Evaluare LP Acvacultura

1. Un piscicultor, indiferent de tipul manoperei (vivisecţie, disecţie sau necropsie)

trebuie să-şi însuşească următoarele reguli generale:
a) recoltarea peştilor, morţi sau vii;
b) examinarea amănunţită a exteriorului;
c) autopsia peştelui (vivisecţie, disecţie sau necropsie);
d) studiul interiorului.

2. Măsurătorile corporale la pești se efectuează, în cadrul unităţilor pisciole, de două

ori pe lună, în perioada de hrănire intensă, o dată toamna, la trecerea peştilor la
iernat şi o dată la repopularea bazinelor pentru creştere; interpretarea datelor oferă:
a) posibilitatea aprecierii stării de întreţinere a peştilor;
b) cantitatea de hrană existentă;
c) stabilirea ritmului de creştere și eficienţa hrănirii suplimentare;
d) stabilirea gradului de ameliorare şi de adaptabilitate.

3. Calcularea indicilor corporali se bazează pe determinările dimensionale şi

gravimetrice; determinarea corectă a indicilor corporali ajută în munca de selecţie şi
în estimarea valorii fondului piscicol la un moment dat, aceștia sunt:
a) indicele de profil (I.p.);
b) indicele de grosime (I.g.);
c) indicele de întreţinere (I.î.);
d) indicele lui Kiselev (I.K.).

4. Stabilirea vârstei după solzi - deoarece creşterea solzilor în mărime are loc în raport
cu vârsta şi se evidenţiază prin linii concentrice (cercuri) de creştere, numărarea
acestora permite să se determine vârsta peştilor; spaţiul cuprins între două astfel de
zone reprezintă creşterea peştelui:
a) în intervalul de un an;
b) în intervalul de 2 ani;
c) în intervalul de 3 ani;
d) în intervalul de 10 ani.

5. Determinarea ritmului de creştere la peşti este necesară pentru:

a) a se stabili valoarea acestora şi alegerea celor mai bune exemplare ca reproducători;
b) a estima capacitatea biogenică a apei respective;
c) a vedea impactul furajării suplimentare asupra indivizilor;
d) a interveni imediat în cazurile de reducere a productivităţii naturale a apelor.

6. Metodele aplicate pentru determinarea ritmului de creștere se bazează pe faptul că

la peşti există o proporţionalitate între creşterea corpului şi a solzilor; metoda I este
denumită:
a) Rosa Lea;
b) Einar-Lea;
c) Ihtiometru;
d) Biometrie.

7. Determinarea speciei după formule, respectiv formula pentru determinarea speciei

după numărul de solzi utilizează:
a) formula liniei laterale;
b) caracteristicile anatomice ale înotătoarelor;
c) aprecierea sexului;
d) aprecierea masei corporale.

8. Fiecare peşte posedă un nume ştiinţific şi un nume comun, numele ştiinţific este
nume care nu se schimbă decât în condiţii extreme, este cel acordat de către
descoperitorul speciei sau varietăţii respective, fiind recunoscut în toată lumea;
acest nume este scris în limba latină şi se compune din:
a) numele genului scris cu literă mare, şi cel al speciei, scris cu literă mică;
b) numele genului scris cu literă mare, şi cel al speciei, scris tot cu literă mare;
c) numele genului scris cu literă mică, şi cel al speciei, scris cu literă mare;
d) numele genului scris cu literă mică, şi cel al speciei, scris cu literă mică.

9. Care din speciile enumerate sunt ciprinide asiatice:

a) Amurul alb – Ctenopharyngodon idella; Crapul argintiu – Hypophthalmichthys
molitrix; Crapul marmorat – Aristichthys nobilis; Scoicarul – Mylopharyngodon
piceus;
b) Păstrăvul indigen – Salmo trutta fario; Păstrăvul curcubeu – Onchorhyncus mykiss,
Păstrăvul fântânel – Salvelinus fontinalis, Păstrăvul de lac – Salmo trutta lacustris;
c) Mreana – Barbus barbus, Mreana vânătă - Barbus meridionalis petenyi Cleanul –
Lueuciscus cephalus, Scobarul – Chondrostoma nasus;
d) Crapul – Cyprinus carpio, Carasul argintiu – Carassius auratus gibelio, Plătica –
Abramis brama, Linul – Tinca tinca.

10. Care din speciile enumerate sunt sturioni de apă dulce:

a) Cega - Acipenser ruthenus și Viza – Acipenser nudiventris;
b) Morunul – Huso huso și Nisetrul – Acipenser güldenstaedti;
c) Păstruga – Acipenser stellatus și Șipul (Acipenser sturio);
d) Scrumbia de Dunăre – Alosa pontica și Rizeafca – Alosa caspia nordmanni.