IONA 2 = Imi tanjea sufletul(7)

1. Disperarea inimii datorita mortii adusa de nelegiuiri -2,3,5,6

Urmeaza imagini cu un puternic impact emotional….. care daca vin in cascada ne
desensibiliizeaza. (M.Birgean). Omul nu mai are o constiinta sensibila la raul care se
intampla in jurul lui… Pune intrebarea= cum a putut biserica sa traiasca indiferenta
atunci cand au fost ucisi atatia evrei de catre nemti? La Ausvitt, comandantul lagarului
mergea la slujba duminicala in incinta lagarului, sau comandanti nazisti care tineau
sarbatoarea craciunului cu familiile lor… biserica protestanta din germania, in mare
parte a capitulat in fata ideologiei naziste… ddar au existat si exceptii = Karl Bart, care
a condamnat idolatria lui Hitlet, care se autodeclara un alt domn
Elevul de 13 ani care si-a ucis 8 colegi din Belgrad = motivul? = pentru ca era exclus/
ignorat din societate, de la discutii sau joaca, din excursii sau vacante… a sunat la
politie spunand ca este un psihopat care trebuie sa se calmeze….
Film crestin Time changer = Profesorul iese afara din cinema si striga sa se opreasca
filmul pentru ca este o injuratura blasfemiatoare la adresa lui Dumnezeu.
Predica, marturisind ca a crezut ca poate indrepta societatea prin invataturile
Domnului fara Domnul invataturilor
Intr-o zi, o domnișoară a primit în dar o carte. A început să o citească, dar i s-a părut cam seacă și plictisitoare, așa
că a pus-o deoparte în bibliotecă. După o vreme, participând la un eveniment social, ea i-a fost prezentată unui tânăr
care era punctul de atracție al acelei adunări. A aflat că numele tânărului era H. W. Wood. În timpul conversației, ea i-
a spus:

– O, domnule Wood, am acasă o carte scrisă de cineva pe nume Wood; de fapt, autorul are aceleași inițiale ca
dumneavoastră. Nu este aceasta o coincidență extraordinară?

– Deloc, a venit răspunsul tânărului burlac, eu am scris cartea.

Când tânăra s-a întors acasă, a căutat cartea în bibliotecă și a stat până după miezul nopții ca s-o termine de citit!
Pentru că fusese captivată de autor, a simțit dorința subită de a-i citi cartea – și de data aceasta i s-a părut extrem de
interesantă. Mai târziu tânăra respectivă a devenit doamna Wood!

2. Dorinta inimii -4
1 Imparati 8:38 – "dacă un om, dacă tot poporul Tău Israel va face rugăciuni şi cereri
şi fiecare îşi va cunoaşte mustrarea cugetului lui şi va întinde mâinile spre casa
aceasta,"
1 Imparati 8:39 – "ascultă-l din ceruri, din locul locuinţei Tale, şi iartă-l; lucrează şi
răsplăteşte fiecăruia după căile lui, Tu, care cunoşti inima fiecăruia, căci numai Tu
cunoşti inima tuturor copiilor oamenilor,"
Romani 10:1 – "Fraţilor, dorinţa inimii mele, şi rugăciunea mea către Dumnezeu,
pentru israeliţi este să fie mântuiţi."
Deuteronomul 18:6 – "Când va pleca un levit din una din cetăţile tale, din locul unde
locuieşte el în Israel, ca să se ducă, după deplina dorinţă a sufletului său, în locul pe
care-l va alege Domnul"
ALBRECHT DURERAstazi, iubitorii de arta sunt familiarizati cu tabloul « Maini la rugaciune » al marelui artist german
Albrecht Durer. Mainile nu sunt mainile gingase ale unei femei frumoase... Nici pe departe nu sunt perfect estetice, ele
sunt grosolane, sunt mainile batatorite ale unui muncitor... Aproape ca oricine ar trebui sa se intrebe de ce un artist asa
de talentat ca Durer, care ar fi putut alege drept model ceva mai perfect, totusi a pictat asemenea maini...
Este de fapt o poveste uimitoare care explica alegerea artistului. Cu multi ani in urma, cand Durer a inceput sa studieze
arta, el impartea camera cu un alt student ambitios. Dar amandoi erau saraci. Ei erau gata sa lucreze orice pentru ca sa
se poata sustine financiar, si singurul timp pe care il puteau consacra artei era intre aceste corvezi...
Dar vremurile s-au stramtorat si mai tare, si au trebuit sa ia amandoi o decizie foarte importanta. Au vorbit impreuna, si
au fost de acord ca este mai intelept ca unul din ei sa munceasca tot timpul, pentru ca celalalt sa se consacre pe deplin
artei. Apoi, cel care isi va completa pregatirea, sa poata sustine pe celalalt, care muncise pentru el pana atunci, ca si el
sa-si termine studiile...
In spiritul unei generozitati lipsite de orice umbra de egoism, cel mai mare a hotarat ca Durer sa fie primul dintre ei doi
care sa se consacre studiului. Trudind multe ore, si facand cele mai grele munci, el a reusit sa castige atat cat sa sustina
existenta pentru amandoi, in timp ce colegul sau mergea la cursuri cu regularitate. Si a avut satisfactia de a vedea talentul
lui Durer dezvoltandu-se sub ochii sai.
Si a venit timpul cand tanarul Durer a invatat tot ce se putea... El si-a facut un renume in lumea artei si acum era drept
sa-l ajute si pe colegul sau. Dar, sarmanul de el!... Cand s-a intors la scoala, a facut o descoperire zdrobitoare: Anii plini
de truda i-au periclitat mainile. Incheieturile erau umflate, degetele erau tepene si neindemanatice, incat nu mai putea sa
faca acele fine trasaturi de pensula, pe care trebuie sa le faca un artist... Cu inima franta a abandonat visul lui indelung
nutrit in suflet si a parasit scoala. Pentru Albrecht Durer, situatia critica a prietenului sau a fost cauza unei mari
amaraciuni. Artistul n-a putut sa uite niciodata ca sacrificiul sau i-a facut posibil succesul. Durer a fost foarte renumit la
timpul sau si a avut un mare numar de urmasi.
In onoarea prietenului sau, Durere s-a decis sa-i picteze mainile. Cu multa rabdare, vechiul sau coleg a pozat pentru ca marele
artist sa imortalizeze acele maini pe panza. Degetele erau indoite si ingrosate, si venele proeminente aratau anii indelungati de munca
neobosita. Dar acele maini erau inca frumoase pentru Albrecht Durer. Si le-a pictat asa cum le vazuse adesea, si anume in rugaciune
pentru propriul sau succes.
Daca Durer ar trai astazi, ar fi placut impresionat pentru faptul ca acest tablou, « Maini la rugaciune » este apreciat de multi ca fiind
cea mai mare capodopera a sa.
By Vincent Edwards, These Times, August 1958.
Citat: Multi oameni ar dori sa ia Predica de pe munte ca un steag sub care sa navigheze, dar prea putini vor s-o
foloseasca ca pe o carma cu care sa-si conduca viata”. By Oliver Wendell Holmes, These Times, October 1960.

3. Desfatarea inimii in Domnul e conditia ascultarii rugaciunii– 7

Psalmii 37:4 – "Domnul să-ţi fie desfătarea şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima. "

15. Când a intrat Isus în cetate

Într-o conferinţă recentă, binecunoscutul scriitor Christopher Lasch îşi mărturisea uimirea vizavi de
lipsa de principii morale şi valori umane din societatea actuală. Mulţi liberali din zilele noastre văd
viaţa publică ca o competiţie amorală pentru obţinerea de profit şi putere, exilând moralitatea
undeva în zona privată a alegerilor şi „stilului de viaţă” personale. Ceea ce ne trebuie, spunea
Lasch, este simţ înnoit al fraternităţii şi fraternizării, care nu este nici auto-îndreptăţitor, nici mânat
de dorinţa de exploatare a celorlalţi. În vederea păcii şi a bunăstării, avem nevoie să izgonim de la
noi demonii lăcomiei, ai exploatării şi ai indiferenţei.
Reclame
RAPORTEAZĂ ACEASTĂ RECLAMĂCONFIDENȚIALITATE
Când Isus vine într-un loc, nu numai că scoate demoni, dar El schimbă şi economia, pentru că îi
schimbă pe oameni, valorile şi ţelurile acestora. Când Pavel predica Evanghelia lui Hristos în
Efesul antic, argintarii şi toţi cei care beneficiau de pe urma comerţului cu suveniruri religioase şi
statuete ale zeiţei Diana şi-au dat seama că economia lor risca declinul dacă religia lui Isus avea să
aibă succes.

4. Despartirea inimii de idolii deserti- 8

relația lui Iona cu Domnul. Dumnezeu era prezent în Templul Său, de aceea rugăciunea lui Iona Îl
caută acolo. Deși Iona este conștient de neascultarea sa, el încă se consideră loial Domnului. El nu
trecuse la închinarea idolatră.

5. Devotamentul inimii-9

juruința lui Iona. Rugăciunea nu specifică ce anume a jurat Iona, dar cele mai multe juruințe din
lumea antică priveau ritualuri de îndeplinit. Când descrie jertfele variate, Leviticul vorbește despre
ofrande aduse în urma împlinirii juruinței (vezi comentariile la Lev. 3:1–5; Lev. 27:2–13). Fără să
avem vreo specificație suplimentară cu privire la natura juruinței, este posibil ca Iona să-și fi împlinit
juruința printr-o jertfă de mulțumire.
John Newton, cel care a compus imnul „Har uimitor”, atunci când Isus a pus stăpânire pe viaţa lui,
a încetat să mai facă comerţ cu sclavi. Charles Colson, omul de încredere al lui Nixon, după ce s-a
convertit şi-a devotat viaţa lucrării în penitenciare. Ce s-ar întâmpla cu veacul nostru stăpânit de
lăcomie, dacă Isus ar pune stăpânire cu adevărat pe vieţile noastre şi ne-ar elibera de demoni?