexă
dintre clădiri și orașul ca întreg, într-o „țesătură” urbană continuă sau
discontinuă, afectată de distrugeri, modificată prin demolări, completată,
păstrată, extinsă, adaptată și reconfigurată permanent.
Proiectul surprins astfel între speculația asupra noului și conservarea unei
tradiții, își poate dilua interogația existențială asupra locului dacă este redus
la un conflict al stilurilor. Superficialitatea acestui conflict al aparențelor
estetice susținute prin doctrine și ideologii specifice se leagă fie de ignorarea
modului fundamental de a reflecta asupra locuirii și construirii semnificative
la nivel existențial pentru a privilegia „jocul formal” (orașul ca un decor teatral
care poate fi substituit ocazional), fie de substituirea interogației asupra
locuirii cu determinismul funcțional tehnico-științific (orașul ca o mașinărie).
Conflictul se accentuează și prin faptul că preocuparea pentru formă în
proiect (dar și în teoria de arhitectură) poate depăși așteptările și nevoile
care apar din modul concret de a locui. Orașul se reduce astfel doar la o
istorie a sedimentării de forme cu semnificații culturale promovate ideologic
și reprezentându-i doar pe cei care au puterea efectivă de a construi sau de
comanda proiectele.
Locul public privește cu precădere proiectul adresat spațiilor intermediare,
între privat și public, sau cu aspectul public și cel privat în amestec. Este
locul oamenilor în contact, nu doar rezultatul unei simple operații de design
urban sau de înfrumusețare. Mijlocul esențial pe care proiectul îl articulează
în acest sens este transparența spațială capabilă să negocieze atât de variat
la nivel tipologic expunerea și protecția vizuală. Necesitatea de a vedea locul
public ca un loc colectiv, al continuării experienței orașului, privește atât
spațiul exterior, deschis, cât și cel interior, atribuit arhitecturii: percepția
interiorului din exterior în sens urban.
Însușirea locului public de către o comunitate este motivată de familiaritate,
dar și de noutate. Obișnuitul și neobișnuitul fac parte din lumea vieții
cotidiene. Înțelegem proiectul ca pe o extensie a unor tradiții recunoscute,
perpetuate și reînnoite, dar și prin deschiderea unor noi modalități de a fi
în lume, la nivel etic și poetic. Această manieră de porni proiectul, nu de la
un capriciu formal sau de la o dorință arbitrară stilistică, ci de la exprimarea
unei conștientizări a însăși lumii vieții în întreaga ei complexitate, conturează
specificitatea intervenției pentru loc anume, pentru o comunitate precizată
și cu dorința de a oferi o viață mai bună locuitorilor. Valorizarea și angajarea
în proiect a calităților culturale și naturale ale locurilor solicită proiectantului
capacitatea de a adresa întrebări relevante existențial și de a se angaja într-
un dialog cu cultura urbană locală. Proiectul nu va fi redus în acest mod doar
la o pletoră de reprezentări grafice cu scop analitic, vizând tipologii, forme,
poate chiar funcții matematice, diagrame sau algoritmi. Atitudinea mult mai
modestă și mai atentă a arhitectului va fi de fapt însoțită de un travaliu de
„scoatere la lumină” a calităților unei situații din nivelul preconștient la cel
conștient. Ceea ce inițial părea ignorat, uitat sau ascuns, devine esențial
pentru a genera semnificații spațio-temporale într-o atmosferă potrivită
intervenției. Proiectul care nu va fi o simplă orchestrare de efecte vizuale
își va putea dovedi capacitatea de a comunica prin imagini poetice durabile.
Aici regăsim analogia dintre limbajul narativ și proiectare.
Proiectul de loc public capabil să deschidă o dimensiune poetică în lumea
vieții cotidiene nu este o simplă operațiune de cosmetizare a străzilor și
piețelor cu obiecte de mobilier urban, verdeață și placaje atrăgătoare care
ignoră calitățile urbane existente. Nu este doar o compoziție arbitrară de
elemente de design bine alese din cataloage, un desen decorativ de pavaje,
o înșiruire de borduri, garduri, coșuri estetizate de gunoi și stâlpi de iluminat.
Deschiderea pe care o oferă un proiect autentic, ca experiență de adevăr,
vizează condiția materială a locului în favoarea interacțiunii colective,
ca bază pentru interacțiunea politică în cele din urmă, ca sălaș concret
al formulării opiniilor și pretențiilor cetățenești. Inventivitatea, designul,
inovația pot deveni suportul explicit pentru redresarea dimensiunii colective
și a interpretării libere, catalizate de interese comune.
Locul public este o parte integrantă dintr-un ansamblu mai larg de locuri
publice ale orașului, dintr-o urzeală sau țesut care cuprinde întregul urban și
de care experiența în lumea vieții cotidiene depinde în mod esențial pentru
a-și degaja semnificațiile identității civice. În acest țesut, câteva teme actuale
se evidențiază cu precădere: memoria istorică, mobilitatea, interferențele,
marginile intensificate, concentrarea locului și acțiunile publice cetățenești.
În final, putem afirma că un bun proiect de loc public lărgește și diversifică
experiența de adevăr în lumea vieții cotidiene, activează dimensiunea
colectivă pornind de la ingrediente morfologice deopotrivă publice și private,
la granița dintre acestea sau în zona lor de ambiguitate, leagă aspectul
formal de cel social prin strategii relaționale și acțiuni publice, pornește de
173
 la o situație specifică și interpretând-o într-un context mai larg existențial,
amplifică valoarea locului printr-o deschidere mai intensă de semnificație
capabilă să sporească identitatea acestuia, cultivând construirea poetică și
oferind prin aceasta un veritabil surplus de experiență cu toate simțurile.
3. Locul public ca interpretare
Interpretarea revine la locuire, este locuirea care confruntă ulterior
construirea. În sens colectiv, este succesul sau eșecul unui proiect prin
experiență directă în lumea vieții: însușire sau respingere din partea
comunității. Într-un sens restrâns, este investigație teoretică, „analiză”,
critică, comentariu, deslușire intelectuală de sens. De fapt, în ambele situații
vorbim de identificarea sensului locuirii, de aproprierea locului public edificat
sau de înțelegerea unui proiect propus. Interpretarea implică o revelare de
semnificație și o transformare în consecință pentru locuitor prin răspuns
sau reacţie în raport cu mediul construit sau proiectul propus. Reacția poate
exprima indiferența, ostilitatea sau implicarea. Modul nostru de a locui,
prin raportarea la o tradiție, ne preorientează „citirea” oricărei intervenții
noi în mediul construit, iar în acest fel, așteptările locuitorilor sunt cele care
se confruntă cu nevoile identificate de proiectanți în cadrul intervenției.
Așteptările conservatoare pot fi legate de o repetare a trecutului, respingând
noul pentru a păstra doar familiarul. Așteptările atașate de modernizare
pot urmări pe de o parte utopia, ca în modernismul ideologic al începutului
de secol XX. Noutatea impusă traumatic prin ștergerea memoriei și prin
operațiuni ideologice totalitare la nivel social a fost poate cea mai mare
dezamăgire istorică a modernității. Pe de altă parte, așteptările pot urma
o cale a interpretării tradițiilor (moderne sau premoderne) în orizontul
aspirațiilor viitoare, făcând loc deopotrivă noului și defamiliarizării. Astfel, în
174
acest ultim sens, înțelegem intervenția într-un loc existent nu doar ca pe o
reamintire, ci și ca pe o deschidere a unor posibilități existențiale alternative.
Interpretarea ca etapă reflexivă, în sensul de investigație intelectuală a locului,
locuirii și construirii este plurală în esența ei și vizează regândirea proiectării
din perspectiva unor „filtre” teoretice și filosofice care au în vedere însăși
condiția umană. Interpretarea istoriografică se poate apleca de pildă asupra
experienței în surplus pe care valorizarea locului o aduce cu sine în practica
profesională. Kenneth Frampton construiește o istoriografie teoretizată prin
filtrul filosofic al fenomenologiei și teoriei critice pentru a compara și a evalua
exemplele de bună practică din arhitectura modernă și contemporană.
Interpretarea de acest tip, activată din interiorul profesiei, dar cu o largă
inspirație filosofică, pune mai presus de orice locul și capacitatea arhitecturii
de a produce experiență în surplus prin înrădăcinarea într-o situație
particulară și prin construirea poetică. Percepția multisenzorială a spațiului
edificat nu poate fi disociată de o dimensiune socială: capacitatea operei de
arhitectură de a articula o viață comunitară care să permită acțiuni publice
semnificative. Experiența în surplus exprimă o realitate împărtășită în mod
semnificativ de locuitori. Un rol esențial îl ocupă aici unicitatea detaliilor
constructive legate de acel loc, interpretând topografia, contextul, climatul,
lumina, cultura locului și resursele lui materiale și umane. Arhitectura
valoroasă apare ca o consecință unor condiții politice și economice potrivite,
astfel încât realitatea socială să poată fi împărtășită la nivel colectiv.
Filtrele diferite cu care „citim” urbanitatea și locul public își pot găsi un orizont
comun într-un aparent conflict al interpretărilor teoretice: interpretarea
tipologică, interpretarea contextualistă a fragmentelor urbane, interpretarea
sitului ca palimpsest, decelarea semnificației prin evidențierea locului ca
fenomen, structură și caracter.
a) Interpretarea tipologică pornește de la clasificări arhitecturale
și urbane, identificând elementele primare de continuitate istorică ale
limbajului arhitecturii, capabile să structureze în mod fundamental proiectul
orașului la nivelul formei lui.
b) Interpretarea contextualistă mărește scara interpretării și are în
vedere fragmentul urban în calitatea lui de câmp de spații publice construite
cu o configurație vizuală recognoscibilă (strada, piața, insula urbană și
țesutul urban), menținând palierul de investigație la nivelul formal.
c) Interpretarea locului ca palimpsest deschide o înțelegere temporală
a orașului prin descoperirea stratificării intervențiilor în cadrul lui de-a
lungul timpului și prin operațiuni succesive de ștergere, scriere și rescriere,
amplificând rolul memoriei în proiectul de arhitectură și metafora sitului ca
arhivă.
d) Interpretarea prin prisma semnificației reunește preocupări din
sfera psihologiei percepției și a fenomenologiei, urmărind revelarea locului
ca fenomen, structură și caracter, pentru a înțelege în final cum se constituie
identitatea acestuia într-o totalitate spațiu-timp.
Orizontul comun al tuturor acestor filtre teoretice vizează însăși
recunoașterea spațiului în sens existențial și însușirea locului public prin
legăturile conceptuale dintre construire și locuire. Credem că un model
profesional inspirat de căutarea orizontului comun pentru a depăși conflictul
interpretărilor stilistice sau conceptuale exprimă în plus și rezistența culturală
față de ideologiile de proiectare urbană bazate pe determinism, reductivism
sau estetizare. Mesajul pedagogic este în mod evident în favoarea unei
modernități critice care dispune de memorie și de tradiții consolidate, dar
175
și de curiozitatea de a oferi modele alternative de locuire fără să piardă din
vedere continuitatea orașului în sensul cel mai profund de loc comun.
BIBLIOGRAFIE
Caciuc, Cosmin, „Contextul urban, straturile interpretării și tactica poché /
“Urban context, layers of interpretation and poché tactics”, Revista Argument
nr. 12, Editura UAUIM București, 2020, pp. 13-38.
Carrera, Judit dir. & Diane Gray ed., Europe City. Lessons the European Prize
for Urban Public Space, Centro de Cultura Contemporània de Barcelona,
Lars Müller Publishers, 2015.
de Solà-Morales, Manuel, „Public Spaces, Collective Spaces” (1992) în Tom
Avermaete, Klaske Havik, Hans Teerds, Architectural Positions. Architecture,
Modernity and the Public Sphere, SUN Publishers, Amsterdam, 2009, pp.
85-92.
de Solà-Morales, Manuel, „The Impossible Project of Public Space”, în Judit
Carrera dir., Magda Anglés ed. In Favour of Public Space. Ten Yerars of the
Eurpean Prize for Urban Public Space, Actar, CCCB, Barcelona, 2010, pp. 24-
32.
Frampton, Kenneth, A Genealogy of Modern Architecture. Comparative
Critical Analysis of Built Form. Lars Müller Publishers, Zürich, 2015, cap.
„Towards an Ontological Architecture: a Philosophical Excursus”, pp. 18-27
și cap. „Comparative critical analysis of built form as a pedagogical exercise”,
176
pp. 28-37. ricoeur.pitt.edu, pp. 20-30.
Frampton, Kenneth, „The Status of Man and the Status of his Objects: A Zucchi, Cino, „Sharing Forms. `Urbanity` as emulation and habit” în David
Reading of The Human Condition” (1979) republicat în K. Michael Hays, ed. Chipperfield, Kieran Long, Shumi Bose, Common Ground – a Critical Reader,
Architecture Theory since 1968, The MIT Press, Cambridge, Massachusetts, Marsilio, Venezia, 2012, pp. 113-119.
1998, pp. 362-377.
Hertzberger, Herman, „Collective Space, Social Use” (2002) în Tom Avermaete,
Klaske Havik, Hans Teerds, Architectural Positions. Architecture, Modernity Autor,
and the Public Sphere, SUN Publishers, Amsterdam, 2009, pp. 93-100. Cosmin Caciuc
Norberg-Schulz, Christian, „Heidegger’s Thinking on Architecture” (1983), în
Kate Nesbitt, Theorizing a New Agenda for Architecture – An Anthology of
Architectural Theory 1965-1995, Princeton Architectural Press, New York,
1996, pp.430-439.
Otero-Pailos, Jorge (2010), „Surplus Experience. Kenneth Frampton and
the Subterfuges of Bourgeois Taste” în Jorge Otero-Pailos, Architecture’s
Historical Turn. Phenomenology and the Rise of the Postmodern, University
of Minnesota Press, Minneapolis, 2010: 183-249.
Pérez-Gómez, Alberto, „Engaging the Lifeworld in Architectural Design:
Phenomenology and Hermeneutics”, în Karla Cavarra Britton & Robert
McCarter, Modern Architecture in the Lifeworld: Essays in Honor of Kenneth
Frampton, Thames & Hudson, London, 2020, pp. 94-102
Ricoeur, Paul, „Architecture et Narrativité” (1998), Études Ricoeuriennes /
Ricoeur Studies, Vol 7, No 2 (2016), University of Pittsburgh Press, http://
177

Places of the City
General objectives:
Individual dwelling and grouping of houses, the themes of the 2nd year of study, implicitly attracted a concern
for their specific location in the urban setting and for the particular way in which the city looks around some
precisely delimited yards. The differentiation between what we call “private” and “public” was also present in
the formulation of previous topics and in studio conversations focused on the subject of living individually or
together. What we propose for the first exercise of the 3rd year of study is to direct the observation to the public
place, deepening the concern both for the concept of place itself, on the one hand, and for the public attribute,
on the other hand, in the city context.
Approaches proposed to the studios:
Each studio has the freedom to elaborate customized themes, to choose a concrete urban place in Bucharest or
in any other city in the country, with an area not exceeding 5000 sqm, providing cadastral plans, photographic
documentation on site, visits to site, etc., for a work with student teams, following one of the three approaches
below:
a) a proper, realistic, small intervention project, in an open or covered public place, in response to the
existing context / conditions, represented by plans, sections, facades, axonometry, details, etc., with an overall
situation plan, argued by an urban analysis of the urban context and by the study of specific references and
means of defining space;
b) a project that offers architectural thinking the possibility to propose an alternative idea of public
space in the city instead of confirming the existing conditions, as an utopian thought projected in reality, as
a vision or anticipation independent of realization, but intrinsically linked to urban life and a real situation,
178
appropriately combining a plausible theoretical approach with conceptual and conventional representations
(plans, drawings, images, text, etc.);
c) an extended interpretation of a real public place through urban observation / site-reading /
site-analysis, without this being followed by an intervention itself, but which implicitly pursues a potential
intervention in the selected place and an understanding as deep as possible and on many levels of an urban
situation, relying on an explicit theoretical basis and on multiple graphical means and scales of representation,
adequate to the methodological purpose.
Aspects of reflection on public place in the frame of the proposed approaches:
(1) public place as a concrete part of lifeworld, received directly with all the senses, as a moment of existential
pre-understanding, with reference to human condition and collective needs both practical and symbolic;
(2) the public place as part of a project, of a thinking organized by specialized means that has as a consequence
the particular spatial configuration, the vision, the conscious and significant arrangement of things in direct
contact with the human body and intrinsically linked to the collective life;
(3) the public place as a moment of understanding, as a subject of interaction and interpretation, as
a reflection and action in relation to pre-existing spatial arrangements, as a process of seeking collective
meaning and identity after which discernments or failures of dwelling are discerned and activate a potential
for future projects or collective actions with social, cultural or political motivations .
1. Public place as an experience of lifeworld
The concept of place has a basis for understanding in the way we directly receive the lifeworld through
various actions in space and time, or, better formulated, through actions of our body in space-time. In this
sense, the place is a space traveled (bodily, through a physical effort) in which we perceive approaches and
distances (through proximity, topological relations), pursuing specified goals or maybe just a flâneur drift.
The existential way of revealing the public space implies at this level a preconscious relationship, made up of
a series of cut-outs of actual life, transmitted through a story or narrative, as in a regular conversation. The
preconscious aspect orients us the existential way of being in the sense that we belong through experience
to the lifeworld that we talk about it and that we have a predisposition to understand the concrete world,
actually lived. Through the narrative, the place is amplified as a comprehensive horizon, the story acquiring a
spatial and temporal character. Although we are always somewhere and sometimes in the lifeworld, the story
of a place involves a mixture of times and actions: we can remember the past, project a series of expectations
for the future and pay attention to the present moment.
The preconscious way of assembling experience episodes in an ordinary narrative, by stratifying time
between past, present and future, brings to light our intentions. An analogy can be highlighted for an urban
place, understood as an interweaving of bodily experience and our actions that cross it, superimposing past,
present and future in a crystallized time. The place as an intertwining of dwelling and construction is thus built
by direct experience and pursued by our intentions already engaged in the very fact of living. In everyday life,
the place is thus outlined, fixed in an assembly of fundamental features, foreshadowed between memories,
attention to the present moment and expectations projected into the future.
Sketching of the public place in the lifeworld concerns the articulation of some fundamental values and needs:
living in diversified and significant ways, architecture and urbanity that can be collectively appropriated, human
protection and interaction, civicness. Public place expresses our existential confrontation with the lifeworld
by experiencing all the spatial variations between public and private. Starting from the situation in which the
inhabitant is looked at and can look at (or can move) unhindered, by a total exposure (in a town square, or in
a street), and up to the situation in which someone can look at the others, withdrawing at the same time from
the gaze of the others (in a room with a window), we identify a rich series of transitional places, semi-public or
semi-private (courtyard, portico, balcony, veranda, terrace, loggia, canopy, landing area, passage, etc.), which
amplifies our attention on the interaction of boundaries or space demarcations: walls, colonnades, windows,
fences. Crossing a threshold requires a concern on the relationship between body movement and the space
179
crossed: seeing and passing (street, square, passage), seeing without entering (showcase, courtyard, parts
of public buildings), controlled entering in specified moments (inside a public building), to be able to see
or enter only occasionally (private space, housing). Between thresholds, public place also involves walking
and stopping along the daily movements between places: street, path, town square, urban pockets, public
room, common land, passage, court of honor. Between the need for shelter and the need for movement, we
understand at this schematic level that urbanism and architecture have a common root, they were born at the
same time and from the same existential requirements. When Giambattista Nolli drew the Pianta Grande di
Roma in 1748, he fixed public places both outside and inside representative architecture in a poché manner.
Church aisles, passages and porticos were identified at the same public level with the squares and streets.
Architecture and urban plan were united in the same way to valorize the city as a whole at a formal level
through a balance between the “emptiness” of public places and the “fullness” of the actual construction. We
note the ambiguity and differentiation of the public place between the exterior (as an open space) and the
interior (as a space in a building). The experience of crossing links the outside with the inside and associates
the two experiences, which makes difficult an arbitrary separation between the two moments. Space between
buildings and space into public buildings make up a continuity of the space-time experience, which interest
us especially at the level of prefiguration.
It should be added that space ownership widens the horizon of our reflection at the level of sketching public
place in relation to ways of living: the concept of collective place / meeting place can combine public aspects
with private ones. The diffuse boundary between private and public justifies the private use of public spaces
and vice versa, the public one of private spaces. Ad-hoc events can turn a private building into a public
place just as well as some public places can occasionally host private events. We often encounter inactive
exterior public spaces at the level of collective life: neglected, they seem “dead” or “lethargic” from this point
of view, in our narrative. Some interior spaces become surrogates of exterior space, imitating the authentic
urban place through a small-scale scenography, disconnected from the rest of the city. In contrast, pedestrian
areas driven by tourist and commercial interest can become collective places and examples of good urban
practice, property and public administration intertwining without difficulty with private activities (for traders,
locals and visitors), without losing place identity and significance in the wider context of the metropolis.
Collective place can be focused on a center of interest (the scene of an event), or defocused, as in the case of
180
streets, markets, cafes, public halls where intentions and movements are scattered. Social contact defines the
concrete experience of collective place and in this sense, a large building can be the analogy of a small town
(by no means the substitute or surrogate of the city), with an internal structure of streets and squares, with a
hierarchy of public and private areas.
Public place as part of everyday life involves collective values, a sense of solidarity, affiliation to a community
and a tradition, common intentions, habits, political debate on the common good, but also conversation about
the future, creativity, the need for diversity and vision. Preconscious mapping in the ordinary experience
of public places cannot be reduced only to an identification of parameters, formal precedents, analytical
diagrams and abstract concepts. Quality of place and convenient location are established at a preconscious
level through the body-received atmosphere with all senses. In this bodily commitment, deep meanings can
be anchored and cannot be captured only in analytical schemes, plans or photographs. Perceptual level
of experience in urban lifeworld follows cultural habits, movement of our body and atmosphere of place
through lived situations and feelings associated with them. Narrative at this level can bring to light cultural
values, habits, metaphors, a connection with the past, but also a socio-political imagination.
2. Public place as project and building
A project concerning the public place involves first of all an awareness of the urban experience through
a series of fundamental values identified and synthesized in the lifeworld direct experience, which now
appears as a context. Secondly, it proposes the intelligibility and clarity of a formal composition, a coherent
configuration, a composition or appearance. Thirdly, it is fulfilled by establishing relationships with other
formal compositions, configurations or similar appearances by joining, comparing, confronting in a wider
horizon of available precedents, with a consolidated tradition in our discipline through historiography and
architectural theory.
a) The notion of context to which a project refers is not limited to the natural and / or built environment,
perceived as a simple physical background, and not even to a horizon of precedents, to a constructed history,
but necessarily includes stories of everyday life, the existential dimension of a community, our essential
way of living, forms, principles, rules, interests, resources, events, collective memory, opinions, occurences,
with the mutual implications between all these. An architectural design and construction that ignores these
extensive qualities of dwelling can deepen social failure, rejection reaction in the lifeworld, impossibility of
collective appropriation, urban pathologies and loss of identity.
b) A synthesis of heterogeneous elements revealed by the context through concrete experience in
the lifeworld is the project basis that composes spatial units, surfaces or built masses. The essential aim
of the project is to find the appropriate unity in a diversity and to organize the place between and through
the heterogeneous elements of a context. Intervention involves space and time, awareness of the place as
a palimpsest, by stratification of urban interventions in time and overlapping dwelling with building in the
lifeworld. By gaining clarity, the project understood as a three-dimensional configuration, represented in
plan and elevation, seeks its comparison with other precedents in the built layers of the place, in a historical
sedimentation; each addition is also an interpretation of an existing situation or known ways of building.
c) The project as a statement in the urban place, as a historical fact, is an inscription in a lifeworld
that intervenes in a wider network of existing connections, in a phenomenon of the city, by reference to other
buildings, to other places, to a collective memory, but also to an openness to other aspects of dwelling. This
develops a fundamental relationship between innovation and tradition. A new project involves opposition,
compliance or ignorance in relation to a series of precedents, a necessary reporting to the professionally
established tradition. A new way of living is compared to other existing ways, appropriated by a tradition.
Public place meaning appears in this complex relationship between buildings and the city as a whole, in a
continuous or discontinuous urban “fabric”, affected by destruction, modified by demolition, completed,
preserved, extended, adapted and permanently reconfigured.
Envisioned between the speculation on the new and the preservation of a tradition, the project can dilute
its existential interrogation on the place if it is reduced to a conflict of styles. The superficiality of this
aesthetic appearances conflict supported by specific doctrines and ideologies is linked either to ignoring the
fundamental way of reflecting on meaningful dwelling and building at the existential level in order to privilege
the “formal game” (the city as a theatrical setting that can be replaced occasionally), or by substituting
interrogation on dwelling with technical-scientific functional determinism (the city as a machine). This conflict
is accentuated by the fact that the concern for form in the project (but also in the theory of architecture) can
exceed the expectations and needs that arise from the concrete way of living. The city is thus reduced only
to a history of sedimented forms with ideologically promoted cultural meanings and representing only those
who have the effective power to build or order projects.
Public place mainly concerns the project addressed to the intermediate spaces, between private and public,
or with the public and private aspects in a mixture. It is the place of people in contact, not just the result of a
simple urban design or beautification initiative. The essential means that the project articulates in this sense
is the spatial transparency able to negotiate exposure and visual protection at a varied typological level. The
need to see the public place as a collective place, to continue the experience of the city, concerns both the
outer, open space and the interior space, attributed to architecture: the perception of the interior from the
outside in the urban sense.
Appropriation of the public place by a community is motivated by familiarity, but also by novelty. The
ordinary and the unusual are part of the world of everyday life. We understand the project as an extension of
recognized, perpetuated and renewed traditions, but also by opening new ways of being in the world, at an
ethical and poetic level. This way of starting the project, not from a formal whim or an arbitrary stylistic desire,
but from the expression of an awareness of the lifeworld itself in all its complexity, outlines the specificity of
the intervention for a specific place, for a specified community and with the desire to to give a better life to
the inhabitants. Valuing and engaging in the project the cultural and natural qualities of the places requires
the designer an ability to ask existentially relevant questions and to engage in a dialogue with the local urban
culture. Project will not be reduced in this way only to a plethora of graphical representations for analytical
purposes, targeting typologies, shapes, maybe even mathematical functions, diagrams or algorithms. The
much more modest and careful attitude of the architect will in fact be accompanied by a work of “bringing to
light” the qualities of a situation from the preconscious to the conscious level. What initially seemed ignored,
forgotten or hidden, becomes essential to generate spatio-temporal meanings in an atmosphere suitable
for intervention. A project, which will not be a simple orchestration of visual effects, will be able to prove its
ability to communicate through lasting poetic images. Here we find the analogy between narrative language
and design.
The project of a public place capable of opening a poetic dimension in the lifeworld is not a simple operation
181
of beautifying the streets and squares with objects of urban furniture, greenery and attractive finishings that
ignore the existing urban qualities. It is not just an arbitrary composition of well-chosen design elements
from catalogs, a decorative design of pavements, a row of curbs, fences, aestheticized trash cans and lighting
poles. The openness offered by an authentic project, as an experience of truth, aims at the material condition
of the place in favor of collective interaction, as a basis for political interaction in the end, as a ground of the
formulation of citizens’ opinions and pretensions. Inventiveness, design, innovation can become the explicit
support for a recovery of the collective dimension and free interpretation, catalyzed by common interests.
Public place is an integral part of a wider set of public places in the city, of a warp or fabric that encompasses
the entire urban structure and on which experience in the lifeworld depends essentially to reveal the meanings
of civic identity. In this fabric, several current themes stand out: historical memory, mobility, interference,
intensified margins, concentration of place and citizen public actions.
Finally, we can say that a good public place project broadens and diversifies the experience of truth in the
lifeworld, activates the collective dimension starting from morphological ingredients both public and private,
at the border between them or in their area of ambiguity, links the formal and social aspects through
relational strategies and public actions, starts from a specific situation and interpreting it in a broader
existential context, amplifies the value of the place through a more intense opening of meaning capable of
enhancing place identity, cultivating poetic construction and offering through this a real surplus of experience
with all the senses.
3. Public place as interpretation
Interpretation returns to dwelling, it is dwelling that later confronts construction. In a collective sense, it is the
success or failure of a project through direct experience in the lifeworld: appropriation or rejection by the
community. In a narrow sense, it is theoretical investigation, “analysis”, criticism, commentary, intellectual
understanding of meaning. In fact, in both situations we are talking about identifying the meaning of dwelling,
approaching the built public place or understanding a proposed project. Interpretation involves a revelation
of significance and a transformation accordingly for the inhabitant by response or reaction in relation to the
built environment or the proposed project. This reaction may express indifference, hostility or involvement.
182
Our way of dwelling, by referring to a tradition, preorients us to “read” any new intervention in the built
environment, and in this way, the expectations of the inhabitants are those that face the needs identified
by the designers within the intervention. Conservative expectations can be linked to a repetition of the past,
rejecting the new to keep only the familiar. Expectations attached to modernization can follow on the one hand
utopia, as in the ideological modernism of the early twentieth century. The novelty imposed traumatically
by erasing memory and by totalitarian ideological operations at the social level was perhaps the greatest
historical disappointment of modernity. On the other hand, expectations can follow a path of interpreting
traditions (modern or premodern) in the horizon of future aspirations, giving way to both newness and
defamiliarization. Thus, in this last sense, we understand the intervention in an existing place not only as a
reminder, but also as an opening of alternative existential possibilities.
Interpretation as a reflective stage, in the sense of intellectual investigation of place, dwelling and construction
is plural in its essence and aims to rethink design from the perspective of theoretical and philosophical “filters”
that take into account the human condition itself. Historiographical interpretation can lean for example on
the surplus experience that the valorization of the place brings with it in our professional practice. Kenneth
Frampton constructs a theorized historiography through the philosophical filter of phenomenology and
critical theory to compare and evaluate examples of good practice concerning modern and contemporary
architecture. Interpretation of this type, activated from within the profession, but with a wide philosophical
inspiration, puts above all the place and the capacity of architecture to produce surplus experience by rooting
itself in a particular situation and by poetic construction. The multisensory perception of the built space cannot
be dissociated from a social dimension: the capacity of the architectural work to articulate a community life
that would allow significant public actions. Surplus experience expresses a reality significantly shared by the
inhabitants. An essential role is played here by the uniqueness of the constructive details related to that place,
interpreting topography, context, climate, light, culture of the place and its material and human resources.
Valuable architecture appears as a consequence of appropriate political and economic conditions, so that
social reality can be shared collectively.
The different filters with which we “read” urbanity and the public place can find a common horizon in an
apparent conflict of theoretical interpretations: typological interpretation, contextual interpretation of urban
fragments, interpretation of the site as palimpsest, detection of meaning by highlighting the place as a
phenomenon, structure and character.
a) Typological interpretation starts from architectural and urban classifications, identifying the
primary elements of historical continuity concerning the language of architecture, able to fundamentally
structure the project of the city at the level of its form.
b) Contextualist interpretation expands the scale of interpretation and considers the urban fragment
as a field of built public spaces with a recognizable visual configuration (street, square, urban block and urban
fabric), maintaining the level of investigation at formal aspects.
c) Interpretation of place as palimpsest opens a temporal understanding of the city by discovering
the stratification of interventions within it over time and by successive operations of erasure, writing and
rewriting, amplifying the role of memory in the architectural project and site metaphor as archive.
d) Interpretation of meaning brings together concerns from the field of psychology of perception and
phenomenology, seeking to reveal the place as a phenomenon, structure and character, to finally understand
how its identity is constituted in a space-time totality.
The common horizon of all these theoretical filters aims at the very recognition of space in the existential
sense and the appropriation of the public place through the conceptual links between building and dwelling.
We believe that a professional model inspired by the search for a common horizon to overcome the stylistic
conflict or conceptual interpretations also expresses cultural resistance to urban design ideologies based
on determinism, reductivism or aestheticization. The pedagogical message is obviously in favor of a critical
modernity that has a consolidated memory and traditions, but also the curiosity to offer alternative models of
dwelling without losing continuity of the city in the deepest sense of common ground.
BIBLIOGRAPHY:
Caciuc, Cosmin, “Contextul urban, straturile interpretării și tactica poché / “Urban context, layers of interpretation
and poché tactics”, Argument no. 12, Ion Mincu University Press, Bucharest, 2020, pp. 13-38.
Carrera, Judit dir. & Diane Gray ed., Europe City. Lessons the European Prize for Urban Public Space, Centro de
Cultura Contemporània de Barcelona, Lars Müller Publishers, 2015.
de Solà-Morales, Manuel, “Public Spaces, Collective Spaces” (1992) in Tom Avermaete, Klaske Havik, Hans
Teerds, Architectural Positions. Architecture, Modernity and the Public Sphere, SUN Publishers, Amsterdam,
2009, pp. 85-92.
de Solà-Morales, Manuel, “The Impossible Project of Public Space”, in Judit Carrera dir., Magda Anglés ed. In Favour
of Public Space. Ten Yerars of the Eurpean Prize for Urban Public Space, Actar, CCCB, Barcelona, 2010, pp. 24-32.
Frampton, Kenneth, A Genealogy of Modern Architecture. Comparative Critical Analysis of Built Form. Lars Müller
Publishers, Zürich, 2015, ch. “Towards an Ontological Architecture: a Philosophical Excursus”, pp. 18-27 and ch.
“Comparative critical analysis of built form as a pedagogical exercise”, pp. 28-37.
Frampton, Kenneth, “The Status of Man and the Status of his Objects: A Reading of The Human Condition” (1979)
republished in K. Michael Hays, ed. Architecture Theory since 1968, The MIT Press, Cambridge, Massachusetts,
1998, pp. 362-377.
Hertzberger, Herman, “Collective Space, Social Use” (2002) in Tom Avermaete, Klaske Havik, Hans Teerds, Architectural
Positions. Architecture, Modernity and the Public Sphere, SUN Publishers, Amsterdam, 2009, pp. 93-100.
Norberg-Schulz, Christian, “Heidegger’s Thinking on Architecture” (1983), in Kate Nesbitt, Theorizing a New
Agenda for Architecture – An Anthology of Architectural Theory 1965-1995, Princeton Architectural Press, New
York, 1996, pp.430-439.
Otero-Pailos, Jorge (2010), “Surplus Experience. Kenneth Frampton and the Subterfuges of Bourgeois Taste” in
Jorge Otero-Pailos, Architecture’s Historical Turn. Phenomenology and the Rise of the Postmodern, University of
Minnesota Press, Minneapolis, 2010: 183-249.
Pérez-Gómez, Alberto, “Engaging the Lifeworld in Architectural Design: Phenomenology and Hermeneutics”,
in Karla Cavarra Britton & Robert McCarter, Modern Architecture in the Lifeworld: Essays in Honor of Kenneth
Frampton, Thames & Hudson, London, 2020, pp. 94-102
Ricoeur, Paul, “Architecture et Narrativité” (1998), Études Ricoeuriennes / Ricoeur Studies, Vol 7, No 2 (2016),
University of Pittsburgh Press, http://ricoeur.pitt.edu, pp. 20-30.
Zucchi, Cino, “Sharing Forms. `Urbanity` as emulation and habit” in David Chipperfield, Kieran Long, Shumi Bose,
Common Ground – a Critical Reader, Marsilio, Venezia, 2012, pp. 113-119.
Cosmin Caciuc
183
 ANUL 3 – PROIECTUL 1
Sondarea unor căi intelectuale alternative de apropiere față de arhitectură, construind un
orizont cultural al înțelegerii orașului.

Dezvoltarea capacităților de identificare a temelor majore ale unui discurs profesional și de

obiective și
explorare a conexiunilor acestuia cu experiența trăită a mediului construit.

Înțelegerea rolului structurant al arhitecturii publice pentru coagularea formală și socială

a orașului.

Înțelegerea tensiunii fundamentale dintre utopie și contingență, în situații urbane

criterii de evaluare
semnificative istoric.

Formarea abilităților de sinteză în elaborarea unei reflecții critice asupra arhitecturii și

orașului.

***

Consecvența și profunzimea parcursului intelectual de înțelegere a temei și

a obiectului de studiu propus de atelier.
Adecvarea dintre obiectul de studiu, grila arhitectural-urbanistică de lectură
/ interpretare a acestuia și conceptele teoretice fundamentale angrenate în
proces.
Adecvarea și calitatea intrinsecă a conceptului grafic și a tuturor elementelor
de reprezentare.

184 185
 2
Locurile orașului II Centrul de Arhitectură Bucureşti

Preambul: oraş, public, istorie

Primul semestru al anului III este cu totul dedicat locurilor din oraș în care
putem fi împreună. Prin loc public urban înțelegem aici atât spațiul public
în sens juridic și administrativ, care aparține și este accesibil tuturor, cât și
spații care pot aparține cuiva anume, dar care, prin funcțiunea pe care o
adăpostesc și prin felul în care sunt gândite, au diferite grade de deschidere,
sunt locuri de întâlnire și activități, spații ale contactului cu celălalt. Desigur,
o biserică, o instituție administrativă, un muzeu, o stradă, un scuar, un parc,
o piață alimentară, un magazin sau o cafenea sunt publice în proporții și în
moduri extrem de diferite. Publicul are grade de privat așa cum și privatul are
porțiuni și elemente mai publice. Nu avem de a face cu lumi disjuncte ci cu
întrepătrunderi, treceri, contaminări reciproce. Acestea fiind zise, credem că
studiul dvs. va trebui să răspundă unui set de probleme esențiale:

SEMESTRUL I (5) • Orice loc public veritabil exprimă, dincolo de funcțiunea în sine, un
caracter, o voință civică.
PROIECTUL 2 Acest lucru nu ține nepărat de scară și resurse, însă presupune împărtășire
și demnitate, o expresie a mândriei colective. Atât primăria, cât și fântâna la
Credite ECTS: 6 răscruce de drumuri sunt elemente civice fundamentale.

• Cine și cum va folosi aceste locuri ?

Durata: 8 săptămâni
Dincolo de rezolvarea funcțională, trebuie să vă gândiți la felul în care oamenii
se vor simți bine, vor căuta, vor aprecia și se vor identifica cu aceste spați.
Evaluare : Comisie Spre deosebire de proiectele voastre anterioare, tipurile de utilizatori sunt

186 187
 mult mai largi și mai diverse, nu se pot subsuma unei categorii. Va trebui
să gândiți nu doar locuri frumoase, ci și bune: la scară umană, primitoare,
accesibile, sigure, confortabile, flexibile; cadre pentru o viață urbană care
inevitabil scapă proiectării, regulilor fixe.
• Ce mai înseamnă loc public azi și aici ?
Pandemia ne-a dovedit că nici o comunicare virtuală nu a putut înlocui
întâlnirea față-n față. Spațiul public rămâne o nevoie fundamentală. Și totuși,
în lumea de azi, el se schimbă, se închide de multe ori, suferă din cauza
segregării, a privatizării, a degradării comerciale. Mai ales în România, și
mai ales în București, existența și funcționarea unor spații publice veritabile
este una dintre principalele probleme urbane. Eșecul administrațiilor,
individualismul exacerbat, izolarea, acapararea sau abandonarea spațiului
comun precum și succesul unor false spații publice - mall-ul, de pildă, - sunt
fenomene care trebuie chestionate și explorate și din punct de vedere
arhitectural. Atât în practica internațională, cât și în cea românească, există
exemple de succes, reacții și forme de reconstruire a locului public.
• Locurile orașului nu sunt insule
Indiferent de gradul lor de deschidere, spațiile și clădirile publice sunt parte
a țesutului urban; porțiuni speciale din acest țesut, cu o identitate proprie
și puternică, dar și parte a unui sistem de relații - cu rețeaua de circulații și
echipamente a orașului, cu vecinătatea construită, într-un sistem de uzuri și
ierarhii etc. Ele nu doar se înscriu în oraș, ci produc orașul.
• A duce mai departe: proiectul public ca parte a unei istorii
Orice tip de spațiu public le conține și repetă pe cele anterioare lui, uneori
la distanțe enorme în timp și în spațiu: gradenele de cinema au la origine
teatrul grecesc; în orice biserică se ghicește bazilica; piețele urbane de orice
188
fel reiau agora, forul, piața medievală; orice construcție în care se adună mai
mulți oameni rămâne o „casă/sală mare” arhetipală.
Relația cu timpul merge în ambele sensuri; nu veți proiecta doar pentru
oamenii de azi, ci și (dacă o faceți bine și locul are noroc) pentru cei care vor
veni și pe care nu îi veți cunoaște; veți fi deci atenți la ceea ce trece dincolo
de utilul imediat, de funcțiunea strictă, urmărind capacitatea spațiului de
a servi în mai multe scenarii, de a evolua, de a fi transformat, de a avea un
caracter puternic care să reziste la toate aceste schimbări; „sustenabil” cu
adevărat.
Relația cu istoria este evident și o relație cu istoria locului, cu contextul, așa
cum ne place să zicem. Proiectul dvs. se înscrie nu doar într-un context actual,
ci și într-unul fizic, cultural și social-istoric. Veți așeza un nou strat într-un
proces de lungă durată; proiectați o etapă; ea ar putea fi una fundamentală,
însă va rămâne parte a unei evoluții.
Ați mai avut de a face cu contexte prețioase, care rămâneau însă strict
vecinătăți pentru proiect. Acum însă veți integra în ansamblul dvs. o
construcție istorică – fosta școală de pe lângă biserica Sfântul Gheorghe Vechi.
Nu trebuie doar să respectați o bucată de istorie, ci să îi dați și un nou sens și
să o duceți mai departe. Practica arhitecturală de azi este extrem de legată
de lucrul cu construcții și spații libere existente, de la cele de patrimoniu la
cele (aparent) fără valoare. Exercițiul este gândit și în acest sens; pornim de
la principiul că o casă veche bine refolosită este mai sustenabilă decât orice
casă nouă și „super-eco”.
189
Program și loc
Arhitectura nu trebui să fie doar treaba arhitecților, ci o preocupare
conştientă de zi cu zi a fiecărui cetăţean. La urma urmei, ea produce și
transformă locurile în care acesta îşi duce viaţa. Arhitectura ține, desigur,
de cultura înaltă, însă este și parte a culturii vieţii cotidiene. Ca atare
cetăţeanului i-ar lipsi un loc unde să se poată pune la curent cu ce se mai
întâmplă în lumea construită, in extenso cu felul în care se dezvoltă spaţiul în
care trăieşte. Canalele de informare standard nu acoperă cu siguranţă acest
aspect, cu excepţia reportajelor senzaţionale despre diverse abuzuri sau
apariţii exotice; dar ca fenomen cotidian şi firesc și ca subiect de dezbatere
și implicare civică, arhitectura cu siguranţă nu apare suficient reprezentată.
Pe de altă parte, în România, dincolo de mentalitatea ultra-liberală și
ultraindividualistă și de corupție, distrugerea sau alterarea patrimoniului și
calitatea extrem de proastă a majorității fondului construit nou se datorează
și lipsei crase de cultură arhitecturală (chiar și în rândul publicului educat).
Trebuie zis că și arhitecții, peste tot și nu doar la noi, au dificultăți în a intra
în dialog cu societatea, de a-i asculta pe ceilalți, a se face înțeleși și a își face
înțelese producția și ideile despre oraș.
„Centrul de arhitectură” este un program dezvoltat în lume în ultimii cca. 40
de ani tocmai pentru a veni în întâmpinarea acestor nevoi. Chiar dacă uneori
mai poartă numele de muzeu, tot înțelesul de centru domină - deci de loc care
prezervă și expune obiecte și informații istorice, concentrându-se însă pe
creația și fenomenele contemporane. E un loc pentru arhitecți, dar mai ales
pentru arhitectură și pentru un public cultural și civic; trebuie să funcționeze
drept cadru pentru dezbateri sofisticate, dar și pentru contactul vizitatorilor
cu această parte a culturii. Aici ei ar putea să observe expoziţii despre istoria
oraşelor sau satelor ca să-şi facă o părere despre cum au evoluat lucrurile
(subiect de bârfă) și despre exemple din alte culturi (o comparație informată
190
și mai relaxată), despre soluţii la îndemână de îmbunătăţire a mediului în
care trăiesc (informaţii cu care să-și bombardeze primarul pe facebook), aici
ar putea să intre în contact cu arhitecţii însuşi (oameni ca ei, de altfel)...
Vorbim deci despre un loc public în adevăratul sens al cuvântului,
informal, deschis tuturor, dar cu o tentă culturală. Aici se vor găsi expoziții
permanente și temporare, se vor întâmpla conferinţe, expoziţii, workshop-
uri și spectacole, precum și cărți, o arhivă, cărţi şi filme etc.
Acest tip de centre ia uneori proporții magnifice, ca în cazul ansamblului
« Cité de l’Architecture et du Patrimoine » de la Paris, un adevărat oraș
istoric al arhitecturii. De cele mai mult ori este însă vorba de ansambluri
mai mici și mai alerte. Acesta este și modelul pe care vi-l propunem prin
această temă. Referințe directe, însă evident nu unice, sunt Muzeul German
al Arhitecturii din Frankfurt („Deutsches Architekturmuseum” - arhitect O.M.
Ungers), Centrul de Arhitectură din Viena („Architekturzentrum WIEN - AZW”
- amenajat într-o parte a fostelor grajduri imperiale) și Muzeul Norvegian
al Arhitecturii (arhitect Sverre Fehn). Ca și acestea trei, și proiectul dvs. va
avea o suprafață utilă în jur de 2000 de metri pătrați (la care se adaugă
spațiile exterioare, ce sunt parte esențială a proiectului), se va afla în centrul
orașului și va integra o clădire existentă; urmând modelul AZW, considerăm
că un arhivar extins se va putea găsi undeva într-un spaţiu amplu, amplasat
mai periferic în oraş, dar care nu face obiectul studiului.
Un centru de arhitectură și cultură urbană la București reprezintă și un
proiect comun mai vechi al Ordinului și Uniunii Arhitecților din România;
cele două organizații chiar girează un fond pentru demararea proiectului
(construcția propriu-zisă urmând a fi finanțată prin fonduri publice); centrul
va avea un caracter național, dar și o legătură specială cu Bucureștiul, cu
istoria și dezvoltarea actuală a acestuia.
Centrul oraşului este locul firesc pentru un asemenea program. Terenul ales
se află lângă biserica Sf. Gheorghe Vechi, în partea mai vitregită a centrului
istoric. Odinioară o zonă omogenă, inima orașului a fost tăiată în două
de actualul bulevard Brătianu în anii 1940, decupaj accentuat de pasajul
auto, apoi de operația dementă a lui Nicolae lui Ceaușescu, și, în sfârșit, de
operațiunea de pietonalizare din anii 2000, ce avea ca scop inițial mai mult
decât scoaterea mașinilor : se dorea un program complex de regenerare,
extinsă pe ambele părți ale bulevardului. Azi, zonei hiperactive, prospere
și intens exploatate turistic dinspre vest îi corespunde la est un cartier
mai degrabă sărac, semi-abandonat de municipalitate, cu numeroase
goluri rămase în urma demolărilor. Patrimoniul urban și arhitectural este
excepțional, chiar dacă aflat într-o stare foarte proastă. Se întâlnesc aici o
zonă veche comercială cu marginea cartierului evreiesc, multiculturalitatea
istorică fiind, de altfel o caracteristică a zonei.
Credem că toate problemele enunțate mai sus vor fi fertile pentru gândirea
voastră urbană și arhitecturală. Centrul va fi un eveniment urban la scara
orașului, dar și parte a cartierului și suport al regenerării și al unui tip de
dezvoltare care să evite tăvălugul comercial și vulgaritatea atât de prezente
în „centrul isteric”.
Terenul proiectului a fost la un moment dat o singură parcelă, aferentă
bisericii Sfântul Gheorghe Vechi. Lângă biserică, și aproape sigur legată
funcțional și administrativ de aceasta a fost construită o școală; sigur după
1859 - pentru că nu apare în planul Borroczyn -, și înainte de 1871 - pentru
că apare în planul Papazoglu. Cum se întâmplă în mod firesc, parcelarul
a evoluat, parcela s-a divizat și apoi au avut loc recomasări de ternuri,
densificări succesive, schimbări majore ale fondului construit. Chiar și
biserica actuală este o clădire de secol XIX. Astăzi avem către Strada Sfânta
Vineri o parcelă de pe care au dispărut vechile construcții; școala veche a
supraviețuit, însă cu modificări importante, iar parcela sa și cea bisericii se
191
 deschid către Calea Moşilor printr-o mică deschidere a frontului de clădiri
(Aleea Sfântul Gheorghe Vechi).
Ca atare, proiectul va avea o acoperire mai substanţială; nu vi se cere doar
inserarea unui centru, ci și o mică operație de renovare și chirurgie urbană;
o punere în ordine şi o reînsufleţire a unui mic spaţiu din ţesutul amplu şi
complicat al centrului oraşului Bucureşti. Scenariul presupune o punere în
comun și a terenului bisericii și al celorlaltor parcele, creându-se un spațiu
liber și public accesibil din două direcții.
Teritoriul proiectul se compune din trei zone :
- Actuala parcelă de la nr. 10, Strada Sfânta Vineri; pe aceasta se va
construi cea mai mare parte a centrului. Libertatea voastră de manevră
va fi îngrădită doar de ce se întâmplă împrejur, de proximităţi şi oraş –
reglementările Planului Urbanistic General, ale Planului Urbanistic Zonal al
Centrului istoric, dar și de lectura proprie a locului și de scenariul dvs. urban.
În rest, construcția se va putea ridica, se va putea coborî în subteran, lipi la
calcane etc.
- Clădirea fostei școli; aceasta și-a pierdut apropae complet decorația,
precum șivechea șarpantă și tâmplăria și, de fapt, întreaga imagine originală.
Nu se pune problema vreunei reconstrucții (oricum ipotetice) sau a pastișei.
Substanța istorică ce a supraviețuit și care trebuie prezervată este mai ales
cea a zidurilor puternice din cărămidă. Construcția va fi parte integrantă a
centrului; va putea fi renovată, supraetajată cu o structură ușoară, scobită,
perforată minimal, dar sub nici o formă demolată. Veți marca într-o manieră
clară ce există şi care este intervenția dvs.
- Spațiul public din jurul bisericii și cel din cadrul celorlate zone vor fi
reamenajate în mod unitar. Se pot elimina total amenajările și împrejmuirile
existente. Propunerea va conține finisaje, elemente de mobilier urban,
192
sisteme de iluminat și va fi gândită în relație cu scenariile de utilizare și
cu contextul urban, cu restul proiectului și cu celelalte clădiri de pe teren;
biserica şi construcțiile ce o înconjoară vor profita de amenajare însă nu fac
în niciun fel obiectul studiului. Considerăm proiectul de spațiu public drept
o parte fundamentală a proiectului.
Centrul de arhitectură
Centrul va avea un puternic caracter social și cultural. Va funcționa la scara
cartierului și a centrului istoric, dar va fi și un reper la cea a orașului. Va
trata despre istorie și patrimoniu (inclusiv ca resurse), va avea o perspectivă
deschisă spre problemele acute, spre viitor şi o arhitectură democratică.
Identitatea sa va fi dezvoltată în funcție de viziunea dvs. Puteți, de exemplu,
să accentuați mai mult caracterul de centru național (în care caz, vă
recomandăm limitarea la perioada modernă și contemporană) sau pe cel de
centru bucureștean de arhitectură.
Există totuşi câteva coordonate obligatorii:
- Spațiul public menționat mai sus
- Un spaţiu multifuncţional dotat cum se cuvine, funcțional și cu
prestanță : o sală mare. Aceasta va fi gândită ca un sistem flexibil şi adaptabil,
o interfaţă cu oraşul şi cetăţenii lui. Diferitele scenarii de transformare vor
face obiectul studiului fiecărui student. Suprafață utilă: cca. 200-300 de
metri pătrați, la care se adaugă spații tehnice dedicate.
- Expoziţia permanentă, un spaţiu de cca. 200-300 de metri pătrați,
care va găzdui o prezentare a oraşului Bucureşti (a arhitecturii moderne din
România), va vorbi despre puncte istorice cheie, despre spaţiile oraşului, va
conține machete, documente și imagini de epocă, instalații interactive etc.
- Hol de acces, foaier(e). Holul, sala multifuncțională și expoziția
permanentă vor fi piesele centrale ale ansamblului.
- Centrul de informare turistică care se găseşte în prezent, străjuit
de niste atlanţi siniștri, în subteranul pasajului de la Universitate, va fi
reamplasat aici și va deveni un loc de întâmpinare a celor veniţi din alte
ţări sau alte oraşe din România. Va avea o strânsă legătura cu expoziţa
permanentă, dar va oferi mijloace proprii pentru cei interesaţi de a se
aclimatiza şi a înţelege oraşul în care tocmai au ajuns. Prin urmare va avea
unul-doi reprezentanţi care vor putea da indicaţii directe, un mic loc de stat
jos, un loc cu documente informative dedicate şi unul sau două puncte de
informare electronică. Suprafaţa lui va fi de cca. 30-50 de metri pătrați;
- Spaţii de expunere temporară. Se vor imagina o serie de spaţii de
expoziţie dedicate, dotate şi iluminate corespunzător, care vor putea găzdui
diverse exponate : lucrări de grafică şi pictură, cât şi obiecte (machete
sau altele asemenea), instalații pentru artă digitală, realitate virtuală și
augmentată. Suprafaţa : minim 100 de metri pătrați
- Ateliere specializate (muzeografi, montare, demontare expoziții,
camere tehnice etc.) ce vor deservi spațiile de exopunere și sala
multfuncțională și se vor afla în legăturăm cu acestea.
- Spaţii de workshop/prelegeri. Aceste spaţii sunt colaterale “Sălii
mari” şi vor asigura un flux constant de evenimente educative şi informative.
Număr: 2-3, de câte 60 de metri pătrați fiecare.
- Locuinţe-atelier pentru bursieri, invitaţi, rezidențe artistice. Aceste
locuinţe vor funcţiona în regim hotelier, deci camerele nu vor depăşi
mărimea unei garsoniere
- Zonă pentru administrație, de cca. 50 de metri pătrați
193
- „Librărie cu de toate”. Zona în care va fi amplasat acest program
este deja bine acoperită de un sistem de librării, anticariate etc., concentrate
însă mai ales în partea vestică a bulevardului I.C.Brătianu. Considerăm însă
că o apariţie cu un program specific – arhitectură și domenii conexe, ar fi
benefică. Suprafaţă utilă: 100-150 de metri pătrați
- Cafenea sau gastrobar. Un loc public animat şi cu caracter. Cât de
dezvoltat va fi și câte dotări va susține să la alegerea de fiecare student în
parte. Suprafaţă utilă : 100-150 de metri pătrați, cu posibilitatea de a fi mai
extins dacă se doreşte un restaurant.
- La toate acestea se adaugă, desigur, circulații orizontale și verticale,
precum și un sistem de spaţii-suport: depozitare, mecanisme (dacă este
cazul), grupuri sanitare, spaţii de acces cu tot ce le este necesar, bucătării,
ascensoare, monte-charge etc., ateliere, vestiare, gândite în conformitate cu
normele în vigoare şi dimensionate în directă relaţie cu spaţiile pe care le
deservesc.
- Parcările. Dat fiind că în zonă există deja numeroase posiblităţi
de parcare situate la distanţe convenabile faţă de locul studiului se vor
considera doar unul sau două locuri de parcare pentru aprovizionare
şi gunoi, temporare, şi un număr maxim de 5 locuri de parcare pentru
personal, invitaţi, persoane cu dizabilități. Vor fi însă prevăzute parcări
pentru biciclete.
- În funcție de scenariul ales și de limitările sitului, pot fi prevăzute
funcțiuni suplimentare, cum ar fi o bibliotecă, și/sau se pot mări numărul
sau dimensiunile unora dintre spațiile cerute prin temă.
194
Obiective didactice (și criterii de apreciere):
- Calitatea demersului - scenariul și caracterul public: ierarhii și relații
spațiale, echilibrul dintre unitate și ansamblu, modurile de utilizare, relația
dintre instituție și comunitate, dintre spații majore și spații subordonate,
dintre construcțiile vechi și noi și spațiul public, stăpânirea unui program
complex, coerența proiectului - de la construirea scenariului la rezultatul
predat.
- Relația cu contextul urban și cu fosta școală, activarea morfologică
și prin activități a zonei, caracterul civic și de reper urban.
- Calitatea spațială, relația dintre spațiu, lumină, construcție și
materialitate, valoarea expresiei arhitecturale și ca loc public.
- Sustenabilitatea esențială dată de integrare, modul de folosire al
terenului, flexibilitate, adaptabilitate, posibilitate de evoluție.
- Claritatea și calitatea prezentării (desen, scris, susținere).
Conținutul predării
• O cercetare a locului, zonei (istorie și stare actuală) și un studiu
bibliografic. Organizarea acestora va fi în sarcina atelierului, însă
recomandăm lucrul în echipe. Unul dintre instrumentele pentru
demararea studiului poate fi și planul de zonă prezentat în anexe.
• Planșă de sinteză : descrierea demersului și esenței propunerii dvs.
prin scheme, schițe, texte minimale etc. Această planșă va conține
și descrierea impactului urban asupra zonei Sf. Gheorge Vechi, a
centrului istoric la vest de Bd. Brătianu (morfologie urbană, sistemul
de spații publice etc.), precum și referințe istorice și contemporane
pentru proiect
• Plan de situație, scara 1:500-1:1000, Se va folosi planul-suport
aferent temei
• Planul parter (planul nivelului principal), înscris în zona dată prin
planul-suport aferent temei
• Planurile diferitelor niveluri, cel puțin 2 secțiuni, fațade, scara 1:100.
Toate aceste piese vor conține vecinătățile imediate
• Fațade și secțiuni, cu vecinătăți, scara 1 :100
• Axonometria zonei date prin planul planul-suport aferent temei,
scara 1 :100
• Macheta integrată în contextul apropiat, definit de către planul-
suport aferent temei, scara 1:100
• Axonometrie secționată/ secțiune perspectivă/machetă a unui
detaliu dintr-o zonă relevantă a proiectului (1:50, 1:20). Nu va fi
vorba de un detaliu de execuție, ci de explorarea materialității, a
legăturii dintre idee, construcție și expresie
• Cel puțin 3 perspective de interior şi exterior
Bibliografie
București, România, sud-estul Europei
Bonciocat, Șerban, Hanna Derer, Corina Popa, „București demolat”, Fundația
Ines, 2013
Maurice Cerasi, La Città del Levante. Civiltà urbana e architettura sotto gli
Ottomani nei secoli XVIII-XIX, Jaca Books, Milano,1986
Cina, Giuseppe, „Bucureşti, de la sat la metropolă”, Editura Capitel, Bucureşti,
2010
Derer, Hanna, Building Urbanity in Bucharest, siTA, Vol. 3 / 2015, De
Urbanitate. Tales of Urban Lives and Spaces - https://sita.uauim.ro/f/sita/
art/04_Derer.pdf
Ghenciulescu, Ștefan, „Orașul transparent. Limite și locuire în București”,
Editura Universitară Ion Mincu, Zeppelin, 2010
Giurescu, Constantin C., „Istoria Bucureștilor”, Editura Vremea, 2009
Ionescu, Grigore, „Istoria arhitecturii românești. Din cele mai vechi timpuri
până la 1900”, Ed. Capitel
de Marsillac, Ulysse, Ghidul călătorului la București în „Bucureștiul în veacul
al XIX-lea”, editat de către Adrian-Silvan Ionescu, Editura Meridiane, 1999
Lascu, Nicolae, „Legislație și dezvoltare urbană. București 1831 – 1952”,
doctorat, UAUIM, 1997
Lascu, Nicolae, „Bulevardele bucureștene până la primul război mondial”,
Simetria, Bucureşti, 2011
195
Pănoiu, Andrei, „Evoluţia oraşului Bucureşti”, Editura Fundaţiei Arhitext,
Bucureşti, 2011
Pippidi, Andrei, „Case şi oameni din Bucureşti” (Vol. I+II), Editura Humanitas,
Bucureşti, 2012
Tudora, Ioana, „La curte. Grădina, cartier și peisaj urban în București”,
Editura Curtea Veche
Ana Maria Zahariade, „Arhitectura in proiectul comunist. România 1944-
1989”, Editura Simetria, Bucureşti, 2011
Lucrări esențiale
• Am menționat aici data primei ediții. Vă recomandăm, desigur, o
ediție cât mai nouă
Frampton, Kenneth, „Modern Architecture: A Critical History”, Thames and
Hudson World of Art, 1980-
Curtis, Wiliam JR, „Modern Architecture Since 1900”, Phaidon, 1982-
Benevolo, Leonardo, „The History of the City”, MIT Press, 1971-
Benevolo, Leonardo, „Orașul în istoria Europei”, Polirom, 2003
Arhitecți, biblioteci, arhive, muzee, locuri de cultură
• Aveți la dispoziție evident sute de exemple de clădiri și spații
culturale. Lista de mai jos are ca scop includerea unor lucrări exemplare în
196
sine, dar și cât mai apropiată de temă în sensul său lărgit: depozit de cultură
(accesibil), bibliotecă, centru de arhitectură ș/sau patrimoniu, inserție în
oraș/clădire existentă, arhetipuri, interpretări moderne
Gunnar Asplund, Biblioteca din Stockholm
Horia Bernea (concept și amenajare muzeu)/ Nicolae Ghica-Budești
(arhitect), Muzeul Țăranului Român, București
Lina Bo Bardi, SESC Pompeia, Sao Paulo
Jean-François Bodin, Cité de l’architecture & du patrimoine, Paris
Etienne Louis Boullée, extinderea Bibliotecii Regale, Paris (nerealizată, 2
variante), 1785-1991
Michelangelo Buonarotti, Biblioteca Laurenziana, Florența
David Chipperfield Architects & Julian Harrap, Neues Museum, Berlin
Norman Foster Architects, Carré d’Art, Nîmes
Paul Gottereau, Biblioteca Centrală Universitară, București (fostele Fundații
Regale)
Louis Kahn, Phillips Exeter Academy Library, New Hampshire, SUA
Henri Labrouste, Biblioteca Națională a Franței, Biblioteca Sainte Geneviève
Rafael Moneo, Moderna Museet, Arkitektur Museet, Stockholm
Renzo Piano, Richard Rogers, Centrul Pompidou, Paris
Jakob Prandtauer, Biblioteca abației din Melk
Carlo Scarpa, Museo di Castelvecchio, Verona
Sir John Soane Museum, Londra
Peter Zumthor, Columba-Museum, Köln
* * * Biblioteca Batthyaneum, Alba Iulia
* * * Concurs OAR - Depozit cu acces liber la raft B.C.U. “Lucian Blaga”:
mențiune (ADN BA), mențiune (Abruptarhitectura) - http://www.arhiforum.
ro/concursuri/depozit-cu-acces-liber-la-raft-bcu-lucian-blaga-proiectele-
participante + articol în Zeppelin 91, 2011
Va fi pus la dispoziție un folder online cu planuri de bază și alte informații
despre loc.
Mulțumiri:
Cătălina Vasile, Petru Mortu, Toader Popescu, Tudor Elian
Autori:
Conf. dr. arh. Ștefan Ghenciulescu, as. dr. arh. Mihnea Simiraș
197
198 199

The places of the city II. Bucharest Architecture Center
Preamble: city, public, history
This first semester of the third year is entirely dedicated to those places in the city where we can be together.
By urban public place we understand here both the bpublic space, in a legal and administrative sense, which
belongs and is accessible to everyone, and spaces which can belong to someone in particular but by means
of their design and their functions have various degrees of openness, are places for gathering and activities,
for meeting the other. Of course, a church, an administrative building, a museum, a street, a square, a park, a
market, a shop or a coffee shop are public in extremely different degrees and ways. The public realm displays
various degrees of privacy in the same way as the private includes rather public parts and elements. We are
not dealing here with divergent worlds but with interferences, transitions, mutual contaminations. That being
said, we believe that your study will have to face a set of essential issues:
• Every public place has to have a character, a civic will, which goes beyond the function proper.
This is not necessarily dependent on scale and resources, yet it implies sharing and dignity, an expression of
collective pride. Both the city hall and the crossroads fountain are fundamental civic elements.
• Who will use these places and how?
Beyond the functional answer you have to think about the ways in which people will feel good, will look for,
appreciate and identify themselves with these places. In contrast to your previous designs, the types of users
are much more ample and diverse and cannot be placed in any clear category. You will have to imagine not
only beautiful places, but also good ones: with regard to the human scale, accessible, safe, comfortable,
flexible; scenery for an urban life which escapes the design process and the fixed rules.
• What does public place mean here and today?
1 https://patrimoniu.ro/noutati/item/682-inp-selecteaza-parteneri-pentru-proiectul-de-dezvoltare-a-unui-centru-national-de-informare-
si-promovare-a-patrimoniului-cultural
200
The Pandemic proved that there is no virtual communication which can substitute a face-to-face, unmediated
meeting. The public space remains a fundamental need. However, nowadays, it changes, often it closes,
suffers as a result of commercial segregation, privatization and degradation. Especially in Romania and even
more in Bucharest, the existence and functioning of true public spaces is one of the underlying problems and
one of the main urban needs. The failure of the administration, our inflated individualism, the isolation but
also the invading or the abandoning of communal space as well as the success of some false public spaces
such as the mall, are all phenomena which have to be questioned and explored from an architectural point of
view as well. Both in the international and the national practice there are some success stories, reactions and
different forms of reconstructing the public place.
• The places of the city are not islands
Regardless of their degree of openness, public spaces and buildings are part of the urban fabric; they are
quite special parts of this fabric with an own and strong identity, but also a part of a system of relations
with the network of city circulations and equipments, with the built neighborhood, in a system of uses and
hierarchies etc. They are not only inscribed in the city, they produce the city.
• To take further: the public project as part of a history
Each type of public space contains and repeats the ones before him, sometimes over vast distances in both
time and space; the cinema’s terraced seating are based on the ancient Greek theatre; every church contains
a basilica; urban squares reinterpret the agora, the forum, the medieval plaza; every building where a number
of people meet is an archetypal “large house/hall”.
This relation to time goes both ways; you will not design just for the people of today, but also (if you are doing
it right and the space will get lucky) for those who will come and whom you won’t meet; you will be thus pay
attention on what transcends the immediate utility, the strict functioning, by pursuing the value of the space
and its capacity to serve in different scenarios, to evolve, to transform, to have a strong character which to
endure all these changes; in fact, to be truly sustainable.
The relation to history is obviously also one to the place, the context. Your design is not only part of a present
context, but also of a historical physical, cultural and social one. You will lay down a new layer in a long term
process; you are designing only a stage of this process; it could prove to be a fundamental part, but it will
remain part of an evolution.
You already dealt with precious contexts which, however, remained strictly surroundings for your design. This
time you will integrate in your ensemble a historic building, the former school for deacons and scribes of the
Sf. Gheorghe Vechi (Old Saint George) church. You will not only have to respect a piece of history, but also to
inject it with new meaning and to carry it forward. Today’s architectural practice is tightly bound to working
with existing buildings and empty spaces, ranging from listed ones to those (apparently) devoid of value. This
exercise also starts from our conviction that a properly reused old house is more sustainable that a new one
full, even one bursting with „eco” devices.
Place and program
Architecture should not be only a problem for architects, but a daily concern of each citizen. After all,
architecture is the one producing and transforming the places in which these citizen lives. While obviously a
part of the high culture, it also shapes daily life. Therefore the city dweller would like to have a place where
he can be up-to-date with „what`s what” in the world of construction, in extenso with how his living space
evolves. Mainstream information channels certainly don’t cover these aspects, whith the exception of some
sensational reportages about some abuses or exotic constructions; as a daily and natural phenomenon and
as a subject of debate and civic involvement, architecture is not sufficiently present.
On the other hand, in Romania, besides the ultra-liberal, ultra-individualistic mentality and coruption,
the destruction or mishandling of the heritage and the extremely poor quality of the majority of the built
environment is a result of a general lack of architectural culture (even among the educated public). However,
the problem also lies with us architects: we have strong have difficulties in addressing society, listening to
others, making ourselves, our production and our ideas about the city clear to society.
The Architecture Center is a program which was developed in the last 40 years with the precise aim to handle
201
these types of issues. Even if it sometimes bears the name of „museum”, the sense of centre is still prevalent:
it’s a place which preserves and shows hystorical objects and information and at the same time focuses on
contemporary creations and phenomena. It is a place for architects, but most of all for architecture and for a
cultural and civic public; it has to function as a backdrop for sophisticated debates, but also for the contact of
the visitors with this part of the culture. Here they should be able to see exhibitions about the history of the
cities and villages in order for them to understand how things evolved (this could be a subject of gossip) and
to see examples from other cultures (for a relaxed and informed comparison). Here they could find out about
handy tips for improving their environment (these would be informations whith which to harass their mayor
on Facebook), here they could get in touch with the architects themselves (basically people like them)...
What we are talking about is thus a public space in the real sense, informal, open to everyone, but with a
cultural touch. Here there will be permanent and temporary exhibitions, conferences, expos, workshops and
shows, but also books and movies, an archive etc.
This type of centers has sometimes a magnificent scale, as in the case of « Cité de l’Architecture et du Patrimoine
» in Paris, a veritable historic city of architecture. More often however, there are much smaller and more alert
institutions. It’s the latter model that we propose to you for this exercise. Some direct references, yet not an
exhaustive list, are: The German Museum of Architecture in Frankfurt („Deutsches Architekturmuseum” -
architect O.M. Ungers), The Center for Architecture in Vienna (”`Architekturzentrum WIEN - AZW” – organized
in a part of the former Imperial Stables) and The Norwegian Museum of Architecture (architect Sverre Fehn).
As in the case with these three examples, your project will have an area of about 2000 sqm (excluding the
outside spaces which are an essential part of your project), it will be placed in center of the city and it will
integrate an existing building; like for the AZW, we consider that a more extended repository would be placed
in a more ample space somewhere on the outskirts of the city. This will not be a part of your study.
A center for architecture and urban culture in Bucharest is also an older project of the Order of Architects
and the Union of Romanian Architects. These two organisations even have a fund for starting the project (the
building proper would be funded by public means). The center will have a national character, but also a
special bond with Bucharest, with its history and current development.
202
The center of the city is the natural seting for such a program. The chosen site is next to the Sf. Gheorghe
Vechi church, in the more deprived part of the historic center. Once a homogenous zone, the heart of the city
was cut in half by the Brătianu boulevard in the 1940s, a scissure which was accentuated by the underground
car passage, then by Ceasuşescu’s insane operation and finally, by the intended pedestrianisation in the
years 2000. This latest proejct was meant to a complex regeneration project on both sides of the boulevards;
however, it ended just in turning the western side into a full pedestrian area. Nowadays, this western
part is hyperactive, prosperous and intensely used as touristic area, but the eastern part is a rather poor
neighbourhood, almost abandoned by the municipality, with numerous gaps and terrain vagues resulted
from the demolition processes. The urban and architectural heritage is exceptional, even if in a pretty poor
state. An old commercial area borders here the Jewish neighbourhood. Actually, a historic multicultural
character is a defining a trait of this part of the city.
We believe that all the problems stated above will be a fertile ground for your urban and architectural
thinking. The architecture center will be an urban event at a city scale, but also a part of the neighbourhood
and a support for regeneration and for a type of development that would avoid the commercial roller and the
vulgarity so typical for the « hysteric center» across the road .
The site for the project was once a single plot belonging to Sf. Gheorghe Vechi church. Next to the church
and attached to it, a school was built. This certainly happened after 1859, because it doesn’t show up in
the Borroczyn plan, and before 1871, because it shows up in the Papazoglu plan. As it happens naturally,
the urban fabric evolved, the plot was divided, later some plots were joined together. The site underwent
successive changes, including densification. Even the actual church is a 19th century building. What we see
today is a a plot next to Sf. Vineri street with its buildings gone, the surviving, a surviving but strongly altered
school; the plots of the church and the school open towards Calea Moşilor through a small gap in the built
front (Aleea Sfântul Gheorghe Vechi).
Therefore, the project will cover the area in a more substantial way. You will not just insert a center, but also
shape a small procedure of rehabilitation and urban surgery; you will redesign and think about reviving a
public place in ta complicated historic fabric. The consolidation of the churches’ plot and the other two ones
will be consolidated into a free and public space with a double access.
The space of the project consists of three areas:
- The present plot at number 10, Sf. Vineri street will house most of the intervention. Your freedom
of movement will be only restricted by what’s happening around, by the proximities and the city. The project
will be informed by the present urban plans for the historic center, but also by your own reading of the area
and your urban scenario. Besides these, your building can be built upwards, go underground, be joined with
the blind walls nearby etc.
- The old school ; this building lost most of its original decoration, roof structure, windows and
doors, in fact its authentic image. An actual stylistic reconstruction (which would rather amount to pastiche)
is not on the table. The historical essence which survived and has to be preserved is above all the one of the
brick walls. This building will be an integral part of the ensemble; it can be renovated, extended in height with
a light structure, it can be carved, minimally perforated, but by no means can it be demolished. You will show
in a clear and precise manner the existing substance and your intervention.
- The space around the church and the one from the other parts must be designed as a whole.
All existing fencing, pavements etc can be discarded. The proposal will concern itself with finishes, urban
furniture, lighting systems and will be imagined in relation to the urban context, the rest of the project and the
other buildings on the site. The church and the neighboring buildings will benefit from this operation, but they
will not be a subject of your design. We regard this design of the public space as a key part of your project.
The Architecture Center
The center will have a strong cultural and social character. It will function at the scale of the neighborhood
scale and the historic center, but as a landmark for the whole city, as well. It will deal with heritage and history,
but also with present and future issues. Its identity will follow your vision. You can, for example, emphasize
its national relevance (in which case we recommend to limit yourselves to the modern and contemporary
period) or its focus on Bucharest.
There are however some mandatory features:
- The public space mentioned above
- A multifunctional space, properly equipped, functional and dignified: a big hall. It will be designed
as a flexible and adaptable system, an interface for the city and its citizens. The various usage
scenarios will be dealt with by each student. Its surface will be around 200-300 sqm, to which you
will add the specific technical spaces;
- The permanent exhibition, hosting on around 200-300 sqm a presentation on Bucharest (or the
modern architecture in Romania). It will talk about key historical points, about the spaces of the
city, it will host models, documents and historic images, interactive installations etc.
- The acces hall (foyer). The access hall, the multifunctional hall and the permanent exhibition will
be the centerpieces of the project.
- The tourist information center, presently located and guarded by some fake architecture in the
underground passage at the University Square. Relocated here, it will have a strong connection to
the main exhibition but will offer specific means for those who want to familiarize themselves and
understand the city in which they just arrived. As a result it will house on around 30-50 sqm some
representatives which will be able to offer direct information, a small seating place, a place with
various informative documents and one or two points for digital information.
- Spaces for temporary exhibitions. Properly equipped and illuminated, these spaces may host
various exhibits: graphic works and paintings, objects (models and such), installations of digital
art, virtual and augmented reality etc. Their area will be at least 100 sqm.
-  Specialized workshops for museographers, for assembling and disassembling exhibitions,
technical rooms etc. These spaces will linked to and support the exhibition spaces and the
multifunctional hall.
- Spaces for workshops and lectures. These spaces are collateral to the « big hall » and will provide
a constant flow of educational and informative events. There will be two to three such spaces, each
using around 60 sqm each.
203
- Atelier-dwellings for scholars or artist residencies. As these dwellings are for temporary use, their
size should not exceed the area of a studio.
- Administrative area, at about 50 sqm.
- “ A bookshop with everything”. This city area is presently well fitted with bookshops, antiquaries
etc., that are however are concentrated in the western part of I.C.Brătianu boulevard. This 100-150
sqm bookshop will focus on architecture, design, urbanism.
- Café or snack-bar. A public lively place with character. Each student will decide on its size and
complexity; 100-150 sqm should suffise for a cafe, for a restaurant the area should be extended.
- To all of this, you will obviously add horizontal and vertical circulations and a system of supporting
spaces : storing, mechanisms (if there are needed), toilets, access spaces with everything that
is needed, kitchens (if necessary), human and freight elevators, workshops, locker rooms, all
designed according to current norms and sized according to the spaces which they support.
- Parking spaces. In the immediate area there are already various and accessible parking facilities.
Therefore, you will provide one or two parking spaces for supply and garbage collecting and about
5 spaces for employees, visitors, disabled persons. Bycicle parking will be provided.
- Depending on your own scenario and the limits of the site, you may add functions - a library, for
instance, or you may extend the dimensions and number of the mandatory spaces.
Teaching objectives (and criteria for evaluation):
- The quality of the approach - the scenario and the public character: hierarchies and spatial
relations, the balance between the unit and the whole, types of uses, the relationship between the institution
and community, between major and subordinated spaces, the way a complex program is handled, the
coherence of the design ranging from the construction of the scenario to the final result;
204
- The relationship to the former school, to the urban context, the regeneration of the area
(concerning morphology and urban life), the civic character and its quality as an urban landmark;
- The spatial quality, the relationships between space, light, construction and materiality, the value
of the architectural expression and the quality of the public place;
- The essential sustainability, as achieved through integration, the way the plot is used, flexibility,
adaptability, the capacity to evolve;
- The clarity and the quality of the drafting (drawing, writing, presentation).
The content of the project:
• An urban and architectural research on the place, of the area (history and actual state) and a
bibliographical study. The organization of this process is the task of each studio, yet we recommend
working in teams. You will maybe find the annexed area plan useful for your work.
• A synthesis: the description of your approach and the essence of your proposal by means of
schema, sketches, minimal texts etc. This board will also contain a description of the urban impact
on the area of Sf. Gheorghe Vechi, on the historical center west of Brătianu boulevard (urban
morphology, its system of public spaces etc.), as well as historical and contemporary references
which informed your design;
• Site plan, scale 1:500-1:1000; you will use the annexed plan.
• Ground floor (main level) plan, inserted into the provided area plan, scale 1:100; you will use the
annexed plan.
• The plans of the different levels, at least two sections, facades, scale 1:100. All these drawings will
represent the immediate neighboring buildings
• The axonometry of the provided area, based on the annexed 1:100 plan
• A model integrated in the surrounding context, based on the annexed 1:100 plan de Marsillac, Ulysse, Ghidul călătorului la București în „Bucureștiul în veacul al XIX-lea”, editat de către Adrian-
Silvan Ionescu, Editura Meridiane, 1999
• A sectioned axonometry/ perspective section/ model of a detail in an important place of the
project (1:50, 1:20). It is not about a fully developed construction detail, rather about exploring Lascu, Nicolae, „Legislație și dezvoltare urbană. București 1831 – 1952”, doctorat, UAUIM, 1997
materiality, the bond between idea, construction and expression;
Lascu, Nicolae, „Bulevardele bucureștene până la primul război mondial”, Simetria, Bucureşti, 2011
• At least three perspectives, interior and exterior;
Pănoiu, Andrei, „Evoluţia oraşului Bucureşti”, Editura Fundaţiei Arhitext, Bucureşti, 2011
The project will be rendered on an A0 sheet (for the main level plan), A1 sheets for the rest off the plans,
Pippidi, Andrei, „Case şi oameni din Bucureşti” (Vol. I+II), Editura Humanitas, Bucureşti, 2012
sections, facades, axonometry, perspectives, suynthesis board; the atelier will chose the format for the
research drawings Tudora, Ioana, „La curte. Grădina, cartier și peisaj urban în București”, Editura Curtea Veche
An online folder with drawings and additional information will be provided. Ana Maria Zahariade, „Arhitectura in proiectul comunist. România 1944-1989”, Editura Simetria, Bucureşti,
2011
Bibliography
Bucharest, Romania, Southern Europe
Essential readings
Bonciocat, Șerban, Hanna Derer, Corina Popa, „București demolat”, Fundația Ines, 2013
• Firstr edition mentioned here. We recommend an updatred version
Maurice Cerasi, La Città del Levante. Civiltà urbana e architettura sotto gli Ottomani nei secoli XVIII-XIX, Jaca
Frampton, Kenneth, „Modern Architecture: A Critical History”, Thames and Hudson World of Art, 1980-
Books, Milano,1986
Curtis, Wiliam JR, „Modern Architecture Since 1900”, Phaidon, 1982-
Cina, Giuseppe, „Bucureşti, de la sat la metropolă”, Editura Capitel, Bucureşti, 2010
Benevolo, Leonardo, „The History of the City”, MIT Press, 1971-
Derer, Hanna, Building Urbanity in Bucharest, siTA, Vol. 3 / 2015, De Urbanitate. Tales of Urban Lives and
Spaces - https://sita.uauim.ro/f/sita/art/04_Derer.pdf Benevolo, Leonardo, „Orașul în istoria Europei”, Polirom, 2003
Ghenciulescu, Ștefan, „Orașul transparent. Limite și locuire în București”, Editura Universitară Ion Mincu,
Zeppelin, 2010 Architects, libraries, archives, museums, places of culture
Giurescu, Constantin C., „Istoria Bucureștilor”, Editura Vremea, 2009
• There are hundreds of examples available. The list below includes exemplary works and tirs to
Ionescu, Grigore, „Istoria arhitecturii românești. Din cele mai vechi timpuri până la 1900”, Ed. Capitel respond to the larger context of the project: accesible cultural depot, library, architecture and heritage center,
insertions in a historic fabric, archetypes, modern tendencies:
205
Gunnar Asplund, Stockholm Library (Abruptarhitectura) - http://www.arhiforum.ro/concursuri/depozit-cu-acces-liber-la-raft-bcu-lucian-blaga-
proiectele-participante + articol în Zeppelin 91, 2011
Horia Bernea (mseum conceot and design)/ Nicolae Ghica-Budești (acrhitect), Museum of the Romanian
Peasant, Bucharest
Lina Bo Bardi, SESC Pompeia, Sao Paulo Special thanks:
Jean-François Bodin, Cité de l’architecture & du patrimoine, Paris Cătălina Vasile, Petru Mortu, Toader Popescu, Tudor Elian
Etienne Louis Boullée, Rotal Librrary Extension, Paris (nerealizată, 2 variante), 1785-1991
Michelangelo Buonarotti, Biblioteca Laurenziana, Florența Theme authors:
David Chipperfield Architects & Julian Harrap, Neues Museum, Berlin Ștefan Ghenciulescu, Arch., PhD, Assistant Professor
Norman Foster Architects, Carré d’Art, Nîmes Mihnea Simiraș-Babic, Arch., PhD, Assistant
Paul Gottereau, Central university Library, Bucharest
Louis Kahn, Phillips Exeter Academy Library, New Hampshire, SUA
Henri Labrouste, National French Library, Sainte Geneviève library, Paris
Rafael Moneo, Moderna Museet, Arkitektur Museet, Stockholm
Renzo Piano, Richard Rogers, Pompidou Center, Paris
Jakob Prandtauer, Melk Abbey Library
Carlo Scarpa, Museo di Castelvecchio, Verona
Sir John Soane Museum, Londra
Peter Zumthor, Columba-Museum, Köln
* * * Batthyaneum Library, Alba Iulia
* * * OAR Competition – Free access Depot, B.C.U. “Lucian Blaga”: mention (ADN BA), mention

206 207
 ANUL 3 – PROIECTUL 2
Consolidarea înțelegerii progresive a orașului prin proiect, explorând co-prezența mai
multor reguli de ordonare a teritoriului urban.

Formarea capacității de construire a unui program arhitectural public și de înțelegere a

articulărilor urbane ale unei clădiri publice.

obiective și
Dezvoltarea sensibilității pentru patrimoniul construit și a abilităților profesionale de
intervenție asupra și în vecinătatea unor clădiri existente cu valoare arhitecturală.

Dezvoltarea capacității de creație formală și de compoziție arhitecturală, explorând relații

ierarhizate între elemente cu ponderi și rol variabil în cadrul ansamblului.

criterii de evaluare
Înțelegerea dimensiunii sustenabile a proiectării și utilizării spațiilor construite.

***

Calitatea și rigoarea etică a fundamentării urbane a studiului, în termenii spațiului și vieții

publice a orașului contemporan.

Claritatea, pertinența și actualitatea programului arhitectural propus.

Coerența, sensibilitatea și precizia intervențiilor asupra și în imediata vecinătate a casei-

monument.

Calitatea articulărilor dintre corpurile construite și spațiile exterioare propuse prin proiect.

Rigoarea și identitatea compozițională / estetică a ansamblului, în corelație cu scara și

caracterul arhitectural-urban al vecinătăților.

Forța expresivă, rigurozitatea și precizia reprezentării grafice.

208 209
 semestrul 2
210 211

3/4
SEMESTRUL II (6)
PROIECTUL 3+4 + PT
Credite ECTS: 4 +7 +2 (PT)
Durata: 6 + 8 săptămâni
Evaluare : Atelier/ Comisie
212
Locuire și densitate urbană
Introducere
Construirea locuințelor este unul dintre principalele instrumente prin care
orașul s-a dezvoltat şi coagulat de-a lungul timpului. Diferitelor perioade
istorice ale evoluției Bucureștiului le corespund moduri de locuire şi modele
tipologice arhitecturale precise, care reflectă concepțiile și cunoștințele
vremurilor: politice, culturale, tehnice, sociale, estetice, etc. Deşi intrată relativ
recent în repertoriul de preocupări al arhitecţilor, miza locuirii colective vizează
relația esențială dintre arhitectură și oraș, problematica locuirii împreună în
acelaşi teritoriu şi imaginarea viitorului oraşului.
Locul și Tema
Terenul propus spre studiu este situat în cartierul Rahova, în spatele blocurilor
de pe Şoseaua Sălaj. Acesta are acces pe întreaga latură sudică, dinspre aleea
Sălaj, dar şi dinspre strada Dunăvăt, unde actualmente există un punct de
recilcare. În spatele blocului de la bulevard este o amenajată o parcare pentru
automobilele locatarilor.
În perioada construirii cartierului cu locuinţe colective, zona aceasta a fost
folosită pentru depuneri de pamânt şi alte echipamente ale organizării
de şantier. Nu există informaţii dacă zona era destinată pentru un parc
sau altă dotare publică sau urma să fie construită în acelaşi regim, tot cu
locuinţe colective. Ulterior perioadei comuniste, părti din teren au căpătat
213
alte folosiri. În 2002 fost înfiinţată Parohia „Tuturor Sfinţilor Români”, pe
site-ul căreia putem află că: „biserica parohiei este o construcţie de lemn
în stil maramureşean ridicată de o echipă de meşteri veniţi de pe Valea
Izei - Maramureş şi are forma de navă. În interior, catapeteasma, stranele,
baldachinul, raclele şi proscomidiarul sunt lucrate în comuna Vânătorii-
Neamţ, sat Pipirig, de bine cunoscutul sculptor în lemn Foşălău Ion şi
ucenicii lui”(2004). Între timp, parohia a mai construit o a doua biserică, „de
cărămidă”, aşezată lângă prima. Pe terenul aceleiaşi parohii a fost înfiinţată
cantina socială „Sfânta Parascheva”, în anul 2015.
Înspre nord, pe terenul cel mai îndepărtat de sit, funcţionează Casa Geron,
„Centru Comunitar de Servicii Comunitare, Evaluare şi Educaţie”. Fundaţia
Geron a fost înfiinţată în 1991, care oferea vârstniciilor servicii gratuite de
asistenţă medicală la domiciliu, din 1995 concentrându-se asupra persoanelor
dependente si semidependente funcţional. În sudul terenului funcţionează
o parcare pentru rezidenţi, parcul Pecineaga încercuit cu garduri metalice,
precum şi o staţie de pompare. Intreaga zonă, percepută spaţial ca un
întreg, ar merita o reorganizare care să optimizeze aceste folosiri . Locuinţele
colective, parte din „cartierul dormitor” Rahova, sunt configurate în tronsoane
cu înălţimi reduse (P+4), multiplicate şi orientate diferit, având şi o zonă zonă
de accent în centru, cu 4 turnuri pătrate şi un volum masiv format din 3 turnuri
în formă de „H” aliniate la astradă (aleea Sălaj).
Studenții sunt invitați să evalueze (în căutările conturate în fiecare
atelier) tipologia locuirii celei mai potrivite pentru acest teren. Se va
propune un ansamblu care să conţină cca.40-50 apartamente, în acord cu
uzanţele actuale. De asemenea, prin temă sunt solicitate şi alte funcţiuni
complementare locuirii a căror pondere totală să nu va depăşească 20%
din suprafaţa construită desfăşurată alocată programului de locuire. Spaţiile
214
tehnice şi locurile de parcare necesare vor fi dimensionate şi configurate
corespunzător. Bineînteles, se vor respecta legislația și normativele care
stabilesc suprafeţele minimale obligatorii apartamentelor, după cum și cele
care impun criterii de umbrire / iluminare şi ventilare naturală a locuinţelor,
precum şi alte norme conexe (protecţie la incendiu, protecţie civilă, trafic şi
siguranţa circulaţie), detaliate succint în anexa aferentă.
Fiecare proiect va trebui să ia poziție cu privire la: tip arhitectural de locuire
(monobloc, mai multe volume, relații cu spații exterioare, etc), funcţiuni
complementare locuirii şi cartierului, mod de așezare pe parcelă (retrageri,
spații libere), densitate (număr de apartamente/număr de locuitori), regim
de înălțime, structurarea verticală a programului de locuire (de la public la
privat), structura tipologică a apartamentelor (număr de camere, suprafețe
mici sau mari), cu implicaţii evidente asupra unui mix social necesar în oraş.
Teme de dezbatere
a. Orașul
- Rahova: zonă săracă a oraşului de la formarea oraşului (cu axa
structurantă a Podului Calicilor), care se dezvoltă mai degrabă în
perioada interbelică (1911-1935) pe baza unui parcelar regulat;
- Rahova: zonă locuire densă pe baza uneui sistematizări urbane
din periada comunistă prin repetarea unor incinte din imobile de
locuinţe colective, uneori cu tipologii diferite (turnuri, lame etc.).
- Necesitatea unor funcţiuni complementare locuirii, atât pentru
ansamblu, cât şi pentru întreaga zonă.
b. Locuirea
- Precizarea temei – construirea peisajului și a imaginarului locuirii
cotidiene: intrare, curte comună, casa scării, cutii poștale, interfon,
avizier, loc biciclete și cărucioare, pubele gunoi, parcaje mașini, spații
tehnice (centrală termică, hidrofor, etc), eventuale spații comune tip
spălătorie, mic spațiu de folosit în comun (ședințele asociației de
locatari/proprietari, etc.)
- Dimensionarea ca strictă necesitate (confort versus buget,
sustemabilitate mediu construit, densitate urbană gândită ca număr
de locuitori care folosesc acelasi areal, nu doar ca metri pătraţi)
- Flexibilitatea arhitecturii. Acordul dintre folosire și formă.
- Locuirea – între Privat (intim, ascuns), Comun (împreună), Public
(reprezentare, oraș)
c. Teoria de arhitectură
- Arhitectura contextuală și arhitectura nonreferențială: autonomia
arhitecturii;
- Integritatea arhitecturii : arhitectura ca sinteză a temelor sale
specifice: orientare, spațiu, lumină, structură, materialitate, ordine,
tip(ologie)
- Arhitectura durabilă (sustenabilitatea, eficiență energetică, preț
eficientizat al investiției)
215
 Desfășurarea și redactarea proiectului Faza 2 - Locuinţe colective: studiu detaliat

Proiectul va fi elaborat în echipe de câte doi studenți. 8 credite, 8 săptămâni – jurizare în comisie. // Se vor preda, în tehnici la
alegere, pe hârtie albă:
Proiectul va fi elaborat în 2 faze de studiu.
• plan de situaţie cu vecinătăţi (sc. 1:500);

• planurile tuturor nivelurilor supraterane complet mobilate (sc. 1:100);

Faza 1 - Locuinţe colective: studiu urbanistic şi de soluţie
• planul subsol 1:200
Această fază va avea concursul câte unui membru al Facultăţii de Urbanism,
ca specialist consultant pentru proiectul urban („urban design”), ataşat • toate faţadele, cu vecinătăţi (sc.1:100);
fiecărui atelier în parte.
• două secţiuni caracteristice prin întreg ansamblul (sc. 1:100);
4 credite, 6 săptămâni – jurizare în atelier. // Se vor preda, în tehnici la
alegere, pe hârtie albă: • două imagini care să surprindă scenariul urban propus, atmosfera locuirii,
materialitatea proiectului şi relaţia acestuia cu vecinătăţile;
• fotografii, schiţe, texte explicative
• o reprezentare a unui interior de apartament într-o tehnică la alegere
• setul de concluzii obţinute în urma înțelegerii naturii urbane a dublei situări (desen, 3D, machetă, colaj etc.)
a parcelei studiate;
• un text sintetic (~200cuv.) care surprinde esențialul proiectului
• plan de situaţie cu vecinătăţi (sc. 1:500), planuri, secţiuni și fațade /
desfășurate ale frontului stradal, care să ilustreze modul de așezare al • alte piese la alegere
proietului de arhitectură în oraș (sc. 1:500 - sc. 1:200);

• Plan parter și plan de etaj curent care să ilustreze gândul inițial al proiectului Proiect tehnic (în colaborare cu Departamentul de Ştiinţe Tehnice)
(sc. 1:200)
(2 credite, 7 săptămâni - jurizare în comisii)
• machetă (sc. 1:200). Macheta individuală (1:200) va fi integrată într-o unică
Proiectul tehnic va consta în detalierea la nivel de proiect de execuţie a unor
machetă de ansamblu, care va cuprinde şi vecinătăţile terenului şi va fi
elemente constitutive ale proiectului de arhitectură. Studiul se va desfășura
construită de către fiecare atelier.

216 217
în a doua fază a proiectului de arhitectură (ultimele 7 săptămâni) și va fi Criterii de apreciere Collective Housing”, A+T Ediciones, Victoria-Gasteiz, 2006
îndrumat în colaborare cu membri ai Departamentului de Ştiinţe Tehnice. La
această fază se urmăreşte înţelegerea constructivă a elementelor constitutive - Relaţia arhitecturii propuse cu orașul Frampton, Kenneth – „Modern architecture: a critical history”, London:
ale unei clădiri, de la fundaţii până la învelitoare, inclusiv instalaţiile (electrice, Thames & Hudson, 1992 / capitolul despre „Regionalismul Critic”
- Calitatea Locuirii
sanitare, termice şi ventilaţii) şi elaborarea unui proiect în vederea punerii Rossi, Aldo – „L’architettura della città”, Torino: CittàStudi Edizioni, (1966)
lor în operă. Se vor ilustra, cota şi explica alcăturile (straturile) elementelor - Integritatea arhitecturii 2008
plane (pereţi interiori sau exteriori, planşee şi scări, învelitori), tâmplăriile
- Calitatea reprezentării Stroe, Miruna – „Locuirea intre proiect si decizie politica. Romania 1954-
(interioare şi exterioare), confecţiile metalice sau din alte materiale şi orice
altă parte constitutivă a construcţiei, astfel încât să corespundă normelor de 1966”, Bucureşti: Simetria 2016
confort actuale.
Suditu, Bogdan – „Bucurestiul in locuinte si locuitori de la inceputuri pana
mai ieri”, Bucureşti: Compania, , 2016
Bibliografie
Piese desenate:
Zahariade, Ana Maria – „Arhitectura în proiectul comunist. România 1944-
Breitschmid, Markus – „Non-Referential Architecture”, (Ideated by Valerio
- nivel suprateran dintr-un tronson reprezentativ (sc. 1:50), în echipă: 1989”, Bucureşti: Simetria 2011
Olgiati
secţiune orizontală, redactată la nivel de proiect de execuţie şi cu
marcarea doar a mobilierului fix. Written by Markus Breitschmid), Simonett&Baer Editions, 2018
Web:
- detaliu travee (sc. 1:20), în echipă: secţiune orizontală pentru fiecare Castex, Jean, Depaule, Jean-Charles – „Urban Forms: The Death and Life of
nivel diferit, secţiune verticală, faţada aferentă, de la nivelul fundaţiei The Urban Block”, Oxford, 2004 https://collectivehousingatlas.net/
până la învelitoare. Zona aleasă va fi printr-o faţadă relevantă şi va fi
Gausa, Manuel – „Housing: new alternatives - new systems”, Barcelona: http://www.europan-europe.eu
stabilită împreună cu echipa de îndrumare.
Actar, 1998
- detaliu la alegere (sc.1:5 - 1:1, după caz), individual: secţiune http://www.subtilitas.site
Ghenciulescu, Ştefan, Duţescu, Mihai, Mărgulescu, Andrei, Goagea Cosmina, Întocmit:
orizontală, secţiune verticală. Se va alege un detaliu special care va fi
Goagea Constantin, Dumitru Iuliana, Hasnas Dorothee, Pop Rucsandra,
stabilit împreună cu echipa de îndrumare. Prin „special” se înţelege
Voinea Raluca– „Celălalt oraș. Locuri și povești din București-Sud”, Bucureşti: Conf. dr. arh. Ştefan Simion
un detaliu particular, nu de catalog, gândit de autor în mod special
Editura Universitară „Ion Mincu”, 2018
pentru proiect. Asist. dr. arh. Emil Burbea-Milescu
Mozas, Javier & Fernándes Per, Aurora– „Nueva Vivenda Colectiva / New

218 219
220 221
222 223
224 225

Collective Housing in Bucharest
2nd Semester (6) / 3rd Project / ECTS Credits: 4+8 / Duration: 6+8 weeks / Evaluation: Studio/ Commission
Introduction
Implementing collective housing has been one of the main processes the City has undergone when expanding
and finding its form during time. Various historical periods of the evolution of Bucharest have seen precise
inhabiting models and particular architectural typologies, reflecting the conceptions and knowledge of the
respective times: political, cultural, technical, social, esthetic, etc. Although relatively recently entered in the
repertoire of architects’ concerns, the stake of collective housing concerns the essential relationship between
architecture and the city, the issue of living together in the same territory and imagining the future of the city.
The Place and the Brief
The site proposed for study is located in the Rahova neighborhood, behind the building blocks on Sălaj
Road. It has access on the entire southern side, from Sălaj Alley, but also from Dunăvăţ street, where there is
currently a recycling point. Behind the block on the boulevard is a parking lot for tenants’ cars.
During the construction of the collective housing in this neighborhood, this area was used for earthworks
and other equipments of the site organization. There is no information if the area was intended to become a
park or other public facility or it was to be built with collective housing as well. After the communist period,
parts of the land acquired other uses. In 2002, Parohia „Tuturor Sfinţilor Români”was established, on the
website of which we can find that: “the church is a wooden construction in Maramureş style built by a team
of craftsmen from the Izei Valley - Maramureş and has the shape of a ship. Inside, the iconostasis, the pews,
the canopy, the scrapers and the proscomidiar are worked in the Vânătorii-Neamţ county, Pipirig village, by
the well-known wooden sculptor Foşălău Ion and his disciples ”(2004). Meanwhile, the parish built a second
226
church, “brickworked”, located next to the first. The social canteen “Saint Parascheva” was established on the
land of the same parish, in 2015.
To the north, on the land furthest from the site, operates the Geron House, “Community Center for Community
Services, Evaluation and Education.” The Geron Foundation was established in 1991, by offering the elderly
free home health care services and since 1995 has focused on functionally dependent and semi-dependent
people. To the south part of the site there is a parking lot for residents, the Pecineaga park which is surrounded
by metal fences, as well as a water pumping station. The entire south area, perceived spatially as a whole,
would deserve a reorganization to optimize these uses. The collective dwellings, part of the neighborhood of
Rahova, are configured in sections with low rise buildings (GF+4), multiplied but differently oriented, having
an area of interest with four independent towers and a massive volume of three “H” shaped towers aligned
to the street (Sălaj alley).
Students are invited to evaluate (in the searches outlined in each workshop) the type of housing most suitable
for this land. It will be proposed an ensemble containing about 40-50 apartments, in accordance with current
living habits. Also, the theme requires other complementary functions to the housing whose total share will
not exceed 20% of the built-up area allocated to the housing program. The necessary technical spaces and
parking spaces will be dimensioned and configured accordingly. Of course, the legislation and regulations
that establish the mandatory minimum areas of apartments, as well as those that require criteria for shading /
lighting and natural ventilation of homes, as well as other related rules (fire protection, civil protection, traffic
and traffic safety) will be briefly detailed in the relevant annex.
Each project will have to take a stand in relation to: architectural residential type (single block, more volumes,
relationship to the exterior spaces, etc.), complementary functions, way of occupying the plot (retreats, free
spaces), density (number of apartments, number of inhabitants), height of the building, vertical structuring of
the program (from public to private), typological structure of the apartments (number of rooms, small or big
surfaces) with obvious implications for a necessary social mix in the city.
Debate Themes
a. The City
- Rahova: poor area of the city since the formation of the city (with the structuring axis of the Calicilor
Bridge), which develops rather in the interwar period (1911-1935);
- Rahova: dense housing area based on an urban systematization from the communist period by
repeating collective housing buildings, sometimes with different typologies.
- The need for complementary housing functions, both for the whole and for the whole area.
b. Inhabiting
- Defining the brief – determining the landscape of daily inhabitation and its imaginary: entrance,
common courtyard, staircase, postal mailboxes, interphone, notice board, place for bicycles and
baby strollers, waste bins, parking places, technical spaces (heating, water pump, etc.), common
spaces such as laundry room, common space to be used as meetings for the residents or private
small parties, etc..
- Dimmensions as a strict necessity (comfort versus budget, sustainability of the built environment,
urban density imagined as the number of inhabitants using the same area, not just as square
meters)
- Flexibility of the architectural spaces. The balance between use and form. Permanence and
Temporary.
- Dwelling – between Private (intimate, hidden), Common (together), Public (representation, city)
c. Theory of Architecture
- The Integrity of Architecture: the discipline as a synthesis of its specific themes – orientation,
space, light, structure, material, order, type, etc.
- Contextual architecture vs. Non-referential architecture
227
- Sustainable architecture and the city: sustainability, energetic efficiency, optimized cost of the • site plan with surrounding context (1:500); Deliverables: Ghenciulescu, Ştefan, Duţescu, Mihai, Mărgulescu, Andrei, Goagea Cosmina, Goagea Constantin, Dumitru
investment Iuliana, Hasnas Dorothee, Pop Rucsandra, Voinea Raluca– „Celălalt oraș. Locuri și povești din București-Sud”,
• all the plans above ground with furnishing indications (1:100); - above ground levels for a representative segment of the building (1:50): horizontal section
Bucureşti: Editura Universitară „Ion Mincu”, 2018
represented for the building site, indicating only the fixed furniture as well [team].
• underground plan (1:200);
Mozas, Javier & Fernándes Per, Aurora– „Nueva Vivenda Colectiva / New Collective Housing”, A+T Ediciones,
- span detail (1:20): horizontal section for each level, vertical section, the resulting facade from the
Project schedule • all the facades, including surrounding context (1:100); Victoria-Gasteiz, 2006
foundation level to the roof; the precise zone will be selected toghether with the guiding team
The project will be designed by 2 member teams. • 2 characteristic sections for the entire ensemble (1:100); through a relevant spot of the project [team]. Frampton, Kenneth – „Modern architecture: a critical history”, London: Thames & Hudson, 1992 / capitolul
The project will imply 2 design phases. • a representation of one appartment interior, in any desirable technique (drawing, 3D, model, collage and despre „Regionalismul Critic”
- detail by choise (1:5 / 1:1): horizontal section, vertical section. Toghether with the guiding team,
so on); a special detail will be selected, illustrating a particular way of understending the project by the Rossi, Aldo – „L’architettura della città”, Torino: CittàStudi Edizioni, (1966) 2008
• synthetic text to catch the essence of the architectural proposal (~200words); author [individual].
Phase 1 – Collective Housing: Urban Study and Preliminary Design Stroe, Miruna – „Locuirea intre proiect si decizie politica. Romania 1954-1966”, Bucureşti: Simetria 2016
• any other supplementary material. Suditu, Bogdan – „Bucurestiul in locuinte si locuitori de la inceputuri pana mai ieri”, Bucureşti: Compania, ,
This design phase will have a consultant specialist from the Faculty of Urbanism, one for each Design Studio.
2016
4 credits, 6 weeks – critic inside the Design Studio // Deliverables, on white paper: Criteria
Zahariade, Ana Maria – „Arhitectura în proiectul comunist. România 1944-1989”, Bucureşti: Simetria 2011
• photographs, sketches, explanation texts; Technical Project (in collaboration with Technical Sciences Department) - The relation between Architecture and The City

• conclusions regarding the double urban nature of the site; (2 credits, 7 weeks - grading Commission) - The quality of Living
Web:
• site plan with the surrounding context (1:500), plans, sections and facades, including the unfolded street The Technical Project will consist in detailing the construction level of some constitutive elements of the - The Integrity of Architecture
front, which are to illustrate the way the architecture project is connected with the city (1:500-1:2000); architectural project. The study will develop in the second part of the the architectural project (the last 7 https://collectivehousingatlas.net/
- The quality of representation
weeks) and it will be guided with the support of Technical Sciences Department members. In these phase http://www.europan-europe.eu
• ground floor and typical floor, for better understanding the inceptive thinking of the project (1:200);
it is necessary to understand the constructive logic of the constitutive elements of a building, starting from
• individual team model (1:200) which will be integrated in the collective site model (1:200), one for each http://www.subtilitas.site
the foundation to the exterior envelope, including mechanical and electrical engineering, and the way such a
Bibliography:
Design Studio, which will have to include the surrounding context. logic is to be represented for the building site. The drawings will illustrate, count and explain the constructive Prepared by
systems (layers) of planar elements (interior and exterior walls, floors, stairs and roofs), windows and doors Breitschmid, Markus – „Non-Referential Architecture”, (Ideated by Valerio Olgiati

(interior / exterior), metallic confections or any other material or part of the construction, so that the building Written by Markus Breitschmid), Simonett&Baer Editions, 2018
Phase 2 – Collective Housing: Detailed Study Lect. phd. arch. Ştefan Simion
would correspont the current comfort norms.
Castex, Jean, Depaule, Jean-Charles – „Urban Forms: The Death and Life of The Urban Block”, Oxford, 2004 Assist. phd. arch. Emil Burbea-Milescu
8 credits, 8 weeks – grading Commission. // Deliverables, on white paper:
Gausa, Manuel – „Housing: new alternatives - new systems”, Barcelona: Actar, 1998

228 229
 ANUL 3 – PROIECTELE 3 ȘI 4
Consolidarea înțelegerii progresive a orașului prin proiect, explorând interferențele dintre
fragmente urbane cu reguli contradictorii și capacitatea proiectului urban de a regenera
mediul construit.

Formarea capacității de elaborare a unui proiect de sinteză, care să evolueze de la scara

urbană până la detaliul de execuție.

obiective și
Înțelegerea locuirii ca fenomen complex, înglobând dimensiuni individuale, comune și
publice.

Asimilarea principiilor și metodelor specifice de proiectare ale unui apartament și ale unui
imobil de locuințe, incluzând înțelegerea condiționărilor funcționale și tehnice, precum și

criterii de evaluare
atenția pentru detaliu și material.

Înțelegerea sistematică și aprofundată a principiilor și soluțiilor tehnice pentru asigurarea

sustenabilității generale și economiei de energie.

***

Caracterul cuprinzător, solid fundamentat și clar structurat al demersului de proiectare ca

proiect urban de sinteză.

Coerența scenariului programatic, în privința locuirii și a aspectelor / spațiilor comune și

publice ale ansamblului și vecinătății.

Adecvarea contextuală și valoarea intrinsecă a demersului formal-compozițional.

Precizia și calitatea proiectării spațiilor de locuit, adecvarea acestora la principiile

ergonomice și la modurile de viață ale familiei contemporane.

Acuratețea și relevanța arhitecturală ale detaliilor constructive.

Forța expresivă, rigurozitatea și precizia reprezentării grafice.

230 231
232