Se urc Basarabia pe cruce pe care o calcm n pai ntruna, pe care ceaa pare-a o nimba, i cuie pentru ea se pregtesc pe care ca pe-o turl bate luna, i primvara jertfe noi aduce tara ce de copiii ei e grea, i plnge iari neamul romnesc. o mam care nate totdeauna.
Noi n-avem nici un drept la fericire,
Mereu n cas moare cineva Corabie n largul unei lacrimi destin la patru capete crestat, i n-are ara dreptul s respire cheremul rece al attor patimi i nici pe-acela, simplu, de-a visa. o crm limpede a fecundat.
De-acolo unde s-a sfrit pmntul,
Vin triburi, s ne ia pmnt i frai Cnd m gndesc la ea, aa cum este, i-n faa lor abia rostim cuvntul un bob de gru n brazda unui veac, i, prin tcere, suntem vinovai. lovit de toate aversele-celeste, ncuviinez cu inima i tac. Ce cale poate ara s apuce? n tragica, neconvertita zi, Se urc Basarabia pe cruce nrourat e aceast ar, i nu tim nvierea cnd va fi i de n-ar fi pazit de o stea un junghi i-ar scoate munii toi afar, i rurile i le-ar sufleca aa cum sufleci mneca bizar pe-o mn, alta, dect mna ta.
Cndva vine la mine, blnd, strmoul,
vine stafia-n gri a unui om s ne jucam de-a Ilfovul si Dolju. i mai ales s nu ne mai jucm.
Pentru c noi att avem din toate
cte s-au dat i s-au furat sub cer, nici arme tulburi, nici hapsntate, zidirea unei ari de grai stingher.
Noi nu putem s-o mai gsim pe-a doua,
nici nu rvnim. Aceasta ne ajunge. Ca pe un suflet s-o ptrund roua, cnd st plecat peste sfntul snge pe care rdcina ei l plnge, din timp n timp, s fie dreapt crma. Ea este ara, noi i suntem urma.