Stea din taria cerului nalt Adie, plpieste si se-nvoalta De pe-un tarm pe celalalt. Nu-i zi aprinsa dincolo de zare, Nici telegari nvapaiati la car Nu scapara copita de amnar Zburnd nfricosati din mare. Egala noaptea pururea cu sine, Adie blnd din cerul mai curat, Ca fata unduirilor marine, Ca valul sur de care ne-am legat. Noi nu stiam atunci calatoria Taindu-ne n adevar un drum, Ca vom afla o tinta sub taria Aprinderii nalte fara scrum. Stam azi la pupa si privim la semnul Cu care ne legam de tarmul dus, Rapit de zarea veche si ndemnul Calatoriei noastre spre apus. Nu-i pata, nu e nici o tremurare Cnd lunecam ncremeniti pe ape, Ca doua faruri luminnd pe mare, Lucind trziu, stingndu-se aproape. Din volumul Imagini italiene