Corydon

Radu Stanca
Sunt cel mai frumos din oraul acesta,
Pe strzile pline cnd ies n-am pereche,
Att de graios port inelu-n ureche,
i-att de-nflorite cravata i vesta.
Sunt cel mai frumos din oraul acesta.
Nscut din incestul luminii cu-amurgul,
Privirile mele dezmiard genunea,
De mine vorbete-n ora toat lumea,
De mine se teme n tain tot burgul.
Sunt prinul penumbrelor, eu sunt amurgul
Nu-i chip s ma scap de priviri ptimae,
Prin prul meu vnt, subiri, trec ca aa,
i toi m ntreab: sunt moartea, sunt viaa ?
De ce-am ciorapi verzi, pentru ce fes de pae ?
i nu-i chip s scap nici pe strzi mrginae
Panglici, cordelue, nimicuri m-acopr,
Cnd calc, parc trec pe pmnt de pe-un soclu.
Un ochi (pe cel roz) l ascund sub monoclu,
i-ntregul picior cnd pesc l descopr,
Dar iute-l acopr, ca iar s-l descopr
Cellalt ochi, (cel galben) l las s s-amuze
Privind cum se in toi ca scaiul de mine.
Ha ! Ha ! Dac-ai ti ct v ade de bine,
Srind, opind dup negrele-mi buze.
Cellalt ochi s-amuz i-l las s s-amuze.
C-un tainic creion mi sporesc frumuseea,
Fac baie n cidru de trei ori pe noapte,
i-n loc de scuipat am ceva ca un lapte,
Pantofi cu baret mi-ajut zvelteea,
i-un drog scos din snge de scroaf nobleea.
Toi dinii din gur pudrai mi-s cu aur,
Mijlocul mi-e supt n corset sub cmae,
Fumez numai pipe de opiu uriae,
Pe braul meu drept, tatuat-am un taur,
i fruntea mi-e-ncins cu frunze de laur.
Prin lungile, tainice, unghii vopsite
Umbrela cu cap de pisic rnjete,
i nu tiu de ce, cnd plimbarea-mi priete,
Cnd sunt mulumit c-am strnit noi ispite,
Din mine ies limbi i nprci otrvite.
Din mine cresc crengi ca pe pomi, mtsoase,
i nsi natura atottiutoare,
Ea nsi nu tie ce sunt: om sau floare ?
Sau numai un turn rtcit ntre case,
Un turn de pe care cad pietre preioase.
Sunt cel mai frumos din oraul acesta,
Pe strzile pline cnd ies n-am pereche,
Att de graios port inelu-n ureche,
i-att de-nflorite cravata i vesta.
Sunt cel mai frumos din oraul acesta.