VIA}A, MINUNILE {I :NV|}|TURILE

SFÂNTULUI IERARH SERAFIM (SOBOLEV)

F|C|TORUL DE MINUNI
DIN SOFIA

1
2
VIA}A, MINUNILE {I :NV|}|TURILE
SFÂNTULUI IERARH SERAFIM
(SOBOLEV)

F|C|TORUL DE MINUNI
DIN SOFIA

EDITURA ADORMIREA MAICII DOMNULUI

BUCURE{TI 2003

3
 Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a Rom=niei
Via]a, minunile [i ;nv\]\turile sf=ntului ierarh Serafim
(Sobolev) f\c\torul de minuni din Sofia
Bucure[ti> Adormirea Maicii Domnului, 2003
192 p< 14.7x20.5 cm
ISBN 973-86321-0-2

235.3 SERAFIM SOBOLEV

Edi]ia orginal\ a fost preg\tit\ în M\n\stirea de maici

Acoper\m=ntul Maicii Domnului din ora[ul Sofia, cartierul
Kneajevo, înfiin]at\ de pururea pomenitul Arhiepiscop Serafim
(Sobolev)

Toate drepturile rezervate Editurii Adormirea Maicii Domnului.

Nici o parte din acest volum nu poate fi copiat\ f\r\ permisiunea scris\ a
Editurii Adormirea Maicii Domnului
Drepturile de distribu]ie ;n str\in\tate apar]in ;n excluvitate editurii.

Tradus\ din limba rus\, tehoredactat\ [i tip\rit\ ;n>

M\n\stirea Adormirea Maicii Domnului
Str. Televiziunii, Nr. 13, Sector 6, Bucure[ti
C.D. nr. 8

Editura ortodox\
Sf. Apostol [i Evanghelist Luca
© ET @Ekaterina Anghelova#

Pentru edi]ia rom=neasc\>

© Editura @Adormirea Maicii Domnului#

4
Arhiepiscopul Serafim (Sobolev)

(1881-1950)

5
6
 PREFA}|

C\tre cititorul rom=n

Marele pov\]uitor al Bisericii Ortodoxe Ruse din sec.

al XIX-lea, sf=ntul ierarh Ignatie (Briancianinov), de multe
ori arat\ ;n scrierile sale, ca unul din semnele esen]iale a
timpului nostru este dispari]ia pov\]uitorilor plini de Har
dumnezeiesc, c\l\uzitori ai vie]ii cu adev\rat duhovnice[ti
[i morale. Ca o urmare direct\ a acestui fapt, este ;nmul]i-
rea pov\]uitorilor fal[i, si apari]ia r\t\cirilor [i a ;n[elaciu-
nilor dr\ce[ti de tot felul care atrag in capcana lor aproape
intreaga lume. "Judec=nd dup\ spiritul vremii - scrie sf=n-
tul ierarh rus - putem presupune, c\ edificiul spiritual al
Bisericii, care de la o vreme a început s\ se clatine, se va
zgudui din temelie groaznic [i repede. Nu exist\ nimeni,
care s\ opreasc\ aceasta, nimeni, care s-ar ;mpotrivi."*
C=t de apropiat este sensul acestor cuvinte de proorocia
str\veche a Psalmistului> "Zis-au ;ntru inima lor, rudeniile
lor dimpreun\> veni]i [i s\ stingem toate praznicile lui
Dumnezeu de pre p\m=nt. Semnele lor, (adic\ ale prooroci-
lor adev\ra]i) nu am v\zut, nu este ;nc\ prooroc, [i pre noi
nu ne va mai cunoa[te" (Psalmi 73, 9-10). Dup\ anul 1923,
rudeniile spirituale de azi ai vr\jma[ilor de odinioar\ ai
Domnului - prorocii fal[i, fariseii [i to]i ipocri]ii - cu deose-
bit\ d=rzenie [i ;n mod foarte autoritar au ;nceput s\ reali-

* @Soli obuevaet - znamenie priblijenia kon]a# ("Sarea ;[i pierde puterea -

semnul apropierii sf=r[itului"), Holy Trinity Monastery, Jordanville, N. Y.,
1968.

7
zeze planul ;mp\ratului inamic al lui Dumnezeu, prev\zut
de proorocul Daniel> "s\ schimbe s\rb\torile [i legea"
(Daniel 7, 25). :n aceast\ lupt\ duhovniceasc\, ridicat\ ;m-
potriva Bisericii, prev\zut\ de sf=ntul ierarh Ignatie, de-
osebit de groaznic\ este dispari]ia vaselor Harului lui
Dumnezeu, a sfe[nicilor Duhului, ale c\ror lumin\ ne ajut\
s\ identific\m pov\]uitorii fal[i [i s\ sc\p\m de cursele lor.
Dar [i ;n zilele noastre, ;n ;ntunericul din ce ;n ce mai
dens al apostaziei, mila cea nespus\ [i ;n]elepciunea lui
Dumnezeu ne-a mai d\ruit un sfe[nic [i prooroc ale c\rui
fapte, cuvinte [i scrieri ;mpr\[tie mereu lumin\ duhovni-
ceasc\ ;nspre cei ce caut\ m=ntuirea.
Ap\rut ;n vremea noastr\ de dezastre nemaiv\zute, de
cutremure, foamete [i tulbur\ri (Marcu 13, 8) ;n sens di-
rect, [i duhovnicesc, sf=ntul ierarh Serafim este un dar ne-
pre]uit al lui Dumnezeu, nu numai pentru poporul bulgar,
ci [i pentru toate popoarele unde se p\streaz\ credin]a orto-
dox\ cea adev\rat\ [i se cinstesc cu dragoste "toate prazni-
cile lui Dumnezeu" (Psalmi 73, 9-10) [i "s\rb\torile [i le-
gea" (Daniel 7, 25), care sunt nedesp\r]it legate cu ;nchi-
narea dreapt\ adusa lui Dumnezeu. Din cauza aceasta pen-
tru fiii duhovnice[ti ai sf=ntului ierarh Serafim din Bulgaria
tip\rirea acestei c\r]i ;n limba rom=n\ este o bucurie mare,
[i totodat\ o m\rturie nou\ despre sfin]enia "B\tr=nului
Vladica"**, spre care se ;ntorc cu rug\ciune acum, aproa-
pe to]i credincio[ii din Bulgaria.
Înv\]\turile duhovnice[ti ale acestui vas nepre]uit al
Harului dumnezeiesc devin acum [i patrimoniul Rom=niei
ortodoxe. Pentru voi, fra]ilor [i surorilor ;ntru credin]\, ele
vor fi nu numai un far str\lucitor, care arat\ ]\rmul m=ntui-
rii, dar [i o lum=nare pascal\, lumin=ndu-v\ inimile cu raze

**A[a cheam\, ortodoc[ii bulgari ;n mod foarte duios [i plin de dragoste

arhiereii lor - nota trad.

8
din Împara]ia de Har a Luminii, ;n care vie]uia prin rug\-
ciune, chiar aici pe p\m=nt fiind, sf=ntul ierarh Serafim.
Viu [i acum, acest sf=nt om al lui Dumnezeu, f\r\ ;ndoial\
va ;ntinde acoper\m=ntul [i grabnicul s\u sprijin tuturor
celor care îl vor chema în ajutor, ;n inimile c\rora va ;ncepe
a vie]ui pilda vie]ii lui, cuvintele lui, înv\]\turile lui. El
;nsu[i va vorbi cu aceia prin via]a sa, prin predicile [i minu-
nile sale. Iar noi credem c\ cel mai important lucru este
faptul c\ autoritatea sfin]eniei lui va ;nt\ri [i ;ntre voi testa-
mentul lui irevocabil, pe care l-a l\sat fiilor s\i duhovni-
ce[ti - acela de a nu avea nimic ;n comun cu panerezia
ecumenismului, de a se ]ine neclinti]i de calendarul
bisericesc al Sfin]ilor P\rin]i [i de a p\zi Ortodoxia mai
mult ca lumina ochilor lor.
Acoper\m=ntul rug\ciunilor Sf=ntului ierarh Serafim
s\ fie totdeauna asupra Rom=niei ortodoxe!

† Fotie, episcop de Triadi]a

Sofia, 26 aprilie/9 mai 2003

Pomenirea sf. sf. mc. Vasile al Amasiei

9
 P\storul cel bun
;[i pune sufletul pentru oile sale.

(Ioan 10, 11)

10
CUVINTE {I POVESTIRI
DESPRE VIA}A
ARHIEPISCOPULUI
SERAFIM

11
12
 CUVÂNT DE AMINTIRE

al arhimandritului Panteleimon (Stari]kii)*

la un an dup\ moartea arhiepiscopului Serafim (Sobolev)

Din marea milostivire a lui Dumnezeu din 1926 eu

m-am aflat neîntrerupt al\turi de Vl\dica Serafim. În acest
timp am auzit de la el însu[i [i de la oamenii apropia]i lui
o mul]ime de fapte minunate din via]a Vl\dic\i, dintre care
unele vreau s\ vi le împ\rt\[esc vou\ ast\zi.
La mormântul Vl\dic\i noi citim cuvintele psalmis-
tului> Din pântecele maicii mele tu e[ti acoperitorul meu
(Psalmi 70, 7). Aceste cuvinte s-au adeverit în via]a Vl\di-
c\i, chiar de la na[terea sa. Acoper\mântul lui Dumnezeu
s-a întins deasupra lui în toate zilele vie]ii sale. Vechiul
vr\jma[ al mântuirii noastre, ca [i cum ar fi presim]it ce
adversar puternic [i de neînvins va avea în persoana Vl\di-
c\i Serafim, a încercat s\ împiedice venirea lui la via]\.
Mama lui, în chinuri groaznice, nu putea na[te, [i la decizia
medicilor se cerea o interven]ie chirurgical\> extragerea
sec]ionat\ a copilului, pentru a salva via]a mamei. În acest
timp mama [i-a revenit în fire [i, aflând decizia medicilor,
a interzis cu jur\mânt so]ului s\ nu permit\ uciderea copi-
lului ei.
Dup\ o noapte petrecut\ în chinuri groaznice, la pri-
ma lovitur\ a clopotului bisericii, la 1 decembrie 1881, ora
5 diminea]a, pruncul s-a n\scut singur, f\r\ nici un ajutor
din afar\. Atunci mama a cerut> „Ar\ta]i-mi copilul, din ca-
uza c\ruia era cât pe ce s\ mor.” {i când pruncul i-a fost
* Date despre arhimandritul Panteleimon (Stari]kii) vezi la pag. 51.

13
adus a zis> „Vai, ce „muhtar” serios s-a n\scut.” Copilul a
fost numit Nicolae, în cinstea Sfântului Nicolae, f\c\torul
de minuni din Mira Lichiei.
Dup\ aceea, în copil\rie, rudele îl mai numeau une-
ori „muhtar”, ceea ce lui nu-i pl\cea deloc. Deja dup\ mul]i
ani, fiind în Bulgaria, episcopul Nestor al Manciuriei, a vi-
zitat Sofia. El i-a d\ruit Vl\dic\i memoriile sale, unde în
capitolul despre vizita lui în Ierusalim se spune c\ în arab\
cuvântul @muhtar” înseamn\ @episcop”. Astfel, f\r\ s\-[i
dea seama, mama a spus> „Vai, ce episcop serios s-a n\s-
cut”. {i a[a, printr-un cuvânt necunoscut, a prezis soarta
nou-n\scutului.
V\ voi povesti acum un singur caz din copil\ria Vl\-
dic\i. Când Vl\dica avea 12 ani, înv\]a în grupa a patra a
[colii parohiale. Odat\, înv\]\torul a explicat la tabl\ un
exerci]iu foarte complicat de aritmetic\. Dup\ ce a terminat
de explicat, a întrebat clasa> „A]i în]eles?” Ca r\spuns a
urmat t\cere. „Vai, ce neatent asculta]i, v\ mai explic o da-
t\# - a zis înv\]\torul. {i dup\ a doua explica]ie, iar\[i a în-
trebat> „A]i în]eles?” Iar\[i a urmat t\cere. „Ce ton]i, nu în-
]elege]i nimic! Explic a treia oar\.” Dup\ explica]ie, înv\]\-
torul a întrebat> „A]i în]eles?” Ca r\spuns a urmat t\cere.
Înv\]\torul s-a sup\rat [i a strigat enervat> „Ei, cine dintre
voi e prost, s\ ias\ în mijloc!” Atunci Nicolae s-a ridicat [i
a stat înaintea lui.
@Oare tu, Sobolev, e[ti prost?” a întrebat înv\]\torul
surprins. „Da, sunt prost !” - a r\spuns Nicolae. „Ce fel de
prost e[ti tu? Tu e[ti un b\iat de[tept [i bun. Treci la loc! ”
Înv\]\torul s-a amuzat, a încetat s\ mai explice exer-
ci]iul [i a început s\ le citeasc\ copiilor o poveste. Fapta
b\iatului l-a uimit nespus de mult, deoarece Nicolae înv\]a
foarte bine [i a terminat [coala ca [ef de promo]ie. Astfel,
înc\ din copil\rie s-a manifestat acea minunat\ smerenie,
pe care Vl\dica a avut-o toat\ via]a. În el s-au adeverit

14
cuvintele sale preferate, pe care adesea la repeta fiilor
duhovnice[ti> Dumnezeu celor mândri le st\ împotriv\, iar
celor smeri]i le d\ har (I Petru 5, 5).
Despre iubirea sa pentru cei de aproape, care îi era
atât de caracteristic\, pe care o manifestase înc\ din tinere-
]e [i ne era atât de cunoscut\ nou\, celor apropia]i, ne dove-
de[te urm\torul caz. Vl\dica era în clasa a 6-a a seminaru-
lui. To]i elevii s-au adunat pentru a-l demasca pe ho]ul M.
din clasa lor. De la catedr\, pre[edintele adun\rii a început
discursul de învinov\]ire. M., în]elegând despre ce e vorba,
s-a sculat de la locul s\u [i s-a a[ezat în banc\ lâng\ Sobo-
lev plecându-[i capul. Nicolae a început încet s\-l lini[teas-
c\> „Nu-i nimic, nu-i nimic. Nu te teme !” „Colegi, - a spus
pre[edintele, - Nicolae Borisovici Sobolev (a[a îl chema pe
Vl\dica în lume) l-a luat pe ho]ul M. sub protec]ia sa, dar
nu [tie c\ acum dou\ s\pt\mâni M. i-a furat galo[ii noi!”
M. a plecat capul [i mai jos [i a început s\ [opteasc\> „De
ce am f\cut aceasta, de ce am f\cut aceasta?” Nicolae, ia-
r\[i a început s\-l lini[teasc\> „Nu te teme. Cine-i f\r\ p\-
cat?” Pre[edintele a zis [i mai tare> „Colegi, Nicolae Bori-
sovici Sobolev nu [tie c\ acum trei zile el i-a furat [i m\nu-
[ile”. Îns\ Sobolev a continuat s\-l lini[teasc\ pe M.
Când clasa a decis s\ cear\ exmatricularea lui M. ca
unui ho] notoriu, atunci Nicolae l-a ap\rat fierbinte [i, tre-
când peste împotrivirea clasei întregi, i-a ob]inut o demisie
din proprie ini]iativ\, astfel salvându-l de o ru[ine pentru
toat\ via]a.1
Fiind în penultimul an de seminar, Nicolae s-a
aprins de dorin]a de a-[i dedica Domnului întreaga sa via]\.
El a început s\ se roage cu lacrimi [i a f\cut o promisiune
Mântuitorului> „Mântuitorul meu! Ajut\-m\ s\ scriu bine
compunerile, iar eu Î]i promit s\ fiu monah [i s\-]i apar]in

1 Mai târziu M. s-a îndreptat [i a ajuns un preot bun - nota red.

15
cu to]i atomii fiin]ei mele.” Din acel moment, compunerile
sale erau cele mai bune din toat\ clasa.
Vl\dica vorbea mereu cu o deosebit\ dragoste des-
pre mama sa, rug\toare smerit\, ce avea darul lacrimilor [i
care în toate necazurile alerga la Dumnezeu cu rug\ciuni
fierbin]i. Vl\dica era dragostea [i mângâierea ei.
Când a terminat seminarul, mama, socotindu-i s\n\-
tatea prea [ubred\ pentru a urma Academia, a depus toate
eforturile s\-i aranjeze via]a [i s\-l fac\ preot. Pentru acea-
sta trebuia s\-i g\seasc\ mireas\. Iubindu-[i mama [i neîm-
potrivindu-se ei niciodat\, Nicolae s-a supus întru totul
voin]ei ei, chiar nepomenind despre jur\mântul de a fi mo-
nah. Neb\nuind nimic, mama a început s\-l pe]easc\ [i o
var\ ei au colindat c=teva ora[e [i sate în c\utarea unei
mirese potrivite. Dar nu aceasta era voia lui Dumnezeu [i
de fiecare dat\ în]elegerea se strica, adesea într-un mod de
neîn]eles.
Urm\torul caz este foarte semnificativ. Una din mi-
rese era o fecioar\ frumoas\ [i în]eleapt\, fiica mijlocie a
p\rin]ilor ei, pe nume Nastea. În timp ce p\rin]ii discutau,
Nicolae a decis s\ nu participe la aceast\ convorbire, [i se
plimba cu cele trei surori de-a lungul c\ii ferate. În timpul
plimb\rii, Nastea l-a întrebat de ce nu s-ar înscrie mai întâi
la Academie [i apoi s\ se c\s\toreasc\. El a r\spuns c\ o fa-
ce la dorin]a mamei. Atunci ea l-a întrebat> „Dar nu vre]i s\
v\ c\s\tori]i?” Nicolae a spus c\ nu. “De ce?”- a întebat ea.
„Deoarece doresc s\ fiu monah,” - a r\spuns el.
La întoarcere, sora mai mic\ i-a povestit totul ma-
mei sale, iar ea a început s-o învinov\]easc\ pe mama Vl\-
dic\i, c\ î[i pe]e[te fiul care dore[te s\ fie monah [i astfel
în]elegerea s-a stricat.
Pe drum, mama l-a întrebat> „Kolea, de ce i-ai zis lo-
godnicei despre dorin]a ta de a intra în monahism?# „Dar,

16
mam\, ceea ce am sim]it, aceea am [i zis,” - a r\spuns
Nicolae.
Cu toate acestea, mama [i-a continuat încerc\rile s\-
l însoare. În sfâr[it, pe la mijlocul lui august 1904, a spus>
„Toate încerc\rile noastre în ce prive[te c\s\toria [i hiroto-
nia ta nu au dus la nimic. Acum, aranjeaz\-]i soarta singur.”
La aceasta Nicolae a r\spuns> „Dac\ e a[a, atunci s\
mergem chiar acum în catedral\, la Maica Împ\r\teas\ a
Cerului, la icoana f\c\toare de minuni Bogoliubskaia2 [i s-
o rug\m pe Maica Domnului ca Ea Îns\[i s\-mi arate dru-
mul vie]ii.”
Mama [i-a dat acordul îndat\. Îns\ icoana f\c\toare
de minuni nu mai era în catedral\. Ea a fost dus\ înapoi în
satul Zimarovo, unde st\tea permanent. Dar în drum spre
catedral\ l-au întâlnit pe tovar\[ul lui Nicolae, Mi[a Smir-
nov, [i Nicolae i-a împ\rt\[it nedumerirea sa. „Tu ai înv\]at
atât de bine doar pentru ca s\ devii un d\sc\la[? Tu trebuie
s\ ajungi la Academie!,” - a zis Mi[a. Când Nicolae a pro-
testat deoarece e prea târziu [i nu s-a preg\tit pentru con-
curs, Mi[a l-a îndrumat c\tre Academia Teologic\ din Pe-
tersburg, unde examenele au fost amânate din cauza repa-
ra]iilor pân\ la sfâr[itul lui august. „Tu e[ti profund credin-
cios, - a zis Mi[a ap\sat, - încrede-te în Dumnezeu! Î]i va
ajuta Mântuitorul Însu[i. Du-te f\r\ nici o preg\tire.”
Aceste cuvinte nea[teptate, venite din partea primu-
lui om ie[it în cale, Nicolae Sobolev le-a primit ca un
r\spuns al Maicii Domnului la rug\ciunea sa, ar\tându-i
clar [i hot\rât drumul vie]ii. În acela[i timp el a sim]it în

2 Icoan\ f\c\toare de minuni a Maicii Domnului Bogoliubsko-Zimarovskaia

- manuscrisul vechi al icoanei f\c\toare de minuni a Maicii Domnului
Bogoliubskaia, care s-a prosl\vit prin multe minuni. Din a doua jum\tate a
sec. al XVIII-lea acest manuscris se afla permanent în satul Zimarovo din
gubernia Riazan. În fiecare an icoana era dus\ în procesiune în ora[ul Riazan,
unde r\mânea câteva zile - nota red.

17
inima sa o bucurie neobi[nuit\ [i când a împ\rt\[it-o ma-
mei, i-a spus c\ [i ea simte o bucurie mare, ad\ug=nd> „Se
pare c\ aceasta e voia lui Dumnezeu. Se pare c\ acesta e
drumul t\u.” Nicolae a plecat chiar atunci la biblioteca
seminarului [i luându-[i un sac cu c\r]i a început s\ se pre-
g\teasc\ pentru examene. Pentru preg\tire avea zece zile,
timp în care a reu[it doar s\ vad\ titlurile caspitolelor [i s\
r\sfoiasc\ sute [i mii de pagini din manualele mari de teo-
logie. Din aceast\ cauz\ în capul lui s-a format doar un
haos.
Primind binecuvântarea înduio[\toare a mamei,
Nicolae a plecat la Academie, aceasta d=ndu-i ultimii s\i
bani pentru drum.
Au început examenele scrise. Cel mai greu era pri-
mul examen scris la Logic\ cu tema> „Cum se poate expli-
ca, din punct de vedere logic, c\ în disputele filosofice
privind o singur\ problem\, argumentele ambelor p\r]i pot
fi diametral opuse”. Acest subiect greu a fost dat cu scopul
ca de la început s\ se fac\ o preselec]ie dintre cei mai buni
seminari[ti veni]i din toate col]urile Rusiei. Printre candi-
da]i au început suspinele. Ba unul, ba altul au început s\ se
ridice ca lumân\rile de la locurile lor, luându-[i înapoi
actele, pentru a pleca acas\. Atunci Nicolae a început s\ se
roage fierbinte> „Doamne, în]elep]e[te-m\ ce s\ scriu la
acest subiect dificil”. Ca r\spuns a auzit un glas interior>
„Nu scrie din punct de vedere logic, ci din punct de vedere
psihologic”. A început s\ scrie imediat c\ din punct de
vedere logic aceasta nu se poate explica, deoarece legile
logicii sunt identice. El a dezvoltat subiectul din punct de
vedere psihologic, bazându-se pe cuvintele Mântuitorului>
C\ci din inim\ ies gânduri. (Matei 15, 19) De aceea din
inima mândr\ a lui Lev Tolstoi ie[ea o înv\]\tur\ fals\, iar
inima plin\ de har a p\rintelui Ioan de Kron[tadt izvor\[te
adev\rul. Neînscriindu-se în subiect, Nicolae se îngrijora

18
foarte mult c\ s-a ab\tut de la tem\. Îns\, spre marea sa
uimire [i bucurie, el a ob]inut pentru aceast\ lucrare 4,50,
nota cea mai mare [i care se distingea printre notele de doi,
trei [i chiar unu ale altor candida]i.
Îns\ dup\ aceasta au urmat examenele orale. Primul
a fost la teologia dogmatic\. Pentru preg\tire au fost date
doar dou\ zile. Nicolae [i le-a petrecut în mansarda Acade-
miei, r\sfoind paginile manualului foarte mare. În ajunul
examenului, la ora 12 noaptea, el st\tea pe sc\rile ce du-
ceau la mansard\ [i plângea. În aceste dou\ zile el a reu[it
s\ se conving\ c\ din cele 150 de bilete [tia doar unul, acela
despre „Istoria dogmei Sfintei Treimi,” fiindc\ îi c\zuse la
examenul din seminar. Printre lacrimi Nicolae se ruga
Mântuitorului> „Doamne, Mântuitorul meu, Tu e[ti
Milostiv [i Atotputernic, f\ a[a, încât biletul „Istoria dog-
mei Sfintei Treimi” mâine s\-mi cad\ mie. Altfel, voi pica
[i m\ voi întoarce acas\ cu o sup\rare mare [i o voi întrista
pe mama mea.”
În diminea]a urm\toare, a intrat în biserica Acade-
miei [i f\când metanie în fa]a icoanei Mântuitorului, a re-
petat rug\mintea sa [i a mers la examen. Candida]ii erau
examina]i jum\tate de or\ [i chiar mai mult, iar mul]i dintre
ei r\spundeau foarte bine, c\ci se preg\tiser\ toat\ vara.
Nicolae era trist, avea emo]ii [i se ruga sârguincios
Mântuitorului. În sfâr[it, pe la orele 3 dup\ amiaz\, i-a
venit [i lui r=ndul s\ r\spund\. Tremurând, a tras biletul, l-
a întors [i a citit> „Istoria dogmei Sfintei Treimi”. Domnul
întru totul i-a îndeplinit rug\ciunea. Sobolev a r\spuns
exemplar [i a luat nota 4,75. Bucuria sa nu avea margini,
con[tientizând ajutorul minunat al Mântuitorului.
Apoi, examenul urm\tor era la istoria bisericii. Ma-
teria de studiu pentru acest obiect era de dou\ ori mai mult\
dec=t la dogmatic\, iar bilete erau 250. Uitându-se peste
bilete, Nicolae a v\zut cu mare p\rere de r\u ca el cunoa[te

19
bine doar o singur\ întrebare> „Istoria ereziei ariene dup\
soborul de la Niceea”. La fel ca [i în timpul preg\tirii pen-
tru dogmatic\, în ajunul examenului la istoria bisericii, la
miezul nop]ii se a[ez\ în fa]a u[ii de la mansard\ [i
pl=ngea. Apoi, a început s\ se roage fierbinte, ca
Mântuitorul iar\[i s\-i dea minunatul s\u ajutor, ca la
examenul de dogmatic\> „Mântuitorul meu, Bucuria mea, -
spunea el - Tu e[ti Milosârd [i Atotputernic, ce te cost\ s\-
mi împline[ti înc\ o dat\ rug\mintea mea? Tu vezi c\ [tiu
doar un singur bilet, iar pe celelalte nu le [tiu. Fie ca mie
s\-mi cad\ biletul cu “Istoria ereziei ariene dup\ Sinodul
de la Niceea”. Altfel voi pica, voi pleca acas\ [i o voi în-
trista pe mama mea.” Dup\ aceea, s-a întors în dormitor [i
a adormit printre lacrimi.
Diminea]a, la examen, iar\[i a suferit mult din cauza
nelini[tei [i necunoa[terii soartei sale [i doar repeta>
„Doamne, ajut\-m\! Bucuria mea, Hr\nitorul meu, ajut\-
m\!”
Când Nicolae a fost chemat la masa de examinare,
el, abia ]inându-se pe picioare, a tras biletul [i l-a întors. Ce
bucurie a avut când a citit> „Istoria ereziei ariene dup\
Sinodul de la Niceea.” Abia [i-a revenit din emo]ie, cople[it
de sentimentul recuno[tin]ei pentru Mântuitorul, atât de
minunat ar\tându-i ajutorul S\u a doua oar\.
Sobolev a r\spuns atât de frumos, încât profesorii au
hot\rât s\ trimit\ mul]umiri seminarului din Riazan pentru
candidatul str\lucit. Iar când a terminat [i se întorcea la
locul s\u, studen]ii [opteau> „Ah, riazaninul! Ah, riaza-
ninul!”
La celelalte examene, Nicolae n-a mai îndr\znit s\-
L roage pe Mântuitorul, dar [i pe acestea le-a trecut cu
bine. Astfel, Vl\dica, cu ajutorul Mântuitorului a fost
admis în Academia Teologic\ f\r\ nici o preg\tire.

20
 Tr\ind în Academie, Nicolae Sobolev mergea în
fiecare diminea]\ la liturghia matinal\ ce se slujea în Lavra
Alexandru Nevski, iar dup\ aceea citea lucr\rile sfin]ilor
p\rin]i [i vie]ile sfin]ilor. Cu o deosebit\ st\ruin]\ î[i scria
compunerile sale, care erau întotdeauna minunate.
Duminicile, c=nd studen]ii se împr\[tiau care la
teatru, care în vizite, care la cump\r\turi, Nicolae, r\mâ-
nând singur în Academie, mergea în sala mare [i acolo
cânta la pian [i interpreta un c=ntec-rug\ciune, pe care o
compusese singur. Cuvintele erau foarte simple> „Bucuria
mea, Bucuria mea, Bucuria mea, ah, Mântuitorul meu!“
Prin aceste cuvinte pu]ine se rev\rsa toat\ dragostea sa
fierbinte pentru Mântuitorul, pe Care-L numea> „fericire [i
bucurie adev\rat\ a întregii sale vie]i.”
Dragostea [i duio[ia lui Nicolae atr\geau toate ini-
mile, iar studen]ii abuzau de blânde]ea sa, c\ci aproape
întotdeauna r\mânea f\r\ por]ia de ceai [i zah\r, pe care le
consumau f\r\ piedici tovar\[ii s\i.
La trecerea în anul doi de Academie, Nicolae împre-
un\ cu mama [i cu fratele mai mic Mi[a, ulterior arhiman-
dritul Serghie, au petrecut vacan]a de var\ la sora mai mare
Varia, care era c\s\torit\ cu [eful g\rii din Politovo. Odat\,
Nicolae st\tea la marginea p\durii [i admira cerul. Deodat\
la el a alergat fratele s\u Mi[a [i speriat l-a anun]at c\ Varia
moare. Îi curgea sânge din nas. Un oval era deja plin cu
sânge [i se umplea al doilea, iar ea st\tea ca [i moart\.
Când Nicolae a ajuns acas\, mama sa, plin\ de lacrimi i-a
zis> „Toat\ n\dejdea este în rug\ciunile tale. Ora[ul e foarte
departe de gara noastr\ [i nu putem chema urgent un
medic.”
Nicolae s-a apropiat cu rug\ciune de Varia [i i-a f\-
cut cruce. În acela[i moment curgerea sângelui a încetat cu
des\vâr[ire. A[a Domnul [i-a ar\tat marea Sa milostivire

21
prin semnul Crucii. Vl\dic\i îi pl\cea s\-[i aminteasc\ des-
pre acest caz, mul]umindu-i Domnului.
În timpul [ederii sale la Academie, Nicolae l-a vizi-
tat de câteva ori pe p\rintele Ioan de Kron[tadt [i, ulterior,
cu pio[enie povestea despre acest lucru. Deosebit de remar-
cabil\ a fost ultima vizit\ în prim\vara anului 1907, când
cu prietenul s\u, studentul Victor Raev, au asistat la slujba
p\rintelui Ioan de Kron[tadt în biserica Sfântul Andrei din
Kron[tadt.
În amintirile sale despre aceast\ vizit\, Vl\dica po-
vestea> „cum, luându-[i r\mas bun de la noi, p\rintele Ioan
de Kron[tadt mai întâi l-a binecuvântat pe Vitea Raev, [i
apoi pe mine. Vitea, ocolind sfânta mas\, se îndrepta deja
c\tre arcul de ie[ire în altarul central, iar eu m-am apropiat
de scaunul cel de sus3. Deodat\, p\rintele Ioan s-a repezit
la mine ca un fulger. Eu m-am oprit lâng\ scaunul cel de
sus. P\rintele [i-a pus pe capul meu mâinile în semnul
crucii, [i-a ridicat ochii spre cer [i cu o voce înduio[\toare
a pronun]at> @Binecuvântarea Domnului s\ fie asupra dum-
neavoastr\#. În acela[i timp am sim]it ca [i cum o scânteie
de foc a c\zut pe capul meu [i s-a dus pân\ în t\lpi. O
deosebit\ [i mare bucurie mi-a umplut inima [i toat\ fiin]a
mea. Eu st\team ca [i beat [i m\ cl\tinam, temându-m\ nu
cumva s\ cad. În ziua aceea am sim]it o deosebit\ bucurie
haric\, m\ sim]eam înaripat de parc\ zburam prin aer.”
Când Nicolae Sobolev a trecut în anul patru al Aca-
demiei, atunci inspectorul arhimandritul Teofan4 i-a pus pe
fa]\ întrebarea dac\ va fi oare monah? Pe Nicolae, soco-
tindu-se din smerenie nevrednic de nevoin]a monahal\, îl
3 Locul ridicat din altar, în spatele sfintei mese, unde se afl\ scaunul
arhieresc - nota red.
4 Arhimandritul Teofan (Bâstrov) - mai târziu arhiepiscop de Poltava (1873-
1940). Din 1901 pân\ în 1909 a fost inspectorul Academiei Teologice din
Sankt-Petersburg, iar din 1909 pân\ în 1910 rectorul ei - nota red.

22
chinuia foarte mult aceast\ întrebare, ne[tiind dac\ aceasta
este voia lui Dumnezeu pentru el. Pentru rezolvarea nedu-
meririi sale, s-a adresat în scris p\rintelui Ioan de
Kron[tadt, îns\ acesta nu i-a r\spuns la scrisoare. L-a în-
trebat acela[i lucru [i pe p\rintele Anatolie (Potapov) de la
Optina, îns\ stare]ul i-a scris c\ în lipsa lui nu poate s\-i
dea un r\spuns la întrebare.
Când Nicolae a primit scrisoarea p\rintelui Anatolie
de la Optina, atunci s-a întristat [i mai mult, deoarece nu
putea primi în scris de nic\ieri un r\spuns direct la întreba-
rea sa, care s\-i arate voia lui Dumnezeu.
În acest timp, el citea via]a Sfântului Serafim de
Sarov, iar cartea se afla deschis\ pe masa sa. În timpul
tristei sale medita]ii, Nicolae a început s\ se plimbe prin
camer\. Deodat\ i-a venit o idee> „Ce necredincios mai
sunt! Doar Sfântul Serafim de Sarov [i acum este viu. El
este în fa]a prestolului Sfintei Treimi. El si acum poate s\
rezolve toate nedumeririle [i întreb\rile, dac\ i ne adres\m
cu credin]\ în rug\ciunile noastre. M\ voi apropia chiar
acum de masa pe care st\ cartea cu via]a Sfântului Serafim
de Sarov. M\ voi adresa lui, ca unui om viu, voi c\dea în
genunchi, îl voi ruga s\ rezolve întrebarea vie]ii mele> S\
m\ c\s\toresc [i s\ fiu preot, sau s\ intru în monahism?”
Nicolae a[a a [i f\cut. Dup\ o metanie, rugându-se,
a deschis cartea [i a citit în locul unde s-a nimerit. Iat\ ce
era scris acolo> „În 1830 un încep\tor din pustia Glinsk,
îndoindu-se mult în ce prive[te chemarea sa, a sosit inten-
]ionat în Sarov s\ cear\ sfatul p\rintelui Serafim. C\zând la
picioarele preacuviosului, l-a rugat s\-i r\spund\ la între-
barea vie]ii lui, care-l chinuia> ”Este voia lui Dumnezeu ca
el [i fratele lui Nicolae s\ intre in m\n\stire?” Sfântul stare]
i-a r\spuns încep\torului> @Singur mântuie[te-te [i mântu-
ie[te-l [i pe fratele t\u.# Aceste cuvinte, ale preacuviosului
Serafim de Sarov, Nicolae le-a primit ca pe o descoperire

23
minunat\ de la Dumnezeu> necesitatea de a intra în mona-
hism, c\ci r\spundea dorin]ei fierbin]i a inimii sale. Din
acel moment el a început s\ se gândeasc\, anume c\ mona-
hismul nu este doar drumul vie]ii sale, ar\tat de Domnul, ci
[i drumul fratelui s\u Mi[a, devenit ulterior arhimandritul
Serghie.
Când a sosit vremea tunderii lui Nicolae Sobolev în
monahism, l-au întrebat ce nume ar dori s\ primeasc\ la
tundere. El a r\spuns c\ a[a precum monahul trebuie s\-[i
taie voia chiar de la început, el este de acord s\ primeasc\
orice nume pe care i-l vor da. „Ave]i grij\, - i-a spus inspec-
torul Teofan - s\ nu v\ fie greu atunci când ve]i primi un
nume urât.” Mai târziu s-a aflat c\ lui Nicolae vroiau s\-i
pun\ numele Dositei. Îns\ s-a întâmplat altfel. Rectorul
Academiei, episcopul Serghie,5 care trebuia s\-l tund\, în
ajun s-a dus s\ cineze la starostele bisericii academiei, ne-
gustorul Rubahin. Cele dou\ fete tinere ale lui Rubahin au
început s\-l întrebe pe rector, ce nume îi va da noului mo-
nah [i aflând c\ Dositei, au început s\ insiste s\ aleag\ nu
doar un alt nume, ci [i cel mai frumos nume.
Întorcându-se acas\ cu calea[ca, episcopul Serghie
deodat\ [i-a amintit c\ atunci când era rector la Seminarul
Teologic din Petersburg, când a fost la deschiderea
moa[telor Sfântului Serafim de Sarov, a promis acestui
binepl\cut al lui Dumnezeu c\ dac\ va ajunge rectorul
Academiei Teologice din Petersburg, primul student pe
care-l va tunde, îl va închina pov\]uirii sale cere[ti, nu-
mindu-l Serafim. Iat\ de ce a hot\rât s\-i dea lui Nicolae

5 Episcopul Serghie (Tihomirov) de Iambursk (1871-1945) - rectorul

Academiei Teologice din Sankt-Petersburg din 1905. În 1908 a primit post în
Misiunea Ortodox\ Rus\ în Japonia, fiind numit ajutorul primului apostol al
Bisericii Ortodoxe Japoneze Sfântul Nicolae (Kasatkin), dup\ moartea
c\ruia, în 1912, i-a fost întâist\t\tor pân\ la sfâr[itul vie]ii - nota red.

24
acest nume în cinstea marelui binepl\cut al lui Dumnezeu
din Sarov. Când în timpul tunderii Nicolae a auzit> „Fratele
nostru Serafim î[i tunde p\rul capului s\u,” s-a cutremurat
de uimire [i s-a umplut de o dragoste mare [i mul]umire
c\tre preacuviosul Serafim, gândindu-se c\> „El nu numai
c\ mi-a descoperit voia lui Dumnezeu de a fi monah, dar a
[i binevoit s\ m\ ia sub pov\]uirea sa haric\.”
Primind c\lug\ria, noul monah tuns Serafim s-a
dedicat nevoin]ei unei postiri severe [i rug\ciunii neînce-
tate. A[a, din ziua tunderii [i pân\ la moarte, Vl\dica nu a
mai mâncat carne. Mai mult, el a mâncat o dat\ în zi timp
de mai mul]i ani.
Absolvind Academia, în calitate de magistru printre
cei mai buni studen]i, p\rintele Serafim a fost în curând
numit profesor la {coala Pastoral\ din Jitomir împreun\ cu
prietenul s\u Vitea Raev, din dragoste primind [i el mona-
hismul cu numele de Ioan.
Directorul {colii Pastorale,6 un om deja b\trân, a
fost p\truns de un respect profund pentru tân\rul
ieromonah Serafim de 27 de ani [i îl numea cu dragoste
@micul avva.”7
Când ieromonahul Ioan, imitând postirea prietenu-
lui s\u, s-a îmboln\vit de oftic\ din cauza epuiz\rii, atunci
p\rintele Serafim [i-a asumat predarea obiectelor lui, adic\
r\m=n=nd singur pentru toate materiile din {coala
Pastoral\. Aceast\ munc\ obositoare, precum [i pleurezia,
care a luat-o acolo, i-au epuizat de tot s\n\tatea, [i, la cere-
rea sa, ieromonahul Serafim a primit transferul în alt ser-
vici. A fost numit ajutorul supraveghetorului {colii Teolo-
gice din Caluga.

6 Arhimandritul Gavriil (Voievodin), mai târziu sfin]it mucenic, ucis în

1937. A fost sus]in\torul mitropolitului Iosif de Petrograd - nota red.
7 Avva în sirian\ înseamn\ p\rinte, adic\ pov\]uitor duhovnicesc - nota red.

25
 Acolo, p\rintele Serafim a devenit foarte îndr\git de
elevi [i mai ales de copiii claselor primare, care pentru
prima dat\ se desp\r]eau de p\rin]i [i care plângeau nemân-
gâia]i departe de mamele lor. P\rintele Serafim, cu o inim\
iubitoare, a sim]it imediat aceast\ mare durere copil\reasc\
[i a început s\-i mângâie duhovnice[te pe ace[ti copii. În
fiecare zi, în timpul liber, dar mai ales în zilele de s\rb\toa-
re, venea în clasele primare [i discuta cu ei despre lucruri
mântuitoare, mai ales despre vie]ile sfin]ilor. Copiii s-au
apropiat foarte mult de supraveghetorul bun [i sensibil,
care le în]elegea durerea inimii lor. El devenise primul lor
prieten [i judec\tor, ba, mai mult chiar, ca o mam\ grijulie.
Când în timpul liber p\rintele Serafim trecea pe hol,
din clase diferite, copiii îi ie[eau în cale fiecare st\ruind s\-
l cheme în clasele lor. „Intra]i la noi, p\rinte, intra]i la noi!”
- care mai de care strigau, - [i p\rintele Serafim se str\duia
s\-i viziteze pe to]i [i s\-i lini[teasc\, discutând cu ei.
Peste doi ani [i jum\tate, când ieromonahul Serafim
a fost transferat în Kostroma, durerea copiilor a fost de ne-
descris [i de nealinat. Ei v\rsau lacrimi fierbin]i. Unii au
renun]at la mâncare în ziua plec\rii [i intrau necontenit la
el ca s\-[i ia r\mas bun, chiar de câteva ori, iar p\rintele
Serafim, ca amintire [i mângâiere, le d\ruia iconi]e, cruciu-
li]e [i altele ce-i c\deau în mân\.
Înc\ în timpul [ederii în Kaluga, Vl\dica mergea
adesea în pustia Optinei, unde-i vizita pe stare]ii Anatolie,
Varsanufie [i Iosif. P\rintele Anatolie era duhovnicul lui [i-
l primea cu o c\ldur\ deosebit\.
În 1910, p\rintele Serafim a hot\rât ca în vacan]a de
iarn\ s\ mearg\ la mama sa în ora[ul Peremâ[li. S-a bucu-
rat foarte mult mama sa de aceasta, dar în acela[i timp era
îngrijorat\ cu ce-[i va hr\ni fiul iubit, c\ci el nu mânca de-
loc carne, iar pe[tele era imposibil de g\sit iarna în acel

26
ora[. Mai mult, ea î[i f\cea griji întotdeauna pentru s\n\ta-
tea lui [ubred\ [i vroia s\-l hr\neasc\ mai bine. Cu lacrimi
în ochi ea se ruga Sfântului Nicolae, f\c\torul de minuni.
Astfel, rugându-se înaintea icoanei cu chipul sf=ntului, ea
[i-a îmbr\cat cojocul de oaie [i a ie[it afar\. Curând, v\zu
pe cealalt\ parte a str\zii c\ trecea un b\rbat. Ea l-a chemat
[i acesta s-a apropiat. „E[ti pescar?” l-a întrebat ea. „Da,
pescar. {i ce dac\?” „Zilele acestea sose[te fiul meu, care
este monah. El nu m\nânc\ deloc carne, ci doar pe[te. Du-
te la râu [i prinde pe[te pentru fiul meu, c\ci î]i voi pl\ti
oricât!” „Maic\, oare prinde pe[te acum cineva? Acum tot
pe[tele s-a dus la fund. Doar sunt minus 25 grade.# Dar
mama continua s\ insiste, zicând> @Fiul meu se va ruga
pentru tine lui Dumnezeu.” A[a b\rbatul a acceptat. A mers
la râul Oka, a sf\râmat ghia]a groas\ de 70 cm aproape o
or\ [i f\cându-[i semnul crucii [i rugându-se cum l-a în-
v\]at acea mam\, a aruncat plasa în copc\, spunând>
„Doamne, pentru p\rintele Serafim, robul t\u, trimite
pe[te.” Plasa, cum s-a scufundat, s-a [i îngreuiat [i omul a
scos o pl\tic\ argintie mare [i a dus-o imediat acelei
mamei. Bucuroas\, ea i-a propus bani, dar el a refuzat
categoric, spun=ndu-i> „Ce faci, maic\, nu am nevoie de
nimic. A fost o pescuire minunat\. Spune-i fiului t\u, p\rin-
tele Serafim, s\ se roage pentru robul lui Dumnezeu Petru.”
{i a plecat.
În anul 1911, ieromonahul Serafim a fost numit
inspector al Seminarului Teologic din Kostroma. Îndepli-
nind aceast\ slujb\ un an, el a primit o func]ie mai înalt\,
fiind numit rector al Seminarului Teologic din Voronej.
Acest seminar, la momentul numirii p\rintelui Serafim, din
punct de vedere disciplinar, era într-o stare de plâns. Noul
rector a depus multe eforturi [i timp de un an a transformat

27
seminarul [i l-a f\cut, dup\ m\rturisirea inspectorului sino-
dal8, primul [i cel mai bun din Rusia.
Din urm\torul caz, se poate în]elege cel mai bine ce
metode educative folosea p\rintele Serafim fiind rector.
Chiar la începutul rectoratului, discutând cu to]i semina-
ri[tii, a observat c\ elevii nedisciplina]i î[i b\teau joc de
inspector din toate punctele de vedere, inspectorul fiind de
fa]\. Drept urmare, acesta i-a adus rectorului seara o list\
cu cei vinova]i, cu propunerea exmatricul\rii lor imediate.
P\rintele [i-a oprit lista [i a zis c\ se va ocupa singur de
vinova]i. În timpul liber, el a început s\-i cheme la sine pe
fiecare în parte, discut=nd blând cu ei, îi întreba [i-i convin-
gea. Ca rezultat, au venit lacrimile sincere ale p\rerii de r\u
[i promisiunea c\ se vor îndrepta.
Astfel, cu mare dragoste, în]elepciune [i nem\surat\
r\bdare, Vl\dica a ren\scut [i a îndreptat tot seminarul,
ridicându-l la o în\l]ime moral\ deosebit\.
În anul 1920, la 1 octombrie, de s\rb\toarea
Acoper\mântului Maicii Domnului, în catedrala ora[ului
Simferopol, arhimandritul Serafim s-a învrednicit a fi hiro-
tonit episcop. O mare mângâiere pentru Vl\dica a fost
faptul c\ în acest timp în catedral\, din rânduiala [tiut\
numai lui Dumnezeu, era adus\ icoana f\c\toare de minuni
a Maicii Domnului “Znamenie” Kusko-Korennaia.
În curând dup\ aceasta, Vl\dica a fost nevoit s\
p\r\seasc\ ]ara cu durere [i s\ ajung\ în Constantinopol.

8 Piotr Feodorovici Poleanskii (1862-1937) - mul]i ani membru al

Comitetului pentru înv\]\mânt al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Dup\ voin]a patriarhului Tihon în 1920 el a primit demnitatea episcopal\ [i
a fost numit mitropolit de Kruti]k [i Kolomensk. Dup\ moartea patriarhului
în 1925, conform testamentului, el devine p\zitorul tronului patriarhal. Apoi,
arestat [i îndep\rtat din conducerea bisericeasc\, petrece 3 ani în Siberia [i 8
ani închis singur într-o celul\. Este împu[cat în ora[ul Magnitogorsk din
regiunea Celeabinsk în 1937 - nota red.

28
 În august 1921, episcopul Serafim a fost numit
Întâist\t\torul comunit\]ilor ortodoxe ruse din Bulgaria. În
nevoin]a sa pastoral\, Vl\dica [i-a îndeplinit acea mare
dorin]\, care [i-a spus-o la hirotonia ca episcop, ca pân\ la
sfâr[itul vie]ii s\ fie p\truns de dragostea nem\rginit\ pen-
tru Mântuitorul [i de slujirea cu spirit de sacrificiu [i cu
total\ d\ruire a p\stori]ilor s\i.
Tr\ind într-o nevoin]\ continu\, din cauza ascezei [i
a condi]iilor grele de via]\, Vl\dica s-a îmboln\vit de
tuber-culoz\. Îns\, neluând în seam\ boala sa grea, s-a
îngrijit de turma sa b\tut\ de soart\, cu o râvn\ mare [i cu
adev\rat p\storeasc\. S\vâr[ind adesea slujirile arhiere[ti,
Vl\dica ]inea predici de trei ori pe s\pt\mân\, chemându-
[i p\stori]ii la poc\in]\, la schimbarea binecuvântat\ a
vie]ii [i la cea mai mare virtute> smerenia cre[tin\.
Deosebit de frumoase erau predicile sale din Duminica
Iert\rii, când cei care se du[m\neau între ei mul]i ani, cu
lacrimi în ochi, î[i cereau iertare, la chemarea Vl\dic\i.
Vl\dica se îngrijea nu numai de turma sa din Sofia.
El vizita [i alte parohii ruse[ti din provincie, unde prin
slujirea, predicile [i discu]iile sale, turna peste tot dragoste
[i mângâiere, l\sând în inimile lor o urm\ binecuvântat\
pentru mult timp.
Ca arhip\stor, Vl\dica vizita la fel [i a[ez\mintele
de înv\]\mânt ruse[ti din Bulgaria. El a fost ocrotitorul
gimnaziului „În\l]area Crucii” din Pe[cersk [i a luat parte
la adunarea fondurilor pentru existen]a lui. Pân\ ast\zi,
oamenii ru[i, deja b\trâni, î[i amintesc cum Vl\dica le
vizita [colile, le acorda dragostea p\rinteasc\, îi mângâia [i
îi m\rturisea personal pe to]i care doreau. În general, vizi-
tele sale erau zile de s\rb\toare pentru copii.
Tr\ind în condi]ii materiale grele [i lipsuri, Vl\dica
se mai îngrijea de ru[ii s\raci [i bolnavi. Pe unii îi interna
gratuit în spital, pe al]ii în case pentru invalizi, în favoarea

29
unora intervenea pentru ajutorare, pe al]ii îi hr\nea la el
acas\,9 iar pe unii îi aranja în m\n\stirea sa de c\lug\ri.
Vl\dica nu i-a l\sat f\r\ ajutor nici pe nevoitorii
ru[i10 din Athos. El a înfiin]at un comitet pentru strângerea
ajutoarelor [i prin predici cerea enoria[ilor s\ jertfeasc\
pentru aceast\ fapt\ sfânt\.
În anul 1934, Vl\dica a fost ridicat în cinstea de
arhiepiscop.
În ce prive[te via]a personal\, Vl\dica ducea o cruce
grea. Fratele s\u bun, Arhimandritul Serghie, aproape per-
manent, suferea de boli grele uneori chiar mortale. Aceast\
cruce a fratelui, pe lâng\ altele la fel de grele, pe care
Vl\dica le ducea cu mult\ r\bdare [i smerenie, îl îmbo-
g\]eau tot mai mult cu virtu]i. Cine n-a sim]it dragostea
neobi[nuit\ a Vl\dic\i?! Cei ce veneau la el cu necazuri,
plecau înaripa]i de mângâierea [i comp\timirea sa, cu
n\dejde tare în milostivirea lui Dumnezeu.
Rug\ciunea îndr\znea]\ a Vl\dic\i c\tre
Mântuitorul [i Preasfânta N\sc\toare de Dumnezeu era de
multe ori f\c\toare de minuni [i chiar întorcea la via]\ pe
cei dezn\d\jdui]i. Cu dragostea sa, arhiepiscopul Serafim îi
supunea pe to]i, chiar [i pe cei ce-l prigoneau [i-i doreau
r\ul.
Dumnezeu l-a înzestrat pe Vl\dic\ [i cu darul clarvi-
ziunii. Aceasta în mod deosebit o sim]eau fiii duhovnice[ti.

9 Pân\ la sfâr[itul vie]ii Vl\dica Serafim nu a avut locuin]\ proprie, ci pl\tea

cea mai simpl\ gazd\ - nota red.
10 Revolu]ia bol[evic\ din Rusia a întrerupt valul permanent de pelerini
închin\tori care asigurau din punct de vedere material m\n\stirile ruse[ti.
Foametea care s-a ab\tut, precum [i politica local\ potrivnic\ fr\]iilor slave
au dus la o situa]ie critic\ majoritatea centrelor monahale ruse[ti din Athos>
m\n\stirea Sf. Panteleimon, schiturile Sf. Andrei [i Sf. Ilie. 31 de chilii [i
183 de colibe unde se nevoiau aproape 5 000 de monahi. Ca rezultat în 1944
la Athos erau nu mai mult de 700 de c\lug\ri ru[i - nota red.

30
Vl\dica îi uimea pe to]i cu clarviziunea sa, care se mani-
festa chiar [i la mari dep\rt\ri.
Fiind înduhovnicit din anii tinere]ii, prin nevoin]a
personal\ [i lupta împotriva patimilor, fiind înc\ tân\r
episcop, Vl\dica a atins mare în\l]ime duhovniceasc\.
Printre multele sale virtu]i, era înzestrat cu o mare cur\-
]enie sufleteasc\ [i o gândire îngereasc\. Aceast\ cur\]enie
i-a dat posibilitatea s\ p\trund\ în adâncul teologiei [i a
descoperirilor duhovnice[ti. Pentru cur\]ia sa, Vl\dica a
primit de la Dumnezeu darul de a observa cele mai fine
abateri de la credin]a ortodox\. El urm\rea via]a Ortodo-
xiei ca [i cum ar fi con[tiin]a ei. Unde observa o gre[eal\,
o demasca f\r\ compromis, nefiindu-i fric\ s\ sufere pentru
adev\r. Ca rezultat, au ap\rut operele teologice nepre]uite
ale arhiepiscopului Serafim.
Cea mai mare lucrare a Vl\dic\i a fost îndep\rtarea
ereziei teologului parizian, protoiereul Serghei Bulgakov,
pentru care, în 1937, Vl\dica s-a învrednicit de titlul de
Magistru în teologie11. Gr\bindu-se s\ termine la timp
aceast\ lucrare mare, Vl\dica a r\cit [i s-a îmboln\vit
având o febr\ mare. Atunci s-a rugat Maicii Domnului, la a
c\rei ap\rare a alergat toat\ via]a, cerându-i a[a> Dac\ îi
este pl\cut\ munca lui, s\-l vindece. {i ce s\ vezi? Tempe-
ratura Vl\dic\i a sc\zut brusc la 36,6 de grade. [i el a reu[it
s\ termine la timp lucrarea sa, pentru a o prezenta
Soborului arhieresc în 1935.
În lucr\rile sale teologice, Vl\dica [i-a v\rsat toat\
dragostea pentru Mântuitorul, ap\rând cu râvn\ adev\rul
Ortodoxiei. Vl\dica spunea> „C\r]ile mele sunt sângele
meu.” {i, într-adev\r, el î[i punea sufletul în lupta cu ere-
ticii, necru]ându-[i nici puterile, nici s\n\tatea [ubred\.

11 Titlu [tiin]ific, care se acorda pentru lucr\ri de doctorat sau opere

teologice cu merite [tiin]ifice deosebite - nota red.

31
Vl\dica scria [i noaptea. De aceasta se îngrijora fratele s\u,
arhimandritul Serghie, c=t [i eu, având în vedere s\n\tatea
sa [ubred\. {tiind acest lucru, Vl\dica scria pe ascuns. Se
culca seara [i când to]i adormeau, se scula [i continua s\
scrie, folosindu-se de lini[tea nop]ii, socotind ap\rarea ade-
v\rului o datorie p\storeasc\. Astfel [i-a privit Vl\dica che-
marea sa pân\ la sfâr[itul vie]ii. Pentru aceast\ nevoin]\
mare, Domnul cu adev\rat l-a încununat pe Vl\dica, ale-
gându-i într-un fel deosebit ziua adormirii tocmai atunci
când sfânta Biseric\ pr\znuie[te biruin]a Ortodoxiei [i pe
lupt\torii ei.
În încheiere, voi spune c\, înaintea mor]ii, Vl\dica
le vorbea fiilor duhovnice[ti a[a> „Dac\ voi avea îndr\z-
neal\ c\tre Domnul, nu v\ voi p\r\si.”
Iar unuia dintre fii duhovnice[ti> unui monah, care
plângea în noaptea dup\ înmormântare, Vl\dica i s-a ar\tat
în vis [i a spus> „De ce plângi, doar eu n-am murit, eu sunt
viu!”
{i noi credem c\ în s\la[ele raiului „unde to]i drep]ii
se odihnesc” el se roag\ pentru noi, [i i ne putem adresa ca
unui om viu în necazurile noastre [i el întotdeauna ne va
auzi [i ajuta. Eu, iar\[i, îmi permit s\ v\ amintesc cuvintele
ce s-au v\rsat din inima iubitoare a Vl\dic\i> „Eu nu v\
sunt doar tat\, ci [i mam\ bun\.”
S\ p\str\m ve[nic în inimile noastre aceste cuvinte
mângâietoare ale neuitatului nostru arhip\stor. Amin.

32
 CUVÂNT LA PROHODUL
ÎNALT PREA SFIN}ITULUI ARHIEPISCOP
SERAFIM

]inut la 16.02/1.03.1950
în biserica rus\ Sfântul Nicolae, f\c\torul de minuni,
de c\tre arhimandritul Panteleimon (Stari]ki)

Ce s-ar putea spune [i ce trebuie spus aici lâng\ si-

criu despre Vl\dica adormit? Cum s\-i creionezi chipul
mo-ral [i duhovnicesc [i cum s\-i caracterizezi importan]a
pen-tru Biserica lui Hristos? Cum s\ faci toate acestea în
pu]ine cuvinte?
Toat\ via]a Vl\dic\i a fost închinat\ celui mai mare
bine, adic\ a fost închinat\ lui Hristos, tr\it\ spre slava lui
Dumnezeu, în folosul Bisericii Ortodoxe. Sfin]easc\-se
numele T\u, se spune în rug\ciunea Domneasc\. De cine [i
cum el se sfin]e[te? Sfântul Ioan Casian explic\ cum c\
aceste cuvinte, se refer\ doar la cei care, asemenea Vl\dic\i
Serafim, [i-au tr\it via]a în devotament [i dragoste fierbinte
pentru Domnul Hristos, pe care el a avut-o pentru Domnul
din vârsta copil\riei. Aceast\ dragoste înfl\c\rat\ pentru
Hristos este însu[irea cea mai deosebit\ a Vl\dic\i Serafim.
Dac\ M\ iube[te cineva, va p\zi cuvântul Meu! (Ioan 14,
23) {i Vl\dica a dat m\rturie de aceste cuvinte ale
Domnului prin lucrarea întregii sale vie]i. Din anii tineri a
dus o lupt\ înfocat\ cu patimile. N\zuind s\ dobândeasc\
cur\]ia des\vâr[it\, în decursul multor ani ai tinere]ii sale el
postea cu stricte]ea vechilor nevoitori, mâncând o singur\
dat\ în zi, pân\ nu s-a îmboln\vit de oftic\ (tuberculoz\
pulmonar\). Chiar atunci, neluând în seam\ insisten]ele

33
medicilor, Vl\dica a refuzat carnea, pe care n-a mai mân-
cat-o din ziua tunderii.
Aceast\ lupt\ continu\ [i f\r\ compromisuri cu
patimile a dat Vl\dic\i îndr\zneal\ în rug\ciune. Cine din-
tre noi nu a primit ajutor [i mângâiere din rug\ciunea sa?
Pu]ini dintre noi [tiu care era pravila de rug\ciune a Vl\di-
c\i [i cum erau slujbele lui zilnice. La slujbe îi pomenea pe
to]i care-i cereau rug\ciune. Îmi este cunoscut câte rug\-
min]i orale primea Vl\dica, câte scrisori [i telegrame de
pretutindeni, chiar [i de peste hotare, pentru a cere ajutorul
rug\ciunilor lui în nevoi, necazuri [i boli. De asemenea este
cunoscut\ [i mul]umirea cald\ pentru împlinirea rug\ciuni-
lor Vl\dic\i. Dragostea pentru Hristos se manifesta la el
prin dragostea neobi[nuit\ fa]\ de cei de aproape, martorii
c\reia suntem noi to]i aduna]i aici. Noi niciodat\ nu vom
uita duio[ia cu care adesea ne alinta> „Eu nu v\ sunt doar
tat\, ci [i mam\!” Îi pl\cea s\ repete [i cuvintele Sf. Am-
brozie de la Optina> „Dup\ mângâiere - al]i ochi.” {i, într-
adev\r, oamenii, care se apropiau de el pentru binecuvân-
tare [i sfat, sim]eau mângâiere [i umilin]\. Vl\dica al
nostru avea o însu[ire haric\ , aceea de a provoca lacrimile
[i de a le opri.
Pe cât era de strict cu sine însu[i, pe atât era de îng\-
duitor cu neputin]ele aproapelui, a[teptând doar o poc\in]\
sincer\. Îmi amintesc cum odat\ la proscomidie, dup\ ce a
scos p\rticele pentru cei apropia]i, Vl\dica a început s\
scoat\ [i pentru du[mani. Când eu am r\mas mirat pentru
aceasta, Vl\dica mi-a spus> „Eu întotdeauna m\ rog pentru
ei!”
Via]a plin\ de osteneli a Vl\dic\i era o nevoin]\ de-
plin\ de purtare a crucii. C\ci clevetirea, r\utatea, prigoana
de la fra]ii mincino[i, neîn]elegerea [i neascultarea fiilor
duhovnice[ti, îl chinuiau în fiecare zi, dar din partea lui
întâmpinau doar r\bdare [i blânde]e neschimbat\.

34
 Vl\dica a adormit în Duminica Ortodoxiei. În
aceast\ zi se anatemizeaz\ ereticii [i se fericesc râvnitorii
[i ap\r\torii Ortodoxiei. Asemenea râvnitor [i ap\r\tor al
credin]ei ortodoxe a fost [i Vl\dica Serafim. Aceasta s-a
exprimat în lucr\rile teologice [i în predicile sale, cu care
î[i îngr\dea turma de pasiunile înv\]\turilor moderne min-
cinoase.
Dragostea sa pentru Preacurata Maic\ a Domnului
era deosebit\. Asemenea marilor stare]i ai Rusiei> Sfântul
Serafim de Sarov [i Sf=ntul Ambrozie de la Optina, Vl\dica
a l\sat, ca o cunun\ a vie]ii sale, nou-înfiin]ata m\n\stire de
maici „Acoper\mântul Maicii Domnului”, prin care [i-a
exprimat dragostea mare [i mi[c\toare pentru Preacurata
Maic\ a Domnului. Fiind chiar el un monah adev\rat, din
toat\ inima iubea monahismul [i atât de iubita neprih\nire,
despre care-i înv\]a pe to]i fiii s\i. Deschiderea m\n\stirii
de maici a fost dorin]a ultimilor ani [i s-a împlinit chiar
înaintea sfâr[itului lui. De s\rb\toarea Ar\t\rii Domnului,
Vl\dica inten]iona s\ ]in\ un cuvânt, prin care s\-[i cheme
turma pentru a ajuta aceast\ nou\ m\n\stire de maici, dar
bolile dinaintea mor]ii l-au împiedicat. De aceea eu, pentru
împlinirea acestei dorin]e fierbin]i a Vl\dic\i, m\ adresez
tuturor în numele Vl\dic\i însu[i, s\ nu l\sa]i f\r\ ajutor
iubitul s\u „copil”- m\n\stirea de maici „Acoper\mântul
Maicii Domnului” - r\mas\ orfan\, ]inând minte cuvintele
Sfântului Dimitrie al Rostovului, c\ cine d\ pentru o m\-
n\stire de maici, aceluia Domnul îi va socoti aceasta de o
sut\ de ori mai mult, decât dac\ ar fi dat s\racilor sau chiar
monahilor.
Vl\dica a avut un sfâr[it t\cut [i pa[nic. În ultimele
zile dinaintea mor]ii, zâmbetul era pe buzele lui. {i-a prezis
sfâr[itul indicându-l exact cu cinci zile înainte, apoi, iar\[i,
cu patru zile înainte de moarte [i încerca s\-i mângâie pe
cei din jur pân\ în ultima clip\. Atunci când fiii duhov-

35
nice[ti cei mai apropia]i se tânguiau înainte de sfâr[itul lui,
cine-i va mai mângâia de acum, Vl\dica a spus c\ dac\ va
dobândi îndr\zneal\ înaintea Domnului, atunci [i în viitor,
dup\ sfâr[itul s\u, ne va mângâia. De care s\ ne învredni-
ceasc\ pe noi Domnul, pentru rug\ciunile Peacuratei Sale
Maici [i a tuturor Sfin]ilor S\i. Amin.

36
 CUVÂNT LA PROHODUL
ÎNALT PREA SFIN}ITULUI ARHIEPISCOP
SERAFIM

]inut la 16.02/ 1.03.1950

în biserica rus\ „Sfântul Nicolae”,
f\c\torul de minuni
de c\tre arhimandritul Serafim (Alexiev)*

Profund îndurera]ilor [i iubi]ilor în Domnul,

fra]i [i surori!

To]i st\m tri[ti în jurul sicriului, care îl duce de la

noi pe scumpul nostru Vl\dic\ Serafim. Noi to]i plângem.
Dar [tim în acela[i timp c\ nu-l plângem pe el, ci pe noi.
C\ci pentru noi este clar c\ adormitul Vl\dic\, cel care a
fost unul dintre rarii drep]i ai zilelor noastre, a mo[tenit
m=ntuirea ve[nic\. Cuvintele cânt\rii biserice[ti> „Fericit\
este calea în care mergi ast\zi, suflete, c\ s-a g\tit ]ie loc de
odihn\,” se refer\ la el în toat\ plin\tatea. Între noi nu este
nimeni care s\ se îndoiasc\ de faptul c\ bunul nostru Vl\di-
c\ Serafim, din aceast\ vale al lacrimilor [i triste]ii, se duce
chiar în loca[urile Raiului pentru bucurie ve[nic\. De aceea
plângem nu pentru el, ci pentru noi, c\ci am r\mas orfani.
El ne iubea ca un tat\ adev\rat. Mai mult, el ne iubea ca o
mam\ adev\rat\. El ne înv\]a s\ avem o via]\ virtuoas\ [i
curat\. El ne înv\]a s\ lupt\m cu patimile [i demonii. El ne
* Arhimandritul Serafim (Alexiev), în acea vreme directorul departamentului
pentru cultur\ [i înv\]\mânt de pe lâng\ Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe
Bulgare, a ]inut cuvântul s\u în numele fiilor duhovnice[ti ai Vl\dic\i. Date
mai am\nun]ite despre arhimandritul Serafim vezi la pag. 52.

37
înv\]a Ortodoxia adev\rat\. El ne mângâia în durerile noas-
tre, el ne vindeca de bolile noastre. El ne înconjura cu dra-
gostea sa. Cum s\ nu plângem atunci, dac\ am r\mas
orfani, ca [i puii f\r\ aripa mamei? Cum s\ nu plângem, c\
ne afl\m într-o nedumerire dureroas\, r\ma[i ca oile f\r\
p\stor? Cine ne va mângâia acum? Cine ne va da sfaturi
f\r\ de gre[eal\, pentru a [ti cum s\ proced\m în toate
circumstan]ele grele ale vie]ii? Cine ne va înc\lzi cu
dragostea sa?
Da, noi plângem nu pentru el, ci pentru noi. Pentru
el trebuie numai s\ ne bucur\m. C\ci el putea s\ spun\
pentru sine ca [i apostolul Pavel> Doresc s\ m\ despart de
trup [i s\ fiu împreun\ cu Hristos (Filipeni 1, 23). El
n\zuia s\-[i îmbrace sufletul cu locuin]a lui cea din cer
(vezi II Corinteni 5, 2). Fiind înc\ pe p\mânt el era cet\]ean
al cerului. O scurt\ privire asupra vie]ii lui ne asigur\ c\ el
apar]inea întru totul lui Hristos, c\ el era acoperit întru totul
de Harul Lui, c\ el n\zuia întru totul spre cer, ca un adev\-
rat Înger - Serafim.
Cine ar putea, în limitele unui scurt cuv=nt, dea-
supra sicriului s\u, s\ descrie via]a lui bogat\ în minuni, în
care întotdeauna se ar\ta deasupra noastr\ ap\rarea mi-
nunat\ a lui Dumnezeu? Din fraged\ copil\rie pân\ la
b\trâne]e el a fost f\r\ încetare cu Hristos, într-o comu-
niune haric\ cu El [i s-a aflat permanent sub minunata
ap\rare a bra]elor dumnezeie[ti care fac minuni. El Îl iubea
la nesfâr[it pe Dumnezeu, sfânta Lui Biseric\. Pe Sfin]ii
P\rin]i [i operele lor, din bog\]ia c\rora se folosea în
scrierile lui. Lui îi pl\cea îndeosebi s\ se roage Preacuratei
Maicii Domnului [i-i cerea ajutor pentru el [i pentru fiii lui
duhovnice[ti. Vie]ile sfin]ilor binepl\cu]i ai lui Dumnezeu
le primea cu inima lui curat\ ca o Revela]ie Dumnezeiasc\.
El nu se îndoia de nici o minune descris\ acolo, c\ci el
însu[i a tr\it multe minuni în via]a lui. El avea o credin]\

38
curat\ [i copil\reasc\ în tot ce ne înva]\ mama noastr\,
sfânta Biseric\ Ortodox\. În toat\ via]a sa cu o râvn\ nesl\-
bit\ [i cu o inim\ umilit\, el a citit de unsprezece ori toate
cele 12 volume ale Vie]ilor sfin]ilor scrise de Sfântul
Dimitrie al Rostovului. De acolo, din vie]ile binepl\cu]ilor
lui Dumnezeu, el c\p\ta inspira]ie [i exemple pentru a duce
o via]\ dreapt\. Cu o hot\râre mare s\ nu se lase prad\
p\catului, el [i-a petrecut tinere]ea într-o nevoin]\ înfocat\,
n\zuind s\ dobândeasc\ cur\]enia des\vâr[it\.
În acest scop el s-a supus unui post neobi[nuit de
riguros. Ca urmare, înc\ la începutul activit\]ii arhip\s-
tore[ti în Bulgaria, fiind tân\r episcop, s-a îmboln\vit de
tuberculoz\. Aflând ce primejdie îi amenin]\ via]a, cu
lacrimi a început s\ se roage> „Doamne, Iisuse Hristoase,
Tu deja m\ chemi, dar printre altele eu n-am apucat s\ m\
cur\]esc de patimile mele.” Atunci, el a auzit clar un glas
interior, ca al lui Hristos Insu[i> „Tu nu vei c\dea de la
Mine niciodat\, tu întotdeauna vei fi credincios mie.” La
aceste cuvinte, care s-au repetat de câteva ori, o nespus\
fericire a Raiului i-a umplut toat\ fiin]a. Din acest moment,
el s-a eliberat de patimi [i mai mult s-a înt\rit în Har.
Pân\ la sfâr[itul vie]ii, el a r\mas în feciorie.
Dumnezeu i-a d\ruit o îndr\zneal\ în rug\ciune atât de
mare, încât el vindeca bolnavii prin rug\ciunea sa [i ajuta
în tot felul pe to]i cei care i se adresau lui.
Mila lui era minunat\. El d\dea cu bucurie nevoia-
[ilor din veniturile lui pu]ine. Nu rareori, dup\ ce slujea
Dumnezeiasca Liturghie, pe care o s\vâr[ea în fiecare zi de
Duminic\ sau s\rb\toare, la ie[irea din biseric\ î[i scotea
portmoneul [i d\dea cer[etorului obolul s\u, mai mult, îi
îmbr\]i[a [i îi s\ruta f\r\ a se scârbi cumva de murd\ria [i
zdren]ele lor. Dar, [i mai mult\ milostenie f\cea în chip
tainic. Câ]iva ani în urm\ cineva dintre apropia]ii mei
întâmpl\tor a discutat în strad\ cu un b\iat s\rac, care i-a

39
spus c\ Vl\dica rus pe banii s\i le-a aprovizionat familia
lor s\rac\ cu c\rbuni [i lemne pentru toat\ iarna.
Pân\ în ultimele zile din via]a p\mânteasc\ ale
adormitului Vl\dic\, dragostea era cheia inimii lui. El îi
numea pe fiii duhovnice[ti „bucuriile mele, comorile mele,
copila[ii mei dragi [i frumo[i.”
De câte ori el îi impresiona pe oamenii apropia]i
duhovnice[te cu manifest\rile nea[teptate ale clarviziunii
harice. În acela[i timp el spunea> „Eu nu sunt clarv\z\tor,
aceasta este întâmpl\tor”. Atât era de minunat\ smerenia
lui. Pe mul]i dintre noi, cu o mân\ iubitoare, ne-a r\pit din
gura larg deschis\ a gheenei. Pe mul]i i-a îndreptat pe calea
mântuirii. Multora le-a deschis calea adev\ratei Ortodoxii
[i i-a ap\rat de ispitele altor credin]e pierz\toare.
Lucr\rile sale teologice, cuprinz\toare [i adânci în
con]inut, m\rturisesc uimitoarea cunoa[tere a literaturii
patristice a Sfin]ilor P\rin]i [i râvna înfl\c\rat\ pentru
ap\rarea sfintei Ortodoxii. Teologia lui nu era ra]ionalist\,
nu era fructul unei cunoa[teri uscate, era fructul dragostei
lui înfl\c\rate pentru Hristos [i credin]\ Lui. El avea acel
minunat dar al cunoa[terii1, despre care Mântuitorul a
spus> Ferici]i cei cura]i cu inima, c\ aceia vor vedea pe
Dumnezeu (Matei 5, 8). De aceea el trebuie pus în rând cu
Sfin]ii P\rin]i [i înv\]\tori ai Bisericii.
Arhiepiscopul Serafim a d\râmat teribila erezie con-
temporan\ a lui Bulgakov despre Sophia ca al patrulea
ipostas al lui Dumnezeu. El a demascat p\rerile gre[ite ale
multor teologi contemporani, atra[i de atât de pierz\torul
modernism [i protestantism. El vorbea [i scria totul numai
spre slava lui Dumnezeu [i înt\rirea Ortodoxiei. {i minunat
este c\ Dumnezeu l-a chemat la Sine chiar în Duminica
Ortodoxiei. Prin aceasta Dumnezeu de sus ne-a înt\rit cer-

1 Darul haric al cunoa[terii adev\rurilor dumnezeie[ti - nota red.

40
titudinea noastr\ neîndoielnic\ precum c\ arhiepiscopul
Serafim I-a binepl\cut mult prin lupta f\r\ compromisuri
pentru ap\rarea sfintei Ortodoxii.
Pe lâng\ toate aceste calit\]i înalte, Vl\dica Serafim
se deosebea printr-un temperament lini[tit [i blând [i o
smerenie calm\ [i adânc\. Dumnezeu celor mândri le st\
împotriv\, iar celor smeri]i le d\ har (Iacov 4, 6), spune
cuvântul lui Dumnezeu. Pentru marea lui smerenie, scum-
pul nostru Vl\dic\ Serafim s-a învrednicit a fi vas al minu-
natului [i de minuni f\c\torului har al lui Dumnezeu, cu
ajutorul c\ruia, el însu[i a tr\it drept [i pe al]ii i-a ajutat s\
g\seasc\ calea spre mântuire.
Dumnezeu a binevoit s\-i descopere, înainte de a se
stinge, Vl\dic\i Serafim, ziua propriului sfâr[it. Cu cinci
zile înainte de moartea sa, sim]indu-se peste m\sur\ de
neputincios, abia auzindu-se a [optit celor din jur> „Înc\
cinci zile.” Iar în ziua urm\toare a spus> „Înc\ patru zile.”
{i, iat\, când s-a împlinit termenul ar\tat, el [i-a dat lui
Dumnezeu sufletul s\u curat.
Un monah tân\r mi-a povestit c\, fiind înc\ b\iat [i
citind Vie]ile sfin]ilor î[i spunea> „O, dac\ a[ putea s\ m\
întâlnesc înc\ în aceast\ via]\ cu un sfânt adev\rat!” {i,
iat\, providen]a dumnezeiasc\ l-a apropiat de arhiepiscopul
Serafim. În el acesta a g\sit sfântul mult dorit, tr\itor
printre noi, în zilele noastre. Mai târziu, el m\ încredin]a c\
au fost multe cazuri când bunul nostru Vl\dic\ l-a salvat de
la moarte în timp de boal\ grea [i în mod minunat îl ajuta
în multe greut\]i ale vie]ii.
Îndurera]ilor fra]i [i surori!
Ne apas\ o triste]e grea. Noi nu plângem pentru
Vl\dica Serafim, ci pentru noi, c\ci r\mânem orfani. Dar s\
ne fie nou\ mângâiere faptul c\, acolo, în cer împ\r\]e[te o
bucurie mare, c\ci un nou înger p\mântesc se al\tur\
îngerilor cere[ti [i se m\re[te ceata vie]uitorilor cere[ti.

41
 S\ ne mângâie dragele amintiri despre iubitul nostru
Vl\dic\ Serafim. S\ ne mângâiem cu pre]ioasele lui
înv\]\turi. S\ împlinim mântuitoarele lui sfaturi, pe care ni
le d\dea în minunatele sale predici. S\ urm\m exemplului
lui luminos. În acest caz, moartea, care ast\zi fizic îl duce
de la noi, nu va fi în stare s\ ne despart\ duhovnice[te de
el.
În sfâr[it, s\ mul]umim Atotbunului Dumnezeu
pentru aceea c\ El ne-a dat posibilitatea s\ avem printre noi
o asemenea comoar\ [i s\ ne bucur\m de ea. S\ ne rug\m
lui Dumnezeu ca El s\-l odihneasc\ în loca[urile Lui ce-
re[ti pe alesul [i iubitul S\u Înalt Prea Sfin]itul Serafim.
Ve[nic\ s\-i fie pomenirea! Amin.

42
 CHIPUL DUHOVNICESC {I SFATURILE
P|RINTE{TI ALE PURUREA POMENITULUI
ARHIEPISCOP SERAFIM

La 1/14 noiembrie, 1920, de la cheiul Sevastopo-

lului, pornea încet în largul m\rii vaporul comenduirii
,,Hersones” - acesta fiind ultimul vapor care p\r\sea ora[ul
chiar înainte de invazia bol[evicilor. Plecau din ]ar\ pentru
totdeauna peste 600 de cade]i în frunte cu generalul Elcea-
ninov [i generalul Stogov, comandantul garnizoanei ora-
[ului Sevastopol. Mul]imea de oameni r\mas\ pe chei, cu
triste]e, f\ceau din mâini luându-[i r\mas bun de la ei. Pa-
sagerii cu ochii tri[ti se uitau la malul p\mântului natal care
se îndep\rta împreun\ cu speran]ele lor omene[ti. Acolo
r\mânea Rusia ]intuit\ la Golgota ei. Pe malul drept al
Sevastopolului, printre nori de praf, cavaleria ro[ie intra
n\valnic în ora[…
Pe punte, între pasageri, st\tea un arhiereu tân\r, de
talie mijlocie cu o fa]\ chinuit\ [i palid\.
- Vl\dic\, binecuvânta]i Rusia! i s-a adresat deodat\
unul dintre cei din jur.
Ascunzându-[i emo]ia, arhiereul a ridicat mâinile [i
câteva minute solemn [i încet a binecuvântat p\mântul care
se îndep\rta [i oamenii de pe mal care le f\ceau din mâini.
Acesta era episcopul Serafim (Sobolev) care, la 39 de ani,
cu o lun\ înainte fusese hirotonit arhiereu în ziua s\rb\torii
„Acoper\mântului Maicii Domnului” (la 1/14 octombrie)
în catedrala ora[ului Simferopol. Cu aceast\ zi mohorât\ [i
umed\ de toamn\ a început pentru el via]a trist\ de emi-
grant. Nu revoltele [i omorurile, nici foamea [i epidemiile
dezl\n]uite în ]ara cuprins\ de nebunia revolu]ionar\ l-au

43
silit s\ aleag\ calea pribegiei. El în]elegea foarte bine c\
Biserica Rus\ este într-o prigonire îngrozitoare, c\ mii de
episcopi, preo]i [i monahi mureau în închisori, iar mul]i
dintre ei deja au primit moarte muceniceasc\. El însu[i a
auzit gemetele monahilor M\n\stirii Sfântul Mitrofan din
Voronej îngropa]i de vii în p\mânt. De peste tot soseau
ve[ti îngrozitoare despre mucenicia fra]ilor de credin]\.
Inima lui plin\ de dragostea fierbinte pentru Hristos era
gata s\ p\timeasc\ pentru Domnul. Dar alesul smerit [i
blând al lui Dumnezeu nu îndr\znea singur s\-[i aleag\
calea muceniciei, deoarece întotdeauna [i în orice c\uta nu
propria voie, ci voia lui Dumnezeu.
Chiar înc\ la începutul revoltei sângeroase din ]ar\,
p\rintele Serafim, atunci arhimandrit, l-a vizitat pe iero-
schimonahul Aaron, un stare] drept [i înaintev\z\tor, care
se nevoia în M\n\stirea Zadonsk din regiunea Voronej.
P\rintele Serafim l-a întrebat dac\ trebuie s\ r\mân\ în
Rusia, unde îl a[tepta moartea muceniceasc\ sau s\ plece
împlinind cuvintele Evangheliei> Când v\ urm\resc pe voi
în cetatea aceasta, fugi]i în cealalt\ (Matei 10, 23).
Stare]ul Aaron a r\spuns> „S\ dea Domnul s\ nimeri]i pe
meleaguri bune.” „Cum s\ v\ în]eleg cuvintele?” - a între-
bat p\rintele Serafim. „Via]a îns\[i î]i va ar\ta,” - a r\spuns
stare]ul plin de har.
La 29 octombrie 1920 (dup\ calendarul bisericesc -
stil vechi) Armata Ro[ie era doar la 30 km de Simferopol
[i atunci în fa]a episcopului Serafim iar\[i a ap\rut prob-
lema care privea soarta sa. El s-a îndreptat spre metocul
Berkovsk al M\n\stirii de c\lug\ri din Crimeea, unde în
acea vreme se afla icoana f\c\toare de minuni a Maicii
Domnului Kursko-Korenaia. Tân\rul arhiereu i-a adresat o
rug\ciune înfl\c\rat\ Împ\r\tesei Cerului, descoperindu-i
c\ este preg\tit s\ p\timeasc\ pentru Hristos [i cerându-i
s\-i arate calea menit\ de Dumnezeu. Din biseric\ a plecat

44
direct la arhiepiscopul eparhial Dimitrie Tavriceskii [i a
început s\-l roage, ca pe un arhiereu eparhial al lui
Dumnezeu, s\-i dea binecuvântare s\ r\mân\ în Rusia.
- Nu, - a r\spuns Vl\dica Dimitrie, - nu pot s\ fac
aceasta! Dac\ dup\ aceea vi se întâmpl\ ceva r\u, o s\ m\
chinuie g=ndul c\ v-am dat binecuvântarea mea.
Dup\ o discu]ie scurt\, au hot\rât s\ arunce sor]. Pe
o foi]\ au scris> „s\ plece”, iar pe alta> „s\ nu plece”. Emo-
]ionat, arhiepiscopul a coborât în paraclisul pesonal al
arhiereului, care se afla la parterul casei arhiere[ti. Dup\ ce
s-a rugat fierbinte în fa]a icoanei Maicii Domnului, a scos
o foi]\. Pe sor]ul tras era scris> „s\ plece”. A[a s-a hot\rât
soarta viitorului arhiepiscop Serafim, [i el a primit sor]ul,
ca voia lui Dumnezeu pentru dânsul. El trebuia s\ slujeasc\
sfânta Biseric\ cu darurile lui harice [i cu în]elepciune du-
hovniceasc\, ducând crucea slujirii episcopale, care, dup\
cuvintele lui, în acei ani a fost ca o mucenicie f\r\ sânge.

***

Arhiepiscopul Serafim (în lume Nicolai Borisovici

Sobolev) s-a n\scut în Riazan la 1/14 decembrie 1881. Din
fraged\ copil\rie pe chipul lui se citea triste]ea alesului lui
Dumnezeu. Lini[tit, tandru, atent cu cei de aproape, el era
neobi[nuit de serios pentru un b\iat de vârsta lui. A studiat
la seminarul drag din Riazan, iar apoi la Academia Teolo-
gic\ din Sankt Petersburg, pe care a absolvit-o în 1908. În
ultimul an al studiilor academice a intrat în monahism cu
numele de Serafim în cinstea nevoitorului de la Sarov -
preacuviosul Serafim, foarte mult cinstit de el [i de curând
canonizat (1903). La scurt timp dup\ tundere a fost hiro-
tonit ierodiacon, iar dup\ aceea ieromonah. Dup\ absol-
virea academiei, tân\rul ieromonah a fost numit profesor la
{coala Pastoral\ din Jitomir, iar apoi inspector al {colii

45
Teologice din Kaluga. În 1912 a ajuns inspector al
Seminarului Teologic din Kastroma, iar în 1913 era deja
rectorul Seminarului Teologic din Voronej cel mai mare din
Rusia. Personalitatea sa luminoas\ l\sa peste tot o urm\
plin\ de har.
Pentru Rusia, ace[tia au fost ani grei de cump\n\.
Studen]ii [i elevii [colilor [i seminariilor teologice adeseori
c\deau victime ale propagandei revolu]ionare [i uneltirilor
anarhice. Acest vulcan eruptiv al revolu]iei nu era un
fenomen întâmpl\tor. De dou\ secole for]ele întunericului
perseverent [i în tain\ lucrau pentru descompunerea socie-
t\]ii ruse, s\dind peste tot anarhie, ateism, liber\ cugetare,
lupt\ împotriva lui Dumnezeu [i alte înv\]\turi periculoase.
Aceste for]e întunecate ale iadului, care au n\scut revolu]ia,
[i-au folosit toat\ viclenia c\utând s\ distrug\ cel mai mare
stat ortodox, care prin existen]a lui deranja tainei f\r\dele-
gii care lucra deja în lume (II Tesaloniceni 2, 7). Intelectua-
litatea rus\ cu p\rere de r\u a fost destul de servil\ acestor
influen]e p\gubitoare. Prizonier\ a nebuniei liberei cuge-
t\ri [i delirului sentimental, ea a p\r\sit tr\d\tor credin]a
p\rin]ilor s\i [i ea îns\[i a fost complice la ruinarea Rusiei
Ortodoxe.
Vl\dica Serafim, în]elept [i cu o vast\ cultur\ du-
hovniceasc\, nu avea nimic comun cu aceste fenomene
înfrico[\toare. El în]elegea clar nebunia revolu]iei sânge-
roase care se apropia [i tot tragismul evenimentelor, care
aveau s\ schimbe apocaliptic mersul istoriei întregii ome-
niri. El era hr\nit cu laptele duhovnicesc al sfin]eniei orto-
doxe, cu în]elepciunea sfin]ilor p\rin]i, cu experien]a asce-
tismului ortodox. De la mama sa, care a suferit mult în
via]\, [i-a însu[it din copil\rie, adânc, duhul rug\tor al
sfintei Rusii. Din cauza bolii grele a so]ului, mama lui,
Maria Nicolaevna, s-a îngrijit singur\ de între]inerea fami-
liei numeroase. Micul Colea era permanent martorul rug\-

46
ciunilor fierbin]i ale mamei sale, când, stând în picioare în
fa]a chipurilor sfinte ale icoanelor de acas\ [i udându-se de
lacrimi, c\uta ajutor ceresc în necazurile [i suferin]ele ei.
Tân\rul iubitor de Dumnezeu sorbea din plin exemple de
adev\rat\ tr\ire ortodox\ din vie]ile sfin]ilor, pe care le
recitea cu drag de multe ori înclinându-se în fa]a
nevoin]elor sfin]ilor binepl\cu]i ai lui Dumnezeu. Dar mai
erau în Rusia prerevolu]ionar\ [i multe exemple vii de via]\
dreapt\ [i binepl\cut\ lui Dumnezeu. Vl\dica Serafim
cuno[tea personal mul]i lumin\tori plini de har ai Bisericii
[i contemporani lui. În anii studen]iei el se întâlnea [i se
bucura de dragostea marelui f\c\tor de minuni din
Kron[tadt - protoiereul Ioan Serghiev. În timpul unei vizite
la Kron[tadt, asemenea unui prooroc, Sfântul Ioan de
Kron[tadt l-a binecuvântat pe viitorul arhiereu în locul
scaunului celui de sus din altarul Catedralei Sfântul Andrei,
acestuia umplându-i-se inima de lumina haric\ a Sfântului
Duh.
Fiind inspector al {colii Teologice din Kaluga (nu
departe de pustia Optina), tân\rul ieromonah Serafim ade-
sea îi vizita pe marii stare]i ai Optinei> Iosif, Varsanufie,
Anatolie (Potapov). El î[i deschidea inima înaintea lor, se
m\rturisea [i se folosea de marea experien]\ duhovniceasc\
a acestor stâlpi ai adev\ratului monahism ortodox.
Vl\dica Serafim îi mai [tia pe câ]iva nebuni pentru
Hristos cunoscu]i în acea vreme [i dup\ aceea de multe ori
povestea cazuri remarcabile ale smereniei lor minunate, cu
care ei acopereau în fa]a oamenilor nevoin]ele lor supra-
fire[ti.
Via]a tainic\ în Hristos, pe care alesul lui Dumnezeu
din copil\rie o înc\lzea în inima sa, îi umplea sufletul de
focul darurilor duhovnice[ti. {i aceasta n-a r\mas neobser-
vat de cei din jur. Înc\ în Academia Teologic\ din Sankt
Petersburg, Mitropolitul Antonie (Hrapovi]kii), viitorul

47
Întâist\t\tor al Bisericii Ortodoxe Ruse de peste hotare,
urm\rea înflorirea duhovniceasc\ a tân\rului student teo-
log, care, de dou\ ori prin exemplul personal [i f\r\ com-
promisuri, a împiedicat „ie[irile” revolu]ionare ale colegi-
lor contamina]i de spiritele liberal-revolu]ionare. În 1920,
Mitropolitul Antonie l-a hirotonit episcop, iar mai târziu,
deja în 1934 - în demnitatea arhiepiscopal\.
Arhimandritul Gavriil (Voievodin), directoul {colii
Pastorale din Jitomir, (mai târziu mucenic) v\zând
înflorirea lui duhovniceasc\, alint\tor îl numea pe tân\rul
ieromonah „micu]ul avv\” (avva - pov\]uitor purt\tor de
duh).
Valul greu al emigra]iei l-a aruncat pe episcopul
Serafim mai întâi la Constantinopol, iar peste câteva luni în
{coala Teologic\ de pe insula Halki.
În mai 1921 a fost numit de Conducerea bisericeas-
c\ de peste hotare paroh al Bisericii Sfântul Nicolae pe
lâng\ Ambasada rus\ la Sofia [i al M\n\stirii ruse Sfântul
Alexandru Nevski din Iambol, iar peste trei luni a devenit
administratorul tuturor enoriilor ruse din Bulgaria.

***

La 6/19 mai 1921, în ziua pomenirii preacuviosului

Iov - Multr\bd\torul, episcopul Serafim a sosit în Bulgaria.
Acestea au fost acele ,,meleaguri bune” pe care le-a prezis
clarv\z\torul stare] Aaron [i care s-au descoperit a fi sor]ul
dat lui de Dumnezeu [i arena unde el trebuia s\ poarte
crucea nevoin]elor [i necazurilor arhipastorale. {tiin]a
[tiin]elor - via]a dus\ în evlavie [i sfin]enie, pe care adânc
[i-a însu[it-o înc\ în ]ar\ - a dat aici în Bulgaria roade pline
de har.
Vl\dica Serafim, din fire cu un caracter blând, se
descoperea având o smerenie adânc\ [i dragoste sincer\

48
pentru cei de aproape. Din toate cuvintele [i ac]iunile lui
adia o simplitate haric\ [i pacea lui Hristos. Inimii lui
curate, care a atins nep\timirea, îi era str\in\ orice tulbura-
re - izvor inevitabil al mândriei [i iubirii de sine. De pe bu-
zele lui nu ie[ea niciodat\ nici cea mai mic\ aluzie de
judecat\ asupra cuiva sau de rea voin]\. Rug\ciunea lui era
miraculoas\, iar cuvintele prooroce[ti [i cu efect duhov-
nicesc. Dragostea lui pentru vr\jma[i [i jertfelnicia pasto-
ral\, cele mai înalte manifest\ri ale omului care tr\ie[te în
Hristos, erau pentru el fire[ti precum respira]ia. Sfaturile
duhovnice[ti ale Vl\dic\i Serafim erau pline de în]elep-
ciunea sfin]ilor p\rin]i, în numele c\rora el tr\ia, folosindu-
se permanent de experien]a ascetic\, adânc\ [i nepre]uit\, a
nevoitorilor ortodoc[i. Dreptul arhiereu nu încuviin]a în
nici un fel manifest\rile nes\n\toase ale vie]ii duhov-
nice[ti, înlocuirea ei cu tot felul de tr\iri spirituale false,
vedenii, descoperiri [i minuni periculoase pentru suflet. El
spunea întotdeauna c\ reînnoirea haric\ a sufletului, munca
duhovniceasc\ pentru zidirea omului nou în Hristos este
cea mai mare minune a lui Dumnezeu. Ca un pov\]uitor de
Dumnezeu în]elep]it, el îi înv\]a pe fiii lui duhovnice[ti s\-
[i îndrepte aten]ia asupra vie]ii interioare, asupra luptei
nev\zute cu gândurile sem\nate de vr\jma[ul mântuirii
noastre. ,,S\ nu ne învoim cu dracii”, - era unul din cele mai
dese sfaturi. Vl\dica Serafim îi înv\]a smerenia, blânde]ea,
simplitatea, ascultarea, dragostea sincer\ pentru cei de
aproape, neîncetata aducere aminte de Dumnezeu [i rug\-
ciunea din inim\. „În fratele nostru noi trebuie s\-l vedem
pe înger, iar p\catul lui s\-l privim ca pe-o boal\”, - repeta
el adesea. „Aprig\ este iarna, dar dulce este raiul”, - spunea
la fel celor întrista]i. ,,Sfâr[itul este aproape, via]a trece
repede, noi suntem musafiri pe p\mânt, p\s\ri migratoare”.
Arhiepiscopul Serafim a tr\it 29 de ani în Bulgaria
[i a îndr\git aceste „meleaguri bune” ca pe a doua sa patrie.

49
În Bulgaria [i-a scris operele teologice, aici [i-a înv\]at [i
educat fiii duhovnice[ti, care apoi s-au str\duit, neluând în
seam\ pu]inele lor puteri duhovnice[ti, s\ p\streze [i s\
transmit\ [i altora scânteile duhovniciei sale, inspirat\ din
sfin]ii p\rin]i. În amurgul vie]ii sale iubitoare de
Dumnezeu, arhiepiscopul Serafim a reu[it s\-[i îndepli-
neasc\ dorin]a cea mai mare a sufletului iubitor de mona-
hism> s\ înfiin]eze M\n\stirea de maici ,,Acoper\mântul
Maicii Domnului” din Kneajevo, l\sând sfaturile lui p\rin-
te[ti surorilor m\n\stirii ca o mo[tenire nepre]uit\.
În vremea noastr\ apostaziat\, arhiepiscopul
Serafim a fost un exemplu rar de ierarh plin de har cu
con[tiin]a p\storeasc\ curat\ [i luminoas\ ca un cristal.
Via]a duhovniceasc\ în Hristos, virtu]ile [i buna cinstire le
socotea nedesp\r]ite de m\rturisirea ferm\ a ve[nicelor
adev\ruri ale credin]ei, [i de aceea înv\]a c\ datoria noastr\
este s\ le p\str\m neschimbate în via]a aceasta. „Nu este de
ajuns numai m\rturisirea curat\ a credin]ei ortodoxe, dar
trebuie s\ [i tr\ie[ti conform acestei credin]e”, - spunea el
adesea. {i toate acestea el le împlinea în via]a sa cu o t\rie
nezdruncinat\, ocolind chiar cea mai subtil\ pornire
p\tima[\.
Prin exemplul propriu [i prin pove]e, Vl\dica
Serafim înv\]a de asemenea, c\ adev\rata ascultare este
dragostea pentru Dumnezeu, care se manifest\ prin
împlinirea poruncilor lui Hristos [i prin tot ceea ce a primit
[i a înt\rit sfânta Biseric\ pentru totdeauna.
Arhiepiscopul Serafim întotdeauna [i-a ridicat
vocea p\storeasc\ împotriva ecumenismului [i împotriva
oric\ror schimb\ri ale dumnezeie[tilor dogme ale credin-
]ei, fiind pân\ ast\zi straja sfintei Ortodoxii. {i Dumnezeu
l-a prosl\vit pe robul Lui credincios chemând la El sufletul
lui sfânt în Duminica Ortodoxiei la 13/26 februarie 1950.
Dup\ fericitul sfâr[it al Vl\dic\i Serafim, credincio[ii lui fii

50
duhovnice[ti, printre care [i adormi]ii acum arhimandritul
Panteleimon (Stari]kii - † 1980), arhimandritul Serafim
(Alexiev, † 1993) [i al]ii, prin via]a lor au îndeplinit porun-
ca lui p\rinteasc\> s\ nu aib\ nimic comun cu erezia ecu-
menismului. Aceast\ porunc\, cu responsabilitate, apas\
ast\zi asupra Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din Bulgaria.
Arhiepiscopul Serafim a fost o adev\rat\ binecuvântare
a lui Dumnezeu pentru p\mântul bulgar. Prezen]a lui în
Bulgaria a fost o îns\mân]are duhovniceasc\, care d\ pân\
ast\zi roadele sale în Hristos. Povestind via]a arhiepiscopu-
lui Serafim, nevrând î]i aminte[ti cuvintele f\c\torului de
minuni din Sarov, stare]ul Serafim> ,,Bucuria mea dobân-
de[te pacea l\untric\ [i mii de suflete se vor mântui în jurul
t\u.” Dobândind în via]\ pacea haric\ a lui Hristos,
Arhiepiscopul Serafim mijloce[te pentru noi, în fa]a lui
Dumnezeu, prin rug\ciunile sale, [i îndrum\ [i acum c\tre
mântuire mii de suflete omene[ti.
Not\>

Cuvintele despre Arhiepiscopul Serafim (Sobolev), din

prezentul capitol au fost rostite de cei mai apropia]i [i credincio[i fii
duhovnice[ti. Mai jos sunt prezentate scurte date biografice ale
acestora.

Arhimandritul Panteleimon (Stari]kii)

(1893-1980)

S-a n\scut în Rusia, în ora[ul Poltava. Colonel al Armatei Al-

be. Din 1926 ucenic de chilie [i mul]i ani secretarul personal al Arhi-
episcopului Serafim. Dup\ moartea p\rintelui s\u duhovnicesc pân\
la sfâr[itul vie]ii el a fost duhovnicul m\n\stirii de maici înfiin]at\ de
Vl\dica Serafim. A murit la 87 ani la 5/18 ianuarie în ajunul prazni-
cului Ar\t\rii Domnului. Este semnificativ c\ 40 de zile dup\ moartea
lui au coincis cu praznicul pomenirii a 30 ani de la fericitul sfâr[it al
dreptului s\u p\rinte duhovnicesc.

51
 Arhimandritul Serafim (Alexiev)
(1912-1993)

S-a n\scut în satul Gorno

Brodi din Macedonia. Dup\ ce a ab-
solvit Seminarul Teologic din Sofia a
fost admis la Facultatea de Teologie.
În 1934 a fost trimis cu burs\ în Elve-
]ia unde a ob]inut titlul [tiin]ific de
doctor în teologie. La întoarcerea în
Bulgaria l-a cunoscut pe Arhiepis-
copul Serafim care i-a devenit p\rinte
duhovnicesc. Aceast\ întâlnire a pe-
cetluit soarta tân\rului teolog. El [i-a
însu[it nu numai pove]ele duhovni-
ce[ti ale pururea pomenitului Vl\di-
Arhimandri]ii Panteleimon [i c\, ci [i dragostea lui pentru ortodo-
Serafim în anul 1967 xia Sfin]ilor P\rin]i c\reia i-a r\mas
credincios pân\ la sfâr[itul vie]ii sa-
le. D\ruit de Dumnezeu cu minte ascu]it\, inim\ fierbinte [i h\rnicie
admirabil\, p\rintele Serafim, în ciuda condi]iilor grele din timpul re-
gimului ateu, se dedic\ activit\]ii de înv\]are [i se manifest\ ca un mi-
nunat poet [i scriitor bisericesc. Din 1960 pân\ în 1969 pred\ teo-
logia dogmatic\ la Academia Teologic\ din Sofia [i public\ articole
referitoare la problemele dogmatice importante. În 1968, urmând po-
runcilor p\rintelui duhovnicesc neuitat, nu prime[te reforma calenda-
ristic\ [i nici nu aprob\ participarea activ\ a Bisericii Ortodoxe Bul-
gare în mi[carea ecumenic\. Glasul con[tiin]ei lui ortodoxe curate îl
oblig\ s\ p\r\seasc\ Academia Teologic\. Mai târziu se stabile[te în
M\n\stirea ,,Acoper\mântul Maicii Domnului,” unde a g\sit aceea[i
dreapt\ m\rturisire a credin]ei pe care o avea [i el. Aici a r\mas pân\
la sfâr[itul vie]ii [i [i-a continuat activitatea de înv\]\tor [i teolog,
aducând ca rod o serie de opere cu un con]inut moral-duhovnicesc,
precum [i ultima carte-porunc\> „Ortodoxia [i ecume-nismul,” scri-
s\ cu binecuvântarea pururea pomenitului avv\ [i care reprezint\ o
critic\ acut\ a ereziei ereziilor - ecumenismul.

52
 ÎNV|}|TURI DESPRE
HARUL SFÂNTULUI DUH
ÎN LUCR|RILE
ARHIEPISCOPULUI
SERAFIM

53
54
 ÎNV|}|TURI DESPRE
HARUL SFÂNTULUI DUH ÎN LUCR|RILE
ARHIEPISCOPULUI SERAFIM*

În via]a mea am întâlnit arhierei de dou\ tipuri opu-

se. Unii, chiar dac\ nu atât de preg\ti]i, erau smeri]i [i ini-
mo[i, al]ii îns\ erau înv\]a]i, dar mândri [i reci.
Arhiepiscopul Serafim era un exemplu de rar\ [i
fericit\ asociere între erudi]ie [i smerenie, simplitate [i
adânci cuno[tin]e teologice. Simplitatea [i dragostea lui
c\tre to]i erau tr\s\turile lui cele mai caracteristice. Nu
avea nici un fel de trufie f\]arnic\, pentru c\ era foarte
credincios [i se afla într-un dialog neîntrerupt de rug\ciune
cu Dumnezeu. Dar poate oare fi îngâmfat [i mândru omul
care în con[tiin]a sa st\ permanent în fa]a înfrico[atului
scaun dumnezeiesc?
Arhiepiscopul Serafim avea o înalt\ distinc]ie [ti-
in]ific\. Pentru lucr\rile sale teologice i-a fost conferit titlul
de magistru în teologie. Iar un astfel de grad nu se poate
primi u[or [i f\r\ merite. El poate fi ob]inut numai cu o
adânc\ erudi]ie teologic\. Vl\dica Serafim o avea> el era un
foarte bun dogmatist [i cunosc\tor al scrierilor Sfin]ilor
P\rin]i.
Aparent la o asemenea erudi]ie pot ajunge mul]i. To-
tu[i, cred c\ nu mul]i înv\]a]i în domeniul teologiei ar putea
s\ se compare cu scumpul nostru Vl\dic\. El se deosebea,
având un dar distinct al vederii dohovnice[ti - o cunoa[tere
interioar\ a adev\rului dumnezeiesc. Iar acest dar al vederii

*Cuvântul arhimandritului Serafim (Alexiev) la 100 de ani de la na[terea

Arhiepiscopului Serafim, decembrie, 1981.

55
propriu-zise l-a primit numai datorit\ sfin]eniei personale.
Ferici]i cei cura]i cu inima, c\ aceia vor vedea pe
Dumnezeu (Matei 5, 8), zice Domnul. Vl\dica de multe ori
amintea aceste cuvinte fiilor duhovnice[ti.
Arhiepiscopul Serafim ne-a l\sat mo[tenire aceast\
convingere a Sfin]ilor P\rin]i> „Teologia ortodox\ este di-
rect propor]ional\ cu neprih\nirea”. Astfel, pentru a cu-
noa[te Adev\rul credin]ei ortodoxe este necesar s\ ai o
via]\ neprih\nit\ [i sfânt\. Dac\ sufletul t\u s-a murd\rit de
p\cate, el nu va fi în stare s\ reflecte corect adev\rurile
str\lucitoare [i curate ale descoperirii dumnezeie[ti. Ere-
ziile se nasc în sufletele necurate [i îndeosebi în cele pline
de mândrie, ajungând des la în[el\ri duhovnice[ti.
Arhiepiscopul Serafim, acest arhiereu smerit [i cu o
via]\ sfânt\, considera c\ ap\rarea adev\rului credin]ei
ortodoxe în acest secol XX, depravat [i plin de în[el\ri
eretice, este pentru el o chemare [i o datorie. F\r\ com-
promisuri el se ridica împotriva oric\rei idei incorecte [i
eretice, chiar în lucr\rile unor teologi care pretindeau a fi
ortodoc[i. Vl\dica Serafim nu se temea s\ contrazic\ cele
mai mari, în opinia public\, somit\]i teologice, dac\ era
vorba despre ap\rarea adev\rului dumnezeiesc [i mân-
tuitor. Amintindu-[i cuvintele Apostolului Pavel> Dac\ a[
pl\cea înc\ oamenilor, n-a[ fi rob al lui Hristos (Galateni
1, 10) [i near\tând nici un fel de antipatie personal\ pentru
cei care p\c\tuiau împotriva Ortodoxiei, el niciodat\ nu
jertfea Adev\rul de dragul unei „iubiri” pentru aproapele
incorect în]eleas\. De multe ori ne amintea c\ întotdeauna
trebuie s\ ]inem adev\rul în iubire (vezi Efeseni 4, 15).
Arhiepiscopul Serafim lupta mai ales împotriva
modernismului în teologie, adic\ împotriva nout\]ilor care
nasc erezii [i-i îndep\rteaz\ pe cre[tinii ortodoc[i de
mântuire. El avea o evlavie deosebit\ pentru în]elepciunea
veche a Sfin]ilor P\rin]i [i m\rturisea Adev\rul ca ceva

56
absolut [i des\vâr[it, neavând nevoie de nici o dezvoltare.
Dezvolt\rii trebuie supus omul p\c\tos [i nedes\vâr[it,
care tinde spre cunoa[terea adev\rului dumnezeiesc, dar nu
însu[i adev\rul. De aceea, datoria [tiin]ei teologice nu este
descoperirea de noi adev\ruri, ci sistematizarea adev\ru-
rilor descoperite nou\ de Dumnezeu [i însu[irea lor. Iat\
cum vorbea despre aceasta Vl\dica Serafim> „ Nu trebuie
s\ gândim c\ dogmatica se aseam\n\ cu orice alt\ [tiin]\.
În ultima, se pot descoperi noi adev\ruri, iar în dogmatic\
nu. Aici toate adev\rurile sunt deja descoperite de
Dumnezeu Mântuitorul nostru. Toate câte am auzit de la
Tat\l Meu, spunea Domnul ucenicilor S\i, vi le-am f\cut
cunoscute (Ioan 15> 15).
Trebuie s\ observ\m, c\ acestea Domnul le-a spus
ucenicilor S\i pân\ la harul Duhului Sfânt, când ei înc\ nu
în]elegeau deplin înv\]\tura lui Hristos (Matei 20, 21-22<
Marcu 8, 17< Luca 22, 24-27< Ioan 16, 17-18), pentru care
Mântuitorul le-a spus la Cina cea de Tain\> Înc\ multe am
a v\ spune, dar acum nu pute]i s\ le purta]i. Iar când va
veni acela, Duhul Adev\rului, v\ va c\l\uzi la tot
adev\rul. Acela v\ va înv\]a toate [i v\ va aduce aminte
despre toate cele ce v-am spus Eu (Ioan 16, 12-13< 14, 26).
Când îns\ peste Apostoli s-a pogorât Harul Sfântului Duh,
atunci toate adev\rurile descoperite lor de Hristos au de-
venit mo[tenirea lor [i li s-au f\cut clare [i în]elese. Harul
Sfântului Duh i-a îmbog\]it cu vedere Dumnezeiasc\ în a[a
m\sur\ încât Apostolul Pavel a spus în numele tuturor ce-
lorlal]i Apostoli c\ Domnul le-a d\ruit dar s\ prisoseasc\
în toat\ în]elepciunea [i priceperea (Efeseni 1, 8). C\ci
cine a cunoscut gândul Domnului, a spus apostolul, ca s\-
l înve]e pe el? Noi îns\ avem gândul lui Hristos (I Co-
rinteni 2, 16).
Astfel, Domnul le-a descoperit Apostolilor toate
adev\rurile cu care trebuia s\-i înve]e, [i prin ei nou\

57
tuturor. Harul Sfântului Duh le-a readus toate aceste ade-
v\ruri în memoria lor [i le-a l\murit toat\ Revela]ia
Dumnezeiasc\, adus\ de Dumnezeu-Omul pe p\mânt, cu o
corectitudine absolut\ conducând gândul lor în cele mai
mari adâncimi ale gândului Dumnezeiesc al lui Hristos. De
aceea chiar în cazul Apostolilor nu trebuie s\ spunem c\ ei
au introdus noi înv\]\turi dogmatice în compara]ie cu acea
înv\]\tur\ a lui Hristos pe care au scris-o sau ne-au
transmis-o oral.
Mi[ca]i de acela[i Duh Sfânt, Sfin]ii P\rin]i ai
Bisericii î[i orientau toat\ teologia lor nu spre a descoperi
noi adev\ruri dogmatice, ci spre a p\stra neatinse de orice
denaturare eretic\ adev\rurile credin]ei noastre ortodoxe,
primite de la Apostoli, spre a le sistematiza pentru a lupta
cu succes împotriva ereziilor [i spre a le îmbr\ca într-o
form\ accesibil\ tuturor, astfel încât credincio[ii s\ poat\,
nu numai s\-[i m\rturiseasc\ ra]ional credin]a, dar s\ fie, în
acela[i timp, gata s\ r\spund\ oricui ar cere socoteal\ des-
pre n\dejdea noastr\. (I Petru 3, 12)
Astfel, a vorbi despre descoperirea de noi adev\ruri
dogmatice [i, cu atât mai mult, în a face teologie oamenilor
simpli, nu este nevoie. Mai mult decât se afl\ în Evan-
ghelie, nu se poate descoperi. Toate înv\]\turile noastre
dogmatice rezult\ de acolo…
Dac\ vom urma orientarea teologiei sus-amintite a
Sfin]ilor P\rin]i, vom îndeplini astfel scopul teologului.
Dac\ îns\ nu vom urma aceast\ orientare teologic\ a
Sfin]ilor P\rin]i în p\rerile noastre teologice, atunci acestea
nu vor fi dogmatice, ci numai p\rerile noastre personale,
care cel mai adesea au slujit ca fundament pentru eresuri
pierz\toare…
De aceea trebuie s\ punem îngr\diri gândirii noastre
teologice, astfel încât a[a numita „gândire teologic\ libe-
r\”, atât de agreat\ de modernism, s\ nu ne duc\ în încurc\-

58
turi eretice care deschid drum sigur spre muncile ve[nice
ale iadului”1.
La sfâr[itul sec. al XIX-lea [i începutul sec. al XX-
lea, în gândirea teologic\ rus\ au ap\rut o mul]ime de noi
idei moderne, propagate în folosul omului contemporan.
Ele provocau arhiepiscopului Serafim o nelini[te mare [i
întemeiat\, c\ci anun]au dezvoltarea furtunoas\ a
primejdioasei lep\d\ri de la Adev\rul ortodox, cel mai
important semn al apropierii împ\r\]iei lui Antihrist. (vezi
II Tesaloniceni 2, 3)
Noi, smeri]ii ucenici ai arhiepiscopului Serafim, am
înv\]at de la el s\ deosebim adev\rul de minciun\ care cu
viclenie încearc\ s\-l modifice [i s\-l înlocuiasc\. În predi-
cile [i lucr\rile sale teologice, Vl\dica ne descoperea înv\-
]\tura adev\rat\ a Sfin]ilor P\rin]i în multe probleme ale
credin]ei ortodoxe.
Aniversând o sut\ de ani de la na[terea neuitatului
nostru p\rinte [i pov\]uitor duhovnicesc, am dori s\ v\
prezent\m cât mai deplin posibil chipul acestui ap\r\tor
râvnitor al credin]ei ortodoxe, denun]\torul f\r\ compro-
misuri al ereziilor contemporane [i propov\duitorul mântu-
itoarelor adev\ruri dumnezeie[ti. Acest chip al Arhiepis-
copului Serafim ni se descoper\ cu des\vâr[ire în lucr\rile
sale, care trateaz\ înv\]\tura despre Harul Sf=ntului Duh ca
o Putere Dumnezeiasc\ m=ntuitoare - înv\]\tur\ dintot-
deauna propov\duit\ de sfânta Biseric\ Ortodox\ ca abso-
lut necesar\ pentru mântuirea noastr\.
***
Vl\dica Serafim adesea abordeaz\ acest subiect atât
în predicile sale, cât [i în culegerea de lucr\ri polemico-

1 Arhiepiscopul Serafim (Sobolev). Novoie ucenie o Sofii Premudrosti

Bojiei (Noua înv\]\tur\ despre Sophia În]elepciunea lui Dumnezeu). Sofia,
1935, pag. 20-23.

59
dogmatice, intitulat\> „Denaturarea adev\rului ortodox în
gândirea teologic\ rus\.”2 Aici, respingând în]elesul social-
umanitar incorect despre Împ\r\]ia lui Dumnezeu a prof.
prot. Sfetlov, arhiepiscopul Serafim arat\ am\nun]it adev\-
rata înv\]\tur\ în ce prive[te aceast\ problem\.
S\ ne oprim mai întâi aten]ia asupra predicilor
arhiepiscopului Serafim.
Tratând înv\]\tura despre har, Vl\dica Serafim
pleac\ de la faptul c\, din pricina c\derii în p\cat, omul
a pierdut acest minunat dar dumnezeiesc [i împreun\ cu
acesta [i fericirea Raiului. Din acel moment p\catul, bles-
temul [i moartea au devenit soarta lui. Cea mai mare parte
a omenirii a c\zut în p\gânism [i idolatrie. Numai poporul
vechi-testamentar, ales de Dumnezeu, a p\strat adev\rata
credin]\ în Dumnezeu. Acestui popor Dumnezeu i-a trimis
de multe ori prooroci [i drep]i, care-l înv\]au adev\rata în-
chinare la Dumnezeu. Cu toate acestea, pân\ la venirea lui
Iisus Hristos pe p\mânt, nu numai p\gânii, dar [i iudeii,
dup\ moartea lor se pogorau în iad3, pentru c\ to]i erau
jertfele p\catului, blestemului [i mor]ii. Din aceste
urm\ri catastrofale ale c\derii în p\cat ne-a izb\vit
R\scump\r\torul nostru Iisus Hristos.
Aceast\ înv\]\tur\ a Bisericii, propov\duit\ de
Apostoli [i de Sfin]ii P\rin]i, era m\rturisit\ [i ap\rat\ cu
râvn\ de Arhiepiscopul Serafim. Dup\ cuvântul lui „noi
trebuie s-o primim nu numai cu mintea, dar [i cu toat\
inima, astfel încât s\ ne fie neîndoielnic\, nezdruncinat\
[i mântuitoare. {i aceast\ cuno[tin]\ va fi întru noi dac\
vom supune gândul nostru gândului lui Hristos, gândului
2 Arhiepiscopul Serafim (Sobolev). Iscajenie pravoslavnoi istinî v ruscoi
bogoslovscoi mâsli (Denaturarea adev\rului ortodox în gândirea teologic\
rus\). Sofia, 1943.
3 Arhiepiscopul Serafim (Sobolev). Propovedi (Predici). Sofia, 1944,
pag. 96.

60
Apostolilor [i Sfin]ilor P\rin]i [i n-o s\ ne tulbur\m cu
p\reri teologice omene[ti [i incorecte, care dintotdeauna au
c\utat [i caut\ s\ clatine unul sau altul din adev\rurile
credin]ei noastre ortodoxe.”4
Vorbind despre diferitele forme în care se manifest\
harul, Arhiepiscopul Serafim spune> @Dup\ înv\]\tura prea
Cuviosului Ioan Casian, trebuie s\ deosebim dou\ forme
de har> harul supranatural, prin care Dumnezeu lucreaz\
în toat\ lumea fie nemijlocit, fie mijlocit prin îngeri, oa-
meni sau chiar prin natura înconjur\toare< [i harul, ca pu-
tere dumnezeiasc\ interioar\… El lucra în via]a primilor
oameni în Rai [i era izvorul adev\ratei cunoa[teri, sfin]e-
niei [i fericirii. Dup\ c\derea protop\rin]ilor no[tri, El i-a
p\r\sit [i a fost necesar ca Mântuitorul s\ se întrupeze, s\
p\timeasc\, s\ moar\ [i s\ învieze ca acest dar s\ fie din
nou d\ruit oamenilor. Aceast\ milostivire dumnezeiasc\ s-
a rev\rsat peste noi, când, dup\ f\g\duin]a lui Hristos,
Sfântul Duh cu darurile Sale diferite s-a pogorât peste
Apostoli, ca adev\r (I Ioan 5, 6< Ioan 5, 26< 16, 13), ca
putere (Fapte 1, 8) [i ca mângâiere (Ioan 14, 16 - 25< 15,
26< 16, 17), sau bucurie dumnezeiasc\. De atunci Harul
Sfântului Duh a început s\ se dea credincio[ilor în Biseric\
prin tainele Botezului [i Mirungerii pentru rena[terea min-
]ii, voin]ei [i inimii.
Ca o putere dumnezeiasc\ ren\sc\toare, el a început
s\ împ\r\]easc\ în interiorul fiin]ei noastre, chiar în inima
omului. Pân\ la apari]ia acestui dar, - cum înva]\ marele
între Sfin]ii P\rin]i, fericitul Diadoh, - în inim\ împ\r\]ea
p\catul, iar Harul lucra în afar\. Dup\ ar\tarea Harului,
p\catul lucreaz\ asupra omului din afar\, iar Harul - în
inim\. În aceasta [i const\, printre altele, diferen]a dintre
Vechiul [i Noul Testament.

4 Ibidem, pag.12.

61
 Desigur, niciodat\ nu vom putea s\ determin\m ce
este Harul dumnezeiesc în esen]a sa. Sf. Macarie cel Mare
înva]\ c\ la fel cum Dumnezeu este necunoscut în esen]a
Sa, la fel nu poate fi cunoscut în esen]a sa Harul Sfântului
Duh, c\ci El este de nedesp\r]it de Dumnezeu, este puterea
Sa dumnezeiasc\. Iat\ de ce Domnul Însu[i, propunând
înv\]\tura despre Har ca lucrare a Sfântului Duh, ar\ta
lucr\ri sigure. Sf. Simeon Noul Teolog spune c\ despre El
era vorba când Mântuitorul a zis> Foc am venit s\ arunc pe
p\mânt [i cât a[ vrea s\ fie acum aprins! (Luca 12, 49) La
acela[i Har al Sfântului Duh se referea Domnul când în
ultima mare zi a s\rb\torii a strigat> Dac\ înseteaz\ cineva,
s\ vin\ la Mine [i s\ bea. Cel ce crede în Mine… râuri de
ap\ vie vor curge din pântecele lui. Iar aceasta a zis-o,
remarc\ evanghelistul, despre Duhul pe care aveau s\-L
primeasc\ acei ce cred în El. (Ioan 7, 37-39)
Totu[i, noi putem s\ cunoa[tem Harul Sfântului
Duh, în mod duhovnicesc, când o s\ sim]im în inima noas-
tr\ lucrarea Lui mântuitoare, în]elegând de la El adev\rata
cunoa[tere despre Dumnezeu [i lume, sim]ind în noi pu-
terea Lui pentru a lupta cu p\catul [i o nespus\ bucurie.
Noi vom afla ce este Harul numai atunci când el va îm-
p\r\]i în noi peste patimile noastre [i-L vom sim]i ca
Împ\r\]ia lui Dumnezeu, ca dreptate, [i pace, [i bucurie în
Duhul Sfânt... (Romani 14, 17) O astfel de experien]\ a
cunoa[terii Harului ne-au l\sat în operele lor Sfin]ii P\rin]i
ai Bisericii> Antonie cel Mare, Macarie cel Mare, fericitul
Diadoh, preacuviosul Simeon Noul Teolog [i marele teolog
al Bisericii Ruse episcopul Teofan Z\vorâtul. Ei sim]eau în
sine Harul Sfântului Duh ca un dar al vederii dum-
nezeie[ti [i al în]elepciunii, în a[a m\sur\, încât puteau s\-
i lumineze [i pe al]ii cu lumina Adev\rului dumnezeiesc. Ei
sim]eau în sine Harul ca o putere dumnezeiasc\, c\ci prin

62
el s\vâr[eau minuni [i preziceau viitorul. Acest dar era tr\it
de ei ca o nesecat\ bucurie dumnezeiasc\ interioar\, pe
care o sim]eau neîntrerupt [i cu care mângâiau inimile
întristate ale credincio[ilor.
Este clar de aici ce bine mare este pentru noi Harul
Sfântului Duh. C\ El este cea mai pre]ioas\ comoar\ ne
m\rturise[te înv\]\tura lui Hristos, a Apostolilor [i a Sfin-
]ilor P\rin]i. Dup\ înv\]\tura lui Hristos, Darul Sfântului
Duh este pentru noi un bine atât de mare, încât trimiterea
Lui a fost scopul patimilor [i mor]ii Domnului,- cum reiese
din ultima discu]ie cu ucenicii. (Ioan 16, 7) A[a au privit
darul [i Sfin]ii Apostoli, c\ci înv\]\tura mântuirii prin dar,
în puterea mor]ii pe cruce a lui Hristos, a fost tema central\
în bun\vestirea lor, lucru despre care deosebit de aprins
m\rturisesc epistolele Sfântului Apostol Pavel. Nu puteau
altfel s\ gândeasc\ despre harul dumnezeiesc nici Sfin]ii
P\rin]i ai Bisericii. A[a, Sfântul Simeon Noul Teolog
spune> „Acesta a [i fost scopul [i sfâr[itul întregii lucr\ri a
Lui Hristos, pentru ca s\ primeasc\ credincio[ii în inimile
lor Duhul Sfânt…[i pentru ca El s\ fie ca un suflet al
sufletului nostru… [i ca prin lucrarea acestui Duh noi s\ ne
topim [i s\ ne form\m din nou dup\ gând, con[tiin]\ [i
dup\ toate sim]urile.” Iar marele nevoitor al Bisericii
Ortodoxe Ruse, Sfântul Serafim de Sarov, înv\]a c\
dobândirea Harului Sfântului Duh (adic\ descoperirea Lui
în noi) este scopul întregii noastre vie]i cre[tine Š...š
„De aceea, - spune mai departe Arhiepiscopul Se-
rafim, noi trebuie s\ ne bucur\m [i s\-I mul]umim lui
Dumnezeu c\ suntem fii ai Bisericii Ortodoxe a Lui
Hristos, prin care Domnul ne d\ acest mare dar, incom-
parabil cu toate comorile lumii.”5

5 Ibidem, pag. 17-20.

63
 Totu[i, din cauza tendin]elor rele ale voin]ei noastre
libere pentru mul]i dintre noi, cre[tini ortodoc[i fiind,
Harul r\mâne nedescoperit. Cu toate c\ îl primim prin
Sfintele Taine, el mocne[te în noi ca o scânteie sub cenu[a
a tot felul de patimi. De ce? Arhiepiscopul Serafim r\spun-
de la aceast\ întrebare> „Fiindc\ în noi nu exist\ hot\rârea
de a-l înc\lzi prin împlinirea continu\ a poruncilor dum-
nezeie[ti. De aceea Harul Sfântului Duh nu poate s\ ne în-
ve]e adev\rurile de credin]\ [i via]\ cre[tin\, chiar dac\ am
citi ziua [i noaptea Evanghelia… O astfel de înv\]are ne-
mijlocit\ a adev\rurilor Revela]iei Dumnezeie[ti, în lipsa
cur\]eniei inimii, duce la tot felul de r\t\ciri, eresuri [i
secte. Cât timp în noi împ\r\]esc p\catul [i patimile,
cuvântul lui Dumnezeu este pentru noi ca lumina orbitoare
a soarelui, care nu poate fi privit\ direct, c\ci astfel ne-am
v\t\ma vederea.
Ce s\ facem atunci, iubi]ilor, ca Harul Sfântului Duh
s\ ne înve]e cele mântuitoare? Noi, oamenii p\c\to[i [i
neputincio[i, putem s\ ne înv\]\m [i s\ ne lumin\m cu
lumina Harului ren\sc\tor al botezului prin înv\]\tura plin\
de har a Sfin]ilor P\rin]i ai Bisericii. Ace[tia, prin via]a lor
sfânt\, au descoperit în ei Harul botezului în toat\ plin\-
tatea. El s-a f\cut pentru ei izvorul adev\ratei cunoa[teri,
pe care au transmis-o prin lucr\rile lor Š...š Numai prin
cunoa[terea haric\ a Sfin]ilor P\rin]i, putem s\ ne lumin\m
mântuitor cu descoperirea dumnezeiasc\ [i s\ în]elegem
corect cu mintea [i cu inima înv\]\tura ei. Harul Sfântului
Duh a lucrat în Sfin]ii P\rin]i ca [i în Apostoli. El în toat\
profunzimea le-a descoperit lor toat\ Revela]ia Dumne-
zeiasc\ a Vechiului [i Noului Testament [i le-a l\murit
pentru noi toate adev\rurile, atât în domeniul dogmaticii,
cât [i în domeniul moralei, pentru toate veacurile.”6

6 Ibidem, pag. 53.

64
 Spunând acestea, Arhiepiscopul Serafim ne înva]\
s\-i iubim pe Sfin]ii P\rin]i ca pe cei mai dragi pov\]uitori
în lucrarea mântuirii noastre, s\ citim [i s\ studiem lucr\-
rile lor, c\ci ei ne arat\ cum trebuie s\ tr\im o via]\ cre[ti-
neasc\ adev\rat\> „Datorit\ unei asemenea atitudini fa]\ de
înv\]\tura Sfin]ilor P\rin]i ai Bisericii, noi vom dobândi
cea mai scump\ virtute - smerenia, c\ci apelând la auto-
ritatea Sfin]ilor P\rin]i, vom respinge gândirea noastr\
mândr\ [i ambi]ioas\. {i datorit\ numai smereniei, chiar
dac\ nu avem alte virtu]i, Domnul nu ne va lipsi de Harul
Sfântului Duh, dup\ cuvântul S\u> Dumnezeu celor mândri
le st\ împotriv\, iar celor smeri]i le d\ har (Pilde 3, 34<
Iacov 4, 6< I Petru 5, 5) Š…š
Atunci, pentru smerenia noastr\, Harul, dat nou\
prin sfântul Botez, va lucra luminându-ne [i înv\]ându-ne,
iar sub permanenta conducere a Bisericii [i înv\]\turii
Sfin]ilor P\rin]i, se va înmul]i în noi credin]a adev\rat\ [i
adev\rata via]\ cre[tineasc\.”7
Prin credin]\ adev\rat\ Arhiepiscopul Serafim
în]elege credin]\ adev\rat\ în sens dogmatic, cum este
doar credin]a ortodox\, iar prin via]\ cre[tineasc\
adev\rat\ - morala evanghelic\ pl\cut\ lui Dumnezeu,
bazat\ pe credin]a ortodox\.
Analizând Harul în sens dogmatic, el îl nume[te
„izvor al cunoa[terii”. Asemenea izvor al cunoa[terii a
fost El pentru în[i[i Apostoli. Cu toate c\ Însu[i Domnul îi
lumina cu adev\rata credin]\, ei mult timp n-au putut s-o
p\trund\ în totalitate.
„Din Evanghelie se vede c\ ucenicii lui Hristos nu
puteau s\ în]eleag\ înv\]\tura despre Sf=nta Tain\ a Euha-
ristiei. Ei erau înclina]i pân\ în ultimele zile ale vie]ii lui
Hristos s\-l vad\ ca pe un Mesia în sensul unui împ\rat
7 Ibidem, pag. 54.

65
p\mântesc. Despre aceasta adevere[te rug\mintea Apos-
tolilor Iacov [i Ioan, s\ le permit\ ca unul s\ stea de-a
dreapta, iar altul de-a stânga Lui Hristos în împ\r\]ia lui
p\mânteasc\ (Matei 20, 20-22). Chiar la Cina cea de Tain\,
ucenicii discutau cine ar fi mai mare între ei (Luca 22, 24).
Iar când Domnul a început s\ le vorbeasc\ despre apropie-
rea mor]ii sale pe cruce [i c\ El se va ar\ta lor dup\ înviere,
ei au spus> nu [tim ce zice (Ioan 16, 17-18) Š…š
Când îns\, în a cincizecea zi dup\ Invierea lui
Hristos, peste Apostoli s-a pogorât Harul Sfântului Duh, el
i-a ren\scut într-o clip\, i-a iluminat [i le-a descoperit toate
tainele lucr\rii dumnezeie[ti… Pogorându-se peste Apos-
toli, Harul Sfântului Duh n-a l\sat în ei nici o umbr\ din ne-
în]elegerea pe care o aveau mai înainte privitor la înv\]\-
tura lui Hristos, c\ci prin lucrarea acestui Har gândul lor a
primit toate adev\rurile cu toat\ plin\tatea [i corecti-
tudinea, predate lor de Hristos, fapt pentru care Apostolul
Pavel în numele tuturor celorlal]i Apostoli a zis> Propo-
v\duim în]elepciunea de tain\ a lui Dumnezeu, ascuns\, pe
care Dumnezeu a rânduit-o mai înainte de veci, spre slava
noastr\. Pe care nici unul din st\pânitorii acestui veac n-a
cunoscut-o… Iar nou\ ni le-a descoperit Dumnezeu prin
Duhul S\u, fiindc\ Duhul toate cerceteaz\, chiar [i adân-
curile lui Dumnezeu (I Corinteni 2, 7-8,10).”8
Astfel, Harul este izvorul cuno[tin]ei, mai precis al
cunoa[terii ortodoxe a dogmelor credin]ei.
În sens moral, Arhiepiscopul Serafim arat\ c\ Harul
este temelia înnoirii duhovnice[ti a credincio[ilor. În una
din predicile sale la Buna Vestire (1932), el exprim\ o idee
important\, c\ mântuirea, care se s\vâr[e[te cu ajutorul
Harului, „const\ în atingerea cur\]iei primare din Rai [i

8 Ibidem, pag. 51-52.

66
în îndumnezeirea9 noastr\”10, care const\ în totala p\-
trundere a naturii noastre omene[ti de Har, comuniunea cu
Dumnezeu prin mijlocirea Harului, omul devenind
Dumnezeu dup\ Har (vezi Psalmi 81, 6< Ioan 10, 34). Acest
Har Vl\dica Serafim îl nume[te „putere interioar\ ren\s-
c\toare pentru unirea noastr\ cu Dumnezeu, adic\ pentru
mântuirea noastr\”. „Noi trebuie s\ ]inem minte întotdea-
una cuvintele Apostolului Pavel din Epistola c\tre evrei>
Veghind cu luare aminte ca nimeni s\ nu r\mân\ lipsit de
Harul lui Dumnezeu…s\ fim mul]umitori (Evrei 12, 15<
28). Tâlcuind cuvintele apostole[ti, Arhiepiscopul Serafim
spune> „Este clar c\ trebuie s\ fim în permanen]\ preocu-
pa]i de p\strarea Harului< în acest Har fiind toat\ fericirea
[i mântuirea. F\r\ El sufletul nostru este mort, c\ci @Prin
Sfântul Duh tot sufletul viaz\.#11Dar, de aici este de ase-
menea clar [i faptul c\ pierderea acestui Har reprezint\
pentru noi cea mai mare nefericire. Iat\ de ce trebuie s\
[tim prin ce p\cate, în mod deosebit, putem noi c\dea din
Harul Sfântului Duh [i putem pieri. Din Sfânta Scriptur\
cunoa[tem c\ astfel de p\cate sunt mândria (vezi I Petru
5, 5) ,… desfrânarea (Facerea 6, 3) [i … nemilostivirea.
(Luca 12, 45-46)”12
În alt cuvânt al s\u, de praznicul Sfintei Treimi,
Vl\dica Serafim vorbe[te despre Har ca despre o cauz\ a
schimb\rii minunate a sufletului nostru. O astfel de
schimbare a avut loc mai întâi în sufletele Sfin]ilor Apostoli
în ziua Cincizecimii, prin pogorârea Sfântului Duh asupra

9 Prin îndumnezeire (gr. - θεωσις) Sfin]ii P\rin]i în]eleg totala p\trundere [i

împlinire a naturii umane de Har, comuniunea cu natura Dumnezeiasc\ prin
mijlocirea acestui Har, omul devenind Dumnezeu dup\ Har (vezi Psalmi 81,
6< Ioan 10, 34).
10 Arhiepiscopul Serafim (Sobolev). Propovedi (Predici). pag. 89.
11 Antifonul Învierii, glasul al 4-lea
12 Arhiepiscopul Serafim (Sobolev). Propovedi (Predici). pag. 89-90.

67
lor. „Prin Harul Lui ei s-au f\cut din p\c\to[i sfin]i< din
frico[i fa]\ de iudei au devenit demascatori curajo[i ai
acestora în fa]a tuturor popoarelor< din necunosc\tori ai
Scripturii, s-au transformat în teologi neîntrecu]i, îmbog\-
]indu-se cu toat\ în\l]imea [i adâncimea revela]iei [i în]e-
lepciunii dumnezeie[ti< din tri[ti ei s-au f\cut veseli, sim-
]ind în inimile lor nesfâr[ita bucurie a Împ\r\]iei cere[ti a
lui Hristos. În sfâr[it, prin acela[i Har al Sfântului Duh ei
au primit o astfel de credin]\, încât, prin marile [i minuna-
tele ei semne, au doborât lumea p\gân\ [i iudaic\ [i s-au
f\cut temelie pentru o nou\ via]\ cre[tineasc\ pe p\mânt.
Aceast\ schimbare minunat\ din omul vechi în cel
nou, aceast\ mare minune a învierii sufletului nostru, dup\
Apostoli a început s\ se manifeste la fel de uimitor [i în
via]a adev\ra]ilor urm\tori ai lui Hristos. Despre aceasta
m\rturisesc vie]ile sfin]ilor pl\cu]i ai lui Dumnezeu, diferi-
tele daruri ale Sfântului Duh, prin care ei se asem\nau atât
de mult cu Apostolii.
Aceast\ minunat\ schimbare haric\ era uimitoare
mai ales în via]a celor care se întorceau la Dumnezeu din
patimi mari [i grele, iar dup\ aceea atingeau cele mai înalte
daruri harice. Despre aceasta m\rturisesc elocvent vie]ile
sfin]ilor Maria Egipteanca, Moise Arapul [i Varvar Tâlha-
rul.”13
Asemenea schimb\ri se pot întâmpla [i cu noi.
„Aceast\ schimbare a sufletului nostru, ca lucrare [i mani-
festare a Sfântului Duh, este Împ\r\]ia lui Dumnezeu, des-
pre care Domnul a spus> Împ\r\]ia lui Dumnezeu este înl\-
untrul vostru (Luca 17, 21)…
{i diavolul [tie foarte bine toat\ valoarea acestei
schimb\ri a sufletului omenesc prin Harul Sfântului Duh<
[i [tie, mai ales, la fel de bine, c\ ea se s\vâr[e[te prin Bise-

13 Ibidem, pag. 143-144.

68
ric\. De aceea de aproape dou\ mii de ani diavolul caut\
neobosit s\ distrug\ Biserica Ortodox\ pe p\mânt. El se
str\duie s\ ating\ acest scop, stârnind împotriva Bisericii
tot felul de furtuni ale necredin]ei din partea ateilor [i ereti-
cilor. Ca niciodat\, aceast\ necredin]\ a început s\ amenin-
]e corabia Bisericii acum. În prezent, putem asem\na situa-
]ia Bisericii Ortodoxe cu starea în care se aflau Apostolii în
timpul furtunii înfrico[\toare de pe mare, când Domnul
obosit dormea în corabie (Matei 8, 23-27). Când valurile o
acopereau [i nu mai aveau vreo n\dejde de salvare, ucenicii
L-au de[teptat pe Iisus Hristos [i I-au spus> Doamne,
mântuie[te-ne, c\ pierim (Matei 8, 25). Domnul într-o
clip\ a lini[tit marea, [i Biserica primar\, în persoana
Apostolilor, afla]i în acea corabie, a fost salvat\ de la
pieire.#14
În alt\ predic\, Vl\dica Serafim vorbe[te despre Har
ca despre adev\rata noastr\ fericire. Iat\ cuvintele lui>
„Harul Duhului în manifest\rile sale diferite [i minunate
na[te în noi fericirea împ\r\]iei lui Dumnezeu. De aceea
El este adev\rata noastr\ fericire cre[tin\. Nu degeaba
Dumnezeu Mântuitorul a numit Sfântul Duh -
„Mângâietor” (Ioan 14. 26< 15, 26< 16, 7). Acest nume ne
spune c\ numai de la Duhul Sfânt putem avea adev\rata
mângâiere în toate necazurile noastre [i prin Harul S\u
putem avea acces la toate bucuriile Împ\r\]iei dumnezeie[ti
înc\ aici pe p\mânt.”15
În toate predicile sale despre Har, Arhiepiscopul
Serafim aminte[te c\ noi trebuie s\ n\zuim spre El ca spre
cea mai scump\ comoar\, ca spre cel mai înalt scop al
întregii noastre vie]i. „Dac\ nu avem acest scop, orice fapte
bune am face, nu ne vom mântui. {i cum poate fi altfel?

14 Ibidem, pag. 144-145.

15 Ibidem, pag. 115.

69
C\ci pentru a ne d\rui Harul Sfântului Duh, Domnul a
p\timit [i a murit pe cruce> V\ este de folos, spune El, ca
s\ M\ duc Eu. C\ci dac\ nu M\ voi duce, Mângâietorul nu
va veni la voi, iar dac\ M\ voi duce, Îl voi trimite la voi
(Ioan 16, 7). C\ci acest Har al Sfântului Duh este, dup\
înv\]\tura preacuviosului Antonie cel Mare, acel „m\rg\ri-
tar”, despre care a vorbit Domnul, sau acea comoar\, pen-
tru ob]inerea c\reia noi trebuie s\ jertfim totul pentru a o
dobândi. Acest Har al Sfântului Duh, dup\ înv\]\tura
Sfântului Macarie cel Mare, este chiar Împ\r\]ia lui
Dumnezeu, care se descoper\ în sufletul credinciosului
prin manifest\rile sale minunate> dreptate, pace [i bucurie
(Romani 14, 17). Spre acest Har, ca spre Împ\r\]ia lui
Dumnezeu, ne [i porunce[te Domnul s\ n\zuim, când
spune> C\uta]i mai întâi Împ\r\]ia lui Dumnezeu [i
dreptatea Lui [i toate acestea se vor ad\uga vou\ (Matei 6,
33< Luca 12, 31)”16.
Dar ce înseamn\ s\ dobânde[ti Harul Sfântului
Duh? Aceasta nu înseamn\ numai s\-]i faci semnul Sfintei
Cruci. Nici într-un caz. Dup\ Sf. Simeon Noul Teolog>
„primirea Sfântului Duh înseamn\ înc\lzirea, sau desco-
perirea harului în noi, prin împlinirea poruncilor, Har
pe care-L primim prin Taine…# Spunând c\ scopul vie]ii
noastre const\ în a binepl\cea lui Hristos Dumnezeu prin
primirea Sfântului Duh, Sf. Simeon Noul Teolog ne chea-
m\ la o mare virtute, la calea grea plin\ de spini [i neca-
zuri, care duce la descoperirea în noi a Harului Sfântului
Duh. În ce const\ aceast\ cale, Sf. Antonie cel Mare ne
înva]\ astfel> „Eu m-am rugat pentru voi, - spunea el odat\
ucenicilor s\i, - s\ v\ învrednici]i [i voi s\ primi]i acel Duh
mare [i arz\tor, pe Care L-am primit eu. Dac\ vre]i s\-L
primi]i astfel ca El s\ r\mân\ în voi, suferi]i mai întâi

16 Ibidem, pag. 47.

70
greut\]ile trupe[ti [i smerirea inimii, [i ridicându-v\ gându-
rile la cer, zi [i noapte, cere]i cu inim\ curat\ acest Duh
arz\tor [i El vi se va da vou\ pentru totdeauna [i în veci…
{i când El va fi primit, v\ va descoperi cele mai înalte
taine, va alunga de la voi teama de oameni [i animale, [i
ve]i avea o bucurie cereasc\ ziua [i noaptea, [i ve]i fi în
acest trup ca cei care deja se afl\ în Împ\r\]ia cerurilor.”
Dup\ cum se vede din înv\]\tura acestui mare sfânt
p\rinte, nu este u[or s\ dobânde[ti Harul Sfântului Duh.
Pentru aceasta avem nevoie de marea virtute a dobândirii
rug\ciunii neîncetate [i a smereniei. Din proprie experien]\
to]i [tim cât de greu este s\ atingi o rug\ciune neîmpr\[-
tiat\ [i neîncetat\< [i la fel [tim cât de greu este s\ ne sme-
rim [i s\ nu ne îngâmf\m când suntem l\uda]i, cât de greu
este s\ nu ne mâhnim [i s\ t\cem când suntem oc\râ]i, cât
este de greu s\ iubim pe cei care ne ur\sc, cât este de greu
s\ binecuvânt\m pe cei ce ne blesteam\. Într-adev\r aici
trebuie s\ murim pentru toate patimile noastre, pentru toat\
lumea care petrece în r\utate. Iat\ de ce fericitul Diadoh
spune> „Dac\ cineva poate s\ moar\ înc\ în aceast\ via]\
prin greut\]ile nevoin]elor, atunci el întreg, în sfâr[it, se
face cas\ a Sfântului Duh, c\ci unul ca acesta a înviat îna-
inte de moarte.”
Aceasta este calea care ne duce c\tre Harul
Sfântului Duh. Ar\tând aceast\ cale, Sfin]ii P\rin]i nu vor
s\ ne tulbure cu greutatea ei [i astfel s\ ne îndep\rteze de
la ea. Dimpotriv\, ei ne cheam\ la ea, c\ci nu exist\ alt\
cale c\tre dobândirea Harului, sau atingerea Împ\r\]iei lui
Dumnezeu. Nu degeaba Domnul a spus> Îngust\ este calea
care duce la via]\ [i pu]ini sunt care o afl\ (Matei 7, 14).
Sfin]ii P\rin]i ne cheam\ s\ urm\m aceast\ cale
pentru dobândirea Harului [i de aceea dac\ noi nu ne vom
da de bun\ voie la suferin]e pentru o via]\ sfânt\, atunci
Domnul ne va pedepsi greu, cu nenorociri, pentru a ne în]e-

71
lep]i [i a ne pune pe calea unei vie]i mântuitoare. Dac\ nu
ne vom în]elep]i nici din aceste pedepse, [i vom refuza
aceast\ cale pentru dobândirea Harului, atunci ne vom face
vinova]i de sângele lui Hristos, care a curs pe cruce numai
pentru ca s\ ni se d\ruiasc\ acest Har (Ioan 16, 7). Pentru
acest mare p\cat, Domnul se va lep\da de noi la Înfrico[\-
toarea sa Judecat\ [i noi nu vom intra în „C\mara de nunt\”
a lui Hristos pentru fericirea ve[nic\. {i cum vom putea s\
intr\m în ea, când ne vom afla f\r\ „hain\ de nunt\”, care,
dup\ înv\]\tura aceluia[i Sf. Simeon Noul Teolog, nu este
altceva decât Harul Sfântului Duh…
@S\ n\zuim c\tre dobândirea Harului Sfântului Duh,
ca scop al vie]ii noastre, prin calea crucii, a omorârii în
noi a patimilor [i împlinirii poruncilor lui Dumnezeu.
Atunci partea noastr\ nu vor fi doar necazurile, dar [i
marile bucurii, asemenea celor pe care le tr\iau Sfin]ii
Apostoli [i to]i binepl\cu]ii lui Dumnezeu. Prin multe
necazuri au trecut Sfin]ii Apostoli, dar iat\ ce spun ei prin
cuvintele Apostolului Pavel> Purtând totdeauna în trup
omorârea lui Iisus… C\ci pururi noi cei vii suntem da]i
spre moarte pentru Iisus, ca [i via]a lui Iisus s\ se arate în
trupul nostru cel muritor… De aceea nu ne pierdem
curajul [i, chiar dac\ omul nostru cel din afar\ se trece, cel
din\untru, îns\, se înnoie[te din zi în zi (II Corinteni 4, 10<
11< 16). C\ precum prisosesc patimile lui Hristos întru noi,
a[a prisose[te prin Hristos [i mângâierea noastr\ (II Co-
rinteni 1, 5). Mult au p\timit Sf. Andrei cel nebun pentru
Hristos [i Sf. Serafim de Sarov, dar, [i unul [i cel\lalt erau
mângâia]i de Dumnezeu cu multe vedenii [i descoperiri, [i,
în sfâr[it, i-a învrednicit Domnul de o a[a de nespus\ feri-
cire c\ ei înc\ în via]a p\mânteasc\ au fost ridica]i pân\ în
al treilea cer. Greu a p\timit [i dreptul Procopie de Ustiug,
cel nebun pentru Hristos, dar el primea de la Dumnezeu

72
cele mai mari mângâieri, fapt pentru care [i spunea> „Apri-
g\ este iarna, dar dulce este raiul.”
Dac\ vom n\zui c\tre dobândirea Harului Sfântului
Duh, ca scop al vie]ii noastre, atunci Domnul nu ne va lipsi
nici de bun\starea [i nici de fericirea p\mânteasc\. El va
împlini atunci pentru noi cuvintele Sale dumnezeie[ti>
C\uta]i mai întâi Împ\r\]ia lui Dumnezeu [i dreptatea Lui
[i toate acestea se vor ad\uga vou\ (Matei 6, 33)”17.
Dar oricât de mari ar fi eforturile voin]ei noastre
libere pentru a atinge Împ\r\]ia lui Dumnezeu, f\r\ Har ele
nu sunt suficiente. Problema împreun\-lucr\rii neîntre-
rupte a Harului cu voin]a liber\ a omului, arhiepiscopul
Serafim o analizeaz\ în acela[i volum „Denaturarea
adev\rului ortodox în gândirea teologic\ rus\.” Iat\ ce
citim acolo> „Apare întrebarea> Care este aportul voin]ei
noastre libere în atingerea Împ\r\]iei lui Dumnezeu? Ca
r\spuns vom aduce urm\toarele cuvinte ale Domnului>
Împ\r\]ia lui Dumnezeu se ia prin str\duin]\ [i cei ce se
silesc pun m=na pe ea (Matei 11, 12). Prin urmare, dup\
înv\]\tura Mântuitorului, noi trebuie s\ supunem la mari
eforturi voin]a noastr\ liber\, la mari greut\]i [i virtu]i, ca
s\ silim Împ\r\]ia lui Dumnezeu, adic\ s\ ne facem pose-
sorii ei. Împ\r\]ia lui Dumnezeu este Harul dumnezeiesc,
sau s\mân]a dumnezeiasc\. Ca s\ cre[tem aceast\ s\mân]\,
s\ înc\lzim [i s\ descoperim acest Har pân\ la manifes-
t\rile lui minunate, ni se cere o împlinire hot\rât\ [i ne-
ab\tut\ a poruncilor dumnezeie[ti, fapt pentru care
trebuie s\ intr\m într-o lupt\ grea cu patimile [i s\
mergem pe calea cea îngust\ [i spinoas\ Š…š
A[a priveau lucrurile [i Sfin]ii Apostoli Š…š A[a
înv\]au [i Sfin]ii P\rin]i ai Bisericii. Dup\ cuvintele nevoi-
torilor Calist [i Ignatie, „în albia dumnezeiasc\, adic\ în

17 Ibidem, pag. 47-50.

73
sf=nta baie a Botezului primim un Har Dumnezeiesc cu
totul des\vâr[it. Dar dac\ întâmpl\tor dup\ aceea, prin abu-
zul lucrurilor vremelnice, prin îndelungarea grijilor lu-
me[ti, o s\-l acoperim cu cea]a patimilor, atunci putem [i
dup\ aceea, prin poc\in]\ [i împlinirea prin lucrare a po-
runcilor dumnezeie[ti, iar\[i s\ sim]im [i s\ dobândim
fireasca Lui str\lucire [i s\ vedem limpezimea manifest\rii
Lui. Manifestarea Lui se descoper\ în m\sura râvnei fiec\-
ruia spre a fi credincios credin]ei”…
În cuvântul s\u despre r\bdare [i chibzuin]\, prea-
cuviosul Macarie cel Mare spune> „Avem nevoie de mult\
credin]\, r\bdare, aten]ie [i virtu]i< mai mult, trebuie s\
fl\mânzim [i s\ înset\m dup\ bine, cu mult\ în]elepciune
[i chibzuin]\… C\ci mul]i oameni… vor s\ primeasc\
Împ\r\]ia f\r\ munc\ [i sudoare [i îi fericesc pe sfin]ii
b\rba]i, doresc slava [i darurile lor, dar nu vor s\ aib\ parte
cu ei în necazuri, greut\]i [i suferin]e…”18
Aducând [i alte idei ale Sfin]ilor P\rin]i în acela[i
duh, Arhiepiscopul Serafim face urm\toarea amintire
important\> „Folosind eforturi mari ale voin]ei pentru
dobândirea Împ\r\]iei lui Dumnezeu, nu trebuie s\ ne
încredem în propriile osteneli. Nici o clip\ nu trebuie s\
uit\m c\ procesul descoperirii în noi a Împ\r\]iei lui
Dumnezeu, sau a Harului Botezului, nu este posibil [i este
de neînchipuit f\r\ ajutorul lui Dumnezeu, adic\ f\r\ ace-
la[i Har al Sfântului Duh. Trebuie s\ ]inem minte mereu
cuvintele Domnului> F\r\ Mine nu pute]i face nimic (Ioan
15, 5). Acest gând dumnezeiesc este exprimat [i prin cuvin-
tele Apostolului Pavel> C\ci în Har sunte]i mântui]i, prin
credin]\, [i aceasta nu e de la voi> este darul lui
Dumnezeu. (Efeseni 2, 8)

18 Arhiepiscopul Serafim (Sobolev). Iskajenie... (Denaturarea...), pag. 251-

253

74
 Dup\ cuvintele Sf. Simeon Noul Teolog, „la fel cum
nu poate s\ stea casa f\r\ temelie, a[a sufletul, care crede
în Hristos, nu poate ar\ta o via]\ pl\cut\ lui Dumnezeu,
dac\ nu are pus în el ca temelie Harul Sfântului Duh…
C\ci Sfântul Duh d\ via]\ sufletului, precum sufletul tru-
pului.”
„Precum trupul este mort f\r\ suflet [i nu poate face
nimic, - spune preacuviosul Macarie cel Mare, - a[a f\r\
sufletul ceresc, f\r\ Duhul lui Dumnezeu, [i sufletul este
mort pentru Împ\r\]ie [i f\r\ Duh nu poate face nimic din
ce este dumnezeiesc.”
{i nu numai pentru dobândirea Împ\r\]iei lui
Dumnezeu, prin lupta cu patimile [i împlinirea poruncilor
avem nevoie de Harul Sfântului Duh, ca putere dumne-
zeiasc\. Avem nevoie de el [i atunci când atingem aceast\
Împ\r\]ie [i ne facem posesorii manifest\rilor minunate [i
des\vâr[ite ale Harului ren\sc\tor. Se poate chiar spune c\
atunci cu atât mai mult avem nevoie de ajutorul acestui
Har. Este cunoscut c\ ho]ii [i tâlharii concentreaz\ deose-
bite eforturi ale voin]ei lor criminale acolo unde se afl\ cele
mai scumpe comori. La fel [i dracii mai mult îi atac\ pe cei
care posed\ cele mai mari comori duhovnice[ti> manifes-
t\rile des\vâr[ite ale Harului Sfântului Duh, pentru care
Mântuitorul nostru [i-a v\rsat pe cruce sângele nepre]uit.
În acest caz, duhurile necurate se str\duiesc s\ omoare
des\vâr[irea haric\ prin a aduce drep]ilor gânduri de slav\
de[art\. A[a ei i-au ispitit pe preacuviosul Antonie cel
Mare, preacuviosul Macarie cel Mare, Sf. Simeon Stâlp-
nicul, Sf. Tihon de Zadonsk [i marele nevoitor al lui
Dumnezeu preacuviosul Serafim de Sarov.
În aceste ispite ale diavolului, cea mai deosebit\ gri-
j\ a acestor mari nevoitori ai lui Dumnezeu era dobândirea
smereniei. Ea era tr\s\tura lor cea mai distinctiv\. {i cu cât

75
via]a lor avea mai multe roade ale harului, ei se împodo-
beau cu atât mai mult\ smerenie…
Aceste sentimente de evlavie [i fric\ - ca nu cumva
s\ piard\ des\vâr[irea haric\ primit\, întotdeauna erau pre-
zente la sfin]i, c\ci ei [tiau c\ prin mândrie au r\mas f\r\
des\vâr[irea haric\ ini]ial\ [i au c\zut primii oameni. Iat\
de ce Sf. Macarie, av=ndu-i în vedere pe cei ce au atins
Harul în manifest\rile lui des\vâr[ite, a spus> „Dar [i cei
care au gustat Harul dumnezeiesc [i au ajuns deja s\ se
împ\rt\[easc\ din Duh, dac\ nu vor fi aten]i, se sting [i
ajung mai r\u decât erau ei, tr\ind în lume.”19
În încheiere, vom aduce câteva gânduri ale Arhie-
piscopului Serafim despre Harul ren\sc\tor ca cel mai
important indiciu care deosebe[te pe cre[tinii ortodoc[i de
p\gâni, iudei [i eterodoc[i. „Noi am v\zut c\ Harul ren\s-
c\tor al botezului în manifest\rile lui minunate este prezent
doar în Biserica Ortodox\. De aceea acest Har, care este
aceea[i Împ\r\]ie a lui Dumnezeu, este cel mai important
[i cel mai esen]ial indiciu, prin care se deosebesc cre[tinii
ortodoc[i…”20
„Noi trebuie s\ p\str\m cu grij\ credin]a noastr\
ortodox\ de amestecul21 ei cu m\rturisirile de credin]\ ete-
rodoxe [i, bun\oar\, catolic\ [i luteran\ - spune într-o alt\
lucrare a sa Vl\dica Serafim. În acest amestec, Harul nu va
fi cu noi, iar f\r\ Har noi niciodat\ nu o s-o atingem, cum
înva]\ Sfin]ii P\rin]i, adev\rata moralitate [i via]\ cre[ti-
neasc\ [i nu vom intra în c\mara cereasc\”22.
19 Ibidem, pag. 254 - 256.
20 Ibidem, pag. 257.
21 Mi[carea ecumenic\ are ca scop chiar aceast\ amestecare pieritoare a
credin]ei adev\rate ortodoxe cu ereziile. Din aceast\ cauz\ Arhiepiscopul
Serafim se pronun]\ categoric împotriva particip\rii în aceast\ mi[care a
reprezentan]ilor Bisericii Ortodoxe - nota red.
22 Arhiepiscopul Serafim (Sobolev). Russkaia ideologhia (Ideologia rus\).
Sofia, 1939, pag. 7.

76
 Ca s\ p\str\m Harul Sfântului Duh, dreptul arhiereu
ne cheam\ la o credin]\ deschis\ [i m\rturisitoare. El scrie>
„Acest bun suprem - Harul Sfântului Duh, ca o putere
interioar\ ren\sc\toare, poate fi doar în Biserica Ortodox\.
De aceea noi trebuie s\ p\str\m cu grij\ credin]a ortodox\,
s-o facem temelie a întregii noastre vie]i, asemenea str\mo-
[ilor no[tri, s\ o m\rturisim deschis [i s\ ne ferim în fel [i
chip de orice ru[ine mincinoas\ [i p\gubitoare. Prin aceas-
t\ credin]\ m\rturisitoare, Domnul va împ\r\]i în inimile
noastre cu Harul S\u, cu sfin]enia [i fericirea Lui…”23
Arhiepiscopul Serafim mai face înc\ o delimitare
deosebit de important\ chiar între cre[tinii ortodoc[i. El
aminte[te c\ numai singur\ m\rturisirea credin]ei ortodoxe
nu este suficient\ în sine pentru mântuire, ci trebuie s\ [i
tr\ie[ti conform acestei credin]e> „Harul Sfântului Duh, sau
Împ\r\]ia lui Dumnezeu este chiar acel indiciu, cel mai im-
portant [i esen]ial care-i deosebe[te pe cre[tinii ortodoc[i,
care-L descoper\ prin împlinirea poruncilor mântuitoare,
de acei cre[tini ortodoc[i care nu-L descoper\ printr-o via]\
conform\ poruncilor. De aceea primii, ca posesori ai
Împ\r\]iei lui Dumnezeu, înc\ în via]a p\mânteasc\, vor
primi dup\ moarte [i dup\ Înfrico[ata Judecat\ a lui Hristos
mântuirea [i vor p\[i în Împ\r\]ia ve[nic\ a slavei, iar cei-
lal]i, ca unii care nu au descoperit în ei Harul botezului prin
împlinirea poruncilor, poc\in]\ [i smerirea inimii, nu vor
intra în Împ\r\]ia slavei [i vor pieri pentru vecie.”24

***

Din toate cele spuse se pot trage urm\toarele con-

cluzii>

23 Ibidem, pag. 7.
24 Arhiepiscop Serafim (Sobolev). Iscajenie…(Denaturarea...), pag. 257 - 258.

77
 1. Noi trebuie s\ p\zim ca lumina ochilor credin]a
noastr\ sfânt\ [i ortodox\, aceast\ comoar\ minunat\ a
adev\ratei vederi dumnezeie[ti [i izvor al Harului
Dumnezeiesc, s\ n-o amestec\m [i s\ n-o schimb\m nici
cu catolicismul, nici cu protestantismul, nici cu alt\ cre-
din]\ mincinoas\.
2. Ca s\ ne mântuim este necesar s\ tr\im dup\
poruncile Mântuitorului nostru Iisus Hristos [i printr-o
via]\ pl\cut\ lui Dumnezeu s\ descoperim [i s\ înmul]im
în noi Harul Sfântului Duh, d\ruit nou\ de Domnul.
Este foarte important a împlini aceste dou\ laturi ale
vie]ii cre[tine, mai ales în zilele noastre de abatere de la
credin]a ortodox\ - abatere care preg\te[te cu pa[i repezi
venirea lui antihrist. Dup\ profe]iile Sfin]ilor P\rin]i, du[-
manul mântuirii oamenilor, prin slugile lui viclene [i perfi-
de, va urm\ri nu numai distrugerea fizic\ a fiilor credin-
cio[i Bisericii Ortodoxe, dar mai ales nimicirea sufletelor
lor, r\scump\rate prin sângele scump al Mântuitorului nos-
tru.
De aceea s\ ]inem minte pentru totdeauna c\ Harul
Dumnezeiesc al Sfântului Duh este ap\rarea noastr\ cea
mai puternic\, cu ajutorul c\ruia vom putea p\stra pân\ la
cap\t credin]a noastr\ Domnului. {i jale mare ne va fi tutu-
ror dac\ ne vom afla lipsi]i de acoperirea Lui, în acele tim-
puri groaznice care se vor abate peste tot p\mântul.

78
 ÎNV|}|TURILE
ARHIEPISCOPULUI
SERAFIM

79
80
 CUVÂNTUL, }INUT DE ARHIMANDRITUL
SERAFIM (SOBOLEV), RECTORUL
SEMINARULUI DIN SIMFEROPOL, LA NUMIREA
LUI CA EPISCOP DE LUBENSC*

Cu voia lui Dumnezeu, cu bun\voin]a Înaltprea-

sfin]iei Voastre, iubite p\rinte duhovnicesc, [i cu decizia
Înaltei puteri biserice[ti, eu sunt chemat la slujirea episco-
pal\. Cu emo]ie [i bucurie sunt preg\tit s\ primesc de la
voi, în]elep]i]i de Dumnezeu p\rin]i [i arhip\stori, harul
arhieresc [i nu vorbesc nimic împotriv\.
De un singur lucru se întristeaz\ inima mea. Dac\ [i
în timpurile obi[nuite, care nu sunt a[a îndep\rtate, slujirea
episcopal\ era o slujire muceniceasc\, cu atât mai mult în
timpul de fa]\, al prigoanelor aprige împotriva Bisericii
Ortodoxe, ea este mai ales a[a. Nu f\r\ temei se poate crede
c\ se apropie împlinirea acelei viziuni, care a fost limpede
descoperit\ Sfântului Ioan Teologul în Apocalips\, [i anu-
me, când Mielul a ridicat de pe cartea tainic\ a [asea pece-
te, când s-a f\cut cutremur mare… [i stelele cerului au c\z-
ut pe p\mânt… [i to]i mun]ii [i toate insulele s-au mi[cat
din locurile lor (Apocalipsa 6, 12-14).
Poate, în acest chip apocaliptic, Domnul i-a des-
coperit ucenicului S\u iubit, c\ în timpurile din urm\,
înainte de venirea lui Antihrist, via]a Bisericii Ortodoxe a
lui Hristos va curge în condi]ii atât de grele, încât chiar
arhip\storii, destina]i s\ fie lumin\ d\t\toare de Har pentru
lume [i reazem puternic pentru to]i credincio[ii ortodoc[i,

* }inut la 30.IX./13.X.1920 în catedrala Sfântul Alexandru Nevski din

ora[ul Simferopol.

81
nu vor putea r\bda greut\]ile pozi]iei lor înalte [i-l vor tr\da
pe Hristos. Iar acest timp vine, dac\ nu cumva a [i venit
deja.
Este firesc s\ apar\ de aici în sufletul meu teama,
voi putea eu s\ ridic pe umerii mei acest omofor arhieresc,
ast\zi atât de greu? Este adev\rat, eu mâine voi primi, dac\
Dumnezeu va slobozi, harul arhieriei. Eu [tiu c\ prin Har
noi ne vom mântui [i cu el putem s\ învingem toate obsta-
colele de netrecut în scopul atingerii inten]iilor noastre
bune. Toate le pot întru Hristos, Cel care m\ înt\re[te
(Filipeni 4, 13), a spus Apostolul Pavel.
Dar mai [tiu [i c\ Harul lui Dumnezeu numai atunci
lucreaz\ în noi, ne înnoie[te [i ne mântuie[te, când [i din
partea noastr\ se descoper\ o râvn\ mântuitoare, f\r\ de
care focul haric nu se va aprinde în noi cu lucrarea sa ren\s-
c\toare. C\ci darul Dumnezeiesc al Harului în acela[i fel îl
aveau [i fecioarele în]elepte, cât [i cele nebune. Dar ulti-
mele în loc de râvn\ aveau nep\sare [i focul candelelor lor
s-a stins, iar odat\ cu aceasta ele s-au lipsit [i de mo[tenirea
Împ\r\]iei lui Hristos. Iat\ de ce Apostolul Pavel în prima
epistol\ c\tre Timotei îl preîntâmpin\ pe acesta asupra
nep\s\rii, spunând> Nu fi nep\s\tor fa]\ de Harul care este
în tine, care ]i s-a dat prin proorocie, cu punerea mâinilor
mai-marilor preo]ilor (I Timotei 4, 14). Iar în a doua
epistol\ c\tre acela[i, el spune> Î]i amintesc s\ aprinzi [i
mai mult din nou Harul lui Dumnezeu, care este în tine,
prin punerea mâinilor mele (II Timotei 1, 6). Apostolul
Pavel însu[i era unul din cei mai mari între Apostoli. Dar
era astfel datorit\ râvnei sale deosebite pentru Hristos, des-
pre care m\rturisesc lucr\rile [i p\timirile lui apostole[ti,
dar mai bine zis - dragostea lui înfl\c\rat\ pentru Domnul,
care îl îndemna la nevoin]e uimitoare în bun\vestirea lui
Hristos. {i iat\ ce minunat ne sunt ar\tate aici acestea> Cine
ne va desp\r]i pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau

82
strâmtoarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de
îmbr\c\minte, sau primejdia, sau sabia? Precum este
scris> «Pentru Tine suntem omorâ]i toat\ ziua, socoti]i am
fost ca ni[te oi de junghiere». Dar în toate acestea suntem
mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit. C\ci
sunt încredin]at c\ nici moartea, nici via]a, nici îngerii,
nici st\pânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici
puterile, nici în\l]imea, nici adâncul [i nici o alt\ f\ptur\
nu va putea s\ ne despart\ pe noi de dragostea lui
Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus, Dumnezeul nostru (Ro-
mani 8, 35-39). Acest fel de râvn\ l-a f\cut pe Pavel unul
din cei mai mari Apostoli în slujirea Bisericii lui Hristos.
De aceast\ râvn\ m\ [i tem c\ nu va fi în mine deloc
sau m\car în m\sura dorit\. Prin voi, de Dumnezeu în]e-
lep]i]i p\rin]i [i arhip\stori, eu aud glasul Mântuitorului,
care m\ cheam\ la slujirea arhiereasc\ [i-mi spune> Pa[te
oile mele (Ioan 21, 17). Aceste cuvinte au fost spuse de
Domnul înviat Apostolului Petru dup\ lep\darea lui, când
la întreita întrebare a lui Hristos> Simone, fiul lui Iona, M\
iube[ti, întreit [i-a m\rturisit dragostea sa pentru El, spu-
nând> Doamne, Tu [tii toate. Tu [tii c\ Te iubesc (Ioan 21,
15-17), dup\ care Petru iar a fost chemat în num\rul dum-
nezeie[tilor ucenici.
{i iat\ la chemarea lui Hristos, adresat\ mie acum,
a[ vrea ca împreun\ cu Apostolul Petru s\ spun> Doamne,
Tu [tii toate. Tu [tii c\ Te iubesc. Primind de la Domnul
harul arhieriei a[ vrea atât de mult s\-l iubesc pe
Mântuitorul nostru, binef\c\torul meu din ziua na[terii
mele, adev\rata fericire [i bucurie a întregii mele vie]i,
încât s\ m\ ofer cu totul spre slujirea Lui [i s\ fiu în acea
unire cu El, despre care Domnul spunea ucenicilor Lui, pe
Sine comparându-se cu „Vi]a”, iar pe ei cu „ml\di]ele”
acestei Vi]e (Ioan 15, 1-6), [i niciodat\ [i nimic în lume s\
nu poat\ s\ m\ întoarc\ de la Hristos.

83
 Mai am [i alt\ dorin]\. Eu recunosc c\ f\r\ dragos-
tea pentru Hristos nu po]i fi p\stor< cu atât mai mult arhi-
p\stor al Bisericii. Dar acela[i lucru trebuie spus [i despre
dragostea pentru cei de aproape, care dup\ m\rturia
Domnului Însu[i, este un indiciu distinctiv al slujirii pasto-
rale adev\rate (Ioan 21, 15-17). {i a[a a[ vrea ca împreun\
cu dragostea pentru Hristos, inima mea s\ fie plin\ de dra-
gostea pentru cei de aproape ai mei, [i s\ pot întotdeauna
cu îndr\znire s\ m\ rog pentru ei, s\ le vindec r\nile sufle-
te[ti, s\ le fiu mângâietor în necazuri, s\ le slujesc ca ulti-
mul rob [i s\-i conduc cu cuvântul [i cu via]a mea c\tre
unul Dumnezeu, Mântuitorul nostru în Împ\r\]ia Lui la
nespus\ bucurie, har [i slav\.
Iat\ dorin]ele mele la împlinirea c\rora n\zuie[te
inima mea. Teama c\ ele nu vor fi înf\ptuite de mine în
slujirea ce-mi st\ înainte, m\ înfrico[eaz\ acum. Voi avea
oare destul\ râvn\ pentru a împlini dorin]ele inimii mele?
Eu nu [tiu. Un singur lucru cunosc bine - neputin]ele [i
p\catele mele, care întotdeauna îmi stau în fa]\. De aceea
v\ rog, de Dumnezeu în]elep]i]i p\rin]i [i arhip\stori,
ruga]i-v\ lui Dumnezeu pentru mine, mai ales mâine în
timpul hirotoniei mele, pentru ca harul arhieriei s\ nu fie
primit de mine în zadar, ci cu adev\rat spre mântuirea mea
[i mântuirea turmei, prin voi încredin]at\ conducerii mele
duhovnice[ti de la P\storul nostru de ob[te, Domnul Iisus
Hristos. În El este izvorul tuturor bun\t\]ilor. De la El vin
toate vrerile noastre bune [i în ajutorul Lui este arvuna
împlinirii lor reu[ite. C\ci Dumnezeu este Cel ce lucreaz\
în voi, a spus Apostolul, [i ca s\ voi]i, [i ca s\ s\vâr[i]i,
dup\ a Lui bun\voin]\ (Filipeni 2, 13).
{i fie ca rug\ciunea voastr\ arhip\storeasc\ c\tre
Dumnezeu pentru mine nevrednicul s\ se uneasc\ cu rug\-
ciunea mea, care, mai ales în acest moment al vie]ii mele,
trebuie s\ fie astfel> Nu m\ lep\da de la fa]a Ta [i Duhul

84
T\u cel sfânt nu-l lua de le mine. D\-mi mie bucuria
mântuirii Tale [i cu duh st\pânitor m\ înt\re[te. Înv\]a-voi
pe cei f\r\delege c\ile Tale [i cei necredincio[i la Tine se
vor întoarce (Psalmi 50, 12.14). Amin.

85
 TREBUIE OARE CA
BISERICA ORTODOX| RUS|
S| PARTICIPE LA MI{CAREA ECUMENIC|?*

În ultima vreme asupra Bisericii Ruse se încearc\ o

presiune puternic\ din partea ecumeni[tilor pentru a o de-
termina s\ participe la mi[carea ecumenic\.
La 22 august a.c. ecumeni[tii convoac\ la Amster-
dam, dup\ cum declar\ ei, o „Conferin]\ panbisericeasc\”.
Potrivit informa]iei furnizate de „}erkovnâi vestnik”, editat
de Sinodul din Bulgaria, la aceast\ „Conferin]\ panbiseri-
ceasc\” vor participa 136 a[a numite „biserici cre[tine” [i
reprezentan]i ai bisericilor grece[ti r\s\ritene.1 La acest
congres ecumenic, f\r\ îndoial\, vor fi prezen]i [i repre-
zentan]i ai organiza]iilor biserice[ti ruse[ti de peste hotare.
Ecumeni[tii invit\ [i Biserica Rus\ s\ ia parte la
lucr\rile Conferin]ei de la Amsterdam. Pân\ acum Biserica
Ortodox\ din Rusia nu s-a al\turat mi[c\rii ecumenice. Ar
fi de dorit ca ea, nici de acum înainte, s\ nu aib\ nimic
comun cu aceast\ mi[care, [i iat\ care ar fi aceste consi-
derente.
Biserica Ortodox\ Rus\ este invitat\ s\ participe la
o conferin]\ ecumenic\, precum una din multele organiza]ii
biserice[ti, din toate cele, c\rora li se atribuie no]iunea de
Biseric\. Dar noi, cre[tinii ortodoc[i, m\rturisim c\

* Referatul prezentat de Arhiepiscopul Serafim (Sobolev) la Consf\tuirea

panortodox\ de la Moscova din anul 1948. În calitate de episcop al Bisericii
Ortodoxe Ruse, documenteaz\ profund imposibilitatea oric\rei particip\ri la
mi[carea ecumenic\. Aceast\ pozi]ie teologic\ se refer\, nu numai la Biserica
Rus\, dar [i la întreaga Biseric\ Ortodox\ Soborniceasc\. - nota red.
1 „}erkovnâi vestnik” (@Vestitorul bisericesc#). Nr. 13 - 15, 1948, pag. 17

86
Biserica, fiind instituit\ de Însu[i Dumnezeu pentru mân-
tuirea noastr\, poate fi numit\ a[a, în sensul strict al cuvân-
tului, numai când este o comunitate a cre[tinilor credin-
cio[i în Adev\r. S\ denume[ti, totu[i, Biseric\ fiecare din
comunit\]ile eretice, înseamn\ s\ nu ai o în]elegere corect\
asupra Bisericii [i s\ încalci credin]a noastr\ despre dogma
Bisericii, formulat\ în cel de-al nou\lea articol al
Simbolului Credin]ei. Pesemne ecumeni[tii, c\utând justi-
fic\ri prin num\rul mare al a[a numitelor „biserici cre[-
tine”, care intr\ în componen]a mi[c\rii ecumenice [i ai
c\ror reprezentan]i vor lua parte la Conferin]a de la Am-
sterdam, acord\ acestei cantit\]i o importan]\ pozitiv\. Dar
din faptul c\ o minciun\ se manifest\, nu într-un num\r
mic, ci într-o varietate mare de tipuri, prin aceasta ea nu va
deveni un adev\r, ci, dimpotriv\, minciuna va deforma [i va
nega [i mai mult Adev\rul.
De altfel, esen]a problemei nu se încheie la faptul c\
ecumeni[tii [i, din p\cate, chiar [i persoane din lumea orto-
dox\, nu au o reprezentare corect\ despre Biseric\. Ei con-
sider\ c\ Bisericii îi apar]in to]i cei boteza]i întru Hristos [i
îi pun în acela[i rând atât pe ortodoc[i, cât [i pe eretici,
identificându-i pe unii [i pe al]ii cu Trupul lui Hristos. Spre
exemplificare, men]ion\m articolul unuia din cei mai influ-
en]i ecumeni[ti ru[i de la Paris, profesorul [i asistentul
rectorului Institutului Teologic din Paris, V. V. Zenikovskii.
În revista „Vestnik russkogo studenceskogo hristianskogo
dvijenia” („Buletinul mi[c\rii cre[tine a studen]ilor ru[i”),
apar]inând filialei ruse a YMCA2, (Nr. 5, pag. 17 - 18), el

2 YMCA (Young Men’s Christian Association) - organiza]ie supracon-

fesional\ de tineret, care a ap\rut în secolul al XIX - lea cu scopul intro-
ducerii ideologiei ecumenice supraconfesionale tineretului cre[tin. Pentru
realizarea activit\]ii sale, organiza]ia se folose[te de sprijinul financiar [i
politic al masoneriei, f\când o propagand\ sus]inut\ a principiilor aces-

87
scrie> „Trebuie s\ uit\m pentru totdeauna, s\ ne dezobi[-
nuim de gândul trufa[ c\ Duhul dumnezeiesc este numai la
noi [i cu noi, (adic\ cu ortodoc[ii)…Fiind… în afara orto-
doxiei, eu totu[i m-am sim]it în Biseric\. Am v\zut c\
grani]ele Bisericii sunt infinit mai largi [i mai înc\p\toare
decât credem noi. {i, într-adev\r, cine poate ar\ta unde se
sfâr[e[te împrejmuirea bisericeasc\ [i unde începe holda
înverzit\ a lui Hristos.
Cine îndr\zne[te s\ afirme c\ în afara acestei îngr\-
diri, Hristos nu are Biseric\, nu are slujitori [i ucenici…
Oare chiar trebuie s\-i înl\tur\m numai pentru c\ ei Îl
slujesc în alt mod decât noi?… Acum sunt convins c\ [i ei,
protestan]ii, stau în Biseric\ [i lucreaz\, poate chiar f\r\ s\
fie con[tien]i [i f\r\ s\ denumeasc\ lucrurile cu numele lor,
pentru Biseric\… Nu, Biserica lui Hristos este mai larg\
decât în]elegerea noastr\ strâmt\ despre ea< ea cuprinde
într-însa pe to]i cei ce cred în Dumnezeu [i Îl iubesc pe El,
indiferent cum s-ar manifesta dragostea [i iubirea lor.”
Într-un alt articol al s\u din aceea[i revist\, sub titlul
„Bazele comunic\rii ecumenice”, prof. V. V. Zenikovskii
exprim\ unele gânduri [i mai stranii, cu totul nepermise
pentru con[tiin]a ortodox\. În]elegând ca fiind baza [i
scopul mi[c\rii ecumenice comuniunea diferitelor biserici
[i unificarea lor „pe linia iubirii”, el cere din partea repre-
zentan]ilor bisericilor unificate o credin]\ absolut\, c\
„mântuirea este posibil\ numai prin Biserica c\reia ace[tia
îi apar]in [i c\ în bisericile lor se afl\ (de[i nu pe deplin)
adev\rul absolut” (ianuarie - februarie 1935).

teia> 1) valoarea echivalent\ a tuturor confesiunilor< 2) negarea naturii

Dumnezeie[ti a Mântuitorului [i declararea Lui ca om obi[nuit< 3) unificarea
tuturor oamenilor într-o singur\ religie< 4) înf\ptuirea „Împ\r\]iei lui
Dumnezeu” pe p\mânt, în sens denaturat profan, adic\ instaurarea împ\r\]iei
antihristului - noa red.

88
 Prin aceste cuvinte prof. Zenikovskii exprim\ ideea
c\ mântuirea ar fi posibil\ în fiecare confesiune eterodox\.
Iar, dimpotriv\, dac\ cineva din rândul cre[tinilor dintr-o
confesiune eterodox\ î[i p\r\se[te credin]a proprie [i se
al\tur\ ereticilor din oricare alt\ confesiune, chiar dac\ se
al\tur\ Bisericii Ortodoxe, mântuirea pentru acest om deja
nu este posibil\. Desigur, unificarea bisericilor se gânde[te
aici prin ignorarea complet\ a diferen]elor dogmatice, [i
numai pe linia iubirii, adic\ în felul unei comunit\]i prie-
tene[ti.
Idei asem\n\toare în esen]a lor manifest\, de ase-
menea, [i profesorul Facult\]ii de Teologie din Sofia, pro-
topresbiterul {tefan }ankov, o mare autoritate în ochii
ecumeni[tilor. În articolul s\u cu titlul „Problemele actuale
[i sarcinile teologiei [i Bisericii Ortodoxe”, el scrie> „Prob-
lema unit\]ii Bisericii a devenit o problem\ deosebit de
complicat\ [i aceasta nu poate fi privit\…prin mijloace
scolastice [i de automul]umire, a[a cum a fost examinat\
pân\ acum…Raportul real al Bisericilor ortodoxe în timpu-
rile noi, cu o serie întreag\ de biserici eterodoxe, (recu-
noa[terea botezului acestora, a ierarhiilor câtorva dintre ele
[.a.m.d.), [i recunoa[terea de c\tre Biserica Ortodox\ a
suferin]elor [i imperfec]iunilor care se manifest\ în rândul
propriilor membri, arat\ c\ este injust\ ideea conform
c\reia Trupului mistic al lui Hristos (Biserica) îi apar]in
numai cre[tinii ortodoc[i [i c\ dincolo de desp\r]irea apa-
rent\ nu exist\ o unitate mistic\ nev\zut\ în Biserica lui
Hristos”3.
În cazul dat este interesant\ recenzia profesorului
Ilie }onevskii de la Facultatea de Teologie din Sofia pe
care a f\cut-o c\r]ii aceluia[i p\rinte, prof. }ankov, carte
3 „Ejegodnik Bogoslovskogo fakuliteta pri Sofiiskom universitete”
(@Anuarul Facult\]ii de teologie pe l=ng\ Universitatea din Sofia#), 1946-
1947, pag.25.

89
ap\rut\ în limba german\ la Zürich în anul 1946> „Biserica
Ortodox\ R\s\ritean\ din punct de vedere ecumenic”.
În recenzia prof. }onevskii se spune> „Natura
Bisericii [i tr\s\turile ei principale sunt cel mai strâns le-
gate de unitatea ei, deoarece ea este Trupul lui Hristos [i
Hristos este Capul ei. Biserica nu poate fi nici sfânt\, nici
catolic\ (soborniceasc\), nici apostolic\, dac\ ea nu este
unic\. Întregul sens [i semnifica]ia deplin\ a mi[c\rii
ecumenice constau în unitatea Bisericii< aceasta constituie
fundamentul ei, precum [i sarcina [i înf\ptuirea ei. Simplul
fapt c\ Bisericile Ortodoxe particip\ în mod activ în mi[-
carea ecumenic\ spune despre aceea c\ deja, în mod trep-
tat, se renun]\ la vechiul punct de vedere, conform c\ruia
numai cre[tinii ortodoc[i sunt cu adev\rat cre[tini [i c\,
numai ei apar]in Bisericii lui Hristos.”4.
În felul acesta, ecumeni[tii ortodoc[i consider\
drept piatr\ unghiular\ unitatea bisericii sau biserica unic\.
Dar în no]iunea de „unic\” ace[tia introduc propriul sens
deformat, deoarece sub aceast\ biseric\ unic\ ei în]eleg nu
numai pe to]i ortodoc[ii, dar [i pe to]i eterodoc[ii, adic\ [i
pe eretici.
Acest punct de vedere ecumenic este complet diferit
de cel ortodox, care sub no]iunea de „biseric\ unic\” în]e-
lege întotdeauna numai oamenii ortodoc[i cu adev\rat cre-
dincio[i. Biserica noastr\ nu a considerat niciodat\ c\
ereticii fac parte din structura ei, din structura a însu[i
Trupului lui Hristos. [i de altfel cum este posibil ca res-
pectivul punct de vedere ecumenic s\ fie considerat orto-
dox, când Sinoadele ecumenice au aruncat întotdeauna
anateme asupra ereticilor, adic\ i-a îndep\rtat de Biseric\?
Este evident c\ ecumeni[tii, în înv\]\tura lor despre

4 Revista „Duhovnaia kulitura” (@Cultura teologic\#), nr. 6 din anul 1947,

pag. 31.

90
Biseric\, nu recunosc autoritatea Sinoadelor ecumenice.
Dar acest lucru este echivalent cu negarea autorit\]ii între-
gii Biserici Ortodoxe [i recunoa[terea, în acest caz, ca unic
criteriu al Adev\rului propriul intelect [i negarea credin]ei
ortodoxe în Biseric\.
Acela[i ra]ionalism [i aceea[i neîncredere în adev\-
rata Biseric\ a lui Hristos, ecumeni[tii le încorporeaz\ în
interpretarea proprie a denumirii Bisericii ca fiind sobor-
niceasc\. Împreun\ cu Sfin]ii P\rin]i noi numim Biserica
soborniceasc\ sau catolic\, sau ecumenic\, deoarece „ea nu
se m\rgine[te nici prin loc, nici prin timp, nici prin popula-
]ie, ci îi cuprinde în sine pe adev\ra]ii credincio[i din toate
locurile, timpurile [i din toate popoarele”5. Ecumeni[tii în-
s\, sub aceast\ denumire a Bisericii, în]eleg nu numai pe
cre[tinii ortodoc[i, cu credin]\ adev\rat\, dar [i pe to]i ere-
ticii.
Aceea[i r\t\cire o g\sesc [i în ce prive[te denumirea
Bisericii ca apostolic\. Cât se poate de curios, ecumeni[tii
includ în aceast\ Biseric\ apostolic\ [i a[a numitele „bise-
rici cre[tine”, care nu au nicidecum o origine sau o mo[te-
nire apostolic\. Ei consider\ toate confesiunile eretice ca
apar]inând Bisericii Apostolice, cu toate c\ Sf. Apostol
Pavel, cel mai mare dintre Apostoli, îi separ\ pe eretici de
Biserica Ortodox\ [i le arunc\ anateme, spunând> Dar
chiar dac\ noi sau un înger din cer v-ar vesti alt\
Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o - s\ fie ana-
tema! (Galateni 1, 8).
Dar cel mai mult, ecumeni[tii ortodoc[i gre[esc îm-
potriva celui de-al nou\lea articol al Simbolului Credin]ei
în ce prive[te denumirea Bisericii ca sfânt\, atunci când îi
includ pe eretici în structura acestei Biserici sfinte. Biserica

5 Mitropolitul Filaret. Prostrannâi hristianskii katihizis (Catehismul cre[tin

mare).M.1894, pag.48.

91
se nume[te sfânt\, deoarece ea este împ\r]itoarea Harului
Sfântului Duh, care se împ\rt\[e[te credincio[ilor prin
taina Mirungerii la s\vâr[irea Botezului.
Acest Har ren\sc\tor, sfânt [i mântuitor este cel mai
de pre] [i cel mai mare bun pe care îl avem, întrucât d\rui-
rea lui nou\ a fost scopul venirii în lume a lui Hristos, al
chinurilor Sale pe cruce [i mor]ii. Foc am venit s\ arunc pe
p\mânt [i cât a[ vrea s\ fie acum aprins! (Luca 12, 49).
Dând l\murire acestor cuvinte ale lui Hristos, Sfin]ii
Antonie cel Mare [i Macarie Egipteanul, sub no]iunea de
„foc”, în]eleg aici, Harul ren\sc\tor al Sfântului Duh, care
se revars\ peste noi prin taina Mirungerii în s\vâr[irea asu-
pra noastr\ a tainei Botezului, pentru aceea ea se [i nume[-
te a „botezului”6. Paralel cu aceste cuvinte dumnezeie[ti
trebuie ar\tate, de asemenea, [i urm\toarele cuvinte ale lui
Hristos> V\ este de folos s\ m\ duc eu. (se în]elege, spre
cruce [i moarte) C\ci dac\ nu m\ voi duce, Mângâietorul
nu va veni la voi, iar dac\ m\ voi duce, îl voi trimite la voi.
(Ioan 16, 7). Iat\ de ce Sf. Simeon Noul Teolog spune>
„Acesta a [i fost scopul [i sfâr[itul întregii lucr\ri7 a lui
Hristos, pentru ca cei credincio[i s\ primeasc\ Duhul
Sfânt… [i ca El s\ fie sufletul sufletului nostru… [i ca prin
lucrarea Duhului S\u noi s\ ne sfin]im, s\ ne reînnoim [i s\
ne schimb\m, în minte, în con[tiin]\ [i în toate sim]urile”8.
Acest Mare Sfânt P\rinte al Bisericii, în concor-
dan]\ cu înv\]\tura lui Hristos [i a Apostolului Pavel despre
Împ\r\]ia lui Dumnezeu, (Ioan 3, 5< Matei 13, 45-46< 13,
33< Luca 19, 12-17< Fapte 1, 3-8< Romani 14, 17), împre-

6 Dobrotoliubie (Filocalia). T. I, M., 1895, pag.29< Tvorenia Makaria Eghi-

petskogo (Operele lui Macarie Egipteanul). Sviato-Troi]kaia Serghieva
Lavra.1904.Convorbirea a 25-a, pag.190.
7 Planul Dumnezeiesc pentru mântuirea omului- nota red.
8 Slova prep. Simeona Novago Bogoslova (Cuvintele preacuv. Simeon Noul
Teolog). Ed. I.M., 1882. Cuv=ntul 38, pag. 29.

92
un\ cu Sfin]ii P\rin]i Antonie cel Mare9, Macarie Egip-
teanul10 [i Efrem Sirul11 ne înva]\ chiar c\ Împ\r\]ia lui
Dumnezeu, pe care Domnul ne-a poruncit s\ o c\ut\m
înainte de toate, (Matei 6, 33), este chiar Harul ren\sc\tor
al Duhului Sfânt, ca izvor al vie]ii noastre sfinte12.
Dar acest bun, cel mai pre]ios pentru noi, aceast\
binefacere ren\sc\toare a Sfântului Duh cu sfin]enia Lui nu
este [i nu poate exista la protestan]i, deoarece ace[tia nu au
taina Mirungerii. La Botez, a[a cum iese în eviden]\ din
„M\rturisirea ortodox\”13, noi nu numai c\ ne cur\]im de
p\cate, ci, chiar murim pentru via]a trupeasc\ [i rena[tem
prin Sfântul Duh pentru via]\ nou\ [i sfânt\. Dar cea din
urm\ este posibil\ pentru noi numai cu ajutorul acelui Har
pe care îl primim prin taina Mirungerii. În aceast\ tain\ ni
se pred\ nou\ Sfântul Duh cu toate darurile sale, care ne
întorc [i ne înt\resc în via]a sfânt\ duhovniceasc\14.
Aceast\ via]\ sfânt\ în Har nu este posibil\ [i pentru
cre[tinii eterodoc[i, care, chiar dac\ au primit taina
Mirungerii, datorit\ respingerii lor de c\tre Biserica

9 Dobrotoliubie (Filocalia). vol. I, pag.50.

10 Tvorenia Makaria Eghipetskogo (Operele lui Macarie cel Mare),
pag.182-183.
11 Dobrotoliubie (Filocalia). vol. II, M., 1895, pag.358.
12 Tvorenia sv. Simeona Novago Bogoslova (Operele sf. Simeon Noul
Teolog). Ed. II.M.,1982. Cuv=ntul al 44-lea, pag.335< Cuv=ntul al 81-lea,
pag. 348.
13 Pravoslavnoe ispovedanie Kafoliceskoi i Apostoliskoi ]erkvi vostocinoi
(M\rturisirea de credin]\ ortodox\ a Bisericii Catolice [i Apostolice de R\s\-
rit). Partea I. SPb.,1840. R\spuns la întrebarea 105, pag.80.
14 Mitropolitul Makarii. Dogmaticeskoe bogoslovie (Teologia dogmatic\).
Vol. II. SPb., 1868, pag. 348-352< Mitropolitul Filaret. Prostrannâi hris-
tianskii katihizis (Catehismul cre[tin mare), pag. 54< Ep. Feofan. Cito esti du-
hovnaia jizni i kak na neio nastroitsia (Ce este via]a duhovniceasc\ [i cum s\
o dob=ndim). M., 1904, pag. 248< Sf. Marku Nevoitorul [i sf. p\rin]i Kallist
[i Ignatie. M., 1889, pag. 336.

93
Ortodox\ pentru erezie, acest har este pentru ei nelucr\tor
[i nemântuitor15.
De aici rezult\ c\ nu au deloc dreptate ecumeni[tii
ortodoc[i, când includ în rândul sfintei Biserici pe to]i ere-
ticii, când prin cuvintele unuia din conduc\torii lor ecu-
menici declar\ c\ eterodoc[ii, îndeosebi cei din cadrul unor
grupuri întregi (biserici eterodoxe), precum [i diferi]i mem-
bri p\c\to[i ai Bisericii Ortodoxe „vor deveni sfin]i prin
Harul lui Dumnezeu [i prin iubirea comuniunii”16.
Aici ecumeni[tii ortodoc[i amestec\ într-un singur
tot diferi]i membri ai Bisericii Ortodoxe, cum ar fi cei
p\c\to[i [i neputincio[i, împreun\ cu cre[tini eterodoc[i [i
„bisericile” lor, presupunând c\ [i unii [i al]ii vor deveni
sfin]i prin Harul lui Dumnezeu [i prin iubirea comuniunii.
Dar între unii [i al]ii exist\ îns\ o diferen]\ enorm\.
Membrii Bisericii Ortodoxe, p\c\to[i fiind, oricât de mari
ar fi p\catele lor, întotdeauna pot ca, prin taina Poc\in]ei [i
cu ajutorul Harului lucr\tor [i mântuitor, s\ ob]in\ iertarea
[i chiar s\ ating\ sfin]enia adev\rat\ [i des\vâr[it\. Ereti-
cilor îns\, lua]i separat sau în grupuri, fie [i organiza]ii în-
tregi, nu le va fi niciodat\ proprie aceast\ sfin]enie, deoare-
ce la ei nu lucreaz\ Harul tainei Mirungerii [i Harul tainei
Poc\in]ei. Ereticii pot fi sfin]i numai dup\ poc\in]\ sau
lep\dare de toate eresurile lor [i dup\ unirea cu Biserica
Ortodox\. Numai atunci cre[tinii eterodoc[i pot fi cuprin[i
în structura sfintei Biserici a lui Hristos.
{i ce fel de Har al lui Dumnezeu este acela, cu aju-
torul c\ruia, dup\ spusele ecumeni[tilor ortodoc[i, cre[tinii

15 Adic\ la ei nu se manifest\ ac]iunea mântuitoare, din cauza ereziei -

nota red.
16 Dr. {tefan }ankov. Pravoslavnoe hristianstvo, ego su[nosti i ego sovre-
mennâi obraz (Cre[tin\tatea ortodox\, esen]a [i chipul ei contemporan).-
„Ejegodnik Bogoslovskogo fakuliteta” (@Anuarul Facult\]ii de teologie#),
Sofia, 1942-1943, pag.62-63.

94
eterodoc[i devin sfin]i]i? Conform înv\]\turilor Sfin]ilor
P\rin]i ai Bisericii, Harul Sfântului Duh se manifest\ sub
dou\ forme> ca Har supranatural, care anticipeaz\ [i preg\-
te[te oamenii s\ primeasc\ adev\rata credin]\ [i ca Har
interior, ren\sc\tor, mântuitor [i care lucreaz\ numai în
Biserica Ortodox\. F\r\ îndoial\, în cuvintele anterior
citate ale ecumeni[tilor ortodoc[i, Harul supranatural nu
este avut în vedere, întrucât, lucrând în via]a cre[tinilor
eterodoc[i [i chiar în via]a p\gânilor, acesta nu-i face nici
sfin]i]i, nici sfin]i17. Prin urmare, aici se are în vedere Harul
interior, ren\sc\tor. Dar acest Har, cre[tinii eterodoc[i, fie
nu-l au deloc, fie c\ El nu lucreaz\ în ei, nu-i mântuie[te [i
nu-i face sfin]i. Prin urmare, nici unul, nici altul dintre cele
dou\ forme de lucrare ale Harului, nu-i poate face sfin]i pe
cre[tinii eterodoc[i, de unde ecumeni[tii ortodoc[i nu ar fi
trebuit deloc s\ vorbeasc\ nici despre Har [i nici despre
sfin]enie în ce-i prive[te pe cre[tinii eterodoc[i.
În afar\ de aceasta, iubirea comuniunii îi poate oare
face sfin]i pe cre[tinii eterodoc[i [i în general pe p\c\to[i?
Dac\ se are în vedere comunicarea plin\ de iubire a cre[ti-
nilor ortodoc[i cu ereticii [i îndeosebi, nu în leg\tur\ cu
no]iunile deformate despre Ortodoxie, ci cu cele adev\rate,
atunci de la o asemenea comunicare a ortodoc[ilor cu ereti-
cii, le r\mâne celor din urm\, dac\ ei nu sunt ni[te eretici
fanatici, o amintire pl\cut\ [i numai atât. Iar pentru a deve-
ni sfin]i, ereticilor nu le trebuie numai s\ se uneasc\ cu
Biserica Ortodox\ [i s\ în]eleag\ harul ei mântuitor, dar [i
s\ mearg\ pe drumul unei vie]i cre[tine adev\rate, pe calea
unei lupte f\r\ compromisuri cu patimile [i p\catele, prin
împlinirea neab\tut\ a poruncilor dumnezeie[ti, pe un
drum îngust, îndurerat [i spinos. Numai atunci cre[tinii

17 Pisania prep. Ioanna Kassiana (Scrierile preacuv. Ioan Cassian). M.

1892, pag.404.

95
eterodoc[i, prin împreun\-lucrarea Harului Dumnezeiesc,
vor deveni sfin]i.
De aceea, afirma]iile ecumeni[tilor ortodoc[i despre
posibilitatea ereticilor de a deveni sfin]i trebuie privite ca
fiind cu totul nefondate [i ca o mare r\t\cire.
De altfel, interpretarea de c\tre ecumeni[tii orto-
doc[i a denumirii Bisericii ecumenice, în sensul v\zut de
ei, ca sfânt\, ca [i acordarea altor denumiri nu sunt doar
simple r\t\ciri. Aceast\ r\t\cire constituie în esen]a ei r\s-
turnarea credin]ei noastre ortodoxe în Biseric\. Ultima ne
cere credin]a în Una, Sfânta, Soborniceasca [i Aposto-
leasc\ Biseric\, astfel ca toate aceste propriet\]i s\ le acor-
d\m numai [i exclusiv Bisericii noastre Ortodoxe. Iar ecu-
meni[tii ortodoc[i nu doresc s\-i fac\ ascultare acesteia. În
virtutea acestui fapt ace[tia denatureaz\ cel de-al nou\lea
articol al Simbolului Credin]ei, pân\ la a nu fi recunoscut.
În final se ob]ine un amestec al Adev\rului cu minciuna, a
Ortodoxiei cu eresurile, ceea ce-i duce pe ecumeni[tii orto-
doc[i la o denaturare extrem\ a adev\ratei no]iuni despre
Biseric\, în asemenea m\sur\, încât ace[tia, fiind membri
ai Bisericii Ortodoxe, sunt în acela[i timp membri ai bise-
ricii ecumenice, mai precis ai unei oarecari comunit\]i ere-
tice universale cu eresurile ei nenum\rate. Ar fi trebuit ca
ei s\-[i aminteasc\ întotdeauna de cuvintele lui Hristos> Iar
de nu vei asculta nici de Biseric\, s\-]i fie ]ie ca unui
p\gân [i vame[ (Matei 18, 17).
Aceast\ neascultare a ecumeni[tilor ortodoc[i îi
conduce la urm\toarea declara]ie c\> „zidurile desp\r]itoare
dintre biserici nu ajung chiar pân\ la cer, pân\ la Hristos -
Capul Bisericii, [i nu se coboar\ pân\ la îns\[i inima
Bisericii, pân\ la Sfântul Duh”18.

18 Dr. {tefan }ankov. Pravoslavnoe hristianstvo…(Cre[tin\tatea orto-

dox\...), pag.63.

96
 Dar aceste ziduri desp\r]itoare, adic\ ceea ce des-
parte Biserica Ortodox\ de eretici, au început s\ apar\ la
Sinoadele ecumenice. Aceste desp\r]iri au avut loc în
scopul ap\r\rii dreptei credin]e de pericolul dispari]iei prin
amestecarea cu ereziile p\gubitoare. Aceste desp\r]iri au
avut loc în împlinirea cuvintelor lui Hristos> Vi se pare c\
am venit s\ dau pace pe p\mânt? V\ spun c\ nu, ci dezbi-
nare (Luca 12, 51).
{i iar\[i la Sinoadele ecumenice s-au împlinit [i
cuvintele Domnului nostru, spuse Apostolilor [i a urma[i-
lor lor, episcopilor întâist\t\tori ai Bisericii Ortodoxe> Ade-
v\rat gr\iesc vou\> oricâte ve]i lega pe p\mânt, vor fi
legate [i în cer, [i oricâte ve]i dezlega pe p\mânt, vor fi
dezlegate [i în cer (Matei 18, 18). Este clar c\ aceste
dezbin\ri ajung pân\ la cer. În ce fel aceste dezbin\ri nu
ajung pân\ la Hristos, când ele sunt fondate pe propriile
cuvinte ale Mântuitorului Hristos?!
Apoi, hot\rârile dogmatice ale Sinoadelor ecume-
nice, care au aruncat anatema asupra ereticilor, au fost
emise pe baza cuvintelor apostolilor> P\rutu-s-a Duhului
Sfânt [i nou\ (Fapte 15, 28). Prin urmare hot\rârile împo-
triva ereticilor au pornit nu numai de la Sfin]ii P\rin]i ai
Sinoadelor ecumenice, dar [i de la Însu[i Sfântul Duh. Sunt
exemplare, în acest caz, cuvintele lui Hristos, rostite de El
în timpul apari]iei în fa]a ucenicilor la Înviere> Lua]i Duh
Sfânt. C\rora ve]i ierta p\catele, le vor fi iertate [i c\rora
le ve]i ]ine, vor fi ]inute (Ioan 20, 22-23).
Este clar, c\ anatema Sinoadelor ecumenice, funda-
mentat\ pe cuvintele lui Hristos, s-a aruncat asupra ereti-
cilor împreun\> [i de la Duhul Sfânt [i de la Biseric\. Se
pune astfel întrebarea, pot oare aceste dezbin\ri dogmatice
s\ nu ating\ Duhul Sfânt, de vreme ce sunt provenite direct
de la El?

97
 {i aceasta nu este înc\ totul. Din cuvintele lui
Hristos> Oricâte ve]i lega pe p\mânt, vor fi legate [i în cer,
devine clar c\ anatema asupra ereticilor, adic\ desp\r]irea
lor de Biseric\, se transfer\ în via]a viitoare [i c\ to]i ereti-
cii, dup\ moarte, vor merge în chinurile iadului.
Este plin\ de înv\]\turi în acest caz revela]ia f\cut\
fostului mare binepl\cut, nebun pentru Hristos, Sf. Simeon.
Dumnezeu i-a dezv\luit lui c\ sufletul renumitului savant
teolog Origene a pierit [i se g\se[te în chinurile iadului din
cauza înv\]\turilor lui eretice19. O revela]ie similar\ a avut
c\lug\rul Teofan, a[a cum se poveste[te în cunoscuta carte
a fericitului Ioan Mosh „Poiana Sufletului”. El i-a v\zut
înconjura]i de limbi de foc pe acela[i Origene, Arie, Nes-
torie [i pe mul]i al]i eretici20. Cât de urât\ este erezia de
Dumnezeu, demonstreaz\ vedenia ap\rut\ preacuviosului
Chiriac Pustnicul. Maica Domnului, care i-a ap\rut lui îm-
preun\ cu Ioan Botez\torul [i Ioan Teologul, n-a binevoit
s\ intre la el în chilie, cu toate rug\ciunile lui, numai din
cauz\ c\ în chilie se g\sea, printre altele, [i o carte la sfâr[i-
tul c\reia se aflau dou\ cuvinte ale ereticului Nestorie21.
Ecumeni[tii ortodoc[i, nu numai c\ nu ascult\ de
Biserica Ortodox\, dar chiar o învinov\]esc în mod deschis
de p\catul diviz\rii. Este adev\rat c\ acest p\cat ei îl atri-
buie nu numai Bisericii Ortodoxe, ci [i tuturor bisericilor
eterodoxe22.

19 Vie]ile sfin]ilor pe iulie (în limba rus\). M., 1898, ziua 21, pag. 489-490.
20 Fer. Ioann Mosh. Lug Duhovnîi (P\[unea duhovniceasc\). Sveato-Tro-
i]kaia Serghieva Lavra.1915, cap. XXVI, pag. 32
21 Ibidem, cap. XLLVI. Pag. 61-62.
22 V .V. Zenicovskii. O tak naz=vaiemom ecumenicescom voprose (Despre
a[a numita problem\ ecumenic\). „Vestnic russkago studenceskago hristi-
anskago dvijenia” (@Vestitorul mi[c\rii cre[tin-studen]e[ti ruse#), nr. 6, 1930,
pag. 5< Dr. {tefan }ankov. Pravoslavnoe hristianstvo …(Cre[tin\tatea orto-
dox\...) pag. 116

98
 Îns\ nu Biserica Ortodox\, ci ereticii au creat erezi-
ile. Biserica Ortodox\ pân\ la sânge a ap\rat de eretici
puritatea credin]ei ortodoxe. Dac\ n-ar fi fost aceast\ lupt\,
Adev\rul ortodox, prin amestecul cu minciuna eretic\, ar fi
încetat s\ existe [i totodat\ ar fi disp\rut [i Biserica
Ortodox\ de pe fa]a p\mântului. Nu trebuie învinov\]it\
aceasta din urm\ pentru faptul c\ nu s-a amestecat cu
ereticii [i s-a desp\r]it de ace[tia, ci trebuie s\ fie fericit\
pentru nevoin]ele mucenice[ti ale desp\r]irii, care au avut
loc din cauza r\scul\rii ereticilor împotriva Bisericii, îm-
potriva adev\rurilor ei, descoperite de Dumnezeu [i de
Sfin]ii P\rin]i, [i chiar împotriva lui Dumnezeu Însu[i.
Aceast\ învinuire îns\ arat\ în ce mare p\cat al
îndr\zne]ei p\reri de sine [i mândriei au c\zut ecumeni[tii
ortodoc[i, arogându-[i dreptul de a fi judec\torii Bisericii
Ortodoxe. Se pare c\ a venit momentul când aceasta din
urm\ nu trebuie s\ tac\. Trebuie sa li se arate întregul nea-
dev\r, în mod egal, atât în ce prive[te Ortodoxia, cât [i ete-
rodoxia [i s\ fie aten]iona]i pe ce cale periculoas\ [i pier-
z\toare merg. Aceast\ cale îi împinge la neascultare [i chiar
la învinov\]irea public\ a propriei Biserici - Mame.
{i, în sfâr[it, nu se poate s\ nu se atrag\ aten]ia asu-
pra împrejur\rii privind importan]a negativ\ pe care o are
participarea reprezentan]ilor ortodoc[i la conferin]ele ecu-
menice. Simplul fapt al acestei prezen]e îi înt\re[te pe
cre[tinii eterodoc[i în convingerea lor c\, toate credin]ele
cre[tine apar]in Unei Biserici Ortodoxe Universale.
Noi consider\m c\ aceast\ prezen]\ nu înseamn\
deloc c\ ace[ti cre[tini eterodoc[i au început s\ apar]in\
adev\ratei Biserici a lui Hristos. Pe cât de îndep\rta]i au
fost de Biserica Ortodox\ din punct de vedere al r\t\cirii
lor religioase, a[a au [i r\mas. Prezen]a reprezentan]ilor
ortodoc[i la conferin]ele ecumenice vorbe[te numai despre
faptul c\ ace[ti cre[tini ortodoc[i au început s\ apostazieze

99
de la Ortodoxia lor. Este greu de spus unde apostaziaz\ mai
mult ecumeni[tii ortodoc[i de la Biserica Ortodox\ - în
scrierile lor, sau participând la conferin]ele ecumenice?
Aceast\ participare constituie în esen]a sa o tr\dare a
înv\]\turii noastre dogmatice ortodoxe despre Biseric\,
exprimat\ în cel de-al nou\lea articol al Simbolului
Credin]ei. Participând la o [edin]\ eretic\ pe care ecume-
ni[tii o numesc „Conferin]\ panbisericeasc\”, „adunarea
tuturor bisericilor cre[tine” [i „biserica unic\, sfânt\ a lui
Hristos”, reprezentan]ii ortodoc[i, în felul acesta, practic
confirm\ existen]a acestei „biserici unice, sfinte a lui
Hristos” cu toate r\t\cirile eretice. Prin urmare, f\r\ cuvin-
te, f\r\ nici un fel de scriere reprezentan]ii ortodoc[i ecu-
meni[ti, prin simpla lor prezen]\ la Conferin]a ecumenic\
de la Amsterdam, vor contribui la cl\tinarea credin]ei noas-
tre în dogma despre Biseric\. În afar\ de aceasta, la toate
conferin]ele ecumenice are loc o rug\ciune comun\ a
ereticilor cu ortodoc[ii. Dar aceast\ rug\ciune colectiv\
este interzis\ de canoanele sfinte ale Bisericii noastre.
Canonul 10 apostolic spune> „Dac\ cineva s-ar ruga împre-
un\ chiar [i în cas\ cu cel scos de la împ\rt\[ire, s\ se afuri-
seasc\”. Iar în canonul 45 apostolic se spune> „Episcopul,
presbiterul sau diaconul, rugându-se cu ereticii, s\ se afuri-
seasc\ numai, iar de a dat voie a lucra ca unor clerici, s\ se
cateriseasc\.” În tâlcuirea acestui ultim canon, episcopul
Ioan de Smolensk spune> „Canoanele tind nu numai s\
protejeze ortodoc[ii de a se molipsi de duhul ereticilor, dar
[i s\-i protejeze de nep\sarea fa]\ de credin]\ [i de Biserica
Ortodox\, care poate, foarte u[or s\ apar\ din contactul cu
ereticii în problemele credin]ei. O asemenea situa]ie, de
altfel, nu este o contrazicere a duhului iubirii [i r\bd\rii
cre[tine[ti care caracterizeaz\ Biserica Ortodox\, întrucât,
este o mare diferen]\ între a tolera pe cei r\t\ci]i în cre-
din]\... [i în a tr\i cu ei într-o comuniune civil\ exterioar\,

100
[i alta a te angaja cu ei, f\r\ nici o alegere, într-un contact
religios< întrucât aceast\ din urm\ ac]iune înseamn\ c\ noi,
nu numai c\ nu ne str\duim s\-i convertim la Ortodoxie,
dar [i noi [ov\im în credin]a noastr\”.
În leg\tur\ cu interpret\rile regulilor canonice de
c\tre episcopul Ioan de Smolensk, trebuie s\ avem în vede-
re cuvintele Sfântului Ciprian, episcopul Cartaginei, care
spune c\ ereticii niciodat\ nu vor veni la Biseric\, dac\ vor
fi înt\ri]i de noi în[ine în convingerea c\ [i ei au biseric\ [i
taine.
Numai în acel caz reprezentan]ii ortodoc[i ar putea
s\ participe la conferin]ele ecumenice, în care organizatorii
ar face o declara]ie Bisericii Ortodoxe din partea a[a numi-
telor biserici cre[tine, care fac parte din mi[carea ecume-
nic\, despre preg\tirea acestora de a renun]a la toate r\t\ci-
rile lor religioase [i de a se uni cu ea, în dreapta credin]\.
Dar cei care dirijeaz\ conferin]ele ecumenice pe tot parcur-
sul, nu au f\cut niciodat\ [i nu vor face asemenea declara-
]ii, întrucât cre[tinii eterodoc[i nici nu se gândesc s\ se
lepede de ereziile lor [i s\ se uneasc\ cu Ortodoxia. Nu tre-
buie uitat cu ce înc\p\]ânare [i fanatism î[i ap\r\ ereticii
convingerile lor religioase. Unirea unora din afar\ cu
Biserica Ortodox\, a[a cum arat\ realitatea, trebuie rapor-
tat\ la situa]ii de fapte unicat, extrem de rare [i exclusive.
S\ ]inem minte întotdeauna cuvintele profetice ale lui
Hristos> Dar Fiul Omului, când va veni, va g\si, oare, cre-
din]\ pe p\mânt? (Luca 18, 8). Având în vedere toate
acestea, nu avem nici o baz\ pentru a spera c\ a[a numitele
„biserici cre[tine” se pot uni în credin]\ cu Biserica
Ortodox\. Trebuie s\ ne a[tept\m la diminuarea tot mai
mult [i mai mult a num\rului de credincio[i adev\ra]i.
De altfel, chiar [i cel mai important Consiliu Ecu-
menic nu se gânde[te deloc ca ace[ti cre[tini eterodoc[i s\
se uneasc\ cu Biserica Ortodox\. Secretarul s\u, dr. Huft, a

101
declarat în mod clar c\ acest Consiliu Ecumenic nu repre-
zint\ în sine o form\ oarecare centralizat\ a unit\]ii biseri-
ce[ti, în care bisericile s\ piard\ din singularitatea [i din
particularitatea lor23.
De aceea la conferin]ele ecumenice nici nu se ridic\
spre dezbatere probleme privitoare la unificarea bisericilor
eterodoxe cu Biserica Ortodox\. Aceste probleme nicioda-
t\ nu s-au pus în programele conferin]elor ecumenice. Ele
nu sunt de altfel incluse nici în programul Conferin]ei de la
Amsterdam, ce urmeaz\ s\ aib\ loc24.
Este adev\rat c\ ecumeni[tii - [i eterodoc[ii, [i orto-
doc[ii - se str\duiesc la conferin]ele lor s\ g\seasc\ puncte
de confluen]\ în domeniul credin]ei, pentru a ajunge la
unitatea posibil\ pentru ei. Este cu totul semnificativ\ în
acest sens declara]ia Conferin]ei de la Oxford, înt\rit\ cu
semn\turile tuturor participan]ilor> „Noi suntem uni]i, - se
spune aici - în credin]a în Domnul nostru Iisus Hristos, ca
întrupare a Cuvântului lui Dumnezeu. Suntem uni]i în ata-
[amentul pentru El, Capul Bisericii, Împ\ratul împ\ra]ilor
[i Domnul domnilor. Noi suntem uni]i în m\rturisirea c\
acest devotament are întâietate înaintea celorlalte feluri de
ata[ament… Noi suntem uni]i, pentru c\ to]i suntem obiec-
tul dragostei [i harului lui Dumnezeu.”25
Dar toate aceste manifest\ri de unitate nu au nici o
leg\tur\ cu problema referitoare la adev\rata unificare a
ortodoc[ilor cu eterodoc[ii. Cu toate acestea, ecumeni[tii
ortodoc[i, cel pu]in în persoana conduc\torilor lor, acord\

23 „}erkovnâi vestnik” (@Vestitorul bisericesc#) nr. 13-15,1948, pag. 18.

24 Ibidem, nr. 26-27, pag.14< vezi [i nr. 5-6, pag. 14,1947.
25 Protopresviterul {tefan }ankov. Dve vsemirn=e konferen]ii v Oxforde i
Edinburghe> „Prakticeskogo hristianstva” i „Edinenia ]erkvei” (Dou\ confe-
rin]e mondiale la Oxford [i Edinburg> @Cre[tinismul practic# [i @Unirea
Bisericilor#) 1937 - „Duhovnaia Kulitura” (@Cultura teologic\#), 1938, nr. 8-
9, pag. 273-282, nr. 10, pag. 303-210.

102
acestor manifest\ri de unitate cu caracter general o mare
importan]\. De aceea, ei fac referire la cuvintele lui Ioan
Teologul> Orice duh, care m\rturise[te c\ Iisus Hristos a
venit în trup, este de la Dumnezeu. {i orice duh, care nu
m\rturise[te pe Iisus Hristos, nu este de la Dumnezeu, ci
este duhul lui antihrist (I Ioan, 4, 2-3)26.
Da, în timpurile apostolice o asemenea m\rturisire a
credin]ei în Hristos era suficient\ pentru a stabili> cine este
de partea Bisericii lui Hristos [i cine este împotriva ei.
Atunci principalii adversari ai Apostolilor erau gnosticii,
care, în virtutea [tiin]ei lor gnostice mincinoase, (I Timotei
6, 20), nu permiteau leg\tura nemijlocit\ a lui Dumnezeu
cu f\ptura, de aceea [i negau întruparea lui Dumnezeu,
aceast\ dogm\ principal\ a întregii cre[tin\t\]i.
Când dup\ Apostoli au început s\ apar\ alte erezii,
în mod corespunz\tor au început s\ apar\ [i alte dogme,
nem\rturisirea c\rora i-a f\cut de asemenea pe eretici
adversarii sfintei Biserici, ca [i nem\rturisirea întrup\rii lui
Hristos. Iconocla[tii m\rturiseau întruparea lui Hristos, a[a
cum o m\rturisesc ast\zi [i protestan]ii, dar ei - ereticii
iconocla[ti - au zdruncinat Biserica, pân\ în temelii, timp
de dou\ secole. {i apoi nici una din erezii nu a provocat
Ortodoxiei atâta r\u precum erezia iconoclasmului, con-
damnat\ de sfânta Biseric\ [i anatemizat\.
Men]ionând spusele Sfântului Ioan Teologul, ecu-
meni[tii ortodoc[i pot în felul acesta s\ dea prilejul de a
gândi c\ ei sunt preg\ti]i pentru unificarea cu cre[tinii ete-
rodoc[i pe baza numai a credin]ei în Hristos cel întrupat, în
prezen]a tuturor ereziilor lor.
A[adar, dac\ Biserica noastr\ Ortodox\ nu are nici
un fel de declara]ii din partea organizatorilor conferin]elor

26 Vezi prof. dr. Ilie }onevskii. Referat la cea de-a 4-a lec]ie a prof. dr.
{tefan }ankov „O edinstve ]erkvi” (@Despre unitatea bisericii#).

103
ecumenice cu privire la preg\tirea bisericilor eterodoxe de
a se uni cu ea [i dac\ la aceste conferin]e nici nu se discut\
despre aceast\ unificare, se pune întrebarea> De ce oare
Biserica noastr\ Rus\ s\-[i trimit\ acolo reprezentan]ii? Ce
roade va ob]ine Biserica noastr\ din participarea la confe-
rin]ele ecumenice? Desigur, roadele nu vor fi bune. Unul
din aceste roade va fi acela despre care am vorbit deja -
renun]area ortodoc[ilor la credin]a lor, prin înc\lcarea sfin-
telor canoane [i a dogmei despre Biserica pe care o m\rtu-
risim în cel de-al nou\lea articol al simbolului Credin]ei.
Exist\ [i un alt fruct otr\vitor, care provine din parti-
ciparea reprezentan]ilor Bisericilor Ortodoxe la conferin-
]ele ecumenice [i care reprezint\, de asemenea, apostazie
de la sfânta noastr\ Ortodoxie. Avem în vedere prietenia
dintre cre[tinii ortodoc[i [i eterodoc[i, care se leag\ de
comunitatea ecumenic\. Desigur, ecumeni[tii salut\ o ase-
menea prietenie a eterodoc[ilor, îndeosebi a protestan]ilor
cu cre[tinii ortodoc[i. F\r\ aceast\ prietenie a cre[tinilor
occidentali eterodoc[i cu cre[tinii ortodoc[i r\s\riteni, ecu-
menismul nu poate s\-[i îndeplineasc\ sarcinile. Conform
declara]iilor secretarului general al Consiliului Ecumenic,
dr. Huft, acest lucru este recunoscut pe deplin de persoa-
nele din conducerea Consiliului Ecumenic, întrucât, dup\
spusele lor, f\r\ colaborarea cu Bisericile Ortodoxe ecume-
nismul nu va exista ca un adev\rat Trup Universal27. De
aceea, Consiliul Ecumenic face tot posibilul s\ înt\reasc\
la conferin]ele lor aceast\ prietenie dintre cre[tinii etero-
doc[i cu cei ortodoc[i. Este lipsit de îndoial\ faptul c\,
înacest scop, Consiliul acord\ Bisericilor Ortodoxe tot
felul de ajutoare materiale28.

27„}erkovnâi vestnik” (@Vestitorul bisericesc#) nr. 16-17, 1947, pag. 15, nr.
38,39, pag. 1.
28 Ibidem.

104
 Având în vedere toate acestea, putem spune c\ pri-
etenia care se stabile[te la conferin]ele ecumenice se înt\-
re[te [i se aprofundeaz\ tot mai mult, dar, vai!, ea este cu
totul d\un\toare Bisericii Ortodoxe. Aceast\ prietenie din-
tre reprezentan]ii Ortodoxiei [i protestan]i se transfer\ în
]\rile ortodoxe [i provoac\ aici o comuniune „prieteneas-
c\” dintre ortodoc[i [i protestan]i [i, în particular, între cle-
rici ai Bisericii Ortodoxe, pe de-o parte, [i protestan]i, pe
de alt\ parte. La ce se ajunge prin aceast\ comuniune „pri-
eteneasc\”, se va vedea din cele ce urmeaz\.
În timpul c\l\toriilor lor misionare prin ]\rile orto-
doxe, pastorii protestan]i organizeaz\ [i în sate [i în ora[e,
cu mare pomp\, adun\ri, la care invit\ pe ortodoc[i [i mai
cu seam\ preo]i ortodoc[i. Au fost cazuri chiar, când în fa]a
mul]imii de cre[tini ortodoc[i, pastorii [i preo]ii ortodoc[i,
]inându-se de mân\, cântau> „O, dulcea noastr\ uniune a
fra]ilor credincio[i, cum Domnul Iisus ne ]ine pe noi în iu-
bire”. Peste tot aveau loc slujbe [i rug\ciuni comune, ]inute
de preo]i ortodoc[i [i de pastori.
La Conferin]a de la Geneva reprezentantul Patriar-
hului Constantinopolului, mitropolitul Ghermanos, [i re-
prezentantul Patriarhului Alexandriei, prof. Lucaras, au
atras aten]ia conferin]ei asupra prozelitismului în sânul
popoarelor cre[tine ca un fapt inadmisibil [i potrivnic ideii
de apropiere [i unificare a bisericilor cre[tine. Desigur, c\
aici sub no]iunea de prozelitism, într-o expresie delicat\, s-
a avut în vedere propaganda eterodox\ printre cre[tinii
ortodoc[i. Mitropolitul Ghermanos a prezentat Conferin]ei
în scris o Declara]ie cu privire la acest prozelitism, de altfel
în numele tuturor participan]ilor ortodoc[i, pentru a opri
aceast\ propagand\ eterodox\29.

29 Protopresviterul {tefan }ancov. „Jenevskaia conferen]ia dlia soedinenia

]erkvei” (@Conferin]a de la Geneva pentru unirea bisericilor#), pag. 15, 20.

105
 Ca [i când ar da un r\spuns la aceasta, protestan]ii,
pornind de la aceea[i prietenie ecumenic\, în]eleas\ de ei
în sensul preg\tirii ortodoc[ilor de a se uni cu ei, [i sub
înv\]\tura lor protestant\, ca niciodat\, se dedau f\r\ nici o
re]inere unei propagande protestante f\r\ de istov, având
drept scop unificarea Ortodoxiei cu protestantismul [i dis-
trugerea Bisericii Ortodoxe. Beneficiind de imense mij-
loace materiale, protestan]ii împr\[tie propaganda lor prin
pres\, editând c\r]i [i ziare. Prin literatura lor ei arunc\ cu
noroi nu numai asupra închin\rii icoanelor, asupra riturilor
noastre [i asupra întregii Ortodoxii, dar se manifest\ [i
împotriva Bibliei, împotriva înv\]\turii privind crearea de
Dumnezeu a lumii în [ase zile, au o atitudine dezaproba-
toare fa]\ de nararea în Biblie a unor minuni. Ca rezultat al
acestei propagande, în ]\rile ortodoxe se dezvolt\ cu repe-
ziciune o mul]ime de secte protestante, ale adventi[tilor,
bapti[tilor, metodi[tilor, penticostalilor, evanghelicilor [i
ale altora.
Pân\ la apari]ia ecumenismului, în ]\rile ortodoxe
nu exista o asemenea propagand\ protestant\, deoarece nu
exista o asemenea comuniune prieteneasc\ a ortodoc[ilor
cu protestan]ii despre care se afirm\ la conferin]ele ecu-
menice [i care pune în seama reprezentan]ilor ortodoc[i
obliga]ia moral\ de a nu împiedica propaganda protestant\
în ]\rile ortodoxe. În aceasta [i const\ marele r\u al ecume-
nismului> C\ci fiecare pom - spunea Domnul - se cunoa[te
dup\ roadele lui (Luca 6, 44). Dac\ din aceast\ prietenie
provine r\ul pentru Biserica Ortodox\, este clar c\ priete-
nia provine dinspre du[manii Sfintei Biserici. În cazul dat,
ace[ti du[mani sunt masonii. Ei instaureaz\ aceast\ prie-
tenie la conferin]ele ecumenice, deoarece ei le organizeaz\,
a[a cum tot ei organizeaz\ [i congresele YMCA. În anul
1928 la Sofia, a avut loc o consf\tuire a reprezentan]ilor
Bisericilor Ortodoxe din Comitetul Mondial masonic

106
YMCA [i ai Mi[c\rilor na]ionale YMCA din cadrul
Bisericilor Ortodoxe, sub conducerea cunoscutului mason
dr. John Mott, Secretar general al organiza]iei mondiale a
YMCA. Congresul Protestant Panamerican las\ la dispozi-
]ia acestuia mijloace imense pentru desf\[urarea propagan-
dei mondiale protestanto-masonice. O a doua asemenea
consf\tuire a avut loc în anul 1930 la Atena. Organizatorul
Conferin]ei de la Oxford din anul 1937 [i reprezentantul ei
a fost de asemenea cunoscutul mason dr. John Mott. Aces-
ta, ca unul din pre[edin]ii comitetului de conducere al
Consiliului Ecumenic, împreun\ cu al]i membri, a elaborat
în ianuarie 1948 programul viitoarei conferin]e ecumenice
de la Amsterdam, organizarea [i preg\tirea acesteia30. Ace-
la[i dr. John Mott va fi [i unul din reprezentan]ii conferin]ei
de la Amsterdam31. Dup\ cele spuse, nu este deloc de mira-
re c\ la conferin]a ecumenic\ de la Stockholm, ]inut\ în
anul 1945, [i la conferin]a ecumenic\ de la Lausanne din
anul 1927, 80% din participan]i au fost membri ai organi-
za]iei masonice YMCA, condus\ de acela[i dr. John
Mott32. Strâns legat de aceast\ împrejurare este comuni-
catul pe care l-au f\cut participan]ii la conferin]a de la
Oxford la Soborul arhiereilor de peste hotare cu clericii [i
mirenii, din anul 1938, referitor la faptul c\ aceast\ confe-
rin]\ s-a desf\[urat sub o influen]\ masonic\ deplin\.
De aici este de în]eles cine st\ în spatele mi[c\rii
ecumenice. În spatele ei stau du[manii str\vechi ai Bisericii
Ortodoxe - masonii. Reiese de asemenea clar de aici spre
ce unificare, în obâr[iile sale, tinde aceast\ mi[care la
conferin]ele lor ecumenice. Constructorii lor tind nu spre

30„}erkovnâi vestnik” (@Vestitorul bisericesc#), nr. 5-6, 1948, pag. 14.

31„}erkovnâi vestnik” (@Vestitorul bisericesc#), nr. 26-27, 1947, pag. 14.
32 „Vestnik russkago studenceskago hristianskago dvijenia” (@Vestitorul
mi[c\rii cre[tin-studen]e[ti ruse#), iulie 1929, pag. 27.

107
unificarea dogmatic\ a tuturor a[a numitelor biserici cre[-
tine cu Bisericile Ortodoxe, ci c\tre amestecarea unora [i a
altora, prin renun]area ortodoc[ilor la credin]a lor, [i adera-
rea lor la prietenia ecumenic\ cu ereticii, îndeosebi cu pro-
testan]ii. Iar aceast\ amestecare este echivalent\ cu distru-
gerea Ortodoxiei.
Desigur, în problema ecumenic\ nu trebuie s\ sc\-
p\m din vedere c\ la izvorul mi[c\rii ecumenice, în fa]a
noastr\, se afl\ nu numai du[manii str\vechi ai Bisericii
noastre Ortodoxe, ci st\ tat\l fiec\rei minciuni [i nenorociri
- diavolul. În veacurile trecute, stimulând în Biseric\ tot
felul de eresuri, diavolul dorea s\ piard\ sfânta Biseric\
prin amestecarea ortodoc[ilor cu ereticii. Asta o face el [i
acum, prin aceea[i amestecare, prin intermediul ecumenis-
mului, cu capitalurile lui masonice nesecate.
Mai înainte totu[i, acest fapt al amestec\rii avea mai
multe obstacole decât acum. Atunci cre[tinii erau st\pâni]i
de o mai mare râvn\ pentru credin]\ ortodox\, deoarece
aceasta din urm\ era ap\rat\ cu sângele mucenicilor. Ast\zi
cre[tinii ortodoc[i sunt cuprin[i de o nemaiîntâlnit\ indife-
ren]\ fa]\ de credin]a lor, ceea ce Domnul ur\[te atât de
mult, Care a spus> O, de ai fi rece sau fierbinte! Astfel,
fiindc\ e[ti c\ldicel - nici fierbinte, nici rece - am s\ te v\rs
din gura mea (Apocalipsa 3, 15-16). Atunci, pentru râvna
în credin]\ [i puritatea vie]ii cre[tine ortodoc[ii aveau
cuno[tin]\33 de la Dumnezeu. Poporul neinstruit din punct
de vedere teologic, chiar în persoana femeilor simple, dez-
b\tea în pie]e subiectul> Hristos este oare de-o fiin]\ sau
este asemenea P\rintelui S\u Dumnezeiesc? Ast\zi printre
ortodoc[i în problemele credin]ei domne[te o orbire gene-
ral\. Folosindu-se de toate acestea, mi[carea ecumenic\
cre[te repede pe fa]a întregului p\mânt, f\când prizonieri în

33 Darul haric al cunoa[terii adev\rurilor Dumnezeie[ti - nota red.

108
re]eaua lor împletit\ cu [iretenie chiar [i din rândul
Bisericilor Ortodoxe. Dar Biserica Rus\, cuprinzând în
sânul ei o sut\ cincizeci de milioane de oameni credincio[i,
nu s-a afiliat înc\ la aceast\ mi[care34.
Ecumenismul nu-[i va s\rb\tori înc\ victoria sa, nu
va înl\n]ui în cercul s\u ecumenic mondial toate Bisericile
Ortodoxe.
S\ nu-i d\m aceast\ victorie! Luând aminte la esen-
]a [i scopurile acesteia, s\ respingem întru totul mi[carea
ecumenic\, c\ci aceasta este renun]area la credin]a orto-
dox\, tr\darea [i în[elarea lui Hristos, ceea ce ar trebui me-
reu s\ ocolim, pentru a îndeplini spusele preacuviosului
Serafim de Sarov> „Vai de cel care s-a ab\tut chiar [i cu o
iot\ de la sfintele Sinoade ecumenice!” Aici este lumea
du[m\noas\ lui Hristos [i sfintei Lui Biserici Ortodoxe. De
aceea prietenia cu aceast\ lume este, potrivit cuvintelor
Apostolului, du[m\nie fa]\ de Dumnezeu (Iacov 4, 4).
Nu cu eterodoc[ii trebuie s\ se uneasc\ Biserica
Ortodox\, ce este un lucru irealizabil, utopic, profund d\u-
n\tor [i p\gubos pentru ea. Cre[tinii ortodoc[i trebuie s\ se
uneasc\ unul cu altul dup\ porunca lui Hristos din cuvin-
tele Lui> Dar nu numai pentru ace[tia (se în]elege, pentru
Apostoli), m\ rog, ci [i pentru cei ce vor crede în Mine,
prin cuvântul lor, ca to]i s\ fie una, dup\ cum Tu, P\rinte,
întru Mine [i Eu întru Tine, a[a [i ace[tia în Noi s\ fie una
(Ioan 17, 20-21). Aici cuvântul to]i în contextul frazei se
refer\ la cuvintele cei care vor crede. Iar în sensul cei care
vor crede nu trebuie s\ se în]eleag\ împreun\ cu ecumeni[-
tii [i ortodoc[ii, [i eterodoc[ii. Aici trebuie s\ se în]eleag\
34 Din p\cate în anul 1961 în timpul Adun\rii a III-a a CMB Biserica
Ortodox\ Rus\ s-a afiliat mi[c\rii ecumenice [i în prezent este unul din cei
mai activi membri ai acesteia. - nota red. (În aceea[i [edin]\ din 20 noiembrie
1961 [i Biserica Ortodox\ Rom=n\ a devenit membr\ a CMB, fiind în
prezent [i ea num\rat\ printre membrii cei mai activi - nota trad).

109
numai cei cu adev\tat credincio[i adic\ cre[tinii ortodoc[i,
deoarece Domnul, care a spus> Eu sunt … Adev\rul (Ioan
14, 6), nu a putut s\ aib\ aici în vedere pe eretici, pe oame-
nii care nu sunt credincio[i dup\ Adev\r.
S\ nu ne tulbur\m de învinuirea pe care ne-o aduc
ecumeni[tii ortodoc[i despre lipsa dragostei noastre pentru
cre[tinii eterodoc[i din cauza acestei respingeri. O astfel de
învinuire nu corespunde, înainte de toate, Adev\rului.
Sfânta noastr\ Biseric\ s-a luptat dintotdeauna cu ereziile
[i chiar pân\ la sânge. Dar pe oamenii care au c\zut în ispi-
ta diavolului împingându-i c\tre erezii, Biserica Ortodox\
i-a comp\timit întotdeauna, din dragostea ce le-o poart\,
le-a aplicat epitemii35, mergând pân\ la îndep\rtarea de la
comuniunea Bisericii. Dar ea niciodat\ nu a încetat [i nu va
înceta s\ se roage, aceasta fiind o respira]ie a dragostei
adev\rate pline de har, pentru în]elep]irea [i îndreptarea
ereticilor pe calea adev\rului mântuitor. Iat\ cum sfânta
Biseric\ ne înva]\ s\ ne rug\m pentru ei> „Pe cei ce s-au
dep\rtat de la dreapta credin]\, [i cu eresurile întunecându-
se, întru pierzare se afl\, cu str\lucirea cuno[tin]ei Tale
luminându-i, Sfintei, Apostole[tii [i Sobornice[tii Tale
Biserici îi une[te.”36
În felul acesta, sfânta Biseric\ observ\ înse[i eresu-
rile, cerând o lupt\ f\r\ compromisuri cu acestea de la
oamenii care au c\zut prad\ acestor erezii, întinzând întot-
deauna în fa]a lor, pentru a-i îmbr\]i[a, bra]ele sale de ma-
m\ iubitoare.
35 Epitemie (gr. - επιτιμια) - pedeaps\ care, conform regulilor biserice[ti,
se aplic\ de c\tre slujitorii bisericii unor cre[tini care se c\iesc, în vederea
îndrept\rii unor suferin]e morale. Caracterul [i durata canoanelor depind de
greutatea p\catelor [i de poc\in]a p\c\tosului. (Regula nr. 102 al Sinodului
Trullan) - nota red.
36 Vezi Pomelnicul. - în Pravoslavnîi molitvoslov (Carte de rug\ciuni
ortodox\). M., 1893, f. 64 - nota red. (vezi [i Psaltirea. Ed. A.M.D., Bucu-
re[ti, 2001, pag. 459 - nota trad).

110
 Mai apoi ne învinuiesc pe noi de absen]a dragostei
fa]\ de cre[tinii eterodoc[i, în esen]\ pentru faptul c\ noi nu
ne purt\m cu mi[carea ecumenic\ tot a[a cum se poart\
ecumeni[tii ortodoc[i. Ace[tia din urm\ în rela]ia lor cu
mi[carea ecumenic\ se abat de la sfintele canoane, c\lcând
în picioare înv\]\tura noastr\ dogmatic\ despre Biseric\,
aranjeaz\ la conferin]e ecumenice întâlniri prietene[ti cu
protestan]ii [i masonii [i, pe baza acestor rela]ii prietene[ti,
închid ochii la propaganda protestant\ manifestat\ în ]\rile
ortodoxe, îi sprijin\ pe vr\jma[ii Bisericii Ortodoxe în lu-
crarea lor de distrugere a Bisericii. În acest fel, atitudinea
ecumeni[tilor ortodoc[i fa]\ de ecumenism este o continu\
necuviin]\. Dar în necuviin]\, dup\ înv\]\tura Apostolului
Pavel, nu este loc pentru iubire. Dragostea, - spune el - nu
se poart\ cu necuviin]\ (I Corinteni 13, 5).
Este clar c\ nu noi, ci ecumeni[tii ortodoc[i nu ma-
nifest\ iubire fa]\ de cre[tinii eterodoc[i, întrucât ei au nu
dragoste, ci necuviin]\. S\-[i întrebe con[tiin]a [i ea le va
spune ce st\ la baza activit\]ii lor ecumenice [i în rela]iile
lor cu cre[tinii eterodoc[i, dragoste pentru ace[tia din
urm\, sau altceva?!
S\ ne izb\veasc\ Dumnezeu de asemenea dragoste
[i de o asemenea rela]ie cu mi[carea ecumenic\. S\ dea
Dumnezeu ca Biserica noastr\ Rus\ s\ se men]in\ în conti-
nuare în aceea[i pozi]ie de izolare fa]\ de ecumenism [i de
conferin]ele acestuia, ca [i pân\ acum. Da, noi suntem sin-
guri. Dar în aceast\ singur\tate a noastr\ st\ chez\[ia
mântuirii de asaltul primejdios asupra Bisericii Ruse din
partea masoneriei , chez\[ia mântuirii nu numai a Bisericii
Ruse, dar, posibil, [i a întregii Biserici Ortodoxe
Universale.
De aceea, nu vom participa la conferin]ele ecume-
nice. Noi trebuie s\ st\m cât mai departe de mi[carea ecu-
menic\. F\r\ a spera c\ Biserica Rus\ va intra imediat în

111
rândurile membrilor efectivi ai mi[c\rii ecumenice, aceasta
din urm\ î[i exprim\ dorin]a ca reprezentan]ii Bisericii
Ruse s\ ia parte la conferin]a de la Amsterdam, nu ca
membr\, ci în calitate de observator din partea propriei
Biserici37.
Dar nu trebuie nici prin aceast\ prezen]\ s\ punem
cea mai mic\ pat\ pe m\rea]a noastr\ Biseric\ Rus\, deoa-
rece prezen]a reprezentan]ilor ei în sânul societ\]ii eretice
[i masonice, chiar [i în calitate de observatori, va avea într-
o bun\ m\sur\ caracterul comunic\rii cu aceast\ societate.
De altfel, [i Bisericii noastre Ruse îi sunt întru totul aplica-
bile cuvintele Apostolului Pavel> Hristos a iubit Biserica, [i
S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfin]easc\ … ca s-o înf\]i-
[eze Sie[i Biseric\ Sl\vit\, neavând pat\ sau zbârcitur\,
ori altceva de acest fel, s\ fie sfânt\ [i f\r\ de prihan\
(Efeseni 5, 25 - 27).
De aceea nu vom avea absolut nici o comunicare cu
mi[carea ecumenic\. Ne vom conduce, în acest caz, de
cuvintele Sfintei Scripturi> Nu v\ înjuga]i la jug str\in cu
cei necredincio[i, c\ci ce înso]ire are dreptatea cu f\r\-
delegea? Sau ce împ\rt\[ire are lumina cu întunericul? {i
ce învoire este între Hristos [i Veliar sau ce parte are un
credincios cu un necredincios? (II Corinteni 6, 14-15)
Fericit b\rbatul, carele n-a umblat în sfatul necredincio-
[ilor (Psalmi 1, 1).

37 „}erkovnâi vestnik” (@Vestitorul bisericesc#), nr. 13 - 15, 1948, pag.18

112
 DESPRE STILUL NOU {I STILUL VECHI*

Unul dintre savan]ii cercet\tori ai problemei stilului

nou [i stilului vechi, membru actual al Asocia]iei Astrono-
mice Ruse, E. Predtecenskii spune c\ doar din epoca
Rena[terii, printre alte probleme [tiin]ifice, în Apus, au
început s\ se ocupe [i de calculele datei Pa[telui. ,,Din
p\cate, - declar\ el, - abia în]elegând structura canonului
alexandrin, [i în]elegând-o, poate pe departe, cum trebuie,
savan]ii apuseni au vrut s\ devin\ reformatori [i încrezân-
du-se în ei s-au apucat s\ corecteze o lucrare foarte frumos
realizat\”. Dup\ cuvintele lui Predtecenskii, „dac\ epoca
Rena[terii ar fi început odat\, atât în Apus cât [i în
R\s\ritul antic al Europei, dac\ condi]iile nefaste nu du-
ceau la nimicirea de tot a culturii în Bisericile cre[tine
antice din Bizan], dac\ tradi]iile [i cultura alexandrine din
primele secole nu se întrerupeau în R\s\rit, atunci abia era
posibil\ [i toat\ schimbarea f\cut\ de papa Grigorie al
XIII-lea.”1
La aceste cuvinte ale lui Predtecenskii trebuie s\
ad\ug\m c\ apari]ia reformei calendaristice a papei
Grigorie al XIII-lea a fost determinat\ nu doar de lipsa unei
în]elegeri [i asimil\ri de c\tre savan]ii apuseni a canonului
alexandrin, cu metoda lui de calculare a datei Pa[telui [i
c\derea [tiin]ei în R\s\rit, ci, mai ales, de necredin]a lor în
sfânta Biseric\, mai exact, a necredin]ei lor în faptul c\ în
* Referatul citit la consf\tuirea panortodox\ de la Moscova din 1948.
1 Predtecenskii E., }erkovnoie vremeaisceslenie i kriticeskii obzor su[ce-
stvuiu[cih pravil opredelenia Pashi (Calculul bisericesc al timpului [i o pri-
vire critic\ asupra regulilor existente pentru calculul Pa[telui). SPb., 1892,
pag. 4-5.

113
ea, în Biseric\, este viu [i lucreaz\ Duhul Sfânt ca izvor al
oric\rui adev\r. Dac\ Biserica Romano-Catolic\ ar fi avut
aceast\ credin]\, ea, în persoana Papei [i savan]ilor lui, n-
ar fi supus schimb\rii regulile canonice aflate la baza
Pascaliei noastre dup\ stilul vechi, prin care Duhul Sfânt a
exprimat un adev\r nesupus schimb\rii.
Mai întâi avem în vedere canonul 7 apostolic> ,,Dac\
vreun episcop, presbiter, ori diacon va s\rb\tori sfânta zi a
Pa[tilor cu iudeii, înainte de echinoc]iul de prim\var\, s\ se
cateriseasc\”. Tot la aceasta se refer\ [i canonul 1 al Sino-
dului din Antiohia care spune> „To]i care îndr\znesc a dez-
lega hot\rârea sfântului [i marelui Sinod, cel adunat în
Niceea, în prezen]a bunei cinstiri a preaiubitorului de
Dumnezeu Împ\ratul Constantin, pentru sfânta s\rb\toare
cea mântuitoare a Pa[tilor< de vor st\rui împotrivindu-se
mai mult contra celor bine dogmatisite, s\ fie neîmp\rt\[i]i
[i lep\da]i de la Biseric\. {i acestea s\ fie zise pentru laici.
Iar dac\ vreunul din clericii Bisericii> episcop, presbiter,
ori diacon, dup\ hot\rârea aceasta ar îndr\zni s\ se deose-
beasc\ [i s\ serbeze Pa[tile cu iudeii pentru r\zvr\tirea po-
poarelor [i tulburarea Bisericii, pe unul ca acesta sfântul
Sinod l-a judecat2 din momentul acela str\in de Biseric\,

2 La aceast\ problem\ ad\ug\m citatul din articolul Liudmilei Perepelkina

„Iulianskii kalendari 1000-letnea ikona na Rusi” (@Calendarul iulian - icoa-
n\ milenar\ în Rusia#), publicat în „Pravoslavnâi puti” (@Drumul ortodox# -
Almanahul teologico-filosofic bisericesc pentru anul 1988, Jordanville, N.I.,
1989, pag. 138)>
„O asemenea sentin]\ sever\, care prevede desp\r]irea de Biseric\
f\r\ o cercetare prealabil\ a faptei s\vâr[ite din partea conducerii biserice[ti
locale, se întâlne[te destul de rar în canoane. Aceasta m\rturise[te cât de ca-
tegoric\ este hot\rârea de la Niceea în ce prive[te determinarea datei serb\rii
Sfintelor Pa[ti, adic\ niciodat\ „împreun\ cu iudeii”.
Chiar expresia „s\ nu se serbeze Pa[tile odat\ cu iudeii”, în ciuda
afirma]iei ap\sate a unor teologi contemporani - moderni[ti, nu arat\ modul
serb\rii, ci are o însemn\tate pur @temporal\.” - nota red.

114
ca unul ce s-a f\cut pricinuitor de p\cat lui, cât [i altora, de
stricare [i r\zvr\tire. Pe ace[tia îi caterise[te de liturghie,
precum [i pe cei ce vor cuteza a se împ\rt\[i cu ei dup\
caterisire. Iar cei caterisi]i s\ se lipseasc\ [i de cinstea cea
din afar\ la care se ajunge prin preo]ia lui Dumnezeu”.
Acest canon al Sinodului din Antiohia este pentru
noi cu atât mai important, cu cât el nu numai c\ interzice
serbarea Pa[telui odat\ cu iudeii, dar arat\ c\ o astfel de
interdic]ie a fost pronun]at\ [i de hot\rârea primului Sinod
ecumenic. Este adev\rat, c\ aceast\ hot\râre soborniceasc\
n-a ajuns pân\ la noi, dar despre con]inutul ei se vorbe[te
în cunoscuta epistol\ a marelui Împ\rat Constantin c\tre
to]i episcopii care n-au fost prezen]i la primul Sinod ecu-
menic din Niceea.
La toate aceste hot\râri canonice ale Bisericii
Ortodoxe trebuie s\ mai ad\ug\m canonul 7 al Sinodului II
ecumenic [i canonul 95 al Sinodului Trullan, cu con]inut
identic [i care arat\ cum trebuie s\ fie primi]i ereticii în
Biseric\.
„Primim la Ortodoxie - se spune aici, - pe eretici
dup\ supusa urmare [i obicei. Pe arieni adic\, macedo-
nieni, sabatieni, navatieni pe cei ce se zic cura]i [i stângaci,
patrusprezeceni, tetradi]i (mercurieni) [i pe apolinari[ti îi
primim, dup\ ce vor da în scris m\rturia credin]ei [i vor
anatematisi tot eresul, care nu cuget\ ca sfânta catoliceasc\
(sensul ini]ial al acestui cuvânt era de „soborniceasc\”,
„universal\”, însu[it nedrept de Biserica catolic\ - nota.
trad.) [i apostoleasc\ Biseric\, a lui Dumnezeu, pecet-
luindu-i mai înainte cu sfântul Mir, pe frunte, pe ochi, n\ri,
gur\, urechi, [i zicem> „Pecetea Darului Sfântului Duh”…
Dup\ cum vedem, aici patrusprezecenii, adic\ aceia
dintre cre[tini, care serbau Pa[tile împreun\ cu iudeii pe 14
nisan, sunt clar numi]i eretici [i sunt pu[i în acela[i rând cu

115
arienii [i al]i mari eretici, fapt pentru care sunt primi]i în
sânul Bisericii, în caz c\ se poc\iesc, prin ungerea cu mir.
Iat\, la ce duce c\lcarea regulilor canonice despre
timpul serb\rii Sfintelor Pa[ti. Din hot\rârile canonice ale
Bisericii Ortodoxe citate, reiese clar c\ trebuie cu sfin]enie
s\ le p\str\m neschimbate. De aceea canonul 21 al Sinodu-
lui din Gangra spune> ,,{i, în definitiv, toate cele predate de
Dumnezeie[tile Scripturi [i de Apostoli, ne rug\m
Domnului a se face în Biseric\”.
Iar în canonul 2 al Sinodului VI ecumenic se spune>
,,{i nim\nui s\ nu-i fie îng\duit a preface conoanele cele
mai sus ar\tate, sau a le strica, sau a primi altele afar\ de
acestea care ne stau de fa]\, compuse de oarecare falsifi-
catori care cârcium\resc Adev\rul…”
Aceea[i respectare riguroas\ neschimbat\ a hot\râ-
rilor canonice porunce[te Sinodul VII ecumenic, în cano-
nul 1, care spune> „Primind cu îmbr\]i[are dumnezeie[tile
canoane, înt\rim întreg [i necl\tit a[ez\mântul lor care s-au
a[ezat de trâmbi]ele Duhului, prea l\uda]ii Apostoli [i de
c\tre sfintele Sinoade ecumenice [i de c\tre cele ce s-au
adunat pe alocuri pentru predarea unor a[ez\mânturi ca
acestea de c\tre Sfin]ii P\rin]ii no[tri, pentru c\ to]i de unul
[i acela[i Duh Sfânt luminându-se, au hot\rât cele folosi-
toare. Pe cei ce-i dau anatemei îi anatemiz\m [i noi< pe cei
ce-i caterisesc, [i noi îi caterisim< pe cei ce-i afurisesc, îi
afurisim [i noi…”
Din toate aceste reguli canonice ar\tate este clar în
ce p\cat mare au c\zut catolicii c\lcând canoanele ce nu ne
permit serbarea Pa[tilor odat\ cu Pa[tile iudaice. Acesta
este p\catul hulei la adresa Sfântului Duh care nu este iertat
de Dumnezeu nici în via]a aceasta, nici în cea viitoare. Prin
sfintele canoane vorbe[te însu[i Dumnezeu Sfântul Duh,
c\ci hot\rârile canonice, ca [i cele dogmatice ale
Sinoadelor ecumenice au fost date în concordan]\ cu

116
cuvintele Dumnezeie[tii Scripturi> P\rutu-s-a Duhului
Sfânt [i nou\ (Fapte 15, 28). {i nu pentru aceea Sfântul
Duh împreun\ cu Apostolii, Sinoadele ecumenice [i cu
Sfin]ii P\rin]i au hot\rât adev\rurile canonice, ca apoi noi,
crezându-ne mai perfec]i ca ace[tia, s\ le îndrept\m [i s\ le
modific\m, ca fiind imperfecte [i gre[ite. Asemenea
atitudine fa]\ de sfin-tele canoane este complet
inadmisibil\ [i profanatoare.
Întru aceasta [i este vinovat\ Biserica Romano-
Catolic\, care înc\lcând [i suprimând regulile canonice a
serbat Pa[tile în 1805, 1825, 1853, 1854… 1903, 1923,
1927 [i în mul]i al]i ani odat\ cu Pa[tile iudaic3.
Aceasta nu este înc\ totul, c\ci stilul nou oblig\
Biserica Romano-Catolic\ s\ mearg\ împotriva sfintei
Evanghelii, înc\lcând mersul istoriei evanghelice. Din
Evanghelie se vede c\ Pa[tile cre[tinesc se s\vâr[ea dup\
Pa[tile iudaic. Dar la catolici, în virtutea noii Pascalii, nu
numai c\ sunt ani când Pa[tile cade odat\ cu iudeii, dar [i
când se s\vâr[e[te înaintea Pa[telui iudaic, cum a fost în
1839, 1840, 1842, 1843, 1845, 1849, 1850, 1856, 1891,
1894 [i în mul]i al]i ani4. Iar în 1921 Pa[tile iudaic a fost pe
10 aprilie, iar Pa[tile catolic a fost serbat pe 11 martie,
adic\ cu o lun\ înainte de Pa[tile iudaic.

***

Dar, dac\, în puterea a[ez\mintelor canonice,

primirea stilului nou în forma lui deplin\, pentru noi nu
este admis\, tot la fel nu este admis\ pentru cre[tinii
ortodoc[i primirea stilului nou în forma lui par]ial\. Acest
3 „Pravoslavnâi Sobesednik” (@Interlocutorul ortodox#), C. I. 1859, pag.
165< „Pravoslavnaia Bogoslovscaia \n]iclopedia” (@Enciclopedia teologic\
ortodox\#), vol. VIII. SPb., 1906, pag. 880.
4 Ibidem.

117
compromis în ultimul timp se observ\ în via]a unor Biserici
Ortodoxe [i se manifest\ prin faptul c\ Pa[tile se serbeaz\
dup\ vechea Pascalie ortodox\, iar toate s\rb\torile
nemi[c\toate, cu dat\ fix\, se serbeaz\ pe stil nou. Dar un
asemenea calendar amestecat nu poate fi primit de
ortodoc[i, deoarece aduce dup\ sine înc\lcarea unor alte
hot\râri biserice[ti despre care ne vorbe[te Tipicul5 [i care
trebuie respectate cu sfin]enie [i neabatere, c\ci nu trebuie
s\ ie[im de sub ascultarea mamei noastre Biserica. Cei de
stil nou au p\c\tuit prin aceast\ neascultare. Noi vorbim
a[a, având în vedere înc\lcarea cerin]elor Tipicului
referitoare la s\rb\torile cu dat\ fix\.
Biserica a stabilit prin Tipic anumite limite de timp
în cadrul c\rora trebuie s\ fie serbate s\rb\torile cu dat\
fix\ care cad în timpul sfintei Patruzecimi. A[a, de exem-
plu, s\rb\toarea Sfântului Ioan Botez\torul poate c\dea din
miercurea S\pt\mânii l\satului sec de carne (limit\
timpurie) [i pân\ în mar]ea S\pt\mânii a 4-a a Postului
Mare (limit\ cea mai târzie)6. Dar aceste limite sunt
distruse de stilul nou, deoarece toate s\rb\torile cu dat\
fix\ ei le serbeaz\ cu 13 zile mai devreme. Acela[i lucru se
poate spune [i despre s\rb\toarea Bunei-Vestiri (25
martie). Dup\ cerin]ele Tipicului Buna-Vestire se serbeaz\
în perioada de timp care începe din joia s\pt\mânii a 3-a a
Postului Mare [i ajunge pân\ in miercurea S\pt\mânii
luminate7. Dar prin introducerea stilului nou, timpul pr\z-
5 Tipic (gr. τυπικον - Tipicon) - carte de cult bisericeasc\ de provenien]\
veche, în care este ar\tat\ rânduiala slujbelor biserice[ti. Cel mai vechi
cunoscut Tipic este cel din Ierusalim. El reflect\ via]a de cult al m\n\stirilor
din Palestina în timpul în care au cunoscut o dezvoltare înfloritoare (secolele
IV - VI). Preacuviosul Sava cel Sfin]it († 532), de numele c\ruia este legat\
alc\tuirea acestui Tipic, doar a cules [i ne-a transmis acea tradi]ie de cult a
Bisericii, care a fost stabilit\ pân\ atunci. - nota red.
6 Tipikon, M., 1859, f. 187 ob.
7 Ibidem, f. 202 ob.

118
nuirii Bunei-Vestiri începe din vinerea primei s\pt\mâni [i
se continu\ numai pân\ în joia s\pt\mânii a 6-a a Postului
Mare.
Dar cu aceasta nu se termin\ p\catul stilului nou
privitor la cerin]ele Bisericii [i Tipicului ei. Atitudinea ne-
gativ\ fa]\ de limitele ar\tate pentru stabilirea timpului
serb\rii marilor s\rb\tori duce în continuare stilul nou la
înc\lcarea Tipicului. Biserica a prev\zut coinciden]a unora
din marile s\rb\tori neschimb\toare cu s\rb\torile schim-
b\toare, la fel [i cu alte zile ale Postului Mare. Pentru toate
aceste cazuri de coinciden]\ ea a stabilit o rânduial\ fix\ a
slujbelor biserice[ti. Dar distrugând aceste limite, stilul nou
distruge de asemenea [i aceast\ hot\râre a Bisericii
Ortodoxe. De aceea în stilul nou niciodat\ nu poate coinci-
de aceea[i s\rb\toare a Bunei-Vestiri cu zilele S\pt\mânii
Patimilor [i la fel nu poate avea Kirio-Pa[te, adic\ coinci-
den]a Bunei-Vestiri cu s\rb\toarea Pa[telui, lucru care
încalc\ clar Tipicul bisericesc.
Deosebit de revolt\toare este înc\lcarea Tipicului în
ceea ce prive[te atitudinea stilului nou referitoare la s\rb\-
torirea Sfin]ilor Apostoli Petru [i Pavel. Sfânta Biseric\ îi
cinste[te atât de mult pe ace[ti mari Apostoli, încât a
stabilit înaintea pomenirii lor (29 iunie) un post care se
întinde, potrivit Tipicului, de la 8 zile pân\ la 42 de zile. La
introducerea stilului nou acest post, totdeauna se mic[orea-
z\. Iar când Pa[tile se serbeaz\ în perioada de la 20 pân\ la
25 aprilie inclusiv, postul Sfin]ilor Apostoli Petru [i Pavel
se suprim\ de tot> pentru el nu mai r\mâne timp.
Unii pot spune c\ înc\lcarea Tipicului nu este un
p\cat greu deoarece aici nu are loc abaterea de la dogme.
Dar [i cuvintele lui Hristos> Iar de nu va asculta nici de
Biseric\, s\-]i fie ]ie ca un p\gân [i vame[ (Matei 18, 17),
nu ne vorbesc despre înc\lcarea unor adev\ruri dogmatice
ale credin]ei noastre. Totu[i, conform m\rturiei acestor cu-

119
vinte dumnezeie[ti, cel care nu face ascultare Bisericii,
acela se desparte de Ea [i ajunge în rândul celor mai mari
p\c\to[i, deoarece în acest caz este aplicat\ pedeapsa su-
prem\ - desp\r]irea de Biseric\. Iar acest p\cat al neascul-
t\rii Bisericii [i de dispre]uire a tipicului ei, stilul nou îl s\-
vâr[e[te deschis, cu mâna îndr\znea]\. Din punct de vedere
al credin]ei ortodoxe atitudinea sfid\toare în ce prive[te
Tipicul este nepermis\ pentru fiii sfintei Biserici, în acela[i
fel cum nu este permis\ nici îndep\rtarea noastr\ de la
dogmele [i regulile canonice. {i aceasta este clar. A[a cum
dispre]uirea determin\rilor dogmatice [i canonice duce la
îndep\rtarea de la Ortodoxie, la aceea[i îndep\rtare duce [i
dispre]uirea ar\tat\ a Tipicului. C\ci, Tipicul este pentru
noi lege sfânt\ dup\ care ne conducem în rânduiala
slujbelor noastre biserice[ti ortodoxe, a s\rb\torilor [i pos-
turilor. Tipicul este o carte sfânt\ legat\ de numele minu-
natului vas al Harului, Sf. Sava cel Sfin]it [i primit\ de
Biserica Ortodox\ ca fiind una din c\r]ile de baz\.Tipicul
nu este altceva decât vocea Mamei noastre Biserica. Iar fa]\
de aceast\ voce nu trebuie s\ avem o atitudine dispre]ui-
toare, ci una de ascultare necondi]ionat\ [i neab\tut\, dac\
vrem s\ r\mânem fiii credincio[i [i supu[i ai sfintei
Biserici [i tuturor normelor ei ortodoxe.
Dar ce se mai întâmpl\ în final în urma înc\lc\rii
acestei c\r]i sfinte,Tipicul, odat\ cu introducerea stilulului
nou? Se întâmpl\ c\ dac\ ne folosim de noua modificare,
pentru stabilirea unor timpuri noi, în ce prive[te s\rb\torile,
posturile [i slujbele noastre biserice[ti, prin aceasta vom
m\rturisi în mod implicit c\ stilul nou arat\ corect calculul
timpului bisericesc, iar Tipicul a fost întocmit incorect< [i
aceasta se întâmpl\ simultan cu faptul c\ noi [tim c\
Tipicul vine de la Biserica Ortodox\, acea Biseric\ în care
ca într-un tezaur bogat Apostolii au pus numai tot ce apar-
]ine Adev\rului< [i iar\[i, când ne este bine cunoscut c\

120
înc\lc\rile ar\tate ale Tipicului vin de la catolicii îneca]i în
întunecimea diferitelor erezii [i r\t\ciri. Ca n\scut din cato-
licism [i fenomen antibisericesc, stilul nou nu poate aduce
nimic Bisericii Ortodoxe, în afar\ de tulburare. A[a a fost
tâlcuit chiar de la apari]ie de primii lui adversari, patriarhul
Constantinopolului, Ieremia al II-lea, [i Sinodul local din
Constantinopol, organizat de el în 1583. Stilul nou r\mâne
pân\ ast\zi acela[i început de dezbinare [i propagand\
catolic\, foarte d\un\toare pentru via]a Bisericii Ortodoxe.
De aceea primirea stilului nou împotriva voin]ei sfintei
Biserici, chiar [i în forma lui par]ial\, poate duce numai la
aceea c\ noi în[ine vom contribui la apari]ia unor tulbur\ri
[i curente în via]a noastr\ bisericeasc\, [i prin urmare cu
mâinile proprii vom distruge autoritatea sfintei Biserici
Ortodoxe.
În acest fel, la fel cum s\vâr[im marele p\cat al ne-
ascult\rii Bisericii primind stilul nou în forma lui deplin\,
prin îndep\rtarea sfintelor reguli canonice, tot a[a s\vâr[im
acela[i p\cat al neascult\rii primind stilul nou în forma lui
par]ial\, (calendar amestecat), prin îndep\rtarea cerin]elor
Tipicului.

***

De aici se în]elege de ce Biserica Ortodox\ s-a

împotrivit atât de hot\râtor [i cu at=ta râvn\ acestei nout\]i
antibiserice[ti, chiar de la începutul introducerii reformei
calendaristice [i pân\ în ultimul timp. Imediat dup\ ce papa
Grigorie al XIII-lea a introdus stilul nou, în acela[i an
1582, patriarhul ecumenic Ieremia al II-lea, împreun\ cu
Sinodul s\u, a condamnat noua metod\ de calcul roman\,
ca fiind contradictorie tradi]iilor Bisericii Ortodoxe. În
urm\torul an 1583, patriarhul Ieremia al II-lea, cu partici-
parea patriarhilor Silvestru al Alexandriei [i Sofronie al VI-

121
lea al Ierusalimului, a adunat un Sinod bisericesc care a
condamnat introducerea în Biserica roman\ a calendarului
gregorian ca fiind potrivnic canoanelor întregii Biserici
ecumenice [i ca o înc\lcare a hot\rârii primului Sinod
ecumenic privind ordinea calculului zilei s\rb\torii sfin-
telor Pa[ti. Acest Sinod, în hot\rârea sa numit\ Sigilion8
din 20 noiembrie 1853 îi cheam\ pe ortodoc[i s\ ]in\ ferm
[i neab\tut, chiar pân\ la v\rsarea sângelui, sinaxarul orto-
dox [i Pascalia iulian\, aruncând asupra tuturor care vor
înc\lca aceast\ hot\râre - anatem\, desp\r]irea de Biserica
Ortodox\! Despre aceast\ hot\râre Sinodul de la Constan-
tinopol a anun]at toate Bisericile R\s\ritului> pe mitropoli-
tul Moscovei Dionisie, Biserica insulelor Ionice, renumitul
ap\r\tor al Ortodoxiei în Rusia occidental\, cneazul Con-
stantin Ostrojskii, dogele Vene]iei N. Daponte [i papa
Grigorie al XIII-lea, vinovatul tulbur\rii biserice[ti.
La fel, o atitudine cu totul negativ\ în ce prive[te
introducerea stilului nou, au avut-o patriarhii ecumenici [i
împreun\ cu ei toat\ Biserica ecumenic\ [i în secolele
urm\toare. De exemplu, patriarhul Constantinopolului
Calinic al XI-lea împreun\ cu patriarhul Antiohiei Atanasie
(1686-1728) au m\rturisit c\ serbarea Pa[tilor de c\tre
ortodoc[i împreun\ cu catolicii dup\ aceast\ schimbare,
renun]area la hot\rârile Bisericii Ortodoxe despre posturi [i
aplicarea statutelor Bisericii romane, înseamn\ tr\darea
Ortodoxiei [i îndep\rtarea de la înv\]\turile Sfin]ilor
P\rin]i, p\gubitoare pentru fiii Bisericii ortodoxe, de aceea
fiecare cre[tin este obligat s\ serbeze Pa[tile, s\rb\torile [i
perioadele liturgice legate de Pa[ti conform practicii R\s\-
ritului ortodox [i nu Apusului eterodox, care ne este str\in
în credin]\.

8 Decret sinodal oficial cu caracter legislativ, purtând pecetea patriarhal\ -

nota red.

122
 Patriarhul ecumenic Chiril al V-lea, în Enciclica din
1756 arunc\ blestemele cele mai groaznice pentru toat\
via]a vremelnic\ [i via]a ve[nic\ asupra tuturor cre[tinilor
care au primit stilul nou.
În scopul p\zirii ortodoc[ilor de la primirea stilului
nou, ca un mare p\cat, patriarhul ecumenic Antim al VI-
lea, împreun\ cu ceilal]i patriarhi r\s\riteni> Ierotei al Ale-
xandriei, Metodie al Antiohiei [i Chiril al Ierusalimului [i
Sinoadele lor, în Enciclica din 1848, în numele Unei
Biserici Catolice [i Apostolice au enun]at urm\toarea m\r-
turisire de credin]\>
„La noi nici patriarhii, nici sinoadele, niciodat\ n-au
putut introduce ceva nou, deoarece p\str\torul bunei cin-
stiri este chiar Trupul Bisericii, adic\ poporul, care tot-
deauna vrea s\-[i p\streze credin]a neschimbat\ potrivit cu
credin]a p\rin]ilor s\i… S\ ]inem m\rturisirea, care am
primit-o de la asemenea b\rba]i ca Sfin]ii P\rin]i, s\ ne dez-
gust\m de orice noutate, ca o sugestie diavoleasc\, la care
dac\ cineva a îndr\znit ori cu fapta, ori cu cuvântul, ori cu
gândul, acela s-a [i lep\dat de credin]a lui Hristos [i de bu-
n\ voie a c\zut sub anatem\ ve[nic\ pentru hul\ împotriva
Sfântului Duh, ca [i când Acesta ar vorbi imperfect prin
Sfânta Scriptur\ [i prin Sinoadele ecumenice. Astfel to]i
înnoitorii> fie ei eretici sau schismatici, care de bun\ voie s-
au îmbr\cat cu blestemul ca [i cu o hain\ (Psalmi 108, 17),
fie c\ sunt papi, fie patriarhi, fie mireni, fie chiar [i înger
din cer - s\ fie anatema!”.
Între anii 1902-1904 la ini]iativa vestitului patriarh
al Constantinopolului, Ioachim al III-lea, Bisericile auto-
cefale ale Constantinopolului, Ierusalimului, Greciei, Rusi-
ei, Serbiei, României [i Munte-Negrului prin reprezentan]ii
s\i s-au exprimat pentru respingerea reformei calendaristi-
ce a papei Grigorie al XIII-lea.

123
 În acela[i sens s-a exprimat Sinodul bisericesc a toa-
t\ Rusia în 1917-1918, care a hot\rât men]inerea stilului
vechi pentru calculul timpului bisericesc. Pentru aceast\
hot\râre Sinodul de la Moscova a luat în seam\, al\turi de
alte fundamente, opinia prof. Academiei Teologice din
Moscova, p\rintele Dimitrie Alexandrovici Lebedev, care,
în baza datelor [tiin]ifico-astronomice [i canonice biseri-
ce[ti, a m\rturisit c\ orice apropiere de stilul gregorian este
p\gubitoare, dând prioritate necondi]ionat\ stilului vechi
iulian9.
Cu p\rere de r\u, Congresul panortodox,10 organi-

9 Glubokovskii, prof. N. N. O reforme kalendarea (Despre reforma calenda-

rului). - „Pravoslavnâi misioner” (@Misionarul ortodox#) nr. 5-6, Plovdiv,
1943, pag. 262.
10 Autoritatea [i canonicitatea acestui congres, care de la sine [i nelegal s-a
numit „panortodox”, sunt supuse îndoielii. Trei patriarhii r\s\ritene (Alexan-
driei, Antiohiei, Ierusalimului) au refuzat s\ participe, condamnându-l sever,
dar întemeiat. N-a fost la congres nici un reprezentant împuternicit al Biseri-
cii Ruse - cea mai numeroas\ în lumea ortodox\. Îns\ este cunoscut c\ el a
fost organizat [i prezidat de un mason, patriarhul Constantinopolului Mele-
tie, [i de aceea hot\rârile lui au fost distrug\toare pentru Biseric\. Despre cât
de neortodox [i anticanonic a fost acest congres, m\rturisesc chiar proble-
mele care s-au discutat> reforma calendarului cu recunoa[terea posibilit\]ii
renun]\rii la cercul schimb\tor al s\rb\torilor [i chiar la ordinea s\pt\mânal\
de [apte zile< permisiunea c\s\toriei a doua pentru slujitorii Bisericii [i c\s\-
toria dup\ hirotonie< scurtarea posturilor [i slujbelor biserice[ti< l\rgirea
leg\turilor ecumenice [i altele. Din fericire, con[tiin]a ortodox\, înc\ atent\
în acele timpuri, a respins primirea unor asemenea hot\râri [i numai stilul
nou (în forma lui par]ial\) a fost introdus în via]\ cu grab\ sub presiunea pu-
terilor externe. Aceast\ hot\râre, asimilat\ de unele Biserici, „a stricat unita-
tea cu alte Biserici Ortodoxe [i a dus la grele tulbur\ri interioare care se con-
tinu\ pân\ în prezent”. - Prof. S. V. Troi]kii. Budem vmeste borotsea s opas-
nostiu (S\ lupt\m împreun\ cu pericolul). - JMP nr. 2, 1950, pag. 46< vezi la
fel „Deania i re[enia Vsepravoslavnogo kongresa v Konstantinopole 10 maia
- 8 iiunea 1923” (@Lucr\rile [i hot\r=rile congresului panortodox din Con-
stantinopol 10 mai - 8 iunie 1923#), Constantinopol, 1923 (în limba greac\)
- nota red.

124
zat de patriarhul Constantinopolului, Meletie,11 în 1923, s-
a îndep\rtat de la sfintele tradi]ii de care se ]ineau cu atâta
râvn\ [i sfin]enie patriarhii ecumenici timp de câteva seco-
le, ar\tând neab\tut voin]a Bisericii. La acest congres s-a
hot\rât trecerea la stilul nou. Poporul ortodox al ora[ului
Constantinopol a fost foarte indignat de aceast\ inova]ie
anticanonic\ [i ca urmare a acestei atitudini, patriarhul
Meletie a fost nevoit s\ se retrag\.
Cu toate acestea, succesorul s\u, patriarhul Con-
stantinopolului Grigorie al VII-lea a urmat hot\rârea înain-
ta[ului s\u, introducând în 1924 stilul nou pentru s\rb\to-
rile cu dat\ fix\, l\sând temporar, pân\ la organizarea unui
Sinod ecumenic, serbarea Pa[telui [i a s\rb\torilor legate
de el dup\ Pascalia veche. În publica]ia oficial\ a Bisericii
Grece[ti ,,Eklezia” [i în unele ziare ruse[ti, el a publicat în
numele s\u [i în numele Sinodului s\u o declara]ie privind
trecerea Patriarhiei constantinopolitane a Bisericii Ortodo-
xe la stilul nou.
Sub influen]a Patriarhiei Constantinopolului, Biseri-
ca româneasc\ a introdus [i ea stilul nou pentru s\rb\torile

11 Pre[edinte al congresului sus-amintit, patriarhul Meletie IV (Metaksakis)

- cunoscut ecumenist [i mason, sus]in\tor înfocat al nout\]ilor [i
modernismului în Biseric\. Cu ajutorul protectorilor s\i puternici a avut o
carier\ bisericeasc\ rapid\ [i f\r\ precedent, ocupând mai întâi scaunul
arhiepiscopiei Athenei (1918 - 1920), apoi al Patriarhiei Constantinopolului
(1921 - 1923), Fiind silit s\ p\r\seasc\ scaunul patriarhal al Constantinopo-
lului, M. Metaksakis trece în scaunul patriarhal al Alexandriei(1926 - 1935)
[i reu[e[te cu pre]ul unor mari nemul]umiri [i dezbin\ri s\ introduc\ stilul
nou [i în aceast\ Biseric\ local\. Înainte de moarte candideaz\ pen-tru
scaunul pa-triarhal al Ierusalimului, dar nu este ales. (Vezi despre el> 1.
Cneazul K. M. Gorceakov. Vozbuditeli rascola (Ini]iatorul schismei). Paris,
1927, pag. 29< 2. Prof. S. V. Troi]kii Budem vmeste borotsea s opasnostiu (S\
lupt\m împreun\ cu pericolul). - JMP nr. 2, 1950, pag. 37< 3. „Masonskii
biuleteni” (@Buletinul masonic#), revista Marii loji masonice a Greciei, nr.
71, ianuarie-februarie 1967 (în limba greac\). - nota red.

125
cu dat\ fix\12. Dar patriarhii de R\s\rit> al Alexandriei, al
Antiohiei [i al Ierusalimului de comun acord cu Sfintele
Sinoade din patriarhiile lor au respins categoric problema
schimb\rii calculului timpului bisericesc existent13. Cele-
lalte Biserici ortodoxe au avut o atitudine la fel de negativ\
fa]\ de gramata patriarhului Grigorie al VII-lea.
Drept r\spuns la aceast\ gramat\, patriarhul Mosco-
vei [i întregii Rusii, Tihon, a adus la cuno[tin]a patriarhului
ecumenic c\ a fost informat de declara]ia introducerii
stilului nou începând din 10 Martie, dar în Biserica rus\
12 BOR a introdus stilul nou la 1/14 octombrie 1924. Consecin]a a fost pro-
ducerea unei mari tulbur\ri în popor, iar o parte din credincio[i [i clerici nu
au primit schimbarea calendarului. Ace[tia, mai numero[i în partea Moldo-
vei, s-au grupat în jurul ieromonahului Glicherie (T\nase), mai t=rziu Mitro-
polit al Bisericii Ortodoxe Rom=ne de Stil Vechi, iar în anul 1999 canonizat.
În prezent BORSV este organizat\ ca mitropolie, av=nd sediul în M\n\stirea
Sl\tioara, Com. R=[ca, Jud. Suceava, înt=ist\t\tor fiind IPS Arhiepiscop [i
Mitropolit Vlasie (Mog=rzan) - nota trad.
13 Aducem aici fragmente din epistola patriarhului Alexandriei Fotie (1853
- 1925), trimis\ unuia dintre principalii organizatori ai reformei calendaris-
tice arhiepiscopului Athenei Hrisostom (Papadopoulos) în leg\tur\ cu intro-
ducerea stilului nou în Biserica greac\>
,,Nu putem s\ v\ ascundem, Preafericite frate al nostru, aceast\ ma-
re triste]e [i nedumerire, ce a provocat-o Sinodului nostru vestea nea[tepta-
t\… c\ f\r\ nici un fel de necesitate, în ciuda m\rturiei [i asigur\rilor Prea-
fericirii voastre, f\r\ nici un fundament dogmatic sau canonic, au fost
respinse sfatul fr\]esc [i rug\min]ile celor patru scaune apostolice (al
Alexandriei, al Antiohiei, al Ierusalimului [i al Ciprului - p. n.), care stau
pentru adev\r de multe secole [i c\ unilateral se propune „corectarea” prac-
ticii biserice[ti, primit\ nu numai de Biserica greac\, dar [i de toat\ Biserica
Ortodox\…
În concluzia celor spuse mai sus,…v\ aducem la cuno[tin]\ Preafe-
ricirii voastre c\ hot\rârea privind ,,corectarea” (calendarului bisericesc - p.
n.) despre care ne-a]i anun]at, ca fiind deja primit\, Sinodul nostru… o res-
pinge, [i r\mânând la vechea p\rere, iar\[i propune adunarea unui mare Si-
nod local sau a unui Sinod ecumenic, f\r\ de care, în conformitate cu practica
general\ în întreaga Biseric\ Ortodox\, orice p\rere sau orice decizie unilate-
ral\ este nul\ din punct de vedere canonic [i nu are puterea necesar\ (Scri-
soarea nr. 226 din 24.04.1924) - nota red.

126
este imposibil\ introducerea stilului nou din cauza împotri-
virii hot\râtoare a întregului popor.
O atitudine la fel de negativ\ în ce prive[te introdu-
cerea stilului nou în calculul timpului bisericesc au avut-o
[i Sinoadele arhiereilor ru[i de peste hotare, care au avut
loc în 1923, 1924 [i 1925.

***

Noi trebuie s\ fim al\turi de acele Biserici Ortodoxe

care ]in în mod riguros [i f\r\ nici un compromis stilul
vechi în via]a lor bisericeasc\, ca urmare a hot\rârilor ca-
nonice, care trebuie s\ r\mân\ nezdruncinate, deoarece
aceste hot\râri reprezint\ unul din fundamentele existen]ei
Bisericii noastre Ortodoxe.
Mai mult, cum m\rturisesc datele [tiin]ifice, stilul
nou are multe defecte [i, în orice caz, este mai departe de
adev\r decât stilul vechi14.
14 „Savan]ii care au întocmit Pascalia au fost con[tien]i de faptul c\, calen-
darul iulian, pe care ei l-au concordat cu calendarul lunar (evreiesc), nu este
exact, dar ei [tiau de asemenea c\ gre[eala calendarului iulian a[a de bine
corecteaz\ gre[eala calendarului lunar încât, dup\ demonstra]ia astronomului
Predtecenskii gre[eala Pascaliei noastre - tabelele crugului lunar - nu
dep\[e[te trei ore în 1900 de ani.
Prin aceasta se explic\ acel fapt uimitor c\ Pascalia noastr\, întoc-
mit\ în secolul al IV-lea [i de atunci pân\ acum niciodat\ corectat\, negre[it
arat\ fazele lunii [i data serb\rii Pa[telui iudaic. De aceea orice încercare de
a ,,corecta” sau de a înlocui Pascalia noastr\ trebuie privite ca o încercare de
a scoate din tezaurul nostru bisericesc una din cele mai mari valori, cu care,
pe bun\ dreptate ea se poate mândri chiar [i în fa]a savan]ilor timpului nos-
tru.” (Arhiepiscopul Inochentie de Pekin - Scrisoare deschis\ adresat\ tuturor
fiilor credincio[i ai Bisericii lui Hristos care ]in de calendarul ortodox [i pre-
daniile Sfintei Biserici Catolice[ti (Universale). - În> ,,Ucenie Pravoslavnoi
}ercvi o Sveascionom Predanii i otno[enie eio k novomu stiliu” (@Înv\]\tura
Bisericii ortodoxe despre Sf=nta Tradi]ie [i atitudinea ei fa]\ de stilul nou#) -
elaborat\ de lupt\torii pentru evlavia ortodox\ din Athos. Ed. Schitului ru-
sesc Sfântul Ilie din Athos, 1989, pag. 49-50) - nota red.

127
 Iat\ de ce comisia [tiin]ific\ fondat\ pe 18 februarie
1899 de Societatea Astronomic\ Rus\,15 pentru a discuta
problema reformei calendarului a declarat c\ > ,,nu exist\
nici un temei pentru a introduce în Rusia (dar mai ales în
Biseric\) calendarul gregorian [tiindu-se c\ este inco-
rect”16.
Trebuie s\ subliniem c\ pân\ în ultimul timp în
astronomie a fost folosit calendarul iulian [i nu cel grego-
rian17. Astronomul american Newcomb s-a pronun]at chiar
pentru întoarcerea la calendarul iulian, mult mai simplu [i
mai comod pentru calculele astronomice18.
Este destul de interesant [i folositor pentru noi s\
cunoa[tem p\rerea despre stilul vechi [i stilul nou a pro-
fesorului Academiei Teologice din Petersburg Vasilii
Vasilievici Bolotov. În ultimul an de via]\ el a fost numit de
Sfântul Sinod al Bisericii Ruse, în calitate de delegat din
partea departamentului duhovnicesc, la Comisia pentru

15 Atunci în Rusia, adic\ din 1900, se prevedea introducerea stilului nou.

16 „Novoie Vremea” (@Timpul nou#), nr. 702 din 1923.
17 Glagolev, prof. S.S. Sueveria v nauke (Supersti]ii în [tiin]\). - „Bogoslov-
skii vestnik” (@Vestitorul teologic#)< Glubocovskii, prof. N. N. Pos., sec.,
pag. 266-267.
18 Trebuie s\ punct\m la fel importan]a deosebit\ a calendarului iulian pen-
tru cronologie. Marele enciclopedist [i cronolog de la sfâr[itul Evului Mediu
Joseph Skaliger (1540-1609), bazându-se pe lucr\rile cronologilor bizantini,
urma[i ai savan]ilor alexandrini, a stabilit c\ numai sistemul calendaro-cro-
nologic iulian cu periodicitatea caracteristic\ lui poate asigura calculul conti-
nuu al zilelor în cronologia mondial\.
,,Tocmai de aceea num\r\toarea dup\ zilele calendarului iulian st\
la baza tuturor calculelor cronologice [i astronomice, indiferent de faptul -\
sunt orientate în trecut sau spre viitor… În acest sens r\mâne paradoxal fap-
tul c\ tocmai acea perioad\ (periodicitatea num\r\torii conform calendarului
- p. n.), de care nu se poate lipsi astronomia [i cronologia zilelor noastre, a
fost recunoscut de papa Grigorie al XIII-lea ca fiind improprie pentru calen-
dar”. - A. N. Zelinskii. Konstruktivn=e prin]=pî drevneruskogo kalendarea
(Principiile constructive ale vechiului calendar rus). - În> „Kontext 1978”,
Ed. „Nauka”, M., 1978, pag. 106-107 - nota red.

128
problema concord\rii stilului vechi al calendarului ortodox
cu cel nou, nou înfiin]at\ pe lâng\ Societatea Astronomic\
Rus\. Profesorul V. V. Bolotov a studiat toate detaliile aces-
tei probleme nu numai sub aspectul canonic-bisericesc [i
[tiin]ifico-istoric, ci [i din toate celelalte puncte de vedere.
Având toate aceste cuno[tin]e [tiin]ifice, el a partici-
pat la adunarea astronomic\ a acestei comisii când se dis-
cuta problema introducerii stilului nou în Rusia. {i chiar
atunci când adunarea nu putea s\ ajung\ la o hot\râre
determinat\ [i mul]i participan]i au început s\ se încline
pentru stilul nou, pre[edintele Comisiei l-a rugat pe V. V.
Bolotov s\-[i spun\ p\rerea. Prof. Bolotov dou\ ore [i-a
]inut dis-cursul istoric, având de fa]\ tabele astronomice
elaborate de el19. El pleda întru totul pentru stilul vechi.
Argumentele lui în favoarea acestui stil au fost atât de
[tiin]ifice [i indiscutabile, încât adunarea în unanimitate a
hot\rât s\ se p\streze stilul vechi.
S\ ]inem minte aceasta întotdeauna [i niciodat\ s\
nu uit\m testamentul pe care l-a l\sat în leg\tur\ cu stilul
vechi [i stilul nou savantul nostru genial Bolotov.
,,Eu însumi, - spunea el, - g\sesc schimbarea stilu-
lului în Rusia complet nedorit\. Eu r\mân în continuare un
adept hot\rât al calendarului iulian. Simplitatea lui nemai-
pomenit\ reprezint\ avantajul lui [tiin]ific fa]\ de orice ca-
lendar corectat. Cred, c\ misiunea religioas\ a Rusiei în
aceast\ problem\ const\ în faptul c\ ea trebuie s\ ]in\ în
via]\ calendarul iulian, ca astfel s\ u[ureze [i pentru popoa-
rele apusene posibilitatea întoarcerii de la reforma gregori-
an\ inutil\, la stilul vechi nestricat”20.
19 Aceste tabele au fost distruse în timpul incendierii Sinodului Bulgar din
cauza bombardamentelor din 1944.
20 ,,Jurnal zasedanii Komisii po voprosu o reforme kalendarea pri Russkom
astronomicescom obscestve” (@Jurnalul [edin]elor Comisiei pentru problema
schimb\rii calendarului pe l=ng\ Societatea astronomic\ rus\#) pag. 34<
,,}ercovnâia vedomosti” (@Departamentul bisericesc#) nr. 7-8, 1926, pag.10.

129
 DESPRE BLÂNDE}E {I SMERENIE*

Smerenia este cel mai important mijloc cu ajutorul

c\ruia noi putem s\ s\vâr[im lucrul mântuirii noastre.
Smerenia nu este numai una din virtu]i, ci o întreag\
concep]ie cre[tin\ despre lume, începutul vie]ii cre[tine
conform\ Noului Testament [i via]a cre[tin\ îns\[i.
Iat\ de ce preacuviosul Macarie Egipteanul în minu-
natele sale opere spune c\ smerenia este un indiciu al cre[-
tinismului sau, în acela[i sens, un criteriu dup\ care putem
stabili dac\ suntem cre[tini sau p\gâni< avem harul sau nu-
l avem< suntem cu Dumnezeu sau f\r\ Dumnezeu< suntem
ferici]i sau neferici]i.
F\r\ smerenie toate virtu]ile nu au pentru noi nici o
însemn\tate mântuitoare.
{i cum ar putea fi altfel, at=ta vreme cât Harul însu[i
- cel mai important mijloc al mântuirii noastre, - ni se d\ în
dar de la Dumnezeu numai pentru smerenie.
Smerenia este orientarea întregii noastre vie]i cre[-
tine[ti, sau chiar fundamentul ei. Pentru smerenie Domnul
ne d\ Harul. Iar Harul ne d\ puterea s\ împlinim neîndoit
poruncile dumnezeie[ti. Împlinirea poruncilor îns\ ne face
p\rta[i bucuriei lui Hristos [i aici [i în via]a viitoare. Dac\
în noi va fi smerenie, atunci toate virtu]ile cre[tine ne vor fi
proprii, inerente, caracteristice, c\ci smerenia este baza lor.
Pentru smerenie [i blânde]e Harul ne va ap\ra de
toate piedicile vr\jma[ului, va întoarce în bucurie toate
durerile, ne va uni în veci cu Hristos [i înc\ din via]a noas-
tr\ p\mânteasc\ vom sim]i nespusa bucurie cereasc\ a

* Sfaturi alese tematic din predicile arhiepiscopului Serafim.

130
acestei uniri cu Dumnezeu.
Fie ca smerenia s\ ajung\ pentru noi virtutea de
baz\ [i cea dint=i. Dac\ ea va fi în noi, vom dobândi minu-
nata blânde]e cu dragostea ei suprem\ pentru s\raci. C\ci
doar pentru smerenie Domnul ne d\ Harul lui, singurul
care poate s\ ne dea puterea s\ iubim pe cei ce ne necin-
stesc.
Este mântuitor s\ ne amintim c\ Apostolul Pavel,
vorbind în prima Epistol\ c\tre corinteni despre dragoste
ca despre cel mai mare dar al Sfântului Duh, nu în]elege
prin ea binefacerea sau chiar împ\r]irea întregii averi s\ra-
cilor. {i este de în]eles. C\ci [i lacomii, [i be]ivii, [i cur-
varii, [i mândrii, [i iubitorii de slav\ de[art\, nu rareori fac
binefaceri. Binefacerea este doar o treapt\ preg\titoare spre
dobândirea darului dragostei des\vâr[ite, dar nu chiar
aceast\ dragoste.
Ce trebuie atunci s\ în]elegem prin ea? Sfin]ii
P\rin]i ne înva]\ c\ prin dragoste des\vâr[it\ trebuie s\
în]elegem blânde]ea, sau suportarea cu blânde]e a sup\-
r\rilor din partea celor de aproape ai no[tri. Domnul ne
cere întotdeauna dragoste adev\rat\ pentru vr\jma[ii no[tri
(Matei 5, 44), pentru cei care ne necinstesc. Domnul vrea
ca noi s\-i iert\m din toat\ inima.
Blânde]ea se manifest\ mai întâi de toate prin t\ce-
rea buzelor noastre în timpul jignirilor. Oare nu este o mare
minune s\ r\spunzi jignirilor cu blânde]e? Iat\ de ce Sf.
Ioan Casian în minunatele sale opere spune c\ blânde]ea,
sau omul blând, este minunea minunilor. Blânde]ea este
des\vâr[irea noastr\. Noi trebuie s\ tindem cel mai mult
spre dobândirea celui mai mare dar al Sfântului Duh - adic\
dragostea cre[tin\ des\vâr[it\ [i blânde]ea.
Domnul, pentru a ne uni cu El, ne cere mai înainte
de toate blânde]e, atunci când spune> Veni]i la Mine… [i
înv\]a]i-v\ de la Mine, c\ sunt blând [i smerit cu inima [i

131
ve]i g\si odihn\ sufletelor voastre (Matei 11, 28-29).
Aceast\ odihn\ nu este altceva decât fericirea Imp\r\]iei
Cere[ti a lui Hristos. Este clar c\ f\r\ blânde]e noi nicio-
dat\ nu vom veni la Hristos, nu ne vom uni cu El [i de
aceea nu vom fi ferici]i, ci cei mai neferici]i oameni.
Numai cel blând se afl\ sub ap\rarea deosebit\ a lui
Dumnezeu, iar aceast\ ap\rare este izvorul tuturor milelor
nespuse ale lui Dumnezeu c\tre noi, a oric\rei fericiri tre-
c\toare [i ve[nice.
De aici se în]elege de ce Sfin]ii P\rin]i spun> „Nu
c\uta minuni, caut\ omul blând, care este minunea minu-
nilor.”
De aceea s\ c\ut\m aceast\ blânde]e [i s\ tindem
c\tre ea mai întâi de toate. Pentru aceasta, trebuie s\ [tim
ce este blânde]ea? Blânde]ea este ner\utatea copil\reasc\,
[i nu numai copil\reasc\, ci [i îngereasc\, [i nu numai
îngereasc\, ci [i dumnezeiasc\. Tr\s\tura distinctiv\ [i ese-
]ial\ a sfin]ilor era tocmai blânde]ea.
Aceast\ blânde]e o avea Sf. Serafim de Sarov. Când
în p\durea Sarovului a fost atacat de trei tâlhari, a aruncat
toporul care era în m=inile sale, [i-a încruci[at mâinile la
piept [i blând a zis> „Face]i cu mine ce vre]i.” Tâlharii l-au
b\tut pe Sfântul P\rinte aproape pân\ la moarte cu propriul
s\u topor. Iar când tâlharii au fost descoperi]i [i trimi[i în
judecat\, atunci chiar Sfântul Serafim a intervenit în fa]a
autorit\]ilor ca s\ fie ierta]i de pedeaps\. Dar [i aceasta este
pu]in. La cererea Sf. Serafim tâlharii au fost elibera]i din
închisoare. Când îns\ au venit la binepl\cutul lui
Dumnezeu s\-[i cear\ iertare, el , ca un tat\ iubitor, i-a
iertat din toat\ inima.
Aceast\ blânde]e o avea [i Sfântul Tihon de Za-
donsk. Atunci când un mo[ier mândru [i r\ut\cios l-a lovit
în fa]\, Sfântul Tihon a c\zut la picioarele mo[ierului [i i-a
cerut iertare.

132
 În toat\ plin\tatea [i des\vâr[irea ei, aceast\ blân-
de]e a avut-o [i Mântuitorul nostru. Atunci când era b\tut
peste cap [i peste coroana de spini cu trestia, când era
scuipat în fa]\, Domnul nu-[i întorcea fa]a Sa, ci blând [i
t\cut î[i privea muncitorii. Iar când au început s\-L r\stig-
neasc\, El se ruga pentru c\l\ii lui.
Iat\ c\tre ce har, c\tre ce manifestare înalt\ [i minu-
nat\ a Lui, în noi trebuie s\ tindem cu toat\ inima noastr\.
Dac\ vom atinge aceast\ blânde]e, vom atinge fericirea
Imp\r\]iei Cere[ti a lui Hristos.
Tradi]ia Bisericii poveste[te c\ sfântul patriarh al
Alexandriei Ioan cel Milostiv [i Sfântul Grigorie Palama,
arhiepiscopul Tesalonicului, ar\tau o dragoste deosebit\
celor care îi necinsteau. Lor trebuie s\-l al\tur\m [i pe
marele stare] de la Optina, Sf. Ambrozie. El îi socotea pe
necinstitorii s\i ca pe cei mai mari binef\c\tori. P\rintele
Ambrozie îi sf\tuia [i pe al]ii cum s\ se poarte cu oamenii,
spunând c\ necinstitorii cur\]\ sufletele noastre de necu-
r\]ii ca [i cu o perie cu necinstirile lor.
Mul]i ani Sf. Ioan de Kron[tadt a r\bdat smerit hule-
le [i clevetirile teribile de la ajutorul s\u, protoiereul [i che-
larul catedralei Sfântul Andrei. El putea s\ cear\ Sfântului
Sinod, al c\rui membru era chiar în acea vreme, s\-l mute
de la el în alt loc pe p\rintele chelar. Dar P\rintele Ioan nu
se plângea nim\nui [i t\cea. Când P\rintele Ioan s-a îmbol-
n\vit de moarte, în suferin]a grea în care se afla, [i cerea
când s\-l pun\ în fotoliu, când s\-l a[eze pe pat, aflând de
suferin]a lui, p\rintele chelar s-a c\it. Con[tiin]a l-a mus-
trat. El a venit la P\rintele Ioan s\-i cear\ scuze [i s\ se
ierte cu el. În acel moment P\rintele Ioan st\tea semicon-
[tient în fotoliu. Când i s-a spus c\ a venit p\rintele chelar,
atunci P\rintele Ioan [i-a adunat ultimele puteri, s-a ridicat,
s-a apropiat de p\rintele chelar, i s-a închinat [i i-a s\rutat
mâna. Aceast\ mare smerenie a avut un efect atât de mare

133
asupra p\rintelui chelar, încât ochii i s-au umplut de la-
crimi, iar el a c\zut la picioarele P\rintelui Ioan. Din acel
moment el a început s\ spun\ tuturor c\ P\rintele Ioan este
un mare binepl\cut al lui Dumnezeu, [i c\ asemenea drep]i
nu au existat în Biserica Ortodox\ înc\ din primele veacuri
ale cre[tinismului.
În sfin]i, cuvintele Domnului> Spre unii ca ace[tia
îmi îndrept privirea mea> spre cei smeri]i, cu duhul umilit
[i care tremur\ de cuvântul meu (Isaia 66, 2) - (In textul
slavon> Spre cine voi privi?Numai spre cel blând [i t\cut [i
care tremur\ de cuvântul meu - nota trad.), s-au împlinit în
toat\ plin\tatea lor. Pentru ce Domnul vorbind aici despre
blânde]e, ne aminte[te [i de t\cere? Pentru ca s\ ne arate c\
blânde]ea noastr\ trebuie s\ se exprime prin t\cere.
Dar se poate ca buzele s\ tac\, iar în inim\ s\ ai o
r\utate [i o ur\ teribile împotriva necinstitorilor. Domnul
vrea ca în timpul t\cerii s\ tac\ [i inima noastr\.
De aceea, t\cerea lui Hristos la judecat\ s\ ne fie în
acest caz un exemplu permanent, iar cuvintele Evangheliei>
Dar Iisus t\cea (Matei 26, 63) s\ ne fie cel mai important
[i de baz\ îndreptar în via]a noastr\ duhovniceasc\.
S\ ]inem minte întotdeauna sfatul Sf. Serafim de
Sarov dat unui c\lug\r în cuvintele> „Taci, taci, f\r\ de
încetare taci.” Se în]elege [i cu buzele [i cu inima în timpul
necinstirilor pentru dobândirea blânde]ii [i dragostei des\-
vâr[ite.
Unii ar spune> Cum s\ dobânde[ti aceast\ blânde]e,
aceast\ dragoste des\vâr[it\, când suntem atât de slabi, atât
de neputincio[i [i nu putem face nimic bun cu puterile
noastre? Da, noi suntem neputincio[i [i slabi, dar atot-
puternic este în noi Harul Sfântului Duh, care [i imposi-
bilul îl face posibil [i u[or de dobândit.
De aceea Domnul cere nu numai de la unii, ci de la
to]i oamenii f\r\ excep]ii asem\narea cu Însu[i Dumnezeu

134
în des\vâr[ire, când zice> Fi]i, dar, voi des\vâr[i]i, precum
Tat\l vostru Cel ceresc des\vâr[it este (Matei 5, 48). {i fi]i,
dar, milostivi, precum Tat\l vostru Cel ceresc milostiv este.
S\ tindem spre dobândirea blânde]ii sau dragostei
des\vâr[ite, aceast\ culme a tuturor virtu]ilor cre[tine.
Dar culmea muntelui nu poate fi atins\ dac\ nu urci
tot muntele. De aceea s\ tindem spre dobândirea tuturor
virtu]ilor [i înainte de toate spre dobândirea fundamentului
lor - smerenia cre[tin\.
A avea smerenie în sensul con[tientiz\rii p\c\to[e-
niei personale nu este greu. U[or ne este s\ ne smerim în
fa]a lui Dumnezeu, con[tientizând toate neputin]ele proprii
[i toat\ nimicnicia. Dar este foarte greu s\ ne smerim în
fa]a celor de aproape ai no[tri. Ne împiedic\ ideea c\ am fi
superiori lor, c\ci noi ne socotim mai buni decât al]ii chiar
[i în cazul în care avem foarte multe neajunsuri. Noi
întotdeauna justific\m aceste neajunsuri, întotdeauna ne
v\ruim pe dinafar\ ca, pe cât se poate, s\ nu se vad\ ele. În
schimb este foarte rar când iert\m neajunsurile celor de
aproape ai no[tri. Aproape de fiecare dat\ îi învinuim [i îi
judec\m chiar pentru acele p\cate care nici nu exist\ în
via]a lor [i care exist\ numai în imagina]ia noastr\ p\c\-
toas\ [i mândr\.
S\ ne smerim în fa]a celor de aproape ai no[tri pân\
la a le sluji ca robi nu din fric\, ci din dragoste pentru ei,
cum ne-a poruncit nou\ Domnul la Cina cea de Tain\ (Ioan
13, 14-15). Pentru aceasta s\ nu ne socotim mai presus [i
mai buni decât al]ii în ce prive[te starea noastr\ moral\. S\
atragem aten]ia inimii [i min]ii noastre numai la p\catele
proprii, iar nu la p\catele celor din jurul nostru.
C\ci dragostea se manifest\ prin faptul ca reciproc
[i îng\duitor s\ ne purt\m sarcinile unii altora, adic\ nea-
junsurile celor de aproape ai no[tri.

135
 Fericitul Augustin spune> „Nimic nu ne face atât de
mari în ochii lui Dumnezeu, ca atitudinea noastr\ îng\dui-
toare fa]\ de neajunsurile celor de aproape ai no[tri.”
Cu p\rere de r\u în rela]iile noastre se observ\ un
fenomen tocmai invers> nu dragoste unul fa]\ de altul, ci
cruzime< nu o atitudine îng\duitoare fa]\ de neajunsurile
celor de aproape ai no[tri, ci judecat\. Aceast\ judecat\
este subiectul preferat al discu]iilor noastre, nu rareori fiind
înso]ite de clevetire [i r\utate.
Cum ar trebui s\ ne amintim întotdeauna de marele
p\stor al p\mântului rus, P\rintele Ioan de Kron[tadt!
Odat\, de fa]\ cu el, cineva l-a clevetit pe un om cunoscut
de P\rintele Ioan. „Este adev\rat c\ toate acestea s-au
întâmplat ?” - l-a întrebat marele p\stor pe interlocutorul
s\u. „Adev\rat”, - a r\spuns acela. „În acest caz, a spus
P\rintele Ioan, s\ nu vorbim de p\catele celor de aproape
ai no[tri. Avem noi destule. Iar dac\ vom compara p\catele
noastre cu ale celor pe care îi judec\m, s-ar putea ca p\c\-
to[enia noastr\ s-o dep\[easc\ pe a lor.”
Aceea[i atitudine atent\ [i grijulie pentru sufletul
aproapelui o avea [i marele stare] al pustiei Optina Sf.
Ambrozie. Când eram în pustia Optina în 1910, una din
cele mai devotate [i iubite uceni]e ale marelui stare],
monahia Maria, mi-a spus c\ printre binepl\cu]ii lui
Dumnezeu cei mai mari sunt mai ales trei> Sfântul Nicolae,
Sfântul Serafim de Sarov [i Sfântul Ambrozie de la Optina.
La întrebarea mea de ce printre cei mai mari sfin]i îi num\-
r\ doar pe ace[tia numi]i de ea, monahia mi-a r\spuns>
„Fiindc\ ei s-au deosebit prin cea mai mare dragoste pentru
cei de aproape ai lor, care se manifesta prin atitudinea lor
îng\duitoare fa]\ de neajunsurile oamenilor.”
Cu aceea[i îng\duin]\ se deosebea [i prietenul
Sfântului Serafim de Sarov arhiepiscopul Voronejului
Antonie. În slujirea sa arhip\storeasc\ era nevoit s\ desco-

136
pere viciile celor de aproape ai lui, care veneau la el. Dar
a[a le descoperea, încât cel în cauz\ nu sim]ea de îndat\
acest lucru [i nu-[i d\dea seama c\ este vorba despre el, ci
credea c\ se refer\ la alte persoane. {i numai dup\ aceea,
cuvântul dreptului [i înaintev\z\torului duhovnic, ca [i
cum s-ar fi amestecat cu sarea binef\c\toare î[i descoperea
puterea sa dumnezeiasc\, [i cel certat de arhiepiscopul
Antonie se încredin]a c\ dac\ Vl\dica î[i începea de de-
parte cuvântul demascator, el se referea doar la neajun-
surile lui personale. De multe ori înv\]\tura sa ziditoare era
înso]it\ de scuze> „Poate v-am sup\rat, - spunea celui
certat, - v-am jignit cu cuvintele mele, de aceea v\ rog,
pentru Hristos, s\ m\ ierta]i.”
Dar mai ales cu o asemenea atitudine îng\duitoare
fa]\ de neajunsurile celor de aproape ai s\i se deosebea Sf.
Serafim de Sarov. Ce dragoste mare ar\ta el oamenilor,
reiese din felul în care se adresa celor ce veneau la el, ca la
unul ce a dobândit îndr\zneal\ în rug\ciune, ca la un
mângâietor în necazuri. El se apleca pân\ la p\mânt oame-
nilor p\c\to[i, nu rareori s\ruta mâinile chiar [i mirenilor
[i-i numea bucuria lui.
Chiar [i pentru oamenii p\tima[i preacuviosul
Serafim avea o admirabil\ dragoste în]eleg\toare, sf\tu-
indu-i [i pe al]ii s\ se poarte astfel cu oamenii.
În ce prive[te dragostea pentru cei de aproape ai s\i,
Sf. Serafim s-a asem\nat cu Însu[i Mântuitorul, care n-a
condamnat-o pe femeia prins\ de farisei în preacurvie [i
adus\ la judecata Lui.
S\ ne ajute Domnul s\ avem aceast\ dragoste mare
pentru cei de aproape ai no[tri, aceast\ îng\duin]\ pentru
neajunsurile lor. Precum m\rturise[te Sfântul Apostol
Pavel, dobândind aceast\ dragoste, vom împlini toat\ legea
lui Hristos, toate poruncile lui mântuitoare.

137
 Atunci Harul Sfântului Duh primit la botez va str\-
luci peste noi cu lumina lui dumnezeiasc\. Atunci se vor
împlini pentru noi cuvintele minunatei cânt\ri biserice[ti>
Câ]i în Hristos v-a]i botezat, în Hristos v-a]i [i-mbr\cat
(vezi Galateni 3, 27) [i Harul botezului ne va fi îmbr\c\-
minte în Hristos.
Aceast\ îmbr\c\minte în Hristos, sau lumina
dumnezeiasc\ a Harului, ne va acoperi de toate atacurile
demonilor, când sufletele noastre dup\ moarte vor trece
v\mile v\zduhului.
Aceast\ îmbr\c\minte în Hristos, acest Har al bo-
tezului, descoperit în noi prin împlinirea poruncilor [i r\b-
darea necazurilor, ne vor acoperi la Înfrico[ata Judecat\ a
lui Hristos. Ca o îmbr\c\minte de nunt\, acest Har ne va
duce în c\mara cereasc\ a Mântuitorului nostru [i va fi
izvor de neîncetat\ bucurie ve[nic\ în Împ\r\]ia Cereasc\ a
Domnului nostru Iisus Hristos. Amin.

138
 MINUNILE
ARHIEPISCOPULUI
SERAFIM
DUP| MOARTE

139
140
 MINUNILE
ARHIEPISCOPULUI SERAFIM
DUP| MOARTE

Din ziua mor]ii Arhiepiscopului Serafim (13/26

februarie 1950), mormântul lui este un izvor nesecat de
minuni. Ca [i în timpul vie]ii, [i dup\ moarte, Vl\dica
Serafim continu\ s\ ajute cu mil\ oamenii, care alearg\ la
ajutorul rug\ciunilor lui nu numai din toate col]urile
Bulgariei, dar [i de peste hotare.

SALVAREA DE LA EXECU}IE

O mam\ nenorocit\ a primit pe nea[teptate ajutor

minunat din partea Arhiepiscopului Serafim despre care
mai înainte nu [tia nimic, deoarece în vremea aceea era
înc\ necredincioas\. Ea era profesoar\ de gimnaziu [i
locuia cu unicul ei fiu în ora[ul Sliven. În iarna anului
1952, fiul ei P. î[i satisf\cea stagiul militar la grani]a sudic\
a Bulgariei. În acel an iarna a fost foarte aspr\, cu mult\
z\pad\ [i geroas\. Odat\, când tân\rul st\tea în post, fiind
obosit [i înghe]at, a c\zut în z\pad\ [i a adormit bu[tean.
Tocmai atunci un grup de delincven]i au violat grani]a,
inten]ionând s\ o treac\. Din fericire, solda]ii din deta[a-
mentul lui P. au reu[it s\-i prind\. Au c\utat santinela [i l-
au g\sit dormind în post, l-au arestat [i l-au trimis în fa]a
Tribunalului militar din Sofia. Din cauza circumstan]elor
politice nefavorabile din acel timp, pentru a fi exemplu de
înv\]\tur\ celorlal]i solda]i, tribunalul a dat cea mai groaz-

141
nic\ pedeaps\ - execu]ia prin împu[care. N-a existat nici o
posibilitate de recurs… Nenorocita mam\ putea doar s\ se
roage s\ i se dea trupul fiului, ca s\ nu o priveze de mângâ-
ierea de a merge la mormântul lui. Ea a venit la Sofia [i în
fiecare diminea]\ cu groaz\ suna la închisoare ca s\ [tie da-
c\ sentin]a a fost executat\. Într-o noapte, în a[teptarea f\r\
speran]\, a adormit. Deodat\ i-a ap\rut în vis un b\trân cu
chip de sfânt care i-a spus> ,,Mam\ suferind\, vino la mine
la Biserica Rus\ [i o s\ te ajut!” F\r\ s\ a[tepte r\s\ritul,
înc\ prin întuneric a fugit într-acolo, crezând c\ în vis a
v\zut chipul vreunui sfânt, a c\rui icoan\ f\c\toare de mi-
nuni se afl\ în biseric\. Dup\ ce a trecut pe la toate icoanele
din Biseric\ [i nu a g\sit chipul visat, s-a întors decep]io-
nat\ acas\, crezând c\ a avut halucina]ii. Dar noaptea
urm\toare, i-a ap\rut din nou b\trânul cu chip de sfânt [i i-
a spus> ,,Ai fost la Biserica Rus\, dar nu ai coborât la mine.
Vino la mine jos [i te voi ajuta”. Femeia, mirat\, a în]eles
c\ nu este o halucina]ie. A mers iar\[i la Biserica Rus\ [i a
întrebat dac\ în subsolul bisericii se p\streaz\ icoane f\c\-
toare de minuni. Când cobora în subsol, privirea ei s-a oprit
pe portretul Arhiepiscopului Serafim. În el l-a recunoscut
pe b\trânul cu chip de sfânt, care i-a promis ajutor în vis [i
a început s\ i se roage fierbinte. Dup\ o rug\ciune lung\,
ea a ie[it înl\crimat\ din cript\. Ie[ind din biseric\, nea[-
teptat s-a întâlnit cu o veche cuno[tin]\, pe care n-a v\zut-
o demult - un bun prieten [i coleg de studen]ie al so]ului ei
decedat. În acel timp acesta ajunsese cel mai cunoscut avo-
cat din Sofia. Când a aflat de nenorocire, f\r\ s\ mai piard\
timp, s-a dus la Ministerul Ap\r\rii, la procurorul militar
general. Procurorul a luat leg\tura cu ministrul-pre[edinte
de atunci, V. Cervencov, care a fost de acord s\ înlocuiasc\
hot\rârea de execu]ie cu închisoarea pe via]\. Peste câteva
luni, la prima amnistie, tân\rul a fost eliberat!

142
 Mama lui P., care pân\ atunci fusese atee, a crezut
din tot sufletul în Dumnezeu. Ca mul]umire lui Dumnezeu,
ea a f\cut în curtea Bisericii Ruse o agap\ bogat\ [i poves-
tea singur\ tuturor despre ajutorul minunat, pe care l-a pri-
mit de la Vl\dica Serafim.

SALVAREA DE LA ÎNVINUIRE NEDREAPT|

Func]ionara E. K. poveste[te> ,,Când o rud\ apropia-

t\, foarte credincioas\, mi-a povestit despre izb\virea mi-
nunat\ a tân\rului soldat de la moarte, ascultând-o, nu
b\nuiam c\ în acela[i an, 1952, voi ajunge într-un mare ne-
caz [i c\ în cea mai grea clip\ din via]a mea voi primi
ajutor minunat de la Arhiepiscopul Serafim. Iat\ ce mi s-a
întâmplat.
La începutul lui iulie 1952 eram bolnav\. Nea[teptat
am fost anun]at\ de Institutul de Asigur\ri unde am lucrat,
s\ m\ prezint la serviciu în leg\tur\ cu revizia financiar\ a
postului meu, care se f\cuse în lipsa mea. M-am prezentat
imediat la institu]ie. Revizorul mi-a declarat c\ revizia s-a
încheiat [i eu sunt învinuit\ de delapidarea unei sume de
4.800.000 de leva. Mai trebuia întocmit actul [i eu s\-l
semnez. Când am auzit, mi s-a f\cut r\u. Revizorul, cu sân-
ge rece, mi-a spus> „Mai întâi voi servi masa [i apoi va tre-
bui s\ semnezi actul de revizie, pe care-l voi întocmi singur
dup\ ce voi mânca#.
Am ie[it cl\tinându-m\, f\r\ putere [i d\râmat\.
Disperat\, m-am îndreptat spre centrul ora[ului cu gândul
s\ m\ arunc sub un tramvai. Deodat\, în acest moment de
cump\n\, mi-am amintit clar de minunea f\cut\ de Vl\dica
Serafim cu tân\rul militar. Mi-a ap\rut n\dejdea c\ el îmi
va ajuta. M-am gr\bit spre Biserica Rus\, am cerut s\ cobor

143
în cript\ [i acolo m-am rugat cu lacrimi, cerându-i Vl\dic\i
Serafim s\ descopere nevinov\]ia mea. La ora trei dup\
mas\ cu fric\ m-am întors la institut. Revizorul îns\ nu s-a
prezentat nici în ziua aceea, nici a doua zi. Am aflat apoi,
c\ în timpul prânzului i s-a f\cut r\u, l-au dus la spital unde
a murit subit.
În locul lui a fost trimis un revizor nou, mai în vârst\
[i cu mare experien]\. Nu a vrut s\ semneze un act de revi-
zie str\in, ci a dorit s\ verifice singur totul de la început.
Dup\ o verificare am\nun]it\ a constatat c\ s-a f\cut un fals
premeditat. S-a descoperit c\ documentele altor doi casieri,
care au delapidat suma de 4.800.000 de leva, au fost înlo-
cuite [i trecute pe numele meu. S-a întâmplat a[a c\ la
pu]in timp, [i cei doi au murit subit! Am aflat dup\ aceea,
c\ primul revizor a b\gat în închisoare mul]i casieri, majo-
ritatea fiind nevinova]i.” E. K. î[i încheie povestirea cu cu-
vintele> ,,Slav\ Domnului [i binepl\cutului lui Arhiepisco-
pul Serafim cu rug\ciunile c\ruia Domnul, cu adev\rul Lui
Dumnezeiesc, a învins minciuna omeneasc\!”

„BOTEAZ|-TE {I POSTE{TE!”

Se [tie c\ mormântul Vl\dic\i Serafim este vizitat

mai ales de elevi [i studen]i. Ei se roag\ pentru reu[it\ la
examene [i primesc ajutor minunat, care nu numai c\ se
manifest\ la examene, dar se reflect\ binepl\cut în sufletele
lor.
Un student în anul II la medicin\ vizita deseori crip-
ta Vl\dic\i Serafim [i se ruga lui pentru reu[it\ la examene.
El provenea dintr-o familie atee [i nici nu era botezat. Oda-
t\, el se ruga acolo ca de obicei. Când [i-a terminat înge-
nuncheat rug\ciunea, a s\rutat mormântul de marmur\ [i s-a
ridicat. Deodat\… îl vede pe Arhiepiscopul Serafim în fa]a

144
lui ca viu. Vl\dica l-a binecuvântat [i i-a zis> ,,Boteaz\-te [i
poste[te!” Dup\ aceea a disp\rut. Studentul s-a cutre-murat
pân\ în adâncul sufletului de cele întâmplate. El [i-a
chemat din provincie m\tu[a, care era foarte credincioas\,
[i a rugat-o s\-i fie na[\. A fost botezat în Biserica Sfân-
tului Mare Mucenic Pantelimon, de la azilul de b\trâni din
raionul Kneajevo.
Dup\ aceast\ întâmplare minunat\, studentul spu-
nea tuturor c\ dac\ va fi supus chinurilor pân\ la moarte,
nu-i vor putea zdruncina credin]a în existen]a vie]ii dup\
moarte.

UN AJUTOR MINUNAT LA EXAMEN

M. P., student\ la Facultatea de Art\ Oriental\, tre-

buia s\ se prezinte în iunie 1988 la un examen foarte greu
la literatura turc\. Fiind credincioas\, ea [i-a m\rturisit
nelini[tea unei monahii cunoscute. Ca s\ o înt\reasc\, mo-
nahia i-a povestit cum Vl\dica Serafim [i cu ajutorul minu-
nat de la Dumnezeu a luat str\lucitor toate examenele de
admitere la Academia Teologic\ din Petersburg. M. P. po-
veste[te> ,,Cu mare greutate am înv\]at bine o întrebare ca-
re mi s-a p\rut mai u[oar\. Înainte de examen am intrat în
Biserica Rus\ [i m-am rugat fierbinte la mormântul Arhi-
episcopului Serafim. Când am intrat înfrico[at\ în sala de
examen, profesoara mi-a oferit câteva bilete. L-am luat pe
cel mai apropiat de mine. Era tocmai întrebarea pe care o
[tiam cel mai bine. Profesoara mea a r\mas foarte mul]u-
mit\ de r\spunsul meu [i chiar m-a l\udat c\ m-am preg\tit
bine”.
Peste un timp, M. P. trebuia s\ se prezinte la un alt
examen. Ea a considerat cu u[urin]\ c\ nu trebuie s\ mai
înve]i mult, ci este suficient s\ te rogi st\ruitor la mormân-

145
tul Vl\dic\i Serafim. Dar la examem a luat nota doi. ,,De
atunci, - spune M. P. - mai întâi m\ preg\tesc con[tiincios
pentru examene [i dup\ aceea m\ rog Vl\dic\i Serafim [i
atunci el iar\[i m\ ajut\ în chip minunat!”

AJUTOR ÎN GREUT|}ILE DE TOATE ZILELE

L. S., profesoar\ de pian din Sofia, în toate greut\-

]ile sale se ruga cu credin]\ la mormântul Vl\dic\i Serafim.
Nici ea, nici cele dou\ fiice ale ei cu care locuiau
împreun\ nu se descurcau bine în treburile cotidiene. Oda-
t\, din banii economisi]i [i-au cump\rat o ma[in\ de sp\lat
automat\. Când au adus-o acas\, [i au probat-o, în ciuda tu-
turor încerc\rilor au constatat cu triste]e c\ ma[ina de sp\-
lat refuza s\ func]ioneze. Au crezut c\ vânz\torii de la ma-
gazin au observat naivitatea lor [i le-au dat o ma[in\
defect\, [i de aceea erau hot\râte a doua zi s-o înapoieze.
Ca s\ se lini[teasc\ în necazul lor, s-au dus s\ se roage la
mormântul V\dic\i Serafim. Când s-au întors acas\, au v\-
zut, spre marea lor mirare [i bucurie, c\ ma[ina de sp\lat
func]iona singur\!

VINDECARE DE BOAL| GREA

Doctori]a P. îl cinstea foarte mult pe Arhiepiscopul

Serafim [i, trecând pe lâng\ Biserica Rus\, întotdeauna in-
tra s\ se roage la mormântul lui. Iar când ie[ea în ora[ cu
so]ul ei, care era necredincios, îl l\sa în bulevard, iar ea
cobora la cript\ s\ se roage. Odat\, fiul lor s-a îmboln\vit
foarte greu, pân\ la pierderea cuno[tin]ei. Medicii erau ne-

146
dumeri]i ce diagnostic s\-i pun\> meningit\ sau alt\ boal\.
Mama [i-a chemat colegii de serviciu acas\ s\-i consulte
fiul bolnav, iar ea, singur\, a alergat la Vl\dica Serafim ca
s\-l roage s\-i lumineze pe medici [i s\-i salveze fiul. {i s-
a întâmplat o minune! Când s-a întors acas\, [i-a g\sit b\ia-
tul ridicat din pat în deplin\ cuno[tin]\. El i-a spus> „Ma-
m\, unde ai fost? D\-mi s\ m\nânc, mi-e tare foame…”

D|RUIREA UNUI PRUNC

Familia I. [i M. T. din Sofia [i-au pierdut într-un

accident unicul fiu, un b\iat de 14 ani. Mama s-a înecat în
durere, fiind nemângâiat\, iar tat\l, auzind de grabnicul
ajut\tor al nenoroci]ilor - Arhiepiscopul Serafim, - a înce-
put s\ mearg\ adesea la mormântul lui [i s\ se roage acolo.
Necazul lor era [i mai mare, c\ci, dup\ p\rerea medicilor,
M. nu mai poate avea copii. So]ul, îns\, s-a înt\rit atât de
mult în n\dejdea puterii rug\ciunilor Arhiepiscopului Sera-
fim, încât cu mare speran]\ a început s\-l roage cu îndr\z-
neal\ s\ cear\ pentru ei de la Dumnezeu un fiu. {i speran]a
nu l-a în[elat. Spre mirarea mare a medicilor, M. a n\scut
un b\iat [i l-a numit Serafim. Acum, (1990), b\iatul are 18
ani [i cre[te spre bucuria p\rin]ilor. Fericitul tat\ spune de-
seori> ,,A[a de mult m-a ajutat [i continu\ s\ m\ ajute
Sfântul Vl\dic\, încât nici nu pot s\-mi închipui existen]a
mea f\r\ el.”

VINDECAREA DE CANCER LA STOMAC

So]ia medicului K. I., din Novaia Zagora - R., s-a

îmboln\vit de cancer la stomac. So]ul, fiind medic, s-a în-
grijit s\-i fie f\cute toate investiga]iile, iar dup\ determi-

147
narea diagnosticului a trimis-o pentru opera]ie în Capital\.
Ajungând în Sofia, înainte de toate, femeia s-a dus la mor-
mântul Vl\dic\i Serafim pe care înc\ înainte îl cinstea mult
[i i s-a rugat fierbinte ca opera]ia s\ treac\ cu bine. Dup\
aceea s-a internat. Înainte de opera]ie i s-au f\cut din nou
toate investiga]iile< [i, ce s\ vezi? S-a descoperit c\ ea nu
are nici un fel de cancer!
Femeia fericit\ a ie[it din spital [i a alergat înainte
de toate s\-i mul]umeasc\ medicului s\u minunat Vl\dica
Serafim.

UN MEDIC NECREDINCIOS
CAUT| UN AJUTOR CERESC

Fiica aceleia[i familii - D. - a vrut foarte mult s\

ajung\ medic ca [i tat\l ei. Dar pentru c\ nu mai erau locuri
a fost nevoit\ s\ intre la stomatologie. Aflând aceasta, tat\l
ei a plecat la Sofia ca folosindu-[i cuno[tin]ele s-o transfere
la Facultatea de Medicin\. Dup\ plimb\ri lungi [i f\r\
rezultat pe la diferite institu]ii [i cuno[tin]e influente, medi-
cul [i-a amintit deodat\ de credin]a so]iei sale în ajutorul
rug\ciunilor Vl\dic\i Serafim [i de vindecarea ei minunat\.
Cu toate c\ era necredincios, s-a hot\rât s\ încerce [i acest
mijloc, [i s-a îndreptat la mormântul lui. Dup\ rug\ciune,
ie[ind în strad\, s-a întâlnit deodat\ cu un coleg care l-a
ajutat foarte repede s-o transfere pe D. la Facultatea de
Medicin\.

O FEMEIE S|RAC| PRIME{TE LOCUIN}|

Un b\rbat era foarte îngrijorat pentru sora sa, care

locuia într-un apartament umed [i întunecos [i chiar s-a

148
îmboln\vit din cauza umezelii. În durerea sa, a mers s\ se
roage Vl\dic\i Serafim, iar când a ie[it din cript\ [i-a în-
tâlnit o veche cuno[tin]\, c\reia i-a povestit despre nelini[-
tea lui. S-a v\zut c\ acest prieten al s\u se ocupa cu reparti-
zarea locuin]elor pentru cei afla]i în nevoie. În curând fe-
meia s\rac\ a primit o locuin]\ bun\ [i luminoas\.

O FAT| G|SE{TE TOVAR|{ DE VIA}|

V\duva unui preot era foarte nec\jit\ pentru faptul

c\ fiica ei nu se putea c\s\tori. I s-a povestit despre minu-
nile Vl\dic\i Serafim [i a plecat împreun\ cu fiica la mor-
mântul Vl\dic\i Serafim, unde s-au rugat fierbinte. Când
au ie[it de aici, au întâlnit un tân\r cunoscut, pe care nu-l
mai v\zuser\ de mult. Tân\rul s-a bucurat foarte mult de
aceast\ întâlnire [i în curând el s-a c\s\torit cu fata.

ÎNC| UN CAZ DE D|RUIRE A UNUI COPIL

O femeie, [ofer de taxi, povestea c\ de mul]i ani î[i

dorea copii [i nu avea. Odat\ a visat c\ în ma[in\ st\ un
copil [i plânge. Femeia era nedumerit\ de unde a ap\rut
acest copil. Deodat\ aude în vis r\spunsul> ,,Din Strada
Împ\ratului Eliberator nr. 3”. Diminea]a, femeia a mers cu-
rioas\ s\ vad\ ce se afl\ la aceast\ adres\. S-a mirat mult
când a în]eles c\ este adresa unei biserici. Intrând în bise-
ric\, ea [i-a povestit visul ciudat slujitorilor biserice[ti, care
au sf\tuit-o s\ coboare în cript\ [i s\ se roage la mor-
mântul Arhiepiscopului Serafim. În curând a n\scut un co-
pil [i ea L-a prosl\vit pe Dumnezeu [i pe Vl\dica Serafim.

149
 UN MEDIC CREDINCIOS ESTE SALVAT
DE LA CEI CE-I VOIAU R|UL

Medicul T. Z., veterinar din Sofia, avea mari nepl\-

ceri la servici. Oameni r\uvoitori tânjeau dup\ locul lui de
munc\. În acest scop, în 1983, ei au chemat o revizie nea[-
teptat\ care a durat 20 zile. L-au amenin]at de câteva ori,
spunându-i-se c\ va avea cele mai urâte urm\ri. Îngrijorat,
medicul mergea s\ se roage în fiecare zi la mormântul Vl\-
dic\i Serafim, în ajutorul c\ruia avea mare încredere. {i
credin]a lui s-a adeverit. Revizia s-a terminat cu bine [i el
a r\mas la locul lui.
,,Întotdeauna, în toate necazurile, alerg la Vl\dica
Serafim, iar a doua zi totul se aranjeaz\”, - spune medicul
T. Z.

PREVENIRE ÎNAINTE DE NUNT|

V. T., fiica aceluia[i medic T. Z., a[tepta cu bucurie

ziua nun]ii. Totul era preg\tit. Dar, în noaptea dinaintea
nun]ii, îl vede în vis pe Arhiepiscopul Serafim care o pre-
venea s\ nu încheie aceast\ c\s\torie, c\ci în caz contrar va
fi foarte nenorocit\. V. a povestit aceasta p\rin]ilor s\i, dar
nu a acordat aten]ia cuvenit\ acestui vis semnificativ [i s-a
m\ritat. În curând i-a p\rut foarte r\u de aceasta. C\s\toria
ei într-adev\r s-a dovedit foarte nereu[it\. V. în curând a
divor]at.
Înainte de a doua c\s\torie, V. l-a v\zut în vis din
nou pe Vl\dica Serafim. El i-a promis s-o ajute în toate gre-

150
ut\]ile. Într-adev\r, via]a ei s-a schimbat în chip minunat!
A doua c\s\torie s-a dovedit deosebit de reu[it\ [i toate
treburile cotidiene au mers bine. Ea povestea aceasta cu
lacrimi în ochi.

ÎNTOARCEREA LA CREDIN}|

I. P., asistent la una din institu]iile superioare de

înv\]\mânt din Sofia, foarte credincios, s-a logodit cu M. ai
c\rei p\rin]i, ca [i ea, erau necredincio[i. În iarna anului
1989, M. a c\utat mult timp s\-[i cumpere cizme ro[ii, dar
nu putea g\si nic\ieri. I. P., care demult a[tepta o ocazie s\-
[i conving\ logodnica s\ cread\, a dus-o la mormântul Vl\-
dic\i Serafim, la care el alerga mereu, [i i-a zis> ,,Dac\ te
vei ruga lui fierbinte, el imediat î]i va g\si cizmuli]e!” Fata
[i-a ascultat logodnicul [i s-a rugat din toat\ inima. Când
au ie[it din cript\, în primul magazin întâlnit ei au g\sit
chiar acele cizme la care visa atât de mult M. Datorit\
acestei întâmpl\ri, ea a dobândit o asemenea credin]\ în
ajutorul rug\ciunilor Arhiepiscopului Serafim, încât dup\
c\s\toria cu I. P., [i-a botezat primul copil cu numele Vl\-
dic\i Serafim! De atunci ea mereu alearg\ la ajutorul lui
binecuv=ntat.

AUTOBUZUL S-A REPARAT ,,SINGUR”

K. P., vestit critic de art\ din Sofia, împreun\ cu un

grup de pictori, au plecat cu un autobuz mic spre ora[ul
Velico Târnovo, unde urma s\ participe la o comisie de
art\. Din nefericire, pe drum, într-un loc pustiu, s-a fisurat
o pies\ important\ a ma[inii. {oferul oprea autobuzul de
mai multe ori, cobora [i încerca s\ înt\reasc\ aceast\ pies\,

151
astfel încât m\car s\ ajung\ pân\ la prima localitate. Totul
a fost în zadar. K. P. îngrijorat\ [i-a amintit de Vl\dica
Serafim care de mai multe ori a ajutat-o în greut\]ile vie]ii
[i a început s\ i se roage fierbinte în tain\, cerându-i ca el
s\ consolideze piesa stricat\. Într-adev\r, dup\ rug\ciunea
ei, autobuzul a pornit [i nu s-a mai oprit pân\ au ajuns cu
bine în Velico Târnovo. Înc\ la intrarea în ora[, [oferul a
coborât c\l\torii [i a dus autobuzul la cel mai apropiat
autoservice. Mai târziu, mirat de cele întâmplate, el poves-
tea tuturor, c\, atunci când a fost cercetat\ piesa defect\, s-
a constatat c\ ea s-a sudat ,,singur\” atât de solid încât era
greu [i s-o sparg\.

VINDECAREA UNUI CANCER GALOPANT

Iat\ ce a povestit I. I., un cânt\re] al corului Bisericii

Ruse> „Odat\ m\ rugam în cripta Arhiepiscopului Serafim.
Acolo a intrat [i o femeie în vârst\, inteligent\ la prima ve-
dere. Ea a povestit c\ în anul 1988 i-a ap\rut o tumoare în
gur\ care cre[tea foarte repede. Ea vorbea [i înghi]ea cu
greu, având tot timpul mari dureri. În curând a început s\
vorbeasc\ greu [i nu putea s\ m\nânce, sim]ind dureri pu-
ternice. A cerut ajutorul multor medici, unul dintre ei, un
profesor cunoscut - oncolog. Dup\ examinare i-a spus des-
chis c\ are cancer galopant la limb\ [i medicina nu are
putere s\ o ajute, boala fiind avansat\, cancerul s-a întins
aproape în toat\ cavitatea bucal\.
Femeia nenorocit\, care odat\, înc\ pe vremea când
tr\ia în ora[ul ei natal Plovdiv, a auzit de cazurile neobi[-
nuite de vindecare la mormântul Vl\dic\i Serafim, a înce-
put s\ mearg\ în fiecare zi la Biserica Rus\ [i s\ se roage
mult la mormântul lui. În ziua a [asea ea st\tea singur\ în
cript\. Deodat\ aude o voce> ,,Înmoaie în candela de dea-

152
supra mea lumânarea pe care o ]ii în mân\, [i unge cu ulei
locul bolnav.” Cuprins\ de mirare [i bucurie de acest r\s-
puns minunat la rug\ciunea ei, bolnava a f\cut întocmai tot
ce i s-a spus. Spre marea ei mirare durerea insuportabil\ a
încetat pe loc. În zilele urm\toare ea a continuat s\ ung\
locul bolnav [i tumoarea a început treptat s\ se mic[oreze,
iar peste o s\pt\mân\ a disp\rut complet!
Bolnava a venit la profesorul ei. Dup\ examinare,
emo]ionat, el a rugat-o s\-i spun\ cum [i cine a vindecat-o.
Atunci femeia a povestit am\nun]it tot ce i s-a întâmplat.
Medicul i-a r\spuns c\ a g\sit cea mai corect\ metod\ de
vindecare [i a exclamat bucuros> ,,Slav\ Domnului [i sfân-
tului Vl\dic\ Serafim!”

VINDECAREA CANCERULUI LA SÂN

Povestit de p\rintele N. N., preotul satului Tetovo, lâng\
ora[ul Ruse

În august 1984, so]ia mea, preoteasa Marina A., a

depistat o tumoare la sânul stâng. Dup\ prima examinare în
satul nostru, medicul a trimis-o în ora[ul Ruse, unde i-au
fost f\cute toate investiga]iile. Rezultatele biopsiei au sta-
bilit> cancer la sân. Cu un sentiment ap\s\tor am plecat la
Sofia, la profesorul K. [i medicul D., c\ruia bolnavii i-au
zis ,,Bisturiul de aur”. Învinuindu-ne c\ ne-am adresat lor
foarte târziu, medicii au fixat ziua opera]iei. Când bolnavii
din sec]ie ne-au v\zut, au început s\ spun\>”Dac\ un preot
[i-a adus so]ia la noi, înseamn\ c\ nu este Dumnezeu.”
Dup\ consulta]ie ne-am plimbat mult prin ora[ul
Sofia, în]elegând c\ nu ne r\mâne decât s\ sper\m într-o
minune. Ne-am rugat în Catedrala Sf. Alexandru Nevski [i
nu ]inem minte cum am ajuns la Biserica Rus\ Sf Nicolae,
f\c\torul de minuni. Pe când eram înc\ seminarist am auzit

153
multe lucruri despre minunile Arhiepiscopului Serafim [i
[tiam c\ le spunea fiilor lui duhovnice[ti> ,,Veni]i la mine la
mormânt [i eu o s\ v\ ajut”.
În cripta Vl\dic\i am aprins lumân\ri [i ne-am rugat
mult. Eu am a[ezat pe mormânt o scrisoric\> ,,P\rinte, mi-
luie[te-o pe preoteasa Marina [i ajut-o”. Dup\ aceea am lu-
at ulei din candela de la mormânt [i am uns fruntea preo-
tesei [i locul bolnav.
Opera]ia a fost fixat\ cu grab\. În aceea[i zi erau
programate trei opera]ii ale unor femei tinere. Pe preoteasa
Marina au început s-o opereze înt=i. }esutul tumorii a fost
trimis imediat la investiga]ii. {i, o, minune! Investiga]iile
au ar\tat c\ nu exist\ nici un semn de boal\. Apoi au trecut
la operarea celorlalte dou\ femei. Cancerul nu a fost desco-
perit nici la ele. Mirarea medicilor nu avea margini> „Cum
este posibil a[a ceva, este o minune adev\rat\!” Se auzeau
strig\te vesele> ,,Este Dumnezeu! Este Dumnezeu!” Cu
adev\rat este Dumnezeu! Este, slav\ Domnului [i Vl\dic\i
Serafim, care a auzit rug\ciunile noastre [i ne-a ajutat. {i,
iat\, de nou\ ani, preoteasa mea drag\ este vie [i s\n\toas\!

UN AJUTOR MINUNAT ACORDAT

UNEI FAMILII DE EMIGRAN}I

Povestit de L. V. A., emigrant\ rus\ din ora[ul Sevastopol

În 1950 a murit tat\l lui L. V. A. În decembrie (ace-

la[i an), ea, împreun\ cu mama ei b\trân\ [i bolnav\ de
scleroz\, au fost expulzate din Iugoslavia [i s-au hot\rât s\
mearg\ în Bulgaria. Au ajuns la Sofia seara, la 22,30. La
gar\, autorit\]ile le-au arestat imediat. Noaptea au petrecut-
o pe o banc\ la mili]ie. Acolo li s-a cerut s\ scrie declara]ii

154
explicative. Diminea]a au fost duse spre clubul rus. Pe
drum, L. V. nu [i-a mai putut ]ine mama neputincioas\, [i
ea a c\zut [i s-a lovit r\u la cap. Au fost duse la spitalul rus,
dar acolo au refuzat s\ le primeasc\, de altfel L. V. nu avea
posibilitate s\ pl\teasc\ tratamentul. Din fericire, un felcer
s-a milostivit, a bandajat capul b\trânei [i a sf\tuit-o pe L.
V. s\ cear\ ajutor clubului rus. Acolo au ajutat-o pe L. V. [i
ea a putut s\-[i interneze mama pentru dou\ s\pt\mâni> s-
a aflat c\ în c\dere, aceasta a f\cut o como]ie cerebral\.
Ziua, L. V. avea grij\ de mam\ [i de al]i bolnavi din
salon, iar noaptea o petrecea într-un fotoliu lâng\ bolnavi.
Când, peste dou\ s\pt\mâni, ele au p\r\sit spitalul, nu
aveau un loc unde s\-[i plece capul. În acele timpuri emi-
gran]ilor din Iugoslavia li se interzicea s\ locuiasc\ în ora-
[ele mari - Sofia, Plovdiv, Varna, iar s\ plece în provincie
cu mama bolnav\, L. V. nu putea. Era atât de disperat\, în-
cât îi venea gândul sinuciderii.
În spital, L. V. a cunoscut o rusoaic\, mam\ a unei
monahii, care întotdeauna a fost fiic\ duhovniceasc\ a
Arhiepiscopului Serafim. Aceast\ femeie i-a povestit des-
pre Vl\dica Serafim, despre Casa rus\ de invalizi din Knea-
jevo [i a sf\tuit-o pe L. V. s\ se adreseze acolo cu rug\-
mintea s\ i se dea un serviciu [i s-o aranjeze pe mama. Pen-
tru aceasta, mai întâi de toate, trebuia s\ primeasc\ de la
mili]ie aprobare de locuit în ora[ul Sofia, ceea ce atunci era
imposibil de ob]inut.
L. V. nu avea nici o cuno[tin]\. Amintindu-[i deo-
dat\ de povestirile rusoaicei despre puterea ajutorului ru-
g\ciunilor Vl\dic\i Serafim, a hot\rât s\ mearg\ la Biserica
Rus\. Rugându-se la mormântul Vl\dic\i, a l\sat acolo o
scrisoric\> ,,Sfinte Vl\dic\, ajut\-mi s\ r\mân aici [i s\-mi
g\sesc un tovar\[ de via]\”.

155
 La mili]ie, unde s-a dus dup\ aprobare, i s-a spus c\
trebuie s\ se adreseze pentru document unui oarecare M.,
despre care to]i spuneau c\ este „o fiar\ adev\rat\”. Încer-
carea de a primi hârtia de la alt [ef nu i-a reu[it, to]i o tri-
miteau la acest M. A intrat la el înfrico[at\, rugându-se în
gând Sfântului Nicolae [i Vl\dic\i Serafim. M. i-a citit ce-
rerea [i deodat\ a întrebat-o dac\ are o fotografie.
- Chiar vom putea r\mâne? - s-a mirat ea.
- Ve]i putea, ve]i putea, - a r\spuns M. - dar ave]i fo-
tografiile la dumneavoastr\?
Fotografii nu avea. L. V. nu avea nici bani s\ le pro-
cure. {eful s-a uitat la ea cu comp\timire [i chiar nea[teptat
a ajutat-o s\-[i procure fotografiile [i s\ completeze actele
necesare. L. V. nu-[i credea ochilor… Astfel, cu ajutorul lui
Dumnezeu, cu rug\ciunile Vl\dic\i Serafim, ea a reu[it s\
r\mân\ în Sofia [i [\ intre în casa de invalizi, unde a primit
un post de îngrijitoare [i a aranjat-o pe mama ei.
Curând s-a îndeplinit [i cea de-a doua rug\minte> a
cunoscut un om bun, A. A., emigrant rus, fost ofi]er, care
lucra [i el în casa de invalizi. Mai târziu s-a aflat c\ [i acest
b\rbat era din Sevastopol, îl cuno[tea pe tat\l ei [i a fost
primit în casa lor. Din Rusia, ca [i L. V., el a ajuns în Iugo-
slavia. Dar s-au întâlnit numai în Sofia [i în curând au în-
cheiat o c\s\torie fericit\.

ANGAJARE ÎN SERVICIU

L. V. A. a povestit înc\ o minune.

Un tân\r cu numele A. P. a terminat Universitatea
din Sofia, fiind specialist în filologie rus\. Un timp a lucrat
pe specialitatea lui. Dar, în curând, el [i al]i colegi au fost

156
disponibiliza]i S\ g\seasc\ un serviciu corespunz\tor nu
putea. L. V., care o cuno[tea pe mama lui, l-a sf\tuit s\ se
adreseze pentru ajutor rug\ciunilor Arhiepiscopului Sera-
fim. Ei au îndeplinit sfatul [i în curând tân\rul a g\sit servi-
ciu la o [coal\ unde lucreaz\ [i ast\zi.

VINDECAREA RINICHIULUI

N. S. A. din ora[ul Mihailovgrad poveste[te>

Am un b\iat de 30 ani }. Acum 5-6 ani b\iatul s-a

îm-boln\vit de rinichi. Investiga]iile f\cute în ora[ul Mihai-
lovgrad au ar\tat c\ are un singur rinichi. Eu am insistat s\
mergem în ora[ul Sofia la Academia de Medicin\. Medicii
de acolo au depistat c\ are doi rinichi, dar unul din ei este
nedezvoltat, nu func]ioneaz\ [i b\iatul trebuie s\ fie foarte
atent.
Anul trecut (1992), el s-a îmboln\vit din nou. Urma
s\ plece în ora[ul Sofia pentru tratament. Între timp, am
citit într-un ziar c\ mul]i primesc mare ajutor din rug\-
ciunile f\cute la mormântul Vl\dic\i Serafim. De aceea l-
am convins pe b\iat s\ mearg\ la Biserica Rus\, s\-i scrie
o scrisoric\ Vl\dic\i [i s\ se roage pentru îns\n\to[ire. Îna-
inte de a se interna, fiul a trecut pe la mormântul Vl\dic\i
[i s-a rugat. Spre marea lui mirare s-a sim]it imediat mai bi-
ne. Iar la spital, când medicii [i-au început investiga]iile, au
descoperit c\ este s\n\tos. Dar fiul a spus c\ din investi-
ga]iile anterioare se vedea c\ un rinichi nu func]ioneaz\.
Când medicii au conectat aparatele s-a descoperit c\ ambii
rinichi sunt s\n\to[i.
În scrisorica pentru Vl\dica Serafim fiul a mai scris
câteva cereri. Timp de o lun\ spre marea lui bucurie toate
rug\ciunile lui au fost îndeplinite.

157
 VINDECAREA SEPTICEMIEI

O. D. V. l-a cunoscut pe Vl\dica Serafim, îl cinstea

[i îl iubea foarte mult. Odat\, motanul unei cuno[tin]e [i-a
b\gat adânc ghearele în mâna ei. Mâna s-a infectat [i s-a
umflat mult, iar durerea cre[tea continuu. O. D. i s-a spus
c\ face septicemie [i poate s\ ajung\ la opera]ie. Seara ea
a hot\rât s\-[i schimbe bandajul, dar în loc de medicamen-
te a vrut s\ foloseasc\ mijloace binecuvântate. A udat ban-
dajul cu aghiazm\, iar pe locul bolnav a pus o fotografie
mic\ a Arhiepiscopului Serafim pe care o purta permanent
cu ea. A avut o noapte nelini[tit\. Durerile o chinuiau, dar
ea nu înceta s\ se roage Vl\dic\i. Spre diminea]\ a sim]it o
u[urare. Iar când a dat bandajul jos, a constatat c\ infec]ia
deja disp\ruse. Pe mân\ au r\mas doar numai dou\ urme
mici.

VINDECAREA SINUZITEI
Povestit de G. T.

Am suferit de sinuzit\ din copil\rie. Desele dureri

de cap m\ chinuiau. Pe timp rece mereu eram bolnav\, dar
nu acordam prea mare importan]\ acestui lucru, nu folo-
seam medicamente [i nu apelam la medici pentru ajutor.
De la o cuno[tin]\ am aflat de Vl\dica Serafim [i am
început s\ merg adesea s\ m\ rog la mormântul lui. Odat\,
în 1992, când am venit s\ m\ rog Vl\dic\i [i am pus capul
pe placa de marmur\, nea[teptat am sim]it un val de c\l-
dur\ care a trecut prin toat\ fiin]a mea, luându-mi greutatea
din cap. Din acea clip\ durerea de cap nu s-a întors nicio-
dat\ [i am început s\ respir liber. Acum am [i uitat de boala
mea anterioar\. Mereu mul]umesc lui Dumnezeu [i Vl\-
dic\i Serafim pentru aceasta.

158
 ÎNDEPLINIREA UNEI DORIN}E

Ecaterina M., o tân\r\ bolnav\ de paralizie cere-

bral\, dorea mult s\ viziteze Mân\stirea „Acoper\mântul
Maicii Domnului” din Kneajevo, înfiin]at\ de Vl\dica
Serafim, despre care i s-a povestit mult de cei apropia]i.
Mama i-a promis c-o va duce acolo cu ma[ina, dar nu reu-
[eau nicidecum s-o repare. A început toamna târzie (1992),
când frigul [i alte greut\]i puteau face c\l\toria imposibil\.
Odat\, întristat\, Katea cu lacrimi a început s\-i scrie
Vl\dic\i o scrisoare, în care-l ruga s-o ajute în acest lucru.
Nici nu a terminat scrisoarea, când deodat\ în camer\ intr\
mama [i-i zice c\ în ziua urm\toare vor merge s\ se închine
la mân\stire. A[a, Vl\dica a aflat imediat con]inutul scri-
sorii [i în mod miraculos a îndeplinit dorin]a inimii fetei
bolnave, f\cându-i o bucurie de nedescris.

VINDECARE MINUNAT| {I AJUTOR LA

EXAMENE

Poveste[te N. B. din ora[ul Sofia

La 16 iulie 1993, fiica mea R. trebuia s\ sus]in\ exa-

mene de admitere la Universitatea de Literatur\ din Sofia.
Cu câteva zile înainte de examen a f\cut amigdalit\ într-o
form\ foarte grea. Cu tot tratamentul starea s\n\t\]ii ei nu
se îmbun\t\]ea. În preziua examenelor, gâtul s-a umflat ta-
re, iar temperatura a ajuns la 40 de grade. Eu [i fiica ne-am
rugat fierbinte Arhiepiscopului Serafim, cerându-i ajutorul.
Noaptea dinaintea examenului a fost foarte chinui-
toare pentru fiica bolnav\. Starea ei a devenit critic\. A avut

159
mari frisoane [i nu a putut dormi. Îns\ spre diminea]\ febra
a început s\ scad\ [i fata a hot\rât s\ se prezinte la examen.
Am condus-o pân\ la Universitate [i, repede am mers în
cripta Bisericii Ruse la mormântul Vl\dic\i. Cât timp fiica
era în examen, m-am rugat acolo din toat\ inima. Spre sfâr-
[itul examenului am plecat la Universitate s\-mi întâmpin
fiica. Spre marea mea mirare am g\sit-o într-o stare bun\
de s\n\tate, cu toate c\ gâtul ei era înc\ umflat. Fiica mi-a
povestit c\ în timpul examenului n-a sim]it nici febr\, nici
durere [i a scris bine lucrarea. Mai t=rziu profesorii au no-
tat-o cu „foarte bine”.
Înainte de a merge acas\, împreun\ cu fiica am
alergat imediat la Vl\dica, s\-i mul]umim pentru ajutor. Pe
drum starea fiicei a început s\ se înr\ut\]easc\, iar acas\
temperatura a crescut iar\[i pân\ la 40,3 de grade. În aceas-
t\ stare grea, ea a fost nevoit\ s\ stea la pat înc\ o s\pt\mâ-
n\ întreag\.
Pân\ acum nu încet\m s\-i mul]umim lui
Dumnezeu. Amândou\ în]elegem foarte bine c\ prin rug\-
ciunile Vl\dic\i Serafim, Domnul i-a d\ruit fiicei mele nu
numai câteva ore de s\n\tate, dar înc\ i-a d\ruit un an în-
treg, c\ci dac\ nu se prezenta la acest examen, nu mai avea
dreptul s\ se prezinte decât peste un an.

ALT| M|RTURIE DE AJUTOR LA EXAMENE

Poveste[te A. G. din ora[ul Sofia

De multe ori am apelat la ajutorul Vl\dic\i Serafim

[i mergeam adesea s\ m\ rog la mormântul lui. Sunt stu-
dent\ la Universitatea Sfântul Clement de Ohrida din Sofia.
Din milostivirea lui Dumnezeu [i ajutorul Vl\dic\i am luat
pân\ acum toate examenele.

160
 Primele dou\ examene din sesiunea de var\ 1993, la
„Analiz\ - partea a II-a” [i „Ecua]ii diferen]iale”, au fost
foarte importante. Ele sunt socotite la noi chiar cele mai
grele din to]i anii de studiu. M\ preg\team pentru ele cu
sârguin]\, dar frica nu se mic[ora, ci chiar se m\rea, iar în
fiecare sear\ m\ rugam din suflet lui Dumnezeu.
Mergeam foarte des la mormântul Vl\dic\i. {i mi-
nunea s-a produs> în ciuda nelini[tii mele, cu rug\ciunile
Vl\dic\i, am primit un ajutor minunat. La fiecare întrebare
a profesorului, în capul meu ,,ap\rea” r\spunsul corect.
Parc\ cineva îmi ar\ta ceea ce trebuia s\ spun. Auzind în-
treb\rile puse altor studen]i, în]elegeam c\ la multe dintre
ele nu puteam s\ r\spund. Dar, dup\ câteva minute, când
aceste întreb\ri mi-au fost puse mie, am r\spuns corect [i
imediat. Acest fapt m-a uimit foarte mult [i am în]eles foar-
te bine de unde îmi ,,veneau” aceste cuno[tin]e. Datorit\
ajutorului minunat al Vl\dic\i am primit la aceste dou\
examene notele 5 („bine”) [i 6 („foarte bine”). Mai mult,
acest [ase a fost unicul dintre to]i studen]ii care s-au pre-
zentat la examen, mul]i dintre ei fiind mai talenta]i [i mai
st\ruitori decât mine. Pentru aceast\ mil\, pentru faptul c\
sunt nu numai în anul III, ci sunt [i printre cei mai buni stu-
den]i, mul]umesc lui Dumnezeu [i Vl\dic\i Serafim.

RECUPERAREA UNOR ACTE PIERDUTE

Poveste[te L. M. din ora[ul Varna

În luna iulie 1993, am pierdut o geant\ frumoas\ în

care aveam actele pentru perfectarea apartamentului co-
operativ, cartea de economii cu suma necesar\ pl\]ii acestui
apartament. În geant\ se mai afla un calendar bisericesc [i
icoana Sfin]ilor Constantin [i Elena.

161
 Când am descoperit c\ am pierdut geanta, sup\rarea
mea nu a avut margini. M-am gr\bit la Biserica Rus\ la
Vl\dica Serafim, i-am povestit ca unui om viu durerea mea
[i m-am rugat fierbinte s\ se milostiveasc\ de mine [i s\-mi
g\seasc\ actele. Dup\ aceea am alergat la casa de economii
s\ anun] pierderea c\r]ii de economii.
Au trecut dou\ zile întregi. În timpul acesta, fiind
foarte ocupat\, m\ întorceam acas\ târziu. Totu[i, speran]a
c\ cineva îmi va anun]a g\sirea actelor pierdute nu m\
p\r\sea. A treia zi, femeia de la care închiriasem camera
mi-a spus c\ de dou\ zile m\ caut\ un b\rbat care a g\sit
actele mele. Când m-am înt=lnit cu acest om bun, mi-a dat
imediat geanta pe care o g\sise în acea sear\ trist\ în noro-
iul str\zii (în acea sear\ era o ploaie abundent\).
Toate actele erau întregi. Unele erau deteriorate de
ploaie, îns\ cel mai important document a c\rei refacere era
imposibil\, era intact. Necunoscutul, care a g\sit actele, era
un om în vârst\, dup\ toate probabilit\]ile credincios. Când
i-am d\ruit o iconi]\ ca mul]umire, fa]a acestuia s-a luminat
de fericire. Sunt absolut sigur\ c\ aceast\ mil\ neobi[nuit\
a lui Dumnezeu am primit-o în urma rug\ciunilor Vl\dic\i
Serafim.

ALT CAZ DE RECUPERARE A ACTELOR

Poveste[te I. G. M. din ora[ul Sofia

Vreo patru ani în urm\, Vl\dica Serafim a f\cut cu

mine o minune care m-a înt\rit definitiv în credin]\. Aceas-
ta s-a întâmplat în s\pt\mâna a 5-a Postului Mare. Joi dimi-
nea]a, dup\ ce am terminat rug\ciunea în fa]a icoanelor,
înainte de a merge la serviciu, am descoperit c\-mi pierdu-
sem geanta. Acolo aveam ni[te iconi]e, m\rturisirea mea

162
scris\, abonamentul [i legitima]ia de serviciu la Radio Bul-
garia. Numai Dumnezeu [tie ce emo]ii am avut în acest
timp. {tiam c\ dac\ chiar un om cinstit g\sind geanta o du-
ce la mili]ie sau la serviciul meu, aceasta va însemna c\ voi
fi concediat\ (pierderea actelor, chiar de un om credincios,
era pedepsit\ foarte aspru în acele vremuri). Complet dis-
trus\ nu [tiam ce s\ fac> s\ m\ îndrept la Biserica Sf. Apos-
tol Andrei, unde cu o sear\ înainte am fost la canonul Sf.
Andrei Criteanul, s\ caut acolo geanta mea, sau s\ m\ gr\-
besc la Biserica Rus\ la mormântul Vl\dic\i. Pe drum m-
am hot\rât s\ merg la Vl\dica. Înainte de toate am sunat la
serviciu, am anun]at dispari]ia legitima]iei [i i-am prevenit
c\ voi întârzia. A[teptând cu ner\bdare deschiderea Bise-
ricii Ruse, am coborât în cript\, am c\zut în genunchi la
mormântul Vl\dic\i [i am izbucnit în plâns. Nu [tiu cât am
stat a[a rugându-l cu lacrimi pe Vl\dica s\ m\ ajute în ne-
cazul meu. Peste ceva timp m-am lini[tit un pic [i m-am
dus la serviciu. O coleg\ mi-a spus c\ am fost c\utat\ de un
b\rbat necunoscut care a l\sat num\rul de telefon. L-am
sunat imediat [i mi-a spus c\ trebuie s\ ne întâlnim, deoare-
ce are ceva, ce trebuie s\-mi dea mie personal.
Ne-am întâlnit într-un loc fixat. Spre marea mea mi-
rare, mi-a dat geanta. Apoi, necunoscutul mi-a explicat c\
nu a vrut s\-mi lase geanta la serviciu, gândind c\ e mai bi-
ne s\ mi-o dea personal. {tia bine c\ ceea ce con]inea gean-
ta nu trebuia s\ ajung\ în mâini str\ine, deoarece aceasta
mi-ar fi adus nepl\ceri.
- Dar cum a]i reu[it s\ afla]i interiorul biroului meu?
- am întrebat eu mirat\.
Zâmbind, mi-a r\spuns>
- Sunt jurist [i [tiu cum se face aceasta.
A[a, în chip minunat, Vl\dica Serafim m-a salvat de
la o ispit\ mare.

163
„PÂN| LA URM| P|RIN}II MEI S-AU CUNUNAT”

Poveste[te M. H. din Sofia

Cu p\rere de r\u p\rin]ii mei nu erau credincio[i [i

pân\ nu demult nu erau cununa]i. Acum doi ani m-am în-
tors la credin]\ [i am în]eles cât de important este ca ei s\
se cunune ortodox. Am încercat s\-i conving [i s\-i rog s\
fac\ acest lucru, dar rug\min]ile mele au r\mas f\r\ rezul-
tat. Atunci am hot\rât s\ m\ rog în tain\ Vl\dic\i Serafim,
iar p\rin]ilor s\ nu le mai spun nimic privitor la aceast\
problem\. Eu m\ rugam Vl\dic\i ca ei s\ se cunune, iar în
adâncul sufletului nu credeam nici eu c\ aceasta se poate
întâmpla. Dar, în ciuda necredin]ei mele, Vl\dica Serafim a
f\cut o minune> pe nea[teptate p\rin]ii mei au dorit s\ se
cunune în biseric\, iar apoi mama s-a apropiat de Sfânta
Împ\rt\[anie. Din mila lui Dumnezeu, ea a început s\
mearg\ regulat la biseric\ [i s\ se împ\rt\[easc\.

***
Nu e cazul s\ scriu despre ajutorul permanent pe ca-
re Vl\dica Serafim mi-l d\ la examene, pentru c\ to]i elevii
din ora[ul Sofia au sim]it ei în[i[i ajutorul lui rapid. Despre
mine pot s\ spun c\ m\ hot\r\sc s\ m\ prezint la examene
numai dup\ o rug\ciune cu metanie la mormântul Vl\dic\i.
Odat\ nu am f\cut aceasta [i era cât pe ce s\ nu iau exame-
nul.

IZB|VIRE DE RELIGIILE DIAVOLE{TI

Un prieten apropiat al surorii mele a studiat mult re-

ligiile orientale [i filozofia. A ajuns pân\ acolo c\ a primit

164
de la draci unele „daruri” în acest domeniu. El însu[i nu în-
]elegea cine se afl\ în spatele acestor lucruri. Cel mai trist
lucru era c\ în jurul lui s-a format un grup de tineri asupra
c\rora avea o mare influen]\, dar în realitate prin el lucrau
dracii. Din nefericire, sora mea a ajuns sub influen]a lui.
Dar, slav\ Domnului, ea era botezat\ [i aceasta a ajutat-o
s\ se rup\ de el.
Când în via]a mea a ap\rut Vl\dica Serafim [i am
sim]it ajutorul lui minunat, am început s\ m\ rog lui s\-l
în]elep]easc\ pe tân\rul nefericit [i s\-l aduc\ la credin]a
ortodox\. Întradev\r, Vl\dica a f\cut o minune [i l-a izb\vit
pe acest tân\r de puterea diavoleasc\> pe nea[teptate el a
crezut, s-a botezat [i chiar a fost admis la Facultatea de
Teologie.

IZB|VIRE DE SECTA CRISHNA-I}ILOR

Poveste[te L. Z. I. din Sofia

Eu vând literatur\ duhovniceasc\ [i de mai mul]i ani

merg la Biserica Rus\. {tiu multe despre Vl\dica Serafim,
cred foarte mult în puterea rug\ciunilor lui [i de aceea ofer
sârguincios oamenilor cartea despre el.
În luna august 1993 a venit la mine o femeie ne-
cunoscut\. Era interesat\ de c\r]i duhovnice[ti, dar în mod
special de lucr\rile Arhiepiscopului Serafim. Ea mi-a expli-
cat c\ el i-a salvat fiul. Femeia mi-a povestit urm\toarele.
Pe b\iat îl cheam\ S. [i are 18 ani. Acum un an [i
jum\tate a devenit membru al sectei crishna-i]ilor din
ora[ul Sofia. Toate m\surile, pe care le-a încercat mama
pentru a-l salva, nu d\deau nici un rezultat.

165
 Acum un an, ea a început s\ mearg\ s\ se roage la
mormântul Vl\dic\i Serafim. Nefericita mam\ nu pierdea
nici o ocazie s\ se roage pentru în]elep]irea [i salvarea fiu-
lui. Odat\, pe nea[teptate, b\iatul a încetat s\-[i mai vizite-
ze crishna-i]ii. Mai mult, el a început s\ mearg\ regulat la
Biserica Ortodox\ [i s\ citeasc\ literatur\ ortodox\. Cu
drag a citit cartea despre Vl\dica Serafim. Plecând în arma-
t\, a rugat-o pe mama sa s\-i g\seac\ toate c\r]ile Vl\dic\i
[i s\ i le aduc\ la cazarm\

SALVARE DE LA CONCEDIERE

Poveste[te E. P. din ora[ul Plovdiv

În anul 1995 se a[teptau disponibiliz\ri în [coala

spitalului* ora[ului Plovdiv. Aflând despre aceasta, to]i
profesorii, care erau ortodoc[i, au scris împreun\ o scrisoa-
re Vl\dic\i Serafim, rugându-l s\ se p\streze [coala. O sin-
gur\ coleg\ nu a vrut s\ semneze scrisoarea, ea fiind evan-
ghelist\. Am aflat mai târziu c\ în cadrul [edin]ei Ministe-
rului Înv\]\mântului s-a hot\rât disponibilizarea [colii spi-
talului ora[ului {umen [i c\ se mic[oreaz\ cu dou\ treimi
personalul [colii din Sofia. În [coala din Plovdiv îns\, s-a
p\strat tot personalul [i aceast\ [coal\ continu\ s\ existe
p=n\ [i în ziua de azi - ianuarie 2000. Concedierea a atins-
o doar pe acea coleg\ care nu a vrut s\-[i scrie numele în
scrisoare.
* {colile de pe lâng\ spitale au fost înfiin]ate în Bulgaria în ultimii ani.
Profesorii acestor [coli predau copiilor, care sunt la tratament în institu]iile
sanitare.

166
 VINDECARE DE SARCOM

Poveste[te L. }. din ora[ul Ruse

Fiica mea L. s-a îmboln\vit la sfâr[itul lui 1995. În

martie 1996 i s-a pus diagnosticul de sarcom (tumoare ma-
lign\). În acela[i an au operat-o [i i-au f\cut chimioterapie,
iar în noiembrie a f\cut septicemie generalizat\ [i s-a luptat
cu moartea aproape o lun\ - pân\ în decembrie 1996. Au
fost f\cute toate combina]iile de medicamente, dar starea
feti]ei nu se stabiliza în bine. În aceast\ situa]ie f\r\ ie[ire,
cu ultima n\dejde i-am scris o scrisoare Vl\dic\i Serafim.
{i Dumnezeu mi-a auzit rug\mintea. Pe nea[teptate, fiica
mea [i-a revenit [i, cu toate c\ era foarte sl\bit\, a s\rb\torit
cu bine Na[terea Domnului în sec]ia de hematologie infan-
til\ din Plovdiv. Dar c\ stabilizarea a început în momentul
în care am scris scrisoarea Vl\dic\i Serafim, este un fapt,
care nu are explica]ie [tiin]ific\. Î]i mul]umesc }ie,
Doamne! P\ze[te-mi copilul pe tot drumul vie]ii lui!

VINDECAREA DE SPONDILIT|

M\rturia roabei lui Dumnezeu Nina A. Stepanova

:n 1997, luna decembrie deodat\ am sim]it o durere

acut\ a mijlocului, iar mai mult o febr\ ridicat\. Medicii
policlinicii raionale au stabilit c\ este vorba despre bronho-
pneumonie. Dar diagnosticul pentru durerile mijlocului nu
l-au putut stabili. Am ;ncetat s\ mai merg, mai exact nu pu-
team s\ m\ mai mi[c deloc. Am fost dus\ la @Pirogov#
pentru stabilirea diagnosticului. Acolo am stat 10 zile. Mi-au

167
f\cut o mul]ime de cercet\ri, m-au examinat cu diferite
aparate [i au stabilit c\ este vorba despre spondilit\. Aceast\
boal\ mi-a ap\rut din cauza tuberculozei. Am ;ncetat s\
mai primesc hran\ [i to]i m\ socoteau f\r\ speran]\. Stabi-
lind diagnosticul mi-au dat trimitere ;n Radun]i, unde se af-
l\ singurul sanatoriu pentru astfel de boli. Fiicele melei s-
au rugat fierbinte pentru mine [i desigur la morm=ntul Vl\-
dic\i Serafim.
:nainte de a m\ duce la Radun]i, acas\, cu binecu-
v=ntarea Vl\dic\i Fotie, m-a ;mp\rt\[it p\rintele Petru. :na-
inte de plecare am avut un vis minunat. Am mers cu nepo]i-
ca la paraclisul nostru cu hramul preacuviosului Ioan de la
Rila, atunci acolo ;nc\ se slujea. Apropiindu-m\ de u[\, ;l
v\d pe pururea pomenitul nostru Vl\dic\ Serafim, st=nd ;n-
tre u[i, cu fa]a spre noi, ;n toate ve[mintele arhiere[ti, cele
aurii. :n paraclis nu mai este nimeni, iar el este iluminat tot
de o lumin\ sclipitoare, imaterial\. V\z=ndu-l pe Vl\dic\,
am c\zut la picioarele lui, iar el m-a binecuv=ntat arhiere[-
te, cu am=ndou\ m=inile.
C=nd m-au adus la Radun]i, medicii m-au ;nt=mpi-
nat ca pe o muribund\. Fiicele m\ pl=ngeau acas\. :n sana-
toriu aveam la c\p\t=i o copie a icoanei f\c\toare de
minuni a Maicii Domnului Iverskaia-Monrealskaia, sfin]it\
prin atingerea de icoana original\. {i iat\, nea[teptat pentru
medici, am ;nceput s\-mi revin repede. Unul dintre ei chiar
mi-a m\rturisit uimirea. Eu i-am r\spuns c\ Dumnezeu i-a
;n]elep]it cum s\ m\ trateze. Peste c=teva luni am ;nceput
s\ merg [i mi-am revenit de-a binelea spre slava lui
Dumnezeu. A[a scumpul nostru Vl\dic\ Serafim m-a ajutat
prin sfintele sale rug\ciuni.

168
 VINDECAREA CANCERULUI DE PIELE
Poveste[te I. M. din Sofia
Aproape trei ani în urm\ pe spate mi-a ap\rut pe
piele o pat\ de culoare închis\, de dimensiunea unei mone-
de de 20 copeici. În iulie 1998 ea a început s\ se m\reasc\.
Acesta a fost motivul pentru care am consultat un dermato-
log care mi-a recomandat s\ m\ operez.
Dup\ opera]ie mi s-au f\cut investiga]ii. Am f\cut
dou\ consulta]ii - la Universitatea de Medicin\ din ora[ul
Varna [i la Centrul Oncologic Na]ional din Sofia. Diagnos-
ticele au fost diferite, dintre care unul era cancer de piele -
melanom malign.
Cu ajutorul [efului firmei la care lucrez am reu[it
s\-mi aranjez o c\l\torie în Germania pentru consulta]ie [i
tratament ulterior. În ziua zborului spre München, am vizi-
tat mormântul Vl\dic\i Serafim din Biserica Rus\. Din toa-
t\ inima, l-am rugat s\ ob]in\ pentru mine, de la Tat\l nos-
tru Ceresc, izb\vire de boala periculoas\ dup\ care am
scris rug\mintea mea [i pe o foi]\. În Germania s-a confir-
mat diagnosticul de care m\ temeam [i am suportat a doua
opera]ie.
Dup\ toate acestea, într-o noapte, am visat c\ iar\[i
m\ aflu în fa]a mormântului Vl\dic\i Serafim din Biserica
Rus\ [i-i cer smerit ajutorul. Deodat\ s-a auzit un zgomot.
Am ridicat capul de pe placa de marmur\ [i m-am uitat în
sus spre cruce. În dreapta ei, aplecat spre mine, st\tea
Vl\dica Serafim cu p\rul alb [i barb\ alb\.
- Nu ]i se va întâmpla nimic r\u, Iulian! - a spus el.
- Este timpul s\ te lini[te[ti [i s\ te gânde[ti la familia ta!
E[ti s\n\tos!
Spunând zâmbitor aceste cuvinte, el s-a întors ca [i
cum ar fi disp\rut dup\ verdea]a din spatele crucii. M-am
trezit emo]ionat [i vesel neputând adormi pân\ diminea]a.

169
 Mul]umesc Vl\dic\i Serafim c\ a auzit rug\ciunile
mele, mi-a lini[tit sufletul [i m-a salvat cu rug\ciunile lui!

ÎNTOARCERE LA CREDIN}| DUP| UN

AJUTOR ÎN NECAZ

Poveste[te P. V. din ora[ul Berkovi]î

Acum câ]iva ani, eu eram cu totul necredincioas\.

Am familie [i doi copii. So]ul meu R. lucra în poli]ie. În
seara zilei de 13 iunie 1990 el, împreun\ cu un coleg, se
aflau în cartierul „Belâe beriozî”. Trecând pe lâng\ o cofe-
t\rie improvizat\ într-o furgonet\, s-au oprit s\ bea o cafea.
Acolo, colegul lui s-a certat cu un [ofer oarecare. {oferul s-
a sup\rat, a ie[it [i peste pu]in timp a adus un grup întreg
de tovar\[i, cam 30 de oameni. A început b\taia. So]ul meu
putea s\ fug\, dar nevr=nd s\-[i lase colegul singur la ne-
caz, [tiind c\ acesta are trei copii mici, s-a amestecat s\-l
apere. Aceasta i-a sup\rat pe [oferi [i au început s\-l bat\
crunt [i pe so]ul meu. R. a fost b\tut cu lan]uri de fier, astfel
încât abia a r\mas în via]\.
Eu nu [tiam nimic despre cele întâmplate. În seara
aceea so]ul nu s-a întors acas\, dar aceasta nu m-a îngrijo-
rat, deoarece [i înainte se întâmpla ca el s\ fie re]inut la ser-
viciu. A doua zi am sunat la serviciul lui [i acolo am aflat
c\ i s-a întâmplat ceva r\u, dar numai în timpul vizitei la
spital am aflat tot adev\rul. Când mi-am v\zut so]ul pentru
prima dat\ dup\ acea b\taie, am le[inat. El era de nerecu-
noscut!
A r\mas în spital o lun\, iar când l-au externat ne
mai a[tepta o lovitur\ grea. A fost anun]at c\ este suspendat
[i se face o anchet\ pentru a stabili cine a fost vinovat în ce-
le întâmplate.

170
 Eram disperat\. Cum voi tr\i cu doi copii, cu so]ul
bolnav [i suspect, f\r\ mijloace, f\r\ nici o speran]\! În
aceast\ situa]ie f\r\ ie[ire Dumnezeu m-a ajutat în mod
minunat prin mijlocirea binepl\cutului Lui, Arhiepiscopul
Serafim. Vecina noastr\ M., c\reia mama i-a împ\rt\[it
nelini[tea pentru noi, i-a povestit despre Vl\dica Serafim [i
a sf\tuit-o s\ i se adreseze imediat dup\ ajutor. „Este o ispi-
t\ slobozit\ de Dumnezeu, ca s\ v\ întoarce]i la credin]\”,
- a spus mamei vecina.
A[a, pentru prima dat\ în via]\, am auzit de Vl\dica
Serafim. Am început s\ merg zilnic la mormântul lui [i v\r-
sam în fa]a lui tot necazul meu. Între timp ancheta s-a pre-
lungit… So]ul [i-a pierdut speran]a [i începuse s\ pome-
neac\ de sinucidere. Aceasta m-a alarmat [i mai mult. Oda-
t\, în decembrie, dup\ ce m\ rugasem fierbinte la mormân-
tul Vl\dic\i pentru soarta so]ului meu, mi-a venit în minte
s\-l sun personal pe [eful lui. L-am sunat [i l-am rugat la
telefon s\ termine mai repede ancheta [i s\ dovedeasc\ ne-
vinov\]ia lui R.
Dup\ dou\ zile de la aceast\ discu]ie a venit procu-
rorul militar general. El a aflat despre caz, a vrut s\ cercete-
ze personal datele anchetei [i, convingându-se c\ so]ul meu
[i colegul lui sunt nevinova]i, a ordonat s\-i îndrept\]easc\.
Nu a trecut nici o s\pt\mân\ [i amândoi au fost chema]i
iar\[i la serviciu [i desp\gubi]i pentru perioada anchetei.
Sunt sigur\ c\ aceast\ nea[teptat\ schimbare a lucrurilor,
care este o adev\rat\ minune, a avut loc datorit\ rug\ciuni-
lor Vl\dic\i Serafim! El nu numai c\ a izb\vit familia noas-
tr\ de mare necaz, dar ne-a ar\tat [i drumul spre credin]\.
{i so]ul s-a întors la credin]\, ne-am cununat în biseric\, iar
eu p=n\ acum merg regulat la mormântul iubitului meu
Vl\dica cu mul]umire [i credin]\ deplin\ în puterea ap\r\rii
lui în fa]a lui Dumnezeu.

171
 ÎNAPOIEREA VALORILOR FURATE

Poveste[te J. A. din ora[ul Svilengrad

Locuiesc în provincie. În 1991 am avut mari nepl\-

ceri> pe nedrept am fost condamnat\ s\ pl\tesc o sum\ ma-
re de bani. Pentru c\ nu aveam posibilitatea s\ câ[tig aceas-
t\ sum\ în Bulgaria, am hot\rât s\ încerc într-un fel oareca-
re s\ m\ ocup de comer] [i am aranjat o c\l\torie în Germa-
nia. La 14 octombrie, în drum, m-am oprit în Sofia [i am
l\sat ma[ina în fa]a unui restaurant, unde m\ gândeam s\
m\nânc. Nefiind obi[nui]i înc\ cu furturile de acest fel, am
l\sat geanta pe bancheta ma[inii. În geant\ aveam pa[apor-
tul, viza, permisul de conducere, dou\ monezi scumpe de
aur învelite într-un [erve]el alb, portofelul, în care ascunse-
sem 1000 de m\rci germane [i biletele de tren în valoare de
aproape 2000 de m\rci, toate valorile pe care contam s\
încep lucrul. Ie[ind din restaurant, am v\zut cu groaz\ c\
parbrizul era spart, iar geanta a disp\rut. Am sunat la poli-
]ie, apoi complet disperat\ am mers la Biserica Rus\ la
mormântul Vl\dic\i Serafim, c\utând ajutor [i mângâiere.
De ap\rarea rug\ciunilor lui [tiam demult. El era ultima
mea speran]\. {i ajutorul Vl\dic\i Serafim nu a întârziat! În
aceea[i zi am fost anun]at\ c\ geanta mea a fost g\sit\
aruncat\ în curtea unei case din cartierul „Lozene]”. Am
mers imediat la adresa ar\tat\. Mi s-a înapoiat geanta [i
spre marea mea mirare în ea am g\sit portofelul meu, to]i
banii [i biletele pentru trenul interna]ional. Când plecam,
st\pânii mi-au ar\tat locul unde au g\sit geanta. M-am
oprit [i am început atent s\ îndep\rtez frunzele c\zute ce
acopereau p\mântul. Spre imensa mea bucurie [i mirare,
am g\sit acolo nu numai unele lucruri m\runte c\zute din
geant\, dar [i [erve]elul alb cu cele dou\ monede de aur
învelite în el. În acest fel, toate valorile mele au fost g\site!

172
St\team stupefiat\ de bucurie [i nu-mi venea s\ cred ochi-
lor. Primul lucru pe care l-am f\cut - am mers la mormântul
Vl\dic\i Serafim [i i-am mul]umit. Cu rug\ciunile lui am
reu[it nu numai s\-mi pl\tesc datoria, dar [i treburile mi-au
mers mai bine, iar eu acum îmi între]in lini[tit\ familia.

ÎNDEPLINIREA UNEI DORIN}E TAINICE

La mormântul Vl\dic\i Serafim o femeie de vârst\

mijlocie mi-a povestit urm\toarele>
Eram înc\ student\, când mi s-a povestit prima dat\
despre puterea minunat\ a rug\ciunilor Vl\dic\i Serafim.
{tiind aceasta, am venit s\-l rog despre ceva tainic [i
important pentru mine. Este vorba despre faptul c\ mi-au
murit [ase copii la rând. În sfâr[it, am înfiat un b\iat [i l-am
crescut. Acum este mare [i c\s\torit. Dar îmi doream foarte
mult s\ am un copil al meu. Atunci am venit la mormântul
Vl\dic\i Serafim [i l-am rugat s\ mijloceasc\ pentru mine
s\ nasc un copila[. La scurt timp dup\ aceasta am n\scut o
feti]\ s\n\toas\.
Mai târziu, când a împlinit 17 ani, fiica mea s-a îmboln\-
vit [i trebuia s\ suporte o opera]ie la rinichi. Medicul mi-a
spus s\ m\ a[tept la ce-i mai r\u, opera]ia era grea [i
periculoas\. Atunci iar\[i am venit aici [i m-am rugat
dezn\d\jduit\. Opera]ia a decurs bine, fiica mea [i-a
revenit de tot< acum înva]\ [i lucreaz\ peste hotare. Pentru
aceste dou\ dorin]e tainice m-am rugat eu, iar pentru alte
lucruri m\runte n-am vrut s\-l deranjez pe acest om sfânt.
Dar vin adesea aici s\-i mul]umesc. Imediat dup\ ce s-a
n\scut co-pilul, am venit la Vl\dica Serafim cu flori [i o
lumânare s\-i spun> mul]umesc!

173
 POVESTIRILE MONAHULUI K.

Cine este Dumnezeu mare, ca Dumnezeul nostru?

Tu e[ti Dumnezeu Carele faci minuni. (Ps. 76, 13) - a[a î[i
începe povestirea monahul K.

Împreun\ cu prietenul meu am hot\rât s\ ne plim-

b\m. Ne-am îndreptat spre o mân\stire. Acolo am cunoscut
o monahie în v=rst\. În discu]ie am sim]it c\ pot avea încre-
dere în ea [i, fiind singuri, i-am m\rturisit deschis triste]ea
mea c\ via]a pentru mine nu are nici un sens , m\ simt
nefericit, cu toate c\ am de toate la ce pot visa oamenii, c\
nimic p\mântesc nu m\ mul]ume[te. Monahia m-a sf\tuit
s\ merg la mormântul Arhiepiscopului Serafim, s\ m\ rog
lui ca unei persoane vii [i el m\ va ajuta s\-mi rezolv sufe-
rin]ele interioare. Am îndeplinit imediat sfatul monahiei [i
am mers la mormântul Vl\dic\i Serafim. Acolo, cu lacrimi
m-am rugat lui, ca unui viu, s\-mi ajute s\ în]eleg sensul
vie]ii. Deodat\, în fa]a mea a ap\rut în realitate o cruce, iar
în sufletul meu s-a rev\rsat o putere neobi[nuit\, pace [i un
fel de bucurie necunoscut\. Mi s-au deschis ochii duhovni-
ce[ti [i mi-a devenit deodat\ clar sensul existen]ei întregi.
Cui s\-i mul]umesc pentru toate acestea? Cine din savan]i
sau scriitori mi-au dat o astfel de bucurie [i în]elegere, pal-
pabile? Am g\sit ceea ce c\utam [i am dobândit un nou
pov\]uitor ceresc care mi-a dat mai mult\ minte [i în]elep-
ciune decât to]i în]elep]ii lume[ti. Atunci, mi se potriveau
cuvintele apostole[ti> C\ci era]i ca ni[te oi r\t\cite, dar v-
a]i întors acum la P\storul [i la P\zitorul sufletelor voastre
(I Petru 2, 25). De atunci am sim]it nevoia s\ vizitez mor-
mântul Vladic\i Serafim cu orice ocazie [i bucuria mea în

174
urma acestor vizite era incomparabil\ cu orice bucurie
p\mânteasc\. În scurt timp mi-am dat seama c\ am uitat de
c\r]ile mele [tiin]ifice, iar eu visez s\ ajung monah...

***

Dup\ întâmplarea din via]a mea, sus povestit\, am

continuat s\ tr\iesc în lume, dar cu un sentiment trist, ca
izgonit din Rai. Odat\, dup\ rug\ciune la mormântul
Vl\dic\i ,,al meu”, în sufletul meu a ap\rut dorin]a s\-l
cunosc pe cel mai credincios ucenic al s\u, arhimandritul
P., care locuia în m\n\stirea de maici înfiin]at\ de Vl\dica.
M-am îndreptat într-acolo. La intersec]ia str\zii „Alabin”
cu bulevardul „Vito[a”, la culoarea verde, am traversat îm-
preun\ cu al]i pietoni. Pe nea[teptate culoarea verde s-a
schimbat în ro[u. În jurul meu nu se mai afla nimeni. În
dreapta [uvoiul de automobile [i tramvaiul. În]elegând situ-
a]ia, am început s\ strig> ,,Vl\dic\, ajut\-mi!” M-am arun-
cat înainte. S-a auzit scâr]âitul frânelor… M-am trezit în-
tins la p\mânt. Lâng\ mine ro]ile tramvaiului, iar lâng\ cap
[i mâinile întinse un automobil. Geanta era la distan]\ într-
o parte. Slav\ Domnului, printr-o minune am r\mas viu!
Numai c\ simt durerea. Genunchii sunt zgârâia]i, în palme
se prelinge sângele. Dar la spital nu am mai mers, pentru c\
rana mea sufleteasc\ era mult mai dureroas\. Îmi amintesc
adesea de aceast\ întâmplare [i m\ întreb> dac\ nu m\
adresam Vl\dic\i, mai r\mâneam în via]\? Nu cred…

***
Am primit binecuvântare s\ intru la Academia Teo-
logic\. Nu vroiam s\ ajung student, dar, neîndr\znind s\
fac voia mea, am hot\rât s\ merg la mormântul Vl\dic\i [i
l-am rugat s\-mi ajute [i s\-L roage pe Domnul ca s\-[i

175
arate voia Lui. Am început s\-mi adun dosarul. O piedic\
serioas\ s-a descoperit a fi faptul c\ atestatul de studii me-
dii a fost distrus. Am mers la [coala unde am înv\]at înain-
te, s\ fac rost de un duplicat. Tocmai atunci se completau
atestatele pentru proaspe]ii absolven]i ai gimnaziului. Spre
fericirea mea, ,,întâmpl\tor” s-a aflat un formular în plus.
Mai mult, directorul adjunct, în mod nea[teptat a fost de
acord s\ se completeze acest formular pentru mine. În timp
ce completa actul, func]ionara m-a întrebat> ,,În]elege]i c\
acest atestat este pentru dumneavoastr\ o adev\rat\ minu-
ne? În asemenea cazuri trimitem datele la mili]ie, unde
timp de un an se ancheteaz\ cazul [i se caut\ documentul.
Apoi, într-un ziar oficial se declar\ nulitatea atestatului.
Pl\ti]i o amend\ mare [i depune]i o cerere la Ministerul
Înv\]\mântului [i dup\ admiterea cererii vi se poate elibera
duplicatul. Dumneavoastr\, îns\, ast\zi ve]i primi un
exemplar original.” Aceast\ minune cu rug\ciunileVl\dic\i
Serafim mi-a ar\tat voia lui Dumnezeu [i mi-a alungat
nedorin]a de a fi student.

***

Citind despre nevoin]ele binepl\cu]ilor lui

Dumnezeu, mi-a ap\rut o dorin]\ mare s\ urmez cele citite.
Astfel încât dormeam pe un pat comod [i moale, am înce-
put s\ caut scânduri, s\-mi fac un pat de lemn, dar nu pu-
team s\ le g\sesc. Cu aceast\ problem\, ca întotdeauna, m-
am adresat Vl\dic\i Serafim [i l-am rugat s\-mi ajute. În
curând colegul meu a intrat în camer\ spunând> ,, Am l\sat
în curte ni[te scânduri, pe care, dac\ ai nevoie, ia-le, altfel
le arunc.” Am alergat ca o s\geat\. A ap\rut o alt\ grij\> nu
aveam fier\str\u ca s\ le tai la dimensiunea potrivit\. Dar
când le-am aranjat am constatat c\ ,,tâmplarul nev\zut” le-

176
a t\iat exact c=t trebuia, iar eu cu lacrimi în ochi i-am
mul]umit de bucurie.

***

Fiind student la Academia Teologic\, am trecut printr-o

ispit\ serioas\. Mi se puneau tot felul de piedici s\ nu m\
lase s\ înv\]. Pe nea[teptate am primit un anun] de
mobilizare militar\. Dirigintele anului nostru mi-a explicat
între patru ochi c\ aceasta se face inten]ionat ca s\ m\ înde-
p\rteze for]at din Academie. Ca de obicei, cu am\r\ciune
am alergat la mormântul Arhiepiscopului Serafim [i mi-am
v\rsat înaintea lui durerea. Dup\ aceea m-am dus la Cen-
trul militar teritorial [i am prezentat cita]ia. Nu [tiu de ce
am fost întâmpinat cu cuvinte ciudate> ,,A, dumneavoastr\
sunte]i?… Este chiar acela?!” Func]ionarii au început s\ se
agite vizibil în leg\tur\ cu apari]ia [i actele mele. Nu am
auzit discu]ia lor. V\zând gratiile de fier ce m\ înconjurau,
am sim]it pe frunte pic\turi reci de transpira]ie. A trecut
ceva timp. Deodat\ se deschide pe nea[teptate un ghi[eu [i
o mân\ cu o amabilitate insistent\ îmi întinde… o cutie
deschis\ de bomboane. Apoi, înapoindu-mi actele cu multe
scuze pentru deranj, mi-au declarat c\ am fost chemat doar
pentru o adeverin]\ [i luându-[i r\mas bun nemilit\re[te,
mi-au spus amabil> ,,La revedere!” {i a[a am plecat. Din
cauza emo]iilor am ie[it f\r\ nici o putere. Ce s-a întâmplat
acolo în\untru, în spatele u[ii [i cum se explica schimbarea
atitudinii nu-mi este cunoscut pân\ acum. Îmi este clar un
singur lucru, c\ de mobilizarea militar\ m-au salvat rug\-
ciunile stare]ului meu iubit.

***

177
 Munca încordat\ la mân\stire nu mi-a permis s\ m\
preg\tesc pentru examenul la Tâlcuirea Sfintei Scripturi a
Vechiului Testament. Dar totu[i am primit binecuvântare s\
m\ prezint [i m-am dus plin de fric\, c\ m\ voi tr\da nu nu-
mai pe mine, dar [i pe fra]ii [i p\rin]ii mei duhovnice[ti.
Numai Dumnezeu [i Vl\dica Serafim [tiau despre necazul
meu [i îi rugam s\ fac\ o minune, fiind con[tient c\ ea nu
este posibil\ din cauza nevredniciei mele. Colegii mi-au
spus c\ la conspect se mai adaug\ una dintre întreb\rile
suplimentare, despre care auzeam prima dat\. Cineva mi-a
dat r\spunsurile acestor întreb\ri suplimentare [i am înce-
put s\ citesc prima pagin\. Abia întorc=nd-o, a ie[it profe-
sorul. În fa]a cabinetului eram singur. Nu prea vroiam s\
intru, dar alt\ ie[ire nu aveam. Am tras un bilet [i spre
bucuria mea, a doua întrebare era chiar aceea pe care toc-
mai am apucat s\ o citesc. Mi-au dat Biblia în limba ebrai-
c\ de unde trebuia s\ citesc textul. Eu [tiam doar câteva
litere ebraice… A[teptam dezlegarea nepl\cut\, dar inevi-
tabil\. Au intrat înc\ doi profesori la aceast\ disciplin\. {i
iat\ c\ a venit rândul meu, trebuia s\ citesc în limba ebrai-
c\. Mi-au spus s\ nu m\ jenez. În asemenea situa]ii f\r\
ie[ire numai Vl\dica îmi ajuta [i am început iar s\ m\ rog
lui. În con[tiin]a mea a început deodat\ s\ se contureze un
cuvânt necunoscut mie [i l-am pronun]at în [oapt\. Profe-
sorul a dat afirmativ din cap. Dup\ primul cuvânt a ap\rut
al doilea, al treilea [i a[a textul întreg. Chiar mi s-a repro[at
de ce m\ jenez f\r\ motiv dac\ cunosc atât de bine textul.
Dup\ aceasta, ca într-un film, pluteau în memoria mea
explica]iile profesorului din timpul cursului [i am început
s\ le reproduc, în speran]a c\ se refer\ la textul citit. S-a
dovedit a fi într-adev\r a[a. Profesorul a fost foarte mul]u-
mit c\ am reprodus atât de exact explica]iile lui. La întreba-
rea a doua am povestit ce am citit pe hol [i am fost oprit în
momentul în care cuno[tin]ele mele s-au epuizat.

178
 ***

Dup\ o munc\ lung\ [i grea sub ploaie, la începutul

Postului Na[terii am sim]it dureri t\ioase în regiunea bur]ii.
Medicii locali, superficiali, m-au lini[tit spunând c\ e o r\-
ceal\ [i mi-au repro[at c\ m\ ocup prea mult de s\n\tatea
mea. Dar organismul meu a refuzat s\ mai primeasc\ hran\
[i starea mea se înr\ut\]ea. Am fost nevoit s\ chem salva-
rea. Consultându-m\, îngrijora]i de starea mea, au hot\rât
s\ m\ opereze imediat. Mi-am dat seama c\ m\ aflu între
via]\ [i moarte [i am început s\ m\ rog st\ruitor iubitului
meu Arhiepiscop Serafim, l\sându-m\ cu totul în mâinile
lui. Când mi-am revenit dup\ anestezie, am în]eles c\ burta
îmi este t\iat\, iar în rana necusut\ sunt puse dou\ drene.
Aceasta m-a convins înc\ o dat\ de periculozitatea situa]iei
în care m\ aflu. Din cauza sl\biciunii nici nu puteam ridica
mâinile. În timpul efectu\rii vizitei la bolnavi, prin saloane,
medicii s-au uitat la unghiile degetelor de la mâini [i pi-
cioare - c\utau primele simptome de moarte. Dar cu rug\-
ciunile Vl\dic\i Serafim am început s\-mi recap\t puterile.
Odat\, în timpul vizitei, medicul mi-a spus> „Ai trecut
peste linia mor]ii. F\r\ dubii e[ti un om al lui Dumnezeu.
Cu tine s-a f\cut o minune pentru c\ nici unul dintre medici
nu credea c\ vei r\mâne în via]\.” Chirurgul, care m-a ope-
rat, a dorit s\ discute cu mine, când m\ voi sim]i mai bine.
M-a rugat s\-i povestesc tot ce [tiu despre Sfântul Serafim.
Am g\sit pentru el cartea despre Sfântul Serafim de Sarov
[i i-am dat-o. Doctorul mi-a întors-o, spunând, c\ m-a
întrebat despre Arhiepiscopul Serafim, care nu este canoni-
zat. A ad\ugat c\ familia lui îl consider\ pe Vl\dica
Serafim sfânt [i f\c\tor de minuni, adesea vizitând cripta
lui.

179
 ***

În acest timp, al\turi de mine, în spital st\tea un grav

bolnav de hemoragie la esofag. De câteva ori i s-a f\cut
perfuzie, dar hemoragia nu se oprea. Medicul, care-l trata
(atunci înc\ ateu), se lupta cu abnega]ie pentru via]a bolna-
vului [i nu pleca de lâng\ patul lui. D\ruirea doctorului
ateu era înduio[\toare. Era o îndeplinire adev\rat\ a porun-
cilor evanghelice [i ea n-a r\mas f\r\ r\splat\ de sus. Fiind
neputincios, nu puteam s\-l ajut cu nimic, ci doar ceream
sincer Domnului [i Vl\dic\i Serafim s\-i miluiasc\ [i pe
doctor [i pe bolnav. Dup\ miezul nop]ii, medicul, pierzând
orice speran]\, a spus> ,,Dac\ Dumnezeu exist\, numai El
poate s\-l ajute”. Eu am r\spuns> ,,Doctore, fi]i sigur,
Dumnezeu exist\ [i El îl va ajuta.” Nu [tiu de ce, dar cre-
deam cu t\rie c\ Vl\dica Serafim nu-l va l\sa [i pe el f\r\
ajutor. Medicul a ie[it, dar s-a întors curând. Am observat
c\ apropiindu-se de patul bolnavului, el a încetinit pa[ii,
apoi s-a oprit nedumerit. Bolnavul st\tea lini[tit. Hemora-
gia s-a oprit. Aceast\ minune l-a f\cut pe medic s\ cread\
cu înfl\c\rare în Dumnezeu.

***

Mân\stirea în care tr\iesc avea nevoie de o camio-

net\. M-am adresat conducerii eparhiale. Acolo mi-au pri-
mit cererea, dar mi-au spus c\ aproape nu sunt speran]e,
c\ci ei în[i[i s-au adresat cu aceea[i rug\minte Ministerului
Transporturilor atât pentru ei, cât [i pentru alte mân\stiri
mari, dar cererile r\m=neau nesatisf\cute. Nu puteam face
nimic altceva decât s\ m\ îndrept la mormântul Vl\dic\i
Serafim, rugându-l s\ aranjeze totul dup\ voia lui
Dumnezeu. Au trecut câteva luni. M\ obi[nuisem cu gân-
dul c\ cererea mea este uitat\ [i aruncat\, cum se întâmpl\

180
adesea. Nu aveam pe nimeni care s\ se apuce s\ mijloceas-
c\ pentru noi, decât numai singur Vl\dica Serafim. Deoda-
t\, primim o telegram\ urgent\, chemându-ne s\ primim
ma[ina cerut\. Dup\ aceea cei din conducerea eparhial\ m\
rugau s\ intervin prin ,,leg\tura mea”, f\cându-le [i lor rost
de o astfel de camionet\. Nici n-am încercat s\ le explic
nimic, [tiind c\ nu m\ vor crede, dac\ le voi spune cine este
,,leg\tura mea”.
Pân\ acum am senza]ia c\ acest dar l-am primit din
cer.

***

Într-o sâmb\t\ trebuia s\ plec în provincie. Toate

sta]iile de autobuz erau arhipline. Era o ploaie toren]ial\ [i
eram trist c\ nu am putut ajunge la autobuze, c\ci oameni
mai puternici m\ împingeau [i eu r\mâneam în urm\.
Atunci am început s\ m\ rog sârguincios Arhiepiscopului
Serafim [i ucenicului lui, Arhimandritul Panteleimon, ce-
rându-le ajutor de sus. Cum m-am rugat, în fa]a mea, parc\
pentru mine, s-a oprit un autobuz luxos [i complet gol. Am
urcat [i am c\l\torit singur [i gratuit!

***

Aveam de f\cut o c\l\torie lung\ [i de neamânat cu

trenul. Erau ultimele minute, deja întârziam. Când am urcat
în autobuz, am observat c\ mi-am pierdut m\t\niile.
Doamne, iart\-m\! Vl\dica Serafim, ajut\-m\! Am hot\rât,
totu[i, s\ nu plec f\r\ m\t\nii [i am coborât din autobuz.
Le-am g\sit acolo, unde b\nuiam. Dar în]elegeam c\ nu
mai putea avea loc c\l\toria care pentru mine era neap\ra-
t\. Iar\[i m-am adresat Vl\dic\i. În acest timp a tras alt
autobuz. F\r\ s\-mi dau seama, am urcat [i m-a dus pân\ la

181
gar\. În gar\ am v\zut c\ trenul sta]iona. Cineva a strigat c\
trenul m\ a[teapt\ pe mine. Am urcat f\r\ bilet [i trenul a
pornit imediat. Am mers urgent s\ caut controlorul s\ pl\-
tesc amenda, iar controlorul m-a întâmpinat amabil, m-a
lini[tit [i m-a dus într-un compartiment comod f\r\ s\-mi
ia bani.

Minunate sunt lucrurile Tale Doamne !

(Veridicitatea celor sus amintite o confirm cu con[tiin]a

mea monahal\).

182
 PROSL|VIREA
SF+NTULUI IERARH
SERAFIM (SOBOLEV)
F|C|TORUL DE MINUNI
DIN SOFIA

183
184
 SCRISOAREA PREACUVIO{IEI SALE EGUMENA
SERAFIMA {I A SOBORULUI M|N|STIRII DE MAICI
ACOPER|M+NTUL MAICII DOMNULUI, REFERITOR LA
PROSL|VIREA BISERICEASC| LOCAL| A
ARHIEPISCOPULUI SERAFIM (SOBOLEV).

Preasfin]iei Sale Fotie, episcop de Triadi]a,

:nt=ist\t\torul Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din
Bulgaria

30. XI/13.XII.2001
Pomenirea sf. ap. Andrei cel :nt=i Chemat
Sofia, Kneajevo

Preasfin]ia Voastr\,

:n ajunul cinstirii anivers\rii a 120 de ani de la na[-

terea p\rintelui nostru duhovnucesc [i ;ntemeietorul sfintei
noastre m\n\stiri, pururea pomenitul arhiepiscop Serafim
(Sobolev), Vi se adreseaz\ soborul m\n\stirii de maici
Acoper\m=ntul Maicii Domnului din Kneajevo.
Conduc=ndu-ne dup\ porunca con[tiin]ei noastre [i
sentimentul datoriei fie[ti, con[tientiz=nd pe deplin nevred-
nicia personal\, noi V\ rug\m cu cinste s\ binecuv=nta]i si
s\ s\v=r[i]i multdorita prosl\vire a avvei al nostru, ar-
hiepiscopul Serafim (Sobolev), minunatul slujitor al lui

185
Dumnezeu, rug\tor smerit [i ;naintev\z\tor, ap\r\tor necl\-
tinat al sfintei Ortodoxii. Noi credem, c\ pentru prosl\virea
lui local\, sunt ;ndeplinite toate condi]iile biserice[ti> cre-
din]\ ortodox\ irepro[abil\, via]\ sf=nt\ conform\ virtu]ilor
evanghelice, prosl\virea de Dumnezeu prin facerea de mi-
nuni, cinstire nesf=r[it\ din partea poporului.
Via]a [i ;nv\]\turile arhiepiscopului Serafim nu pot
fi separate de existen]a sfintei noastre m\n\stiri. Noi cre-
dem c\ ;nfiin]area, ;nt\rirea [i cre[terea ei ;n anii regimului
ateu totalitar au fost o adev\rat\ minune a Vl\dic\i Sera-
fim. Ap\rarea rug\ciunilor lui s-a manifestat deosebit de
viu, c=nd, cu 33 de ani ;n urm\ noi nu am primit introduce-
rea noului calendar pentru slujbe ;n Biserica Bulgar\ loca-
l\. Aceast\ ;nnoire bisericeasc\ a fost un act crucial, s\v=r-
[it din motive ecumenice declarate oficial [i de asemenea a
fost si o nou\ lovutur\ asupra unit\]ii liturgice a bisericilor
ortodoxe locale, rupt\ ;nc\ din anii 20 al secolului trecut.
Iar noi [tim cu to]ii, c\ una din cele mai importante ;nv\]\-
turi ale arhiepiscopului Serafim l\sat\ fiilor duhovnice[ti a
fost s\ nu aib\ nimic comun cu erezia ereziilor, ecume-
nismul.
:n istoria bisericii prosl\virea local\ a fost o practic\
obi[nuit\ [i avea loc cu binecuv=ntarea arhiereului eparhial
;n cadrul eparhiei lui, mai ales ;n cazurile, c=nd era vorba
de prosl\virea bisericeasc\ a unui om sf=nt, nevoitor sau
;ntemeietor de m\n\stire, aflat\ ;n aceast\ eparhie. Ca ;n-
t=ist\t\tor al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din Bulgaria
;n puterea Preasfin]iei Voastre este a hot\r; [i s\v=r[i pro-
sl\virea local\ a p\storului lui Hristos, plin de dragoste [i
autojertfire, arhiepiscopul Serafim, lumin\tor nestins al
Ortodoxiei.

186
 Prosl\virea bisericeasc\ a Vl\dic\i Serafim va fi
m\rturie [i ;nt\rire a prosl\virii, cu care Dumnezeu :ns\[i
;l prosl\ve[te pe slujitorul S\u credincios de o jum\tate de
secol de la sf=r[itul lui. Noi credem, c\ ea va fi [i exprima-
rea preg\tirii noastre s\ urm\m ;nv\]\turilor lui duhovni-
ce[ti [i s\ p\str\m cu sfin]enie adev\rurile credin]ei ortodo-
xe, l\sate nou\ de sfin]ii [i purt\torii de Dumnezeu p\rin]i.
Prin prosl\virea bisericeasc\ a pururea pomenitului
arhiepiscop Serafim (Sobolev) va fi adus\ laud\ [i mul]u-
mire lui Dumnezeu ;n Treime Unit [i ;ntru sfin]ii S\i pros-
l\vit.
Cu supunere [i n\dejde a[tept\m hot\r=rea arhip\s-
toral\ a Preasfin]iei Voastre .
V\ s\rut\m dreapta [i v\ cerem sfintele Voastre ru-
g\ciuni.

Ale Preasfin]iei Voastre nevrednice fiice ;n Domnul>

Egumena Serafima cu surorile.

187
 R|SPUNSUL PREASFIN}IEI SALE FOTIE, EPISCOP DE
TRIADI}A.

Preacuvio[iei sale egumena Serafima

[i soborului m\n\stirii de maici
Acoper\m=ntul Maicii Domnului, Kneajevo, Sofia

25.XII.2001/7.I.2002
Na[terea dup\ trup a Domnului,
Dumnezeului [i M=ntuitorului nostru Iisus Hristos

Preacuvio[ia voastr\, cinstite surori,

Mila lui Dumnezeu s\ fie cu voi!

:n r\spuns la scrisoarea voastr\ din 30.XI/13.XII.2001,

cu bucurie v\ anun]\m, c\ prin hot\r=re [i binecuv=ntare
arhiereasc\, prosl\virea bisericeasc\ local\ a pururea po-
menitului nostru p\rinte, arhiepiscopul Serafim (Sobolev)
va fi s\v=r[it\ ;n catedrala episcopal\ Adormirea Maicii
Domnului din Sofia la 12/25 [i 13/26 februarie a acestui an.
Programul slujbelor r=nduite pentru aceste dou\ zile
va fi comunicat la timp.
Cer=ndu-v\ sfintele voastre rug\ciuni, r\m=n ;n dra-
gostea lui Hristos smeritul vostru rug\tor>

† Fotie, episcop de Triadi]a

188
 CUPRINS

Prefa]\ ................................................................................. 7

I. CUVINTE {I POVESTIRI DESPRE VIA}A

ARHIEPISCOPULUI SERAFIM

Cuvânt de amintire al arhimandritului Panteleimon

(Stari]kii) la un an dup\ moartea arhiepiscopului Serafim
(Sobolev) ......................................................................................... 13
Cuv=nt la prohodul Inalt Preasfin]itului arhiepiscop
Serafim ]inut la 16.02/1.03.1950 în biserica rus\ Sfântul Nicolae,
f\c\torul de minuni, de c\tre arhimandritul Panteleimon
(Stari]ki) ......................................................................................... 33
Cuv=nt la prohodul Inalt Preasfin]itului arhiepiscop
Serafim ]inut la 16.02/1.03.1950 în biserica rus\ Sfântul Nicolae,
f\c\torul de minuni, de c\tre arhimandritul Panteleimon
(Stari]ki) ......................................................................................... 37
Chipul duhovnicesc [i sfaturile p\rinte[ti ale pururea
pomenitului arhiepiscop Serafim ................................................. 43

II. ÎNV|}|TURI DESPRE HARUL SFÂNTULUI DUH ÎN

LUCR|RILE ARHIEPISCOPULUI SERAFIM

:nv\]\turi despre Harul Sf=ntului Duh ;n lucr\rile

arhiepiscopului Serafim ................................................................ 55

189
 III. ÎNV|}|TURILE ARHIEPISCOPULUI SERAFIM

Cuv=ntul, ]inut de arhimandritul Serafim (Sobolev),

rectorul seminarului din Simferopol, la numirea lui ca episcop de
Liubensc .......................................................................................... 81
Trebuie oare ca Biserica Ortodox\ Rus\ s\ participe la
mi[carea ecumenic\? ..................................................................... 86
Despre stilul nou [i stilul vechi ....................................... 113
Despre bl=nde]e [i smerenie ........................................... 130

IV. MINUNILE ARHIEPISCOPULUI SERAFIM DUP|

MOARTE

Minunile arhiepiscopului Serafim dup\ moarte .......... 141

V. PROSL|VIREA SF+NTULUI IERARH SERAFIM

(SOBOLEV) F|C|TORUL DE MINUNI DIN SOFIA

Scrisoarea Preacuvio[iei Sale egumena Serafima [i a

soborului m\n\stirii de maici Acoper\m=ntul Maicii Domnului,
referitor la prosl\virea bisericeasc\ local\ a arhiepiscopului
Serafim (Sobolev) ......................................................................... 185
R\spunsul Preasfin]iei Sale Fotie, episcop de Triadi]a .. 188
Cuprins ............................................................................ 189

190
,ICIVOMIXAM NAOI IHRAREI II}NIFS
I{ LUROTISIRUTR|M EIREHCILG
,)VELOBOS( MIFARES
IEIXODOTRO IIROT|R|PA

191
Via]a, minunile [i ;nv\]\turile sf=ntului ierarh
Serafim (Sobolev) - 192 p.

FORMAT 16/61X86, CD nr. 8

ISBN 973-86321-0-2

Tradus\ din limba rus\, tehoredactat\ [i tip\rit\ ;n>

M\n\stirea Adormirea Maicii Domnului
Str. Televiziunii, Nr. 13, Sector 6
Bucure[ti - 2003

192