INVESTITIILE STRAINE DIRECTE ÎN ROMÂNIA: 1990 - 2001

Dr. Florin Bonciu

 
Rezumat
În perioada 1990 – 2001investitiile straine directe în România au atins nivelul de 7,3 miliarde dolari
(din care circa 2 miliarde dolari în privatizare), nivel aflat departe de potentialul real al economiei, si de
situatia înregistrata în tarile vecine: Polonia (39 miliarde dolari), Ungaria (21,5 miliarde dolari),
Republica Ceha (12,5 miliarde dolari). Aceasta diferentierea se poate explica prin pozitia factorilor de
decizie fata de investitiile straine directe din tarile mentionate care a fost diferita, atît în continut, cît si
în consecventa. Este de remarcat si faptul ca marile intrari de capital strain în aceste tari vecine au fost
determinate în special de privatizarea partiala a unor utilitati publice, a unor linii aeriene sau a unor
banci de stat. Din acest punct de vedere, pozitia României a fost net diferita.
 
În esenta, în România pâna în 1996 a existat un cadru legislativ stabil si chiar atractiv în domeniul
investitiilor straine, dar oferta de privatizare a fost foarte redusa si nu a inclus practic deloc utilitatile
publice sau bancile, pentru ca în perioada 1997 – 2000 sa asistam la o inversare a situatiei, respectiv
cadrul legislativ si institutional a devenit extrem de instabil, dar oferta de privatizare a crescut
considerabil. Dupa alegerile din noiembrie 2000, activitatea de promovarea a investitiilor straine
directe a fost difuzata între mai multe institutii lipsite de un buget adecvat, situatie complet diferita de
cea a restului tarilor în tranzitie.
 
Analizarea evolutiei fluxurilor de investitii straine directe catre tarile în tranzitie (inclusiv România) în
perioada 1990-2000 subliniaza importanta deosebita a calitatii climatului investitional deoarece: a)
fluxurile de investitii straine directe s-au orientat catre acele tari care au avut dovedit în mod practic (în
sensul crearii de conditii corespunzatoare) dorinta de a le primi; b) existenta unui regim comercial
liberal si a unui sistem de plati aliniat standardelor internationale favorizeaza atragerea investitiilor
straine; c) un sistem de schimb valutar liberal este un alt element atractiv pentru investitorii straini; d)
sistemele de stimulente pot avea un efect pozitiv doar daca sunt transparente si automate. Oricum, în
practica s-a constatat ca este de preferat un climat favorabil afacerilor, de exemplu printr-un nivel redus
al impozitului pe profit, decât acordarea de facilitati; e) guvernele trebuie sa se preocupe nu numai de
acordarea de facilitati, dar, mai ales, de eliminarea barierelor în calea investitorilor (restrictii în
cumpararea terenurilor, în utilizarea expertilor straini, obligativitatea utilizarii componentelor locale
sau a exportului unei cote din productie, etc.); f) practica a aratat ca investitiile straine sunt descurajate
în tarile în care rolul statului în economie este major.
 
Perspectivele privind evolutia investitiilor straine în România sunt moderate. Progresele înregistrate în
demersurile de aderare la Uniunea Europeana pot reprezenta un factor pozitiv, dar el nu este suficient.
Este de asteptat ca nivelul investitiilor straine directe în România sa cunoasca o crestere lenta pe termen
mediu, o modificare reala putînd fi asteptata doar în conditiile atingerii stadiului de economie de piata
functionala, respectiv a reluarii de durata a cresterii economice, a realizarii unor modificari structurale
în economia României, a consolidarii sectorului privat în economie si a stabilizarii cadrului institutional
si legislativ.
 
 
Cuvinte cheie: România, investitii straine directe, politici de promovare a investitiilor straine directe,
privatizare, factori de influenta în promovarea investitiilor straine, structura investitiilor straine.