Tovarăş Institut

de Petru Zadnipru

Tovaraş Institut, îţi scriu din satul nostru, de departe;

Îţi mulţumesc şi pentru fiu că l-ai făcut să-nveţe carte,
Iar buchiile dacă-s mari şi mai ales cu roşu scris
Eu le citesc făr-ochelari şi le-nţeleg uşor cuprinsul.
Un lucru aş vrea să-ţi spun acum,
Te-aş supăra cu rugămintea, dar să-ncep mi-i oarecum,
Chiar nici nu mă ajunge mintea.
Eu n-am scrisoare de la fiu de-acum un an şi jumătate,
Şi nici adresa nu i-o ştiu ca sa-l întreb de sănătate,
De-atâtea ori am plâns şi plâng de câte ori vin seara acasă...
Când lămpile din sat se sting îi i-au portretul de pe masa,
Şi lung în ochii lui mă uit, cu dânşii stau la sfat într-una
Şi când s-adorm parcă-i aud cum îmi doresc ei noapte bună...
Mă ierţi Tovareşe Institute că-ţi spun durerea mea de mamă,
Ai poate multe de făcut şi nu le i-ai pe toate-n seamă...
Dar, dorul straşnic m-a răzbit, se frânge inima în mine
Ori unde-i fiul meu iubit?
Eu, l-am trimis din sat- la tine...
Cu-atâtea fete şi băieţi l-ai îndreptat pe drum de soare;
Şi cât era să-l m-ai înveţi să scrie mamei o scrisoare?