Paralela intre expertiza contabila si controlul financiar- contabil

Expertiza contabilă este o activitate depusă de o persoană autorizată de lege

pentru reconstituirea realităţii unei operaţii de natură economică şi/sau financiară, pe
baza cercetării documentelor, datelor şi informaţiilor de contabilitate. Expertiza este
prin excelenţă o lucrare personală şi critică, cuprinzând numai rezultatul examinării
faptelor din punctul de vedere al exactităţii formale şi materiale şi părerea expertului
asupra cauzelor şi efectelor în legătură cu obiectul supus cercetării sale.
Expertul contabil, pentru a putea efectua expertize contabile judiciare, trebuie să
fie membru al Corpului, înscris în Tabloul Corpului, care se publică anual în Monitorul
Oficial al Romaniei. Orice solicitant de expertize contabile are dreptul să contacteze pe
oricare dintre experții contabili nominalizati în Monitorul Oficial al Romaniei. În raportul
direct dintre solicitantul expertizei contabile și expertul contabil, acesta din urmă
trebuie să se legitimeze cu carnetul de expert contabil, vizat la zi.
Cum, în majoritatea cazurilor, expertizele contabile sunt lucrări cu caracter de urgență,
mai ales pentru solicitanți, contactarea experților contabili trebuie să fie o subetapă
distinctă și premergătoare numirii experților contabili, pentru a nu se prelungi
nejustificat perioada necesară elaborării expertizelor contabile.
Solicitantul expertizei contabile trebuie să se asigure în prealabil că expertul
contabil contactat are disponibilitatea să efectueze expertiza contabilă ce urmează a fi
solicitată.
Expertizele contabile judiciare pot fi dispuse numai de către organele îndreptățite
de lege pentru administrarea probei cu expertiza.
Conform codului de procedură civilă, art 201-214, instanțele de drept civil, atunci
când consideră necesar să cunoască părerea unor experți contabili, pot numi, la cererea
părților sau din oficiu, unul sau trei experți contabili, prin Încheiere de sedință, care
trebuie sa cuprindă:
 numele expertului contabil/experților contabili numiți din oficiu sau la cererea
părților în proces
 obiectivele (intrebările) la care expertul trebuie să răspundă. Acestea trebuie să
fie formulate, concis, fără echivoc, și fără a se solicita expertului contabil să se
pronunțe asupra încadrărilor legale ale faptelor supuse judecății
 termenul în care trebuie să se efectueze expertiza contabilă, ținându-se seama de
faptul că raportul trebuie depus la instanța care a dispus-o cu cinci zile înainte de
termenul de judecată. Dacă termenul inițial este considerat de către expert
inadecvat, expertul contabil este îndreptățit să solicite instanței un termen
adecvat, minim necesar pentru efectuarea expertizei contabile judiciare.
 În cazul expertizelor contabile judiciare dispuse în dosarele penale, numirea
expertului contabil se face prin Ordonanță de numire, emisă de organul de cercetare sau
de judecată, care conține aceleași elemente ca și încheierea de ședință în cazul
dosarelor civile.

Controlul constă în verificarea programelor stabilite, a erorilor, abaterilor, lipsurilor,

deficiențelor dintr-un anumit domeniu de activitate.
Ca semnificație generică, controlul reprezintă acea activitate de analiză și erificare
permanentă sau periodică a unei activități în scopul de a urmări desfășurarea acesteia și
de a îmbunătăți aspectele acesteia.

În economie și societate, coexistă mai multe forme de control:

 controlul financiar,
 controlul tehnic,
 controlul sanitar,
 controlul calității,
 control metrologic,
 control comercial etc.

„Apariția statului a constituit începutul avântului activității de control; în evoluția

sa istorică, controlul și-a îmbunătățit panoplia de metode, tehnici, scopuri, sfere de
activitate la care se aplică, obiective etc. El s-a impus ca o activitate umană cerută de
celelalte activități umane și niciodată nu i-a scăzut rolul și importanța. Perfecționarea și
aprofundarea lui a avut urmări benefice în folosul celor care l-au folosit. Acest lucru l-a
făcut indispensabil și l-a impus ca o permanență, intim legat de ideea de progres”.

Definit ca fiind procesul de comparare a situației de fapt cu cea impusă

(programată), controlul are, în principiu, trei mari sarcini:
 furnizarea de informații privind cunoașterea realității, a situației de fapt, a
deficiențelor, dedesubturilor, aranjamentelor etc.;
 propunerea unor măsuri de corectare a stării de fapt (în sensul dorit de cel ce a
dispus controlul);
 întreprinderea unor acțiuni de descurajare, îndreptare și (eventual) pedepsire de
către instituția controlului.

Tot procesul de comparare, evident, poate să aibă în vedere și norma

(reglementarea); în această situație, însă, vom avea de a face cu controlul de legalitate
(sau de conformitate).
Având în vedere reacțiile posibile și imprevizibile ale comportamentului uman,
controlorii trebuie să dispună de anumite calități care îi individualizează față de
specialiști din domeniul respectiv. Aceasta face ca nu orice bun specialist (profesionist)
să poată fi un bun controlor în acel domeniu de activitate.
Unui bun controlor îi sunt necesare și alte însușiri, pe lângă o bună pregătire
profesională, și anume: fler, o fină și ptrunzătoare observație, putere de analiză și
sinteză, discernământ, o anumită răutate convergentă scopului controlului fără
afectarea personalității celui controlat, rigoare și oportunitate în luarea deciziilor,
deschiderea spre nou etc.
Fiecare formă de control poartă amprenta specificității domeniului în care
acționează. Ea trebuie să raspundă comandamentelor impuse de factorii de decizie,
având în vedere sarcinile și scopurile urmărite de organizația care adoptă o anumită
formă de control.
Indiferent pentru cine și în ce scop s-ar efectua controlul, el este în același timp un
proces de cunoaștere a trecutului, de apreciere a prezentului și de descifrare a viitorului,
în legătură cu activitatea firmei și cu performanțele ei economico-financiare.
Controlul permite evaluarea rezultatelor pe măsura aplicației lor, distanța dintre
rezultatele prevăzute și cele obținute fiind luată în calcul, rezultatele sunt apreciate, iar
măsurile concrete sunt imediat puse în aplicare pentru reorientarea cursului acțiunii
către obiectivul propus.
Prin control, conducerea își asigură informarea reală, dinamică și preventivă care
ridică valoarea concluziilor și calitatea deciziilor. Controlul pătrunde în esența
fenomenelor, sesizează aspectele negative în momentele în care acestea se manifestă
ca tendință și intervine operativ pentru prevenirea și lichidarea cauzelor. Controlul
evaluează rezultatele în raport cu normele și obiectivele stabilite, dar contribuie și la
prevenirea tendințelor și fenomenelor care necesită decizii de corectare. Controlul se
manifestă ca formă de perfecționare a modului de gestiune a patrimoniului, de
organizare și conducere aactivității unităților patrimoniale.

Principalele asemanari intre expertiza contabila si controlul financiar sunt

urmatoarele:
 Atât activitatea de control, cât și cea de expertiză au ca obiectiv prioritar
apărarea integrității patrimoniului agenților economici și al instituțiilor bugetare
sau de alt profil;
 Ambele activități se efectuează de economiști cu înaltă calificare și cu reputație
neștirbită;
 În principiu, atât organele de control, cât și experții contabili folosesc aceeași
sursă de investigații și aceeași metodologie;
 Ambele activități au la bază aceeasi legislație economico-financiară
 Principalele deosebiri intre expertiza contabila si controlul financiar sunt
urmatoarele:
 Privite sub aspect organizatoric, organele de control sunt salariații permanenți ai
unităților unde lucrează, pe când experții contabili sunt numiți de organele în
drept pe timp limitat.
 Atribuțiile de control constituie pentru organele de control sarcini proprii de
muncă, pe când experții efectuează expertize în afara activității lor obișnuite.
 Activitatea de control se desfășoară în mod permanent, pe când activitatea de
expertiză numai atunci când este reclamată.
 Sub aspectul dreptului de examinare a documentelor, de asemenea există
deosebiri între activitatea de control și cea de expertiză. Organele de control,
pentru îndeplinirea misiunii ce le-a fost încredințată, au dreptul să examineze
orice fel de documente pe care le consideră necesare, pe când expertul, în afară
de documentele ce i-au fost încredințate spre expertizare, poate examina și alte
documente numai cu aprobarea organului care l-a numit.
 Organul de control controlează întreaga activitate economico-financiară, pe o
perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp, din unitatea supusă controlului, pe
când expertul contabil se limitează la cercetarea și verificarea documentației și a
datelor legate de acele probleme care fac obiectul expertizei.
 Între procesul-verbal de control și raportul de expertiză contabilă sunt de
asemenea deosebiri. Procesul verbal de control poate servi ca punct de plecare
pentru trimiterea în judecată a celor vinovați de încălcarea legislației, iar raportul
de expertiză contabilă este numai un mijloc de probă în stabilirea adevărului
material, într-un proces deja început.
 Organul de control poate apărea în justiție ca martor în cazul unui proces la
oricare din unitățile unde el a făcut controlul, pe când calitatea de expert contabil
este incompatibilă cu aceea de martor în același proces, întrucât dacă ar apărea
ca martor, această calitate ar prima în detrimentul calității de expert contabil.
 Controlul constată prejudiciul, expertiza confirmă sau infirmă.