Viata Basarabiei Ai 1932 n10

ANUL I. No.10 OCTOMBRIE 1932.
ViaĠa Basarabiei
REVISTĂ LUNARA
Editată de AsociaĠia culturală „Cuvânt Moldovenesc"
Director PAN. HALIPPA
Car cu povară.
de Grigorcscu
SUMARUL:
Dreptul local al Basarabiei........................ Alexandra V. Boldur
Il m'ondo vada se (versuri).......................... Pan. Halippa
Mâna lui Dumnezeu ..................................... Teodor Vicol
Din lumea de altă dată (versuri) ................. Donar Munteanu
Regiunile naturale la Răsărit de Prut........ T. Porucic
Flori de toamnă (versuri).......................... Octav SargeĠiu
O candelă stinsă....................................... Vitt. Popa
Sovietul elevilor din Cahul...................... N. Spătaru
Din "Cîntecele Stufului" (versuri)............ Trad.Al. Terziman
Dezolare (versuri).................................... C. In
CRONICA: INùEMNARI: Cinci sute de ani dela moartea lui Alexandru cel Bun. — Pictorul
Grigorescu de A.T. — Tineretul Basarabean de Al. David. — Un sat din Bu-
geac. — Bibliografice de P.V. ùtefănucă.—REVISTA REVISTELOR: Revista „Progresul Social" de
A.T. — Revista asociaĠiei învăĠătorilor din oraúul úi jud. Bălti. — In Revista „Poporul Românesc"
de Al. David. — „Dă-mi inima" de G. Bez.
RedacĠia úi AdministraĠia: Chiúinău, str. Iaúilor No. 15.

AsociaĠia Culturală „CUVÂNT MOLDOVENESC"
Recunoscută persoană juridică prin sentinĠa Tribunalului Lăpuúna S. I.
Scopul AsociaĠiei:
ART. 1. din statut: Se înfiinĠează cu sediul în Chiúinău úi pe timp ne-
limitat, o asociaĠie pentru crearea, ajutorarea úi susĠinerea fap-
telor de cultură naĠională úi educaĠie cetăĠenească cu denumi-
rea „Cuvânt Moldovenesc".
ART 2. Ea va ajuta populaĠia din Basarabia în scop de-a progresa pe
calea culturei naĠionale, educaĠiei cetăĠeneúti úi în domeniul eco-
nomic, încurajând-o úi sprijinind-o în toate începuturile bune.
Preúedinte, PAN HALIPPA
Anibal Gheorghiu Secretar g-l
Abonamentul: 120 lei pe an; pentru autorităĠi, lei 500
Colaboratorii revistei:
Alexandrescu C.,— Ceslav Ambrajevici,—Arbore Zamfir,—AcaĠa-
tov Mihail,—Antohi Panait, — Bălan St.,— Balbareu I.,—Boga L.
T., — Bogos D., — Boldur A.,— Bulat Toma, prof. univ., — Bulat
ùtefan,—P. Bajbeuc-Melicov,—Bezveconnâî G. G.,— Cazacii Au-
rel,—Cernăianu Const. D-r., — Cerchez Ecat.,— Ciobanii ùtefan,
membru al Acad. Române, — Al. David, — Constantinescu-Iaúi
Petre, profesor universitar, — Crihan Anton, — Cujbă Sergiu,—
Cuzminschi Pavel, — Cvrdas Agricola, — Ciotlec Romulus, —
Ciachir Mihail, — Dunăreanu N., — Dumiiraúcu Ion, — Fală
Profir, — Firică Petre, — Friptu Iulian, — Frunză Auxentie, —
Gala Galaction, — Ghibu Onisifor, prof. univ., — Ghelmegeanu
Mihail, — Ghemul Vasile, — Gheorghian Petre, — Georgescu-
Vrancea Const, — Halippa Pantelimon, — Haneú Petre, —
Harea V.,—Miron C. Holban,—Hotnog T., — Haneú V.,— Iaco-
bescu Th., — Iov D., — Ioncu T., — Ionescu Darzeu, — Ispir Mircea,—
LuĠcan Anton, — Laúcu Vasile, — Macovei Ioan, — Madan Gh.,—
Mitchevici Iuliu, — Marian Liviu, — Munteanu Donar, — Ne-
grescu Ioan, — Nastase Gheorghe, conferenĠiar universitar, —
NiculiĠă N. I. — Obreja-Iaúi G., — Pelivan Ioan, — Popovschi
N., — Profiri N., — Poleac Manuil, — Porucic T. — Popescu
Constantin, învăĠător, — Smochină Nichita, — Cezar Stoica,—
Spătaru N, —P. V. Stefănucă, — Teianu Const,, — Terziman
Al., — I.C. Teodorescu, prof., — Tudor Iorgu, — Teodorescu
Const., avocat, Vitt. Popa, — Uúurelul Al., — Usinevici ùt.
Dr., — Vasiliu – Hasnaú Elena, — Vicol Teodor, D-r, — Vrabie
Grigore — Zaborovschi I. — ùtirbu T. A.
ANUL I. No. 10 OCTOMBRIE 1932.
ViaĠa Basarabiei
REVISTA LUNARA
Editată de AsociaĠia culturală „Cuvânt Moldovenesc"
DIRECTOR: PAN. HALIPPA
Dreptul local al Basarabiei.

SCHIğA DE ISTORIE.
1. REZISTENğA CONùTIINğEI JURIDICE NAğIONALE.

Legile locale basarabene din trecutul Basarabiei subt ruúi
sunt un preĠios adamant istoric, o dovadă excelentă a provenien-
Ġei naĠionale basarabene.
DespărĠită de trupul Moldovei mai mult de 100 de ani, Ba-
sarabia úi-a păstrat dreptul civil moldovean, inclusiv úi cel agrar,
ca o moútenire părintească
Ordinea publică în Basarabia a fost treptat supusă multor
schimbări. Autonomia dela 1818 după 10 ani a fost desfiinĠată.
Limba românească a început să fie persecutată. Marile reforme
din deceniu al úaselea schimbă radical mentalitatea oraúelor ba-
sarabene. Firul telegrafic úi calea ferata Chiúinău — Odessa con-
iribuesc mult la întărirea legăturilor între Basarabia úi Rusia.
Cultura rusească îúi face marúul neîmpiedicat prin Basarabia.
Cu toate acestea o parte din cultura străina ruúilor — drep-
tul românesc vechiu, înĠelegând prin aceasta obiceiul pământului
úi recepĠia judecătorească a dreptului bizantin, a supravieĠuit în
Basarabia toate ispitele soartei istorice.
El úi-a menĠinut situaĠia sa în Basarabia, cu toate că în a-
ceasta provincie după anexarea ei la Rusia cu adevărat cuvânt au
năvălit legile ruse úi în primii 10—20 de ani se ducea lupta
româno-rusă, în deajuns de înverúunată, deúi nu întotdeauna vi-
zibilă *).
*) A. Boldur — Autonomia Basarabiei sub stăpânirea rusească în

1812-1828, Chiúinău, 1929, pag. 17-33, 72—76 s. a.
2 VIATA BASARABIEI
ExplicaĠia acestei rezistenĠe a dreptului o găsim în faptul

că guvernul rusesc stăruia să câútige simpatiile populaĠiei basa-
rabene, dorind să iacă din Basasabia un centru de atracĠie pentru
vecini.
In primele instrucĠiuni, date guvernatorului Basarabiei Scar-
lat Sturdza, se recomanda: „Tot ce ar putea uimi vederea úi în-
chipuirea supuúilor acestei provincii, trebue să fie pus în miúcare,
pentru a sădi printre ei iubirea către patrie úi guvern" *).
Atitudinea Rusiei faĠă de moldoveni din Basarabia nu era un
procedeu izolat, ci manifestarea unui obiceiu general al Ru-
siei Ġariste : întâiu se recunoaúteau toate drepturile provinciilor
străine alipite, apoi se proceda la revizuirea úi reducerea drep-
turilor lor úi în sfârúit se realiza deplină asimilare a provinciei
noui la guberniile interne ale Imperiului,
De altă parte a jucat un rol important în acest proces isto-
ric de conservare úi adaptare a dreptului românesc în Basarabia
úi mentalitatea boierului úi Ġăranului moldoveni: ei doreau cons-
tant să se judece după obiceiurile pământului úi legile vechi. Gu-
vernul rus nu a putut neglija aceasta particularitate a provinciei
noui, cu atât mai mult că însăúi păstrarea dreptului civil nu a-
tingea de fel ordinea publică complect asigurată.
2. EVOLUğIA ISTORICĂ.
Istoria drepului local basarabean subt ruúi **) începe chiar
dela primul act de administrare a Basarabiei — Regulamentul Pro-
vizoriu din 1812 în care se declara: „PopulaĠia Basarabiei îúi
păstrează legile ei" (§ 6);
Prin aceasta dispoziĠie a legii provincia nouă alipită úi-a
păstrat în întregime structura sa juridică civilă.
Insă adversarii ei nu dormiau. Un funcĠionar zelos rus ge-
neralul Harting cerea în 1814 la guvernul central introducere în
provincia nouă a legilor ruseúti, motivând „că nu există legiuiri
*) Ibidem, pag. 13.

**) Istoria dreptului local basarabean de vr'o câteva ori ă fost
expusă în hotărârile Senatului rusesc, însă pe scurt úi în cele mai dese
cazuri greúit complectamente sau în unele privinĠe. Merită atenĠie hotă-
rârea Senatului în afacerea lui Condratki, No. 72 din 1900. Vezi „Hotă-
rârile Senatului" sau Grossman. Legile locale ale Basarabiei, S. Petersb.,
1904 (în ruseúte), pag, XIII — XVI.
VIAğA BASARABIEI 3
moldoveneúti". „Povestesc — scria el — numai boerii moldoveni

úi funcĠionarii în mod verbal că în Moldova există obiceiuri cari
se intrebuinĠează dela caz la caz".
Aici bătea la ochi nepotrivirea dintre vieaĠa juridică rusă úi
cea moldovenească. Prima a fost bazată pe dreptul scris, iar cea
de a două în mare parte pe obiceiuri,
Lupta se accentuase. Nobilimea a fost nevoită să recurgă la
apărarea mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni.
In epistola sa pe numele lui boerii îúi apărau legile. „Se
poate oare crede — întrebau petiĠionarii — că Moldova nu a avut
úi nu are legi úi regulamente ? Oare nu există toate obiceiurile
vechi moldoveneúti úi reguli obligatorii ? Nu există oare pravile
tipărite ale lui Vasilie Voevod ? Nu există oare legiurile gospo-
darilor, porunci úi diate? Nu se instruesc oare treburile după
legile lui Justiniân úi alĠi împăraĠi? Oare se poate să fim atât de
calomniaĠi ca acum în situaĠia noastră actuală?" *).
GraĠie intervenĠiei la centru din partea mitropolitului a fost
trimis în Basarabia în 1815 — 1816 un funcĠionar al Ministerului
de Externe — Sviniin pentru a verifica toate la faĠa locului.
El a luat partea moldovenilor. MenĠinerea legilor moldove-
neúti pe pământul Basarabiei a fost salvată.
In una din cele mai importante legi asupra Basarabiei — A-
úezământul organizării oblastei Basarabia din anul 1818, publicat
după vizită lui Sviniin, puterea úi însemnătatea legilor úi obiceiu-
rilor locale a fost recunoscută pe deplin.
In acest act cu privire la păstrarea dreptului anterior, se
spunea: „In procedura civilă, întrebuinĠarea limbei moldoveneúti,
se confirmă pentru asigurarea dreptului, privilegiilor úi legilor
locale, acordate cu înalta milă pentru totdeauna oblastei Basa-
rabia. Din aceasta cauză Tribunalul regional civil în afaceri liti-
gioase a persoanelor particulare, se va conduce de drepturile úi
obiceiurile moldoveneúti". In afacerile, unde în calitate de recla-
mant sau pârât îigurează statul (hazna), se aplică dreptul rusesc **].
Care anume sunt aceste legi, Sfatul Suprem al Basarabiei
a lămurit în instrucĠiunile sale, date Tribunalului Regional Civil
în Septemvrie 1818. In primul rând prin ele se înĠeleg obiceiu-
*) „Autonomia Basarabiei”, pag. 24 s. u.

**) Ibidem pag. 44 s. u.
4 VIAğA BASARABIEI
rile Moldovei ca legi ferme. In lipsa obiceiurilor, trebue să se

călăuzească de Bazilicale, In ceea ce priveúte cartea lui Arme-
nopol úi altele, ele nu sunt altceva, decât extrase din obiceiurile
Moldovei úi Bazilicale. De aceea nu s'ar comite greúeală, dacă ar
juca de călăuză úi cartea lui Armenopol *).
Legea din 1818 a fost numai o încercare. De rezultatele
experienĠei trebuia să depindă, cum se va administra Basarabia
în viitor. La asemenea atitudine a legiuitorului nu e surprinzător
că reformele úi modificările parĠiale au urmat foarte repede.
La 3 August 1825 Sfatului Suprem i-s'a ridicat funcĠia ju-
decătorească. Hotărârile Tribunalului regional civil se înaintau la
apel către Departamentul II al Senatului. La rezolvarea afaceri-
lor, Senatul a trebuit să se conducă de legile úi obiceiurile locale
ale oblastei Basarabia **). Deoarece Senatul nu cunoútea aceste
legi úi obiceiuri, a fost stabilită provizor, „până la întocmirea co-
dului de legi úi obiceiuri locale civile al oblastei Basarabia", ur-
mătoarea ordine: Tribunalul civil prezintă Senatului, împreună cu
apelul, úi dosarul în original cu traducerea în limba rusă, dease-
menea úi extrasul legilor úi obiceiurilor locale, servite de bază la
hotărâre úi întrebuinĠate de partea litigantă în apel. In caz de
vre-o îndoială, Senatul putea se ceară complectări dela Guverna-
torul PlenipotenĠiar.
Având nevoie de cunoaúterea legilor úi neaúteptând ca a-
ceastă cunoaútere să fie un rezultat al deliberării sporadice a
apelurilor, Senatul a prescris Guvernatorului PlenipotenĠiar, con-
telui VoronĠoff a dispune ca toate legile locale existente, cu
descrierea obiceiurilor, să fie prezentate Senatului Cârmuitor cu
traducerea lor în limba rusă ***). Cererea Senatului a fost comu-
nicată de Guvernatorul PlenipotenĠiar Sfatului Suprem.
Cel din urmă la 10 Aprilie 1826 a răspuns Guv. Plen. că el
are la dispoziĠia sa următoarele legi: 1. Cartea lui Armenopol
care cuprinde numai extrase scurte din legile generale vechi, úi
cele noi, editate atât la Roma, cât úi la ğarigrad, dar că aceasta
*) Notele SocietăĠii de Istorie úi AntichităĠi din Odessa, vol. XXII,

pag. 180. Kasso în „Dreptul bizantin în Basarabia", Moscova, 1907, pag.
37, expunând aceste instrucĠiuni, le califică ca „încă neapreciate sufi-
cient".
**) Colectiunea complectă a legilor, No. 30439.
***) A. N. Egunov, Legile civile ale Basarabiei, S.-Pet. 1881,
pag. 226.
VIAğA BASARABIEI 5
carte este scrisă în limba greacă, iar Sfatul nu poate garanta

exactitatea traducerei manuscrisului în limba moldovenească ;
2. Cartea editată de unul din cei mai de seamă boeri, Donici,
care úi ea este un extras pe scurt din dreptul roman cu indicarea
abrogării unor articole prin obiceiurile locale, confirmate de
hotărîrile gospodăreúti; dar úi aceasta carte, destul de des, în
practică, la judecarea afacerilor litigioase, este insuficientă; 3. A-
úezământul organizării oblastei Basarabia úi 4. Gramota (Hriso-
vul) gospodarului Mavrocordat din 28 Decembrie 1785 *). Refe-
ritor la colecĠia deciziunilor locale a gospodarilor Moldovei, Sfa-
tul a comunicat că nu există codul lor sistematic, deoarece a-
ceste deciziuni, se pronunĠaseră în afacerile particulare civile úi
se găsesc în mâini ale persoanelor particulare.
Toate aceste resurse au fost trimise la Senat. Traducerea
primelor două cărĠi în limba rusă pe atunci încă nu exista.
Considerându-le absolut necesare, Senatul a trimis la 28
Iulie 1826 cărĠile lui Armenopol úi Donici la Colegiul de Stat al
Afacerilor străine **). Departamentul Asiatic a fost împuternicit
cu traducerea lor. Intâiu a fost gata cartea lui Donici (23 Octomv-
rie 1828), iar după ea úi cartea lui Armenopol. La traducerea a-
cestei din urmă, s'a constatat: că ea nu este originală, ci tra-
ducerea neogreacă, întreprinsă pe la finele veacului al XVIII-lea
de pe textul, compus de autor în limba greacă veche, úi că în
această traducere sunt abateri dela sensul curat al originalului úi
neprecizări. Pentru compararea cu originalul, a fost luat exempla-
rul lui din Biblioteca Publică împărătească. Acolo unde s'au
constatat contraziceri între originalul úi traducerea neogreacă, ele
au fost notate în ediĠia rusească pe margine.
Traducerile nu au fost încă terminate úi publicate, când în
situaĠia juridică a Basarabiei s'a produs o mare úi serioasă schim-
bare. Regulamentul din 1828 a desfiinĠat autonomia Basarabiei.
In locul Sfatului Suprem a fost creată instituĠie nouă — Sfatul
Oblastei, o umbră palidă a trecutului. Legea nouă cu toate ten-
dinĠele ei de nivelare n'a avut curaj să înlătureze cu totul pu-
terea dreptului civil local ***).
*) Ibidem, pag. 227.

**) Ibidem, pag. 228 úi 229.
***) „Autonomia Basarabiei", pag. 96.
6 VIAğA BASARABIEI
In această lege se spunea: „In afacerile litigioase se ia la

bază legile provinciei, iar în cazuri, când ele vor fi insuficiente,
se iau úi legile ruse, dar afacerile litigioase din judeĠele Ismail
úi Acherman, deoarece în acestea nu sunt moldoveni, trebue să
fie judecate úi rezolvite pe baza legilor ruse".
Astfel prin actul de mai sus se introducea în ordinea an-
terioară, următoarele două modificări: 1) se delimita teritorial
aplicarea dreptului civil moldovenesc, exceptând două judeĠe în
cari afacerile trebuiau să se hotărască conform legilor civile ruse
úi 2) pe tot restul teritoriului Basarabiei legile civile ruse s'au in-
trodus ca un izvor subsidiar al dreptului, în cazuri de insufici-
enĠa a legilor locale.
După terminarea traducerilor Senatul prin ordinul său din
31 Sept. 1831 a dispus ca cărĠile lui Armenopol úi Donici în
traduceri ruse să fie trimise la toate instituĠiile judiciare, obli-
gându-le să se călăuzească de ele la soluĠionarea afacerilor *).
De acum înainte atât departamentele Senatului, cât úi in-
stanĠele judecătoreúti basarabene, trebuiau să aibă în vedere a-
ceste cărĠi, inclusiv úi conĠinutul exact al menĠiunilor, făcute pe
marginea cărĠii lui Armenopol.
După cum se constată din cele de mai sus, Sfatul Suprem
al Basarabiei úi Senatul au căzut în desacord la aprecierea însem-
nătăĠii acestor cărĠi.
Pe când Sfatul Suprem considera ca resursa adevărată a
dreptului — obiceiul pământului úi Bazilicale úi la soluĠionarea
afacerilor caută să se bazeze pe găsirea úi formularea obiceiuri-
lor, atât prin ajutorul cărĠilor menĠionate, cât úi pe alte căi. Se-
natul din contra a fost predispus a considera limitativ ca re-
sursa dreptului înseúi cărĠile lui Armenopol úi Donici úi Hriso-
vul lui Mavrocordat. E dela sine înĠeles, după cum cu dreptate
*) D. Vespasian Erbiceanu cu dreptate afirmă că Senatul a co-

mis o eroare gravă, introducând în practica judecătorească traducerea
cărĠii lui Armenopol după originalul vechiu elin, deoarece textul vechiu
nici odată nu a fost întrebuinĠat în Ġările române. „Legiuiri locale basa-
rabene". Chiúinău, 1921, pag. XXXII úl XXXIV. Autorul se referă la au-
toritatea Istoricului dreptului românesc St. Longînescu. — Egunov.
Ibidem, pag. 230. O. Pergament. Despre aplicarea legilor locale, S. Pe-
tersb, 1905, pag. 10.
VIAğA BASARABIEI 7
susĠine Kasso, că cărĠile lui Armenopol úi Donici nu deveneau

prin aceasta legi oficial publicate. Insă nu mai puĠin adevărat
este că în schimb ei deveneau izvoarele oficial publicate ale drep-
tului aúa zis judecătoresc.
Aceasta înclinare spre înĠelegerea dreptului basarabean în
sensul dreptului scris, a fost accentuată până la limite extreme
în an, 1847, când menĠionatele colecĠii, au căpătat cu totul oca-
zional însemnătatea de legi. Aceasta s'a produs astfel.
La finele anului 1844 DirecĠiunea úi Tribunalul Regionale
au comunicat că în cărĠile Armenopol úi Donici sunt contraziceri,
neprecizări, necoordonări úi nepotriviri cu cerinĠele timpului úi
că de aceea ar fi oportun a organiza la Chiúinău o comisiune
specială pentru aducerea în bună ordine a legilor locale úi edi-
tarea lor sub formă de carte specială, aprobată de Senat. Cu
toate că această propunere a fost susĠinută de Guvernatorul Ci-
vil úi Guvernatorul PlenipotenĠiar, Departamentul II al Senatului,
a hotărît să păstreze mai departe starea existentă, adică a men-
Ġine în vigoare codicile legilor locale, publicate în traducere
rusă: Hexabiblosul lui Armenopol, Cartea lui Donici úi Hrisovul.
Totodată Senatul a propus în caz de insuficienĠă a acestor
legi, a se lua în consideraĠie legile ruse, iar în caz de nepreci-
zări, contraziceri, sau incomodităĠi în aplicarea legei, a se a-
dresa Senatului Cărmuitor *).
Aceasta rezoluĠie a Departamentului II al Senatului a fost
aprobată de Adunarea Generală a Senatului, bazându-se pe fap-
tul că hotărârea luată, fără a modifica în fond drepturile ci-
vile, ofere numai „măsuri administrative pentru cea mai corectă
îndeplinire a legilor". La rândul său úi Consiliul de Stat dease-
menea s'a alăturat la propunerea Senatului úi la 15 Decemvrie
1847 această opiniune a Consiliului de Stat a fost confirmată de
împărat.
Redând conĠinutul acestor hotărâri úi opiniei Consiliului de
Stat, Pergament notează: „aici implicite ca úi cum s'a recu-
noscut cărĠilor lui Armenopol úi Donici puterea legilor" **). Aceasta
este o calificare foarte moale. Intr'adevăr atât în spiritul aces-
*) Ucazul Imperial din 15 Dec. 1847, Nr. 21,794 în „ColecĠia com-

plectă a legilor" sau la Egunov. Ibidem, pag. 168—170 nota.
**) Pergament. Ibidem, pag..12 nota.
8 VIAğA BASARABIEI
tui act, cât úi în faptul numeroaselor instanĠe prin cari el a trecut,

se poate constata tendinĠa de a introduce principiile noui în
fixarea volumului dreptului local. CărĠilor lui Armenopol, Donici
úi Hrisovului lui Mavrocordat se dă însemnătatea izvoarelor ferme
în locul obiceiurilor locale, nesigure úi nelămurite. Spiritul legei
scrise în care a fost educat Senatul, biruieúte obiceiul pământu-
lui. Victoria se obĠine uúor, fără sgomot, ca úi cum într'adevăr
ar fi avut loc numai o măsură pur administrativă pentru execu-
tarea legei.
Astfel un timp îndelungat, până în anul 1825, Senatul n'a
cunoscut de loc dreptul civil local al Basarabiei. Dela data când
Senatul a devenit instanĠa superioară de apel pentru Basarabia,
el a trebuit să cunoască aceste legi. Dar educându-se în noĠiu-
nea legei úi imbibat de spiritul rezolvirei afacerilor numai pe
baza legilor scrise, publicate, Senatul pe cale de preluarea mă-
surilor administrative, ridică cărĠile cari au avut până acum o
însemnătate mai îngustă până la izvoarele adevărate ale drep-
tului local. Aceste cărĠi, din izvoare subsidiare pe lângă obi-
ceiurile locale, — devin unicul úi principalul izvor al dreptului.
Aceasta tendinĠă se termină prin hotarîrea din 1847 în care monu-
mentele dreptului basarabean, se numesc deadreptul „legi", iar
despre obiceiuri nu se mai spune nici un cuvânt *). Odată cu o-
biceiurile s'au desconsiderat úi Bazilicalele.
*) In literatura dreptului local basarabean, în chestiunea ro-

lului obiceiului pământului, există două păreri. ùimanovschi („Despre
legile locale ale Basarabiei", p. 53) úi-a pus următoarea întrebare: dacă
se poate considera obiceiul local drept izvor împreună cu legile locale
basarabene úi a răspuns negativ, pe acea bază că nu există un cod siste-
matic aî obiceiurilor úi că obiceiurile însuúite în afaceri particulare, se
găsesc în mâinile persoanelor private, Netemeinicia acestei argumen-
tări notează Kasso („Dreptul bizantin"), lămurind că legiuitorul trecu-
noútea eficacitatea obiceiului în Basarabia, úî se referă la legea din 1839
despre situata proprietarilor în oraúe úi târguri particulare (No. 12.400)
In aceasta lege se prevăd măsuri „pentru evitarea litigiilor úi plângeri-
lor cari provin din încurcătura drepturilor reciproace, bazate pe hri-
soavele foútilor gospodari moldoveni úi pe obiceiurile locale".
Ochiului fin al lui Kasso i-a scăpat însă sensul hotărârei din 1847.
Dar însemnătatea delimitativă a ei a fost pe deplin înĠeleasă de Depar-
tamentul de CasaĠie al Senatului in anul 1900, în afacerea CondraĠchi.
VIAğA BASARABIEI 9
3. PRACTICA JUDECĂTOREASCĂ.
Pe urmele Senatului Cărmuitor a păúit practica judecăto-
rească. Dreptul rusesc, izvor subsidiar pentru Basarabia, devenea
tot mai mult úi mai mult un drept concurent
Judecătorii basarabeni, fiind educaĠi în spiritul dreptului
rusesc, recurgeau la el foarte des úi pe aceasta cale se deschidea
posibilitatea pentru dreptul rusesc de a schimba sensul multor
institute juridice basarabene, de a le denatura úi a Ie apropia de
noĠiunile dreptului rusesc.
Pe baza unei simple practice dispoziĠiunile dreptului local
basarabean cu privire la contracte úi obligaĠii, la tutele, la for-
mele testamentelor, la dota úi inalienabilitatea ei, la dreptul úe-
fului de a administra averea dotală, la beneficiul de inventar s. a.
au fost înlocutite cu dispoziĠii împrumutate din codul civil ru-
sesc (aúa zisul volum al X-lea).
Dar în afară de aceasta guvernul central rus înlocuia dispo-
ziĠiunile dreptului local basarabean úi pe cale de legiferare.
Aúa de exemplu :
1) Prin ucazul imperial din 28 Maiu 1823 a fost introdusă
in Basarabia prescripĠia de 10 ani din codul civil rusesc,
2) In 1829 au fost introduse regulele pentru facerea diferi-
telor acte,
3) In 1836 — au fost publicate regulele cu privire la vân-
zarea moúiilor minorilor,
4) In 1847 a fost fixată ordinea asigurării dotei din averea
soĠului, adică preferinĠa soĠiei dotale înaintea altor creditori în
averea bărbatului cu scop de restituirea zestrei.
Prin urmare sistemul juridic care era în vigoare în Basa-
rabia la momentul anexării ei úi care avea de bază trei izvoare:
1) obiceiul pământului, 2) dreptul bizantin úi 3) hrisovul, a fost
cu totul denaturat.
Treptat s'a ajuns la o altă componenĠa a dreptului local,
la sistemul de trei izvoare : 1) Codurile lui Armenopol úi Donici,
2) Hrisovul lui Mavrocordat úi 3) Dreptul rusesc.
In aceasta deciziune se spune: „ I nalte rescripĠiuni definesc ca legi lo-

cale numai acelea cari sunt înscrise în Hrisovul din 1785 sau în colecĠiile
lui Armenopol úi Donici". Despre obiceiurile, ca izvor de drept aparte,
nu se vorbeúte de loc.
10 VIAğA BASARABIEI
Denaturarea dreptului local a fost stângenită numai la în-

ceputul veacului al XX-lea, când Senatul în urma doctrinei ju-
ridice ruse liberale a pătruns în fine în sensul adevărat al drep-
tului local,
Meritul de a influenĠa schimbarea practicei Senatului în do-
meniul dreptului basarabean aparĠine unui avocat distins din
Odessa — O. Pergament.
Intr'un úir de hotărâri Senatul revine la vechea, adevărată
concepĠie a dreptului local.
Senatul a pornit o practică nouă judecătorească. Schimbă-
rile s'au produs în două direcĠii: Senatul din nou a recunoscut
puterea dreptului bizantin úi obiceiului pământului úi de altă
parte a oprit pătrunderea prea bruscă în Basarabia a legilor ci-
vile ruse.
Prin hotărârea din anul 1900 No. 72 el a stabilit că pentru
chestiuni îndoielnice trebuesc studiate monumentele legislative
romano-bizantine, deoarece codicele lui Armenopol úi Donici nu
sunt decât copiile izvoarelor originale ale dreptului romano-
bizantin.
Prin decizia din 23 Februarie 1909 No. 35 Senatul restabi-
leúte însemnătatea obiceiului, recunoscând, că guvernul rus a a-
cordat populaĠiei basarabene cu ocazia alipirei Basarabiei la Ru-
sia dreptul de a se folosi de obiceiul pământului, ca norma le-
gală pentru judecarea litigiilor sale civile. Insă din partea sa Se-
natul pune, ca condiĠiunea obligatorie a aplicării obiceiului, con-
vingerea că obiceiul există încă viu în moravurile úi conútiinĠa
poporului basarabean. Pe baza acestei recomandări autorităĠile
au recurs în 1912 la anchete printre obútiile satelor conform for-
mularului, trimis de instanĠele judecătoreúti în scop de a controla
veracitatea existenĠei obiceiurilor.
Tot în 1909 (decizia No. 9) Senatul recomandă în cazuri de-
nedumeriri, contradicĠii úi lipsuri în legile locale a se baza pe
sensul general al legilor locale basarabene (úi nu ruse), întrucât
o asemenea atitudine corespunde înĠelesului drept al Codului de
procedură civilă (art. 9).
Incheind expunerea evoluĠiei dreptului local basarabean subt
ruúi, în legătura cu practica judecătorească, putem nota trei pe-
rioade prin cari a trecut el: 1) perioada existenĠei mai mult sau
VIAğA BASARABIEI 11
mai puĠin normale (1812 — 1847) cu unele numai abateri dela ea

(avem în vedere recomandarea în 1828 dreptului civil rus ca izvor
subsidiar), 2) perioada denaturărei sistemului de drept basara-
bean (hotărârea Senatului din 1847) úi 3) perioada revenirei la
concepĠia veche a dreptului basarabean (cu începere dela secolul
al XX-lea úi până la Unire) *).
4. CHESTIUNEA CODIFICĂRII; PETRU MANEGA.

Desacorduri, contraziceri úi învechirea parĠiala a monumen-
telor dreptului basarabean au pus în repetate rânduri la ordinea zilei
chestiunea codificării lui.
Prima grijă a lui Bahmetiev, numit guvernator plenipoten-
Ġiar, a fost lămurirea izvoarelor dreptului civil basarabean. Pentru
aceasta în 1817 la Chiúinău lucra o comisiune specială **
La aceasta Comisiune trebuia să ia parte úi câtva oameni cu-
noscători din Iaúi, invitaĠi de guvernatorul plenipotenĠiar.
Peste câtva timp în compunerea Comisiei au intrat úi pro-
prietarii basarabeni: Cantacuzino, Gafenco, Balli úi Leonard.
*) Cele de mai sus privesc întreaga Basarabie fără însă partea de Sud
care gratie peripeĠiilor ei istorice a avut soarta sa specială, anume a trecut
în 1856 sub suveranitatea Moldovei, iar în 1878 din nou a fost răpită de Rusia.
In practica judecătorească rusă au existat contraverse cu privire la
chestiunea care anume drept regulează raporturile locuitorilor judeĠelor
sudice (întregului judeĠ Ismail, unei părĠi din judeĠul CetăĠii-Albe úi
câtorva sate ale judeĠului Lăpuúna) după realipirea lor la Rusia. Practica
judecătorească în cele mai dese cazuri rezolva aceasta chestiune în de-
rivaĠie de timpul naúterei raporturilor juridice. Dacă ele proveneau din
timpul suveranităĠii române, litigiul se judeca conform Codului român (fran-
cez). Dimpotrivă dacă; originea raporturilor se data la suveranitatea rusă,
se aplica Codul civil rus.
Astfel judeĠele de mai sus au irăit sub următoarele sisteme juri-
dice: 1) Dela 1812 până la 1828—sub dreptul local basarabean, 2) dela
1828 úi până 1856 — sub dreptul civil rus, 3) dela 1856 úi până la 1878—
sub dreptul român (francez) úi în fine, 4) dela 1878 úi până la 1918 sub
dreptul rusesc, respectând însă dreptul românesc pentru raporturile din
timpul dominaĠiunei româneúti.
Vezi: articolul lui Corduneanu în Revista Ministerului de JustiĠie
1912, No. 1 ; G. Ghins — articolul din „DicĠionarul enciclopedic nou" al
lui Brokhaus úi Efron, vol. VI, úi V. Erbiceanu. „Legiuiri locale basara-
bene" Chiúinău, 1921, pag. LXVII s. u.
**) Egunov, Ibidem, pag. 143. Simanovschi, Ibidem. pag. 44—45.
Prima parte a Codului Basarabiei (drepturile personale úi

de familie) a fost gata úi trimisă la Petersburg în 1819, iar peste
doi ani úi jumătate au fost terminate úi celelalte două.
Codul nu a avut succes la centru, el fiind numai o repro-
ducere a codului lui Calimah din Moldova (1817) care la rândul
său a fost o traducere grecească a codului austriac.
Capodistria în scrisoarea sa către Inzov expune obiecĠiu-
nile făcute de însuúi împărat căruia nu-ia fost pe plac : 1) îm-
părĠirea locuitorilor în liberi úi neliberi, fapt care putea să producă
impresia că în provincia de curând alipită există robia, pe când
în realitate în Basarabia în starea úerbilor se aflau numai Ġigani
de curte, 2) regulele despre desfacerea căsătoriei, necorespun-
zător cu învăĠătura bisericei ortodoxe, 3) regulele despre tu-
tela după modelul roman.
Pe de altă parte, guvernul din centru dorea să aibă o ve-
dere clară asupra materialului întrebuinĠat úi de aceea a cerut
ca să fie arătată originea fiecărui articol *).
Această lucrare nouă a fost încredinĠată de generalul In-
zov, care pe atunci stătea în fruntea administraĠiei provinciei
lui Petru Manega **).
Petru Manega s'a născut în Muntenia în 1782. Tatăl lui,
Vasilie, era originar din oraúul Arta din Epir.
Tânărul Manega a fost protejat de Mitropolitul Ungro-Vla-
hiei Ignatie care l-a recomandat grafului Capodistria pentru
serviciul de stat în Rusia.
Numirea, însă, nu a avut loc úi Manega în 1816 se afla
printre studenĠii români la Facultatea de Drept din Paris pe
care o absolvă în 1820 cu titlul de licenĠiat.
In 1820 la Troppau Petru Manega; din nou roagă pe Ca-
podistria de a fi primit în slujba rusească. De data aceasta Ca-
*) L, A. Kasso. Dreptul bizantin în Basarabia, pag, 62—64.

**) L. A. Kasso. Petru Manega, un codificator uitat al Basarabiei
S-Petersburg, 1914 (în ruseúte din „Revista InstrucĠiunii Publice", vol.
XLIX, 1914). D. prof. un. Berechet are merit de a înlesni publicului ro-
mânesc cunoaúterea acestui mare jurist român graĠie traducerei aceste,
monografii scrise de un eminent jurist rus, basarabean de origine. Tra-
ducerea s'a publicat în Bucureúti în 1923.
Vezi deasemenea — Pompiliu Eliade. Histoire de l'Esprit public en
Roumanie I, 1905, pag. 249, 253, 264, 271.
podistria îl trimite cu recomandaĠia sa pentru lucrări juridice la

generalul Inzov.
Acest din urmă îi porunceúte prelucrarea Codului civil pen-
tru Basarabia.
Intâiu de toate Manega a prezentat o privire specială a-
supra felului cum înĠelege el dreptul local basarabean sub titlu
de „Oservations preliminaires sur l'état de la législation en Bes-
sarabie",
In consideraĠiunile sale Manega expune o părere greúită
asupra caracterului dreptului în Moldova, crezând că ea a pri-
mit întregul drept roman úi că nu a existat în ea niciodată obi-
ceiul pământului.
De aceea Manega úi-a pus de scop să restabilească dreptul
roman în toată puritatea lui úi după cum în urmă singur îúi ca-
lifică sarcina : s'a stăruit să îndeplinească aceasta „cu o scrupuli-
zitate religioasă" *).
„ObservaĠiunile" lui Manega au fost aprobate de úeful
Departamentului Ministerului de Interne, úi autorul a fost însăr-
cinat în 1822 cu alcătuirea Codului.
Lucrarea a fost definitiv gata la 1825. Proectul de cod cu-
prinde trei părĠi: 1) Despre persoane, 2) despre bunuri, 3) des-
pre obligaĠii úi este scris după planul Codului lui Napoleon în
limba franceză, deoarece Manera nu cunoútea limba rusă. Fiecare
articol este bazat pe fragmentele dreptului lui Justinian. Codi-
ficatorul arată care deciziune s'a luat din dreptul în vigoare úi ce
este nou. Dreptul de moútenire a fost împrumutat pe deplin
din Codul francez, dar la rând eu aceasta autorul propune spre
apreciere úi ordinea de succesiune a codului moldovenesc al lui
Scarlat Calimah din 1817, In general el se conformează dreptu-
lui roman al lui Justiuian.
In note explicative autorul exprimă speranĠa că proectul
ve servi nu numai de călăuza judecătorilor, dar va fi úi un ma-
nual, capabil de a ridica nivelul cunoútinĠelor juridice în Ba-
sarabia.
Proectul lui Manega a fost gata în timpul administrării în
Basarabia a contelui VoronĠov care dispreĠuia deosebirile acestei
*) Projet de Code Civil pour là Bessarabie, 1824—1825, S-Pe-

tersbourg, pag. 10.
provincii, fiind partizan aprig al asimilării ei la celelalte gubernii

ruse. Este aproape cert că aceasta atitudine a contelui Voron-
Ġov a predestinat soarta lucrării.
Proectul a fost tradus în limba rusă, dar rămânea fără
miúcare la Ministerul de externe până în anul 1840, Apoi a fost
trimis la Cancelaria împărătească, de unde nu a mai eúit.
Kasso caracterizează lucrarea lui Manega ca „ o lucrare de
o calitate destul de înaltă pentru vremea de atunci, în general,
úi pentru Basarabia de atunci, în sprecial" *).
Manega n'a intrat în serviciul statului rusesc, deúi i se
propusese acest serviciu cu gradul corespunzător cu titlul de li-
cenĠiat
In primii doi ani (1821—1822) el a lucrat neremunerat. La
1830, anul închiderei comisiunei pentru elaborarea codului, i s'a
dat pentru răsplata muncii 600 ruble **).
După aceasta Manega a mai stat în Basarabia timp de 10 ani,
a fost ales membru al epitropiei Bibliotecii publice din Chi-
úinău; unde se îngrijea de comandarea cărĠilor, úi în 1840 a ple-
cat din Rusia, Unde a plecat úi unde a murit, nu se útie.
In anii 1840 úi. 1843 instituĠiunile regionale ale Basarabiei
au ridicat din nou chestiunea elaborării Codului de legi locale.
Chestiunea ridicată a ajuns până la Adunarea generală a Sena-
tului Cârmuitor, dar úi aceasta iniĠiativă n'a avut succes.
Marile reforme au dat sforĠărilor către codificare un avânt
nou úi puternic.
In anul 1865 juriútii din Chiúinău au horărît formarea unei
societăĠi juridice. In prima úedinĠă pentru întocmirea statutelor ei
au ajuns la concluzie că este necesară în primul rând siste-
matizarea legilor locale, precum úi obiceiurilor, privitoare la co-
merĠ. Unii din participanĠi ai acestei adunări au procedat chiar
úi là lucru. Dar societatea n'a fost autorizată, cu toată interven-
Ġia favorabilă din partea Guvernatorilor — Fanton de Veraillion,
Baronul Velio úi Antonovici ***).
In anul următor, 1866, nobilimea basarabeană a desemnat
suma de 2.500 ruble pentru indemnizarea celor ce se vor ocupa
*) L. A. Kasso. Petru Manega, trad. Berechet, pag. 22.

**) Ibidem, pag, 12. .
***) Egunov. Ibidem, pag. 140—141.
cu sistematizarea dreptului local. Propunerea această a ajuns,

pare-se până la Consiliul de Stat úi totuúi a rămas fără con-
secinĠe *).
In anul 1869 senatorul ùahmatov care revizuia regiunea
judecătorească a Odessei a exprimat Guvernatorului basarabean
Gangardt dorinĠa de a vedea înfăptuită codificarea dreptului local
prin atragere la lucru juriútilor de seamă din localitate. Gu-
vernatorul a convocat úedinĠa juriútilor cari au úi întocmit pla-
nul lucrărilor. Dar de data aceasta s'a pus o problemă mai în-
gustă úi anume : a se nota ceea ce trebue exclus din cărĠile lui Ar-
menopol úi Donici úi Hrisovul lui Mavrocordat, iar ceea ce ră-
mâne spre păstrare a distribui conform tablei de materii a vol.
X din Codul civil rus. ParticipanĠii acestei úedinĠe au exprimat
convingerea că e puĠin probabil ca din tot materialul dreptului
local să se strângă mai mult de 100 articole, pentru anexă la
vol. X din Codul civil rus, út că o asemenea operă poate fi ter-
minată în 3—4 luni. Si din această iniĠiativă nimic n'a ieúit.
Problemele codificatoare ies apoi din modă, úi Basarabia
continuă, ca úi în trecut, a se încurca în labirintul deciziunilor
contradictorii, dând hrana abundentă pentru lămuririle Senatului
cari úi ele se contrazic.
5. CARACTERISTICA SCURTA A CONğINUTULUI.

Ce conĠinut aveau cărĠile mai sus menĠionate ale drep-
tului local ?
Fără că să întru în amănunte istorice asupra dreptului ro-
mano-bizantin voi nota că în practica judecătorească a Imperiului
bizantin se aflau colecĠiuni particulare de legi. De acelaúi fel este
úi „Prohiron"ul lui Constantin Armenopol Acesta era un grec
cunoscător de legi care a trăit în veacul al XIV-lea în timpul
domniei împăraĠilor Ion Cantacuzino úi Ion Paleolog, El a o-
cupat postul de judecător la Fesalonic. „Prohirona-ul este scrie
pe la anul 1345. Altă denumire a lui este Hexabiblosul, deoarece
el se compune din 6 părĠi sau cărĠi. La baza acestei opere este
pus „Prohiron"-ul lui Vasile Machedoneanul. Materialul de bază
este complectat cu regulele extrase din „Ecloga" úi „Epanagoga",
*) Ibidem, pag. 140-145.

din Bazilicale (Sipopsis) úi din alte izvoare. Hexabiblosul lui

Armenopol a fost introdus în viaĠă în Grecia, în mod oficial, în
anul 1830.
In prima carte a Hexabiblosului se dau noĠiuni generale de
drept, unele elemente de precedura civilă, precum úi no-
Ġiuni generale ale dreptului civil (de exemplu despre acte, despre
convenĠii, despre tranzacĠiuni, despre forĠări úi violări, despre cei
minori, despre puterea părintească s. a. m. d.). A doua carte
cuprinde dreptul asupra bunurilor. A treia carte—dreptul obliga-
Ġiunilor, a patra — dreptul de familie, a cincea — de moútenire, a
úasă are un caracter amestecat, tratând de exemplu despre vă-
tămare úi daune úi la rând cu aceasta unele obiecte ale dreptu-
lui penal.
Cartea lui Armenopol, cel puĠin prima ei jumătate, e scrisă
foarte nesistematic. Aúa de exemplu în cartea a II-a, consfinĠită
dreptului asupra bunurilor, se spune despre impozite úi biruri
către stat, despre navigaĠiune pe mare, despre adăpostul biseri-
cesc, despre redarea libertăĠii captivilor, despre evnuhi ú. a. m. d.
Expunerea păstrează urmele deciziunilor concrete, practicei jude-
cătoreúti a autorului. Mult mai sistematic este alcătuită a doua
jumătate a Hexabiblosului.
La cartea lui Armenopol sunt alăturate două anexe : 1) legi
de agricultură, alese din cărĠile lui Justinian, úi 2) diferite no-
Ġiuni juridice úi tehnice, întrebuinĠate în textul cărĠilor.
Câteodată în unele ediĠiuni ale lui Armenopol se mai anexează
un manual despre căsătorii, întocmit de Alexandru Span, care
conĠine amănunte referitor la definiĠiunea gradelor de rudenie úi
calităĠi.
In ceea ce priveúte cartea lui Donici, ea este un fel de
călăuză particulară pentru judecători, publicată în timpui dom-
niei lui Scarlat Calimah. Boierul Donici a întocmit un manual
juridic, bazându-l pe Bazilicale úi alte izvoare de drept greco-
roman, sub denumirea „ColecĠia scurtă de legi". Cartea lui Do-
nici a fost publicată în 1814, adică cu 2 ani în urmă după a-
nexarea Basarabiei de către ruúi. Până la 1817, când a fost pus
în vigoare Codul Calimah, ea a servit de călăuză judecătorilor
atât în Moldova, cât úi în Basarabia.
Pentru aceasta din urmă ea, după cum cu plină dreptate

afirmă membru a! Academiei Române d. Andrei Rădulescu, „a
contribuit la păstrarea concepĠiei juridice române, baza dreptu-
lui nostru, úi la păstrarea unei conútiinĠe româneúti" *).
Cartea lui Donici nu se compune din părĠi, ci are numai
titluri, în număr de 42, în cari este expus mai mult sau mai pu-
Ġin sistematic tot dreptul civil.
In sfârúit gramota lui Mavrocordat (1785), comparativ ne-
voluminoasă, este Hrisovul dat de gospodarul moldovean Mavro-
cordat El tratează următoarele obiecte: amenajarea moúiilor do-
nate, viilor úi locurilor sub case, vânzări, schimbări, amanetare,
despre moúiile mănăstireúti, reguli despre Ġigani úi acele persoane
cari fiind de origine moldoveni s'au amestecat prin însurare úi
măritiúul cu Ġigani, úi despre alte materii. Toate aceste obiecte
sunt indicate in titlul úi caracterizează conĠinutul Hrisovului. In
fond însă chestiunea principală de care se ocupa Hrisovul este
chestiunea regularii situaĠiei juridice a rezeúilor úi dreptului de
a răscumpăra loturile rezeúeúti la vânzarea lor în termen de
6 luni.
Armenopol úi Donici câteodată se contrazic. Un exemplu
de aceasta a indicat ùimanovschi. Armenopol, referitor la pro-
cente dă diferite norme (dela 4 până la 10 anual). Cuantumul
cel mai mare (10%) e stabilit la el numai pentru acele cazuri,
unde plata datoriei este legată cu un risc mare care există de
pildă în împrumuturile marinarilor.
Donici recunoaúte ca cuantumul procentelor legale 12%.
Numai în caz de urmărirea procentelor prin judecata norma e
scăzută, anume de 10%. Probabil că diferenĠa între ele este con-
diĠionată de deosebirea mediului social în care ambele monu-
mente despărĠite prin câte-va veacuri, se alcătuiau.
Desacorduri între ambele codice sunt destul de dese. Pentru
exemplu voi indica deriziunile cărĠii lui Armenopol despre
„lipovol" (partea soĠiei după mortea soĠului în averea lui care
parte se considera de Va de dotă) úi „teoritronul" (cadoul soĠiei
în cinstea virginalităĠii ei în cuantumul determinat: 6 monede la
fiecare funt de aur din dota).
*) „Juristul Andronache Donici", Bucureúti. 1930. pag.28

La Donici regulele ipovolului sunt mult mai scurte. Ipovolul

în lipsa definiĠiei lui la căsătorie se socoteúte de 1 / 3 din averea
soĠului, nu dotei, dacă aceasta avere a fost mai mică de dotă.
Prin aceasta se lărgea libertatea judecătorului în determinarea
cuantumului.
De altă parte la Donici nu se pomeneúte de loc „feoritro-
nul a care probabil nu a fost în uz în Moldova.
6. LITERATURA JURIDICA.
Trec la chestiunea ce atitudine a luat úi cum a apreciat iz-
voarele dreptului civil din Basarabia literatura juridică ?
Pentru prima oară, lumina mai mult sau mai puĠin clară
asupra dreptului civil în Basarabia, a dat adiunct-magistru al
Institutului Superior Juridic din Odessa, Linovschi, în anul 1842 *)
In adunarea solemnă a Institutului, la 21 Iunie 1842, el a
rostit un discurs despre legi locale basarabene în care între
altele a spus : „Despre legile basarabene, se poate spune tot a-
ceiaúi ca úi despre gospodăria Basarabiei. Solul este abundent úi
productiv, dar nu există numărul suficient de mâini pentru cul-
tivarea lui". Linovschi exprimă speranĠa că lipsa de activitate ju-
ridică va înceta úi se va schimba prin cercetarea dreptului basa-
rabean.
Aceasta speranĠă rămânea mult timp zadarnică. Autorii
posteriori se mulĠumeau cu împrumutarea faptelor úi luminărei
chestiunii despre dreptul basarabean la izvorul de mai sus. Aúa
an făcut Danevschi **), Mihailov ***) úi Pahman ****).
Un folos însemnat au adus cercetării dreptului basarabean
Cohmanschi *****) care a adunat cazurile din practica judecă-
torească locală úi mai ales Egunov ******)
*) Despre legile locale basarabene, Odessa.

**) Despre izvoarele legilor locale, 1857.
***) Cursul legilor locale, 1860.
****) Istoria codificării dreptului civil, vol. II, pag, 463—475.
*****) ColecĠia hotărîrilor judecătoreúti în chestiunile dreptului
local, 1868, úi Chestiunile dreptului civil úi procedurei civile în practică
de apel, Chiúinău, 1875.
******) Legile civile locale ale Basarabiei, 1881, úi ColecĠia legiui-
rilor locale din Basarabia cu privire la dreptul civil, 2 ediĠ., S.-Pet
1882.
Egunov a fost cel dintâiu autor care, după Linovschi, a

supus dreptul local cercetării mai mult sau mai puĠin amănun-
Ġite. Cartea lui a fost rezultatul lucrărilor comisiunii din anul
1869, însărcinate cu studierea dreptului local. Autorul a exami-
nat acest drept úi l-a comparat cu dreptul rusesc.
Deúi el a dat dreptului basarabean o atenĠiune deosebită,
nu-l aprecia mult
A. N. Egunov, jurist basarabean

(Din col. fotogr. D-lui M, Poliak)
Cu ocazia redării greúite a părerilor lui în presă, el s'a

văzut silit a se pronunĠa în chestia dreptului local, ne cruĠând
epitete în adresa lui. El a arătat un úir întreg de dispoziĠiuni
din acest drept cari sunt lipsite de sens, contradictorii etc.
După cum s'a constatat mai târziu o parte din aceste e-
xemple se atribue relei traduceri, iar altă parte a fost o conse-
cinĠă a proastei înĠelegeri a textului din partea autorului însuúi *).
*) Kasso. Dreptul bizantin în Basarabia, 1907 (în limba rusă),

pag. 46—47 úi 65.
După Egunov vine ùimanovschi *). El se afla în postul de

vice-preúedinte al SocietăĠii juridice din Odessa. Aceasta socie-
tate se interesa de dreptul basarabean pe deaproape, deoarece
pentru apel afacerile judiciare se înaintau de Tribunalul Basara-
bean CurĠii de Apel din Odessa („Sudebnaia Palata"). Aceasta
Curte influenĠa asupra practicei locale judiciare.
ùimanovschi a încercat să lămurească de o parte chestiu-
nile gererale ale dreptului local, úi de altă parte cele mai inte-
resante cazuri din practica judiciară. Contrar opiniei răspândite
pe atunci printre juriúti basarabeni, autorul este de părere că în
caz de insuficienĠă a legilor locale, litigiul se rezolvă nu după
sensul general al legilor locale, ci după legile ruse (pag. 31—34).
Autorul este de părere că dreptul local se aplică tuturor
locuitorilor Basarabiei, nu numai moldovenilor (pag. 35—39), că
obiceiul nu este izvorul greptului local basarabean (pag. 53), că
cartea lui Donici nu poate servi de călăuză, deoarece este pu-
blicată mai târziu de anexare (pag. 63) etc.
Ultima chestiune pe care o atinge ùimanovschi este: ce e
de făcut cu legile basarabene în viitorul cod civil al Rusiei?
împreună cu Egunov el susĠine că trăsăturile bune ale
dreptului local, de exemplu lipsa de diferenĠă între bunurile pa-
trimoniale úi agonisite, succesiunea egală pentru copii de sexul
masculin úi femenin, asigurarea dotei soĠiei ú. a. m. d., merită a
fi introduse, ca reguli generale, în codul rusesc pentru întreaga
Rusie. Altele particularităĠi juridice locale trebuesc să fie păs-
trate în codul rusesc în calitate de articole speciale úi note.
Cu date statistice autorul tinde a dovedi că dreptul local
regulează vieaĠa locală în genere úi practica judiciară în deosebi
într'o măsură neînsemnată.
Distinsul avocat O, Pergament a publicat o cercetare juri-
dică sub titlu: „Dota după dreptul local basarabean" **), o schiĠă
generală „Despre aplicarea legilor locale lui Armenopol úi Do-
nici" **) úi „Chestiunile contradictorii ale dreptului basara-
bean ****).
*) Despre legile locale ale Basarabiei, 1887.

**) Odessa, 1901.
***) S.-Petersburg, 1905.
****) 1905,
In schiĠa de mai sus autorul demonstrează că cărĠile lui

Armenopul úi Donici nu au fost altceva, decât compilaĠii úi se
aplicau la rând cu celelalte monumente ale dreptului bizantin, de
preferinĠă cu Bazilicale. Prin urmare ele au fost obligatorii în
judecăĠi numai pe măsură ce exprimau autentic normele dreptu-
lui bizantin (pag. 25) *). Practica judecătorească a consfinĠit acest
mod de verificare a textelor dreptului local basarabean.
O. Ia. Pergament, avocat, deputat al Dumei de Stat

(Din coll. fot. D-lui M. Poliak)
In chestiunea asupra raporturilor între dreptul rusesc uni-

versal úi dreptul basarabean local, autorul împărtăúeúte părerea că
nelămuririle úi contrazicerile legilor locale se rezolvă pe baza
spiritului general al legilor locale úi numai în caz de deplină in-
suficienĠă a legilor locale (de exemplu în lipsa institutului respec-
tiv juridic) pot să fie aplicate legile ruse (pag. 31).
*) Kasso îi reproúează că în contradicĠie cu concluziile sale proprii,

studiind dota în dreptul basarabean, el nu a útiut să rămână în cadrul
dreptului bizantin, ci a învocat dreptul roman. „Dreptul bizantin", pag.
17, nota 6.
El se interesează, dacă dreptul local se referă la statutul

personal, adică dacă se aplică basarabenilor úi în afară de teri-
toriul Basarabiei sau nu, úi vine la concluzie negativă: dreptul
basarabean este aplicabil numai pe teritoriul basarabean úi nu-
mai basarabenilor de origine sau stabiliĠi în Basarabia.
StăruinĠele lui O; Pergament de a arăta calea adevărată în
aplicarea legilor locale basarabene au fost duse mai departe de
profesorul universitar úi fost ministru de instrucĠie publică în
Rusia Kasso care a publicat în 1907 lucrarea sa: "Dreptul bi-
zantin in Basarabia".
L. A. Kasso, profesor universitar, ministru

(Din coll. fot. D-lui M. Poliak)
Aceasta operă este fundamentală în sensul adevărat al cu-

vântului Originea, volumul úi însemnătatea dreptului se lumi-
nează în ea cu o măiestrie minunată. Soarta dreptului local se
expune în amănunte.
Fără nici o îndoială aceasta lucrare ar fi avut o înrâurire
enormă asupra practicei judecătoreúti, dacă nu ar fi fost publi-
cată abia cu câĠiva ani înainte de războiu.
VIATA BASARABIEI 23
Autorul începe expunerea sa cu lămurirea chestiunei despre

receptiunea dreptului bizantin în Moldova, în mod critic apre-
ciază útirea, data de Dim. Cantemir, cum că gospodarul Alexandru
cel Bun odată cu primirea puterei ar fi primit úi Bazilicale. Prin
note úi referinĠe interesante autorul dovedeúte imposibilitatea a-
cestui fapt.
ColecĠia de legi, primită de Alexandru cel Bun, a fost pro-
babil o colecĠie de legi de origine bizantină; putea să fie „No-
mocanon" (pag. 19—20). In Muntenia úi în Moldova se aplica
exclusiv obiceiul pământului până în jumătatea secolului al XVIII
(pag. 22). In a doua jumătate a acestui secol mai întâiu în Mun-
tenia, unde influenĠa grecească a fost mai tare, úi apoi în Mol-
dova găsim hotărâri judiciare, bazate pe cartea lui Armenopol.
La începutul veacului al XIX dreptul moldovean se com-
punea din obiceiurile pământului úi practică judecătorească
care în lipsa normelor de drept le sustrăgea din colecĠiile de legi
bizantine (pag. 33).
Autorul dă o caracteristică foarte clară a practicei judecă-
toreúti din Basarabia care mult timp denatura sensul dreptului
basarabean úi recurgea la dreptul rusesc universal, pe când era
obligată a se călăuzi de spiritul comun al legilor locale (pag. 50
s. u.). Adeseori se abăteau dela drumul drept úi juriútii locali
(pag. 65).
Tot condeiului acestui autor aparĠine úi o altă lucrare mai
sus menĠionată despre Petru Manega.
In sfârúit a mai apărut înainte de războiu în compunerea
„DicĠionarului nou enciclopedic" al lui Brokhaus úi Efron (vol. VI)
un articol sub denumirea „Dreptul local basarabean", autorul lui
fiind Gheorghe Ghins, actualmente profesor la Universitatea din
Harbin (China).
7, SOARTA DEFINITIVĂ.
După Unire dreptul civil basarabean a rămas în vigoare.
InstanĠele judecătoreúti îl aplicau. Sensul lui adevărat a fost pe
deplin restabilit *).
*) Vezi, de exemplu, decizia civilă a CurĠii de Apel Chiúinău

No. 178 din 13 Decembrie 1922 în revista „Cuvântul DreptăĠii", din 1923,
No. 3, pag. 29-30.
Mult a contribuit la cunoaúterea dreptului local basarabean d.

Vespasian Erbiceanu care în scop de a ajuta practica jude-
cătorească a publicat cu cheltuiala Secretariatului General de
JustiĠie din Basarabia în 1921 un volum de legi basarabene, a-
daugând la aceasta úi o expunere largă introductivă.
Este foarte interesant că locul central al acestei cărĠi îl
ocupă extrasele úi notele lui Egunov, un jurist din Chiúinău mai sus
menĠionat, care nefiind printre estimatori ai dreptului local
basarabean, a ajutat desvoltarea firească a dreptului din Basa-
rabia în instanĠele judecătoreúti mai mult ca oricine.
Dreptul local basarabean îúi ia sfârúit la l Iunie 1928, când
din motivul desăvârúirei unităĠii naĠionale Codul civil al Româ-
niei a fost extins úi asupra Basarabiei.
Au rămas în vigoare numai câteva dispoziĠii anterioare, ca
de exemplu dreptul de moútenire al soĠului supravieĠuitor, el
fiind superior regulelor corespunzătoare din Codul civil.
D. C. A. Spulber, profesor la Universitatea din CernăuĠi,
în preĠioasa sa lucrare asupra cărĠii de legi „Ecloga" combate
vehement aceasta măsură legislativă. GraĠie faptului că a fost
abrogată cartea lui Donici care cuprindea într'altele úi dispozi-
Ġiunile din Ecloga, a murit însăúi Ecloga.
Cu aceasta ocazie d. Spulber scrie: „Săracă Ecloga, săracul
drept bizantin".
„Sub drapelul... unificaĠiei dreptului vanitatea unui ministru
care visa statuia de reformator", susĠinută de servilitatea juriúti-
lor din anturajul lui úi complezenta unor magistraĠi locali cari
cu greu se familiarizau cu acest drept, a avut curaj de a se
isprăvi cu dreptul bizantin.
Nimeni din ei nu s'a gândit că sentimentul naĠional ar fi
în deajuns satisfăcut, dacă în locul dreptului rusesc ar fi pus
dreptul român, úi „ca culme, tocmai in numele spiritului latin úi
dreptului latin a fost ucis dreptul latin, úi nu numai latin, ci úi
naĠional, recepĠia lui datându-se din multe secole" *).
InĠelegem sentimentul de indignare din partea unui profund
admirator al dreptului bizantin faĠă de barbaria comisă, cu atât
*) L'Eclogue, des Isauriens. Texte. Traduction. Histoire. Cer-

năutzi, 1929, pag. 150-151.
mai mult că codul Napoleon din punct de vedere al cerinĠelor

timpului úi în comparaĠie cu alte coduri noui (german úi elve-
Ġian) este în destul de înapoiat.
Insă trebue să găsim o mângâiere în faptul că dacă drep-
tul local basarabean a murit cam brusc úi absurd, prin aceasta
s'a înfăptuit o nivelare juridică naĠională, independent dacă bună
sau proastă, care ne va înlesni, să sperăm, în viitor graĠia efor-
turilor comune, căutarea accentuată a unor forme juridice noui,
mai perfecte, úi înflorirea găndirei juridice naĠionale.
Alexandru V. Boldur,
Profesor la Facultatea de Teologie
din Chiúinău
CUGETĂRI
de B. P. Hasdeu
Omul, ce-úi iubeúte Ġara cu adevăratul dor,
Nu-i pasă de lutul Ġării, ci de al Ġării viitor !
*
Iubirea este unicul raport dintre făptură úi Dumnezeu.
*
Un individ, fie cât de genial, e om mare numai atunci, când
ajunge a fi prizma tuturora ; numai atunci, când o întreagă so-
cietate, cu toate ale sale, se simte oglindită într'ânsul, se recu-
noaúte într'ânsul, într'ânsul se iubeúte pe sine, Intr'un cap—chin-
tesenĠa a mii de capete; toate sufletele — într'un suflet, In bine
úi chiar în rău, o neputincioasă multiplicitate a poporului devine
astfel o formidabilă unitate prin omul cel mare úi, devenind o
formidabilă unitate, poate să meargă înainte,
*
Pentru cine vrea, în puĠin timp úi din nimica se fac multe
úi mari,
Il mondo va da se
Lumea merge singură: Din porunca Domnului,

DaĠi-i bună pace ! S'a miúcat zefirul
Propăúirea-i sigură, ùi din bezna somnului
Totul se preface. ViaĠa-úi toarce firul.
Ca vor fi úi jertfe'n După legile divine,
mers, Lucru nu vă Ce-i haos, să năruie;
sperie, Căci în vechiul Intre rău úi intre bine
univers Toate merg în Lupta veúnic stăruie.
serie !
Azi se'nalĠă răul sus,
Cine suie scările, Cerul se cutremură ;
Trebue să coboare! Mâine învie Iisus
ù'apoi înălĠările ùi Satana tremură.
Nu's chiar pân'la soare.
De o mână aprigă
Iar, în schimb, căderile Lumea se conduce.
Au hotar pământul: ViaĠa-i ca o fabrică,
Alinând durerile, Mistuind, produce.
El ne dă mormântul.
Nu e nici o pierdere:
Ce e ban, rămâne ;
Iar ce-i rău, prin fierbere.
Va fi bun ca mâine.
Pan. Halippa
Mânia Lui Dumnezeu
CLIPE DIN TRAIUL MOLDOVENILOR BASARABENl
— Stratan Grigore, spune lecĠia! porunci Alexandru Ivanovici

celui mai bun elev din clasă.
Alexandru Ivanovici, după pronume Bâltoagă era învăĠăto-
rul úcoalei, moldovean din jud. O-i. ùcoala încă era sub Ruúi.
ùi în limba rusească suna mai frumos, când úcolarii úi chiar ori-
úicine din cunoscuĠi îi ziceau învăĠătorului „Alexandru Ivanovici"
úi nu „Domnul învăĠător".
Griúa — aúa î-l alintau pe ruseúti părinĠii úi úcolarii—s'a
sculat voiniceúte din bancă, a tuúit odată sănătos ca să-úi dreagă
glasul úi începu liniútit:
— De multe ori, când plouă tare, vedem, cum scapără în
nour o scântee iute de tot. Apoi trăsneúte, tună.
Elevul se opri o clipă. LecĠia într'adevăr era foarte grea.
Două zile în urmă, când le-a dat'o, învăĠătorul a fost nevoii să
le-o explice úi pe limba moldovenească (atunci nu se spunea ro-
mânească) că să fie înĠeles mai bine, deúi inspectorul rus era în
contra acestei metode de predare în úcoală.
— Această scântee, cu o putere încă nemăsurată de
mintea omului, loveúte în pământ.
Elevii sunt din ultima clasă a úcoalei primare ruseúti, cu
úase ani de studii. ùi cu tot acest timp îndelungat, elevii nu
útiau bine ruseúte úi nu puteau expune lecĠia prin cuvinte proprii,
în afară de carte.
In aceeaúi clasă — o cameră curată úi spaĠioasă — mai era
o secĠie de elevi, cu un an mai jos, pe care-i învăĠa tot Bâltoagă.
LecĠia despre electricitate îi atrase úi pe aceútia, deúi erau ocu-
paĠi cu alt obiect de studii.
— ğineĠi în minte toate acestea. Să spuneĠi úi acasă la cei,
care nu útiu úi în totdeauna să faceĠi aúa, cum ne învaĠă lecĠia de
astăzi. Dar să útiĠi, că peste câteva zile o să repetăm lecĠia úi
cine v'a uita-o, vai de pielea lui!...
In clasă se făcuse o tăcere mormântală. Lui Bâltoagă îi

plăcea mult misiunea de învăĠător, îúi iubea clasa. Dar úcolarii
îl ascultau mai mult din frică, pentru că-i bătea pe cei vinovaĠi
uneori, când îi venea harĠagul.
Acuma era momentul să le mai spună multe încă despre
fulger úi trăsnet. Doar cunoútea foarte bine părerile greúite ale
sătenilor despre aceste manifestări cereúti.
Ar fi vrut să lovească în obiceiurile úi credinĠele întunecate,
care s'au întărit cu timpul úi au cuprins sufletul moldoveanului,
ca o boală moútenită.
Prin ce să străbaĠi întunerecul, dacă nu prin úcoală? ùco-
larul este ca úi un boĠ de ceară, din care poĠi face figuri dorite.
ùi nu numai că pregăteúti un om nou pentru viaĠă, dar prin
copii se poate înrăuri úi asupra părinĠilor. De aceea învăĠătorul,
când avea prilej, le tot amintea elevilor să spună úi acasă din
cele învăĠate la úcoală.
Dar un gând i-a trecut acuma, ca o săgeată prin cap. Iúi
aminteúte de păĠania unui coleg din vecinătate Acesta făcuse cu
elevii o lecĠie despre învârtirea pământului împrejurul soarelui.
Le explicase elevilor de ce avem zi úi noapte, iarnă úi vară. Ele-
vilor li s'a părut această lecĠie prea minunată úi au povestit-o
celor de acasă.
ùi într'o zi părinĠii au venit la învăĠător Ġinându-l de rău
că de ce umple capul copiilor cu năzdrăvănii!
ùi Bâltoagă n'a mai adâogat nimic la lecĠie.
*
* *
Luna lui Maiu venise cu ploi torenĠiale. Anul trecut fusese
o secetă cumplită. ùi numai pământurile prea hrănitoare ale Ba-
sarabiei de mijloc au putut să mai dea ceva recoltă...
Acuma grânele de toamnă creúteau, văzând cu ochii. ùesu-
rile erau pline de iarbă. In păduri iarbă de cosit. Copacii abia
se scuturaseră de floare. Viile făgăduiau vin mult, dar trebuiau
legate. Semănatul de primăvară stetea locului din cauza ploilor.
ùi uitaĠi-vă, atâtea serbători! Pastele în Maiu !...
In săptămâna Pastelul aproape, nici într'o zi nu se lucrează.
— Până când să aúteptăm, mamă ? Se certa Griúa cu mamă-
sa, o bătrână de 70 de ani, care părea mult mai tânără úi sănă-
toasă, încât încă nu renunĠase de a conduce în gospodărie.
Sunt femei de acestea multe printre moldovence. Nasc câte

12 copii, însă soarta le fereúte de boli. Sunt harnice la lucru dar
cred în toate superstiĠiile úi obiceiurile băbeúti, moútenite din
neam în neam.
— Am petrecut Prohoadele, mamă. Acuma spui, că joia nu
se lucreaze până la Ispas. Buruenele cresc. Ne-a cânta cristeiul
în ogoare...
— Da, dragul mamei, nu se lucrează. Iaca Costăche Trii-
boi s'a dus la arat joia trecută úi i-a pierit un căi.
Aúa-i ? Da lonaú Talpă ? S'a dus la arat în ziua Prohoa-
delor. Aúa-i, că i-a detunat Dumnezeu boii?
ùi multe alte fapte i-a înúirat lui Griúa mamă-sa. Insă
faptele acestea erau convingătoare numai pentru acela, care crede
în ele.
Griúa a fost în război ca soldat în armata rusească. A tre-
cut úi prin revoluĠie. Si în capul lui părea că nu mai erau atâ-
tea credinĠi băbeúti.
— Mâine joi, poimâne plouă... Când dracul să mai lucrezi,
mamă? întârzie semănatul. Măta ai trăit în alte vremuri. Nu era
atâta grijă. Nu erau atâtea cheltueli. Munca se plătea bine. Da-
turile erau mici.
ùi Griúa nu a ascultat de mamă-sa. A doua zi dis-de-dimi-
neaĠă a plecat la arat, deúi era joi. Au plecat úi alĠi săteni la
munca câmpului
Ziua se vădia minunată. Soarele se ridicase abia de o pră-
jină, însă căldura era mare, ca vara.
Nouraúi trandafirii se ridicau de pe pământ spre soare, aú-
ternându-se în aer, ca o năframă de mâtasă subĠire, periind trep-
tat-treptat.
— Hai, Doamne ajută! îúi face o cruce Grigore Stratan úi
strigă la cei doi cai slăbuĠi, care trăgeau plugul.
Pe dinaintea cailor, din iarba verde se ridică din când în
când câte o ciocârlie.
Spre amiază timpul se schimbă pe neaúteptate. Când Griúa
a deshămat caii pentru popas, observă că de la apus se aútern
pe ceri în formă de mături albicioase niúte muraúi subĠiri úi
frumoúi. Ogorul era pe muchia celui mai înalt deal, încât puteai
vedea foarte departe.
La coada acestor nour aúi subĠiri se ridică de după dealuri,

tot mâi sus úi par' că din ce în ce tot mai repede, o grămadă de
nouri groúi, care cuprindea toată latura cerului de la apus.
— Iară ploae ? se întreba în gând Ġăranul úi în supărarea
mare, ce-i clocotea în suflet, par 'că ar fi fost gata să ia de
piept puterea nevăzută care deslăntue ploile, taman când nu e ne-
voe de ele, pe pământ. Dar tot atunci s'a resemnat.
Cât ai clipi un vânt năprasnic se stârni dinspre apus, puú-
tiind vijelios peste ogoare valuri umede úi reci. Ca la o comandă
un pâlc de nori mai negri decât mangalul se îndeasă în linie
dreaptă de la o margine a cerului până la alta
Un fulger orbitor spintecă grămada de nouri, de sus până
la pământ úi se risipi într'un snop de făúii de foc. Urmă o de-
tunătură surdă ploaia era încă departe — care umplu văile, úi se
isbi în coastele dealurilor răsbubuind până hăt departe. Apoi se
făcu o liniúte, o liniúte îngrozitoare, care nu se útie ce taine as-
cunde. Vântul încetase úi el.
— Doamne, păzeúti-ne, îúi face cruce mama lui Griúa, aler-
gând prin curte după niúte pui de găină, care trebuiau închiúi
înainte de ploaie.
Mas duce să-l chem acasă pe Griúa, oftează Mărioăra, ne-
vasta plugarului.
— Sa te prindă ploaia ? Se rosteúte la ea soacrâ-sa.
Las'câ vine el. Par'că ară aci, lângă sat...
O altă scântee orbeúte pe femei úi o detunătură încă mai
apropiata úi mai grozavă răsună de după dealuri úi le asurzeúte.
Picături de ploaie — mari úi repezi — cad tot mai des.
Tunetul nu se mai mântue. Nourii par'că fierb.
Stratan într'adevăr se grăbea să fugă acasă. Scoase plugul
din brazda úi Ġinându-l de un corn alungă caii spre căruĠă.
Peste o jumătate de ceas dealul era plin de lume. Unii ve-
niau, alĠii se duceau spre locul pacostei. Griúa úi caii au fost u-
ciúi de trăsnet.
— Mânia lui Dumnezeu! ùoptea úi se tânguia toată lumea.
Ne bate Dumnezeu pentru păcate...
Teodor Vicol
CiniúeuĠi, 1932
Din lumea de altădată
MURMURUL TĂLĂNGII
Ce svon să fie?... De departe vine,
De undeva din lumea de miraje,
(Poate din dealul care stă de straje)
Un svon perdut, o ploae de suspine,
Ca fâúiirea valului pe plaje... ...
ùi picurări de sonuri cristaline
Se sfarmă-acum domol în ritmuri line
ùi pică 'n inimi picături de vraje...
...Iar de pe deal, ca niúte muúuroae.
Revarsă 'n vale úi se desfăúoară
ùi umple satu 'npestriĠata turmă...
Pe când ciobanul, în cojoc de oae,
Invăluit în pulbere uúoară,
O mână 'ncet cu fluerul din urmă.
IN VRAJA FLUERULUI
- VIZIUNE -
ùi 'n fluerul ciobanului răsună
Un dor nestins ce vâjie si plânge
Cu picături de lacrimi úi de sânge,
Cu scăpărări de fulgere 'n furtuna.
...ùi 'n ceaĠa vremurilor se răsfrânge

ùi miúună pe razele de lună
O lume mai duioasă úi mai bună
Ce supt umbrar de cetină se strânge...
ùi- o hora mută 'nconjură umbrarul,
ùi lăutarul dealtădată cântă,
Iar cobza bâzăeúte ca bondarul...
...ùi iată úi-o fantomă de cetate,
Cu turnuri úi cu ziduri măcinate,
Cu umbre de străjeri ce se frământă...
III.
ùi cântecul se 'nalĠă către lună,
Când viforos sau tainic din vioară,
Când în cuvinte ce din gură sboară :
„ùi verde úi iar verde de-o alună!"
„ùi verde úi iar verde sălcioară...
Of, maică-maiculiĠă, mă omoară!"
— „ùi cine, maică, stă să te răpună,
Jăratecul la inimă să-ti pună?"
— „O mândra cu ochi blânzi de căprioară...
...ùi trage lăutarul din vioară !
... Dar fluerul se stinse fără veste
ùi se topiră în văzduh, ca fumul,
Nălucile din lumea din poveste...
Iar turma de oi blânde úi mioare
Ce adineaurea umplură drumnl,
Se mistuesc în pulberea de soare.
Donar Munteanu
Regiunile naturale la Răsărit de Prut
1. Introducere
O regiune naturală se caracterizează prin una sau mai multe
trăsături specifice, cari se constată în cuprinsul acelei regiuni. Cea
mai simplă úi cea mai mică regiune naturală este acea legată de o
simplă aúezare omenească — de sat. Satul este prima organizaĠie
socială úi morală în legătură cu o mică regiune naturală: cu o văl-
cea, un hârtop, un deal, un munte, un plai, etc. Satul este expo-
nentul micei regiuni naturale încă din vremurile străvechi, cu toate
că el este rezultatul vietei agricole. Chiar însuúi numirile satelor a-
desea arată caracterele specifice ale regiunei naturale, cuprinsă în
limitele moúiei satului: Pietroasa, Larga, Jilava, Bălteni, Hârtop
Mare, etc., erc.; toate aceste numiri precizează bine particularităĠile
moúiei, stăpânită de sat.
De fapt nu chiar satul este o regiune naturală, ci moúia sa-
tului, aúa cum a fost ea hotărnicită din bătrâni. Hotarul moúiei sa-
tului era úi hotarul unei regiuni naturale. ùi când acum 200—700
ani moúia se împărĠea în jireabii — se Ġinea socoteală tocmai de
caracterele specifice ale regiunei. Stăpânirea unui jude, sau vatman,
ori cneaz, ori judec nu trecea de graniĠele regiunei naturale ce apar-
Ġinea satului.
A doua regiune naturală ca mărime este ocolul, care la înce-
put întrunea multe moúii, aúezate fie într'aceiaú vale mare, fie pe a-
celaú munte mare sau deal mare, fie în basinul aceluiaú rău. Ocoa-
lele, aúa cum ele se înjghebase de demult în legătură cu condiĠiile
naturale, erau regiuni naturale mai mari.
A treia regiune naturală úi mai mare este Ġinutul, care repre-
zintă mai multe ocoale la un loc úi cari aveau aceiaúi capitală, ce
reprezintă centrul activităĠii sociale în legătură cu condiĠiile naturale
úi cu drumurile comerciale.
In sfârúit a 4-a regiune naturală ca mărime a fost Ġara, care
reprezintă o reunire a câtorva ocoale *) sau Ġinuturi, legate printr'o a-
*) Uneori un sigur ocol.

ceiaúi particularitate naturalistică: o Ġară era ori basinul unui rău

mai mare, ori o câmpie mare sau o regiune de codru, ori alt ceva.
Or ce popor colonizând un teritoriu se organiza după sate
(moúii), ocoale, Ġinuturi úi Ġări, *) cari erau mai mult sau mai pu-
Ġin regiuni naturale. Iar aceste regiuni naturale se caracterizau prin
particularităĠi de ordin orografic, ori hidrografic, ori climatic, sau
fizico-geografic în general.
In terminologia geografică regiunile naturale se cunosc sub
numele de: vale, deal úi munte — ca forme orografice, câmpie, pă-
dure, codru, baltă úi pustiu — ca forme fizico-geografice generale.
De acestea din urmă ne vom ocupa, adică ne vom ocupa de acele
regiuni de câmpie, codru, baltă úi păduri, cari au fost privite ca
„Ġări" chiar úi de colonizatorii primitivi úi pot fi privite úi azi ca
regiuni naturale bine individualizate.
Cari sânt regiunile naturale ale aúa zisei „Basarabia" ? Cari

sânt regiunile naturale ale tării noastre în general ?
Lumea noastră útiinĠifică de mult se ocupă de chestiunea îm-
părtirei tării noastre după regiuni naturale. De mult cunoscuta îm-
părĠire a tării în aúa zisele „provincii surori" — Banat, Criúana,
Maramureú, Transilvania, Bucovina, Moldova, Basarabia, Muntenia,
Oltenia úi Dobrogea este un anahronizm, în cazul cel mai bun, o
greúală, care poate fi explicată úi justificată numai prin fenomenul
stăruinĠei popoarelor vecine de a ne cotropi mai mult sau mai pu-
Ġin tara. Ele sunt rezultatul forĠelor externe. Nici una din aceste pro-
vincii nu prezintă o omogenitate de ordin naturalistic sau cultural,
ori economico-social. Muntenia úi Basarabia prezintă chiar numiri
cu totul nepotrivite, căci de pildă, în Muntenia tocmai munĠii a-
proape lipsesc cu totul: ei ocupă doar marginea neînsemnata a pro-
vinciei, restul provinciei prezentând un úes foarte întins, lipsit chiar
úi de dealuri. Tot aúa este úi cu provincia Basarabiei, căreia i s'a
dat acest nume ce nu-i aparĠinea niciodată úi care era numele câm-
piilor cu relief plan, ce se întind în lungul Dunării dela Turnu Se-
verin până la Vâlcov, úi mai departe spre Răsărit pân Ia Bug sau
Nipru. „Provincia Basarabia" exista numai ca o unitate adminis-
*) ğăran în limba alano-osetică înseamnă regiune cultivabilă, câm-

pie, iar Ġăran în limba mongolă (calmucă) înseamnă om aúezat, nenomad.
trativă, în urma unui „ucaz" (rescript) al Imperatului Alexandru I

al Rustei din 1812.
Cea mai raĠională împărĠire a Ġării ar fi după regiuni aúa ca
fiecare regiune să prezinte o omogenitate pe tot întinsul ei în ce
priveúte toate caracterele naturale de ordin orohidrografic, botanic,
zoologic, climatic úi edafic (adică agrogeologic). Intr'o asemenea re-
giune naturală se aplică aceleaúi metode de cultură, iar populaĠia are
aceleaúi nevoi úi aceleaúi îndeletniciri; se creiază deci aceiaúi
viaĠă culturală úi economică-socială.
Omogenitatea fiecărei regiuni naturale trebuie să se manifeste
pentru majoritatea caracterelor principale naturale de ordin orohi
drografic, hidrogeologic, botanic, zoologic, climatic, edafic, altfel ele
nu vor mai fi regiuni naturale, ci regiuni artificial creiate fie útiin-
Ġific fie pe cale politică. Nu pot fi luate în considerare caractere de
ordin economic ori cultural ori istoric, de oarece aceste caractere se
creiază de om în legătură cu condiĠiile naturale ale regiunei, deci
pot fi oricând modificate după trebuinĠi úi dorinti.
S'au făcut mai multe încercări de a împărĠi tara după regiuni
naturale. Aceste încercări însă urmăreau mai mult scopuri útiinĠifice
abstracte sau industriale comerciale, agricole, culturale, profesionale,
etc. Aceste încercări au urmărit numai aplicarea unor anumite prin
cipii de ordin teoretic. Ele deci nu dau o icoană fidelă a realitătei,
aúa cum ea se prezintă în natură; ele ne-au dat doar numai o
schemă a dezvoltărei unui anumit caracter particular în natură.
Aúa este încercarea d-lui Gr. Antipa de a împărĠi tara în
zone caracterizate prin fauna peútilor. Aúa este împărĠirea tării după
zonele naturale de soluri (pământuri), dată de G. Murgoci, Treitz,
Pancov. Mai există o sumedenie de scheme după caractere agricole,
technice, entografice úi aúa mai departe. Toate au rămas ca frumoase
scheme mai mult sau mai puĠin reuúite úi întemeiate útiinĠific, dar
cari pân acuma nici n'au putut intra în conútiinĠa masselor intelec-
tuale, agricole úi muncitoreúti ale tării úi se pare, nici nu vor putea fi
acceptate de aceste masse ca scheme universale,
Schemele cele mai reuúite au fost propuse de botaniúti, cari
s'au călăuzit de principiul desvoltărei asociaĠilor floristice. Acest
principiu este din cele mai sigure, fiindcă flora uuei regiuni se des-
voltă în legătură cu totalitatea condiĠiilor date de climă, orohidro-
grafie, edafie (agrogeologie). Schemele propuse de botaniútii Gre-

cescu, Procopianu-Procopoci, Pacioschii úi Pax au remas clasice. To-
tuúi ele sunt departe de a fi universale, cu toate că ele întrucât-va
corespund úi cu schemele zoogeografice, agricole etc.
2. Regiunile naturale ale Ġării

Bazat pe observaĠiunile mele făcute în numeroasele mele că-
lătorii úi pe studiul literaturei respective am propus împărĠirea tării
în regiuni naturale 1) după totalitatea caracterelor naturale. Schema
pan acuma n'a fost combătută úi chiar a fost admisă de mulĠi sa-
vanĠi, fiindcă ea corespunde tuturor cerinĠelor de ordin technic, a-
gricol úi cultural.
Schema propusă de mine este următoare:
1. Zona înalt-alpină: Paúunele înalte sau Câmpia rece.
2. Păduri de conifere
MunĠi
3. „ „ foioase
4. Sub-munĠi sau Poala muntelui
5. Bucovina *)
6. Moldova *)
7. Silvania
D e a l u r i
8. Transilvania *)
Domenii pădurilor
9. Muntenia *)
10. Banat úi Criúana *)
11. Masivul Central
12. Pădurile Turiei
13. „ Dobrogei *)
14. Deliorman
15. Oltenia *)
16. Vlăsia si Teleorman
17. ùesul Tisei
1
) „Regiunile naturale ale Ġării în general úi la Răsărit de Prut în
particular", publicat în „Buletinul Academiei Agricole din Cluj". 1930.
In studiul de faĠă s'au reprodus multe pagini din acel studiu.
*) ToĠi aceúti termeni nu-l întrebuinĠez în înĠelesul obiúnuit, ci
le-am dat un înĠeles bine precizat, diferit de cel uzual explicat mai departe.
18. Câmpia Lipcanilor

19. „ Bascului
Domeniul ierbăriilor
Câmpie
20. „ BălĠilor
21. „ BugeaĠulul *)
22. „ Dobrogei
23. „ Transilvaniei
24. Stepa Basarabiei *)
25. „ Vlăsiei
Stepă
26. „ Burnasului
27. „ Torontalului
28. Baltă Regiunile inundabile
Inainte de a trece la descrierea acestor regiuni, cred necesar
să mă opresc puĠin asupra noĠiunilor principale din această schemă:
Munte, Deal, ùes Codru, Câmpie, Stepă, Baltă. Ca punct de plecare
voi lua aceste noĠiuni în înĠelesul lor popular, adică aúa cum ele se
găsesc în concepĠiunile populare dela Nistru pan la Tisa. Voi schiĠa
pe scurt úi istoricul chestiunei în ce priveúte părĠile de la Răsărit de
Prut úi câteva observaĠiuni de ordin istorico-politic. Asemenea mă voi
ocupa úi de origina cuvântului „Basarabia", care a dat loc la
atâtea discuĠii (din toate punctele de vedere .
3. Regiunile naturale în concepĠia poporului Român
In concepĠia poporului nostru găsim 6 noĠiuni bine precizate,
privitoare la felul cum se prezintă orice regiune ca condiĠiuni natu-
rale. Aceste noĠiuni sânt următoarele: Munte, Deal (în opoziĠie cu
Munte úi Vale , ùes, Codru, Câmpie, Baltă.
Munte este o regiune de înălĠimi mari ou coaste priporoase úi
stâncoase, cu ape torenĠiale, având „fete" sorite úi „dosuri" umb-
rite. Luncile îi lipsesc. „Pământul", adică teren de arat — lipseúte.
Deal este. o înălĠime nu că mai mică, dar din afară de munĠii
cu coaste mai domoale, lipsite în general de stânci, cu aped omoale
sau mai puĠin desvoltate, având mlaútini, lacuri. Coastele de obicei
poartă urme de ponoare úi fugituri de terenuri. Prin văi curg multe
izvoare. Dealul are pământ, Ġarină, Ġărnâ, deci pe dealuri se poate
face cultură de cereale sau legume: prin aceasta se deosebeúte de
munĠi, unde nu este pământ, ci pietriú, deci nu se poate face cultură.
*) ToĠi aceúti termeni nu-i întrebuinĠez în înĠelesul obiúnuit, ci

le-am dat un înĠeles bine precizat, diferit de cel uzual.
ùes, numit în unele locuri Bărăgan sau Basarabia, este un loc

cu o suprafaĠă ptan-orizontală, aflătoare între două dealuri, sau a-
lături de un deal, ori chiar cu o întindere nemărginită. ùesul este
sărac în văi úi ape curgătoare. Când poartă numele de Bărăgan
are o întindere mare, este sărac cu totul în izvoare, dar úi acelea
dau o apă sălcie sau chiar sărată. In acest caz ùesul prezintă o în-
tinsură nemărginită de fanate cu colelie, pelin úi alte ierburi „tari" *).
Codru este o regiune de dealuri împădurite, cu foarte multe
izvoare, cari dau apă bună de băut din belúug. Văile sunt pline de
mlaútini úi bălti. Ponoarele úi fugiturile de teren prezintă fenomenele
obiúnuite. Clima e umedă.
Câmpia este dinpotrivă o regiune de dealuri neîmpădurite,
acoperite cu ierburi nesfârúite (cu „iarbă moale"), cari se prezintă
ca fâneĠe de rară frumuseĠe (alcătuite mai mult din graminee. Prin
vâiugi pe lângă izvoare sânt de obicei păduri cari adesea se întind
úi pe coama dealurilor. Apele izvoarelor de obicei seacă vara úi dau
o apă mai mult sau mai puĠin sălcie, uneori chiar sărată.
Balta este o regiune, năpădită de apă mai mult sau mai pu-
Ġin în permanentă. Ea are flora úi fauna sa úi în general a fost
pan acuma înaccesibilă culturei omului.
Fiecare din aceste 6 tipuri de regiuni are frumuseĠile lui, úi
când 'l priveúti cu atenĠie îĠi fură inima úi sufletul, 'Ġi stăpâneúte
cugetul úi face să răsară gânduri deosebite, pe cari apoi memoria
ori Ġi le poartă domol úi visător, ori le saltă zburdalnic în zbor de
stropi de lumină úi în făúii de umbră, ori, în sfârúit Ġi le vânzo-
leúte în brâe de spumă úi apoi Ġi le toarnă înapoi în inimă úi în
noianul amintirilor.
Cum se prezintă mai amănunĠit fiecare din aceste 6 tipuri ca
înfăĠiúare generală ? Să le descriu pe scurt.
In munĠi prin văi hohotitoare, pe sub copacii umbrari secu-

lari úi printre stânci, apele spumoase se zbuciumă hâulind printre
pietre, cântă, ori jelesc, ori cad huruind în Urlători, sau curg gră-
bite peste prundiúuri, susurând úi úoúotind când mai tare, când mai
armonios, când mai încet. Iar coastele se lasă toate într'o rânâ spre
*) Românii primitivi erau locuitori ai regiunilor de Sub-munĠi, din

Poalele munĠilor. Vara parte din ei se duceau cu turmele la Păúune la
munte, parte se duceau la deal pentru culturi, De aci úi expresia „la deal",
adică la ogoare, ce se aude la moldoveni.
drumul apelor năvălitoare. Izvoarele turuesc úi úoptesc tainic sco-

Ġând la iveală apă curată, care apoi forfoteúte printre pietre úi pe.
sub ierbuúul des úi verde ca smaragdul. Mai departe apa aceasta
úoúoteúte úi gurlue în rostogoliri repezi prin văi înguste, prin che
întunecoase pan ce ajunge la râuleĠe. Bungetul úi hăĠiúul nemărginit,
tăinuitor al urúilor, lupilor, bursucilor, jderilor, vulpilor, vulturilor,
cerbilor úi caprelor sălbatice, altă dată al zimbrilor, acuma úi al
hoĠilor — iată ce acopere întinsul munĠilor. Umbră peste tot, li-
niúte, umezeală, răcoare, repeziúuri úi stâncării. Aúezările omeneúti
sânt slabe în munĠi; cultura terenului este aproape imposibilă din
cauza pietrelor úi stâncăriilor. Doar stâne úi cătune mici cu turme
de oi úi cirezi de vaci se văd pe ici colo prin poeni arătând prin
aceasta că creúterea vitelor este singura ocupaĠie statornică a popu-
laĠiei. Dar úi aceste aúezări omeneúti sânt pu{ine la număr úi aces-
tea se află mai mult pe lângă „prihoduri", adică pe lângă coaste
domoale, pe unde se scurg la vale turmele de oi.
Altfel se prezintă Dealul. De-i împădurit el ori nu, coastele
priporoase úi stâncăriile sânt rari úi le poĠi numera pe degete. Iz-
voarele mai numeroase, dar mai slabe ca în munĠi, de obicei îúi
pierd apa prin luncile văiugelor úi văilor, cari sânt pline de locuri
umede, mlaútini, bălti úi lacuri. Culturile sânt foarte întinse mai ales
cultura pomilor úi a cerealelor. Hârtoape, coclauri, livezi, grădini;
lanuri, cătune, sate — iată ce se vede ori unde printre dealuri, prin
văi úi pe sub poalele dealurilor, mai ales prin văile mai dosite, unde
sclipesc úi gânguresc izvoraúe.
In munĠi e liniúte eternă; acolo se pare că din văzduh se cerne
pe nesimĠite, pe nevăzute úi pe neauzite, pacea dumnezeiască a ce-
rului senin, când acest cer se dezvălue de negurele dese a reavă-
nului văzduhului de munte. Intre dealuri nu se mai văd părae zbur-
dalnice, nu se mai aude clingătul lor ufuitor. Dar pretutindeni frea-
măt de ierbării, de semănături, de frunze, cântări de păsări, strigăte
de vieĠuitoare. Pretutindeni e zbuciumul vietei úi forfoteala culturei:
Soare, bucurie, veselie, vieĠuitoare zburdalnice, larma satelor úi oa-
meni, oameni peste tot pe pământ, iar în cer păsări. VieĠuitoarele
mari úi mici, insectele apar úi dispar în orce secundă, muútele bâzâe
vara de parcă numai ele ar stăpâni aerul.
Cu totul altfel se prezintă ùesul sau Step mai ales când el este
de o mare întindere. Un ocean întărit, care se întinde pan la zare fără
urmă de deal. ùi mergi tot mergi spre această zare că doar doar
vei da de vre-un deal sau un munte, dar nimic nu găseúti afară de
acelaú pământ nesfârúit, plan úi monoton, care în zare se îmbină cu
cerul. Izvoare sau pârae de cauĠi nu mai dai de ele, iar de găseúti
prin vre-o vâlcea un izvoraú apa este sălcie sau chiar sărată. Toate
vieĠuitoarele sânt ascunse în ierbiú (sau în tufăriú dacă este), úi nu
le vezi de cât când dai peste ele. Vânturile úi furtunele suflă cu
toată slobozenia pe întinsul úesului úi nimic nu le opreúte în calea
lor rătăcită.
In munĠi apele aleargă zorind úi parcă cântă zor-zor, dor-dor,
iar fagii úi brazii umbrari le apără de zloata de iarnă. Altfel este
în úes. Aci apele, venite din alte părĠi, din alte Ġări, curg somno-
roase de Ġi-se pare că-s fermecate, úi iarna sânt ascunse sub zăbu-
nul alb, adus de crivăĠul tăios, care jinduind doinitul apelor de
munte, vâjâe, zbârnăe, hueúte în mii de glasuri deasupra luncilor
înĠepenite úi ascunse, apoi zboară mai departe, tot mai departe, spre
zarea care nu mai poate s'o ajungă, zboară nebunatec, de parcă ar
fi gonit de niúte vedenii urâte. Troiene prelungi rămân în urma lui.
Vara în locul crivăĠului geros suflă Sfarogul *) uscat úi neostoit,
care caută în zadar să soarbă ceva udătură din lunci úi pârae: to-
tul este uscat. Nerăbdător úi înăbuúitor el suflă mai departe, stră-
bătând Ġinuturi cu soare arzător úi ogoare îngălbenite úi zâzâind pe
sub streúinele caselor. Doar bunarele **) rari pot da ceva apă ră-
coroasă.
Aúa este: „ùesul Mare", supranumit de popor Bărăgan sau Ba-
sarabia. Dela Mostiútea pân la Nipru se întinde el ca o pânză plană,
nesfârúită, fără dealuri, fără izvoare ce ar da apă bună de beut.
Râuri puĠine, dar mari, venite din alte Ġări. Ape sărate prin lunci,
sălcii în afară de lunci.
Primăvara úi la începutul verii ùesul Basarabiei este un rai, o
întindere nemărginită de flori. JeliĠă l) răcoreúte prin adieri pe călă-
torul îmbătat de mirosul florilor. Vara însă pâcla úi dogoarea fac
că regiunea se transformă în pustiu trist, cu pământ uscat, de cu-
loare murdară-gălbie; Sfarogul suflă în toată libertatea ca pe în-
tinsul mări. Toamna parcă este a doua primăvară, iar iarna — a
*) Vânt uscat úi fierbinte.

**) Fântâni neadânci cu apă multă, bună de beut.
1
) Vânt slab, răcoritor—zefirul din antichitate.
mare de zăpadă úi troene. Acesta este renumitul pustiu al GeĠilor,

vechea Scitie, Sarmale din epoca Romană, ğara Scolotilor, Cuma-
nilor, Nohailor, Besilor lui Ovidiu, ğara Basarabilor.
Ce este codru? Dealuri peste dealuri cu pante mai mici sau

mai mari, cu văi deschise — toate împădurite de o pădure mare,
bătrână cât lumea, mândră, deasă, alcătuita din tot felul de copaci.
Umbră multă, vara răcoreală úi iarna liniúte, izvoare numeroase mai
mici sau mai mari, lunci cu zăvoaie nesfârúite cu smârcuri úi mlaútini,
pârae mici dar numeroase úi veúnic curgătoare prin văi — toate a-
ceste sânt caracteristice codrului *).
ùi iarna úi vara úi toamna în codru este liniúte : vântul nu
poate pătrunde prin desiúul coronamentului. Doar numai susurul tân-
guitor al vântului de deasupra coronamentului se aude pân jos;
parcă plâng furtunile că nu pot străbate în jos prin desiúul de frunze
al copacilor; plânge criveĠul úi sfarogul că nu pot străbate pan la
pământ úi sânt izgonite din împărăĠia codrului; plânge jelită pentru
că úi ei îi este închis drumul în această împărăĠie a liniútei úi umbrei
veúnice. Toate alunecă pe deasupra codrului úi doar numai jelită
se lasă sfios prin poeni úi luminiúuri.
In codru se găsesc 4 etaje de vegetaĠie. Etajul de sus este o-
cupat de coronamentul copacilor mari, înalĠi de 20—30 m.; sânt
fagii, carpinii úi plopii, cari deĠin stăpânirea acestui etaj. Etajul al
doilea de sus este úi el destul de gros úi este stăpânit de corona-
mentul copacilor úi arbuúiilor de înălĠimi între 3 úi 20 m. Al 3-a
etaj (socotind de sus) este alcătuit de frunziúul arbuúiilor a căror
înălĠime nu trece de l —2 m. In sfârúit al 4 a etaj este alcătuit din
ierbiú úi subarbuúti cari formează înveliúul pământului. Dacă lipseúte
primul etaj — poporul zice că e pădure, care are deci numai 3 etaje.
Dacă lipseúte úi al 2-a etaj — se zice că avem tufăriú sau mără-
ciniú. Dacă lipseúte úi al 3-a etaj — avem poeni úi luminiúuri. In
sfârúit dacă avem un amestec de pâlcuri din aceste forme de vege-
taĠie — atunci poporul zice crâng.
Câmpia este opusă codrului. Totul în ea este expus soarelui

úi vântului. Soarele vara arde úi dogorăúte; iarna vântul rece face
de îngheaĠă toate. Nu se vede pădure în câmpie decât unde úi unde
*) Codr cu înĠelesul de dealuri mari împădurite este úi în limba

albaneză úi în limba Alano-osetică.
prin văiugi, prin lunci, prin hârtoape cu izvoare. Peste tot ierbiú bu-
ncit (adică luxuriant) la începutul verei, pustiu la sfârúitul verei úi
începutul toamnei, troiene de zăpadă iarna, noroi straúnic toamna
târziu, ocean de flori primăvară.
Apele câmpiilor sânt puĠine la număr; părăele sânt sărace în
apă, domoale de tot úi úerpuesc pe nesimĠite în luncile acoperite cu
dudăe, burueniú úi stuhării nesfârúite. Părăele curg încet par'că dorm
úi visează Nirvana; parcă nici nu simt úi nici nu văd intinsurile de
sămănături, bălării úi fănaturi, de colelie úi nagară, ce se află de
amândouă părĠile ale inimei văilor. Izvoarele, puĠine la număr, sărace
în apă, abea mustesc încetiúor pe nesimĠite, prin rădăciniúul des al
ierbiúului, se strecoară dugliú prin nomol úi iarbă úi apoi se pierd
în luncile sărăturoase, sau se usucă în aer.
Coaste uscate, vara arse de soare — pretutindeni; iarna ele
sânt expuse crivăĠului, iar primăvara sânt mâncate de apele de to-
pire, cari se scurg repede úi năprasnic făcând făgaúe prelungi, care
apoi repede se transformă în râpi adânci.
Câmpia nu este stepă, cum s'au obiúnuit mulĠi să spue. In a-
devăr poporul spune step nu stepă, iar vorba step este cuvânt alano-
osetic (alĠii pronunĠă „stăp") înseamnă loc úes úi uscat, lipsit de
păduri. Cuvântul step se poate aplica numai regiunei úesului sau, cum
se mai spune, Bărăganului, adică Basarabiei propriu zisă, ce se
întinde de la Mostiútea pan la Nipru *).
Câmpia în înĠelesul popular nu este nici regiune joasă cum
s'a întrodus în uz în literatură din iniĠiativa d-lui prof. G. Vâlsan.
Câmpia este o regiune cu ierbiú bogat, cu multe pietece de pădu-
rici úi de tufiúuri, cu destulă apă necesară culturei, cu lunci largi úi
părăuaúe multiúoare. Prin aceasta Câmpia se deosebeúte de ùes (sau
Bărăgan sau Basarabie) sau stepă, care se caracterizează printr'un
ierbiú mai rar úi mult mai monoton, cu paiul mai băĠos, mai tare **),
precum úi prin o sărăcie de ape úi relief plan. Acest înĠeles 'l are
câmpia în toate limbile neolatine: italiană, spaniolă, portughezăi
franceză.
ùes, Step, Pustiu, Bărăgan, Basarabie au acelaú înĠeles în
conceptiunile populare, cel puĠin la oamenii bătrâni, căci cei tineri
*) Atrag deosebită atenĠiune asupra acestor două forme de re-

giuni cu ierbării-câmpie úi step, cât si asupra originei deosebite a numi-
rilor : step este de origină alano-osetică, deci iranică. iar câmpie de
origină latină.
úi-au stâlcit concepĠiunile după cele ce învaĠă în úcoală, iar în

úcoală concepĠiunile sânt cam confuse.
Munte *), Sub munte, Codru, Câmpie, Step úi Baltă alea-
tuesc formele principale, cari constitue baza concepĠiunilor popu-
lare asupra lumei externe. Deal úi Vale sunt forme de ordin se-
cundar, ce au importanĠă mai mult pentru cultură.
BălĠile prezintă regiuni intrazonale, ele fiind întinse în văi în
interiorul altor zone cu deosebire în zona câmpiilor úi a stepului **).
Ele se află sub regimul climei continentale a câmpiei sau stepului:
insolatie puternică vara, geruri mari úi viscole iarna, maximum de
precipitaĠii în luna Iunie, epocă secetoasă în lunile Iulie — Octombrie
(deci 4 luni de secetă pe an), evaporaĠie energică. Apa fiind în ex-
ces — aerul este umed út vara înăbuúitor tocmai din această cauză.
Relieful băltii este foarte simplu : o slabă depresiune, umplută
cu apă stătătoare úi înconjurată de ridicaturi slabe de teren, (de o-
bicei de terasele cele mai noi). Tăpúane mai mult sau mai puĠin
largi mărginesc de o parte úi de alta bălĠile.
Stuhării dese, păpuriúuri, ciulineturi, păduri de sălcii úi lozii,
ochiuri de apă liberă, desiúti de pipirig úi rogoz pe la margini adă-
postesc o mulĠime de păsări de apă, (rate, gâúte, culici, hârjetari,
bâtlani, stârci, fluerari, găinuúi de baltă úi o mulĠime de altele),
cari forfotesc neîncetat, de cum se desghiată apa úi pan ce iarăúi
înghiată. Norii de ĠânĠari úi musculije mici umpl aerul úi fac ane-
voioasă viata lângă bălti.
Totuúi viata omenească este destul de întensâ lângă bălti fiind
că pescuitul úi vânatul prezintă o meserie destul de rentabilă.
4. Regiunile naturale în istorie.

Primele organizatiuni de stat atât în tară, cât úi ori unde aiu-
rea, au fost strâns legate de o regiune naturală, ce face parte de
*) Poporul zice „munte" la acea regiune, unde sânt stânci enorme,

înalĠ,mi stâncoase fără păduri. Partea de mai jos, anume cea împădu-
rită poporul o numeúte „Poala Muntelui". Aúa că el deosebeúte „Sus la
Munte", „Jos la Munte" (partea împădurită) úi „Sub Munte". Aceasta
din urmă este ceia ce cărturarii fără nici un temei numesc „Poalele
munĠilor". D-nul Gr. Antipa a prins bine aceasta úi regiunile „Sub
Munte" aúa le-a úi numit „Regiunile de sub Munte". „Sub Munte" nu e
acelaú lucru cu Muncel sau Muscel, cari sânt dealuri foarte mari izolate.
**) IntenĠionat întrebuinĠez aci cuvântul step úi nu stepă, fiind că
moldovenii spun step, iar cuvântul iniĠial alano-osetic este stăp=stepă.
Deci este mai corect stăp úi nu stepă.
una din cele 6 categorii sau subdiviziuni ale lor. Voi cita aci câteva
exemple:
1. ğara Severinului" (actualmente numită Oltenia), care se afla
la Apus de Olt în sec. XIII, adică în epoca invaziunei tătarilor, cu
prindea toată regiunea deluroasă úi împădurită aflătoare între Car-
paĠi, Olt úi Dunăre alcătuind un singur voevodat, care în urma se
numea „Banatul Severinului". DominaĠiunea asupra munĠilor vecini
era iluzorie.
2. Voevodatul dela Răsărit de Olt din aceiaúi epocă cuprindea
toată regiunea împădurită dintre Mostiúte úi Olt. înainte această
regiune naturală se numea „Cumania Neagră" apoi „Vlăsia Neagră".
DominaĠiunea acestui voevodat asupra munĠilor vecini úi câmpiilor
vecine era asemenea iluzorie.
3. ğara „Cumaniei" cuprindea tot úesul Bărăganului actual
aflător între Mostiúte, Dunăre, CarpaĠi, Prut, Milcov úi Tecuci. A-
ceasta Ġară se prezintă ca o unitate etnografico-politică atât înainte
de invazia târârilor, cât úi după această invazie. Ceva mai târziu a
luat numele de „Basarabia" pe un timp îndelungat.
4. „ğara Moldovei" s'a înjghebat ca unitate entografică-so-
cială în sec. XIII úi XIV în regiunea codrilor deluroúi din basinul
ùiretului. Numai după ce a devenit voevodat ea úi-a întins stăpâ-
nirea asupra altor Ġări. Se numea la început „Valahia Mică" úi cu-
prindea toată valea ùiretului spre Sud pân pe la Focúanii actuali.
5. „ğara Maramureúului" s'a înjghebat ca unitate cu organi-
zaĠie de stat în acelaú timp cu „ğara Moldovei" úi cuprindea toată
zona submuntoasă (parte úi cea muntoasă) a Tisei superioare. In
aceste limite ea a rămas úi în urmă, când a devenit voevodat.
6. „ğara SepeniĠului" din sec. XIV cuprinde zona codrilor de-
luroúi dintre Prut úi Nistru în Bucovina actuală.
7. „ğara Vrancei" cuprindea zona regiunei sub munĠi din ju-
deĠele actuale Buzău úi Putna.
8. „ğara Făgăraúului" sau „ğara fără vânt" (fiind că vânturile
aci sunt rari)—regiunea de sub Munte din stânga Oltului în Transil-
vania actuală.
9. Două voevodate înjghebate în regiunile codrilor dintre
munĠii Apuseni úi cursul Tisei în sec. IX úi X.
10. Voevodatul din Banat, înjghebat în sec, X în regiunea îm-
pădurită în sec. X.
11. Voevodatul lui Gelu din sec. IX din regiunea codrilor Si-l
vaniei.
12. Voevodatul bulgăresc din sec. IX úi X ce a existat în re-
giunea codrilor Transilvaniei, cunoscută azi sub numele de Ardeal,
adică în regiunea codrilor din partea răsăriteană a Transilvaniei ac-
tuale.
13. „ğara de Sus" — regiunea codrilor dintre Car păĠi úi
Câmpia Moldovă. Aceasta din urmă „Ġinea de ğara de Sus".
14. „ğara de Jos" — sau regiunea codrilor de la Sud de
Câmpia Moldavă.
15. „ğara Tigheciului" sau regiunea codrilor Tigheciului din
actualul jud. Cahul.
16. Bugeacul sau câmpia deluroasă din actualele judeĠe Ti-
ghina, Cahul, Lăpuúna úi nordul jud. Cetatea-Albă, împreună cu
câmpia Moldavă (câmpia Bălti úi a Jilavei) forma prin sec. XII Ġara
Brodnicilor.
17. „Basarabia" sau câmpia úesă din actualele judeĠe Cetatea
Albă, Izmail úi spre răsărit pân la Nipru, iar spre Apus pân la Mos-
tiútea. ğara aceasta a fost cnnoscută cu acest nume începând din
sec. XIII úi pân în sec. XVIII inclusiv.
Nu mai înúir aci numeroasele altele Ġări, precum tara Oaúului,
ğara BistriĠei, ğara Bârsei, ğara Ciulucului (j. Orhei), ğara Lipca-
nilor, ğara Râúcanilor, etc., etc. Ar fi inutil să mă ocup de ele, sco-
pul principal fiind să arăt că „Ġările" în înjghebările lor primitive
se Ġineau de o anumită regiune naturală, care făcea parte din unul din
acele 6 tipuri, descrise mai sus. ùi altfel nici nu putea să fie.
ğările úi voevodatele vechi, pe măsură ce organizaĠiile de stat
se întăreau úi prin expansiune se lărgeau, se transformau în ocoale,
Ġinuturi úi apoi în judeĠe. In aceste transformări ele sufereau schim-
bări ca întindere, se contopeau cu altele. PuĠine judeĠe actuale co-
respund cu vechile Ġări úi voevodate.
Dar să vedem ce este „Ġara" ?*).

Dupe ce a trecut năvala bulgarilor úi maghiarilor, cari au
zdruncinat (úi au distrus chiar) multe organizajiuni de stat din acea
epocă, s'au născut o mulĠime de înjghebări sociale mici sau mai
mari cu caracter în bună parte românesc. Aceste organizaĠiuni, fie
*) In limba alano osetică Ġarn úi Ġarah înseamnă regiune din afară

de munĠi.
ele mari sau mici, cuprindeau fie care o regiune naturală: o vale,
un basin al râului; o regiune deluroasă, un úes, rar un munte. Popu-
laĠia acestei regiuni având aceleaúi interese, fiind că ocupa o re-
giune cu aceleaúi caractere naturale, se organiza într'o „tară", adică
se închega într'o regiune administrativă, care căpăta úi un nume.
Acest nume se da dupe caracterele regiunei naturale, sau dupe ora-
úul în jurul căruia gravita populaĠia regiunei. Aúa s'au format „Ġă-
rile": ğara Bârsei, ğara HaĠegului, ğara Vlăsiei, ğara Vrancei, ğara
Oltului, ğara Românească, ğările Tătăreúti, ğara Făgăraúului, ğara
Moldovenească, etc. Unele din aceste Ġări îúi trag origina chiar din
timpuri foarte vechi. De pildă Eutropiu (a scris prin sec. IV d.
Cr.) spune de provincia dacică Burzias, úi este clar că vorbeúte
de tara Bârsei. Acest nume apare úi mai târziu în actele vechi un-
gureúti chiar pan în sec. XIII.
Azi cuvântul „tara" se întrebuinĠează pentru o regiune culti-
vată spre deosebire de rmunte", unde cultura pământului nu se
poate face. ğara se mai întrebuinĠează în înĠelesul de regiune din
afară de oraú, adică iarăúi în înĠelesul de regiune cultivată. ğăra-
nii sânt locuitorii ce se ocupă cu agricultura úi trăesc de pe urma
ei în afară de munĠi, de codri úi de oraúe.
Spre deosebire de munte úi de baltă „ğara" se caracterizează
prin prezenta pământului, adică a terenuiui solificat, care poate fi
lucrat cu plugul sau sapa. ğara are nu numai glie, adică un stră-
tulet cu rădăcini de ierburi, ci Ġarină, adică pământ, încarc poĠi să
tragi brazdă adâncă úi tot pământ este dedesupt.
5. Descrierea câtorva „Ġări" dela răsărit de CarpaĠi.

D. Cantemir în scrierile sale ne-a dat o descriere amănun-
ită asupra vechilor Ġări úi Ġinuturi, ce au existat în sec. XVII úi pro-
babil úi înainte încă vre-o 2—3 secole. In această descriere se deo-
sebesc următoarele Ġinuturi repartizate după Ġări:
ğâra de Sus ğara de Jos ğara Basarabiei
1. ğinutul CernăuĠilor 1. ğinutul laúilor 1. Regiunea Bender
2. „ Sucevei 2. „ Cârligăturei 2. „ Bugeac
3. „ NeamĠului 3. „ Romanului 3. „ Izmail
4. „ Bacăului 4. „ Tecuciului 4. „ Chilia
5. „ Hârlăului 5. „ Covurluiului 5. „ Cetatea Albă
6. „ Dorohoiului 6. „ Tutovei
7. „ Hotinului 7. „ Faldului
Prin ğara de Sus se înĠelege partea deluroasă úi cea de sub

MunĠi acoperite cu păduri de fagi, carpen úi brad. Prin Ġara de Jos
cum se vede să înĠelegeau Ġinuturile acoperite cu păduri de stejar;
petecile mai mari sau mai mici de câmpie au fost înglobate la Ġi-
nuturile ğării de Jos úi celei de Sus.
Prin ğara Basarabiei se înĠelegea regiunea lipsită de pădur;
de la Sud de ğara de jos, ceia ce ruúii numise Bugeac. ğara Ba-
sarabiei era deci Câmpia de Sud, acea Câmpie, care în literatura
rusă úi cea germană este numită „Stepa Mării Negre", spre deose-
bire de câmpiile de la Nord, cari eu le numesc Câmpia Moldovă,
iar în literatura rusă se cunosc sub numele de silvostepa Nistrului
silvostepa Prutului, silvostepa Podolică, silvostepa Moldavă etc.
Atlasul lui Rizi Zânoni din sec. XVIII completează bine
descrierea făcută de D. Cantemir. HărĠile din acest atlas par a fi
mai amenuntite ca cea a lui D. Cantemir.
Ceia ce ne interesează în cazul de fată este împrejurarea că
ğara de Sus úi ğara de Jos se împart în Ġinuturi, adică în regiuni,
bine delimitate din punct de vedere administrativ, pe când ğara
Basarabiei nu se împarte în Ġinuturi, ci în subregiuni, numite dupe
oraúele principale: Bender, Chilia, Izmail, Cetatea-Albă. Bugeacul
pare că n'avea capitală úi alcătuia partea integrantă a Basarabiei.
Altă împrejurare interesantă este că o parte din Ġinuturi, anume
3, nu purtau nume dupe capitalele sale, ci numiri proprii; acestea
sânt: Cârligătura, Covurlui úi Tutova. Ultimele două se află în ve-
cinătatea regiunilor de câmpie.
Asupra împărĠirilor mai vechi n'avem útiri.
AlĠi scriitori vechi au atras atenĠia asupra existentei regiun-
lor naturale prin tarile Româneúti. Aúa a fost, de pildă, Marsigli,
trimisul italian în Bucureúti la Curtea domnitorului Cantacuzino. El
a alcătuit în a. 1694 un manuscris (aflător în biblioteca Universi-
tătei din Bologna sub No. 57) în care descrie Valachia úi spune
că ea are următoarele provincii naturale :
1. Regiunea Munteană cea cu munte.
2. „ Păduroasă „ „ păduri.
3. „ Câmpiei „ „ ierbării.
4. „ BălĠilor „ „ bălti úi ape.
Tot acolo el spune că mai sânt două provincii: Basarabia úi
Bugeacul, amândouă aflătoare în părĠile răsăritene.
Este de remarcat ca úi Marsigli deosebea Câmpia de Bugeac úi
de Basarabia. Aceasta de sigur pentru motivul că prin Câmpie el
înĠelegea acelaú lucru, care'l înĠeleg úi românii: regiune cu ierbiú

îmbelúugat úi frumos, care dă păúune úi în cursul lunilor sece-
toase (Iulie—Octombrie), unde prin văiugi, hârtoape úi lunci sânt
pădurici úi ciritee numeroase. Bugeacul din acest punct de vedere
nu este Câmpie, de oare pe spinările dealurilor în epoca lunilor se-
cetoase ierbiúul se usucă complect, rămănând numai prin fundul
văilor úi pe coastele umbrite. Pe spinările dealurilor remâne numai útea-
pul, adică rădăcini groase ale ierburilor. Tot aúa nu este câmpie nici
Basarabia, care n'are pădurici úi ierbiú îmbelúugat în cursul lunilor
secetoase nici prin văi, fiind că acolo însuúi văile lipsesc : regiunea
este un úes nemărginit.
Cercetătorii actuali de obicei úi ei întrebuinĠează termenii po-
pulari de câmpie, deal, vale, munte, úes, codru, pădure, pustiu
baltă, Bărăgan. Dar evită să dea înĠelesului lor acea valoare
útiinĠifică, care o au aceúti termeni; par'că le ar fi frică. Majorita-
tea chiar are un dispreĠ pentru aceúti termeni úi mulĠi zâmbesc iro-
nic, când le vorbeúti de valoarea útiinĠifică a terminologiei populare.
Cu toate acestea unii dau atenĠia necesară. Mai înainte cer-
cetătorii se ocupau de această terminologie úi-i dădeau valoarea,
care o merită, ocupându-se úi de regiunile naturale a tării.
In particular asupra Ġărilor de la Răsărit de CarpaĠi se poate
spune următoarele:
Cercetările lui Onciu asupra originei principatelor au redus la
justa lor valoare toate útirile în această privinĠă. El a arătat, că nu-
mai după ce în an. 1344 contele Andrei a bătut definitiv pe tătari
úi a liberat de influenta lor teritoriile ce au alcătuit pe urmă prin-
cipatul Moldovei, s'a început închegarea acestui principat din „Ġă-
rile" ce se organizase.
Cronicele polone, maghiare úi române precizează chiar că în-
emeierea principatului s'a început în an. 1359 prin descălecarea lui
Dragoú. „ğările" erau sub suveranitatea maghiară pân atunci, úi tătarii
doar numai hărĠuiau aceste Ġări. Suveranitatea, cum se vede, era
recunoscută numai de frica tătarilor, căci după respingerea lor de-
finitivă aceste Ġări au început să se lepede de suveranitatea ma-
ghiară, să se declare întâi independente, apoi să se grupeze în jurul
voevodatului celui mai puternic, care în cazul acesta a fost voe-
vodatul Moldovei.
T. Porucic
Fiori de toamna...
Alunecă'ntomnarea spre declin
Cu îngânări prelungi, aeriene,
Cu funigei ce luneca úi vin
Peste dumbrăvi, în legănări, alene...
Cerc iar, fără speranĠă, să te cer
Pustiului, în juru-mi împietrit, —
Dar simt în mine acelaú osândit
Impovărat de taine úi stingher...
De atâtea vinuri curse violet,
Pe coarne dorm podgorii îmbătate...
...Aú vrea un cântec vechi să mai repet
ùi'n amintiri nu-i cine să mi-l cate...
Mi-oi duce'ngândurat tristeĠea mea
SchiĠând un gest, úoptind un dulce nume. ...
Tu n'ai să simĠi nici stingerea de stea
Nici clipa când n'am să mai fiu pe lume.
Doar freamătul de plopi gemând în aer,
Când luna'n nori úi arată faĠa plânsă,
Cu glas de vânt úoptit prelung, cu vaer,
ği-o spune deslegarea vieĠi mi stinsă...
...Cu funigei ce lunecă úi vin
Peste dumbrăvi, în legănări de spumă,
Alunecă întomnarea spre declin
ùi par'că o roată inimă-mi sugrumă...
Octav SargeĠiu
O candelă stinsă
Pe faldurile arămii de pe malul lacului lalpug úi-a întins
până mai dăunăzi suveranitatea un copac însângerat de un poet. E
opera marelui poet Puúkin, care în timpul izolării sale, ca
dăunător al aristocratismului rusesc, din firea lui neastâmpărată,
úi-a scrijilat numele în trupul sub pulsări de tinereĠe a fericitului
copac.
Există o îndoială, că acest copac, despre care însăú, poetul
vorbeúte într'un autograf cu amintirile exilului, ar exista încă.
Insă octogenarii bolgrădeni se străduesc să demonstreze sfârúi-
tul lui pe la începutul răsboiului mondial, deci o documentare
prin dibuiri neîncrezătoare.
Petrecerea clipelor odihnitoare, din dărăpănata grădină pu-
blică a Bplgradului, care mai are câte ceva din pitorescul ei de
odinioară, ne trimite îndărăt cu gândul, la timpurile atât de
grele, când pe acolo erau doar locuri de exil; ne pune în faĠă
întregul front al culturii de pe terenul virgino-cultural din Ba-
sarabia, unde astăzi aĠâĠi flămânzi adună fărimiturile hranei su-
fleteúti- Ne zugrăvim în faĠă pe omul sbuciumat, care a útiut să
se poarte în toate straturile sociale, până în mirosul úătrăriilor.
Când astăzi călcăm în picioare peste terenul ce a înregis-
trat odată atâtea lanĠuri úi cătuúe de pe braĠe ades nevinovate,
să nu uităm întreaga succesiune de prefaceri sociale pe pămân-
tul nostru.
La stingerea acestei candeli, aprinsă de însăú mucenicul pe
propriul lui pas de suferinĠă, să aprindem făclia unui gând cu-
rat, căci geniile pulverizează binefacerile peste hotare chiar răz-
vrătitoare !
Vit. Popa
Bolgrad 1932
Sovietul elevilor din Cahul
(FRAGMENT)
Cahul ... Orăúel întins pe platoul de lângă valea Prutului.

Cu străzi si case răzleĠite. Cu o piaĠă pustie, monotonă.
Târg... O baracă de scânduri pentru „coloniale úi diferite
mărfuri". Vre-o trei-patru barăci pentru manufactură. ùi câteva
clădiri pentru toate felurile de marfă prăfuită, decolorata, învechită.
Cahul... Oraú necunoscut. Fără acces de úosea sau cale
ferată. Cu o populaĠie rară, boĠită, somnoroasă.
Oraú cu aerul sur din cauza prafului, care pluteúte chiar úi
atunci, când mai multe perechi îúi primbla plămânii în odihna
din bulevardul îngrădit cu scânduri.
Oraú Ġară milă, căci înghite în întunerecul stomacului orice
svâcnire, orice năzuinĠă ivita în cuprinsul lui.
Oraú fără avânturi, fără nervi. Popasul sufletesc este în-
văluit întrun mers liniútit, o, atât de liniútit încât mirosul unui
crap ce se prăjeúte înir'o bucătărie, face ca privirea neschimbata
a trecătorului sa nască un gând logic, matur.
Oraú, în care câteva fiinĠe pornesc dimineaĠa spre centrul
comercial după alimente úi la întoarcere urmăresc carul cu mal-
durii de stuf cumpărat, căci stuful este aproape unicul combus-
tibil prin aceste locuri.
Oraú, pe care oriúicine l'ar putea reda pe hârtie într'o sin-
gură culoare, în aceea de sur, începând cu praful străzilor, hai-
nelor, odăilor úi terminând cu depunerile de pe sufletul cetăĠeni-
lor fără grabă.
Cahul, cu trecutul tău neted úi de treabă, ca bunacuviinĠa
unui copil ce s'a purtat frumos în mânile oaspeĠilor casei. Dar
numai pană la buturuga aceea, Ġii minte, când căruciorul tău
nedeochiat s'a lovit amarnic de piatra unei scursuri d timpului
trădător. Atunci, când ai trecut pe lângă revoluĠie ...
ùi amintirile despre existenĠa ta sunt legate mai mult de
cele vremuri.
Era pe la sfârúitul anului 1917...

Când devastările moúiilor boiereúti, a prăvăliilor úi a oa-
menilor mai înstăriĠi din târguri úi sate s'au scurs prin Ġinutu-
rile Basarabiei, ca un puhoi, fără nici o milă.
Intocmai ca apa curgătoare, ce-úi caută locurile cele mai
joase, fără opuneri, în dorinĠa ei numai de a se scurge, dar în
acelaú timp înecând totul, pe unde-úi găseúte drum, tot aúa s'au
strecurat úi soldaĠii ruúi prin văgăunile pământurilor basarabene,
úi ajutaĠi de localnici, au năvălit asupra averilor de lângă Prut,
înaintând în latul Basarabiei, după cum le permitea situaĠiunea
locurilor cu minimă rezistenĠă.
Dar pojarul s'a stins úi numai pe ici-pe colo mai fumega
pofta zgândărită a locuitorilor dezorientaĠi.
Pe marginea acestor năzuinĠe „noii constructori de aúeză-
minte sociale" úi-au început opera.
Bătrânul Duganov, directorul liceului din Cahul, primise
câteva ordine dela ministerul instrucĠiunii publice úi se căznea să
descifreze vederile proaspetei conduceri a úcoălei. InovaĠia era
deocamdată de o valoare superficială: în consiliul pedagogic tre-
buiau să participe úi doi reprezentanĠi di elevilor, aleúi de în-
treaga úcoală.
Cândva, demult, Duganov le-ar fi înĠeles toate. Căci atât
tinereĠea, lui legată de un zbucium sufletesc, lipsurile la fiecare
pas, cât úi avântul în miúcarea separatistă, ce i-a fixat oarecum
locul în opoziĠie faĠă de conducerea Statului rus de pe atunci,—
toate, împreună cu alia energie, cu alte năzuinĠe, l'ar fi făcut să
'nĠeleagâ noua orientare, cel puĠin cu entuziăzmul pregătit.
Dar acum... Duganov executa ordinele conducerii superioa-
re, indiferent de schimbările ce surveneau. ùi cu cât acele ordine
păreau mai ciudate, cu atât el se trudea mai mult cu descifra-
rea lor. Duganov devenise un balast, ce trebuia să fie miúcat
mereu de puterile fiecărei zile, spre a nu rămâne prin cutele tim-
pului întortochiat.
ùi azi este silit să transmită elevilor ordinul ministerului.
— Domnilor, — se adresă el către profesorii úi elevii adu-
naĠi în sala de festivităĠi, — onoratul minister al instrucĠiunii pu-
blice îmi ordonă să vă aduc la cunoútinĠă, că la sfaturile cor-
pului pedagogic vor trebui să ia parte úi doi delegaĠi din sânul
VIAğA BASASABIEI 53
elevilor. Această măsură s'a luat spre a se face úi mai intim

contactul între profesorii úi elevii úcoalei, spre a se cunoaúte úi
mai bine aptitudinile úi nevoile fiecărui elev. In timpurile de azi,
când conducătorii úi conduúii au păúit pe drumul marilor reali-
zări date de revoluĠiet se impune o colaborare strânsă între toĠi
cetăĠenii. Măsura luată de minister nu poate să jignească cor-
pul didactic, care úi-a făcut datoria până acum în mod loial.
Dar această măsură să nu fie rău înĠeleasă de către elevi úi
nimeni să nu creadă, că s'a schimbat ceva din datoriile ce le-a
avut fiecare în această úcoală.
Astfel, Duganov a fost silit să execute încă un ordin la vârsta
de peste úase zeci de ani, câĠi avea.
Valul unei aúezări a treburilor statului, ca úi valul devas-
tărilor, ce năvălise asupra pământurilor Basarabiei úi a Rusiei
întregi, mai întâi prin văgăuni, la întunerec, úi apoi prin oraúe,
fără nici un scrupul, — a pornit úi el la vale, în dorinĠa de a se
scurge, dar distrugând temelia aúezămintelor. ùi când puhoiul
s'a lăĠit úi malurile s'au năruit, au fost târâĠi de puterea poto-
pului úi acei oameni, care vedeau nebunia dimprejur, stând izo-
laĠi, pe insulele tot mai mici. Au fost târâĠi pe niúte bărci oca-
zionale, tară nici un sprijin.
ùi Duganov plutea pe barca lui nesigură într'un ocean de
valuri úi spumă. Exterminat úi gârbovit, el dorea să nu-úi răzvră-
tească forĠele împotriva restului de viaĠă úi în acelaú timp să
nu-úi expue trecutul în mâna unui calău al revoluĠiei. Deve-
nise un balast, care trebuia miúcat. Insă drumul aceasta îi fura úi
privirile, ce i-au mai rămas intacte úi de cari nu s'ar fi pu-
tui despărĠi uúor.
Dar elevii din Cahul?
Pe câmpul lor, cu obstacole dorite úi chiar cerute de en-
tuziasmul aventuros al tinereĠii, ú'au revărsat gârlele noiei atitu-
dini cetăĠeneúti aĠâĠ de ciudat, atât de hazliu, încât neliniútea úi
tragedia dimprejur păreau dosite după nepăsarea băeĠandrilor
de liceu. Aúa s'a oglindit devastarea prăvăliilor din Cahul. Ace-
laú ecou l'a avut úi măsura luată de minister.
— FraĠilor, — Ġipa Gologan după cuvântarea directorului,
—să mă alegeĠi pe mine la sfatul pedagogic. Nu va mai avea
nimeni corigente, ùi eu voiu trece clasa. Ura !
— Sa nu mă uiĠi, mâi Gologani — intervine Nicu Metaxa.

— Vom cere nu numai permisiunea pentru fumat, dar úi
tutun fără bani,— adăogeau alĠii,
— Trăiască chilipirul!
— Sa ne dea voie să copiem !
— Fugi măi, că tu úi aúa copiezi toate lucrările.
— Dar de acum înainte să copiem fără frică.
— Pe mine să mâ slăbească neamĠul.
— Tacit constipatule ! NeamĠul nu-i purgativ, ca să-Ġi slă-
bească maĠele tale împietrite.
ùi totuúi ordinul ministerului trebuie executat, S'a convo-
cat deci adunarea generala a liceiútilor din clasele superioare.
Elevul Ovecin, decurând mutai dela un liceu din Odesa,
se pricepea în conducerea adunărilor. El a fost ales preúedinte.
I-au dat si secretar, úi clopoĠel,
— Vă rog să propuneĠi candidaĠi pentru alegerea delega-
Ġilor la sfaturile pedagoce. ùi să nu uitaĠi, — continuă mai d-e
parte preúedintele, — ca aleúii noútrii vor trebui să ne susĠie in-
teresele în faĠa profesorilor.
— Pe Găina, pe Găină ! Va cotcodăci acolo în voie.
— Hai siktir ! i-a replicat Găină tânărului alegător.
— Pe Metaxa, câ-i fercheú !
— Mazâlu !
— Stoianov!
In sfârúit, aleúii au fost : Delicov úi Mihai Stamate.
Puhoiul răzvrătirii năzuia să acapareze úi aceúti tineri. Le-a
întins cununa realizărilor sociale úi i-a chemat prin aceleaúi vă
găuni la dărâmarea disciplinei din úcoala, Căci calitatea lor de
de delegaĠi la sfaturile pedagogice nu era îngrădita. Se divulga,
prin urmare, în faĠă lor taina sădită cu atâta iscusinĠă de către
regisorii revoluĠiei, Taina sădită úi aici, în solul virgin al ti-
nereĠii.
Impotriva profesorilor, împotriva lui Duganov ! Dar căldura
dintre aceúti profesori úi elevi, căldura neobservată poate în cli-
pele normale, s'a evidenĠiat mai mult în situaĠiunea de supunere
forĠată a ambelor părĠi unui idol nechemat. Era evident, că păr-
Ġile dispuneau numai de o singură forĠa de opunere împotriva
puhoiului: înĠelepciunea.
In camera statului pedagogic, unde se Ġinea prima úedinĠă

în conformitate cu noua dispoziĠiune a ministerului, erau úi de-
legaĠii Delicov úi Stamate.
— Ce puteĠi spune cu privire la elevul Doaga, care úi-a
permis să insulte un profesor,— îi întreabă tacticos directorul.
DelegaĠii cunoúteau, ca Doagă, úi a bătut joc de latinist în
timpul lecĠiei si în faĠa întregei clase. Cum trebuiau să pro-
cedeze ?
— Doagă este vinovat, — au răspuns delegaĠii.
— Domnule director,—intervine latinistul, — eu rog sfatul
pedagogic să nu-l pedepsească. Ar fi mai bine ca elevul Doaga
să fie chemat aici úi să 'nĠeleagă, că a greúit. In timpurile de
azi se prea poate ca un tânăr să se rătăcească.
Au trimis uúierul după Doaga.
Un băiat îndesat, cu faĠa înroúită, stătea înaintea profeso-
rilor aúa de timid, încât nu se putea vedea agresiunea ce a avut-o.
— Eu n'am vrut... nu útiu cum... atâtea s'au întâmplat în
oraú... M'am făcut nervos. Vă rog sâ-mi ertaĠi greúeala. Altă
dată mă voi stăpâni.
In urma acestui răspuns, membrii sfatului pedagogic nu
l-au pedepsit pe elevul Doagă.
N. Spătaru
CUGETĂRI
de B. P. Hasdeu
Eúti Dumnezeu, Iisuse, úi mântueúti o lume
Prin moartea-Ġi născătoare de noile idei;
Dar mamă e Maria !.. Ce-i pasă unei mume
De lume úi ne-lume, când piere fiul ei?
*
Care om e fără defecte ? Căutând perfecĠiune úi iarăúi per-
fecĠiune, nu ne vom mulĠumi niciodată,
*
Românismul este umanitate, libertate úi adevăr. Cosmopo-
litismul — egoism, sclavie úi minciună !
N. LENAU
Din „Cântecele Stufului"

Negri, în amurg, Fulgerele'n goană
Norii prind să'noate; Cerul sur desfac ;
O, ce triste curg, Alba ta icoană
Vânturile toate. Trece peste lac,
Imi apare, blând,

FaĠa ta cea bună
ùi-ti văd fluturând
Părul în furtună.
Trad. Al. Terziman
Dezolare...
Noaptea cerne umbre dese Bezna palidă înghiaĠă
Peste necuprinsuri mute, Gânduri, doruri, orice vrere,
Unde firea tainic Ġese Par'că peste tot ce-i viaĠă
Rostul celor nevăzute... Geme un sumbru miserere.
Liniúte... pustiu... tristeĠe... Iar în suflet mi-se sapă

Pretutindenea coboară, Un pustiu fără hotare,
Aúternându-se răzleĠe Unde buzna dau să'ncapă
ùi în inimă ú'afară Lumi de chin úi disperare,
...Nu útiu : fiinĠa-mi proectează

Golu-i sumbru peste fire,
Ori în suflet mi s'aúează
Golul din Nemărginire ?!..
August, 1932 C. In
Vorâncău — Soroca
CRONICA
ÎNSEMNĂRI. vremei úi confecĠionate din stofe

scumpe de mătasă ca: cambă, te-
Cincisute de ani bincă, brocat, damast,atlas, zeitan,
dela moartea lui etc. care se iportau în Moldova de
Alexandru cel Bun. negustorii genovezi. Pe lângă aceste
—Din iniĠiativa mi- podoabe, doamnele din înalta so-
nisterului instruc- cietate se mândreau úi cu scumpe
Ġiunii publice Ġara blanuri de jder, samur úi cacom,
a comemorat la precum úi cu frumoasele lor bijuterii
sfârúitul lunei tre- ca inele, brăĠâti úi pandative, sem-
cute împlinirea unui nele distinctive ale doamnelor de
jumătate de mile- elită. ùtofele de lână úi bumbac se
niu dela moartea aduceau din Liov, BistriĠa úi Braúov.
lui Alexandru Vo- Interioarele curĠii domneúti úi ale
dă cel Bun, dom- conacelor boiereúti erau împodobite
nitorul Moldovei. cu covoare scumpe, pe care negus-
Descălecător de sate în Ġinuturi torii genovezi le aduceau din orient
pustii, Alexandru cel Bun care úi-a úi le vindeau amatorilor din Moldova
dobândit acest nume pentru bunele in schimbul grivnelor úi groúinelor
lui fapte în greutatea de atunci a moldoveneúti, sau al „ducaĠilor
veacului, a fost un mare voievod. El moncastrenzi" ce se băteau din aur
úi-a îndreptat supuúii către mănăs- curăt la Moncastro sau Cetatea-
tiri úi biserici úi a clădit úcoli nenu- Albă, úi aveau curs in Moldova la
mărate. cumpărare de moúii, sub numele de
Răsboaie n'a dus multe pentru că zloĠi tătăreúti.
a avut îndemânarea să Ġie pace în Cucoanele de pe vremea lui Ale-
Ġară, cinstit úi temut de toĠi. xandru-cel-Bun, frumoase úi ispiti-
Prin alianĠe statornice, bîne chib- toare ca úi astăzi, nu se mulĠumeau
zuite, cu Ġările megieúe, el a întărit úi cu blănuri de vulpe ca târgoveĠele úi
graniĠa hotarelor pământului mol- Ġărancele mai bogate, Ele râvneau ta
dovei, dela munte până la mare úi a blăni de jderi, samuri úi cacomi, pe
deschis debuúeuri rentabile comer- care coropcarli, adică negustorii de
Ġului de pe vremea aceia. blâni scumpe, le aduceau în coroopce
Pentru evocarea vieĠii Domnului úi sau soroace, anume în unităĠi de
reconstituirea atmosferei istorice a patruzeci de bucăĠi laolaltă.
epocei sunt caracteristice încrustări- Blănurile scumpe împreună cu biju-
le d-lui profesor Ion Nistor despre teriile, ca inele, brăĠări úi pandativele
traiul la sate úi oraúe pe vremea lui dela gâturile albe úi catifelate,
Alexandru cel Bun. constituiau averea mobilă a unei
„ViaĠa dela curtea domnească úi familii boereúti din vremea aceia.
din conacele boiereúti nu se deose- Negustorii genovezi din Caffa,
bia mult de cea din casele sătenilor Cetatea-Albă úi Chilia aprovizionau
mai cuprinúi. Obiceiurile de sărbă- curtea domnească úi conacele boe-
tori úi bucuriile familiare erau a- reúti cu vnt de lemn, piper, úofran,
celiaúi, păstrând fireúte proporĠiile. ingver, migdale, smochine, cvas gre-
Costumul domnului úi al boierilor cesc úi vinuri dulci greceúti, îndeo-
Prezintă multe elemente împrumutate sebi de Malvaziq. Berea se fabrica in
dela nobilimea polonă úi chiar un- Ġară úi anume la Suceava si Baia,
gară. Doamna úi soĠiile boerilor pur- unde erau sladniĠi, Dela Liov, Bis-
teu toalete mai îngrijite după moda triĠa úi Braúov se primea turtă dulcet
scrumbii, mezeluri, mied, dulceĠuri, apropie solid tainele meúteúugului

apă de trandafir, apă tare úi di- picturii, devenind un pictor rutinat
verse cosmetice, alifii úi medica- în stare oricând să-úi realizeze cu-
mente precum si rachiuri de tot felul. getarea pe deîntregul pe pânză. Din
Tot de acolo se aprovizionau arta lui nu era lipsită nota satirică,
Moldnvenii cu vase, sticlării, lin- mai ales în tablourile în care anali-
guri úi cuĠite, ceasornice, etc. Boe- zează fugurile, in grupuri mari, in-
rimea îúi alegea cele mai frumoase spirate din târgurile galiĠiene cu ev-
ghete, mânuúi, pălării, basmale, tul- reii lor tipici având întipărite pe feĠe
pane, dară úi săbii, arcuri, lănci, trăsăturile caracteristice ale rasei.
obiecte de harnaúament, utenzilli de Grîgorescu era ceia ce se cheamă
ras, foarfeci úi pergamentul ne- un hoinar pe drumuri de Ġară, a zu-
cesar pentru hrisoave. Din Transil- grăvit frumuseĠele meleagurilor ro-
vania se mai importa aramă, plumb, mâneúti, femeile, fetele, ciobanii, Ġă-
salitrâ, praf de puúca, trăsuri, úi să- ranii noútri úi tovarăúul său de mun-
nii elegante. că, boul, precum úi o sumedenie de
chipuri úi întâmplări cari preamăresc
actele de eroizm din rasboiul dela
1877 la care a participat.
Pictorul Grigo- Trebue să i fim recunoscători lui
rescu. — In aceiaú Grigorescu în aceste zile de pome-
timp cu împlinirea nire a numelui său, că a útiut să
unuipatrarde veac prindă úi se transmită lumei întregi
de la moartea lui frumuseĠile Ġării úi latura idilică a
B. P. Hasdeu, s'a sufletului românesc.
împlinit anul acesta, A..T.
în luna Iulie, 25 de
ani de la moartea
pictorului naĠional Tineretul basarabean, — „Univer-
Nicolae Grigo- sul" dela 15 Octombrie se ocupă, prin
rescu. Cu acest pri- pana redactorului său din Chiúinău,
lej Academia Ro- d. Negel, de problema generaĠiei de
mână, înaugurând după Unirea Basarabiei. Tema: ele-
FondaĠia Dalles a amintit Ġării a- mentul naĠional — tineretul satelor úi
ceastă aniversare, prin organizarea oraúelor —este ostracizat úi deci nu
unei expoziĠii a tablourilor genialu- este nicăeri vizibil în viaĠa publică a
lui pictor. provinciei.
Taina marei arte a lui Grigorescu, Crud adevăr, de vastă notorietate
a cărei faimă a trecut peste hota- la noi. Dar sursa răului nu este a-
rele strâmte ale României, consta în cea indicată: în articolul în chestiune.
aceia că útia prinde câte-va linii ca- Problema se pune cu totul altfel.
racteristice ale modelului său úi le Tineretul basarabean nu numai că
pierdea apoi în mulĠimea detaliilor. nu este înlăturat, „ostracizat" din
Grigorescu consideră că exactita- viaĠa politică, dar este insistent so-
tea in pictură nu este totdeauna úi, licitat de cluburile politice. Avem, e
adevărul. Cine zugrăveúte haina cu drept, în momentul de faĠă înjghebări
nasturi úi cu toate îndoiturile ei va de tineret politic, dar aceste înjghe-
avea — spunea Grigorescu — o admi- bări, sunt factice, contând numai pe
rabilă firmă de croitor; nu un portret úi hârtie, în registre. Vina nu este a
mai ales nu un suflet. tiranilor „exploatatori politici", nici
Marele pictor român nu avea multă a tineretului aborigen incapabil de a
hârtie stampilată. Adică nu era ceiace întreprinde o acĠiune publică, fie ea
se chiamă un o m de cultura ofi- úi politică, vina cade aproape în
cială. In cei úease ani cât a stat în întregime în sarcina moútenirei dela
FranĠa, cu deosebire în satul deve- părinĠi, dăruită de vitregia vremuri-
nit vestit Barbizon, el a útiut să-úi lor.
Să ne lămurim. într'o parte, Ġinându-l cu capul plecat.

Trăind vreme îndelungată sub re- Din această nu trebue să le facem o
gimul despotic Ġarist, moldovenii din vină. Aúa au fost creaĠi de vremuri
Basarabia n'aveau putinĠă să se ma- vitrege pentru ei. „Căci nu sunt
nifeste public, n'aveau voe să-úi stri- vremurile sub oameni, ci bietul om
ge dorurile úi necazurile, n'aveau sub vremuri", spune cu drept cuvânt
dreptul să-úi satisfacă singuri inte- bătrânul cronicar moldovean Miron:
resele úi să-úi conducă destinele, a- Costin. Si dacă basarabenli sunt aúa
tât ale lor proprii cât úi ale socie- cum sunt— aceasta se datoreúte vre-
tăĠii din care făceau parte. ViaĠa murilor de eri.
lor era viaĠa de supuúi, de robi, fă- ùi această stare psihologică de pa-
când ceeace li se comanda de sus. sivitate s'a perpetuat, a fost moúte-
Basarabenii au fost conduúi, dar nici nită úi de generaĠia tânără din Ba-
de cum conducători. Această stare sarabia, care, deúi crescută în cea
de lucruri le-a creat úi o psihologie mai mare parte sub regimul libertăĠii
specifică, acea a robului care n'are de după Unire, nu îndrăzneúte să
libertatea de a acĠiona potrivit ne- ridice capul pentru a dirija mersul
voilor. Au fost mereu pasivi, iar nu lucrurilor úi al evenimentelor. Tine-
activi. Această stare de pasivitate o retul basarabean e lipsit de spiritul
constatăm azi la cei mai în vârstă, de iniĠiativă, motor al acĠiunii, úi de
cari s'au născut úi au trăit o bucată de aceea este Invizibil în viaĠa publică a
vreme conduúi de către Ruúi, când provinciei. El se lasă uúor condus,
nu aveau libertatea acĠiunii. In păúeúte pe drumul ce i-l arăĠi, dar nu
virtutea obiúnuinĠii de a fi mereu e capabil de a-úi croi singur drumul,
pasivi, el nu se pot nici azi mani- de a-úi găsi singur cărarea. Pe
festa activ. In acĠiunile lor se simt colnicul ce-i arăĠi, merge. Dar nu tae
timizi, fără curaj, fără spirit de ini- singur brazde. In sprijinul acestei a-
Ġiativă úi stingheri în întreprinderi de firmaĠii n'am să aduc decât două
ori ce fel ar fi ele. UrmăriĠi-i úi vă fapte, luate chiar din viaĠa politică.
veĠi convinge. ParcurgeĠi cu gândul S'au înfiinĠat la Chiúinău două tine-
cei 15 ani de când Basarabia a deve- returi politice: unul al partidului na-
nit liberă úi veĠi constata că mani- Ġional-Ġărănesc úi altul al partidului
festările publice ale basarabenilor au naĠional-liberal. Ei bine, nici unul din
fost foarte reduse. Unii susĠin că, aceste două tinereturi politice n'au
dacă în cei 15 ani dela unire, Basa- fost înfiinĠate de către basarabeni
rabia n'a participat efectiv la condu- băútinaúi. IniĠiativa úi organizarea nu
cerea Statului român úi a avut mâi le aparĠine lor. Ci altora: Domnului
întotdeauna un rol pasiv — repren- Anlbal Gheorghiu pentru tineretul
tanĠii ei fiind numai figuranĠi în gu- naĠlonal-Ġărănesc úi domnului ùtefan
verne úi alte posturi pe care le-au Băleanu pentru cel naĠional-liberal.
ocupat úi le ocupă— aceasta s'ar da- ùi aceútia nu sunt nici unul basara-
tora penuriei intelectuale a basarabeni, ci sunt născuĠi úi crescuĠi în
benilor, sărăciei lor sufleteúti. Basa- alte părĠi, sub alte regimuri decât cel
rabia n'are oameni —e fraza stereo- din Basarabia. ExplicaĠia? Am
tipă pe care o auzi nu odată. ùi în dot-o mai sus. ùi — cred — am
parte această constatare corespunde dovedit că nu e vorba de ostracizarea
realităĠii. Insă trebue de menĠionat că tineretului basarabean, ci e vorba de
B vorba de oameni activi, capabili de alt ceva.
acĠiune, în stare de a fi conducători.
Basarabeanul de azi e muncitor, îúi Nădăjduim că această stare de
face foarte conútiincios datoria, dar lucruri va înceta. Tineretul basara-
nu poate fi conducător, organizator. bean se va desmetici din somnul pa-
ùi aceasta — o repet — în virtutea sivităĠii atavice, moútenite, úi va ve-
obiúnuinĠei căpătate în vremea stă- dea că sabia lui Domocles nu mai
pânirei ruse, când útia că deasupra există astăzi úi prin urmare se poate
capului lui atârnă sabia lui Damo- miúca liber încotro pofteúte. Urmând
cles, care nu-l lasă să se miúte nici perceptele evanghelice: caută úi vei
afla,—bate úi Ġi se va deschide,—cere pulaĠie minoritară din această regiune,

úi Ġi se va da, tineretul basarabean pe atât de puĠin poate rezista unei
îúi poate revendica drepturile la critice útiinĠifice. La alcătuirea
viată. monografiei satului Plătăreúti s'au
Dar aceasta e, deocamdată, numai o ridicat o serie de probleme pe care
nădejde. Până ce ea va deveni faptă, (vom vedea mai jos) d-nii monogra-
realitatea e aceea pe care am arătat-o, fiúti le-au sezizat dar nu le-au re-
pe scurt, în aceste rânduri. O spune un zolvat.
tânăr basarabean. Satul Plătăreúti e o colonie de
Al. David ucraineni la origine, transplantaĠi
din gubernia Ecaterinoslav, acum o
sută de ani în urmă. Transplantarea
unei entităĠi etnice, dintr'o regiune
Un sat din Bugeac. Monografia într'alta are totdeauna o influentă
satului Plătăreúti, judeĠul Cetatea- covîrúitoare asupra vieĠii acestei
Albă, de Mircea Ispir úi Panait Antoni, entităĠi. Această transplantare s'a fă-
învăĠători 1932, Scrisul Românesc. cut într'un mediu cu populaĠie ete-
Craiova. rogenă.
DespărĠământul „Astra" din Ceta- Satul Plătăreúti, nu este numai o
tea-Albă a împânzit cu cămine cul- unitate socială cu manifestări inter-
turale aproape toate satele din judeĠ. ne, ci în acelaúi timp are un sistem
ToĠi preoĠii, toĠi învăĠătorii, toĠi de relaĠii úi cu satele nemĠeúti, bul-
intelectualii satelor sânt strâns mă- găreúti, moldoveneúti din imediată
nunchi în jurul „Astrei" úi desfăúoară vecinătate.
o intensă úi chibzuit condusă
activitate culturală úi naĠională în Raporturile dintre sate în sudul
acest colĠ de pământ românesc. Acti- Basarabiei e înlesnit úi de lipsa de
vitatea „Astrel" e cu atât mai vred- accidente geografice, cari, în alte
nică de admiratt cu cât membrii ei. părĠi, fac ca sate, hotar în hotar, să
în munca lor de culturalizare a sa- se deosebească fundamental unele
telor, au de luptat cu indeferenĠa, de altele.
pentru tot ceea ce este cultură ro- Târgurile săptămânale de la Sărata,
mânească, a elementelor, în mare Volintiri, Ivanovca, etc, unde se
parte, minoritare din acest judeĠ. întâlnesc cu locuitorii din satele
Dar despărĠământul „Astra" din dinprejur, legături cu satele „dela
acest judeĠ úi-a extins activitatea úi în baltă" —Malul Nistrului— de unde
domeniul cercetărilor de cunoaútere a îúi cumpără, în fiecare toamnă, vin,
acestei regiuni: Harnicii învăĠători fructe stuf pentru acoperit case,
Mircea Ispir úi Panait Antoni au avut exodul de populaĠie ce iese în fiecare
frumoasa intenĠie úi voinĠă să ne an din Plătăreúti ca servitori pe la
imfăĠiúeze viaĠa unui sat minoritar NemĠii din satele din împrejurimi úi
într'o lucrare monografică. Un frumos din oraúe, nu sunt decât mijloace de
úi bine întocmit volum, cu o bogată relaĠii din satul Plătăreúti úi satele
prezentare de material statistic, din împrejurimi. Aceste relaĠii nu pot
fotografic, etc. ne arată viata cu toate fi fără efect în viaĠa satului úi struc-
manifestările ei, economice, tura sufletească a populaĠiei din
spirituale, aúezarea geografică etc. a acest sat.
unui sat din Bugeac. Intre problema raporturilor cu sa-
Dar pe cât e de demnă de admirat tele úl oraúele din împrejurimi úi
strădănuinĠa úî dragostea acestor doi problema transplantării este o strân-
învăĠători pentru satul in care îúi să legătură. Altul ar fi fost rezul-
desfăúoară „apostolatul" úi pe cît e de tatul dacă această colonie de ucrai-
utilă această lucrare pentru neni ar fi fost transplantată într'un
cunoaúterea unei unităĠi sociale, sa- mediu cu populaĠie compact româ-
tul Plătăreúti, úi, într'o măsură oa- nească, în judeĠul Lăpuúna, de pildă.
recare úi a altor sate cu aceiaúi po- Satul Plătăreúti nu mai este Plătă-
reútii de acum o sută de ani, darnici actualul ministru de instrucĠie, prof. D.

Plavteevca rămasă în Ecaterinoslav. Guúti), d-nii Ispir úi Ântohi n'au cercat
CondiĠiile noi de viată, naturale úi să ia cunoútinĠă de directivele, de
sociale în care au fost siliĠi să trăi- principiile acestei scoale sociologice úi
ască, s'au întipărit puternic în viaĠa de metodele ei de lucru. O cunoaútere
úi sufletul lor, a acestor directive úi metode le-ar fi
D-nii Ispir úi Antoni se mărginesc sugerat probleme úi i-ar fi îndreptat pe
mai mult la o descriere a manifes- alte căi de cercetare mult mai bogate
tărilor vieĠii sociale. Aceste descrieri poate în rezultate. Dar să sperăm
a manifestărilor vieĠii sociale din sa- pentru viitor.
tul Plătăreúti nu izvorăsc dintr'o a-
titudine obiectivă în fata realităĠii,
ci păcătuesc prin o participare abun- Bibliografice. Etnografia a luat o
dentă a sufletelor lor de „apostoli" mare dezvoltare, după război, în Rusia
înflăcăraĠi. Cercetările monografice Sovietică, încă din timpul RevoluĠiei
nu trebue să se mărginească la des- din 1917, Academia de útiinĠe din
crierea manifestărilor vieĠii sociale, Moscova a constituit o Comisie de
ci trebue să tindă de a da o expli- studii asupra compoziĠiei etnice a
caĠie fenomenelor sociale úi să dea Rusiei Sovietice úi a Ġârilor în-
o soluĠie problemei genezei formelor conjurătoare. (Komissia no Izuceniiu
actuale de viata. Din explicarea for- Plemennago Sostava Naseleniia S. S.
melor actuale de viată se poate des- S. R, i sopredelnâh Stran; prescurt: K.
prinde sensul evoluĠiei sociale. I. P. S.). Rezultatul cercetărilor acestei
D-nii Ispir úi Antohi au sezizat a- K. I. P. S. formează o serie de Truda
ceste probleme de vreme ce ne arată Komissoi no Izucenii... consacrate
că: „viitorul acestei minorităĠi se tuturor popoarelor ce locuesc în Rusia
confundă cu viitorul nostru úi ei simt Sovietică.
aceasta în mod instinctiv, când tră- Basarabia, socotită de ruúi ca „fiind
dează tendinĠe de perfectă acomo- ocupată provizoriu de români" a fost
dare cu interesele nouei lor patrii, studiată de Academicianul L. S. Berg:
lată de ce e necesar, e imperios ne- Naselenie Bessarabii, etnograficeskii
cesar, ne impune interesul nostru cel sostav i cislenosti (PopulaĠia Ba-
mai suprem, să favorizăm această sarabiei; numărul úi compoziĠia etnică)
tendinĠă, să accelerăm procesul de No. 6. Petrograd. 1923. Dealtfel úi în
prefacere sufletească a acestei popu- alte studii úi cercetări ce se ocupă cu
laĠiuni, până la perfecta asimilare, probleme ce privesc Rusia întreagă sau
prin crearea condiĠiunilor prielnice partea apuseană, Basarabia figurează
acestui proces" (op. cit. p. 289). printre provinciile Sovietice. Astfel,
Poatecă „trădează tendinĠe de per- Biblioteca naĠională a Ucrainei, a
fectă acomodare cu interesele nouei editat o foarte utilă opera bibliografica
lor patrii" dar aceste „tendinĠe" tre- asupra studiilor regionale, compusă de
buesc dovedite úi arătate. F. Maksumenko : Materijali do
Un alt cercetător poate să dove- craeznavcioi bibliografii Ucraina,
dească o realitate contrarie úi atunci (Material bibliografîc de cunoaútere a
nu faci nimic prin o simplă anunĠare Ucrainei) 1847—1929, Kiib, 1930,
că „există o tendinĠă de perfectă a- XX + 264 pp
comodare". Lucrarea d-lor Ispir úi Acest material bibliografic e pri-
Antohi aduce o preĠiosă contribuĠie vitor la Ucraina, ğările Donului, Cri-
de material sociologic folositor pen- meia úi Basarabia.
tru alĠi cercetători, dar este lipsită A. Baranicov, în Ob izucenii Ġigan,
de probleme. E regretabil că, astăzi S. S. S, R. (Despre studiul Ġiganilor, S.
când monografia sătească a fost ri- S. S. R.) publicat în Izvestija Academii
dicată la rangul de sistem sociologic Nauc, S. S. S. R. No. 5 úi No. 6.
(úi spre mîndria noastră úeful aces- Leningrad. 1930, se ocupă úi de Ġi-
tei scoale sociologice este tocmai ganii din Basarabia (pag. 384—387).
Citează lucrările apărute în ruseúte numai decât modificată, Ġinându-se

despre Ġiganii din Basarabia. In sta- seamă de experienĠele ce s'au făcut cu
tistica Ġiganilor din întreaga Rusie, ea până acum.
sunt trecuĠi úi Ġiganii din Basarabia. 2. Orice partid care aspiră la cu-
A. V. Sherman în Bibliogrăfiia o cerirea puterei pe baza sufragiilor úi să
ğîganah. Ucazatel cnig i statei s se înĠeleagă că în mod normal úi fără
1780 g.— 1930 g (Bibliografie despre risc pentru oricine, numai a-ceasta
Ġigani. Indicatorul cărĠilor úi articolelor este calea, trebue să se organizeze úi
dela anul 1780 — 1930). Moscova— să-úi fixeze cadre selectate pe tot
1930, cu o introducere de prof. M. N. cuprinsul Ġării.
Serghiev trece toate lucrările 3. Orice partid in alegerî trebue
referitoare la Ġiganii din Basarabia. să se prezinte ca un program de
P. V. ùtefanucă realizări economico-sociale, bazate
pe nevoile reale ale Ġării, nu cu
simple manifeste electorale pentru
popularizarea semnului electoral ca
REVISTA REVISTELOR până acum.
4, Duelul între partide să se dea
Revista „Progresul Social", de sub pe baza punctelor de program, în
conducerea d-lui inginer ùtefan Mi- lăturându-se calomniile eftine care
hăescu, aduce în numărul 6 un ma- scoboară lupta electorală, iar gu
terial bogat în studii de actualitate, vernul să fie neutru úl fără nici un
referinĠe folositoare asupra miúcării fel de amestec úi interes în campania
politice, economice, sociale úi cultu- electorală. Numai atunci alegerile
rale din Ġară, alături de interesante vor fi libere, neinfluenĠate, iar rezul
recenzii úi informaĠiuni de interes ge- tatele lor vor indica situaĠia reală.
neral. Tot de chestia alegerilor se ocupă la
Partea specială a revistei — cro- cronică cei doi cunoscuĠii scriitori
nica — e susĠinută număr cu număr politici: I. Vinea úi T. Arghezi.
de d-nii Tudor Arghezi, I. Vinea, * *
Paul B, Marian, ùtefan Mihăescu, *
etc.
Numărul de care ne ocupăm aici se Macedonia, revista românilor ma-
deschide cu un judicios articol de cedoneni de origină din Ġară continuă
comentarii, notate pe... marginea bu- să apară lunar la Bucureúti, îngrijită
letinelor de vot, semnat de d. V. de d-nii dr. Naum Nance úi profesor
Gherasim, C. Ionescu.
In analiza pe care o face alegeri- In sumarul din ultimul număr 5-6
lor din anul acesta pentru făurirea — primit la redacĠie găsim un frumos
celor două corpuri legiuitoare, auto- articol aniversar, cu prilejul împlinirei
rul se ocupă de rezultatele „urnelor a 2 ani dela suirea pe tron a
inteligente". Cercetând apoi metodic Suveranului, — semnat de d. general
aceste rezultate din punct de vedere Livezeanu. O pagină de proză
politic social — pentru caracterizarea ditirambică la adresa macedonenilor
psihologiei sociale a corpului nostru are în josul ei iscălitura fostului mi-
electoral — d-sa schiĠează stabilirea nistru al muncii, Gr. Trancu-Iaúi. D-
unei motivităĠi care a determinat pe sa îúî închee frumoasele propoziĠii cu
alegător să prefere pe una din mul- îndemnul toujours y penser! pentru că
tele liste de candidaĠi. în timpul greutăĠilor dela Iaúi ei,
In rezumat, ariicolui d-lui Gherasim macedonenii, úi-au făcut întâia
duce la următoarele concluzii-soluĠii, apariĠie în Capitala Moldovei, anun-
trase din rezultatul actualelor ale- Ġători ai unirei viitoare.
geri : In corpul revistei găsim o intere-
1. Legea actuală electorală care santă contribuĠie la onomastica tur-
provoacă atâtea nedreptăĠi— trebue cească. Câte-va exemple:
Bacalu („băcan"), Bacalbaúa („sta- mar, material didactic; psihologia ge-

roste de băcani"), Bacaloglu („fecior nerală úi infantilă, chestiuni de etică úi
de băcan"), Burazan („trâmbiĠaú"), sociologie în legătură cu învăĠământul
Catargiu („care mână catâri"), Che- úi educaĠia; úcolile pentru pregătirea úi
bapce („care găteúte fripturi"), Cioban, perfecĠionarea învăĠătorilor; excursii
Condur úi Condurache, sau Conduratu úcolare úi învăĠătoreúti: raporturile
(„cizmar"), Gialep („negustor de oi"), dintre învăĠător úi autorităĠile săteúti
Hamangiu („care Ġine o bae"), administrative, bisericeúti úi de
Maimarolu („fiu de arhitect"), Meh- control; serbări úcolare, úezători cu
tupciu („scriitor"), Papazoglu („fecior copiii úi adulĠii ; lupta împotriva
de popă), Rahtivan („îngrijitor de analfabetismului la sate; recenzii,
rafturi"), Aslan („leu"), Balaban rezumări, note, informaĠiuni, sfaturi,
(„úoim"), Dugan, Togan, Tohan îndemnuri úi cărĠi pentru popor úi
(„úoim"), Buzdugan („úoim cenuúiu"), învăĠători; organizare profesională;
Carabaú („cap negru"), Caracaú („cu control în învăĠământul primar;
sprâncene negre"), Samurcaú („cu anchete úcolare cu privire la haină,
sprâncene stufoase"), Caragea úi Ca- îmbrăcămintea, desvoltarea corporală
ragiale („negriúor"), Ghiulea („tran- úi mintală a úcolarilor, în raport cu
dafir"), Carabela („stâncă neagră"), condiĠiunile mediului ambriant; schiĠe
Beza „(pânză"), Buicliu („mustăcio- si nuvele din viaĠa învăĠătorească,.
sul"), Burnea („năsosul"), Dudac piese úcolare, poezii, literatură pentru
(„buzatul"), Deúliu („colĠatul"), Ca- copii; chestiuni de útiinĠă úi artă;
rataú („piatră neagră"), Cocuz („ne- monografii úi cooperaĠie úcolară —
voiaú"), Hurmuzache úi Hurmuzescu iată atâtea probleme desbătute úi
(„mărgăritarel"), Culoglu („fecior de frământate de către dascălii primari
rob"), Tăuúanu (tavúan „iepure"), din jud. BălĠi în organul lor de
Calenderu („derviú"), Beiu („domn"), publicitate,— probleme care
Mârzescu (mir za — b e y), ùeitan interesează pe toĠi oamenii de cultură,
(„drac"). Cantemir („sânge —fier"), care poartă grije zilei de mâine a
Eminescu (emin „intendent"), Djuvara neamului nostru.
(„iertare"), Sofian („pios"), Tafrali Comitetul de redacĠie al revistei,
(„fastuos"), Halippa (rom. dial. alcătuit din d-nii Grigorie Trelea,
„vestmânt deúirat", turc, arab, galib Mihail Popovici, Titus Minea, Cons-
„învingător"), Erhan („principe"), Cu- tantin CotruĠă úi Lazăr Jipa, dă dovadă
ciuc („mic"). de un remarcabil simĠ al realităĠilor in
A. T. trierea úi descernerea articolelor úi
materialului redacĠional, Fiecare rând
e binevenit la locul său.
Revista asociaĠiei învăĠătorilor din Am dori ca úi învăĠătorii din alte
oraúul úi jud. BălĠi. Intre putinele re- judeĠe să ia pildă dela fraĠii lor dela
viste ce apar fn Moldova dintre Prut úi BălĠi úi să facă la fel. Căci ceea ce fac
Nistru este úi această tribună a apostolii dela BălĠi este numai spre
Corpului didactic primar din jud. BălĠi binele neamului úi al Ġării.
care apare, odată pe lună, de 5 ani fără
întrerupere. Este un merit al
dăscălimii din judeĠul BălĠi că poate să
susĠină această oază culturală în In revista .Poporul Românesc", gă-
Sahara publicisticei Basa-rabene. sim, în numărul 16 din acest an, înúi-
Revista se prezintă mulĠumitor atât rate, cu destule amănunte, faptele
din punct de vedere redacĠional cât úi istorice petrecute în a doua jumă-
din punct de vedere tehnic. tate a lunei Octombrie. Pentru cei
Programul de activitate al revistei ce scriu această revstă, in această
îmbrăĠiúază toate problemele care perioadă a anului — 16—31 Octomb-
privesc úcoala úi cultura poporului. rie — în Basarabia nu s'a petrecut
Chestiuni de didactică úi metodică, nici un eveniment care ar merita să
úcoala regională, metode noi, lecĠii fie reĠinut Proclamarea autonomiei
model, cărĠi didactice de curs pri- Basarabiei în ziua de 20 Octombrie
1917 nici nu există pentru „Poporul „Dă mi inima!" etse un roman isto-
Românesc". Auzind de 20 Octombrie, ric apărut zilele acestea în Chiúinău,
d-niî dela „Poporul Românesc" vor scris fiind în limba rusă. Autorul, d.
ridica din umeri: nu útiu, n'au auzit. Stodulschi, nu este la prima lucrare.
Cu toate acestea ziua de 20 Octomb- După drama istorică „TentaĠiile iu-
rie este odată memorabilă, care va birii" ne dă acum un roman, E o po-
rămâne pentru totdeauna înscrisă în veste scurtă, redată într'o limbă
cartea de aur a neamului. Este ziua curgătoare úi armonioasă.
în care soldaĠii moldoveni de pe di- Intriga nuvelei se împleteúte în ju-
ferite fronturi ruseúti s'au adnnat în rul unei eroine din neamul lui Israil,
congres în Sala Eparhială din Chi- Rahil. AcĠiunea se desfăúoară în de-
úinău úi, în cântece naĠionale úi flu- corul minunat al Palestinei, al acelei
turări de steaguri tricolore, au pro- Palestine de glorie de pe vremea
clamat autonomia Basarabiei, pregă- când a trăit în ea Mântuitorul.
tind unirea ei cu patria noastră. Intercalarea în miezul povestirei a
Ceeace s'a făcut la 20 Octombrie lui Iisus úi a apostolilor nu stânge-
1917 de către soldaĠii moldoveni neúte câtuúi de puĠin firul naraĠiunei,
este, credem, mai mult decât ceeace pătrunsă dela început până la sfârúit
s'a făcut la 27 Martie 1918 de către de o atmosferă îmbietoare de caldă
„Sfatul Tării". Căci „Sfatul Tării" duioúie.
care a votat unirea Basarabiei, s'a
născut atunci la 20 Octombrie 1917 „Dă-mi inima" nu este un roman
din sânul congresului ostăúesc mol- a these, cu pretenĠii de aprofundări
dovenesc. ùi acuma după 15 ani, psihologice sau zugrăviri de carac-
când cei ce au proclamat autonomia tere úi nu culminează nici în scene
Basarabiei, au sărbătorit în ziua de 20 cu momente puternice.
Octombrie a. c., cu deosebit fast a- Meritul romanului d-lui Stodulschi
cest eveniment din istoria neamului, este altul: pasionează. Citeúti cartea
d-nii dela „Poporul Românesc" nu pe nerăsuflate, cum ai da de gât un
útiu nimic despre ce însemnează a- pahar cu apă rece, când îĠi este sete.
ceastă .dată în istoria unirii neamului Dar de ce nu încearcă d. Stodul-
românesc. ùi „Poporul Românesc" nu schi să ne dea ceva úi în limba ro-
e singurul 'care nu útie aceasta mână ?
Al. David G. Bez.
Abonamentele úi toată corespondenĠa pentru revista

„ViaĠa Basarabiei" se trimite pe adresa următoare:
D-lui Pan. Halippa, str. Iaúilor 15, Chiúinău.
Colaboratorii revistei „ViaĠa Basarabiei" sunt rugaĠi să

trimită materialul lor scris citeĠ úi numai pe o parte.
Orele de lucru úi de primire la redacĠia úi administra-
Ġia revistei „ViaĠa Basarabiei" sunt: seara între 6-7.
Tipografia Băncii Centrale Coperative

Chiúinău, Str. Principele Nicolae No. 25
DUMINICĂ 13 NOEMBRIE a c.
începe să apară la Chiúinău
ZIARUL ZILNIC
„VIAğA BASARABIEI"
redactat de cei mai buni ziariúti úi cu ultimele
útiri din Basarabia úi din toată Ġara
PREğUL 2 LEI
CHEMARE.
„ViaĠa Basarabiei" úi-a expus programul în primul ei
număr. In cadrul acelui program înĠelegem a fi plini de
luare aminte faĠă de manifestările scrisului românesc ale vlă-
starelor născute úi crescute pe pământul Basarabiei úi care
azi s'ar găsi altoite ori unde în cuprinsul României Mari.
De aceia îndreptăm chemarea noastră cătră toĠi aceútia, în-
demnându-i să răspundă la ea.
Faptele bune, faptele de cultură, lucrările de útiinĠă
úi scrisul măestrit ale basarabenilor vor găsi întotdeauna
ecou úi adăpost în paginile revistei noastre.
Nu vom precupeĠi nimic úi nu ne vom da în lături dela
nici un sacrificiu, pentru a putea arăta colectivităĠii româ-
neúti de pretutindeni comorile sufleteúti ce zac încă nede-
slănĠuite în spiritul fraĠilor dintre Prut úi Nistru.
Basarabia culturală încă nu s'a manifestat colectiv úi
nu úi-a dat încă măsura puterilor ei, încurajând pe tinerii
ei scriitori úi dând posibilitate oamenilor ei de cultură să
afirme aci posibilităĠile intelectuale ale provinciei noastre,
socotim că este pasul care duce la crearea unei atmosfere
noui pe un tărâm pe care s'a lucrat până acum disparat
ùi fără ecou.
Chemăm deci pe fraĠii noútri la lucru.
„V.B.".
Rugăm stăruitor pe prietenii úi abonaĠii revistei să
o dea spre cetire tuturor doritorilor, îndemnându-i să se
aboneze.
La prima cerere, se va trimite oricui numerele apărute.
Rugăm adresa să fie dată exact, arătând úi oficiul
poútal.
AdministraĠia revistei „V. B."
Abonamentul: 120 lei pe an; pentru autorităĠi lei 500.
TIPOGRAFIA
Băncii
Centrale
Cooperative
CHIùINĂU
str, Principele
Nicolae No. 25
TELEFON 4.73
PreĠul 15 tei

Viata Basarabiei Ai 1932 n10

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Viata Basarabiei Ai 1932 n10

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ANUL I. No.10 OCTOMBRIE 1932.

RedacĠia úi AdministraĠia: Chiúinău, str. Iaúilor No. 15.

Abonamentul: 120 lei pe an; pentru autorităĠi, lei 500

Dreptul local al Basarabiei.

1. REZISTENğA CONùTIINğEI JURIDICE NAğIONALE.

*) A. Boldur — Autonomia Basarabiei sub stăpânirea rusească în

ExplicaĠia acestei rezistenĠe a dreptului o găsim în faptul

*) Ibidem, pag. 13.

moldoveneúti". „Povestesc — scria el — numai boerii moldoveni

*) „Autonomia Basarabiei”, pag. 24 s. u.

rile Moldovei ca legi ferme. In lipsa obiceiurilor, trebue să se

*) Notele SocietăĠii de Istorie úi AntichităĠi din Odessa, vol. XXII,

carte este scrisă în limba greacă, iar Sfatul nu poate garanta

*) Ibidem, pag. 227.

In această lege se spunea: „In afacerile litigioase se ia la

*) D. Vespasian Erbiceanu cu dreptate afirmă că Senatul a co-

susĠine Kasso, că cărĠile lui Armenopol úi Donici nu deveneau

*) Ucazul Imperial din 15 Dec. 1847, Nr. 21,794 în „ColecĠia com-

tui act, cât úi în faptul numeroaselor instanĠe prin cari el a trecut,

*) In literatura dreptului local basarabean, în chestiunea ro-

In aceasta deciziune se spune: „ I nalte rescripĠiuni definesc ca legi lo-

Denaturarea dreptului local a fost stângenită numai la în-

mai puĠin normale (1812 — 1847) cu unele numai abateri dela ea

4. CHESTIUNEA CODIFICĂRII; PETRU MANEGA.

Prima parte a Codului Basarabiei (drepturile personale úi

*) L, A. Kasso. Dreptul bizantin în Basarabia, pag, 62—64.

podistria îl trimite cu recomandaĠia sa pentru lucrări juridice la

*) Projet de Code Civil pour là Bessarabie, 1824—1825, S-Pe-

provincii, fiind partizan aprig al asimilării ei la celelalte gubernii

*) L. A. Kasso. Petru Manega, trad. Berechet, pag. 22.

cu sistematizarea dreptului local. Propunerea această a ajuns,

5. CARACTERISTICA SCURTA A CONğINUTULUI.

*) Ibidem, pag. 140-145.

din Bazilicale (Sipopsis) úi din alte izvoare. Hexabiblosul lui

Pentru aceasta din urmă ea, după cum cu plină dreptate

*) „Juristul Andronache Donici", Bucureúti. 1930. pag.28

La Donici regulele ipovolului sunt mult mai scurte. Ipovolul

*) Despre legile locale basarabene, Odessa.

Egunov a fost cel dintâiu autor care, după Linovschi, a

A. N. Egunov, jurist basarabean

Cu ocazia redării greúite a părerilor lui în presă, el s'a

*) Kasso. Dreptul bizantin în Basarabia, 1907 (în limba rusă),

După Egunov vine ùimanovschi *). El se afla în postul de

*) Despre legile locale ale Basarabiei, 1887.

In schiĠa de mai sus autorul demonstrează că cărĠile lui

O. Ia. Pergament, avocat, deputat al Dumei de Stat

In chestiunea asupra raporturilor între dreptul rusesc uni-

*) Kasso îi reproúează că în contradicĠie cu concluziile sale proprii,

El se interesează, dacă dreptul local se referă la statutul

L. A. Kasso, profesor universitar, ministru

Aceasta operă este fundamentală în sensul adevărat al cu-

Autorul începe expunerea sa cu lămurirea chestiunei despre

*) Vezi, de exemplu, decizia civilă a CurĠii de Apel Chiúinău

Mult a contribuit la cunoaúterea dreptului local basarabean d.

*) L'Eclogue, des Isauriens. Texte. Traduction. Histoire. Cer-

mai mult că codul Napoleon din punct de vedere al cerinĠelor

Lumea merge singură: Din porunca Domnului,

— Stratan Grigore, spune lecĠia! porunci Alexandru Ivanovici

In clasă se făcuse o tăcere mormântală. Lui Bâltoagă îi

Sunt femei de acestea multe printre moldovence. Nasc câte

La coada acestor nour aúi subĠiri se ridică de după dealuri,

...ùi 'n ceaĠa vremurilor se răsfrânge

*) Uneori un sigur ocol.