Felix Sima ● Icoane și versuri pe fibră de lemn

‘
Icoane

pe fibrã
de lemn
si versuri
Icoane și versuri pe fibră de
lemn
Consilier editorial:
Ioan BARBU
Design, prezentare grafică, prepress:
Emil PĂDUREȚU
Fotografii:
Paul BALANCA, Felix SIMA
Coperta, tehnoredactare computerizată:
Felix SIMA

Coordonator:
Remus GRIGORESCU

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

SIMA, FELIX
Icoane şi versuri pe fibre de lemn / Felix Sima –
Râmnicu-Vâlcea: Editura “Antim Ivireanul”, 2014

ISBN 978-973-8106-86-4

821.135.1-1

Tipar:
ROTIPO
Aleea Veronica Micle, nr. 4
IAȘI

2
Editura Antim Ivireanul
Râmnicu-Vâlcea, 2014

3
4
 CIOPLITORUL ARHAIC

Prezentele icoane au apărut din nevoinţa de a

salva un pom. Roditor. Un nuc devenit uscat şi tăiat şi
aşezat cu scândurile în pod. El, când era viu, a rodit în
toată copilăria mea. Astăzi, uscat, rodeşte icoane. Ne
căţărăm spre ele, prin razele lor, ca pe o scară. Nucul,
viu, a trăit printre noi. Astăzi, icoanele vii trăiesc printre
noi, pentru noi. Locuim în mijlocul lor, aşa precum
copilăream sub nuc.
Vâlcea fiind un ţinut bogat în nuci şi în pictori, i-
am combinat pe aceştia în modul în care îi putem, astăzi,
admira.

*
Iubim închipuiri pe lemn, sculptate sau pictate?
Asemenea lucrări ne-am priceput să facem... Obiecte
arhaice… Ele ies din unelte arhaice: teslă, ferăstrău,
sfredel, cuţitoaie, dălţi… dălţile sunt arhaismele
uneltelor.
Stând faţă în faţă, am observat că scândurile au
rămas după cum a sărit ţandăra din ele – nu departe de
trunchi.
Cioplitura arhaică este nedatată şi nesemnată,
deoarece cioplitorul arhaic nu o executa ca pe o lucrare
de licenţă, ea rămânea necontrolată de critici de artă…

5
 Obiectul este controlat numai de trecerea
privirilor peste el… şi de trecerea mâinilor peste el, să-l
cuprindă, să-l folosească… şi de trecerea apelor timpului
peste el…
Cioplitorul arhaic a rămas acelaşi, ani de-a
rândul, rămânând, astfel, el însuşi.
Eu, dintr-o mai veche pornire, am cioplit
scândurile iar pictorii, cu pasiunea lor, le-au înnobilat cu
vopsele proaspete aduse de îngeri într-o candelă poetică.
Scândurilor din nuc le-am adăugat scânduri din
tei, din paltin, troiţe din lemn de mesteacăn, de păr şi de
cireş sălbatic, de salcie roşie, de prun şi plută...
Miresmele acestor lemne vii se revarsă prin vopsele.
Acuma, fac parte din colecția personală care se
află în casa din apropierea nucului ce a inițiat-o.

*
Această lucrare a fost provocată, îndemnată şi
adunată în timp, între marile mănăstiri ce ne înconjoară
ţinutul pe care convieţuim, venind / plutind prin
văzduhul Domnului, cu ale noastre oase/ prin oase
trecând, pre când Cuvântul se născuse şi nu se
murdărise, pre când Cuvântul era verb şi era verde, iar
sarea pământului era în Lacrima Domnului / care se
scurgea în Lacrima Omului...

6
 Fiecare icoană îl sfinţeşte pe autorul - pictorul ei.
Pictorii s-au dedicat icoanelor de la primul îndemn, de
bunăvoie şi cu sufletul deschis.
Ei sunt:
Ioan ANDREICA, Ştefan-Traian BOICESCU, Jeanina
BOGORODEA, Radu CONSTANTINOV, Simion Petru
CICHIRDAN, Maria CRIŞAN - GAGHEL, Dumitru
CHIRIAC, Emil DARIE, Gheorghe DICAN, Mariana
DINA - SIMA, Aurelia DRĂGHICI - ROGOJINARU,
Lavrentie DĂNILĂ, Laurenţiu ENE, Ion EBRAŞU,
Vadim GIUMALĂ, Paula GEORGESCU, Valeriu
IONESCU, Lucian MARIN, Marian MARIN,
Constantin STAN - NEACŞU, Mioara PLOP, Sergiu
PLOP, Ecaterina POPA, Tudor POPESCU, Vlad
RĂUŢĂ, George ROGOJINARU, Violeta SCROCIOB,
Cristian SIMA, Carmen Maria SIMA, Paul STĂNIŞOR,
Sabin ŞTEFĂNUŢĂ, Adrian TRANDAFIR, Nicolae
TRUŢĂ, Petti VELICI.
Trecând numele lor în dreptul operei lor, am
gustat cu toţii, câte puţin, din Cer…

Lucrările noastre se dedică/ acelora ce se implică.

Dumnezeu să ne ţină în preajma icoanelor Sale.

Icoanele sunt o parte a sufletului nostru.
O parte pe care, iată, am făcut-o vizibilă...
Şi sufletu-mi să se deschidă –
Cum ai deschide-o cărămidă…

7
8
9
 *

Mai trăim cu toţii

În aceeaşi viaţă.
Goţii, ostrogoţii
Ne-au spălat pe faţă...

Hunii, pecenegii
Ne-au făcut sicrie.
Să citeşti din carte
Tot ce-ai vrea să scrie.

Prea loveşti departe

Când ţinteşti aproape...
Şi plutesc, cu sânge,
Luntriile prin ape.

Prea loveşti aproape

Când ţinteşti departe...
E-o săgeată-ascunsă-n
Fiecare carte,

10
 *
Stăm pe piei de oaie
Şi privim în sus...
Am săpat în peşteri
Semnul lui Iisus.

11
 *
Clopotul cel mare - semn al vieţii sfinte
S-a-nălţat la ceruri, zboară prin văzduh.
Este semnul nostru dintre oseminte,
Locuim în viaţă şi în Sfântul Duh.

12
 *
Vălul timpului se-aşterne
Peste fraţi, la mănăstire,
Suntem toţi la închinare,
Vom fi toţi la cimitire...

13
 *
Clopotul cel mare bate şi răzbate...
Dulce adormire-n unanimitate...

14
 *
Care floare înfloreşte
În icoana ce trăieşte?

*
Plânge un copil afară.
O fi mama lui amară?
Dar nu-i mama lui amară...
Plânge un copil în ţară...
O fi pâinea ei amară?

Plânge un copil în râu...

E copil sau este grâu?
E Ion sau e Ioană?
E copil sau e icoană?

15
16
17
 *
Cum trece timpul, Doamne,
Cum zboară... şi ne zboară...
Doar Pruncul creşte veşnic
La Veşnica Fecioară...

18
 *
Eu sunt moş -
Tu eşti strămoş,

19
 *
Ceară curată-
Mână de Tată.
Icoană în ramă-
Mână de Mamă.

Între Ceruri şi Pământ:

Porumbelul – Duhul Sfânt,

20
 *

Am uitat să cred în ploaie,

Sfânt Ilie... Nicolae...
Sfinţii mei trecuţi prin rouă...
Parcă ninge... parcă plouă...
Parcă nu am fi mai mulţi
Drepţi, romantici şi desculţi...

Chiar de-i pici cu seu şi ceară,

Sfinţii vin iară şi iară,

21
22
23
 *
Să pot să intru-n viaţa ei,
A scândurii din lemn de tei...
Să pot, adesea, să mă duc
Prin scândura din lemn de nuc
Unde Toţi Sfinţii tăi trăiesc
Şi împreună-nvrednicesc

24
Să nu te-mpiedici de un nod,
Să urci, prin frunză, către rod,
Să vii, cu Ei, din rădăcină
Şi să aduci, din ea, Lumină,

25
 *

Şi mă rog să fim, să fiţi

Ca şi crinii între sfinţi,
Pe sub merii înfloriţi
Şi ca sfinţii-ntre părinţi.

Mă mai rog să fim, să fiţi

Ca toţi pomii altoiţi
Şi-nfloriţi de Dumnezeu –
În culori de curcubeu,

Fă, Doamne, curcubeie şi mari bucurii

Atuncea când, pe fruntea noastră, scrii!

Fă, Doamne, curcubeie şi mari bucurii

Atuncea când, cu viaţa noastră, scrii!

Fă, Doamne, curcubeie şi mari bucurii

Atuncea când, cu mâna noastră, scrii!

26
27
BISERICA DE LEMN

Zeiţă-a vederii clare

Şi-a silabei de uimire,
Arde-n albă lumânare
Şi ascultă de la mine:

Într-o zi mi s-a ucis

- nu îmi e deloc uşor -
O fiinţă-a mea din vis -
Când eram tremurător.

Mi-au rămas vorbe confuze,

Rouă de băut prin pai,
Miere-n fiere, frunze-n buze,
Urme verzi de dus la Rai...

Peste ele, ochiul este

Roşu – un cadran de sânge -
Şi pe care – o poveste -
Viaţa toată mi se strânge,

28
29
 *

Dacă zilele sărace

S-au uscat fără folos,
Fluierul de fag se face
Roşu, sabie de os...

Astăzi, mai încearcă-ne:

Pe pereţi ne arătai
Ochiul între cearcăne,
Fetele crescând pe cai...

Trandafir cu lemnul trist,

Pe un prag de ieri, de azi,
Poartă-mi vorba că exist
La oameni subţiri şi brazi...

30
31
 *

...Şi avea mielul de lapte

Dulci corniţe, luminoase,
Pe potecile prea moi
Sugeam fragedele-i oase

Şi urcam în capul lui

Şi mă odihneam în el,
Mă miram de cum văd lumea
Prin doi ochi mărunţi, de miel...

Creierul îi era dulce

Şi-nflorit tot ca un nufăr,
Îl luam drept aspirină
Că era păcat să sufăr.

Lunecam apoi sub gâtul

Lui făcut din iarbă verde
Şi-i furam înghiţitura
Şi credeam că nu mă vede...

O, dar cum o mai duceam

În plăpândul, tânăr miel!
Dacă nu aş fi crescut -
Rămâneam, precis, în el...

32
33
 *
Lacrimă, unde-ţi e locul
De din ochii mei cei vechi
Îmbătaţi şi arşi de focul
Din pupilele perechi?

Ţi-ai făcut sicriu din ceaţa

Care spală aliorul,
Destrămată pe sub gheaţa
Lunecată cu piciorul...

Ţi-ai făcut rotund sicriu,

Din globula printre sânge,
În muierea din pustiu!
Crucea ei de turtă dulce!

Gata-i mortul pentru ciori?

Gata-i groapa! Gata-i groapa!
De din viaţă-ţi scriu scrisori
Şi ţi le închid cu pleoapa...

Trece floarea peste dinte,

Peste tine, peste mine,
Ţi se-ntinde, mi se-ntinde,
Devorăm din ea stamine,

34
35
 *
Paharu-acesta cel mai moale,
Paharu-acesta-n care mint,
Prin băuturile vernile,
Cuţite creşte – de argint.

36
 Pe vârful lor, tot în lichid,
Capete vii se clatină.
În ele am ascuns, treptat,
Valuta mea de platină...

Din întâlnirea cu femeia,

Din întâlnirea de atunci,
Mai port pe frunte, pur si simplu,
Sărutul ei cu bube dulci,

*
Să-ţi iei, sunt buni,
Sunt buni, să-ţi iei,
Cărbuni, cărbuni
Din flori de tei...

*
Ce e-această semănată-
nfloritură pe sub rouă,
Până când mi se arată
Porumbelul fără ouă?

37
 Până când voi fi copilul
Care plânge-n colţ de stradă
Şi retrage lumii mâna
De pe faţa ei curată?

Ce să fac cu două aripi

Ce susţin tremur de aer?
Tot mă-mpiedic printr-o carte
Şi mă-ascund după un caer!

38
 Soră bună, tu eşti! Tu eşti
Vopsitoarea de inscripţii!
Adă-n ora ta regală
Toţi poeţii din solstiţii!

Negrul ochiului mă strânge,

Un fior mi se deznoadă,
Ce pisică-a mea deplânge
Peştii înotând în cadă?

Când tot sângele mă doare

Şi-ntunericul mă-ncinge,
Ce şenilă are ţara?
Cât de-adânc se poate-nfige?

Numărul ce-l port pe spate

E şi el trecut în stemă...
Cine mişcă-ncet acolo,
Care vierme-n teoremă?

Mi-am hrănit pâinea cu apa

Care-n vară - floarea muşcă,
Aruncată la răspântii
Pre când stelele se-mpuşcă...

Ce să iau pentru durere?

Care leac să-nchidă-arsură
Unui sfânt din fresca veche
Aşteptat în bătătură?

39
 *
Umblă-n mine o secure
Fermecată, ca să sparg
Lemnul greu dintr-o răscruce,
Trunchiul cel mai vechi de fag...

40
 Câte inimi are-n el
De voinic purtând inel,
De fecioară cu cercel!?

Unde-l văd înalt, cu umbră,

Acolo şi pasu-mi umblă
Fără pace, până când,
Tremurând şi aiurând,
Îmi ucid copacu-n gând...

Capu-mi cade amărui

Pe o scândură de-a lui...

41
 *
Suntem în trăsura
Serilor, subţire,
Tocmai cum mireasa
Dusă-a fost de mire
Spre o casă-naltă,
Pe un mal frumos,

42
 Cu pereţi de trestii
Şi pământ pe jos

Şi cu flori şi iarbă
În acoperiş,
Să umbrească praguri
Calde de pietriş...
Şi avem la roate
Osii aurite,
Albiile de râu sunt
Drumuri pietruite...

43
 Suntem în trăsură
Şi visăm la fel,
Suntem la răscruce-n
Drumuri fel de fel,
Suntem în trăsură
După cei doi cai
Ce veneau pe drumul
Ce urca la Rai,

*
El era cocon şi
Ea era domniţă…
Să-i tot bei la apă
Dulce din guriţă…
Să te ştergi pe faţă
Cu cămaşa Ei,
Să Te ţină-n braţe
Şi să-I pui cercei…

44
 *
Se rupe timpu-n frunze
De nuc şi de gutui...
Ai vrea să spui acestea
Dar cui să le mai spui
Când nimeni nu te vede
Pe dealuri cum te sui
Şi cauţi cuiburi goale
De păsări şi de pui...

45
46
 *
Azi vreau şi muzică şi vin,
La ceruri să urcăm pe sfori,
Ştiind că, totuşi, e un chin
Să fii cu minţile în nori...

Azi vreau şi muzică şi vin,

Uimit de toate câte sunt,
Ştiind că, totuşi, e un chin
Să ai picioare pe pământ,

47
 *
Am alergat
Şi mi-a cedat
Nervul valoric,
Cel încărcat...

Am vrut să-ajung,
Cu cornul lung,
La un liman
Şi să-l străpung...

Faptă mai tristă

Nici nu există
În orice lume
Exclusivistă,

48
 *
Când înflorea pământul
Pe un hotar de ger,
Ce mai miresme, Doamne,
Ce ramură pe cer
Era pământu-n care
O clipă petreceam,
Cum te-ai uita odată
Cu viaţa pe un geam!

Dar cum e, Doamne, viaţa

Aceea, din pământ?
Nu îmi găsesc cuvântul,
Cuvântul e mormânt!

49
50
 *
În capul meu se coc stamine,
- ferească Domnul de mai rău! -
Apleacă-te pe lângă mine
Să iei o floare-n trupul tău!

În capul meu oprit la uşă,

Coboară clovnii pe o scară
Fardând mustaţa cu cenuşă
Din urna doamnei Primăvară...

Se face toamnă în privire,

Se face vară în miros,
În gust am o nedumerire
Şi pipăi iarna pân’ la os.

În gâtul lacului-pescar
Se-neacă-notătorul – crapul,
În capul meu e un tavan
Pe care vreau să-l sparg cu capul,

51
 *
Pe fruntea ta plecată
De preaconcretul trai,
Aştept argint de sănii
Ce ne vor duce-n rai

Cu cai de aiurare,
Cu dinţi de stele-n gură...
Aceasta e povestea
Şi-a ei miniatură,

52
 *
Să mai vedem ce fac, ce faci,
Ce grâu se mai adună dintre maci,
Ce toamnă se ridică prin copaci,
Ce iarnă abureşte pe colaci…

Când clopotul nu bate,

Când mielul nu mai suge
Iar câinele din mine
(cel bun, de pază)… fuge,

*
Aduc cu mine un cuvânt,
Cu carul revărsat din nori,
Călătorind pe roţi de vânt
Şi şchiopătez adeseori

53
 Şi ce culori şi ce cocori
Mă înveşmântă când iubesc,
La răsărit şi la apus,
În timpu-acesta cât trăiesc...

Mi-e tare dor de-o poezie

Care să spună tot ce sunt,
Ce merg, ce fac în lumea vie,
Precum în cer - şi pre pământ...

O, Suflete, coroana mea de brad

Prin care zilnic înverzesc şi cad…

54
55
CĂTRE SFÂRŞIT DE VARĂ ...

Către sfârşit de vară, aşadară,

Adoarme Maica Vieţii, an de an ...
Se odihneşte şi-nfioară
Pe un urcuş de sălcioară,
Pe un căluş de la vioară,
Precum şi noi... din zi în zi...
Ce-o fi... o fi... Ce-om mai găsi...

56
 Va fi trezită, cu uşor,
De un cocoş prevestitor
(Al zânelor, al nopţilor)
Ce va cânta a treia oară,
De peste pietre de hotară,
Spre-a-ndeplini un ritual...
Pe un inel... pe un caval...
Cu florile de măr... în păr...

57
 *
Cum doarme trupul Maicii ...
Tulpină vestejită ...
Şi viaţa ei se cerne,
Ca şi a mea, prin sită

58
 Şi înghiţită, mai apoi,
De-un cal cu ham,
De-un car cu boi,
Într-un sicriu
Ce nu-l mai ştiu,
La cumpăna ce-o face pasul
Şi se-ntrevede, palid, glasul
Şi se aşterne: Parastasul...

59
 *
Sufletul meu rămâne treaz
Sărind acelaşi vechi pârleaz,
Aerian - subpământean,
Purtând de grijă, an de an,
Copiilor ce cresc la foc,
Spălaţi pe faţă la un scoc,
Stropiţi cu fir de busuioc,
Aduşi la nuntă, la soroc
Şi alăptaţi din vechea oală
Ca dintr-o ţâţă vegetală
Ce descompune şi iveşte
Sămânţa care ne hrăneşte,
Sămânţa care ne uneşte...
În chip ascuns...
cu Hram de Peşte,

60
 *
Maică Bună şi Bătrână,
Ţi-o fi brâul tot de lână
Descusută de pe Lună...
Mă-nfioară, mă-ncunună...

Maică Blândă, Brâu de scamă,

Caii, singuri, se deshamă...

61
 Şi rămâne Trupul gol...
Oase albe... la subsol...
Iar mai sus, la Dumnezeu,
Oasele Tatălui meu...
Sfinte sunt, pe sub pământ,
Pe sub Cer...
sub Legământ...

62
63
 PRICEASNE DE RÂMNIC

*
Scrie-mi, Doamne, psalmii florilor de gheaţă
pe ferestre lucii, să îi pot citi.
Ia-mă în tărie, ţine-mă în braţă,
mângâie-mi obrazul, nu mă rătăci.

Rupe-mi anii tineri, eu tot cred în Tine,

hămesit de viaţă, cum mă ştiu de mult...
Tot aştept chemarea... cât e lungă zarea...
Tot la Tine-n naos stau şi Te ascult.

Lângă uşa-ngustă a intrării noastre,

unde nu se simte vântul din pustie,
vreau să ţin lumina-n candele aprinse
cu ulei din suflet, smirnă şi tămâie.

Cum a fost odată, eu văzându-ţi faţa

într-un lemn de paltin rupt, pe la Hurez...
Şi era tot lemnul - alb cum este varul
şi puteam, acolo, Doamne, să-ţi pictez

chipul sfânt aflat în fresce şi-n icoane

şi aflat în gândul nostru cel curat...
Cu o daltă-n suflet ţi-am cioplit icoane
şi-n altarul lumii ţi le-am atârnat,

64
 Dăruind ofrande Luminării Tale,
dăruind prosoape Brâului ce-l ai,
tot bătând mătănii şi ţinând canoane
în Prohodul lumii ca în lung alai,

65
 *

Vindecă-se lumea de urât şi bube,

vindecă-se totul, ca la început,
noi eram cu Tine şi Apostoli Sfinţii
ne-au ţinut în palme când ne-au cunoscut.

Ei trăgeau de funii nevăzute luntrea

peste care valuri - spume tot veneau
şi puteau, de barcă, să unească puntea
peste care multe suflete treceau…

În procesiunea vieţii şi a morţii

suntem toţi temuţi în Faţa Ta din noi;
ia-ne, Doamne,-n Casa Binecuvântării
şi mai dă-ne-odată oile-napoi

ce erau curate şi erau supuse,

ce erau spălate în Lumina Ta
când... se rupse puntea sufletelor duse
şi se strînse mâna care ne ducea,

66
 *
De-am cădea în lumea stearpă încă-odată,
nu ne va fi lesne, vom mânca pământ.
Dar cu faţa blândă, albă, preacurată,
vom ieşi spre Tine ca dintr-un mormânt.

67
 Întuneric fost-a-n anii de sămânţă
când plecam cu crucea dinspre răsărit.
Tu erai în lume: Alfa şi Omega
şi mai eşti şi astăzi către Infinit.

Încercam să-atingem fruntea cu sudoare,

anii de prigoană îi aveam în glas,
încercam să-ajungem până la Pocale,
îngerul e înger, pasul era pas…

Şi urcam la crucea mântuirii Tale

şi făceam risipă şi de bun şi rău
Şi sub trupul nostru tânăr, în sandale,
se deschide hăul, e deschis din nou.

O tămâie-ncinsă arde-n palma vieţii

ca albina dulce tot căzând în miere,
într-un vânt pornit din aripile ceţii
care nu mai poate să ne dea putere.

Arde lumânarea tot gândind la Tine,

nu se stinge dorul înnodat în grai.
La un pom plecat sub boabe de măsline
noi ne-am strâns cu toţii - şi pe toţi ne ai.

68
Rugăciuni în slavă noi îţi scriem, Doamne
şi le rostim zilnic, întorcând la foi.
Ţinem posturi lungi cu pâine şi cu poame
să ne ţii lumina, verde, pe altoi.

Pe altoiul Lumii, pe un pom al vieţii

ne-am urcat cu toţii, neamuri după neam.
Pomul vieţii creşte spre-nălţimi de streşini
şi-am ajuns la fructul spre care tindeam,

69
 *

Bucura-s-ar sufletul din Tine,

cititorule de umbre şi de zei
care treci, când treci, pe lângă mine
şi nu poţi privi în ochii mei,

70
 ochii duşi spre stelele senine,
ochii duşi, cândva, peste un plai,
unde mana ierbii îţi era drept hrană
şi-ncălţări de rouă vara încălţai.

'Nalţi sunt munţii ce se văd în zare,

Lună - Soare joacă peste ei
precum turma noastră de mioare
se-ncălzea la focul sacrelor scântei.

Vântul suflă-n geamuri, lemnele sunt ude,

a rămas în vatră scrumul şi cenuşa,
apa rece-n vadră, gura fără sunet,
nimenea în noapte nu-mi deschide uşa…

Stâlpi de foc revarsă viaţa dinlăuntru

către cerul nopţii-mpodobit cu stele.
Eu privesc la ele chiar închizând ochii,
stau şi-nşir pe aţă, răsfirând, mărgele.

Dacă latră câinii - lupii nu au stare,

dacă vine ursul - toate tac în cor
şi mă las pe-o parte şi mă las la vale,
sunt în gheara nopţii şi în voia lor.

71
 Nu găsesc ieşirea, orice porţi aş duce
eu în spate pentru a ne fi deschise,
mâinile sunt goale, vasele sunt sparte,
cărţile din suflet le-am dori rescrise

şi mă leg de slova Bucuriei Tale,

adunând din aer fulgii care cern...
copiind PRICEASNE care-mi ies în cale,
Aleluia-n Slavă... şi Amin... Etern...

72
73
 LA ŞEVALET

tu fii pentru toate cu-aceeaşi măsură:

copacul ce moare uscat din picioare
o pasăre verde tot ţine în gură...
lungi pensule plimbă pe pânză culoare...

o pensulă verde trăieşte-n culoare

copacul ne vâră o creangă în gură
o pasăre plimbă-o uscată culoare...
tu fii pentru toate cu-aceeaşi măsură

copacul se plimbă-n uscată culoare

o pensulă verde-l pictază în gură...
o pasăre moare-aşezată-n picioare
tu fii pentru toate cu-aceeaşi măsură

copacul pictează uscat din picioare...

o pasăre verde ne moare în gură
lungi pensule strâng de pe pânză culoare...
tu fii pentru toate cu-aceeaşi măsură

lungi pensule-aşează pe pânză culoare

tu fii cât se poate aproape de toate
cascada de sânge pictează o floare –
sub ea e maestrul: îi dorim sănătate,

74
 CUPRINS

CIOPLITORUL ARHAIC……………………….. 5
Sabin ŞTEFĂNUŢĂ……………………………... 9
Felix SIMA…………………………………….… 11
Radu CONSTANTINOV………………………… 12
Felix SIMA……………………………….……… 13
Radu CONSTANTINOV………………………… 14
Felix SIMA……………………………….……… 15
Felix SIMA……………………………….……… 16
Aurelia DRĂGHICI – ROGOJINARU……..…… 17
Maria CRIŞAN – GAGHEL………………….…. 18
Laurenţiu DĂNILĂ…………………………….... 19
Cristian SIMA…………………………….……… 20
Constantin STAN – NEACŞU……………...……. 21
Felix SIMA…………………………….………… 22
Daniel STANCU…………………………………. 23
Traian Ştefan BOICESCU……………………….. 24
Gheorghe DICAN………………………………... 25
Cristian SIMA……………………………………. 27
BISERICA DE LEMN…………………………… 28
Carmen Maria SIMA…………………………….. 29
Jeanina BOGORODEA…………….……………. 31
Vadim GIUMALĂ……………………………….. 33
Mariana DINA – SIMA………………………….. 35
Mariana DINA – SIMA………………………….. 36
Sergiu PLOP……………………………………... 38
Violeta SCROCIOB……………………………… 40
Felix SIMA…………………….………………… 42
Felix SIMA…………………………….………… 43
Jeanina BOGORODEA………………….………. 45

75
Felix SIMA…………………………….………… 46
Felix SIMA……………………….……………… 47
Simion Petru CICHIRDAN……………………… 48
Marian MARIN…………………………………... 50
Emil DARIE……………………………………... 52
Lucian MARIN…………………………………... 53
Ioan ANDREICĂ………………………………… 54
Petti VELICI……………….…………………….. 55
Carmen Maria SIMA………….…………………. 56
CĂTRE SFÂRŞIT DE VARĂ…….…………….. 56
Adrian TRANDAFIR……………….…………… 57
Carmen Maria SIMA………………….…………. 58
Felix SIMA…………………………….………… 59
Felix SIMA……………….……………………… 61
Cristian SIMA………………………….………… 62
Felix SIMA………………………….…………… 63
PRICEASNE DE RÂMNIC………….………….. 64
Valeriu IONESCU………………….……………. 65
Jeanina BOGORODEA……………….…………. 67
Tudor POPESCU……………………….………... 69
Ecaterina POPA………………………….………. 70
Laurenţiu ENE…………………….……………... 72
George ROGOJINARU….………….…………… 73
LA ŞEVALET…………………….……………... 74
CUPRINS………………………………………… 75

76
 Această carte a apărut cu sprijinul
Bibliotecii Județene “Antim Ivireanul” Vâlcea

http://www.bjai.ro/

77
78