Ovariohisterectomia la

pisică

Drîmbă Sabina-Andreea

Grupa 810 A
 Importanța sterilizării la pisici

Intervenția chirurgicală pentru sterilizarea la pisici este recomandată atât la femele cât și
la masculi, in primul rand pentru a evita perioadele de călduri, montele nedorite, gestațiile si
toate evenimentele mai puțin plăcute care țin de acest fenomen.

Există și o motivație medicală foarte importantă care pledează pentru alegerea acestei
intervenții. Ovariohisterectomia la pisici, mai ales dacă este făcută la o vârstă tânără, previne
apariția complicațiilor la nivel genitourinar. Aceste complicații se manifestă prin colecții uterine
(piometrul), neoformațiuni de tip canceros la nivelul ovarelor si uterului, fibroame uterine,
cancere mamare, hiperplazii ale prostatei (chistice sau tumorale), cancerul testicular etc.

Multi proprietari evită să-și sterilizeze animalul de teama obezității care apare
postoperator. Este bine de știut ca acest fenomen este limitat dacă sterilizarea se face devreme
(pana la vârstă de 1 an). De asemenea, este un fenomen care poate fi ținut ușor sub control.
Trebuie doar ca animalutului să i se ofere o alimentație controlată ca sortiment de hrană și mai
ales ca frecvență a administrării.

Efecte secundare ce pot apărea în urma intervenției

Efectele secundare ale intervenției sunt foarte puține si rare. Ele apar deoarece prin
eliminarea ovarelor din organism se pierde efectul hormonilor estrogeni, respectiv testosteron
după rezecția testiculelor, care în afară de implicarea sexuală au și alte roluri în organism. La
nivel metabolic participă la intensificarea arderilor, la nivelul vaselor de sânge provoacă
vasodilatație, la nivel muscular intensifică activitatea mușchilor. Obezitatea este cel mai frecvent
efect secundar al sterilizării. Așa cum spuneam acesta este un fenomen care fie poate fi evitat,
fie este reversibil. Un alt fenomen care poate sa apără, foarte rar însă, este incontinentă urinară la
femele. Acest lucru se datorează pierderii tonusului sfincetrului vezicii urinare. Ca urmare, în
timpul somnului când organismul este relaxat, se produc scurgeri de urina în mod necontrolat.

2
 Există situații când deși animalul a fost sterilizat, putem observă ca din când in când mai
poate avea manifestări de călduri. In organism mai există si alte organe producătoare estrogen,
progesteron si respectiv testosteron. La unii indivizi această producție este ușor intensificată
după sterilizare așa încât uneori pot apărea aceste manifestări.

Când se recomandă sterilizarea la pisici?

Momentul ideal pentru sterilizare: când animalul este tânăr, respectiv înainte de pubertate
( înainte de a intră in călduri pentru primă dată). S-a convenit ca acest lucru înseamnă vârstă de
5-6 luni la feline, pentru ca pubertatea este momentul când ovarele devin funcționale. Odată
intrate în activitate se declanșează fluxul hormonal care atrage după el transformări si modificări
la nivelul întregului organism.

Dacă pisica a intrat deja în perioada de călduri, sterilizarea poate fi efectuată la 7 -10 zile
după ce s-au remis semnele specifice perioadei de călduri.

Sunt complet contraindicate medicamentele hormonale care se administrează in vederea

evitării perioadelor de călduri sau evitarea instalării gestației după monta nedorită. Aceste
medicamente dezechilibrează hormonii naturali ai organismului schimbând rapoartele dintre ei.
Ca urmare apar efecte adverse uneori foarte grave de genul colecțiilor uterine aseptice sau
septice, hiperplazii de glande mamare cu chistizari, gestații sau lactații false.

La femele este recomandată sterilizarea la vârstă de 5-6 luni, înainte ca acestea sa intre in
călduri, deoarece astfel se reduc cu pana la 80% șansele apariției cancerului mamar.

3
 Pregătirea pacientului pentru sterilizare: control medical si analize

Sterilizarea la pisici este o procedura chirurgicală uzuală. Ea presupune deschiderea

chirurgicală a abdomenului la femele și se desfășoară sub anestezie generală.

Pentru siguranță întregii operațiuni, fiecare animal este consultat înainte de a fi

programat pentru o astfel de intervenție si evaluat din punct de vedere al funcționalității
organelor si al statusului general. Acest lucru se face prin mai multe proceduri de la cele mai
simple la cele mai complexe, in funcție de particularitățile fiecărui pacient si la recomandarea
medicului care va conduce întreagă operațiune.

Se vor urmări:

a. date semnaletice: rasă, vârstă, greutate;

b. anamneza: afecțiuni preexistente, medicație curentă, intervenții chirurgicale anterioare;

c. examen fizic general și pe aparate și sisteme care trebuie obligatoriu să includă termometria,
ascultație cardio-pulmonară cu notarea frecvenței cardiace și respiratorii, evaluarea pulsului

d. examene de laborator;

- minimum: hemoleucogramă și examen biochimic sangvin (glicemie, proteine totale,

uree, creatinină, ALT, AST, timp de coagulare);

- în funcție de examenul clinic și de anamneză se mai pot realiza:

1. examen biochimic sangvin (lipaza pancreatică, amilaza pancreatică, GGT, fosfataza

alcalină, bilirubina totală, determinarea electroliților și a gazelor sangvine, ionograma),

2. examen cardiologic (EKG, ecocardiografie)

3. examene serologice specifice (ex. pentru bruceloză),

4. examinarea radiologică a toracelui,

5. examen ecografic abdominal.

Se va avea în vedere că efectuarea acestor investigații nu garantează că pe parcursul

anesteziei sau a intervenției propriu-zise nu pot apărea situații neprevăzute. Acestea doar

4
minimalizează riscul lor si ne ajută sa depistăm de la început unele afecțiuni ascunse de care
pacientul poate să fie suferind fără să manifeste semne clinice.

Complicații ce pot apărea in timpul intervenției chirurgicale

Anestezia în sine este o procedura destul de sigură. Evenimentele neplăcute care apar în
timpul ei și care uneori pot duce la moartea animalului țin de afecțiuni ale organismului
nedescoperite, de reacții ale individului la unele medicamente, de interacțiunea cu medicamente
pe care proprietarii le administrează ca și tratament dar uită să înștiințeze medicul despre acest
lucru sau pur și simplu, subit datorită unor particularități de rasă (de exemplu la rasele
brahicefalice – pisicile Persane).

Intervenția chirurgicală poate și ea să fie însoțită de situații neprevăzute care pot duce la
complicații sau la decesul pacientului. Acestea sunt: defecte anatomice congenitale sau
dobândite (diafragmul perforat, hernia transdiafragmatica) cardiopatii parazitare (dirofilarioza),
șunt portosistemic, afecțiuni ale sângelui (hemofilia sau alte defecte de coagulare ale sângelui),
paraziți interni (babesioza).

Intervenția chirurgicală

Debutează cu administrarea neuroleptanalgeziei. Aceasta presupune parcurgerea mai

multor etape: pregătirea pacientului, instalarea cateterului pentru administrare intravenoasă,
administrarea premedicației (antihemoragice, soluții electrolitice, atropina etc). Analgezia, etapa
esențială a neuroleptanalgeziei, presupune administrarea de medicamente cu efect analgezic
pentru suprimarea durerii intră si postoperatorii. Sedarea animalului se face de obicei înaintea
administrării soluției anestezice. In anumite condiții aceste doua substanțe se pot administra
concomitent (animale foarte stresate, animale care se manipulează greu datorită agresivității sau
fricii intense).

5
 Pacienții trebuie pregătiți în camere liniștite și în prezența unui număr minim de persoane
pentru a reduce stresul și anxietatea. Selecția protocolului anestezic se va face în funcție de
rezultatele evaluării preoperatorii a pacientului. Indiferent de protocolul anestezic selectat,
pacientul va fi pregatit prin:

- Dietă hidrică 6 ore înaintea intervenţiei si oprirea hrănirii 12 ore ( < 8 sapt./ < 2kg-
dieta 2 ore);

- Cântărire;

- Stabilizare: corectarea deshidratării, anemiei, acidozei/ alcalozei, oliguiriei/ anuriei,

tulburărilor cardiace.

Protocol anestezic:

-Sedare : Narcostart (medetomidină) 20 mcg/kg + Butomidor 0,3 mg/kg

-Anestezie: Ketamină 20 mg/kg diluată în aceeași cantitate de ser fiziolofic

-Sau anestezie inhalatorie

Materiale necesare:

- feșe/șireturi pentru deschiderea cavității bucale şi securizarea sondei endotraheale;

- seringa 5-20 ml pentru umflarea balonului sondei endotraheale;

- sondă pentru intubare endotraheală cu racord pentru oxigen. Lungimea sondei nu

trebuie să depășească intrarea in torace;

- sursă de lumină: laringoscop, laterna de cap;

- seringi, ace, catetere; - spray cu lidocaina / fiola cu lidocaina;

- sistem respirator conectat la sursa de oxigen (aparat de anestezie inhalatorie);

- aparatură de monitorizare a funcțiilor vitale.

Pregătirea materialelor:

 Verificarea sistemului respirator (aparatului de anestezie inhalatorie).

6
 Următoarele componente trebuie să fie funcționale:

– Sursa de oxigen: butelie cu regulator de presiune;

– Debitmetru pentru oxigen;

– Vaporizor;

– Circuit respirator inspir/expir cu supape unidirecţionate;

– Conector pentru tubul endotraheal;

– Balon pentru amestecul gazelor şi controlul ventilaţiei;

– Filtru cu fixator de dioxid de carbon-calcie sodată/tubulatura de evacuare în exterior;

– Valva de închidere/deschidere a circuitului.

 Pregătirea aparaturii de monitorizare

 Alegerea și verificarea sondelor

Monitorizarea anesteziei trebuie realizată pentru toate tipurile de anestezie.

- Monitorizare cardio-vasculară: ascultaţie (frecvența cardiacă, ritm), puls periferic, timp

reumplere capilară, ECG, măsurarea tensiunii arteriale;

- Monitorizare respiratorie: frecvența respiratorie, ritm, saturația Hb în oxigen (aspectul

mucoaselor/ pulsoximetru), CO2 (capnograf), analiza gazelor sangvine (Pa CO2, PaO2);

- Monitorizarea excretiei renale:1 – 2 ml urină eliminată/kg/oră;

- Monitorizarea temperaturii. Pe tot parcursul anesteziei (indiferent de tipul acesteia) și

intervenției chirurgicale se vor administra fluide (Ringer lactat, Ringer, ser fiziologic) 10
ml/kg/oră (nevoile individuale specifice pot modifica aceasta rata de administrare) pentru
menținerea volemiei și a tensiunii arteriale.

După pregătirea pacientului se instalează monitorul de pacient. Acesta este un dispozitiv

complex care se atașează la corpul pacietului cu ajutorul unor cleștișori speciali in anumite
puncte in spatele membrelor anterioare și în fața celor posterioare pe pliurile formate de piele.

7
Monitorul de pacient înregistrează și redă permanent informații despre parametrii vitali: ritm și
amplitudine respiratorie, frecventă cardiacă, tensiune, temperatura etc. Aceste informații sunt
folosite pe parcursul intervenției pentru a controla permanent statusul fiziologic al pacientului
aflat sub anestezie.

Preoperator:

 se tunde regiunea abdominală ventrală de la apendicele xifoidian până la pubis,

iar în lateral până în exteriorul lanțurilor mamare;
 se dezinfectează câmpul operator cu betadină, tintura de iod sau clorhexidină, iar
apoi se aspersează cu alcool medicinal.

Instrumentar:

- bisturiu;

- sondă canelată;

- pense hemostatice drepte și curbe;

- pensă anatomică;

- pensă chirugicală;

- foarfecă chirurgicală dreaptă și curbă;

- agrafe de câmp Schaedel sau Bachaus;

- portac;

- câmp operator steril;

- comprese sterile;

- fire;

- mănuși chirugicale sterile.

Contenția la femela se realizează în decubit dorsal pe masa chirurgicală, cu cele 4

membre legate în extensie.

8
 Timpii operatori:

1. Se aplică un câmp operator steril fenestrat care va fi fixat cu agrafe de câmp.

2. Se realizează o incizie cutanată mediană pornind de la cicatricea ombilicală și

orientată posterior către marginea anterioară a pubisului. Lungimea acesteia este variabilă în
funcție de talia femelei.

3. Țesutul conjunctiv subcutanat se incizează sau se dilacerează cu ajutorul a două

comprese sterile.

4. Se identifică linia albă și se va practica o butonieră la acest nivel. Prin butonieră se

introduce sonda canelată pe care se va lărgi ulterior incizia peretelui abdominal cu bisturiul sau
cu foarfeca.

5. Se exteriorizează
epiploonul la comisura anterioară a
inciziei.

6. Se exteriorizează ambele
coarne uterine si ovarele (acoperite
de bursa ovariană) pe câmpul
operator.

9
 7. Se aplică o ligatură pe pediculul ovarian, obligatoriu cu fir resorbabil (suficient de gros
astfel încât să nu secționeze pediculul ovarian). 8. Ligamentele largi se pot deșira cu mâna la
femelele slabe sau dacă vascularizația acestora nu este bogată. În caz contrar, ligamentele largi
se ligaturează cu fir sintetic resorbabil nr. 2/0, apoi se sectionează cu foarfeca.

9. Se aplică câte o pensă hemostatică pe vârful fiecărui corn uterin, având grijă ca aceasta
să prindă artera și vena uterină medie.

10. Se secționează pediculul ovarian distal de ligatură, având grijă să nu rămână țesut
ovarian. Se repetă manopera și pentru ovarul contralateral, apoi se basculează uterul caudal.

11. La nivelul cervixului sau înapoia acestuia (la nivel vaginal) pot fi aplicate mai multe
tipuri de ligaturi: în functie de dimensiunile acestuia: ligatură transfixică simplă sau ligaturarea
de o parte și de alta a vaselor sangvine urmată de aplicarea unei ligaturi transfixice distal de cele
două ligaturi de pe vase.

12. Aplicarea unei pense hemostatice pe cervix, anterior de ligaturi și secționarea

cervixului sau vaginului între ligaturi și pensă.

13. Înfundarea bontului printr-o sutură de tip Cushing. Înfundarea este obligatorie în caz
de infecție uterină și facultativă în rest. Indiferent de caz, anterior înfundării, bontul cervical
trebuie dezinfectat cu betadină. Toate ligaturile și suturile efectuate pe bontul cervical trebuie
realizate cu fir sintetic resorbabil nr. 2/0 sau 3/0 pentru a evita apariția granuloamelor și a
aderențelor.

14. Se repune epiploonul în cavitatea abdominală

15. Se va realiza sutura peretelui abdominal în 2 straturi: - peritoneu, musculatură, tunica

abdominală în fire separate sau în fir continuu cu fir sintetic resorbabil monofilament sau
împletit nr. 2/0 sau 3/0; - pielea în surjet în zig-zag sau în fire separate cu fir neresorbabil
monofilament 2/0 sau 3/0 sau prin sutură intradermică cu fir resorbabil monofilament nr. 2/0 sau
3/0.

16. Se aplică un pansament de acoperire pentru 24 de ore.

10
 17. Antibioterapie 3-7 zile

18. Plaga se dezinfectează zilnic cu betadină sau clorhexidină.

19. Firele de sutură neresorbabile se îndepărtează după 10-14 zile.

Postoperator – obligatoriu se va asigura ANALGEZIE prin administrarea de:

antiinflamatorii nesteroidiene (carprofen, meloxicam, robenacoxib, acid tolfenamic etc.) sau
opioide (tramadol 2-4 mg/kg la 8-12 ore per os) timp de 3-5 zile în funcție de reactivitatea
pacientului.

La terminarea intervenției chirurgicale:

1. Completarea datelor rezultate în timpul intervenției chirugicale în Registrul de consultații și

tratamente al cabinetului;

2. Completarea datelor privind sterilizarea în Carnetul de sănătate al câinelui;

3. Recomandari postoperatorii.

11
 Perioada de recuperare pentru sterilizarea la pisici

După intervenția chirurgicală, animalul va fi monitorizat permanent pană la trezirea din

anestezie. In cazul anesteziilor reversibile (așa numitele “anestezii cu antidot”) acest lucru se
face destul de rapid. Însă nu este recomandabil acest tip de anestezie în cazul interventilor de
acest gen pentru că ele presupun și pierderea analgeziei pe care o oferă medicația respectivă.

Este posibil ca în primele 24 de ore după intervenție, animalul sa aibă 1-3 accese de
vomă, mai ales dacă intervenția nu s-a făcut după o dieta totală de minim 12 ore. Pacientul va
primi medicație cu analgezice si antibiotice. După caz, medicul va decide dacă este nevoie și de
un tratament perfuzabil în următoarele ore după intervenție. In mod normal animalul își reia
apetitul, ritmul normal de viată si obiceiurile după 48-72 de ore de la intervenție.

Recomandăm ca pacientul să poarte guler sau cămașă de protecție 7-10 zile după
intervenție. Acest lucru este important pentru a preveni accesul acestuia la plaga operatorie și
complicarea sau chiar deschiderea ei prin lins.

12