Tudor Vianu - Ape Si Munti

Visez de mult tinutul cu ape de clestar

Pe care barci cu pnze alunece arar.
Sa fluture zefirul n albele vintrale
Si ochiul sa le piarda uitndu-se la ele...
Padurea peste unde plecata nainte
Adnca si-ntristata sa stea n zacaminte
Trecnd prin frunzatura copacilor, suflarea
Sa fure din adncul padurilor racoarea.
Iar mai departe muntii, zapezi trandafirii
Reverse din cratere cu clinele pustii...
Arunce pe ntinsuri o stravezie pata
Sub care doarma apa, padurea-ntunecata...
*
La ora-aceasta ceasul l auzisi cum bate?
Cum uruie si scapa din rotile dintate?...
Benedictin, din vraful de carti, eu ma ridic
Ma uit n departare si nu privesc nimic...
Au ce cntari usoare se isca n adncuri,
Pe cnd alint cu palma matasea de la ciucuri?
Aci, din manastire, fereastra da pe lac
Rasar n ncaperea pervazului sarac.
Din fundul de-ntuneric m-aplec pe jumatate
Si-aud sub largul boltii cum inima mi bate.
M-aplec n adncime si ma ridic putin,
Ca un potir pe care o mna nu-l vrea plin.
Dar stau n nemiscare si ochiul mi-l atint
Zarind trandafiriul zapezii de argint.

Si cad ntr-o plutire pe care n-o mai stiu,

n apa de racoare a spiritului viu,
Cnd pe ntinsul luciu al apei de clestar
Apar vintrele albe cu tremurul arar...
1921