Sunteți pe pagina 1din 15

CAPITOLUL AL PATRULEA Biserica Clerul nalt si popii de tar. Latifundiile episcopiilor si ale mnstirilor; mnstirile nchinate" si celelalte.

Unde vedem o fat bisericeasc uneltind ca s pun mna pe o mostenire. Religia poporului: credint si superstitii. Un fapt divers: abjurarea nereusit a tinerei Zenaida. Amintirea martiriului lui Constantin Brncoveanu. n Dacia, crestinismul ptrunsese, fr ndoial, chiar de la nceputul colonizrii romane, adus de legionari, mai ales din rsritul imperiului. O dovedesc numeroase vestigii arheologice, precum si limba, unde toate cuvintele despre ceea ce se poate numi crestinismul de baz" snt latinesti: Dumnezeu (de la Dominus Deus), duminic, cruce, crestin, biseric, lege (lege sacr, religie), cuminecare, rugciune, altar, Scripturi, snt (sfnt, mai ales n cuvinte compuse ca Snta Mria, Sn Petru, Sn Nicoar, deoarece, n limbajul curent, a fost nlocuit cu sfnt, prin contaminare cu slavonul sventu). Cu toate acestea, organizarea ecleziastic , instalarea unei ierarhii bisericesti au asteptat sfrsitul marilor nvliri barbare si coincid, probabil, cu perioada de glorie a primului tarat bulgar. Iat de ce romnii au pstrat slavona veche drept limb bisericeasc pn la sfrsitul secolului al XVII-lea, ns tot timpul au fost supusi, de departe, patriarhatului Constantinopolului. Urmarea este c cei mai multi termeni privitori la organizarea ecleziastic, precum si la teologie sau la literatura religioas snt de origine slavo-greac. n perioada de care ne ocupm, Biserica ortodox romn, att din Principate ct si din imperiul austriac, tine tot de patriarhul din Constantinopol. ns legtura este foarte slab, mitropolitii din Moldova si Muntenia bucurndu-se de o autonomie aproape complet. Patriarhul de la Constantinopol scrie Wilkinson , desi este recunoscut drept capul ierarhiei, nu are nici un control asupra bisericii din cele dou Principate, iar, la naltii prelati, are prea putin trecere." Mitropolitul (adic arhiepiscopul metropolitan) din Muntenia si avea resedinta la Bucuresti. Dioceza lui acoperea sapte judete din 141 centrul si sud-estul trii. Existau apoi trei episcopi, cel de Rmnic pentru Oltenia, cel de Arges pentru dou judete la est de Olt, si cel de Buzu pentru cele trei judete de la nord-est, nspre Moldova. Cea mai mare parte a timpului, cei trei episcopi o petreceau la Bucuresti unde alctuiau, mpreun cu mitropolitul, Sfatul Bisericesc. Dintre ei, domnitorul si boierii alegeau mitropolitul, cnd scaunul era liber, nainte de a cere confirmarea patriarhului.

n Moldova, dup pierderea Bucovinei si a Basarabiei, nu mai rmn, n afar de scaunul mitropolitului de la Iasi, dect episcopatele de la Roman si de la Husi. Episcopul de Roman era de obicei ales de ctre domnitor si de ctre boieri, s-i urmeze mitropolitului. Fiecare sat, ne spune Wilkinson, si avea mica lui biseric. Bisericile acestea de tar erau destul de srccioase, fiind uneori construite din lemn. n schimb, cele mai multe din bisericile din orase, precum si cele din mnstiri, erau fcute din crmid sau din piatr, iar interiorul era, cel mai adesea, bogat mpodobit. Numrul bisericilor si al mnstirilor ce se afl nluntru si n afara oraselor este necrezut de mare", scria Raicevich, n 1788. Vreo zece ani mai trziu, Wilkinson numra saptezeci de biserici la Iasi, iar la Bucuresti nu mai putin de trei sute saizeci de biserici si douzeci de mnstiri. Aceleasi cifre, sau cam aceleasi, si la Lagarde: trei sute saizeci si sase de biserici si douzeci de mnstiri dar nu cumva avuseser aceeasi surs de informatie? Cifrele acestea ni se par exagerate. Tot pe vremea aceea, Dionisie Fotino, ale crui informatii par vrednice de crezare, numr la Bucuresti: 9 mnstiri domnesti (printre care intr si mitropolia), 8 mari mnstiri, 10 mnstiri de rangul doi, 72 de biserici, 17 capele si 24 de biserici de lemn n mahalale. Chiar dac am aduga vreo cteva capele mai mici, din incinta mnstirilor, a scolilor si a spitalelor, si cteva capele private pe lng locuintele marilor boieri, sntem departe de cifrele lui Wilkinson si Lagarde. Numrul preotilor era destul de mare. Wilkinson spune c erau vreo cincisprezece mii. Tot pe vremea aceea (anii 1810), Dionisie Fotino d cifra, care pare mai exact, de 10 278. Statisticile oficiale nu dau totusi dect 5 650 de preoti n Moldova, n 1838, si 6 904 n Muntenia, n 1839. Cum, ntre timp, populatia din cele dou provincii crescuse mult, trebuie s deducem fie c, n timpul acestui sfert de secol, care cunoscuse schimbri att de profunde, numrul membrilor clerului sczuse foarte mult, fie c Wilkinson si Fotino 142 se nselaser. D'Hauterive, n 1785, gsise si el c numrul preotilor era prea mare, si pusese aceast nmultire pe seama interesului pe care l aveau episcopii s-si sporeasc numrul subordonatilor, de vreme ce, de la fiecare, aveau un venit. Popa tria din banii de pe slujbe (pltiti, cel mai adesea, de tran, n natur), ns, la rndul su, trebuia s dea o sum de bani episcopului sau mitropolitului. Popii, ca si clugrii, se recrutau aproape toti dintre trani. De aici, nftisarea lor necioplit si nvinuirea c nu stiu de nici unele, adus de cei mai multi dintre observatorii strini. De Giers, la nceputul anilor 1840, va prelua cele ce se spuneau despre purtarea depravat a clugrilor si despre desele scandaluri strnite de vecintatea mnstirilor de clugrite. Iar Wilkinson ne ncredinteaz c doctrinele cele mai precise ale religiei crestine snt pervertite aici de necunoasterea lucrurilor sau de interesele preotilor grosolani si nestiutori care necinstesc sfntul nume de crestin". La fel de necruttor, Lauren9on sustine c este greu s afli n Europa un cler mai nestiutor, mai superstitios si mai aplecat ctre ticlosie dect cel din Tara Romneasc. Dup ce fac slujba la biseric, popii snt ntlniti, ndeobste, la circium si n locurile deocheate".

Mai ngduitor, Recordon noteaz, tot pe vremea aceea: n general, pastorii cunosc dogmele religiei la fel de putin ca si oamenii din popor al cror suflet le este dat n grij; snt ns plini de nflcrare si cred mult n actele ce nconjoar cultul." naintea lui, d'Hauterive voia, si el, s-i absolve pe preoti de nvinuirea c ar rs-pndi superstitiile; acestea se transmit din tat n fiu, iar popii snt la fel de ignoranti ca si cei din popor. Le gseste, n schimb, niste mari nsusiri: Dup ce ajung preoti, se ntorc n clasa enoriasilor lor, crora le snt pild de rbdare si de iscusint. Snt cei mai buni printi, cei mai buni soti, cei mai buni steni de prin partea locului; rareori se ntmpl s-i supere pe ispravnici cu pretentiile sau cu nemultumirile lor. Nu-i vezi niciodat n crciumi sau n locurile unde se vinde butur. Pesemne c pildele care se vd pot ndrepta purtarea oamenilor mai curnd dect cele spuse din gur, pe care nimeni nu le ascult si nici nu le ntelege." Pe cine trebuie s credem? Optica se schimb dup timp si loc si, fr doar si poate, dup caracterul, dispozitia si prejudectile observatorului. Realitatea este c marea majoritate a clerului secular se recruteaz din rndul trnimii. Tot asa, clugrii, exceptiile fiind foarte 143 rare. Din cnd n cnd, cineva de neam mare se poate clugri; ns de cele mai multe ori, este vorba de cineva care se retrage la mns-tire la btrnete sau cnd rmne vduv. Wilkinson afirm: ntru-ct toate fetele bisericesti snt de obrsie modest, sau se trag din popor, ca oameni snt dispretuiti de boieri; doar puterea spiritual le este respectat." Si de data aceasta Wilkinson este prea categoric-n secolul al XlX-lea, Moldova va avea doi mitropoliti ce se trgeau din marea boierime: Veniamin Costache si Calinic Miclescu. Pe de alt parte, vizitnd, pe la nceputul anilor 1840, mnstirea de maici de la Vratec, de Giers scrie: Pretutindeni am vzut simplitate, bunstare si o curtenie desvrsit. M-am mirat de nobletea chipului si de purtrile alese ale multor micute. Unele dintre ele vorbeau frantuzeste cu mare usurint. Am aflat c fac parte din cele mai bune familii boieresti. Stareta nssi era o Sturdza." Viata preotului de tar era ntru totul asemntoare aceleia a tranilor n mijlocul crora slujea; un pic mai bun totusi, datorit milosteniei enoriasilor si acelui dram de respect pe care i-1 artau reprezentantii autorittii, att de temut de muritorii de rnd. n schimb, naltele fete bisericesti, care primeau o sum fix de la clerul secular din subordinea lor, triau n belsug. Raicevich si Wilkinson apreciaz, c mitropoliile din Bucuresti si Iasi aveau un venit anual de 400 000 de piastri fiecare: o parte provenea de la o tax de 15 piastri asupra tuturor preotilor din subordinea lor. Cci mitropolia si episcopiile aveau domenii foarte ntinse. Un obicei strvechi cerea ca domnitorii, boierii, negustorii bogati si, n cele din urm, orice om cu oarecare dare de mn s lase, pentru iertarea pcatelor, sau din cucernicie, ori ca act de cint, ceva mostenire bisericii parohiale sau vreunei mnstiri. Aproape toate mnstirile din cele dou Principate erau ctitorii domnesti sau ctitoriile vreunui mare boier, pe care urmasii tineau cu tot dinadinsul sa le ntretin, s le nfrumuseteze, s le nzestreze cu noi mosii, nct, la nceputul secolului al XlXlea, s-a putut stabili c propriettile bisericesti reprezentau un sfert sau poate chiar o treime din totalitatea pmnrului arabil al trii. Mai mult nc, drnicia domnitorilor si a boierilor se ntindea mult peste fruntariile trii, la ntreaga ortodoxie sud-orien-tal, pn la Locurile Sfinte si pn n Egipt. Se stie oare c, de pild, cea dinti Biblie tiprit cu litere arabe pentru crestinii din Siria a fost scoas, n 1711, datorit generozittii lui Brncoveanu? Veacuri de-a rndul,

dup cderea Bizantului si a despoiatelor sau a regatelor din Moreea, Bulgaria si Serbia, si nainte ca ndeprtat; 144 jyfoscov s se fi interesat mai ndeaproape din motive care nu tineau doar de cele duhovnicesti de crestinii din Balcani si din Orient, domnitorii Moldovei si ai Trii Romnesti snt, pentru patriarhii din Orient si pentru arhimandritii din mnstirile de la Athos, de la Locurile Sfinte si de la Sinai, ocrotitorii firesti ai crestinilor din imperiul otoman53. Patriarhii din Orient, n cutare de sprijin, vin unul dup altul la Bucuresti si la Iasi, si uneori rmn acolo ani de-a rndul. Atunci, pe lng danii si bani, s-a ajuns foarte repede la o alt form de sprijin, care, treptat, se institutionalizeaz: este vorba de acele mmstiri nchinate", adic mnstirile din tinutul romnesc hrzite de ctitorii lor domnitori sau boieri unei mnstiri de la Muntele Athos, Locurile Sfinte sau Sinai ori patriarhilor din An-tiohia, Ierusalim sau Alexandria. La nceput, actele de donatie specificau faptul c din veniturile mnstirilor nchinate" se acopereau, nti, cheltuielile de ntretinere a mnstirii, precum si cele cerute de operele de binefacere n spitale si n scoli, de pild , apoi drile ctre domnitor; numai ce rmnea mergea la institutia strin creia i era nchinat mns-tirea. Cu timpul, mnstirile grecesti prind curaj: capt, la nceput, dreptul de a inspecta, dup aceea dreptul de a trimite un egumen, care avea s devin staretul mnstirii; si, curnd, n afar de impozit (care, de altfel, n mare parte, ia si el calea strinttii), mai toate veniturile vor fi scoase din tar pentru a ntretine niste comunitti religioase, undeva departe, n Grecia sau Orient. Domnitorii se arat nemultumiti nc din secolul al XVII-lea si iau msuri ca lucrurile s fie ca mai nainte, ns, n epoca fanariot, nu mai este cu putint s tin piept puterii clerului grecesc, care, pe viitor, va pretinde c mosiile mnstirilor nchinate snt, de drept, proprietatea mnstirii beneficiare. Mnstirea Sfmta Ecaterina, de la Sinai, invocnd o strveche donatie fcut de boierii Golesti, ceruse, pur si simplu, s intre n posesia dealului pe care se afl mitropolia din Bucuresti. A fost proces, si mitropolia a fost silit s cad la nvoial si s cedeze mnstirii de la Sinai terenuri si prvlii n jurul bisericii Sfintul Gheorghe, fostul sediu al mitropoliei nainte de mijlocul secolului al XVII-lea. Dup socotelile fcute, la nceputul secolului al XlX-lea, jumtate din mnstirile din Principate erau nchinate" si posedau 1/7 din pmntul arabil al trii! 145 D'Haufenve se arat nemultumit nu numai de exploatarea mns-tirilor moldovenesti de ctre clerul grecesc, dar si de ngmfarea si de abuzul de putere al acestuia, care nu se ddea n laturi s se amestece n treburile interne ale trii: Strinii acestia, care au adus n mnstiri o trufie necunoscut de pmnteni, capt totodat, datorit religiei, o autoritate pe care fetele bisericesti din Moldova n-au gndit vreodat s-o impun poporului."

Un fapt divers" de la nceputul secolului ilustreaz cum nu se poate mai bine ndrzneala clugrilor greci: Unul din fiii marelui vornic Gavril Conachi se clugreste, la vrsta de 26 de ani, sub numele de loanichie. Btrnul vornic Conachi, care este nesfrsit de bogat, dar cruia vrsta i ntunecase putin mintea, cade n capcana unui clugr grec, Daniel pe nume, care, ani de-a rndul, stoarce de la el mari sume de bani ca preceptor al celorlalti fii ai lui, dou fiinte bolnvicioase, pe care-i trste pe la Viena si prin alte prti din Europa, chipurile ca s consulte cei mai buni medici; apoi ncepe o adevrat goan dup mostenire. La moartea tatlui su, n 1809, fratele loanichie, ducndu-se, de la m'is-tirea Neamtu, unde era clugr, la Iasi, la cptiul surorii sale, si ea pe moarte, este rpit dintr-o biseric si dus n lanturi la mnsti-rea Floresti, unde este tinut nchis ntr-o chilie, pzit de niste tigani. Acolo, dup ce au trecut cteva zile, afl c tatl lui, n testamentul pe care-1 lsase, ...l druise, cu partea lui de mostenire cu tot, m-nstirii din Floresti, mnstire nchinat" unei mnstiri de la Muntele Athos! Unul din paznicii tigani se milostiveste de el si trimite vorb cumnatului, Alexandru Callimachi care va alerga o lun ntreag, pe la cele mai nalte instante civile si religioase pentru ca nefericitului loanichie s i se dea drumul si s i se ngduie s se ntoarc la draga lui mnstire Neamtu, de unde avea s intenteze un proces pentru anularea testamentului, ns puterea clugrilor greci din Moldova era att de mare, nct, desi a cstigat n fata Divanului si desi n 1812 nsusi vrul cumnatului su, Scarlat Callimachi, a fost pus pe tronul Moldovei, nici peste opt ani nenorocitul Conachi nu este ferit de uneltirile egumenului grec de la Floresti. Iat o scrisoare de la fratele loanichie Conachi ctre mitropolit: Aud c printele Luca, ce esti la mnstire Floresti, nu m-ar fi uitndu, cu toate c sntu tras aice ntr-acestu sfntu lcas, ci prin judecti cu jalobe ctr Mrie Sa Vod m-ar fi cerndu s fiu acolo sztoriu la ace mnstire, trgndu-lu si parte de mostenire: negre146 situ c aciasta l faci mai mult s m cei, iar nu c i-ar fi mil de mine. [...] M rog daru Preaosfintiei Voastr cu lacrmi, milosti-vesti-te asupra me, unui pctos, si m scoate din robiia aciasta, n cari umbl s m bage printi greci [...]. Cci nici o pravil politi-ciasc sau bisericiasc (socotescu) nu poati s m siliasc, sau s m ndatoreasc a mergi de la patriia me la locuri deprtati, cu primejdie vietii mele, ca s mntuescu sufletulu mieu, cnd potu s m mntuescu si ntr-aciast sfnt mnstire, unde am si statornicia me si pre duhovnicii mei de o limb cu mine" (N. IORGA, Documente privitoare la familia Callimachi, pp. 5556). Episcopiile sau mnstirile pmntene nu se dau nici ele ndrt n fata unor combinatii" ca s pun mna pe pmnt. Astfel, n timpul rzboaielor dintre Turcia si Austria, de la nceputul secolului al XVIII-lea, si a ocuprii Olteniei (1718-1739), Nicolae Mavrocor-dat confiscase bunurile boierului Serban Grdisteanu pentru colaborare cu austriecii; si, n pofida amnistiei si a prevederilor din tratate, mostenitorii lui nu putuser s le ia napoi. Dup demersuri nesfrsite si datorit interventiei patriarhului de la Constantinopol, ajung, n sfirsit, la urmtorul compromis: mprtirea pmntului redobndit ntre mostenitori si Mitropolia din Bucuresti... n schimbul dreptului perpetuu pentru membrii familiei Grdisteanu de a fi nmormntati n cripta catedralei...54

Afacerea cu mnstirile nchinate" avea s devin, n secolul al XlX-lea, o problem international; profitnd de reactia otoman mpotriva Eterici, n 1821, domnitorii Grigore Ghica si Ion Sandu Sturdza i alung pe egumenii greci si opresc scurgerea banilor n strintate. Dar, sub presiunea Rusiei, sultanul, prin firman imperial, i pune la loc. Va trebui asteptat ngenuncherea trectoare a Rusiei, dup rzboiul Crimeii si unirea Principatelor, pentru ca, n 1863, domnitorul Alexandru loan Cuza s poat face secularizarea averilor mnstiresti", adic s le nationalizeze. Bogtiile acestea adunate de mnstiri si de episcopii aveau asupra moralittii naltelor fete bisericesti urmri jalnice. Fr a merge pn acolo nct s afirmm, asa cum face Wilkinson, c Sfatul (superior al Bisericii) este tribunalul cel mai corupt din toat tara" si c faptele si hotrrile lui [...] par s fie puse la cale numai pentru 147 a ndemna lumea la depravare si la alte rele", trebuie totusi s mrturisim c legtura episcopilor si a staretilor cu bunurile lumesti nu era fcut s-i aseze, asa cum s-ar fi cuvenit, de partea aprtorilor vduvei si a orfanilor. Proprietari ai unor imense latifundii, aidoma marilor boieri, snt tot timpul n procese cu tranii de pe mosiile lor sau cu tranii liberi din vecintate. Au pe mosii elestee, mori, cazane de tuic si crciumi pe care le exploateaz ca si boierii, sau, si mai ru, ca arendasii. Dac preocuprile acestea, foarte lumesti, si puteau, la urma urmei, gsi o justificare economic, existau alte practici, prea putin ortodoxe, de care, dac este s ne lum dup gura lumii, vinovate se fceau naltele personalitti ecleziastice; se spunea c era destul s dai o sum de bani cui trebuie ca s capeti numaidect divortul sau anularea cstoriei ori s cstigi un proces sau, si mai grav, s fii dezlegat de jurmnt. Iar cu jurmintele, nsotite de amenintri si de blesteme, nu prea era de glumit. n 1798, cnd Constantin Hangerli vrea s pun din nou taxa pe bovine, vcritul, desfiintat printr-o lege dat de Constantin Racovit n 1763, mitropolitul si boierii se mpotrivesc, nu att, de bun seam, din mil pentru tran, ct de team de cumplitele blesteme, cuprinse n textul legii, care aveau s-1 ajung pe cel ce se va ncumeta s restabileasc vcritul. Am vzut mai nainte c patriarhul din Constantinopol, mai neajutorat si crezndu-se pesemne mai aproape de Atotputernicul, se dovedise mai usor de clintit cnd a fost vorba s-1 dezlege pe domnitor de legmnt dup ce a primit de la acesta un plocon de cincizeci de pungi cu aur. n clipa fatal, adic atunci cnd, peste cteva luni, Hangerli a murit sugrumat, si-o fi amintit oare de blestemul cuprins n legea din 1763? O alt mrturie despre ceea ce nsemnau, pentru domnitor si pentru boieri, ca si pentru popor, binecuvntrile sau blestemele Bisericii, ne este adus de un document din 1815: la cererea domnitorului Scarlat Callimachi, patriarhul, n Sfatul su, d iertarea pcatelor tatlui acestuia, domnitorul Alexandru Callimachi (mort n 1799); deoarece mrise taxele pe vin (vinarii), apoi, cindu-se, a retras decretul cu pricina, banii adunati fiind folositi pentru ridicarea unui spital... si a unor locuinte pentru consulii strini. Faptele acestea

148 se pare ns c nu erau de ajuns ca s-1 spele de pcat: trebuia s fie izbvit, chiar mort fiind, de ctre nsusi patriarhul ecumenic! Strinii arat, care mai de care, importanta dat, n toate pturile sociale ale populatiei, recomandrilor si interdictiilor Bisericii, de care trebuia s se tin seam cu mare grij, n privinta posturilor foarte aspre , Wilkinson spune c romnii mai curnd ar muri, de-ct s se ating, si bolnavi de-ar fi, de bucatele de pe lista fr de sfrsit a lucrurilor oprite". Ct despre srbtorile bisericesti, tot el afirm c snt vreo 210 zile de srbtoare pe an, iar locuitorii le tin cu sfintenie, cel putin n ce priveste ncetarea lucrului"... Lumea crede n diavol si n darul pe care-1 are agheasm de a-1 alunga din cas; n deochi, n blesteme si n tot soiul de farmece mpotriva crora se lupt cu descntece, de vreme ce este vorba de farmec, unde este pharmacum latin, incantatie, vrjitorie. Ca s se mrite, apoi ca s aib copii, n sfirsit ca s-si apere copiii de primejdiile care-i pndesc, femeile recurg adesea la practici magice care se adaug unor practici religioase exceptionale, cum snt posturile prelungite, hagialcul, rugciunile la icoane fctoare de minuni". La nmormntri, sicriul este nsotit de jelitul bocitoarelor (de la un cuvnt dialectal boace, pentru voace, lat. vocem, cf. vocero, n corsican). Lumea crede n strigoi (de la striga, cf. alb. shtriga si latinescul strix, un fel de bufnit, dar si vrjitoare) si, la tar, n jurul mormintelor, uneori, se petrec lucruri ciudate, menite s mpiedice sufletele mortilor s vin s tulbure linistea celor vii... (nsusi faptul c toate aceste cuvinte snt de origine latin ar putea fi o dovad c aceste credinte veneau din vremuri de demult, poate chiar de la popoarele mediteraneene preindoeuropene.) Lumea mai credea nc, chiar si pe vremea domniilor fanariote, n virtutile taumaturgice ale domnitorului aidoma regelui Frantei, care putea s vindece de glci. Corolarul unei astfel de credinte: calamittile naturale din vremea unui domnitor snt numaidect legate de numele lui, ca si cum el ar fi fost vinovat de ele asa au rmas poreclele Stefan Lcust" si Papur Vod". Ciuma din 1813 nu este ciuma din vremea lui Caragea", ci ciuma lui Caragea". n felul acesta, nenorocirea pare nedesprtit de domnie, organic legat de ea. 149 Wilkinson se indigneaz: Absurdittile si superstitia, care alctuiesc o parte att de mare din principiile fundamentale ale religiei grecesti, asa cum este ea practicat n prezent, au mare putere att n Moldova, ct si n Muntenia (iar traductorul lui, un catolic, de bun seam, noteaz n josul paginii: Cititorul si va da lesne seama, citind acest fragment si nc vreo cteva altele, c cel ce vorbeste este protestant"!). Dovezile de cucernicie constau n a face semnul crucii, a face mtnii n fata icoanelor, a le sruta si a aprinde o luminare n fata vreunui sfnt favorit." Exist, ntr-adevr, o multime de semne exterioare ale pioseniei: lumea se nchin cnd trag clopotele sau cnd trece prin fata unei biserici ori a unei troite; se fac procesiuni cu sfintele

moaste; parastasele snt multe si nu este scpat nici unul. In biserici, se intr la orice or din zi, ca s te rogi, ca s aprinzi o lumnare, ca s te legi n fata lui Dumnezeu... In vesnicul pomelnic al cltorilor apuseni despre ignoranta si superstitia ortodocsilor, trebuie s vedem si nentelegerea traditional a occidentalilor fat de formele caracteristice religiozittii orientale, axat, n mult mai mare msur dect la catolici si, cu att mai mult, la protestanti , pe manifestrile exterioare ale cucerniciei, care conditioneaz strile sufletesti: nchinarea la sfintele icoane, mtaniile, multimea de lumnri, mirosul de tmie, repetarea pn la obsesie a rugciunilor. Cine ar putea deosebi, fr s se nsele, credinta de superstitie? Unde sfrsesc gesturile cuvioase, dovezile exterioare de umilint, de cint, rugciunea cucernic, si unde ncep practicile superstitioase? S fi fost romnii mai superstitiosi dect alte popoare? Pesemne c Wilkinson nu cltorise niciodat n Sicilia sau n Creta. Si nici n Scotia! ns acelasi Wilkinson este de prere c numai lipsa desvrsit a fanatismului poate explica de ce, aici, clerul are mult mai putina trecere dect n alte tri unde se practic religia greceasc". Iat care este paradoxul: socotind c romnul este, pe de o parte, prea legat de riturile religiei sale, si, pe de alt parte, eminamente tolerant, multi strini l vor nvinui de oarecare rceal fat de credint, nvinuire preluat, curnd, chiar de romni, cel putin de ctre cei ce se ntorceau din occidentul rationalist si care, dintr-o dat, nu mai puteau suferi formele traditionale ale cucerniciei populare. Primele fraze dintr-un opuscul, publicat la Paris, acum ceva mai bine 150 de un secol, de ctre un medic romn55, rezum foarte bine argumentul: Nu se cunosc multe natii la care cucernicia s fie att de putin dezvoltat cum este la romni. [...] La ei, nu s-au pomenit vreodat certuri, secte, erezii, nici nentelegeri pornite de la religie, si nici persecutii de vreun fel." Iar mai departe, argumentul major, argumentul definitiv: romnii n-au dat sfinti! Credinta romnilor era, ce-i drept, de un soi aparte: la ei, manifestrile nu erau zgomotoase; nu se ntlneau mistici, exaltati, b-rrni credinciosi" fanatici; nici eretici, poate c nici sfinti, cel putin nu dintr-aceia fcuti de oameni; credinta lor era potolit, statornic, lipsit att de ndoieli, ct si de fanatism si intolerant. Viata de toate zilele era plin de smerenie. O smerenie naiv, simpl, desigur, dar care ptrundea totul; omul si fcea rugciunea cnd se trezea si cnd se culca, se nchina nainte de a rupe pinea sau nainte de a se apuca de-o treab, oricare ar fi fost ea. Si nu doar oamenii din popor fceau asa. La fel se petreceau lucrurile n toate pturile societtii. Ca s-1 zugrveasc pe btrnul boier Teodor Vcrescu zis Furtun, si ca s-i scuze caracterul aprins", Ion Ghica scrie: Dar apoi era om cu frica lui Dumnezeu, nu-i lipsea nici duminec, nici srbtoare s nu mearg s asculte sfinta liturghie; se nchina dimineata si seara dinaintea icoanelor, cte un ceas, fcnd la metanii; postea vinerea si miercurea, iar n ajunul Bobotezii, la Vinerea Mare, la Tierea Capului Sfinrului loan, la Ziua Crucii, nu punea nici undelemn n gur, si nu strica nici unul din cele patru posturi de peste an."

Acelasi Ion Ghica ne povesteste, despre Grigore Ghica, unchiul su mare, cel dinti domnitor al Munteniei dup epoca fanariot, urmtoarea ntmplare, pe care o aflase de la un fost ciohodar din politia domnitorului. Ciohodarul dormea n palat; deodat, este trezit n toiul noptii: l chema Vod la el n odaie. Omul se mbrac la iuteal si intr temtor n iatacul domnitorului. Ion Ghica red povestirea dup cum urmeaz: Cnd am intrat n iatac la vod, era sapte ceasuri, sau, cum s-ar zice astzi, o or dup miezul noptii. Vod era cu ghicelic de noapte pe cap si cu o scurteic lung de pambriu verde, mblnit cu pacea de samur; o fclie galben ardea ntr-un sfesnic mare de argint dinaintea icoanelor." Domnitorul l chemase la acel ceas trziu din noapte ca s-i porunceasc s plece, pe loc si n mare tain, undeva n provincie, s-1 ridice pe un prefect 151 necinstit. Ion Ghica, mai departe, comenteaz caracterul domnitorului Grigore: Capul nu-1 tia prea mult, dar cnd avea cte o pricin grea, chema de se sftuia cu trei oameni: cu vornicul Costache Crn-pineanu, cu clucerul Chiriac si cu basciohodaru Mciuc: dup ce-i auzea pe fiecare n parte, se culca, dormea un somn bun si pe la miezul noptii se scula, aprindea la candel fclia din Vinerea Pastilor de la epitaf, cdea n genunchi dinaintea iconostasului si se ruga lui Dumnezeu ca s-1 lumineze." Aceeasi dovad de credint naiv si simpl n urmtoarea dedicatie scris pe spatele unei icoane cu Sfntul Pantelimon, pe care marele logoft Pan Costescu o d finului su, n 1827, si pe care am pstrat-o: Aceast sfint icoan i-am dat-o lui Pan Olnescu, nepotul meu, fiindc eu 1am botezat, si-i las aceast porunc: s-1 prznuiasc nu cu praznice si mncri, ci cu duhul, pe acest sfnt mucenic, foarte sfnt, viteaz, tnr si frumos, ca s-i fie de ajutor la nevoie; s asculte toat slujba sfintului mucenic si s se roage si pentru mine, cci n bratele mele s-a mbrcat ntru Isus Hristos; si i-am dat-o ca s aib binecuvntarea mea. Pan Costescu 1827." Sfintii snt invocati la tot pasul pentru a li se cere ajutorul (dar si n sudlmi!); cci toat lumea de dincolo, desi nevzut, este foarte prezent, asa cum erau zeii Olimpului n spatele eroilor lui Homer. Si tot ce se ntmpl pe pmnt este voia lui Dumnezeu: bucuriile ca rsplat sau mil cereasc, durerile ca pedeaps pentru pcatele noastre sau ca s fim pusi la ncercare. n atta nesigurant si nedreptate, de care se loveste pretutindeni si oricnd, romnul nu are dect o scpare: Biserica, ngenuncheat n bisericuta ntunecoas, n fata iconostasului, unde flcrile a sute de luminri fumeg sub chipurile ncremenite ale sfintilor, el se simte numai acolo acas; ocrotit, izbvit, poate si iubit. Trsturile dominante ale religiei sale snt umilinta si acceptarea cu senintate a vointei dumnezeiesti. Cartea lui Iov si parabola fariseului si cea a vamesului snt, cu sigurant, n Sfint Scriptur, pasajele cele mai apropiate de inima lui. Mtniile, ngenuncherile, semnul crucii repetat la nesfrsit, srutarea ptimas a icoanelor pe picioarele nsn-gerate ale lui Cristos, toate aceste gesturi nu au nimic ostentativ; nici obligatie, nici fariseism, ci smerenie si cint sincer, rug la nemrginita mil a lui Dumnezeu. 152

Atunci, postura, gestul repetat, rugciunea devenit obsesie modelau gndul o dat cu trupul, pentru a-1 ajuta s gseasc linistea sufletului. Nu indiferenta religioas, ci doar lipsa fanatismului si a sectarismului a fcut s nu existe, n trile romne, nici un fel de rezistent serioas din partea Bisericii n fata modernizrii, spre deosebire de ceea ce s-a ntmplat n celelalte tri ortodoxe, mai ales n Grecia si n Rusia (ca s nu mai vorbim de fenomenele de respingere" pe care le vedem astzi n cele mai multe tri musulmane). Romnii snt, ntr-adevr, poporul cel mai tolerant din lumea crestin, dar tot ei snt visceral" legati de religia lor, de legea lor. Este interesant de vzut c lege a pierdut, n Evul Mediu, o mare parte din sensul de lege civil pe care nu-1 va recpta dect n secolul al XlX-lea pentru a desemna, ndeosebi, legea divin, legea prin excelent, religia; legea este ceea ce leag de o anumit ordine ce nu poate fi nclcat, iar ordinea aceasta este, n mod esential, ordinea divin. De aceea, apartenenta la ortodoxism se va confunda, n cele din urm, n subconstientul popular, cu sentimentul national; cu att mai mult cu ct propaganda, presiunea catolic se fcuser, n Evul Mediu, prin mijlocirea suzeranului ungur si dusese, adesea, la asimilarea nobilimii romne din Transilvania: dovad cazul lui lancu de Hunedoara si cel al fiului su regele Matei Corvin, sau cazul centilor Drgfi, urmasi ai voievozilor romni din Maramures. Asa se explic rezistenta multisecular, nu numai n fata islamismului, dar si n fata influentei catolice sau protestante. Cnd, la sfirsitul secolului al XVII-lea si nceputul secolului al XVlIIlea, dup ocuparea Transilvaniei de ctre austrieci, mitropolitul romn din Transilvania accept actul Unirii cu Roma, el nu o face dect dup ce s-a trguit ndelung si dup ce va fi primit toate asigurrile c riturile mostenite de la strbuni nu vor fi ntru nimic schimbate. Si n-o face dect n scop patriotic, n schimbul fgduielilor c Biserica sa va fi, din punct de vedere politic, egal cu celelalte culte, catolic si protestant, privilegiate pn arunci. Dup ctiva ani, cnd preotii si credinciosii vor fi cptat convingerea c fgduiala nu era dect o capcan, peste jumtate din ei vor prsi noua Biseric Uniat. Acest refuz de a abjura ortodoxismul credinta cea adevrat" explic, de asemenea, numrul mic de cstorii mixte 153 ntre romni si austrieci; iar faptul de a fi fost ortodox a fost atuul major cel putin la nceput al Rusiei Pravoslavnice", Rusia credintei celei drepte"56. O ntmplare povestit de Radu Rosetti red foarte bine drama pe care o putea reprezenta pentru romn actul de lepdare de credinta neamului. n 1 823, fostul mare vornic al Moldovei Ptrascu Crivea se afla n pribegie, cu toat familia, la Cernuti. Fugise din Iasi n 1821, din pricina evenimentelor legate de Eteric si a sngeroasei represiuni otomane care a urmat; nu se mai ntorsese nici cnd a nceput s domneasc primul domn pmntean", Ion Sandu Sturdza, pe care-1 ura si care spunea el era mnuit de crbunari" (carbonari). Asemenea celor mai multi din cei de seama lui, si luase cu el n exil

toat casa, n primul rnd guvernanta frantuzoaic a celor cinci fiice pe care le avusese dintr-o prim cstorie. Era o femeie de o mare distinctie, vduva unui viconte de Bois-Crecy, ghilotinat n timpul Revolutiei franceze; le crescuse pe cele cinci fete ca pe propriii ei copii, si se legase mult de cea mai mic, frumoasa si plpnda Ze-naida, singura ce nu se mritase nc. n societatea aceea pestrit din Cernuti, se stabiliser relatii sociale ntre boierimea moldoveneasc, local sau imigrat, pe de o parte, si administratia austriac, pe de alta. Se mai afla acolo si o garnizoan, foarte important. Se naste o mare dragoste, mprtsit, ntre Zenaida si un tnr locotenent austriac, Karl, baron de Frey-steg. Doamna de Bois-Crecy, numit, cu afectiune, Bonne Amie", dndu-si seama de piedicile pe care avea s le ntmpine un plan de cstorie, ncearc s-i fac pe tineri s renunte. De altfel, printii biatului se mpotrivesc din rsputeri: fiul lor s se nsoare cu fata aceea dintr-o tar barbar si, pe deasupra, schismatic? Degeaba spune Karl von Freysteg c fata se trage dintr-o excelent familie din tara ei, c a primit o educatie cum nu se poate mai aleas, nimic nu-i poate convinge. Vznd dezndejdea trirului, un clugr btrn, neam cu el, dup ce se sftuieste cu episcopul de Graz, i spune c ar fi o cale: fata sa se lepede de credinta ei si s treac la catolicism; arunci, totul va fi cu putint. Si, pe deasupra, un suflet va fi scpat de chinurile iadului care l asteapt pe orice schismatic! Atunci, este rndul vornicului Crivea s fie cuprins de o sfnt mnie aflnd de neobrzata pretentie a acestor strini! Fata lui drag, mndria neamului su, s-si lepede pentru un biet ofiteras credinta printeasc, 154 singura credint adevrat! Strmosii s-ar nvrti n mormnt! Karl, ncredintat c tatl fetei nu avea s se nvoiasc vreodat, cere, cu inima zdrobit, s fie mutat la Lemberg. Zenaida este dezndjduit. Se topeste de dor. Medicul familiei i spune tatlui s bage de seam: dac o va tine ntruna pe a lui, pentru fat nu mai este scpare, ori nebunia, ori moartea. Tatl, descumpnit, cere sprijin de la o fat bisericeasc, episcopul de Rduti, Dosoftei Herescu, mai ales c i este si prieten. Un curier clare alearg de la Cernuti la Rduti si se ntoarce, peste o zi si-o noapte, cu rspunsul episcopului: Cinstit al meu fiu duhovnicesc, biv vel vornic Ptrascu Crivea, arhiereasc binecuvntare. La ntrebarea ce-mi pui prin scrisoarea dumitale rspund: ca episcop nu-mi este iertat s ncuviintez trecerea la alt lege a unei fiinti crescut n sfnta noastr credint; prin urmare nu ncuviintez trecerea fiicei dumitale la legea papistas. Dac ns asi fi eu tat si mi s-ar da alegerea ntre moartea sau nnebunirea copilei mele si lepdarea ei de credinta noastr, asi ruga pe Dumnezeu s m lumineze si asi lua hotrrea ctr care m-ar ndemna inima mea n urma facerii acelei rugciuni. Dumnezeu s te lumineze. Al dumitale printe n Hristos si prieten adevrat. tDosofteiu, episcop al Rdutilor." Vorbele acestea ntelepte au adus un pic de liniste n inima vornicului Crivea. Nu, nu avea s fie osndit dac, de dragul fetei, avea s-i fac pe plac. Nefiind ns n stare s sufere ocara si umilinta acestei lepdri de lege, a spus c el se duce cu niste treburi la Odessa; cstoria fetei

avea s se fac n lipsa lui. Zenaida fusese lsat n grija doamnei de Bois-Crecy. Un preot polonez, care vorbea bine frantuzeste, avea datoria s-o nvete religia papistas", ntr-o institutie de fete catolice. Acolo, avea s se ntmple ceva neasteptat: btrna mam a intendentului lui Crivea, o grecoaic din Constanti-nopol, care trise demult n familie, unde i se spunea mama Anghe-lina, se strecoar ntr-o zi la Zenaida si, un ceas ntreg, o dojeneste att de aspru pentru crima de nespus pe care o svrsea, artndu-i totodat ce pedepse o asteapt pe lumea cealalt, nct Bonne Amie", cnd se ntoarce acas, o gseste pe Zenaida ntr-o stare de adnc disperare, i vor trebui cteva zile ca s-o linisteasc, spunndu-i c ceea ce i se cere s fac nu este cine stie ce mare lucru. Soseste ziua mult temut. Zenaida se afl n catedral, n genunchi; n jurul ei, snt numai catolici veniti s asiste la ceremonie, 155 la eveniment. Rspunde la ntrebrile rituale fr s se gndeasc ce spune. Clipa cea mare se apropie: va fi silit s rosteasc formula sacramental prin care se leapd de vechea ei credint, credinta printelui si a ntregului ei neam. n piept, inima i bate s se rup ntoarce capul ndjduind sa gseasc sprijin n privirea logodnicului, a omului pentru care se nvoise la aceast mare jertfa, ns dup un stlp, zreste o umbr, si privirea i se ncruciseaz cu o alt privire, cea a mamei Anghelina: ochi de jratec, nimicitori. Atunci, Zenaida scoate un tipt ascutit si fuge din biseric... Nu pot! Nu pot!" spunea ea ntruna, printre sughituri. Cnd logodnicul si Bonne Amie" o vor lua cu binisorul, cutnd s-o linisteasc, fata va izbucni ntr-un rs nspimnttor, smintit. A trit multi ani dup aceea, la mnstirea Agapia, cu mintea ntunecat. Era blnd; privea, pierdut, n deprtare, acolo, de unde, ntr-o zi, avea s vin s-o ia frumosul ofiter austriac, iubitul ei57. Dac trecerea la catolicism putea s provoace asemenea drame de constiint, ne nchipuim ct de greu putea fi acceptat convertirea voit sau nevoit Ia islamism. Realitatea este c, dintre toate popoarele crestine supuse stpnirii otomane, romnii snt singurii care, n ntregime, nu s-au lsat isla-mizati. Este drept c, de cnd fuseser siliti s se nchine sultanului otoman, voievozii trilor romne primiser fgduiala c religia mahomedan nu va fi practicat n tar, unde nici o moschee nu avea s fie deschis. Iar turcii s-au tinut de cuvnt, chiar si n momentele cele mai cumplite ale dominatiei lor, cnd nici o rezistent armat n-ar mai fi fost cu putint. S-si fi dat oare seama c romnii snt impermeabili" la islamizare? n Balcani, existaser si alte popoare rzboinice: bulgarii, srbii, albanezii... Cnd plpndele lor state fuseser nimicite, zidul crestinismului fusese si el zdruncinat: prti ntregi din el se drmaser: jumtate din tinutul bosniac, aproape dou treimi din Albania, o parte din Rodopii bulgresti trecuser la islamism. Si cti altii, fr s-si renege credinta, nu vor deveni slujitori ai noului suzeran! Doar la ctiva ani dup Kossovo, la Ancira (Ankara), ultimul grup combatant de oameni credinciosi sultanului Baia-zid, nfrnt de Timur Lenk, va fi format de un batalion de srbi. Ce s mai zicem de conversiunile individuale, cu miile, mai ales printre greci, si care s-au vzut pn n plin secol al XVII-lea? O multime de

ingineri, de arhitecti, de ministri, de amirali, de mari militari ai imperiului otoman, care snt de fapt renegati greci, bulgari, 156 r srbi, albanezi sau italieni. Marele vizir Ibrahim, de la nceputul secolului al XVIII-lea, este un renegat ungur. Renegatii din trile romne? Pot fi numrati pe degete, mai toti fiind pretendenti la tron, niste rtciti, n afar de un beglerbey si de unul sau doi pasi din neamul Basarabilor, nu se va gsi nici un romn n galeria de nalti slujbasi ai imperiului otoman. Putem spune, n jargonul nostru contemporan, c, vreme de patru secole de stpnire otoman, romnul a ndurat multe, dar n-a colaborat". Este o trstur de caracter la care se cuvine s meditm. n lumina aceasta, tragedia lui Constantin Brncoveanu, din 1714, _, capt valoare de simbol. Domnise douzeci si cinci de ani n Tara * Romneasc, pn cnd nvinuirea c s-ar fi dat de partea imperialilor 1-a pierdut n ochii sultanului. Pentru a rmne att de mult timp pe tron, n vremurile acelea, i va fi trebuit mult dibcie, se va fi nvoit la multe compromisuri. La judecata lui Dumnezeu ns multe i vor fi iertate; cci, n fata mortii, nici o amenintare, nici o fg-duial, nici o cazn nu 1-au fcut s-si lepede credinta. La 15 august 1714, ziua Adormirii Maicii Domnului, de fat fiind sultanul si o multime de viziri, pasi si ambasadori, va vedea, nainte de a muri, cznd rnd pe rnd capetele celor trei fii mai mari, dup cei al sfetnicului su lanache Vcrescu. Cnd a venit rndul mezinului, Matei, un copil de doisprezece ani, care este si el n fata cumplitei dileme: s mbrtiseze religia profetului sau s moar, istoria spune c biatul ar fi cerut ndurare, rugndu-1 pe sultan s nu-i ia viata, c se va face musulman! Arunci, printele l dojeneste: mai bine s mori de o mie de ori dect s te lepezi de credint! Copilul si revine, spune c va muri crestin si capul lui tnr se rostogoleste n tarin. Martiriul lui Brncoveanu va dinui n amintirea poporului criteriu suprem , iar bardul popular va cnta pentru veacuri: Brncoveanu Constantin/boier vechi si domn crestin...58 Si nc ceva de netgduit: n acele vremuri tulburi, vremuri de rzboi si, prin unele locuri, de o nspimnttoare mizerie, n mijlocul srciei spirituale caracteristice epocii, Biserica, n pofida pcatelor si a cusururilor ei, rmne, ca n Evul Mediu occidental, singurul refugiu al culturii. La tar, si adesea si la oras, popa este cel care joac rolul de nvttor pentru ctiva copii de trani, luati la ntmplare, sau fiindc asa fusese vointa boierului. Cele mai frumoase opere de art religioas snt adunate n biserici si n mnstiri. Acestea din urm detin cea mai mare parte a bibliotecilor, unde snt pstrate 157 manuscrise si crti de mare pret; aflm cu mirare c, n catalogul unei mnstiri din Iasi, se afl, pe lng lucrri religioase, un fond deloc neglijabil de lucrri stiintifice (matematic, fizica, geografie) si de numerosi autori greci si latini, ca Homer, Eschil, Euripide, Aris-tofan, Demostene, Vergiliu, Ovidiu, Cicero, n Muntenia, la mns-tirea Horezu, ctitorie a lui

Constantin Brncoveanu, gsim, n afar de crti bisericesti si de clasicii Antichittii, Pandectele lui lustinian si seria aproape complet a cronicarilor bizantini. Tot n mnstiri functioneaz cele mai multe tiparnite, chiar pn n secolul al XlX-lea (abia n 1817 este instalat la Bucuresti prima tiparnit particular), si exist dovezi c, spre deosebire de ceea ce s-a crezut, sub fanarioti, peste 80% din lucrrile care ies din tipografii snt scrise n limba romn. Literatura religioas ocup, desigur, primul loc, ns literatura laic ptrunde tot mai mult, inclusiv traduceri din autori occidentali. Unii episcopi sau stareti de mnstiri snt ei nsisi distinsi oameni de cultur, cum a fost, de pild, losif, episcop de Arges din 1793 pn n 1820, autor, traductorul unui mare numr de opere religioase, pe care le-a si tiprit. Urmasul su, Ilarion, a fost tot un om de seam, cu o cultur general foarte temeinic; a jucat un rol de prim mn n timpul revolutiei din 1821, fiind dintre oamenii apropiati lui Tudor Vladimirescu. Dosoftei Filitti, mitropolit al Trii Romnesti din 1793 pn n 1810, desi s-a nscut n Epir ca fiu al unui fost preot militar al Ecaterinei II, este un adevrat patriot romn, care avea s prseasc scaunul de mitropolit la presiunile Rusiei. A fcut mult pentru dezvoltarea nvtmntului religios si a culturii n general si a lsat o mostenire mare, menit s asigure burse unor studenti sraci. Unele mnstiri snt adevrate mici cetti autonome, care triesc din veniturile de pe mosiile proprii, dup formula economiei nchise: au tot ce le trebuie: turme, ogrzi cu psri, hambare cu grunte, mori, elestee si toti mestesugarii necesari modului de viat patriarhal, n vremuri grele, sate ntregi din mprejurimi, oameni si animale laolalt, se adpostesc dup zidurile de aprare, n timp de pace, acolo se afl scoala, spitalul; adesea, mnstirile slujesc de azil pentru btrni sau pentru nebuni, si, uneori, chiar drept nchisoare. Au ntotdeauna odi de oaspeti pentru cltori. Unele tin adevrate hanuri. De Giers, n timpul cltoriei de la Iasi la Bucuresti, mpreun cu Kotzebue, consulul su, n decembrie 1841, pe o vreme 158 cumplit, se mir de ceea ce gseste la Buzu, oras vestit pentru minunata cldire a episcopiei. De obicei, cltorii poposesc aici, unde gsesc mult ospitalitate, ba chiar lux si belsug. Cldirea a fost nltat de ctre episcopie anume n acest scop, din porunca stp-nirii, si este ntretinut din fondurile Bisericii, care, n Principate, snt foarte mari". n sfrsit, n Biseric si pentru Biseric se construieste si se picteaz necontenit. Este drept c stilul devine, pe vreme ce trece, tot mai searbd: ncetul cu ncetul'arta bizantin moare, iar prima influent a artei baroce sau a celei neoclasice occidentale asupra arhitecturii si a picturii este nefericit. ns, la adpostul bisericilor sau n chiliile mnstirilor, clugri si pictori laici necunoscuti duc mai departe vechea traditie a picturii bisericesti. Cu umilint si patim, cu pensula lui nendemnatic, pe scndur sau pe tencuiala proaspt de pe peretii afumati ai bisericilor, pictorul de icoane povestea, dup canoane, istoria sfnt. Bucuria lumina rareori chipul sfintilor, cci viata este suferint. Imaginea nu se dorea frumoas:

nu voia s fie dect nvttur pioas, rugciune mut, mrturie limpede a Adevrului. Dar, cteodat, din mila Cerului, icoana era druit, pe deasupra, si cu frumusete. 3C10m la rse-itro-laua nn-i de s de fure ti si elor Jlui rut. asii cu zut are -st-i o ca de s nii tt e-sn a