Strigat n pustie

De Lucian Balga
Cu chiotele-i de lumina
i cu-adncul ochilor de mare,
cu urmele n lut ce i le las
nenumratele fecioare
cutremurate-n clipa asta
de-un dor
pe minunatul tau pmnt,
te chem:
vino, Lume,
vin'.
Adie-mi n urechile ganguritul de izvoare,
la cari n miez de noapte
nevzuti de nimeni strugurii
desprini de vie i s-adun
s-i umple boabele de must,
i-apoi-cu drnicia ta de moarte
vino,
Lume,
vin'.
i rcoreste-mi
fruntea-nfierbntat
ca nisipul dogorat
pe care calc-ncet, ncet
prin pustie un profet.
(1921)