Destin

Petru Zadnipru

Ce culoare are bucuria?

O’ntreba-i pe mama într-o zi.
Albă, dragul mamei ca hârtia
Care-o iscălești cu poezii.

Dar durerea ce culoare are?

Neagră, ca funinginea din horn
Și-i  în stare sufletul să-ți are
Cu un capăt otrăvit de corn.

Da tristeții cum îi e culoarea?

Galbenă, ca ceara din știubei.
Ea din suflet mai ușor dispare,
Un pahar de cântec dacă bei.

Dorul, mamă, ce culoare are?

Roșie, ca para din cuptor.
Omul, dragul mamei, pân’ce moare
Toată viața îi bolnav de dor.

Păi atunci nu mi-i de mirare

Că-i așa vărgat destinul meu.
Soarta, dragul mamei, la oricare
Îi și ea un fel de curcubeu.

Nu de-acela care și se-arată

După ploaie numa’n trei culori,
Ea-i ori dulce,ori îi prea sărată,
Ori îi prea amară uneori.

Îi curat, și ea, ca lăturelul, 

Care-l țes din căpițele mici
Și se întâmplă în viață în tot felul:
Singur cazi și singur te ridici.