Rugaciune

de Traian Dorz

Doamne, Tu, stăpânu-acestui cer nemărginit

și-albastru,
către Tine mi se-nalță iarăși gândul meu sihastru.
Către Tine se ridică iarăși glasul rugii mele,
Domnul zilelor cu soare,
Domnul nopților cu stele.
Tu ești împăratul nostru,
Tu ești Domnul nostru mare,
Tu ești Stânca păcii noastre,
Turnul nostru de scăpare!
De nădejdea-n Tine, Doamne,
toată viața ni se-alină,
viața noastră-atât de tristă, suferindă și străină.
Mângâierea vieții triste ni-e Cuvântul Cărții Tale,
El ne-a șters de lacrimi ochii,
ne-a scos sufletul din jale,
Și ne-a fost mereu în viață adăpost și-nviorare,
călăuză și lumină la-ntuneric, de cărare.
Azi ne-a-mpresurat durerea cât a mării apă multă,
nimeni chinul nu ni-l vede,
nimeni glasul nu ne-ascultă,
Numai Tu ne ești nădejde în aceste clipe grele,
numai Mâna Ta mai poate să ne mântuie din ele,
Numai Tu ai milă, Doamne,
Dumnezeul nostru mare,
Tu ești stânca izbăvirii,
– dăruiește-ne scăpare!