Curs 1

NOȚIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND EXPERTIZA CONTABILĂ

1. Definirea expertizei contabile

2. Expertiza contabilă judiciară
3. Expertiza contabilă extrajudiciară
4. Sfera de cuprindere a expertizei contabile.

1. Definirea expertizei contabile

Expertiza, în sens general, este un mijloc de probă, de constatare, confirmare, evaluare, lămurire sau
dovedire, pe baza cercetării de specialitate a adevărului obiectiv cu privire la o faptă, problemă, cauză, situaţie
sau litigiu.

Prin expertiză contabilă se înţelege misiunea dată unui expert contabil de a controla registrele,
conturile şi actele justificative ale unui agent economic, cu scopul de a furniza părţilor interesate datele
necesare sau de a procura justiţiei informaţiile pentru a se pronunţa în cunoştinţă de cauză asupra unui
proces sau a unei contestaţii în care a fost sesizată.

Expertiza contabilă se caracterizează prin următoarele trăsături:

 Cercetează fapte sau situaţii de natură economico-financiară, gestionară şi patrimonială;
 Studiază situaţiile şi împrejurările de fapt pe baza informaţiilor furnizate de evidenţa
economică şi a documentelor justificative;
 Sfera sa de acţiune cuprinde activitatea economică a unei persoane juridice pentru problemele
şi obiectivele stabilite de persoana care o solicită sau de organismul competent;
 Interpretează datele de evidenţă şi formulează opinii cu privire la problemele investigate pe
baza legilor şi actelor normative care reglementează domeniul de activitate respectiv;
 Elaborează concluzii pe baza constatărilor făcute care servesc ca mijloc de probă pentru
organul judiciar care a dispus efectuarea expertizei sau ca mijloc de fundamentare a unei decizii de către o
persoană juridică care a solicitat efectuarea expertizei contabile.

Expertiza contabilă este o formă de cercetare efectuată în vederea lămuririi modului în care sunt
reflectate în documente, evidenţa tehnico-operativă şi contabilă, anumite fapte, împrejurări sau situaţii de
natură economică şi financiară.

Prin natura ei, expertiza contabilă analizează cauzele care au dus la abateri de la normele legale cu
caracter economic şi financiar, lămureşte relaţiile economice şi financiare dintre părţile aflate în litigiu,
caracterizează starea de fapt a persoanei juridice respectiv în raport cu legea şi actele normative în vigoare
care reglementează domeniul investigat, stabileşte legăturile de cauzalitate şi responsabilitate.

Studiind cauzele care au generat pagube în cadrul patrimoniului, expertiza contabilă formulează
concluzii privind deficienţele constatate în organizarea şi conducerea sistemului de evidenţă contabilă,
imperfecţiuni generate de sistemul decizional, precum şi erorile sau omisiunile realizate în executarea
atribuţiilor de serviciu care au consecinţe negative asupra activităţii economice şi patrimoniului entităţii unde se
efectuează actul de expertiză.
Expertiza contabilă poate fi după destinaţia sa:
 Judiciară, dispusă de organele judiciare având ca scop soluţionarea cauzelor aflate în faza
anchetei, cercetare sau judecată;
 Extrajudiciară, solicitată de persoane fizice sau juridice interesate fără să existe un dosar de
anchetă, cercetare sau judecată.

2. Expertiza contabilă judiciară

Pentru soluţionarea litigiilor dintre persoanele juridice, dintre acestea şi persoanele fizice, precum şi a
proceselor penale privind infracţiuni prin care sunt aduse pagube patrimoniului, se apelează la expertiza
contabilă judiciară. Aceasta constituie astfel un mijloc de probă în justiţie, o formă de cercetare şi lămurire a
unor fapte sau împrejurări de natură economico-financiară care au produs pagube patrimoniului unei entităţi.

1
 Curs 1
NOȚIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND EXPERTIZA CONTABILĂ

Expertiza contabilă judiciară reprezintă un mijloc de probă la care instanţa judecătorească sau
organul de urmărire penală apelează, la cererea părţilor sau din oficiu în vederea clarificării unor
împrejurări de fapt şi stabilirea adevărului.
Sarcina principală a expertizei contabile judiciare constă în stabilirea adevărului şi justa soluţionare de
către organul judiciar al cauzei aflată în fază de cercetare sau judecată. Ea trebuie să constituie o probă
temeinică, de neînlăturat pentru tragerea la răspundere a persoanelor vinovate de încălcarea legii, a
disciplinei financiare şi păgubirea patrimoniului.
Expertiza contabilă nu este o simplă acţiune de control a patrimoniului sau a unor fapte ori situaţii, ci
se d iferenţiază de aceasta pentru că include şi opinia expertului în legătură cu operaţiile asupra cărora se
efectuează expertiza. Prin urmare, ea este o lucrare critică şi personală care include, pe lângă rezultatul
examinării de fond şi formă a faptelor cercetate, şi părerea expertului care a cauzat efectele supuse
examinării.
În fapt, expertiza contabilă şi controlul financiar au şi anumite puncte comune, întrucât sunt
instrumente speciale de apărare a patrimoniului şi respectare a legilor în vigoare. Ambele se efectuează de
către specialişti în domeniul financiar-contabil, utilizează aceeaşi metodologie de investigaţie, examinează
activitatea economico-financiară după criterii ce au ca temei aceleaşi dispoziţii legale şi acelaşi domeniu de
activitate – contabilitate, iar expertiza contabilă analizează concluziile controlului financiar, astfel încât cele
două activităţi se completează reciproc pentru stabilirea adevărului în cauza supusă anchetei sau judecării.

3. Expertiza contabilă extrajudiciară

Acest tip de expertiză mai poartă denumirea şi de amiabilă, întrucât are loc în afara oricărei
intervenţii judecătoreşti şi are loc direct între părţile implicate în litigiu sau este solicitată de persoane fizice
sau juridice în vederea stabilirii şi respectării adevărului şi legalităţii în activitatea desfăşurată.
Persoanele juridice sau fizice care declanșează o astfel de expertiză trebuie să aibă certitudinea că
documentele sau evidenţele pe care se bazează acţiunea sunt legale, corecte, exacte, reflectă fidel situaţia
economică, financiară, gestionară etc.
Expertiza contabilă extrajudiciară poate fi solicitată de manageri, pentru a cunoaşte anumite aspecte
ale patrimoniului, asociaţi, în cursul funcţionării sau la dizolvarea societăţii, persoane fizice, la
constituirea sau fuziunea societăţii comerciale etc.
De asemenea, acest tip de expertiză contabilă poate fi utilizată la certificarea bilanţurilor contabile, a
contului de profit şi pierdere, a situaţiei patrimoniului agenţilor economici. Astfel,expertiza contabilă
devine dovadă demnă de încredere pentru alţi agenţi economici privind capacitatea agentului economic
expertizat că poate genera profit şi are o situaţie patrimonială stabilă. Se previn astfel situaţiile în care s-ar
stabili relaţii de comerţ cu care s-ar afla în stare de faliment sau insolvabilitate.

4. Sfera de cuprindere a expertizei contabile

Expertiza contabilă poate avea ca obiect fapte, situaţii şi împrejurări care apar în activitatea
economică, financiară sau gestionară a unei entităţi patrimoniale pentru a căror soluţionare este necesar să
se apeleze la un expert contabil.
Obiectul de cercetare al expertizei contabile poate viza:
 poziţia financiară a entităţii economice: relaţia dintre active, capitaluri proprii şi datorii;
 capacitatea entităţii de a produce profit şi performanţa ei;
 organizarea evidenţei operative, contabilităţii financiare şi de gestiune şi respectarea
normelor legale în întocmirea şi înregistrarea documentelor;
 analiza comportamentului persoanelor cu funcţii de conducere în contextul activităţii
economico-financiare;
 abuzul în serviciu sau manifestarea neglijenţei, referitor la îndeplinirea obligaţiilor
contractuale.

În timp ce expertiza contabilă cuprinde latura economico-financiară a cauzei cercetate, latura

juridică revine organelor judiciare. De exemplu, valoarea unei pagube se stabileşte prin intermediul expertizei
contabile în timp ce stabilirea vinovatului constituie obiectiv al organului judiciar.
Obiectivele expertizei se stabilesc de persoanele care o dispun prin întrebări la care expertul trebuie să

1
 Curs 1
NOȚIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND EXPERTIZA CONTABILĂ

răspundă punctual şi argumentat. Întrebările se consemnează în scris în „ordonanţa” emisă de organele de

urmărire penală sau în „încheierea” emisă de instanţa de judecată.
Indiferent de actul prin care se dispune expertiza, el trebuie să cuprindă:
 organul care a dispus expertiza contabilă;
 numărul dosarului;
 părţile implicate în litigiu;
 scopul expertizei;
 încadrarea judiciară a faptelor deduse spre soluţionare;
 numele expertului desemnat;obiectivele expertizei (întrebările adresate expertului);
 actele supuse expertizei;
 onorariul provizoriu datorat expertului ;
 termenul la care se va depune raportul de expertiză.
Privitor la întrebările adresate expertului (obiectivele care se dau spre rezolvare), se impun
următoarele condiţii:
 să fie formulate cu obiectivitate, clar şi concret;
 să necesite, în vederea formulării răspunsurilor, cunoştinţe teoretice şi practice de
contabilitate;
 să fie în interdependenţă cu conţinutul cauzei în litigiu;
 să epuizeze aspectele nelămurite în dosar, pentru a nu mai necesita o expertiză suplimentară
 să nu ceară expertului încadrarea juridică a faptelor.
De exemplu, într-o expertiză vizând o pagubă adusă patrimoniului, expertului i se poate solicita
evaluarea ei şi nu stabilirea vinovatului sau a vinei acestuia.
Exemple de situaţii care necesită expertiză contabilă:
 evaluarea aporturilor în natură primite de la acţionari sau asociaţi
 operaţiunile efectuate de fondatori în contul societăţii care se constituie prin subscriere publică
 majorarea capitalului social prin aporturi în natură sau diminuarea lui prin acoperirea
pierderilor
 fuziunea, dizolvarea, divizarea societăţii
 încetarea de plăţi, distribuirea de dividende.

În cazul în care obiectivele (întrebările) expertizei contabile nu sunt suficient de bine precizate,
expertul contabil solicită organului care a dispus efectuarea expertizei să concentreze în scris problemele care
trebuie să formeze obiectul expertizei. Dacă în timpul desfăşurării expertizei, se impune extinderea
obiectivelor fixate sau efectuarea unor expertize tehnice sau grafologice, tot expertul este cel care sesizează
organul care a cerut desfăşurarea expertizei, însă nu poate hotărî singur extinderea obiectivelor expertizei şi să
răspundă astfel la întrebări care nu i-au fost adresate sau depăşesc competenţa sa.
De exemplu, la o expertiză contabilă care are ca obiectiv stabilirea valorii reale a bunurilor care au
fost implicate într-o explozie din cauza unei instalaţii, la o entitate patrimonială, după ce a răspuns
obiectivului dat, expertul contabil a făcut o analiză a cauzelor care au determinat explozia, deşi acestea
fuseseră stabilite de organele competente (pompieri, parchet, societatea de asigurări etc.). Opinia acestuia
conduce la faptul că vinovată de această situaţie este o persoană din cadrul unităţii care este diferită de
persoana care a fost stabilită ca fiind responsabilă de organele competente; în această situaţie, se consideră
că expertul şi-a depăşit obiectivul şi competenţa şi va fi înlocuit de instanţă cu alt expert.

Există şi situaţii în care i se stabileşte expertului contabil, ca obiectiv, să constate vinovăţia unor
persoane care au produs pagube materiale şi căror fapte se datorează. Acest gen de obiective pune expertul
în situaţia de a deveni organ de anchetă penală, depăşindu-şi astfel competenţa profesională.
Astfel, obiectivele (întrebările) concrete care se dau spre elucidare expertului contabil se
stabilesc cu consultarea acestuia, de către persoana fizică sau juridică care solicită efectuarea expertizei
contabile.

***