APA ÎN SISTEMELE BIOLOGICE

1. Noţiuni de fizică moleculară a lichidelor

2. Structura şi proprietăţile moleculei de apă

3. Structura moleculară a apei

4. Structura moleculară a soluţiilor apoase

5. Structura şi rolul apei în sistemele biologice

6. Fenomene la nivelul interfeţelor

1. Noţiuni de
fizică moleculară  Starea de agregare lichidă:
a lichidelor  Forțe de atracție intermoleculare

 Structura moleculei importante

este determinată de  Forțe de respingere neglijabile

forțele de atracție (1/r13)

intramoleculare –  Volum propriu, fără formă proprie
legături chimice
 Structura
Moleculele lichidelor
supramoleculară este
interacționează, în
determinată de forțele general, prin forțe
intermoleculare – electrice
natură fizică
1. Noţiuni de Dipolul electric
fizică moleculară moment dipolar
a lichidelor Md = q·d

 Forţe în lichide:
 de tip Van de Waals (1/r7) între
dipolii electrici (fără suprapunerea
norilor electronici)
 legături coordinative
(suprapunerea parțială a norilor
electronici ai moleculelor)

 Clasificarea lichidelor
 simple (numai legături Van der
Waals)
 complexe (apa)
2. Structura și proprietățile
moleculei de apă
 2 legături covalente
 unghi: 1050
 lungime: 0,965 Å

• molecula de apă : dipol

permanent cu un moment
dipolar de Md=q·d=1,858 Debye
 6,2 10-30 C·m
www1.lsbu.ac.uk/water/water_molecule.html
• molecula de apă se orientează
în câmp electric
• constantă dielectrică mare
r=80

witcombe.sbc.edu/water/chemistrystructure.html
2. Structura și proprietățile
moleculei de apă
Repartizarea celor 10 electroni în molecula de apă

facweb.furman.edu/~wworthen/bio111/atomreview.htm

Structură tetraedrică a moleculei de apă

3. Structura moleculară a apei
 Legături de tip Van der Waals
 Legături de hidrogen (1,76 Å)
 cei doi electroni sunt donați de atomul de oxigen

 comportament cooperativ

 o moleculă de apă poate lega până la alte 4 molecule

 formarea structurilor supramoleculare
3. Structura moleculară a apei
www.ck12.org/book/CK-12-Chemistry_Intermediate/section/15.1

 Un atom de H este transferat

parţial moleculei vecine

 Legătura de hidrogen este:

 mai puternică decât interacţia

dipol-dipol

 mai slabă decât legătura

covalentă

 responsabilă pentru tensiunea • Permanentă în starea

supeficială mare a apei și pentru solidă a apei
structura afânată a gheții
• Temporară în starea
lichidă a apei (timpi de
viaţă de ordinul ps)
3. Structura moleculară a apei

Gheaţa Gheaţa
Apa lichidă cubică hexagonală
chempaths.chemeddl.org/services/chempaths http://som.web.cmu.edu/structures/S103-ice-c_web.jpg

 Gheață cubică la temperaturi  -80oC

 Gheață hexagonală la temperaturi -80oC ... 0oC
 Anomalia apei (densitate maximă la 4oC)

Datorită structurii afânate a apei, soluțiile stoc de substanțe nu se

congelează în apă, ci în solvenți corespunzători care să nu formeze clusteri!
www.its.caltech.edu/~atomic/book/snowflake.htm
Modele moleculare ale
stării lichide
 Modelul cinetico-molecular (numai pentru molecule
monoatomice)

 Modelul cristalin
 Modelul vacanţelor fluidizate (Eyring)(numărul
vacanţelor = numărul moleculelor de gaz perfect/V)

 Apa - un lichid complex - modele speciale

Modele ale structurii
apei în starea lichidă
• Modelul rețelei cristaline
parțial distruse

• Modelul grămezilor temporare (“flickering

clusters” – în apa lichidă se formează și se distrug grămezi de
sute de molecule, a.î. o mare parte din apă este organizată în
rețea cristalină)

• Modelul legăturilor flexibile

(legăturile de H nu se rup, ci se îndoaie)
 Modelul actual al apei
 Gel format dintr-un singur cluster cu zeci de molecule, cu
timp de viaţă foarte scurt (~10-9 s), în care dimensiunile
posibilelor discontinuităţi locale depind de presiune şi
temperatură
 Configuraţia cluster-ului se schimbă prin ruperea și refacerea
legăturilor de hidrogen

www1.lsbu.ac.uk/water/clusters_overview.html
Proprietăţile fizice ale apei
1. căldură specifică foarte mare

2. căldură latentă specifică de vaporizare mare

3. conductibilitate termică foarte mare
- amortizor termic al organismului
4. constantă de disociere mică

5. tensiune superficială mare  = 0,073 N/m (25°C)

6. densitate maximă la 3.984°C  = 999.972 kg m-3

Proprietăţile fizice ale apei
7. permitivitate electrică foarte mare
- apa este un bun solvent polar
8. coeziune puternică
- plămânii urmează mișcările peretelui toracic datorită
coeziunii moleculare puternice în lichidul pleural, care
determină deplasarea simultană a ambelor pleure
9. repulsia hidrofobă
- formarea membranelor lipidice se datorează
excluderii hidrofobe
Apa are căldură specifică
foarte mare (c= 4180 J/(kg.K))
 Absoarbe multă căldura pentru a-și crește
temperatura
Q = m · c · Δt
 Căldura absorbită este în mare parte folosită
pentru ruperea legăturilor de hidrogen

 Variațiile de temperatură ale mediului

înconjurător sunt amortizate prin inerția
termică mare a apei din organism
Apa are căldură specifică
foarte mare (c= 4180 J/(kg.K))
 Reține multă căldură în procesul de
răcire
 Este rezistentă la răcire
 Prin formarea legaturilor de hidrogen se
degajă energie
Apa are căldură latentă
specifică de vaporizare mare

 Necesită căldură multă pentru ruperea

legăturilor de hidrogen și pentru a se
evapora

 În absența legăturilor de hidrogen,

punctul de fierbere al apei ~ - 90oC

Apa are conductibilitate
termică foarte mare

 Evitarea hipertermiilor locale (procese

catabolice exoterme) datorită difuziei rapide a
căldurii

 La nivelul tegumentelor, sângele pierde o

mare cantitate de căldură, asigurând un flux
de căldură important între organism și mediu
 Căldura specifică mare, căldura latentă specifică
de vaporizare mare precum și valoarea mare a
conductibilității termice 

Apa are un rol fundamental în

termoreglarea organismelor
Disocierea apei
H2O  H+ + OH-
H+ + H2O  H3O+
Gradul de disociere al apei pure (25oC)
[H+] = [OH-] = 10-7 moli/l
pH = -logH+
pH = 7 pH mediu neutru
pH < 7 pH mediu acid (în organism, sucul gastric, cu pH<2)
pH > 7 pH mediu bazic
pH biologic = 7,4 (mediu slab bazic)
Există și lichide puternic acide: sucul gastric cu pH<2

Soluţii tampon
Sângele cu seroproteinele
Soluții apoase
4. Structura moleculară a soluţiilor
apoase
 Structura apei se modifică prin dizolvarea unei
substanţe în funcţie de tipul solvitului
a. Electroliţi

1 q1  q2
W= 
4πε r
Se obţine
Apa de hidratare
 Densitate mai mare prin electroconstricţie

 Temperatura de solidificare scade

 Temperatura de fierbere creşte

 Constanta dielectrică crește

 Tensiunea superficială creşte

b. Solviţi capabili să c. Solviţii cu moment
formeze legături de dipolar permanent
hidrogen

Se integrează în
reţeaua apei

modificări structurale
induse minime

glucoza
d. Solviţi cu grupări hidrofobe

http://www.nature.com/nature/journal/v437/n7059/fig_tab/nature04162_F1.html

a) Moleculă de metan in apă, b) Cluster format din 135 molecule tip metan în apă

Clatraţi – în mijloc au o moleculă /

cluster molecular hidrofob
Legăturile hidrofobe - importante în realizarea
structurii spaţiale a macromoleculelor dizolvate
în apă
e. Moleculele amfifile
Grupări hidrofile Grupări hidrofobe

legături cu moleculele de apă realizează legături

prin atracţii electrostatice hidrofobe

apă legată
Apă de hidratare

Apă de clatrare

Apă legată
chem.wisc.edu
5. Structura şi rolul apei în sistemele
biologice
 apa “compartimentalizată”:
• apă liberă
• apă parţial legată
• apă legată
 proprietăţi fizice deosebite
 datorată prezenţei unui mare număr de specii moleculare,
macromoleculare şi ionice, care structurează apa din jur

 apa intracelulară - grad superior de ordonare

• rol important în desfăşurarea proceselor celulare
(excitaţie, contracţie, diviziune, secreţie etc).
Proprietăţile apei din
organism (legată)
 Se evaporă foarte greu (permite răcirea
organismului prin evaporare pulmonară şi
prin transpiraţie  homeostazie termică)

 Îngheaţă la temperaturi foarte scăzute

 Nu dizolvă cristaloizii

 Capacitate calorică şi conductivitate termică

mare  împiedică încălzirea ţesuturilor
6. Fenomene la nivelul interfeţelor
Forțele de tensiune superficială

http://www.animations.physics.unsw.edu.au/jw/light/soap-bubbles.htm#4

 Acționează perpendicular pe contur, uniform distribuite pe

acesta
 Sunt tangente la suprafața liberă a lichidului
 Au sensul astfel încât să micșoreze suprafața liberă a lichidului
 Au modulul proporțional cu lungimea conturului pe care
acționează
6. Fenomene la nivelul interfeţelor
Interfaţa

• înmagazinează energie E direct proporţională cu aria sa S

E~S
valoare minimă  suprafață liberă minimă

http://oxun.ge/101529-.html
http://labman.phys.utk.edu/phys221core/modules/m7/surface_tension.htm

• Stratul superficial exercită o presiune foarte mare

• Lichidele sunt, practic, incompresibile
 6. Fenomene la nivelul interfeţelor

Adelie penguins leaping into the ocean from an iceberg.

Kurt Fisher makes a splash at the 2012 Yost Pool belly flop contest. (Photo by Chad Emerson)
Image ID: 25005
Species: Adelie Penguin, Pygoscelis adeliae
Location: Brown Bluff, Antarctic Peninsula, Antarctica
6. Fenomene la nivelul interfeţelor
Suprafața liberă se comportă ca o membrană elastică

http://wifflegif.com/tags/1577-spider-gifs
6. Fenomene la nivelul interfeţelor
Interfaţa
• înmagazinează energie E direct proporţională cu aria sa S

 - coeficient de tensiune superficială

E= · S

·l = F
l = lungimea conturului pe care acționează forțele de tesniune superficială F
 apă = 0,073 N/m (mai mare doar pentru Hg)
 scade cu creșterea temperaturii
 este dat de existența legăturilor de hidrogen
6. Fenomene la nivelul interfeţelor
Substanţe tensioactive
La dizolvarea unei substanţe în
apă:

  = constant

  creşte (soluţii de electroliţi)

 scad e – substanţe tensioactive (cu grupări

hidrofobe: acizi organici, aldehide, alcooli, detergenţi etc.)

 legea lui Traube: tensioactivitatea unei substanţe este cu

atât mai pronunţată cu cât această substanţă conţine mai
multe grupări hidrofobe
6. Fenomene la nivelul interfeţelor
Rolul substanţelor tensioactive în medicină
 în organism
 cresc permeabilitatea membranelor fluide
 principiile alimentare trec prin substanţe
tensioactive
 glucoză  esterii Cori şi Neuberg  glicerol;
 proteine  aminoacizi;
 glucide  acizi graşi.

 în terapie
 adjuvante in prescripția farmaceutică, cresc
permeabilitatea membranei
6. Fenomene la nivelul interfeţelor

Legea lui Laplace

2σ
Δp=
r
https://www.youtube.com/watch?v=_btWTwDVRj8
Timp 1:31-1:44
6. Fenomene la nivelul interfeţelor
Rolul fenomenelor superficiale la nivelul
alveolelor pulmonare. Surfactantul pulmonar
6. Fenomene la nivelul interfeţelor
Rolul fenomenelor superficiale la nivelul
alveolelor pulmonare. Surfactantul pulmonar

Presiunea în alveolele pulmonare

este:
• direct proporțională cu coeficientul
de tensiune superficială
• invers proporțională cu raza
alveolelor
p ~ 12 - 24 Torr
http://humanphysiology.hubpages.com/hub/Lung-Compliance-and-Elastance#

Maladia membranei hialine – surfactant pulmonar în concentrație

micșorată la un copil născut prematur
Fenomene capilare, forţe de adeziune, forţe
de coeziune, forma stratului superficial

Menisc concav Menisc convex

Fenomene capilare, forţe de adeziune, forţe
de coeziune, forma stratului superficial
Legea lui Jurin

σ
h~
ρR
h – ascensiunea capilară
- coeficientul de tensiune superficială
http://www.ctahr.hawaii.edu/mauisoil/a_comp03.aspx  – densitatea lichidului
R – raza capilarului