Capitolul II.

DIAGOSTICUL JURIDIC ŞI MAAGERIAL

AL FIRMEI
1. Diagnosticul juridic
Scopul diagnosticului juridic este de a evalua punctele
forte şi cele slabe ale situaţiei juridice a firmei analizate,
precum şi impactul acestora asupra performanţei economico
– financiare generale a firmei. Astfel, pe de o parte o firmă cu o
structură juridică robustă, adaptabilă schimbărilor permanente ale
mediului economico – financiar, implică un risc potenţial redus şi
costuri acceptabile în privinţa traversării perioadelor de tranziţie
şi schimbare. Pe de altă parte respectarea legislaţiei, atât a celei
comerciale, civile, financiare etc., implică eliminarea unor
categorii de cheltuieli excepţionale şi, în consecinţă, un impact
nul asupra rentabilităţii firmei.
Datorită elementele particulare care intervin în analiza
situaţiei juridice a firmei, a volumului mare de cunoştinţe de
specialitate, această parte a diagnosticului trebuie realizată de
un jurist, care trebuie să facă parte din echipa de analiză pentru
ca rezultatele evaluării să fie pertinente.
Concret diagnosticul juridic presupune verificarea
unor aspecte referitoare la dreptul societăţilor comerciale,
dreptul civil, dreptul comercial, dreptul financiar, dreptul
muncii, dreptul fiscal, dreptul mediului, litigiile firmei.
1. Respectarea legislaţiei privitoare la societăţile
comerciale presupune analiza unor aspecte referitoare la:

forma de organizare juridică a firmei, în sensul dacă
aceasta serveşte intereselor ei şi asigură, în cele mai bune
condiţii, îndeplinirea obiectului de activitate al firmei;

corectitudinea actelor constitutive ale societăţii, adică
dacă contractul de societate şi statutul acesteia nu au vicii de
formă şi fond, dacă corespund modului juridic de organizare a
42 Analiză economică-financiară
firmei şi dacă activităţile desfăşurate de întreprindere corespund
celor menţionate în actul constitutiv al acesteia;

modul de întocmire a registrelor societăţii (Registrul
Adunărilor Generale ale Acţionarilor/Asociaţilor, Registrul
Şedinţelor Consiliului de Administraţie, Registrul Acţionarilor,
Registrul Acţiunilor etc.). Se va urmării dacă hotărârile Adunării
Generale ale Acţionarilor, respectiv, ale Consiliului de
Administraţie sunt respectate de organele ierarhic inferioare, dacă
Registrele Acţionarilor şi Acţiunilor reflectă componenţa şi
structura la zi a capitalului şi dacă cuprind modificările rezultate din
transferul, cesiunea sau succesiunea titlurilor de proprietate;

dacă există alte contracte de asociere, cum ar fi cele
pentru asocierile în participaţiune, acestea sunt valabile, servesc
interesul firmei analizate.
2. Respectarea legislaţiei privitoare la dreptul civil
presupune verificarea şi analiza celorlalte contracte încheiate de
firmă, cu consecinţe asupra drepturilor şi obligaţiilor acesteia în
raporturile cu alte persoane fizice sau juridice. Astfel se vor
analiza aspecte privitoare la:

existenţa actelor de proprietate sau a contractelor de
închiriere asupra terenurilor şi construcţiilor, precum şi dacă
există documentele cerute de legislaţia în vigoare pentru
realizarea construcţiilor;

dacă există elemente de natura imobilizărilor
necorporale, de genul brevetelor, mărcilor, concesiunilor,
licenţelor etc. şi dacă acestea sunt înregistrate la oficiile
pentru brevete şi mărci, sunt acoperite cu acte din care să
rezulte proprietatea firmei asupra lor sau dreptul ei de a le
utiliza sau folosii, dacă acestea din urmă au o durată de protecţie
legală, dacă firma le utilizează şi care este impactul folosirii lor
asupra veniturilor şi rentabilităţii întreprinderii;

dacă firma dispune de elemente de natura
imobilizărilor financiare, de genul titlurilor de participaţie,
creanţelor imobilizate, alte titluri etc., în acest sens
Capitolul II 43
urmărindu-se existenţa titlurilor de proprietate, existenţa
menţiunilor în registrele emitenţilor, dacă existenţa lor serveşte
scopurilor întreprinderii şi degajă venituri şi profit sau servesc
altor interese etc.;

dacă pentru celelalte bunuri aflate în proprietatea
firmei există contracte, aceste titluri sunt valabile şi servesc
interesului firmei.
3. Elementele de drept comercial şi financiar ce trebuie
analizate se referă la:

existenţa contractelor cu parteneri de afaceri, dacă
acestea respectă practicile concurenţiale, sunt valabile, sunt necesare
firmei şi conţin clauze avantajoase pentru aceasta;

dacă există contractele de locaţie, închiriere,
concesiune leasing, urmărindu-se termenele pe care sunt
încheiate, care sunt costurile prevăzute de acestea, dacă conţin
condiţii favorabile firmei şi sunt necesare şi oportune;

dacă firma încasează în termene clienţii sau măreşte
nejustificat timpul de încasare, dacă încasează penalităţi dincolo
de termenele contractuale;

dacă obligaţiile sunt plătite în termene sau dincolo de
ele şi presupun şi achitarea de penalităţi;

dacă există contracte de creditare, condiţiile de
finanţare prevăzute de acestea, dacă se justifică, există garanţii şi
în ce grad costurile ataşate lor (dobânzile) afectează rentabilitatea
firmei;

dacă bunurile din patrimoniul firmei sunt asigurate,
condiţiile de asigurare sunt avantajoase (prime plătite, valoare
asigurată etc.), în ce măsură protejează firma de riscuri probabile,
dacă primele de asigurare sunt achitate în termene.
4. Verificarea respectării elementelor de dreptul muncii
presupune analiza:

existenţei contractelor individuale de muncă şi a celor
colective, condiţiile acestora, dacă ele sunt favorabile ambelor
părţi sau avantajează fie firma, fie salariaţii, sunt înregistrate la
44 Analiză economică-financiară
organele abilitate, respectă şi includ elementele generale din
contractele-cadru;

dacă există convenţii civile pentru angajaţii cu statut
de colaborator, se respectă condiţiile legale pentru încheierea
acestora, conţin elemente defavorabile firmei;

respectarea prevederilor referitoare la protecţia
muncii sunt respectate de întreprindere;

dacă evidenţele referitoare la personal sunt
înregistrate la zi (cărţi de muncă, state individuale de personal,
condica de prezenţă, fişe de pontare);

dacă există acte de control ale organelor de specialitate,
ce recomandări conţin acestea, dacă firma a încercat să elimine
abaterile constate de organele de control, dacă în urma acestora s-au
aplicat firmei sancţiuni;

care sunt relaţiile managementului firmei cu
sindicatele, dacă eventualele acţiuni (conflicte) cu angajaţii au
avut drept bază nemulţumiri în legătură cu respectarea clauzelor
din contractele de muncă sau cele din actele normative din
domeniul muncii şi protecţiei sociale.
5. Diagnosticul juridic trebuie continuat cu analiza
aspectelor referitoare la dreptul fiscal. Astfel, se va avea în vedere:

dacă firma este înregistrată la organele fiscale, dacă
sunt declarate la organele în drept elementele de activ
generatoare de impozite;

dacă firma respectă prevederile legale în legătură cu
impozitele şi taxele care trebuie plătite (modul de calcul al acestora,
cotele de impunere, stabilirea materiei impozabile, termenele de plată,
dacă există penalităţi sau restanţe de la plata acestora);

dacă firma a fost controlată de organele fiscale, ce
menţiuni au făcut aceste organe în actele de control,
sancţiunile şi recomandările acestora, abaterile constate de le
de la reglementările fiscale, dacă sau aplicat sancţiuni şi dacă,
ulterior, firma a remediat lipsurile sau erorile constate de echipele
de control.
Capitolul II 45
6. Dezvoltarea dreptului mediului şi interesul tot mai
mare al publicului pentru mediul înconjurător implică şi
aprofundarea acestor aspecte în sensul verificării respectării
acestor norme de întreprindere.
Astfel, echipa de analiză se va interesa de:

existenţa autorizaţiilor de mediu;

respectarea prevederilor legale în ceea ce priveşte
mediul înconjurător;

existenţa unor abateri în această privinţă şi dacă
acestea au generat plată unor despăgubiri sau firma a trebuit
să suporte cheltuieli de decontaminare etc.
7. În privinţa litigiilor se va urmării:

dacă firma a generat conflicte de interese cu alte
întreprinderi;

dacă responsabilă de generarea acestor litigii este
chiar firma analizată şi dacă ele se datorează imperfecţiunii
prevederilor contractuale sau neclarităţilor din actele normative;

dacă sunt procese pe rolul instanţelor judecătoreşti
sau ale Curţilor de Arbitraj, ce posibilităţi de rezolvare există
şi ce pagube sau cheltuieli ar suferii firma în acest caz;

dacă există provizioane pentru acoperirea acestora,
dacă s-a încercat rezolvarea lor pe cale amiabilă.
Aspectele constatate cu ocazia analizei diagnosticului
juridic, care constituie parte componentă a raportului de
analiză, se formulează punctele forte şi punctele slabe ale
întreprinderii.
Punctele forte ale cadrului juridic de funcţionare a
firmei pot fi: statut şi contract de societate corespunzător şi care
corespunde şi potenţează activitatea întreprinderii, absenţa
amenzilor şi penalităţilor, relaţii favorabile cu parteneri
economici şi sociali (furnizori, clienţi, bănci, administraţie
financiară, acţionari/asociaţi, salariaţi), relaţiile contractuale cu
partenerii au în vedere termene lungi care oferă stabilitate
acesteia, absenţa litigiilor, nu există aprecieri nefavorabile în
46 Analiză economică-financiară
actele de control întocmite de instituţiile fiscale şi cele de
protecţie a muncii, activele de natura imobilizărilor necorporale
sunt înregistrate la oficiile de protecţie etc.
Ca şi puncte slabe se pot menţiona: existenţa unor litigii
cu partenerii economici şi sociali, plata unor amenzi şi penalităţi
ca urmare a nerespectării obligaţiilor contractuale, condiţii
nefavorabile firmei în contractele încheiate de acesta cu alţi
agenţi economici, evidenţele privitoare la societate (registrele,
cărţile de muncă etc.) nu sunt la zi, lipsa unor contracte (cum ar fi
cele de asigurare, de finanţare etc.), nerespectarea unor prevederi
legale, acte de control ale organelor fiscale sau ale celor de
protecţie a muncii care conţin abateri ale întreprinderi de la
prevederile legale, neachitarea în termen a obligaţiilor etc.

2. Diagnosticul managementului firmei

Analiza managementului se structurează pe trei mari
probleme şi anume: structura organizatorică a întreprinderii
analizate şi calitatea conducerii şi a managerilor acesteia.

2.1. Structura organizatorică

Structura organizatorică a întreprinderii este determinată
de dimensiunea acesteia.
Astfel, la firmele mari organizarea este complexă, ele având
o structură ierarhic – piramidală, pe axul vertical al acesteia se
regăsesc funcţiile întreprinderii, iar pe cel orizontal direcţiile,
serviciile şi birourile care duc la îndeplinire funcţiile respective.
Din punctul de vedere al managementului, la baza piramidei, care
redă structura organizatorică a firmei, se regăsesc funcţiile de
execuţie, iar în vârful acesteia funcţiile de conducere.
La întreprinderile mici organizarea este simplă, structurile
din întreprindere subordonându-se direct managerului
(administratorului) firmei.
Capitolul II 47
La întreprinderile mari şi, în unele cazuri, la cele mijlocii,
structura este complexă, apărând niveluri de conducere
intermediară între managerii firmei şi personalul de execuţie.
Atunci când structura firmei este complexă ea se poate formaliza
într-o organigramă, alcătuită după principiul funcţional şi cel
ierarhic – piramidal. Astfel, pe verticală se regăsesc funcţiile
întreprinderii, iar pe orizontala piramidei compartimentele care
realizează aceste funcţiuni. La baza piramidei este trecut
personalul de execuţie, ajungându-se spre vârful piramidei la
personalul de conducere.
În privinţa structurii organizatorice analistul va urmării
următoarele aspecte:
- dacă organigrama reflectă fluxuri normale de
subordonare sau cele prin care informaţia circulă între
compartimente, menţionându-se cazurile în care apar
disfuncţionalităţi, când fluxurile de informaţie sunt întrerupte sau
au rute ocolitoare, aspect care complică şi întârzie procesul
decizional;
- dacă există regulamente de organizare şi funcţionare, în
care se menţionează atribuţiile, competenţele şi răspunderile,
detaliate pe direcţii, departamente, compartimente etc., ale
cadrelor de conducere, dar şi a le fiecărui post din compunerea
compartimentelor;
- dacă organizarea actuală permite cadrelor de
conducere şi de execuţie să cunoască exact atribuţiile, rolul şi
atribuţiile care le revin în desfăşurarea proceselor de producţie
sau circulaţie a mărfurilor desfăşurate de firmă;
- dacă există posibilităţi de îmbunătăţire a structurii
organizatorice a firmei analizate şi care sunt punctele sau
segmentele unde se poate inova;
- cum se respectă principiul de protejare a patrimoniului
care nu permite cumul de funcţii ce ar putea conduce la fraude
(de exemplu, cazurile în care contabilul este şi magazioner sau
şeful de depozit este şi responsabil cu aprovizionarea etc.).
48 Analiză economică-financiară

2.2. Conducerea şi cadrele de conducere

În ceea ce priveşte conducerea firmei analizate şi cadrele de
conducere în cadrul diagnosticului se prezintă aspecte precum :
- cine este echipa de conducere: nume, funcţiile ocupate,
vârsta, experienţă profesională şi managerială etc.;
- baza legală în virtutea căreia este numită şi îşi exercită
prerogativele. De exemplu, contractul de management încheiat
cu proprietarii sau hotărârea Adunării Generale a Acţionarilor
(Asociaţilor);
- ce atribuţii şi ce competenţe au, ce instrucţiuni de
funcţionare au emis şi cum răspund de patrimoniul încredinţat;
- cine stabileşte remunerarea lor, dacă sunt cointeresaţi,
dacă au depus garanţii, în cazul în care au şi o răspundere
materială (patrimonială);
- poziţia echipei de conducere faţă de acţionari firmei,
faţă de creditori, faţă de administraţia financiară, faţă de
furnizori, faţă de clienţi sau faţă de salariaţi;
- relaţiile lor de dependenţă, faţă de un grup sau faţă de
acţionarii majoritari;
- stabilitatea managementului firmei analizate în
posturile de conducere şi ce efecte ar avea schimbarea acestei
echipe asupra întreprinderii;
- referiri şi aprecieri asupra stilului de conducere
promovat: pe obiective, autoritar, cu delegarea autorităţii,
colegial, centralizat, descentralizat etc.;
- modul cum se iau deciziile în întreprindere, dacă ele
sunt respectate, dacă există un control al îndeplinirii lor, iar în
caz de neîndeplinire persoanele sau factorii însărcinaţi cu ducerea
la îndeplinire a sunt sancţionate;
- care sunt obiectivele negociate şi prevăzute în
contractele colective de management. Aceste obiective sunt
prevăzute în contracte de management încheiate cu acţionarii şi
iau forma unor indicatori cantitativi (şi sunt numiţi criterii de
Capitolul II 49
performanţă), precum: evoluţia volumului de activitate al firmei
(cifra de afaceri, producţia fizică şi valorică, etc.), evoluţia
rezultatelor financiare (masa profitului, diminuarea pierderilor,
diverse rate de rentabilitate etc.), priorităţi în privinţa restructurării
firmei (eforturi şi efecte, volum de investiţii, sursele de finanţare
ale acestora etc.), îmbunătăţirea poziţiei întreprinderii pe pieţele
internă şi externă, perspectivele de privatizare (dacă situaţia
patrimonială a întreprinderii este clarificată, dacă s-au atras
investitori, dacă există solicitări de cumpărare a firmei, dacă a fost
prevăzut un de privatizare, dacă a acţiunea de privatizare a debutat
şi ce etape au fost parcurse. În cazul în care firma a fost
privatizată, care este evoluţia ei post – privatizare etc.);
- gradul de realizare a indicatorilor prevăzuţi în
contractele de management.
În urma diagnosticului managerial concluziile analistului se
pot referii atât la aspecte privitoare la factorii externi care îl
determină, cât şi la factori interni.
Factorii externi se pot încadra fie în categoria
oportunităţi (existenţa unei legislaţii specifice, existenţa unor
norme care să reglementeze activitatea şi răspunderea
managerilor) care favorizează managementul sau riscuri care
pot afecta conducerea întreprinderii (recesiune, corupţie
generalizată, preponderenţa proprietăţii de stat care generează un
control slab al acţionariatului, procesele de privatizare sunt
frânate de către stat etc.).
Referitor la factorii interni, aceştia pot fi, fie puncte forte
în domeniul managementului, precum: organizare suplă a
producţiei şi a muncii, conducere descentralizată, contracte de
management cu prevederi precise, există regulamente de
organizare şi funcţionare etc.) sau se pot diagnostica puncte
slabe, care determină o conducere ineficientă (inexistenţa unor
regulamente de organizare internă sau deficienţe în acestea,
organizarea slabă a întreprinderii şi proceselor de muncă, lipsa
controlului intern, contracte de management cu prevederi
50 Analiză economică-financiară
imprecise, managementul are relaţii de dependenţă cu
acţionaritul, sau acesta este dispersat nepermiţând un control
riguros al conducerii etc.).

*
* *

Trebuie menţionat că înainte de a începe diagnosticul juridic

şi managerial se recomandă ca echipa de evaluare să analizeze şi
istoricul firmei. Astfel va cerceta, menţionând în raportul de
analiză, aspecte precum:
- condiţiile în care a fost creată întreprinderea;
- principalele momente în evoluţia acesteia, în ceea ce
priveşte dezvoltarea sau construirea unor noi secţii de producţie,
de comercializare, a unor noi capacităţi de producţie;
- modificarea obiectului de activitate;
- anul în care întreprinderea a fost privatizată, a fuzionat, s-a
divizat etc.;
- modificările care au intervenit în dimensiunea capitalului
firmei;
- schimbările din structura acţionariatului;
- alte evenimente care au marcat profund evoluţia
întreprinderii.