1

Cap.l Noţiunea de ”mediu" şi semnificaţiile sale

Noţiunea de mediu este definită în "Dicţionarul de Ecologie"

(Neacşu şi Apostolache-Stoicescu, 1982) ca " totalitatea factorilor
fizici, chimici şi biologici dintr-un loc dat cu care un organism vine
în contact".Dar, în acelaşi dicţionar sunt înşiraţi numeroşi alţi
termeni ca: mediu acvatic, aerian, ambiant, azoic, biotic, mediu
înconjurător, marin, terestru etc.
Daniela Marineseu (1994), în lucrarea sa "Dreptul Mediului
înconjurător”, arată că noţiunea de "medio înconjurător" este una
din noţiunile fundamentale care stau îa baza ecologiei ca ştiinţă,
fiind susceptibilă în raport cu necesitatea punerii în valoare sau a
ocrotirii elementelor sale componente, de reglementare juridică.
în literatura juridică de specialitate şi în reglementările
existente în diferite state, precum, şi în unele documente ale orga­
nizaţiilor internaţionale se utilizează în acelaşi timp cu noţiunea de
“mediu înconjurător", expresiile de "mediu biologic", "mediu
ambiant" sau chiar "mediu uman", ca variante ale acestuia,
reflectând legăturile complexe dintre statutul social ai omului şi
contextul său ecologic.
Reputatul ecolog român Bogdan Stugren (1994), în lucrarea
sa de sinteză "Ecologie Teoretică", recunoaşte nouă tipuri de mediu:
cosmic, geofizic, climatic, orografic, edafic, hidrologie, geochimic,
biocenotic şi biochimic. Pârvu (1999) explică noţiunea de "sistem"
ca un ansamblu de elemente identice sau diferite, unite într-un întreg
prin conexiuni şi interacţiuni. Dintre aceste sisteme ne interesează în
mod special cele biologice, respectiv ecologice. Ecosistemul, de
pildă, este unitatea organizatorică şi funcţională fundamentală a
ecosferei. El este format din combinaţii de sisteme vii şi nevii pe un
areal specific al scoarţei Pământului: sistemele nevii reprezentate de
elemente ale mediului fizico-chimic local climatic, geofizic, cos­
mic..., formează biotopul; sistemele vii, constând din populaţii de
plante, animale, bacterii, ciuperci...,formează biocenoza.
Constatăm că diferiţi specialişti au o percepţie proprie a
mediului înconjurător. în general însă, ei raportează tot ce văd sau
simt înjurai lor, omul fiind fiinţa, de referinţă centrală. Geograful, de
pildă, denumeşte mediul înconjurător pe care îl vede, ca peisaj sau
 2

landşaft (noţiune folosită în literatura germană). Biologul, cercetând

de pildă o specie de plantă sau animal, se referă la arealul de
răspândire a speciei sau la habitatul ei.
Componentele mediului pot fi grupate după diferite criterii.
Cel mai important este criteriul prezenţei sau absenţei vieţii. Mediul
poate fi subdivizat într-o fracţiune lipsită de viaţă care cuprinde
elementele fizice, chimice si de altă natură, care acţionează direct
sau indirect asupra vieţuitoarelor dint-un volum al Terrei, această
fracţiune fiind denumită de către biologi şi ecologi - mediul abiotic
(biotop); în timp ce, componentele vii şi relaţiile dintre ele,
reprezintă - mediul biotic (biocenoza). ;
Pe Terra există, la un moment dat, şi medii azoice (lipsite de
viaţă), care nu întrunesc condiţiile necesare dezvoltării organismelor.
De pildă, despre Marea Neagră se vorbeşte că sub 200 m adâncime
este un mediu azoic care nu permite viaţa animalelor. Totuşi, se ştie
că la aceaste adâncimi există populaţii dense de bacterii sulfuroase,
metanogene etc. deci - microorganisme. De asemenea, despre Marea
Moartă se spunea acum câteva secole că, datorită concentraţiilor
extrem de mari de sare, nu există viaţă. După descoperirea
microscopului şi recoltarea de probe s-a constatat prezenţa câtorva
specii de alge, bacterii şi protozoare - deci mediul de aici nu este
complet lipsit de viaţă !.
După natura sa fizică, mediul poate fi terestru (solid),
aerian (gazos) şi acvatic (lichid). In funcţie de natura chimică, de
pildă, dacă analizăm parametrul salinitate totală (ST), deosebim:
medii dulcicole (concretizate ca lacuri, bălţi, mlaştini, râuri...);
salmastre (sălcii, cu salinitate medie), ca de pildă Marea Neagră;
sărate (mări, oceane, lacuri sărate) şi foarte sărate sau hinersalineA
hiperhaline (ex. Marea Moartă). . \
Nu putem confunda mediul înconjurător cu un stiMIMflidl
terestru sau cu un volum de apă. Dacă ne referim la o suprafaţă de
Bim m f
teren ocupată, folosită, pe care îşi desfăşoară activitatea, viaţa, un
individ sau o populaţie de indivizi din aceeaşi specie, termenul
folosit este de habitat. Se vorbeşte de asemenea, de arealul de
răspândire a diferite specii. De pildă, animalele cavernicole au arealul
răspândit spaţial de peşteri...
 3
Dacă luăm în considerare toate componentele vii dintr-un
mediu ele pot fi vizualizate parţial, de pildă de un turist sau un grup
de turişti, cu ochiul liber sau cu aparate de mărit şi apropiat
(binocluri etc.), atunci când admiră peisajul. Biologul sistematician,
prin metode specifice va analiza fauna şi vegetaţia mediului
respectiv, iar ecologul va "vedea" şi înţelege şi relaţiile dintre
componentele vii şi cele nevii ale mediului înconjurător,
analizează mediul înconjurător din punct de vedere ecologic -
caracterizând ecosistemele care compun mediul înconjurător,
subdiviziunile sau supradiviziunile lor.
Componentele mediului înconjurător, pot fi analizate, din
unghiul de vedere al organismelor de referinţă. De pildă, dacă ne
referim la o cultură de grâu (populaţia unei specii vegetale cultivate
de om), constatăm prezenţa mai multor tipuri de medii : edafic,
fiziografic, biochimie, biocenotic, geofîzic, cosmic, fiecare cu
componente specifice care interacţionează între ele şi cu indivizii
care formează populaţia de grâu (fig. 1, din Stugren, 1994).
mediu geofizic

mediu biocenoiic

> '*•
• *

mediu biochimic
mediu edafic
Componentele mediului pe nivelul speciei (grîu cultivat).
1 - rugina griului (Puccinia graminis); 2 - Muscă-de-Hessa {Mayetiola destructor);
3 - gînclac ghebos al griului (Zabrus tenebrioides)\ 4 - şorecar (Buteo butco)\ 5 - ciocîrlic
F î g . 1 (Alauda arvensis); 6 - şoarecele-de-cîmp (Microtus arvalis)
 4
Pe lângă componente, vii sau nevii, mediul înconjurător se
mai caracterizează şi prin interacţiunea componentelor.
Interacţiunile pot fi directe sau indirecte, simple sau complexe,
adeseori "în lanţ". De multe ori componentele se influenţează
reciproc, pozitiv sau negativ. Mediul înconjurător este un sistem
informaţional, în care componentele comunică între ele, se for­
mează conexiuni inverse (feedback-uri) prin care sistemul se auto­
reglează (Fig. 2, din Stugren, 1994).

_______
mrautatirea condiţiilor de existenta
________ _________ __________________________ f ) t

consum de materie şi energie

feedback negativ

produse de caia boi ism

caidura

biocenoza

feedback pozitiv
completare nutnenţi

menţinere si ameliorare de condiţii de existenta

Fig.2
' Geosisiemeie, de pildă, se întemeiază pe interacţiunile
elementelor geomorfologice, climatice şi hidrologice cu lumea vie.
Spre deosebire de ecosistem, care este în primul rând un sistem
funcţional, geosisteniul este definit ca o unitate spaţială, de peisaj,
incluzând şi aşezările omeneşti şi construcţiile realizate în mediu de
 5
către om. însumând toate tipurile de medii, de la cele mai simple la
cele complexe şi extinse spaţial, la nivel planetar vorbim de mediul
global Ecologic, termenul folosit este de ecosferă (formată din
toposferă şi biosferă).
Dimensiunile acţiunilor de protecţie a mediului încon­
jurător sunt şi ele de mai multe feluri:
1. Dimensiuni spaţiale.
Acţiunile de intervenţie pentru protejarea mediului încon­
jurător pot avea ca scop refacerea / remedierea unor porţiuni mici
dintr-un biotop poluat accidental. In acest caz, spaţial, acţiunea are o
amploare mică. Defectarea unei cisterne şi scurgerea unei substanţe
chimice pe şi în sol, de pildă, poate declanşa o acţiune de excavare şi
tratare pe loc a solului contaminat sau transportarea lui la un inci­
nerator.
Acţiunile de protecţie se pot întinde pe suprafeţe relativ mari,
de pildă în cazurile de reîmpăduriri. Adeseori, aceste acţiuni pot să.
depăşească graniţele statale .Ele pot fi organizate prin convenţii şi
protocoale bilaterale sau multilaterale. Convenţia, ţărilor dunărene,
care urmăreşte unirea eforturilor pentru limitarea poluării Dunării,
este un exemplu în acest sens.
Protocolul de la Montreal, Convenţia de la Rio etc. reprezintă
înţelegeri cu urmări mult mai importante, căci tind să limiteze nişte
fenomene la nivel global: distrugerea stratului protector de ozon, în­
călzirea climatului global...
2. Dimensiunile temporale.
Activitatea de protecţie a mediului poate să aibă o "viaţă"
foarte scurtă. O decontaminare locală, adeseori punctiformă, limitată
spaţial, poate fi rezolvată în zile sau săptămâni,depinzând de tehno­
logia folosită.
Acţiunile de fixare a versanţilor supuşi eroziunii pot să
dureze luni şi chiar ani. Lupta pentru stăvilirea înaintării deşerti-
ficării, în China sau. Africa, durează zeci de ani şi va mai preocupa
specialiştii încă mult timp de acum încolo.
Alte măsuri de protejare pot să. aibă un caracter sezonier,
discontinuu sau de permanenţi Epurarea apelor reziduale ale unor
întreprinderi - impusă prin lege - trebuie să se facă continuu, pe toată
 6
perioada de funcţionare a instituţiei generatoare de ape reziduale.
Emisiile reactoarelor nucleare trebuie controlate în permanenţă. ..
3. Dimensiunile ecologice.
Din punct de vedere ecologic activitatea de protecţie a
mediului se referă atât la componentele nevii, cât şi la cele vii, dar şi
la relaţiile dintre ele care determină un anumit echilibru ecologic.
Practic, viul este extrem de greu de separat de neviu. Solul,
de pildă, considerat de uni ca o porţiune nevie a mediului, conţine
milioane de bacterii, ciuperci, protozoare, viermi, larve de insecte
etc. Când se procedează la decontaminarea unui volum de sol, se
acţionează implicit şi asupra acestor componente vii.
Protejarea unui copac,a unei specii de animal pe cale de
dispariţie, a unui ecosistem (ex. Lacul Ştiucilor de lângă Gherla -
rezervaţie naturală),a unui peisaj, a unui complex de ecosisteme /
ecobiom (ex. Rezervaţia Biosferei Delta Dunării), reprezintă nivele
din ce în ce mai complexe în ierarhia sistemelor biologice şi ecolo­
gice.
Protejarea Antarcticii, a Pădurii Amazonice etc. reprezintă,
din punct de vedere ecologic, mult mai mult decât pare la prima
vedere. Ecologul trebuie să-şi depăşească "condiţia umană" şi să
înţeleagă că, prin protejarea mediului - indiferent la ce nivel de
complexitate - se autoprotej ează, în special pe termen lung.
Protejarea ecosferei este un deziderat major al politicii
dezvoltării durabile preconizată la Conferinţa de la Rio şi semnată
şi de preşedintele ţării noastre. Unul din principiile Ecologiei relevă
că "în natură totul se leagă de tot", acţiunile mărunte se însumează,
efectele chiar dacă nu sunt vizibile se pot propaga la mari distanţe,
reacţiile în lanţ pot determina efecte semnificative, atât pentru eco-
sferă, cât şi pentru OMENIRE - una din componentele Biosferei, din
păcate, cea mai puternic transformatoare şi chiar distructivă a
NATURII!
4. Dimensiunile umane.
Acţiunile de protecţie a mediului sunt efectuate de oameni şi
pentru oameni. Doar în al doilea sau al treilea rând, protectorul se
gândeşte la NATURA ! Dar nu întotdeauna interesele omului cores­
pund cu cele ale mediului natural, ale ecosistemelor,ale comunităţii
de animale, ale populaţiilor diferitelor specii, ale organismelor...
 7
Cap. 2 PROTECŢIA MEDIULUI - disciplină inginerească,
istoric, metode, domenii principale de aplicabilitate
Scurt istoric.
Ideea ocrotirii naturii este veche.în germene ea poate fi
sesizată încă din antichitate. Astfel, împăratul indian Aşoka (264-
226 î.e.n.) a dispus pe bază de lege protecţia peştiIor,animalelor
terestre şi pădurilor. în imperiul guvernat de el a înfiinţat aşa-
numitele "abhayarana", nişte teritorii care pot fi integral omologate
cu actualele rezervaţii.
Pliniu cel Bătrân (23/24 - 79 e.n.) menţionează în lucrarea sa
Naturalis historia, că în provincia Thessalia din Imperiul roman era
în vigoare o lege care prevedea pedeapsa capitală pentru acela care
ar fi omorât o barză (Ciconia ciconia). Motivul ocrotirii berzelor era
observaţia că ele nimiceau mulţi şerpi veninoşi.
In Evul mediu regii, principii, ducii şi alţi magnaţi din întrega
Europă ocroteau peisaje şi sălbătăciuni de pe teritoriile proprii, nu
din motive ecologice, ci mai degrabă din interes şi orgoliu. In
Polonia, de pildă, regele Boleslaw Cbrabry (967-1025) ocrotea
vânatul şi puse sub pază şi protecţie unele păduri. Ulterior, ducele
Boleslaw Wstydliwy (1226-1279) şi Wladyslaw Jagiello (1351-
1434), au interzis vânarea bourului, ultimul promulgând o lege a
vânatului. Apoi, Sigismund al Iîl-lea (1566-1632) a declarat zone
protejate toate teritoriile de pe cuprinsul Poloniei în care mai trăia
bourul (Bos primigenius).
Astfel de exemple se pot da şi din Asia. Marele han mongol
Kubilay (1214-1294), de pildă, interzicea vânarea păsărilor şi
mamiferelor în perioadele lor de reproducere.
Ştefan cel Mare s-a îngrijit şi ei de protejarea vânatului şi a.
altor resurse naturale. Instituind aşa-numitele "branişte" el a impus
un regim riguros de administrare a lor prin reglementări precise
privind cositul, păşunatul, vânatul, pescuitul, tăierea lemnului şi
recoltarea oricărui produs natural.
Sub presiunea "eroziunii genetice" a Biosferei, Alexander
von Humboldt (1769-1859), care a cercetat multe din regiunile
Lumii Noi, elaborează conceptul de monument al naturii.
Portretistul american George Catlin, omitologul John James
Audubon, poetul şi eseistul Ralph Val do Emerson, scriitorul Henry-
 8

David Thoreau şi alţii, au militat încă din 1832 pentru crearea în

S.U.A. de zone şi teritorii care prin lege să fie supuse protecţiei (cf.
Soran şi Margareta Borcea,1985).
A

In 1872, J. Muir şi R.W.Emerson, primul naturalist, al doilea

poet, reuşesc să creeze primul parc naţional din Statele Unite ale
Americii şi din lume, cel din Yelîowstone.
rv

In Franţa, prin 1853, un grup de pictori, propune constituirea

primei rezervaţii naturale - Pădurea Fontainebleau.
rv

In ţara noastră mişcarea în favoarea ocrotirii naturii s-a

dezvoltat ceva mai târziu, abia după realizarea unirii din 1918, prin
reprezentanţi ca: Alexandru Borza, Traian Săvulescu, Emil Pop,
Valeriu Puşcariu şi mulţi alţii.
Borza, de pildă, sublinia în 1924 că "lipsa de cultură, nepri­
ceperea, răutatea, tembelismul ruinează necontenit şi la noi frumu­
seţile peisajelor şi monumentele naturii". După un deceniu de pro­
pagandă asiduă şi memorii, parlamentul ţării votează,în 7 iulie 1930,
legea pentru ocrotirea naturii, iar în 1935 se înfiinţează Parcul
naţional din Munţii Retezatului. Borza consideră distrugerea bio­
cenozelor specifice şi rare " o crimă împotriva naturii", un "ecocid"
şi o deposedare a Pământului de veritabile bogăţii, de către gene­
raţiile prezente în dauna generaţiilor viitoare !
Emil Racoviţă a fost un teoretician al ocrotirii naturii. El
considera ca monumente ale naturii toate locurile, toţi bionţii (fiin­
ţele vii), toate teritoriile şi operele umane preistorice care, din cauza
interesului lor ştiinţific, artistic, peisagistic şi legendar, merită a fi
conservate pentru folosul public, atât în prezent, cât şi în viitor, şi
care au fost decretate astfel prin lege. Racoviţă nu deplânge dis­
pariţia unor "spiţe vii" de pe poziţia unui naturalist colecţionar, ci
din profunda convingere că "toate speciile de animale sau vegetale
pot să devină un factor economic considerabil, a cărui valoare nu a
fost încă pusă în evidenţă, dar care ar putea fi scoasă la iveală prin
noi descoperiri".
Ihtiologul şi hidrobiologul Grigore Antipa a intervenit pentru
protejarea egretei (Egreta garzetta garzetta) din Delta Dunării.El
considera că "în ordinea naturală, perfectă a intervenit un nou factor
- omul cu inteligenţa sa, sprijinită pe ştiinţă şi tehnică - reuşind nu
numai să utilizeze pentru prosperitatea sa toate disponibilităţile şi
 9
resursele naturale, ci şi să modifice mediul fizic şi biotic, să
paralizeze activitatea factorilor duşmănoşi lui şi să-şi creeze noi
posibilităţi de viaţă în ambianţe mai severe". El consideră totuşi că
"omul nu se poate sustrage total de sub guvernarea legilor ecosferei -
legi bionomice - care domină întreaga viaţă terestră”.
Emil Pop şi-a, concentrat in mod deosebit atenţia asupra
înseamnă "
excesivă a mediului originar şi denaturarea profund periculoasă a
celui ce supravieţuieşte, chiar pentru prezentul, necum pentru viito­
rul omenirii".
După cel de al îl-lea război mondial tot mai mulţi biologi,
medici, jurişti... şi-au ridicat glasul pentru protejarea naturii. Sub
îngrijirea lui Puşcariu, Botnariuc, Boşcaiu şi Gîrlea a apărut revista
Ocrotirea naturii şi a mediului înconjurător. Pe teritoriul ţării s-au
legiferat succesiv 246 rezervaţii, din care 77 în Transilvania, 56 în
Moldova, 36 în Dobrogea, 21 în Oltenia, 12 în Crişana, 10 în Banat,
9 în Maramureş, 6 în Muntenia.
în prezent, terenurile supuse ocrotirii pot fi împărţite în
următoarele categorii: parcuri naţionale, parcuri naturale, rezervaţii
naturale, rezervaţii ştiinţifice, rezervaţii peisagistice, rezervaţii ale
biosferei şi monumente ale naturii.
După cum constatăm din cele prezentate până acum, omul a
fost "interesat" de ocrotirea naturii sau a unor componente ale sale,
încă din antichitate. Interesul era însă pur economic, adeseori impus
prin edicte, ordonanţe şi chiar legi. Odată cu dezvoltarea economică
capitalistă, tot mai mulţi oameni au constatat impactul negativ al
activităţilor antropice asupra mediului natural. Cei mai sensibili au
fost oamenii de cultură, poeţi, pictori, biologi, medici etc. care au
făcut publice părerile lor şi au insistat pentru luarea unor decizii
legislative de protejare a naturii.
în secolele XIX şi XX se conturează treptat o disciplină de
ocrotire a naturii, bazată pe constatările biologiei şi ecologiei, a
disciplinelor de mediu, ocupându-se în principal cu delimitarea spa­
ţiilor ce se cereau ocrotite, a speciilor periclitate cu dispariţia etc. a
măsurilor preventive şi legislative în acest domeniu.
în a doua jumătate a secolului XX apar noi discipline
tehnice, inginereşti care studiază mediul, poluarea sa şi consecinţele
 10
acţiunilor antropice.Astfel, în cartea sa denumită Silent Spring,
Rachael Carson prezenta încă în 1982, pericolele utilizării chimi­
calelor organice de sinteză în perioada 1960 -1970, asupra vieţui­
toarelor, mai ales a speciilor de păsări. Printre disciplinele noi amin­
tesc cele de Ingineria mediului şi Ecotoxicologie.în lucrarea Envi­
ronmental Engineering de Ray (1995), de pildă, găsim capitole de
legislaţie şi regulamente privind mediul, de ecologie, fizica,chimia şi
microbiología mediului, tehnologii de analiză şi tratament,de com­
batere a poluării apei, aerului, solului, de depozitare şi neutralizare a
deşeurilor.
Ecotoxicologia, pe de altă parte, abordează din punctul de
vedere al ecologului, poluarea mediului înconjurător, mai precis a
ecosistemelor, respectiv analizează mecanismele de acţiune a polu­
anţilor şi a altor activităţi antropice asupra componentelor bioto-
purilor şi biocenozelor, a relaţiilor dintre componentele sistemelor
ecologice şi a echilibrului ecologic (Marton, 1999).
Devine din ce în ce mai evident că pentru a putea proteja
mediul trebuie să cunoştem mecanismele de acţiune a poluanţilor şi
efectele lor la diferite nivel. Nu întâmplător, încă din 1973, sub
redacţia dr. Al. lonescu, apare în Editura Academiei RSR, lucrarea
Efectele biologice ale poluării mediului. Contaminarea mediului
devine tematica a numeroase manifestări ştiinţifice naţionale şi
internaţionale, adunându-se o documentaţie ştiinţifică vastă şi
valoroasă pentru specialitatea de proteeţie a mediului
lonescu, Săhleanu şi Bândiu (1989) în cartea lor Protecţia
mediului înconjurător şi educaţia ecologică, subliniază importanţa
cunoaşterii "stării ecologice a lumii", a "pericolelor care ameninţă
mediul înconjurător", dar constată că protecţia mediului nu se referă
doar la poluare,ci şi la combaterea artificializării, la problemele
demografice şi exploatarea intensivă a resurselor naturale etc.,
autorii punând un mare accent pe educaţia ecologică a diferitelor
categorii sociale şi de vârstă.
Ecologia este din ce în ce mai implicată şi în Dreptul
Internaţional (cf. Sion,199G), respectiv în Dreptul mediului încon­
jurător (cfDaniela Marinescu, 1994).
lonescu, Godeanu şi Barabaş (1994), în volumul Ecologie şi
Protecţia Mediului arată importanţa cercetării ştiinţifice în activi­
 11
tăţile de protecţie a mediului şi legătura indestructibilă cu disci­
plinele ecologice...
în învăţământul superior din ţara noastră, mai ales în cel
tehnic, au apărut în ultimele două decenii numeroase cursuri, manu­
ale şi tratate de protecţia mediului, orientate pe domeniile / profilele
diferitelor facultăţi. Astfel, Protecţia Mediului a devenit treptat o
disciplină tehnică, inginerească, care însă trebuie să aibă ia bază
cunoştinţele teoretice şi aplicative ale altor discipline de mediu, în
special a celor biologice, ecologice, ecotoxicologice ete .Personal,
(Marton ,1997) subliniam că la baza acţiunilor de protejare a ecosis­
temelor trebuie să stea cunoştinţele teoretice de ecologie şi ecotoxi-
cologie.
Metode de protecţie a mediului
Protecţia mediului se poate realiza prin diferite măsuri
preventive, măsuri de limitare a daunelor, a efectelor poluării, prin
tehnologii de epurare a unor componente ale mediului viciate de
poluare, prin măsuri legislative naţionale sau internaţionale etc.
In categoria măsurilor preventive Marton şi Iosip-Moţ
(1997) în cartea lor Protecţia Mediului, enumeră: educaţia ecologică
efectuată în şcoli; reforma economică, respectiv ecologizarea
tehnologiilor poluante; proiectarea unor noi tehnologii în domeniul
transporturilor, inclusiv găsirea unor noi tipuri de combustibili mai
puţin poluanţi; promovarea turismului ecologic - a ecoturismului
(Marton,2000); o politică de înlocuire treptată a unor tipuri de
combustibili în industria energetică; promovarea unor tehnologii
"curate", "verzi" în diferite ramuri industriale; practicarea
agriculturii biologice pentru reducerea chimizării solurilor;
perfecţionarea uzinelor de recuperare şi reciclare a deşeurilor...
în categoria măsurilor de limitare şi combatere a poluării
etc. se enumeră: importanţa cercetării ştiinţifice care vine în
sprijinul protecţiei mediului înconjurător (vezi Bărbat şi Marton,
1989); diverse propuneri pentru dezvoltarea sistemelor de epurare
biologică avansată a diferitelor tipuri de ape reziduale, pentru
denitrifîcarea apei poluate; îmbunătăţirea tehnicilor şi metodelor de
analiză a mediului; cercetările privind posibilităţile de reducere a
poluării cu nitraţi şi nitriţi în sol şi freatic cu ajutorul bacteriilor;
reciclarea unei fracţiuni cât mai mari din reziduurile produse;
 12
realizarea deponiilor ecologice; o politică a deşeurilor adecvată
fiecărei ţări, zone în parte; limitarea poluării marine litorale prin
măsuri legislative, taxe şi amenzi, dar şi retehnologizarea staţiilor de
epurare din zona terestră litorală etc.
în fine, există o gamă extrem de variată de tehnologii de
tratare, decontaminare, epurare, redresare sau reconstrucţie
ecologică a mediului, împrumutate din diferite domenii inginereşti,
dar care contribuie şi la protejarea mediului. în acest sens,în perioa­
da 12-16 octombrie 1992 şi 20-30 septembrie 1994 au avut loc la
Budapesta simpozioanele internaţionale privind Contaminarea
mediului în Europa Centrală şi de Est, unde s-au prezentei
tehnologii modeme în domeniul protecţiei calităţii atmosferei;
tehnologii de refacere a solurilor confcwninate, tehnoiogii de
decontaminare a pânzei freatice,..
între 25 ianuarie şi 4 februarie 1994, Robert Hausler, profe­
sor la Şcoala Politehnică din Montreal şi Luc Philippon, şef de
proiect la Gendron Lefevre Inc., au prezentat la Timişoara, expe­
rienţa canadiană în epurarea apelor reziduale. Multe din aceste
tehnologii vor fi sintetic prezentate în capitolele următoare.
Iosip - Moţ şi Marton (1998) consideră că protecţia mediului
se poate realiza şi prin politici adecvate de gospodărire a deşeurilor
şi aplicarea celor mai noi tehnologii în domeniul depozitării,
reciclării şi valorificării diferitelor tipuri de reziduuri. Primul autor
fiind conferenţiar la Facultatea de Construcţii din Timişoara a
considerat necesar să pună la dispoziţia studenţilor un curs de
PROTECŢIA MEDIULUI, cuprinzând noţiuni, metode, tehnici şi
tehnologii aplicabile de către viitorii ingineri constructori (losip-
Moţ,2005).
Pe de altă parte, al doilea autor, profesor de biologie/ecologie
la Facultatea de Hidrotehnică din Timişoara, a redactat acest curs/
carte, pentru viitorii ingineri de mediu care se pregătesc în domeniul
sistemelor biotehnice şi ecologice de protecţie a mediului. Am
scris până în prezent două cărţi de protecţie a mediului şi am
considerat important să continuăm colaborarea publicând separat
alte două lucrări cu caracter didactic, necesare în documentarea
ştiinţifică a studenţilor noştri.
 13
Domenii mal importante ale protecţiei mediului.
Mediul înconjurător trebuie protejat faţă de riscurile naturale
A

şi faţă de modificările antropice dăunătoare. In prima categorie

putem cuprinde, de pildă: modificările climatice (ex. aridizarea
climei), taifunuri, tornade, cutremure, erupţii vulcanice, inundaţii,
eroziuni eoliene, eroziunea valurilor, emisia de gaze toxice din inte­
riorul Pământului, alunecări de teren, surpări de saline etc.
Modificările antropice dăunătoare se pot vsncretim sub
diferite forme: poluarea atmosferei, hiskosferei şi litosferei; activităţi
nepoluante dar care artificializează mediul (asfaltizarea, betoniza-
ica..); explozia demografică a speciei umane cu impact asupra me­
diului; exploatarea excesivă a resurselor naturale; epuizarea unor
specii de plante sau animale; alterarea, distrugerea, deteriorarea unor
porţiuni de ecosisteme, a unor ecosisteme întregi sau biomuri...
După Ramade (1992), reputat ecolog francez, strategia mon­
dială de conservare a mediului, trebuie să reunească trei condiţii
prioritare:!.menţinerea echilibrelor ecologice fundamentale; 2.ex­
ploatarea raţională a resurselor naturale; 3. păstrarea diversităţii ge­
netice.
Un alt imperativ categoric al protecţiei naturii este conser­
varea ecosistemelor.
Referindu-se în mod concret la condiţiile tării noastre în anii
*> 9

'90 loan Jelev, care a fost un timp ministru secretar de stai la

Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului,, a concretizat
următoarele cerinţe şi priorităţi în domeniul protecţiei mediului:
1. modernizarea unităţilor economice prin prisma optimizării
consumurilor energetice şi de materii prime;
2. promovarea unor procese tehnologice nepoluante;
3. sprijinirea unităţilor economice cu echipamente şi tehnologii
pentru reducerea emisiilor;
4. organizarea unui sistem adecvat de gestiune a deşeurilor;
5. realizarea unui sistem de supraveghere integrată a calităţii
factorilor de mediu;
6. realizarea unui sistem educaţional în domeniul protecţiei
mediului ia toate nivelurile;
Având în vedere problemele de mai sus, Guvernul a inclus în
strategia sa, o serie de măsuri concretizate de autor, dar, din păcate,
 14
nerealizate sau doar parţial realizate, până în acest moment ( anul
2006), fapt subliniat şi de rapoartele Uniunii Europene.
De asemenea,ia conferinţa ecologică "Riscuri şi politici
ecologice în România",( Bucureşti, 1994), numeroşi ecologi (ex. A.
Vădineanu, Al. lonescu, D. Manoleli), ingineri de mediu ( ex. V.
Rojanschi), cercetători ştiinţifici (ex. Matei Magdalena Georgeta) au
subliniat starea precară a mediului la nivelul anilor ’90-'94,
priorităţile, domeniile şi unele posibilităţi de refacere şi protejare a
mediului în ţara noastră.
Unul din domeniile Protecţiei Mediului este şi cel al
educaţiei în spiritul protejării mediului înconjurător. Lucrarea de faţă
vine în întâmpinarea acestui deziderat, urmărind instruirea şi
educarea viitorilor inginerii - de diferite specializări - în sensul
cunoaşterii "stării actuale a mediului" în vederea "protejării şi
redresării lui" prin diferite măsuri , metode şi tehnologii inginereşti
cât mai actuale, bazate pe cunoştinţele ştiinţifice de ecologie şi
ecotoxicologie şi formarea unor viitori specialişti, ingineri care să
modifice, protejeze şi reface mediul în folosul Naturii şi a Omului,
respectiv în spiritul concepţiei dezvoltării durabile.
Ca multe alte probleme ale omenirii care au luat o amploare
planetară şi stategiile protecţiei şi reconstrucţiei ecosistemelor s-au
amplificat vorbindu-se în prezent de etica şi necesitatea protecţiei
Ecosferei. Globalizarea economiei, a sistemului bancar/financiar,
evoluţia poluării spre fenomene globale, cum ar fi efectul de seră şi
încălzirea climei, distrugerea stratului protector de ozon, deşer-
tificarea, etc. au determinat şi o problematică globală de protecţie a
mediului. în acest sens amintim doar măsurile pe plan internaţional
luate pentru limitarea distrugerii stratului protector de ozon,
cercetările conjugate pentru limitarea încălzirii climei la nivel
global, eforturile depuse în China, Sahel etc. pentru stoparea
înaintării deşertificării etc. Pentru rezolvarea acestor probleme este
nevoie de colaborarea a numeroşi specialişti din domeniul mediului,
ingineri, biologi, ecologi, medici, dar şi specialişti în sateliţi de
cercetare, echipamente de cercetare a Oceanului Planetar, eforturi
conjugate a numeroase instituţii de cercetare din ţările avansate
sprijinirea ţărilor în curs de dezvoltare etc. Viitorii ingineri de mediu
şi protectori de mediu vor avea un câmp larg de acţiune !
 15
Cap. 3 Bazele teoretice şi ştiinţifice ale protecţiei mediului

Am văzut deja că în perioadele de început se vorbea mai ales

de conservarea şi ocrotirea naturii. Acest domeniu a rămas şi în
prezent ca o preocupare de bază a disciplinei Protecţia Mediului.
Pentru a reuşi în activitatea de conservare şi ocrotire a naturii este
nevoie de cunoştinţe relativ aprofundate de biologie, biologie
sistematică, fiziologie, etologie (ştiinţa comportamentului vieţui­
toarelor) şi ecologie. De aceea, viitorul inginer de mediu sau inginer
specialist cu sarcini de protecţie a mediului v-a trebui să-şi com­
pleteze cunoştinţele de biologie obţinute în liceu sau să colaboreze
strâns cu specialiştii din domeniile biologice / ecologice...
De pildă, este nevoie să cunoaştem noţiunea de diversitate
biologică, care la o abordare superficială ar echivala cu numărul de
specii existente pe un anumit spaţiu sau într-un volum de apă, într-
un ecosistem, regiune, ţară sau la nivel planetar.
Până în prezent cercetătorii au determinat ştiinţific peste 1,4
milioane specii existente pe glob. Totuşi, adăugând şi speciile încă
necunoscute, se presupune că ar exista circa 30 milioane de specii,
grupate în diferite unităţi taxonomice, respectiv în 5 regnuri.
Dar, diversitatea biologică poate fi abordată luând în
considerare cel puţin trei nivele de organizare: a genelor, a speciilor
şi a ecosistemelor.în primul caz se vorbeşte de diversitatea genetică
sau intraspecifică, care se referă la faptul că fiecare individ care
formează populaţia sau populaţiile unei specii are trăsături parti­
culare care-1 deosebesc de alţi indivizi de aceeaşi specie. Această
varietate fenotipică este dată de mici variaţii genetice, în structura
AND-lui, acesta fiind purtătorul de gene.
Poluarea acţionând asupra indivizilor poate sau nu să pro­
ducă mutaţii genetice. Uneori mutaţiile se pot transmite ia urmaşi şi
pot fi utile în supravieţuirea speciei în condiţiile de poluare.
Diversitatea specifică se referă la numărul de specii care
trăiesc într-un biotop sau zonă geografică. De obicei, la acest tip de
diversitate se face referinţă în majoritatea lucrărilor folosindu-se şi
termenul de biodiversitate.
Diversitatea ecologică caracterizează din punct de vedere
ecologic o porţiune mai mare sau mai mică din mediul încojurător,
 18
subliniind care sunt tipurile de ecosisteme din acel spaţiu şi ce
legături se stabilesc între ele. Ea - diversitatea ecologică - sub­
sumează atât diversitatea genetică, cât şi cea specifică, dar mai con­
ţine în plus şi aspectele funcţionale, complexitatea relaţiilor trofice
dintre populaţiile diferitelor specii, alte tipuri de relaţii, valorificarea
energiei, productivitatea, stabilitatea. în timp, echilibrul ecologic...
Datorită a numeroşi factori, printre care cei poluanţi îşi au
"meritul "lor, numeroase specii de plante şi animale dispar în zilele
noastre de pe Terra. în insula Hawai, de pildă, 10 % din speciile de
plante inventariate de botanişti au dispărut, alte 40 % sunt ame­
ninţate de dispariţie. E. V. Reid şi colaboratorii (1989) de la World
Resources Institute, susţin că de la începutul secolului al XVH-lea au
dispărut 83 specii de mamifere şi 113 specii de păsări.
în ştiinţele biologice se menţionează că există un proces
natural de extincţie a speciilor şi o extincţie de origine antropică.
Raven (1988) de pildă, sugerează că datorită deforestării pădurii
tropicale, în perioada 1985-20]5, se ya produce o pierdere globală a
circa 25 % de specii!
Pentru conservarea biodiversităţii, ţările dezvoltate au
început să investească sume din ce în ce mai mari. Conservarea "in
situ" se face prin delimitarea unor arii protejate - care au fost deja
amintite. Pentru resursele genetice agricole s-au creat bănci de
gene, care asigură conservarea "ex situ
Pierderile speciilor afectează direct sau indirect omul. Unele
sunt comestibile, din altele se extrag medicamente, se obţin produse
utile... Sunt specii care încântă privirea sau auzul omului, afectează
spiritul omului. El -omul - a avut o coevoluţie de circa 2-lo milioane
de ani cu aceste specii de plante şi animale, realizându-se o anumită
afinitate, denumită de reputatul profesor de la Harvard University,
E.O. Wilson, autor al cărţii "The Diversity o f L ife”- hiofilie.
Chiar şi rasele de animale obţinute de om în ultimele secole
simt lăsate în uitare. De pildă, jumătate din rasele de animale din
S.U.A, sunt trecute pe lista neagră a animalelor în pericol de
extincţie. In Germania de Vest 60 de rase de animale sunt extrem de
rare. 99 % din efectivul de porci şi 96 % din efectivul de vaci este
alcătuit doar din câte 4 rase fiecare. în Marea Britanie au dispărut în
secolul trecut 23 rase de animale !
 17
Ca urmare, în vara anului 1990 s-a înfiinţat organizaţia Rare
Breeds International (RB1), cu reprezentanţi din 28 de ţâri, cu scopul
conservării genelor acestor animale - uniformitatea genetică nefiind
rccomandată de către specialişti!
Ecologia este ştiinţa care studiază sistemele ecologice ale
Terrei şi, mai ales, relaţiile care se stabilesc între componentele vii
ale acestor sisteme, pe de o parte, şi legăturile complexe, în ambele
sensuri, dintre componentele vii şi cele nevii ale mediului încon­
jurător,pe de altă parte. Ca urmare, protectorul de mediu trebuie să
cunoască temeinic aceste relaţii înainte de a lua măsuri de protecţie
a mediului. Acest deziderat se poate realiza prin documentare, mas-
terate sau doctorate în ecologie şi/sau prin colaborare cu ecologii.
în Ecologie s-au elaborat diferite teorii, legi şi concepte
despre ecosistem şi componentele sale.Astfel: Legea unităţii orga-
nism-mediu, evidenţiază interdependenţa dintre organism şi mediul
său de viaţă; Legea minimului subliniază că dezvoltarea plantelor - şi
nu numai !- este dependentă în primul rând de acel element chimic
din soi care are concentraţia cea mai scăzută; dar, pe de altă parte,
efectul limitativ al unui factor singular, depinde de variaţiile concen­
traţiilor celorlalţi factori de mediu -conform Legii efectului combinat
al factorilor de creştere', iar abundenţa unui factor de mediu din
viaţa unui organism poate fi compensată cu un alt factor apropiat -
Legea compensaţiei factorilor... (cf. Mohan şi Neacşu, 1992).
La nivelul ecosferei este bine cunoscută Legea "toate sunt
legate de toate” sau legea conexiunii sau unităţii dintre elementele
unui sistem ecologic, care se realizează prin schimburi de substanţă,
informaţie şi energie, prin mijlocirea acelor relaţii complexe aminti­
te mai sus. Reţeaua ecologică este un fel de amplificator, astfel încât
o mica perturbaţie produsă undeva poate avea consecinţe ample la
distanţe mari şi după lungi intervale de timp (ex. folosirea peştici-
delor, tăierea pădurilor etc. ).
Legea"totul trebuie să se ducă undeva" subliniază că în natu­
ră nu există deşeuri, căci ceea ce este deşeu pentru un organism /
specie este folosit ca hrană, habitat, material de construcţie etc.
pentru un alt organism / specie.
Legea "natura se pricepe cel mai bine" subliniază că orice
intervenţie majoră a omului într-un sistem natural este nocivă pentru
 18
sistemul respectiv (ex. cazul Mării Arai - specialiştii sovietici au
captat apele celor două mari fluvii ce alimentau marea folosindu-le
pentru irigaţii, iar ca urmare, apele mării s-au concentrat în sare,
sturionii au dispărut...).
Legea "nimic nu se capătă pe degeaba" arată că exploatarea
ecosferei şi a altor sisteme tară o restituire a componentelor ex­
trase duce la dezorganizarea sistemului. Nu întâmplător cunoscutul
oceanograf, biolog şi ecolog J. J. Cousteau, a sesizat exploatarea
intensivă a resurselor Terrei, în special a celor din Oceanul Planetar,
propunând O.N.U. concepţia dezvoltării durabile - care presupune
o exploatare optimă a resurselor naturale astfel încât generaţiile vii­
toare să aibă condiţii de trai, cel puţin la nivelul actual al civilizaţiei
umane.
Asociaţia internaţională pentru ecologie (INTECOL), prin
programul "Iniţiativa internaţională pentru o biosferă durabilă"
(ISBI) are ca scop de a facilita achiziţia, răspândirea şi utilizarea
cunoştinţelor ecologice pentru asigurarea pe Pământ a unei biosfere
durabile.
Principiile directoare ale gestionării ecologice a resurselor
regenerabile, de pildă, după Huntley şi colaboratorii (1991), sunt:
1. echitate între generaţii - să utilizezi azi fară a reduce resursele şi
opţiunile generaţiilor viitoare;
2. un capital natural constant, cu "intrări durabile";
3. conservarea integrităţii ecologice, a diversităţii culturale şi
biologice;
4. adoptarea unei politici anticipative în utilizarea resurselor;
5. limitarea utilizării resurselor naturale în funcţie de capacităţile
mediului în folosirea resurselor de apă şi apoi la reintegrarea
reziduurilor lichide;
6. o creştere a bunăstării umane mai mult sub aspect calitativ
decât cantitativ;
7. estimarea valorilor mediului ambiant şi a resurselor naturale în
scopul acoperirii tuturor costurilor necesare menţinerii unui
mediu ambiant şi social optim;
8. rezolvări de perspectivă ale problemelor ambientale, în primul
rând a celor globale şi apoi a celor regionale şi naţionale;
9. utilizarea eficientă a resurselor de către toate societăţile;
 19
10.participarea activă a populaţiei ia politica şi desfăşurarea
procesului de trecere la o societate durabilă din punct de vedere

fluxului energetic în diferite ecosisteme, Legea

acţiunii inverse a interacţiunii om - ecosferă, Legităţile cantitative
ale diversităţii ecologice, Legităţile succesiunii ecologice etc. sunt
şi ele importante în activităţile protectorilor de mediu.
Principiile hiogeochimiei sunt esenţiale pentru aprecierea
dinamicii poluanţilor în mediul înconjurător, a efector şi a măsurilor
care trebuie luate pentru diminuarea / neutralizarea daunelor, Prin­
cipiile conservării energiei, a degradării energiei, a maximalizării
/luxului şi a eficienţei energetice în ecosisteme, se cer, de asemenea,
să fie cunoscute de specialiştii din domeniul protecţiei mediului.
Ecologii din ţara noastră şi-au propus la a V-a Conferinţă
Naţională de Ecologie, să abordeze tema "Redresarea ecologică a
ambianţei". După Soran, Godeanu şi Puia (1992), de pildă, redre­
sarea ecologică trebuie înţeleasă ca efectul diverselor succesiuni de
procese ecologice naturale sau determinate de o acţiune umană
conştientă, având ca rezultat fie revenirea la starea normală ante­
rioară, fie refacerea capacităţilor ecologice ale unui biosistem
supraindividual heterogenetic (biocenoza, ecosistem, landşaft, biom,
biosfera, ecosfera).
Redresarea ecologică se poate realiza pe mai multe căi şi cu
o cheltuială diferită de "energie culturală", adică de energie pusă la
dispoziţie de om prin mijloacele culturii sale materiale, anume prin:
1. Regenerarea naturală, adică "refacerea oricărui sistem supra-
individual, fără intervenţia omului, numai prin mijloacele proceselor
şi factorilor naturali". De pildă, refacerea unei păduri după o tăiere
rasă, fără efectuarea unor plantaţii de către om ori refacerea pădurii
după un incendiu natural sau cauzat antropic.
2. Restaurarea ecologică - prin care se înţelege reconstituirea unui
biosistem supraindividual respectând,conform informaţiei bioistorice
şi ştiinţifice, structura, componenţa , funcţionalitatea şi alte proprie­
tăţi ale sistemului viu, parţial distrus / modificat / alterat / poluat.
3. Reconstrucţia ecologică - care este o acţiune umană mai restrân­
să, semnificând reconstruirea pe baza legilor naturii şi conform unui
proiect imaginat de om, a unui biosistem supraindividual, respectând
 20
doar funcţionalitatea lui şi mult mai puţin structura şi componenţa
sistemului.
4. Construcţia ecologică -care se face prin acţiuni tehnice,pe baza
unui proiect ingineresc, al cărui scop este redresarea ambianţei sau a
unor elemente ale ei, fără a respecta neapărat structura, componenţa
originală a ecosistemului care se cere remediat.
Din cele de mai sus ar rezulta că intervenţia inginerească este
necesară doar în activităţile de reconstrucţie şi construcţie ecologică.
Nu întâmplător în unele facultăţi tehnice s-au propus cursuri de
"re/construcţie ecologică a mediului". Viitorii protectori de mediu
trebuie să fie iniţiaţi şi în domeniul regenerării naturale, respectiv a
restaurării ecologice a mediului alterat, pentru a nu lua măsuri prea
drastice, inginereşti, care nu întotdeauna sunt în avantajul naturii.
O altă disciplină care oferă bazele ştiinţifice teoretice
practice pentru protecţia ecosistemelor este Ecotoxicoîogia-o ştiin­
ţă relativ nouă, căci s-a format de circa 50 de ani (Marton,1999).
Marton (1997) subliniază diferenţa dintre Toxicologia Me­
diului şi Ecotoxicologie, prima studiind prin metode pragmatice
efectele poluanţilor asupra unor componente ale mediului (sol, apă,
aer,plante,animale, om),cea de a doua,folosind o concepţie holistică
şi metode multidisciplinare,analizează şi efectele poluanţilor asupra
relaţiilor complexe dintre componentele vii şi nevii ale sistemelor
ecologice.
rv.

In diferitele universităţi tehnice din tară -Universitatea POLI-

Y '' '
TEHNICA din Timişoara nu face excepţie - pentru specializarea în
domeniul ingineriei mediului s-a introdus disciplina de Eco­
toxicologie. în lucrarea "Ecotoxicoîogia - 3a sfârşit şi început de
milenii "(Marton, 1999) de pildă, se tratează aspecte importante ca:
dinamica şi transformările poluanţilor în ecosisteme; acţiunea
poluanţilor asupra ecosistemelor, ecobiomurilor şi ecosferei etc. -
problematică care trebuie să fie bine cunoscută de viitorul inginer
protector de mediu.
Importanţa cunoaşterii Ecotoxicologiei constă în:l această
disciplină caracterizează complex şi ştiinţific nivelul poluării dife­
ritelor tipuri de ecosisteme, deci a unor porţiuni din mediul încon­
jurător^. ecotoxicologul poate aprecia poluarea atât calitativ cât şi
cantitativ;3. disciplina evidenţiază dinamica poluanţilor, trecerea lor
 21
prin componentele nevii şi vii ale ecosistemelor, amplificarea con­
centraţiei lor sau, după caz, neutralizarea lor, prin lanţurile trofice şi
alte tipuri de relaţii care au loc în ecosisteme;4. cunoscând ştiinţific
(luxul material, energetic şi informaţional în diferitele tipuri de
ecosisteme, ecotoxicologul poate aprecia, în final, şi efectele
poluării asupra omului, a sănătăţii şi integrităţii sale; 5. ca urmare,
propunerile avansate de ecotoxicolog pentru redresarea ecologică a
ecosistemelor viciate de poluare sau alte activităţi naturale ori
antropice, vor fi cele mai adecvate atât mediului, cât şi omului.
Disciplinele de chimie sunt, de asemenea,de mare ajutor in­
ginerului protector de mediu, căci prin metodele chimiei se poate
aprecia alterarea chimică a mediului.În STAS-urile actuale care se
referă ta calitatea mediului o mare pondere o au parametrii fizici, or­
ganoleptici,chimici şi biochimici ai mediului (Burtică şi colah.,2005)
. Disciplinele agronomice şi cele silvice pot avea o contribuţie
importantă, teoretică şi practică, în activităţile de protecţie a eco­
sistemelor agricole şi silvice . Agronomii şi silvicultorii au o pregă­
tire de bază inginerească, dar şi biologică, respectiv ecologică. Ei pot
propune şi aplica metode de îmbunătăţiri funciare, hidroameliorare
sau de regenerare şi restaurare a arboretelor afectate de uscare...
Hidrobiologia - cu diferitele sale ramuri - poate aduce date
preţioase în caracterizarea unor ecosisteme şi ecobiomuri acvatice.
I lidrotehnicienii, pe de altă parte, aduc modificări importante me­
tilului natural, executând baraje, lacuri de acumulare, canale, lucrări
de drenaj etc.Unele dintre acestea s-au dovedit pe termen mediu şi
lung, neadecvate atât mediului cât şi omului (vezi cazul Mării Arai şi
a lucrărilor hidrotehnice de captare şi irigaţii la sud de această ma­
re). Ca urmare, chiar inginerii şi-au dat seama că trebuie să se adap­
teze şi să ţină cont în viitor şi de "criteriile ecologice" . Astfel,
Gabriela Ivancea şi Rojanschi (1991),de la ICIM - Bucureşti, ple-
adează pentru "criterii, ecologice de amenajare şi exploatare a lacu­
rilor de acumulare", căci "realizarea lacurilor de acumulare repre­
zintă o intervenţie brutală în echilibrul ecosistemului respectiv ( şi a
ecosistemelor din jur - n.a.), ale cărei consecinţe se cer a fi estimate,
prevenite şi controlate, astfel încât în paralel cu satisfacerea cri­
teriilor tehnice pentru care s-a conceput lucrarea, să se asigure şi
condiţiile ecologice, estetice, sociale".
 22
Reeves şi Leatherwood (în."Ambio"nr.3/l994),subliniază im­
pactul construirii barajelor pe marile fluvii asupra delfinilor,
concretizând cazul delfinului de lanţe (.Lipotes vexillifer)- în pericol
de a dispărea. Delfinul indian (Plotanista minor) este, de asemenea,
periclitat din cauza barajelor. Autorii atrag atenţia că funcţia
lacurilor de acumulare se pierde în timp datorită depunerii sedi­
mentelor, în timp ce daunele ecologice sunt permanente şi se pot
acumula. în acest sens a pledat şi echipa de cercetători condusă de
Cousteau, care au studiat bazinul dunărean pe o perioadă mai înde­
lungată, constatând că acumulările de substanţe chimice în amonte
de barajele de pe Dunăre se pot transforma în adevărate "bombe
chimice" în cazul unor viituri care ar "deversa" aceste substanţe pe
terenurile agricole din aval.
Sunt însă şi exemple pozitive prin care,colaborarea între
ecologi şi ingineri poate duce la remedierea unor astfel de situaţii. Pe
Rin, de exemplu, barajele construite în secolele trecute au împie­
dicat mi graţia naturală a somonilor din Marea. Nordului spre râurile
montane din Germania, Franţa şi Elveţia, unde îşi depuneau icrele -
specia fiind pe cale de dispariţie. în urma unui amplu program (Rin-
2000), s-au amenajat "pasaje pentru peştii migratori",iar ca urmare,
aceştia au revenit în râurile montane tributare fluviului.
Disciplina de Protecţia Mediului, în etapa actuală, se bazează
pe teoria ştiinţifică a acestor ştiinţe înrudite - multe dintre ele nu au
fost încă menţionate I - şi îşi adaptează treptat o serie de procedee,
metode şi chiar tehnologii complicate, cu scopul declarat de a
proteja mediul şi de a reface sau redresa ceea omul sau natura a
alterat deja.
Conlucrarea inginerilor de mediu cu alţi specialişti, mai ales
cu cei care cunosc şi cercetează natura şi diferitele sale componente
vii sau nevii ( ex. geologi, climatologi, agronomi, biologi, ecologi,
ecotoxicologi etc.) asigură succesul pe termen lung a acţiunilor cu
caracter ingineresc care servesc la protecţia mediului înconjurător,
în spiritul concepţiei dezvoltării durabile a societăţii umane pe
Terra.
 23
Cap. 4 Aprecierea deteriorării sau a "stării mediului” -
premiza unor măsuri adecvate de protecţie
Specialistul protector de mediu sau colectivele multidis-
u pl inare care abordează un proiect de natură a proteja sau reface
mediul înconjurător alterat prin poluare sau alte activităţi antropice,
alteori naturale, trebuie să pornească de la o temeinică cunoaştere a
"stării mediului" la momentul dat, dar şi în evoluţia sa istorică.
în general, în ţara noastră sunt redactate de către instituţiile
competente (Agenţii de Protecţia Mediului - regionale, judeţene;
Ministerul Mediului...) rapoarte anuale sau periodice privind
"Starea Mediului în România” sau în spaţiul regional sau judeţean de
care răspund. Aceste rapoarte ar trebui să fie publice şi bine
cunoscute de către protectorii de mediu. Ele dau indicaţii generale
privind gradul de poluare a atmosferei, solurilor şi a apelor din ţara
noastră, precum şi existenţa unor zone aflate în criză sau în pragul
dezastrului ecologic.
în ceea ce priveşte gradul de alterare a mediului există mai
multe trepte de gravitate între care este greu de a trasa limite precise.
De obicei, cei care deteriorează mediul caută să minimalizeze
consecinţele acţiunii lor, iar cei care constată, controlează sau sunt
direct afectaţi, exagerează uneori prezentând situaţia ca fiind mult
mai gravă decât este în realitate.
Ecologul este cel mai obiectiv specialist în aprecierea gradu-
ui de alterare a mediului înconjurător.După părerea lor există:!, de­
teriorare / poluare de mică intensitate / importanţă; 2. de medie in­
tensitate, care prin durata ei sau prin calitatea, nocivitatea unor fac­
tori poluanţi poate duce la 3. o criză ecologică şi, în final, la 4.
dezastru ecologic.
în primul caz deteriorarea este reversibilă, urmările negative
(pentru natură şi om) sunt neînsemnate şi ele pot fi remediate uneori
pe cale naturală, fără implicarea omului sau prin simpla sistare a
acţiunilor sale...O acţiune de medie intensitate poate determina
urmări greu de îndepărtat pe cale naturală, care implică unele măsuri
inginereşti sau de restaurare ecologică. Criza ecologică se manifestă
în cele mai dese cazuri prin modificarea parametrilor fizici, chimici
şi biologici care caracterizează un spaţiu natural sau antropizat.
Adeseori atmosfera devine irespirabilă,solul este contaminat,iar apa
 24
devine nepotabilă. Apar mortalităţi la unele populaţii de specii mai
sensibile şi îmbolnăviri la om. Criza poate fi oprită prin stoparea
cauzelor care au determinat-o, dar necesită şi luarea unor măsuri -
adeseori costisitoare - de refacere. Menţionăm, ca exemplu, poluarea
accidentală a râurilor Someş şi Tisa, după 1989, ca urmare a
deversărilor poluatoare de la Combinatul de Celuloză şi Hârtie din
Dej, respectiv datorită ruperii unor diguri de la un bazin de colectare
a apelor reziduale de Ia Combinatul de Exploatări Miniere din Baia
Mare... Imediat după accidente s-au produs mortalităţi ridicate la
unele specii de peşti, atât pe teritoriul ţării noastre cât şi în Ungaria.
In unele publicaţii au apărut aprecieri de "catastrofa ecologică".
Realitatea a infirmat acest "diagnostic" căci biocenozele acvatice din
râurile afectate de poluarea accidentală s-au refăcut în 3 - 4 ani după
evenimentele menţionate.
In situaţiile denumite ca "dezastre ecologice" specificul
biocenozelor se modifică ireversibil, devenind un alt tip de
biocenoză sau ecosistem, iar măsurile de remediere simt atât de
costisitoare încât adeseori se renunţă la ele. Este cazul Mării A rai,
ecobiom complet modificat datorită activităţilor antropice din
.ultimii 50 de ani, respectiv captarea apelor celor două mari fluvii
care alimentau Marea Arai şi folosirea lor pentru irigaţii în regiunea
nisipoasă şi semiaridă de la sudul acestei mări. în prezent, marea s-a
transformat în două lacuri, cu o salinitate de trei ori mai mare şi, ca
urmare, biocenoza dominată de sturioni a dispărut complet şi
ireversibil...
Caracterizarea stării mediului implică, de asemenea,
efectuarea unor studii de caz sau studii de impact prin care se
apreciază aprioric, în timpul sau după executarea unor acţiuni
antropice, efectele ce s-ar putea produce sau care se produc prin
funcţionarea unor facilităţi amenajate de către oameni. Adeseori,
aceste studii sunt necesare pentru acordarea unor autorizaţii de
mediu, pentru proprietarii amenajărilor (ateliere, fabrici., construcţii
de suprastuctură, etc.).
Pentru viitorii specialişti în domeniul protecţiei mediului este
important să cunoască bine semnificaţia noţiunii de impact asupra
mediului. Prin impact asupra mediului se înţelege o relaţie de tip
cauză-efect, care se referă la mediul înconjurător şi la componentele
 25
sale nevii şi vii. în cazul în care anumite acţiuni naturale sau
antropice afectează negativ (în rare cazuri pozitiv) un spaţiu din
natură sau mediul antropizat, modificând componentele nevii (aerul,
solul, apa) şi cele vii (plantele, animalele,omul) şi se cercetează
urmările asupra acestor componente luate separai - se studiază
impactul asupra mediului. Dacă însă, studiul de impact se referă şi la
relaţiile complexe - în ambele sensuri - dintre componentele nevii şi
cele vii, ca urmare a poluării sau a altor acţiunii antropice, atunci se
analizează impactul ecologic.
în prezent, prin impact ecologic se înţelege o acţiune din
exteriorul sau interiorul unui sistem ecologic (ecosistem, ecobiom,
ecosferă) sau un complex de acţiuni (cauze) concomitente sau
succesive, cu o durată variabilă, care produc o modificare sau
modificări în lanţ (efecte), cu caracter dereglator al "stării normale"
a sistemului, ceea ce poate conduce la efecte negative sau pozitive ia
nivelul componentelor biotopurilor, a biocenozelor şi a relaţiilor în
cadrul sistemelor ecologice în cauză. Adeseori, impactul poate să
producă "reverberaţii" şi în ecosistemele vecine...
Studiul de impact ecologic cuprinde : o interpretare spaţială,
o analiză temporală şi o analiză de conţinut.
Interpretarea spaţială se referă la faptul că acţiunea poate să
se exercite asupra unei porţiuni din sistemul ecologic sau asupra
sistemului în întregime. Impactul poate să afecteze doar anumite
componente ale biotopului şi , prin acestea, să influenţeze anumite
populaţii de specii ale biocenozei respective. In alte cazuri, dez­
voltarea spaţială a impactului este mult mai mare acoperind întreg
ecosistemul sau ecobiomul. în cazul aşa-ziselor "probleme ecolo­
gice globale" efectele se resimt pe regiuni întinse ale continentelor
şi chiar la nivel global .
Analiza temporală evidenţiază că acţiunea poate să aibă loc
în secunde (ex. o explozie, cutremure...), în ore şi zile (ex.incendii,
revărsări de ape, accidente chimice...),în ani, decenii (ex. eroziunea
pe văi defrişate, acumularea sedimentelor toxice în amonte de ba­
rajele lacurilor de acumulare, acţiunea ploilor acide...) şi chiar în
perioade mai lungi de secole şi milenii ( ex. efectul de seră,
distragerea stratului protector de ozon etc.). După cum se constată
din exemplificări, analiza temporală se referă atât la cauze, cât şi la
 26
efecte. Este deci necesar să se ia în considerare şi o evoluţie istorică
a sistemelor ecologice şi modul în care poluarea sau intervenţiile
antropice modifică evoluţia naturală a lor.
O analiză de conţinui a acţiunii de impact relevă că ea p
să aibă o expresie materială, una energetică sau informaţională. în
primul caz, impactul este produs prin implicarea materiei vii sau
nevii, sub diferitele ei manifestări. Astfel, un nor de lăcuste sosit pe
un agroecosistem poate decima în câteva ore vegetaţia epigee (partea
culturii de deasupra solului) - la rândul ei materie vie a eco­
sistemului afectat din exteriorul său. O scurgere de lavă poate con­
duce la un dezastru ecologic în ecosistemele pe care le acoperă. în
acest caz este vorba atât de o cauză materială, cât mai ales de una
energetică, termică (vezi şi Marton,2000),
rv

In concepţia ecotoxicologului, studiile de impact ecologic ar

trebui să conţină în mod obligatoriu următoarele aspecte:
1. date ştiinţifice referitoare la delimitarea spaţială a sistemului
ecologic afectat de acţiunea antropică (de poluare, de modificare
a mediului etc.);
2. caracterizarea sursei de poluare, a cauzelor care au produs
impactul, a dinamicii poluanţilor, modul lor de pătrundere
(imisia) în sistem şi a efectelor primare la nivelul componentelor
nevii ale biotopurilor (ex. alterarea substraturilor vieţii :apa, aerul
solul; modificarea factorilor ecologici generaţi de biotop...);
3. date privind modul cum modificările induse în biotop de către
poluanţi sau alte acţiuni antropice, vor altera relaţiile existente
anterior între componentele celor două subsisteme - biotopul şi
biocenoza, cu accent asupra comunităţilor trofice, a speciilor
cheie, importante în funcţionarea sistemului şi în realizarea
echilibrului ecologic:;
4. caracterizarea acţiunii directe a poluanţilor sau a activităţii
antropice dereglatoare asupra componentelor vii ale biocenozelor
afectate, care trebuie asociată cu acţiunea indirectă / secundară,
prin intermediul componentelor nevii;
5. analiza efectelor asupra funcţionalităţii ecosistemelor, a proce­
selor dinamice, a celor productive şi, în final, cum se modifică
echilibrai ecologic natural;
 27
(>. studiul de impact trebuie să se refere şi la gravitatea impactului
legat de evoluţia în timp a ecosistemului afectat ( ex. accelerarea
eutrofizării, a colmatării, schimbarea tipului de ecosistem.
7. cum afectează modificările induse într-un sistem ecologic,
celelalte sisteme din jur,eventual cele aflate la mare distanţă (ex.
prin păsările migratoare sau peştii migratori contaminaţi...);
K. aprecierea cantitativă a gravităţii impactului ecologic (vezi scara
de impact antropic);
9. propuneri de remediere / refacere / restaurare / reconstrucţie a
sistemului ecologic aflat sub acţiunea impactului.
Astfel, Jecu şi Marinov (1992), analizând efectele ecologice
;ile acţiunii antropice asupra ecobiomului deltaic, propun o scară de
impact antropic (SIA), iar Gomoiu şi Baboianu (1992), avansează
măsuri pentru reconstrucţia ecologică a Rezervaţiei Biosferei Delta
Dunării (RBDD), pe baza cunoaşterii concrete a situaţiei ecologice
precare din acest ecobiom.
Evaluarea impactului asupra mediului (EIM), după Violeta
Vi şan (1991), de la Institutul de Cercetări şi Ingineria Mediului din
Bucureşti, este un proces care încearcă să identifice şi să prevadă
impactul pe care o activitate umană propusă a fi iniţiată, proiectată,
realizată şi pusă în funcţiune, îl exercită asupra mediului înconju­
rător. Se ia în considerare mai ales mediul biofizic şi socio-economie.
Metodologia de elaborare a unui studiu de impact asupra
mediului a fost precizată de Legea protecţiei mediului nr. 137/1995.
Prin evaluarea globală a impactului ecologic se urmăreşte
analiza efectelor la nivel de sistem ecologic (ecosistem,ecobiom,
ccosferă), implicit asupra relaţiilor dintre componentele naturale,
nevii şi vii ale sistemului - ceea ce acoperă conţinutul noţiunii de
"ecologic".
Ecaterina Constantinescu şi V. Călin (1991) descriu conţi­
nutul studiilor de impact ecologic pentru amenajări hidrotehnice.
Se prezintă o matrice cuprinzând acţiunile şi efectele ce pot fî
imprimate global de lucrările hidrotehnice asupra mediului
înconjurător. Impactul produs asupra mediului înconjurător este
caracterizat în matrice prin 32 de efecte negative şi 22 de posibile
efecte pozitive.Toate aceste efecte sunt grupate în 4 categorii: carac-
teristici fizice şi chimice; condiţii biologice; nivelul de trai şi relaţii

La a VI- a Conferiaţă Naţională de Ecologie (Arad,27-29

aug. 1995), inginerul Rojanschi a prezentat o lucrare privind
"posibilităţile de estimare a impactului poluării asupra calităţii
ecosistem elorAutorul propune o scară de bonîtare a factorilor de
mediu (apă, aer, sol, floră, populaţie etc.) care caracterizează starea
calitativă a ecosistemelor; apoi o metodă de corelare / reprezentare
geometrică a fiecărui factor de mediu în scopul sintetizării unui
indicator unic care să caracterizeze starea mediului; definirea unei
valori globale de poluare a ecosistemelor (VGP), ca o relaţie între
starea reală şi cea ideală a ecosistemului luat în studiu, stabilirea
unei scări a VGP care trebuie să coreleze valoarea sa numerică cu
efectele asupra vieţuitoarelor, a stării mediului...
Ambele exemple au calităţi dar şi limite, mai ales din punctul
de vedere al ecologului ( Marton, 2000), care consideră că trebuie să
se dea o mai mare importanţă factorilor ecologici,comparativ cu cei
socio-economici, atunci când folosim, termeni de "ecosistem” sau

Scara de bonîtare cuprinde valori între 1 şi 10, nota 10

reprezentând starea naturală neafectată de activităţile umane, iar 1 -
cea mai critică situaţie ca urmare a poluării Indicatorii de calitate
sunt grupaţi în 5 categorii: calitatea aerului, a apei, a soiului, starea
de sănătate a populaţiei, deficitul de plante şi animale, Notele de
bonîtare sunt folosite apoi pentru întocmirea unei diagrame, ca o
metodă de simulare a efectelor sinergice. Figurile geometrice sunt
diferite în funcţie de numărul factorilor de mediu analizaţi. Figura
geometrică simetrică reprezintă starea ideală, forma neregulată, mai
mică, înscrisă în figura ideală, reprezintă starea reală a ecosistemu­
lui.
Indexul global al poluării (Igp) rezultă din raportul între
suprafaţa figurii stării ideale (Si) şi suprafaţa figurii stării reale (Sr).
în cazul "inexistenţei poluării" figurile ar trebui să se suprapună iar
indicele rezultat din raport să fie egal cu 1.
Pentru acest indice s-au luat în considerare € clase, pornind
de ia mediul natural neafectat (1) şi terminând ca mediul cel mai
degradat, neadecvat organismelor vii (6).
DIAGRAME ILUSTRÂND STAREA REALA <Sr) A MEDIULUI
COMPARATIV CU STAREA IDEALĂ (Si) ''

D e fic itu l d e
specii

Sănatatea
populaţiei

Aer

Sanâtat&a
populaţiei

In varianta de sus se iau în calculul indicelui de poluare globală

cinci elemente (indicatori de bază) care exprimă calitatea mediului,
în varaianta de jos se iau în calcul patru factori de mediu, indicele
de poluare globală se calculează din raportul S i : Sr= 2,6 sus,4 jos.
( după Rojansch.i, 1991)
 30
Bonitarea stării unui ecosistem, ca urmare a unui impact
antropic sau natural, implică acordarea unor note de la 1 la 10 pentru
fiecare indicator luat în studiu, însumarea notelor şi obţinerea unei
medii aritmetice pe grupe de indicatori (principali, secundari,
terţiari), astfel încât în final să se obţină circa 4-8-10 note pentru
întocmirea unor diagrame. Această metodologie presupune însă că
toţi indicatorii au o valoare ecologică egală, ceea ce în practică nu
corespunde cu realitatea. Revine ecologului să balanseze astfel note­
le încât să acorde indicatorului mai important o pondere mai mare
faţă de ceilalţi.
Desigur, impactul ecologic poate fi apreciat şi la nivel mai
complex, de ecobiom, aşa cum am amintit mai sus, cazul Rezervaţiei
Biosferei Delta Dunării, Un astfel de studiu presupune însă colective
lărgite de specialişti, numeroase instituţii de cercetare şi, în general,
necesită şi o apreciere evolutivă a impactului - adică o abordare
istorică, documentată ştiinţific. Astfel se poate aprecia şi "starea
ecologică" a litoralului românesc al Mării Negre şi evoluţia sa
ulterioară. în prezent asistăm la îngustarea plajelor, surpări, ale
teraselor şi chiar inundaţii cu impact major la nivelul unor staţiuni
turistice (vezi Costineşti). Dar în trecutul apropiat au avut loc lucrări
de "amenajare" a litoralului care au distras "câmpurile" de macro-
alge (ex. de la Agigea), poluarea adusă de Dunăre şi construcţiile
sondelor petroliere marine au diminuat drastic câmpul de Zoostera
(macrofîte care adăposteau numeroase animale) din zona predel-
taică. Construirea barajelor de pe Dunăre,la mare distanţă de litoral,a
celor două canale Dunăre - Marea Neagră, au contribuit la dimi­
nuarea aluviunilor aduse şi depuse pe litoral, creşterea eroziunii...
Un exemplu de apreciere evolutivă este cel efectuat de
echipa Cousteau în anii 1991-93 şi care se referea la întregul bazin
hidrografic al Dunării, analiza datele obţinute de la numeroase insti­
tute de cercetare pe o perioadă de circa 10 ani şi care cuprindea în
raportul final din 1993, o caracterizare obiectivă a "stării Dunării şi a
zonelor adiacente" precum şi aspecte privind "evoluţia în viitorul
apropiat" şi propuneri de acţiuni de protecţie a ecobiomului dună­
rean - o parte a acestora vor fi prezentate în următoarele capitole.
 31
Cap.5 Sisteme biotehnice de epurare/tratare a apelor reziduale
5.1. Generalităţi despre diversitatea tehnologiilor de epurare
Prima uzină de tratare a apelor uzate orăşăneşti a fost cons-
1ruită în 1920 la Chicago. Azi,ea este cea mai mare din lume şi ’'pri­
meşte" în medie 3,2 milioane mc de ape uzate într-o zi, capacitatea
ci maximă fiind de 4,8 M mc. Comparativ, uzina de la Acheres
(Franţa), care deserveşte zona pariziană, are o capacitate de 2,5 M
mc/zi - capacitate azi insuficientă din cauza intensificării poluării şi
creşterii densităţii populaţiei.
Uzina de la Stickney (Chicago) are afectată 150 de bazine şi
32 bazine de aerare, lungi de 150 m.Aici, apele care vin din decan-
loare, sunt oxigenate (prin aerare) circa 5-6 ore, timp în care bac­
teriile degradează materia organică. Procesul este controlat automat
şi vizualizat în sala de control Apa, la ieşirea din staţia de epurare,
este epurată în proporţie de 90 %!.
De la cele şapte staţii de epurare ale gigantului oraş Chicago,
se obţin zilnic 500 tone de nămol rezidual care este presat în bazine,
apoi în centrifuge, iar de aici, în unul din cele 16 digestoare, unde
sub acţiunea bacteriilor anaerobe,la 35°C,se produce metanul. Aces­
ta, la rândul său este convertit In curent electric necesar instalaţiilor.
Un digestor are o capacitate de 4801 de nămol, iar timpul de
retenţie este de 14 zile, după care volumul nămolului scade cu
20%.Eî este introdus din nou în mari centrifuge unde se usucă în
continuare şi se granulează; excedentul este pompat în vaste lagune
unde se lasă la purificat până la 5 ani (comparativ cu câteva ore în
centrifuge !). Aici, nămolul în uscare este periodic amestecat cu
ajutorul unor mari buldozere. Ar urma ca acest material să fie folosit
ca fertilizator, dar debuşeele sunt dificile şi numai 20 % din acest
material este folosit ca material de umplutură pentru amenajarea
terenurilor de tenis şi construirea de autostrăzi (ef. Denis-Lempereur
în Science et Vie,nr.883, din 1991).
A

In Uzina de la Acheres, timpul de staţionare în bazinul de ae­

rare este de numai 2 ore.Aici se testează continuarea procesului de
nitrifîcare prin procedeul hiofiltrărn, bacteriile nitrificatoare fiind
fixate pe materiale granulate (argile, polistiren expandat) care lasă să
treacă apa de epurat şi aerul oxidant (Science et Vie,nr.872/ 1990).
 33
Depoluarea avansată, aşa-zisă azotată, se poate realiza numai
dacă după o fază de nitrificare aerobă, în care materialul organic se
luinsformă în amoniac, iar acesta In azotaţi, urmează denitrificarea,
ulică o reducere în condiţii anaerobe a azotaţilor la azot gazos (1 în
lig.3).Azotaţii formaţi în porţiunea aerobă a bazinului 2 trec cu apa
i11 decantorul secundar (3) în care 99,5 % o constituie apa şi 0,5 %
nămolul bogat în azotaţi. Acesta este reintrodus în decantorul primar
:>i în compartimentul anaerob (1) ca substrat care mai poate fi degra­
dat de bacteriile anaerobe.

B azin de agrare

Apă n Oecarttsr p rim cr * Apa limpţeto

i« ri<Jua10117;,^" O iganicejcy D ecantor\ secundcr Q ^ to sc io m
r-i ~ ...ig 'f nitreti
n* m^ treti
ict, s'’

»i.ni.n ***M*.f>f*
iÎşi
«»INII

Aerare

Decont or prim or
nitfiiScreî
Apa „
re-iiciaola D & c o n lo r ecunda
ii mp*de

»» » l l l llli'H M Iil ......................

P a m p a s s p ^ d ig eri o r 03a 2

Fig.3 Depoluarea aerobă (A) şi combinată aerobă-anaerobă (B)

a apelor reziduale încărcate organic (Science &, Vie, nr.872/1990)
 34
Merită să menţionăm aici şi experienţa canadiană în
domeniu. între 25 ianuarie şi 4 februarie 1994 R. Hausler, profesor
la Şcoala Politehnică din Montreal şi L.Philippon, şef de proiect la
Gendron Lefebvre Inc., au susţinut la Timişoara un seminar cu
tematica " tratarea apelor uzate". Din materialele informative
difuzate cu această ocazie rezultă următoarea succesiune a opera­
ţiilor care intervin în epurarea apelor uzate: l.pretratamente -
separarea şi evacuarea materialelor voluminoase; sfâşierea,
dezintegrarea materialelor solide; deznisiparea; neutralizarea, 1.
tratamente fîzico-ehimice - precipitarea; dezinfectarea; sedimenta­
rea; decantarea; Sxoîidiţionarea apelor prin tratamente biologice-
tratamentul cu nămol activ; tratamentul pe pat bacterian-
biofiltrare; tratamente de afinaj - denitrificarea; clormarea; reţine­
rea ionilor de amoniu; defosfatarea biologică; ozonizarea; trata­
mente ale nămolurilor - deshidratarea cu ajutorul preselor rotative;
îngheţarea-dezgheţarea nămolului.
Numai şi din înşiruirea acestor etape şi procedee implicate în
tratarea apelor reziduale municipale reiese că problematica protejării
mediului prin epurarea apelor contaminate este complexă şi costi­
sitoare.
Pentru oraşe mai mici vom aminti aici experienţa olandeză
de la Staţia de Epurare a oraşului Horstermeer.
Staţia de epurare a fost construită iniţial pentru a realiza
nitrificarea apei reziduale provenită de la un oraş cu 160.000 de lo­
cuitori .Apoi însă s-a extins şi cu o zonă anoxică destinată denitrifi-
cării, respectiv o zonă cu aerare continuă. Prin funcţionarea noilor
compartimente azotul total s-a redus de la 25 mg/l la 12-13 mg/l. De
asemenea, şi fosforul total a scăzut.
A

In vechea tehnologie s-a intervenit şi prin introducerea a

două proceduri combinate de pre-precipitare şi precipitare simultană
cu substanţe chimice ( clorură ferică, sulfat cloroferic) pentru scă­
derea volumului de nămol şi a fosfatului.
Pe pagina alăturată prezesîăm linia tehnologică de epurare
folosind termenii de specialitate m \imba eagleză, pentru a familiari­
za pe viitorii ingineri de mediu ccî terminologia actuală (fîg4). De
asemenea recomandăm lecturarea cărţii ENVIRONMENTAL ENGI-
NEERING, scrisă în engleză de Ray (1995).
Influent: Screen Primary clarifier Aération Secondary clarifier Effluent

ummmm mmm xmm .

Primary sludge Flotation thickener

thickener

Lagoons

Digester

Fig. 4 Linia tehnologică de epurare de ia Staţia oraşului Horstermeer

(cf. THE WÂTER MIRROR, nr. 1/1999)
Un alt exemplu ar fi cei al Staţiei de Epurare din oraşul polo­
nez Koazalin. Ea trata 35.000 mc de apă reziduală / zi, folosind teh­
nologia cu nămol activ şi sistemul A-20 pentru biodegradarea şi reţi­
nerea fosforului, în paralel cu o metodă chimică de precipitare a P.
Erau însă probleme cu reducerea azotului. S-a propus introdu­
cerea unui tratament chimic cu sulfat feric şi un polimer aniomc
înaintea tancurilor pentru sedimentarea primară .Astfel s-a reuşit scă­
derea materiei organice particulate la un nivel optim pentru nitrifica-
re şi denitrificare.
Din analiza schemei de funcţionare a Staţiei de Epurare
Jamno, care deservea oraşul polonez mai sus amintit, rezultă că în
acest sistem biotehnic / biochimic. pe lângă tratamentele chimice
aveau loc şi trei procese biologice importante: nitrificarea, denitri-
ficarea şi defosfatarea (fig.5).
 R e - d r c u i & t i o n 1 0 0 - 1 5 0 %

Outlet

1 ! ’ aset
&
O W T - secondary sedimentation tank f
KD F - bio-dephosphatation zone
KD - denitrification zone ft ,ÿV '■
KN - nitrification zone *Asr

Fig. 5 Sistemul biochimic de tratament de la Koszalin-Polonia

Pentru epurarea apelor reziduale comunale s-au dezvoltat
sistemul PURATOX, respectiv KBA,cu oxidare totală,de dimensiuni
mici, utilizabile până la o capacitate de 250 mc/zi; sistemul
PURABLOKK, cu asigurarea denitrificării, recomandat pentru capa­
cităţi cuprinse între 500 -3000 mc/zi şi tehnologia PURAB în două
trepte,care realizează epurarea apelor uzate intens poluate cu un ran­
dament ridicat. Pe următoarele două pagini se prezintă fazele amena-
j ării şi aspectul final al instalaţiei compacte de epurare de tip KBA.

Fig.6 O instalaţie compactă de epurare a apelor uzate cu nămol

activ, tip KBA
_______________________________ 37________ ____________________
FAZELE AMENAJĂRII INSTALAŢIEI COMPACTE
DE TIP KBA ’

Execuţia radierului din beton armat

Asamblarea componentelor prefabricate

 .r/'l'-W-rtf*'"
Yv*v

AtlmJc.ik

¡WBwW^.

W SSffi

iPfP
mimmw4

i ■\
<f*^>,r

Aspect fina! dupâ acoperirea cu dale

 39
5.2. Microbiota apelor reziduale şi cea din tehnologiile de
tratare a apelor uzate
Apele reziduale sunt foarte diversificate ca sursă de prove­
nienţă, compoziţie, nocivitate pentru mediu şi om. O categorie im­
portantă este cea a apelor menajere bogate în suspensii organice, nu­
meroase substanţe minerale şi organice dizolvate şi substanţe
periculoase de tipul pesticidelor, solvenţilor etc. Compoziţia extrem
de variată permite dezvoltarea unor populaţii de microorganisme
adaptate formând o comunitate multispecifică; între diferitele specii
stabilindu-se în timp o gamă variată de relaţii care asigură func­
ţionalitatea biocenozei apelor reziduale. Rezultă că, pentru a mări
eficienţa tehnologiilor de tratare, este necesar să cunoaştem nu
numai compoziţia comunităţii de microorganisme, ci şi relaţiile care
se stabilesc între diferitele grupe de vieţuitoare şi evoluţia lor în timp
- respectiv, noţiunile de bază de ecologie a microorganismelor.
Microbiota apelor menajere, de pildă, conţine un număr
mare de bacterii heterotrofe (.Pseudomonas flitorescens, P. aerugino­
sa,Bacillus cereus, B, subtilis, Zoogloea, Enterobacter, Streptococcus
faecalis, coliformi,.) şi numeroase alte specii care degradează marea
varietate de substanţe organice din apele uzate. Mai sunt prezente şi
numeroase levuri (,Saccharomyces sp.,Cryptococcus sp.,Rhodotorula
sp., Candida sp. etc.), precum şi spori şt hife de Fusarium
aquaeductum, Leptomites lacteum şi microorganisme asemănătoare
1evurilor.
rv

In apele uzate de acest tip - menajere, comunale, orăşăneşti,

agro-zootehnice - se găsesc multe virusuri şi microorganisme pato­
gene pentru om şi animale. Astfel, dintre virusuri se citează viruşii
hepatici şi Poliovirus, dintre bacterii Bricella sp.,Shigella sp.,Salmo­
nella typhi, Leptospira sp., Vibrio cholerae, Mycobacterium tubercu­
losis, spori de Bacillus anthracis şi din grupul bacteriilor anaerobe
de Clostridium perfringens etc. Se mai pot semnala exemplare din
grupa fungilor imperfecţi şi protozoare (exEntamoeba histolytica).
In tehnologia de tratare aerobă cu filtre biologice se utilizea­
ză activitatea unei biocenoze complexe şi heterogene, formată din
bacterii, microfungi, alge şi protozoare care se dezvoltă pe suprafaţa
unor s ubstraturi din structura filtrului. Suporturi Ir solide folosite sunt
reprezentate de materiale solide groase, de preferinţă rugoase şi / sau
 40
poroase (sfărâmături de rocă, pietriş, zgură, fragmente ceramice, tuf
vulcanic etc.), inerte, de diferite dimensiuni, care asigură un raport
suprafaţă / volum mare.
Structurarea filtrului biologic trebuie să se facă de aşa manie­
ră încât să asigure o bună aerare / oxigenare naturală sau artificială a
comunităţii de microorganisme aerobe. Biofiltrele sunt de mai multe
tipuri, unele sunt complet închise în aşa-zise bioreactoare în care se
barbotează aer; altele sunt semi-imersate în apa reziduală pretratată
mecanic,fizic şi, uneori, chimic, rotindu-se într-un anumit ritm în fa­
za lichidă şi cea aeriană / gazoasă; a treia categorie o reprezintă bio­
filtrele complet submersate în apa reziduală aducătoare de hrană
pentru microorganisme (alte amănunte în: Giurconiu şi colab.,2002).
Microbiota biofîltrelor este reprezentată de peste 200 de
specii de microorganisme, din care fac parte, aşa cum am menţionat
mai sus, bacterii, fungi, alge şi protozoare cu interacţiuni complexe.
Dintre bacterii se citează specii din genurile Bacillus, Alcali-
genes, Micrococcus, Achromobacter, Flavobacterium, Pseudomonas
bacterii nitrificatoare, Zoogloea ramigera etc. Cianobacteriile sunt
şi ele bine reprezentate în anumite zone ale filtrelor (ex. Phormidium
uncinatum, Anacystis montana...),unele fiind fixatoare de azot.
Microalgele se dezvoltă mai ales în zonele luminate ale
biofîltrelor, fiind dependente de lumină în procesul de fotosinteză
(ex. Chlorococcum sp., Pleurococcus sp.,Eugiena sp., Chlorella sp.,
Ulothrix tennuissima, Stigeoclonium nanirn, Amphitrixjanthina...).
Pungii sunt reprezentaţi prin specii ca: Aureobasidium
pullulans, Subbaromyces splendens, Fmarium aquaeductum etc.).
Protozoarele sunt şi ele relativ numeroase prin specii c&:Bo-
do putrimis, Colpidium colpoda, Amoeba verrucosa, Aspidisca cos-
tata, Vorticella microstoma, Paramecium caudatum...
Varietatea microorganismelor, cât şi numărul indivizilor din
diferite populaţii / specii, mai ales de fungi şi protozoare depinde în
mare măsură de tensiunea oxigenului din faza lichidă şi de concen­
traţia de nutri enti.
Biofilmul de pe substratul folosit poate atinge o grosime de 2
mm. Adeseori, el se exfoliază periodic din cauze multiple: moartea
celulelor ataşate de substratul solid;formarea unor gaze în zonele pro­
funde, anoxice; acţiunea de antrenare a apei uzate...
 41
Microbiota nămolului activat
Prin aerarea puternică a unei ape reziduale bogate în materie
organică biodegradabilă, depozitată într-un bazin / tanc, are loc agre­
garea materiei suspendate şi a fracţiunii coloidale, cu fonnarea unor
ilocoane de diferite dimensiuni, care vor reprezenta substratul nutri-
iiv şi de ancorare a unor bacterii producătoare de polizaharide.
lîocoanele astfel formate au o mare capacitate de adsorbţie a sub­
stanţelor organice, care sunt mineralizate de microorganisme. Ele
formează nămolul activai care, odată produs, persistă în condiţii
normale şi se dezvoltă atât timp cât necesităţile de oxigen şi de
nutrienţi ale microorganismelor aerobe sunt satisfăcute prin aportul
de apă reziduală. Desigur, şi alţi factori sunt importanţi, cum ar fi:
I omperatura,pH-ul, prezenţa unor substanţe inhibitoare pentru micro­
organismele implicate, competiţia şi antagonismul între specii etc.
■ Microbiota din bazinul de aerare provine din apa reziduală şi
cal itatea ei iniţială depinde de calitatea apei uzate. Iniţial sunt micro­
organisme heterotrofe dispersate liber în masa de lichid, la care se
adaugă cele pătrunse din atmosferă. După ce agregarea a fost iniţiată
polielectroliţii sintetizaţi de microorganisme şi exopolimerii consoli­
dează fîocoanele primare...
Libere sau în flocoane se pot determina numeroase bacterii
din genuri!&\Achromobacter, Alcaligenes, Arthrobacter, Bacillus,
( 'hromobacterhm, Flavohacterium, Bdellovi.brio, Lophosomonas,
Micrococcus, Microbacterium, Mycobacterium, Nitrobacter, Nitroso-
mortas, Nocardia, Pseudomonas, Staphylococcus, Zoogloea.
Fungii, reprezentaţi de levuri şi mucegaiuri sunt, în generai,
puţin numeroşi, iar rolul lor este considerat ca puţin semnificativ. în
schimb, protozoarele contribuie la fonnarea flocoanelor şi la
sănătatea masei zoogleice. Ele produc mucusul polizaharidic dar în
acelaşi timp, prin prădătorismul lor, reglează densitatea populaţiilor
bacteriene asociate,rezultanta finală este totuşi în beneficiul procesu­
lui de epurare, limpezire a supematantului. Ele sunt considerate şi
organisme indicatoare a calităţii nămolului activat, respectiv a
mersului procesului de epurare.
Dintre protozoare, în faza iniţială predomină ciliatele libere,
flagelatele, care apoi sunt treptat înlocuite de ciliate fixate şi rotifere,
 42
care asigură o epurare eficientă (în faza avansată de evoluţie a nămo­
lului activ).
Dezvoltarea logarítmica a bacteriilor este asociată cu dispari­
ţia celei mai mari părţi din substanţele organice. Procesul de minera­
lizare oxidativă este urmat de trecerea bacteriilor în faza de declin a
multiplicării; în schimb are loc o creştere temporară a fitoflagelate-
lor, a rizopodelor (ex.Sarcodina), a suctorienilor, a ciliatelor libere, a
celor fixate şi, în final, a rotiferelor.
Prin activitatea complexă a nămolului activat se realizează şi
o reducere a microorganismelor patogene amintite mai sus, probabil
prin multiple căi / mecanisme: sedimentare, adsorbţie, competiţie,
prădare, sub acţiunea bacteriei Bdellovibrio, a ciliatelor şi a
rotiferelor.
/V

In tehnologia de tratare cu nămol activ sunt şi situaţii de

proastă funcţionare a complexului de microorganisme, cauzată de
factori multipli. De pildă, în situaţii de umflare a nămolului prezenţa
unor microfungi (ex. Geotnckmi sp.,ZoafJaagus
Penicillium, Mucor, Cladosporium sp...) în nămolul umflai este o
dovadă a unui pH anormal de scăzut...
Mierobiota iazurilor biologice de stabilizare sau oxidare
este şi mai diversificată căci, pe lângă microorganismele care vin cu
apa reziduală, în ele - iazuri / lagune aerobe, facultativ aerobe, an-
aerobe, cu suprafeţe relativ mari - ajung şi numeroase alte specii
aduse de vânt, ploi, scurgeri etc.
Bacteriile sunt omniprezente prin specii ale genurilor Alcali-
genes, Flavobacterium, P seudom onascărora li se adaugă mai
multe bacterii. Gram -pozitive şi câteva specii, de bacterii Grarn-
negative.
Microfungii sunt reprezentaţi prin mucegaiuri şi levuri , care
pot proveni de pe sol sau de pe suprafaţa plantelor.
Algele simt bine reprezentate pe maluri şi la suprafaţa bazi­
nelor unde primesc lumina necesară fotosintezei. Se întâlnesc alge
verzi unicelulare (ex. Chlorella pyrenoidosa), coloniale şi filamen-
toase (ex. IJlothrix sp.,Spirogyra sp., Vaucheria sp.).
Protozoarele se dezvoltă pe suporturile existente în aceste
bazine, mai frecvente fiind ciliatele fixate şi cele libere.
 43
în iazurile de oxidare,bacteriile se dezvoltă intens şi oxidea-
/ i o bună parte din materia organică la dioxid de carbon şi apă. Alge­
le l'ixează acest gaz în procesul de fotosinteză şi produc oxigen. Ele-
.ilgele - după moarte, reprezintă o sursă de materie organică şi de
creştere a consumului biochimic de oxigen. Unele bacterii pot liza
••ciulele al gale, iar unii membri ai faunei le pot ingera, asigurând
degradarea lor la compuşi de metabolism, dioxid de carbon şi apă.
Mat timp cât procesul este echilibrat şi condiţia aerobă menţinută,
•h est proces evoluează foarte eficient, determinând o scădere a
consumului biochimic de oxigen de 80-95 %. In zonele mai adânci
;ilc iazurilor biologice pot avea loc şi procese de denitrificare bade-
nană, cu eliberare de azot gazos.
Iazurile biologice prezintă şi dezavantaje prin poluarea
ilmosferei şi a solului / subsolului, respectiv a pânzei freatice. Efi­
cienţa de epurare este puternic dependentă de temperatură, scăzând
mult iarna...
Microbiota tehnologiilor de tratare anaerobă
Comunităţile de microorganisme sunt complexe şi alcătuite
în imensa majoritate din bacterii, diferite în funcţie de natura mate­
rialului rezidual. Cele facultativ anaerobe au rolul de a consuma şi
epuiza cantităţile mici de oxigen şi de a crea condiţii optime micro­
organismelor obligat anaerobe care, în timp, devin comunitatea
predominant activă în iazurile anaerobe sau în digestoare. Din punct
de vedere fiziologic, ele formează două grupuri distincte:
Microbiota nemeţanogenă include bacteriile: Actinomyces
sp.,Alcaligenes faecalis, A. viscolactis, Bacilîus sp.,Bacteroides sp.,
Bifidobacterium sp.,Branhamella catarrhalis, Clostridium sp.,Cory-
nebacterium sp. ,Desulfovibrio desulfuricans, Escherichia coli, Eu~
bacterium aerogenes, Fusobacterium sp. JLactobacillus sp.,Leptospi-
ra biflexa, Micrococcus luteus, Pseudomonas reptilivora,Ramibacte-
rium, Spirillum sp., Veillonella, Vibrio sp...
Microbiota metanogenă este alcătuită de: Methanobacte-
rium bryantii, M. thermoautotrophicum, M.formicicum, Methanoco-
ccus omelianskii, M. vannielli, Methanosarcina barkeri, Methano-
spirillum hungatu,Methanothrix soehngenii,Methanomicrobium mo­
bile, Methanobrevibacter ruminantium... Aceste bacterii pot utiliza
 44
Microb iota metanoeenă este alcătuită de: Methanobacte-
riirn bryantu, M thermoautotrophicum,M.formicicum, Methanoco-
ccus omeliamkii, M, vannielli, Methanosarcina barkeri, Metha.no-
spirillum kungatii,Methanothrix soehngen ii,Methanomicrob imn mo­
bile, Methanobrevibacter ruminantium... Aceste bacterii pot utiliza
diferite combinaţii de metanol, hidrogen, acetat, formiat şi alţi acizi
organici.
Protozoarele şi frngii sunt rari şi fără importanţă în condi­
ţiile anaerobe.
Spre deosebire de digestoarele producătoare de biogaz, iazu­
rile anaerobe - sisteme deschise - permit şi dezvoltarea unor alge (ex.
Chlorella vulgaris, Chlamydomonas sp.,Euglena sp.,Carteria sp...)
şi a unor bacterii fotosintetizante (ex.7 foiopedia roşea, Chromatium
sp...), ambele grupe de vieţuitoare produc substanţă organică nouă -
deci încetinesc procesul de epurare.
Mai sunt prezente în aceste iazuri microfungi, levuri şi proto-
zoare, cu rol mai puţin important decât a bacteriilor mai sus menţio­
nate. Eficienţa de epurare este mai mică vara şi maximă iarna, invers
ca la iazurile aerobe.

Macrobiota utilizabilă în epurarea avansată a apelor

A
reziduale
In general, lucrările de specialitate care tratează epurarea
apelor uzate menţionează doar rolul microorganismelor în tratarea
biologică a acestora. Dar biologii şi ecologii îşi aduc aportul lor la
lărgirea posibilităţilor de tratare folosind şi alte componente
biologice, cum ar fi: macroalgele, macrofitele acvatice superioare,
nevertebratele şi, chiar, unele vertebrate. Desigur, este vorba de
specii care s-au adaptat la compoziţia diferitelor tipuri de ape rezi­
duale sau de ape reziduale tratate în prealabil prin tehnologiile
deja amintite,inclusiv folosindu-se microorganismele menţionate.
Ca urmare, în aceste cazuri se vorbeşte de epurare biologică
avansată sau secundară ori, chiar, terţiară.
Din punct de vedere ecologic, apele reziduale constituie eco­
sisteme artificial create de om, cu viaţă scurtă - continuă sau inter­
mitentă - cu caracteristici aparte.
 45
valori apropiate de 1. Lanţurile trofice sunt simplificate, reţeaua
trofică este si ea simplă (fig. 7 VDomină. degradatorii şi saprofagii,
laz de epurare

Influen t Efluen t

l'ig. 7 Schema fluxului energetic într-un iaz de epurare biologică

(după Botnariuc şi colab.,1982)
dar uneori se înmulţesc şi producătorii -algele şi/sau macrofitele.
Consumatorii primari sunt reprezentaţi prin specii de zooplancteri
(Cz). Pe seama acestora se dezvoltă răpitori din categoria never­
tebratelor (Cr). Consumatorii secundari de tipul peştilor (Cp), prac­
tic lipsesc.
Diversitatea biologică este redusă căci poluarea joacă rolul
unui factor limitativ. Stabilitatea sistemului ecologic este mică, căci
intrările de poluanţi nu sunt constante cantitativ şi calitativ. Sistemul
are o tendinţă marcantă spre o colmatare organică.
Ecosistemul anaerob, parţial aerob, poate fi într-o anumită
măsură "reîntinerit", de pildă prin aerare. Capacitatea de autoreglare
este foarte scăzută, deci şi gradul de homeostazie, ambele depinzând
stringent de activitatea umană. •
Efluentul care se scurge dintr-un iaz de epurare este, la
rândul său, un ecosistem lotic, încă poluat, încărcat cu substanţe di­
zolvate şi în suspensie,cu caracteristici aparte.în funcţie de lungimea
traseului parcurs, substrat, pantă, biocenoza sa etc. efluentul se poate
autopurifîca substanţial. Dar, în cele mai multe cazuri, apa reziduală
"tratată", direcţionatăîn emisari (râuri, lacuri,mlaştini...) mai conţi­
ne cantităţi apreciabile de poluanţi / contaminanţi.
 46
Cunoaşterea rolului ecologic complex al macrofitelor litorale
din ecosistemele de tip lac /' baltă a condus la folosirea lor şi în sco­
puri de epurare avansată a apelor reziduale de diferite tipuri.
Astfel, Marton şi Bărbat (1983) propun şi realizează - la nivel
de pilot - în cadrul Complexului de creştere a porcinelor de la Pădu-
reni (COMTIM- Timişoara) o treaptă de epurare biologică complexă
în care au fost implicate atât specii autohtone de alge fîlamentoase şi
Lemnacee, cât şi specii exotice ca Pistia stratiotes şi Eichhornia
crassipes,care fac parte din categoria macrofitelor acvatice plutitoare
(Bărbat şi Marton, 1989). Rezultatele obţinute au fost publicate şi în
străinătate ( Marton şi Liebmann,1994),(fig. 8).

Fig. 8 Vedere de sus a Staţiei de Epurare de pe lângă Complexul

de creştere a porcinelor - Pădureni şi a pilotului destinat tra­
tării biologice complexe a apei reziduale scoasă din decantor.
Alături se vede un bazin de uscare a nămolului pompat din
decantor, pe care se dezvoltă buruieni (Marton şi Bărbat,1983).
 47

în Ungaria, la sud de Lacul Balaton în anii '90 ai secolului

iiocut s-a început un program complex de refacere a unei zone mlăş-
l inoase cu scopul de a deveni o zonă tampon care să reducă intrarea
poluanţilor transportaţi de râul Zala în lac. Specialiştii au constatat
dezvoltarea comunităţilor de Polygonetum amphibii cemtophylle-
losum submersi, predominând Polygonum amphibium. Acolo unde
vegetaţia originală nu a fost modificată antropic, la adâncimi mai
mari de 50 cm, s-a dezvoltat comunitatea Lemno-Utricularietxrni gly-
i ■erietosum şi Glyceria maxima, respectiv Phalaris arundinacea (cf,
l'omogyi, 1989). Biomasa cea mai mare a fost înregistrată la Glyce­
ria maxima, Phalaris arundinacea, CeratophyUum submersum, Ana-
charts canadensis, Lemna sp.,Nuphar şi NympheaJPhragmites aus­
tralis, Pypha sp. ele.
9

Fig. 9 Localizarea zonei tampon ( KIS-BALATON) de la sudul

Lacului Balaton (Ungaria) în cadrul mai larg al bazinului
hidrografic care alimentează acest lac - cei mai mare din
Europa Centrală (după Szilagyi şi colab.,1990)
 48
Personal am avut ocazia să văd avansarea proiectului în faza
de mijloc, în anul 1993 şi 1994, când deja eficienţa de epurare a
zonei tampon era evidentă. Calitatea apei Lacului Balaton s-a îmbu­
nătăţit, fenomenele de "înflorire a apei" s-au rărit - ceea ce indică o
regresiune a procesului de eutrofizare - mortalitatea peştilor şi a
ţiparilor "crescuţi intensiv" pentru export, a. scăzut...
A

In acest caz, deşi la sudul lacului exista o staţie de epurare a

oraşului Keszthely, aceasta nu reuşea să facă faţă cantităţilor din ce
în ce mai mari de poluanţi aduşi de râul Zala.De aceea,proiectul sus­
ţinut de finanţatori externi, a fost gândit ca o completare la acţiunea
de epurare a acestei staţii. S-ar putea ca să constatăm că efectul
"casetei biologice" interpuse între râu şi lac să fie mai mare decât a
tehnologiei convenţionale !
La noi în ţară, Macovei şi Godeanu (1984) cercetează adapta­
bilitatea micro- şi macrofitelor acvatice şi folosirea lor în epurarea
unor ape reziduale încărcate organic. Ele constată o eficienţă a
tratării apelor reziduale de la o fabrică de bere în ordinea: Riccia
fluitans = Elodea canadensis > Myriophyllum spicatum >
Ceratophyllum demersum > Vallisneria spiralis.
Pentru apa reziduală de la porcine ordinea a fost: Elodea
canadensis = Ceratophyllum demersum > Myriophyllum spicatum >
Riccia fluitans > Vallisneria spiralis.
S-a experimentat şi cu o apă reziduală de la o fermă avicolă,
iar potenţialul de adaptare şi epurare a macrofitelor a fost: Elodea
canadensis - Riccia fluitans > Ceratophyllum demersum >
Myriophyllum spicatum = Vallisneria spiralis.
Macovei (1984) a urmărit şi efectul impurificatorilor metalici
aluminiu,cupru,zinc,nichel, asupra proceselor fiziologice a plantelor.
Numeroase cercetări au fost efectuate de Hurghişiu şi colabo­
ratorii ei, legate de absorbţia substanţelor organice cu molecule mici,
a unor cianuri, fenoli şi detergenţi, a macro- şi microelementelor de
către macrofitele acvatice din avandeltă (cf. Hurghişiu, 1983).
Mărioara Godeanu şi colaboratorii ei - printre care şi eu - au
experimentat cu plante exotice,considerate în ţările de origine "buru­
ieni acvatice" care s-au dezvoltat bine pe apele reziduale cu o încăr­
care organică medie şi în alte tipuri de ape reziduale (este vorba de
Eichhomia crassipes şi Pistia straiiotes).
 # 49
5 5. Câteva exemple de tehnologii de epurare a apelor reziduale
cu implicarea unor componente biologice
în capitolul 5.1. am prezentat generalităţi despre tehnologiile
de epurare a apelor reziduale pentru a înţelege locul şi importanţa
biologicului şi a cunoaşterii noţiunilor ecologice în aceste tehnologii.
i•

In cele ce urmează vom completa cu alte exemple elocvente din.

acest domeniu.
Defosfatarea biologică a apdtor rezMtiate
în general, se consideră că prmtr-en tratament primar ai
.tpelor reziduale municipale, se elimină din afluent circa 5-10 % din
fosforul total, iar printr-un tratament secundar cu riămol activ - 10
până la 20 %.
Defosfatarea chimică implică folosirea unor substanţe chimi­
ce pentru precipitarea fosforului (ex. săruri de fier, de aluminiu, de
calciu).
Defosfatarea biologică se bazează pe acumularea substanţe­
lor cu fosfor în biomasa bacteriană şi îndepărtarea din instalaţiile de
epurare odată cu nămolul rezidual. Pentru metabolizarea fosforului
microorganismele au nevoie de zone neaerate din bioreactor. Nămo­
lul bogat în fosfor poate fi utilizat ca îngrăşământ pe solurile sărace.
Iîl poate conţine în final până la 3,5 -10 % fosfor/substanţă uscată.
Comeau (în: Sciences & Techniques de l'Eau, nr. 1/1990) des­
crie metabolismul microbian în procesul defosfcitării apelor uzate.
Autorul subliniază importanţa unei zone anaerohe. De pildă, s-a con­
statat că într-un bazin aerat al unei uzine de defosfatare biologică,
după o noapte de nebarbotaxe / aerare, bacteria Acinetobacter a acu­
mulat mai mulţi polifosfaţi, activitatea metabolică mai intensă fiind
sti mulată şi de produsele unor bacterii fermentative realizate în con­
diţii anaerobe.
S-a constatat, de asemenea, efectul negativ al prezenţei
ivitraţilor în zona anaerobă şi a oxigenului. în acest sens se propune
reducerea turbulentei în zona de defosfatare.Prezenta în zona anaero-
bă a unor acizi graşi volatili (ex. acetatul şi propionatul) constituie
substraturi favorabile pentru bacteriile defosfatante.
în urma metabolismului bacterian se stochează trei tipuri de
compuşi: polifosfaţi; PHA (poli -B-hidroxialkanoaţi), PHB (poli-B-
 50
hidroxibutiraţi), PHV (poli-B-hidroxivaleriaţi) şi glicogen. Proporţia
acestor substanţe este variabilă. De pildă, acumularea glicogenului -
un polimer al glucozei - a fost nesemnificativă în două uzine de
defosfatare a apelor reziduale municipale.
în biomasa defosfatantă s-au determinat specii din genurile
Acinetobacter, Pseudomonas, Aeromonas, Citrobacter, Flavobacte-
rium, Pasteurella, K!ebsiella..D&că primele două genuri sunt respon­
sabile de acumularea fosfaţilor, speciile din genul Aeromonas, prin
procese fermentative, asigură acizii graşi volatili...
Autorul a elaborat modele metabolice ale procesului de
defosfatare în condiţii aerobe şi anaerobe.
Moldoveanu (2005) prezintă instalaţii de reţinere a fosforului
prin procese chimice şi biologice. Autorul suasţine că în treapta
mecanică şi în prima, treaptă de epurare biologică se reţine circa 40%
din fosforul total, cele 60 % care mai rămân ar trebui eliminaţi prin
epurarea avansată sau terţiară.
O parte din nămolul activat recirculat de la procesul de epu
re biologică poate fi dirijată la tancuri de îndepărtare anaerobă a
fosforului de tip stripare, timpul de retenţie fiind de 8-12 ore. O frac­
ţiune a fosforului trece în supematant care se tratează cu lapte de var
sau alt coagulant într-un tanc separat de floculare / decantare. Fosfo­
rul se îndepărtează din sistem prin precipitare chimică. Nămolul se
retumează în tancul de aerare.
Autorul descrie şi câteva procese în mai multe trepte prin
care se pot elimina fosforul, azotul şi carbonul: procese tip A / 0 (zo­
na anaerobă este urmată de zona anoxică iar apoi de o zonă aerobă);
procese în 5 trepte Bardenpho (z. anaerobă, anoxă, aerobă, anoxă,
aerobă); procese UCT (z. anaerobă, anoxă, anoxă, aerobă); procese
VIP în care nămolul activat returnat este evacuat la intrarea în zona
anoxă şi returnat la ieşirea din zona anaerobă (z. anaerobă, anoxă,
aerobă), (fig. 10).
Aceste metode au avantaje şi dezavantaje,printre acestea din
urmă se citează: nu sunt capabile să obţină simultan randamente
mari de îndepărtare a N şi P; implică raporturi mari CBO/P; conţi­
nutul mare de N şi P determină performanţe incerte de operare la
temperaturi scăzute -în cazul proceselor A/O.
 51

N N N efluent
i'illuml p o o o
3 fe>
. 3 a 'w/
a p
p N 63 a» N
P p
cd o p 3O Jo3
3 3 P rt> p
1 'O S •-i
O
3.
cp O o P
p cp X
p p p

Nr ±
conţinând P

recircuiare recircuiare

RftU

N N N efluent
o
h illu riit P o
D o
3 a
s fsj P P p
3 2!3
O P P 6fD
5
CP ^ ¡3 >1
P O
X O
p
cr Nămol
ia n HUNI
uzat
N
conţinând
P
Fig. 10 Schemele proceselor A/0 (sus)?a celor în 5 trepte >
(la mijloc) şi a proceselor de tip UCT
 Crăciun şi colaboratorii (2005) prezintă câteva tipuri de filtre
biologice de mare eficientă utilizate la tratarea şi epurarea apelor:
filtrele biologice umede -apa uzată este deversată sub formă de ploa­
ie, prelingere, peste un suport mineral sau sintetic pe care se fixează
microorganismele formând biofilmul; filtre biologice imersate - apa
reziduală se tratează într-un bazin ce conţine un suport de plastic pe
care se dezvoltă bacteriile,aerarea facându-se de la bază cu bule fíne
biofiltrele rotative - sunt pachete de discuri dispuse pe un ax orizon­
tal, antrenat de un mecanism de rotaţie în bazine în care se circulă
apa reziduală; bioreactorul cu pat mişcător- este o instalaţia în care
epurarea se face într-un bazin ce conţine medii individuale de plastic
pe care se fixează biofilmul bacterian,aerarea făcându-se prin disper­
sie cu bule fine, nămolul fiind evacuat periodic.
Autorii prezintă schema unui filtru biologic multistrat de ma­
re epurare prevăzut cu generatori de ultrasunete pentru curăţare rapi­
dă şi decantor lamelar pentru separarea biomasei (fig. 11).

mvmMRM*A
_JL
/

GUARE
OL

E ilT â T O E U L T ñ A m M E T B
 Dumitrescu şi colaboratorii (2005) prezintă instalaţii şi bio-
tdinologii destinate reţinerii metalelor grele din apele reziduale oră-
v;'!neşti şi industriale. în acest scop ei folosesc un tip de biofiltru sub-
mersat pe suport de plastic, care a fost inoculat cu suşe bacteriene
selectate, anurne:Fseudomonas sp.4, Enterabacter sp. 16,Corynebac-
terium sp. 17. '
Rezultatele obtinute arată eficienţa culturilor bacteriene în
reducerea concentraţiilor de zinc şi mangal din apa reziduală indus-
ii ială, sub CMA. de norm&CNde na&Sere.în supa rezedmlă
s-au obţinut eficiente cuprinse între 12 şi 99 %.
Ungureanu şi Balmus(2005)> de la Universitatea Tehnică din
('hişinău, experimentează şi ei o biotehnologie de tratare a apelor re­
ziduale orăşăneşti prin filtre biologice conform schemei de mai jos:

ii

tist»ni Dfdütnkutíenof'tmteuvtor
bio filter

loading

típ a tc i lo r a i r a.cce(

F o r w a te r e v a c u tttío n c le a r e d w a x te w a

Fig. 12.
Pana şi colaboratorii (2005) prezintă experienţa pozitivă a
Staţiei de Epurare a S.C.Brau Union SA. din Constanţa, care efectu­
ează pretratamentul apei reziduale industriale proprii, înainte de a
intra în sistemul de canalizare a municipiului, folosind un reactor
RIOMAR AKB oroducător de metan de către bacterii metanogene...
Collect

hmamm
Mixing
and
equilibra Fina] Control (NTPA002)
tion Post
Reservoi Detect aeratio
Detector
laboratory

Recycled

Waste Water Treatment Plant

S.C. Brau Union Romania S.A. - Constanta
 55
11iodegradarea şi metanogeneza în procesul tehnologic BIOPAQ
UASB
în general, tehnologia cuprinde două spaţii distincte: bazinul
.h preacidizare şi reactorul UASB. în bazin se derulează, în caz de
ik-voie, reglarea definitivă a pH-lui cu adaos de chimicale,amestecul
<n apelerecirculate, omogenizarea, echilibrarea hidraulică...
Reactorul este un bazin din beton armat total închis, cu o
nkincime de 4,2 -5,5 m,dimensiune care poate fi un multiplu întreg
ii modulelor BIOPAQ. Acestea ocupă în întregime suprafaţa
i >ii/ontală a reactorului la partea superioară a acestuia.Sistemul este-
lii- din material plastic ai capacului care se poate monta pe modul
este în acelaşi timp şi acoperişul reactorului. Aceste capace pot fi
deschise în orice moment pentru a se putea verifica canalele de eva­
cuare a apelor epurate, căci colectarea biogazului se face în
interiorul modulelor (sub presiune), cu un nivel mai jos, sub nivelul
upei.
Dacă este necesar, conductele de admisie se pot spăla şi câte
unul, sub presiune, cu ajutorul pompei de admisie. în reactor,deasup­
ra peliculei de apă suflanta de evacuare a gazului metan creează un
vacuum neînsemnat. Această suflantă asigură deasemenea elimi­
narea gazelor reziduale urât mirositoare din bazinul de preacidizare
care are şi el o construcţie etanşă. Aceste gaze reziduale pot fi
introduse eventual în treapta a doua aerobă, unde datorită nămolului
activ sunt fixate substanţele organice care produc gazele urât
mirositoare sau trecute prin biofiltre...
Procesul de descompunere gnaerobă are loc în reactor în ur­
ma unei anumite perioade de adaptare a bacteriilor la calitatea sub­
stratului. Descompunerea anaerobă cuprinde patru faze principale,
strâns legate, dependente între ele, şi anume:
1. Hidroliza - prin care din polimerii organici dizolvaţi sau
nedizolvaţi (hidrocarburi, proteine, grăsimi),cu ajutorul unor
enzime,cu absorbţie de apă iau naştere monomeri cu legături
scurte,care pot fi absorbite prin pereţii celulelor bacteriene
producătoare de acizi;
2. Producerea acizilor - în urma biodegradării enzimatice şi a
absorbţiei intracelulare, bacteriile transformă monomerii absorbiţi
prin procese de reducţie şi oxidaţie, din care rezultă dioxid de
 carbon, hidrogen şi, în cantităţi dominante, acizi graşi volatili cu
masă moleculară mică. Sunt implicate aici bacterii anaerobe din
genurile Bacteroiăes, Chilostinidia, Bifidobactena...,activitatea
acestora depinzând de pH, presiunea parţială a hidrogenului, de
compuşii intermediari rezultaţi (ex. etanolul);
3. Acetogeneza - realizată de o altă categorie de bacterii care
utilizează acizi graşi volatili rezultaţi anterior pentru prepararea
acidului acetic, cu degajare de hidrogen şi dioxid de carbon. Fer­
mentarea acidă a apei uzate preacidizate este începută în bazinul
de preacidizare şi se termină în reactor;
4. Metano geneza - se realizează prin activitatea altui grup de
bacterii anaerobe - cele metanogene, care transformă acidul
acetic, respectiv hidrogenul şi dioxidul de carbon, în gaz metan /
biogaz. Circa 20 de specii de bacterii se diferenţiază în două
subgrupe: unele - ex. Methanotrix sohngenii, Methano sarcina
hakeri... - valorifică acidul acetic; altele - ex. Methanobrevibacter
arboriphiîus, Methano bacterium formicum... -utilizează hidroge-
nul.Un mic grup este capabil să valorifice ambele componente. în
final,70 -75% a biogazului rezultat provine din metabolizarea aci­
dului acetic şi restul din folosirea hidrogenului.
Cele patra faze şi procesele biologice anaerobe de bază se
pot realiza în condiţii optime dacă se respectă anumite condiţii: pH-
ul în bazinul de preacidizare să fie între 6-8; pH-ul în reactor între
6,5-7,5; temperatura apei .uzate între 20-25° C - 38-41°C; să nu fie
depăşită încărcarea hidraulică admisă (care ar duce la spălarea nă­
molului); încărcarea prea mare cu impurităţi conduce la acidizarea
excesivă şi la eliminarea unor trepte; conţinutul în clor are o acţiune
corozivă; conţinutul mare de grăsimi şi ulei al apei uzate afectează
negativ procesele de biodegradare; prezenţa unor toxine etc.

•i•
 57
Epurarea biologică avansată a apelor reziduale zootehnice

Situaţia epurării apelor reziduale de la marile complexe zoo-

i( Imice este necorespunzătoare comparativ cu normele europene,
acum la numai un an de termenul probabil de aderare a ţării noas-
iir la Uniunea Europeană., Prin anii ’80 am avut ocazia să propun
două staţii pilot destinate epurării biologice avansate a apeior
ir/.iduale provenite de la două complexe de creştere a porcinelor din
Iiideţul Timiş.
In primul caz este vorba de Complexul de creştere a porcilor
de la Teremia Mare care avea ca "dotare'1în scopuri de epurare trei
iazuri / lagune de epurare, legate în serie. Apa reziduală,astfel "trata-
IA" ajungea în freatic şi într-un canal colector de suprafaţă - poluând
/onele învecinate. Fântânile localnicilor au devenit neutilizabile!
în această situaţie concretă am propus intercalarea între iazul
final şi mediu a unui sistem biologic/ecologic de tratament cu micro­
bi macrobiote, legate între ele prin relaţii de nutriţie etc.
Pentru a permite buna funcţionalitate a acestor componente
.un interpus un tanc de sedimentare, un filtru cu tuf vulcanic zeolitic
I’/anulai la diametre de 3-5 mm şi, în partea inferioară, la 1-3 mm.
Apa astfel filtrată era introdusă gravitaţional într-un bazin betonat
%

cu adâncime mică (50 cm), împărţit cu pereţi longitudinali pentru a

acţiona ca un sistem de tip râu. Apa era antrenată de un motor dotat
cu palete. Acest compartiment era destinat microbiotelor (bacterii,
alge microscopice, zooplancton) şi algelor filamentoase ataşabile de
substrat, rezistente la poluarea organică medie,de tipul Stigeoclonim
l Uothrix etc.
Prin activitatea fiziologică a acestor componente încărcarea
organică şi minerală s-a redus substanţial în perioada de vară/toamnă
astfel încât în compartimentul următor, destinat creşterii şi
multiplicării purecelui de apă Daphnia magna - specie indicatoare
de calitate bună a apei - să se obţină o biomasă suficientă pentru a
hrăni o populaţie de peşti din ultimul bazin.
In final, apa era trecută printr-un filtru zeolitic granulat la 1-3
mm în diametru. Rezultatele au fost pozitive evidenţiate prin supra­
vieţuirea populaţiei de dafnide şi a peştilor (fig. 14).
 Fig. 14 Schema tehnologică folosită la Teremia Mare
WA ST E
S W I NE - FARMS

Z E O L IT IC F I L T E R gr. 1 - 3 mm
• S
1 ANAEROBIC I
alg ae
LAGOON
HI FIN A L
SECONDARY ZEOLITIC
I I
FILT ER ACTIVATED ALGAE
1 L AG OON^- 1
gr. 0 , 5 - 1 . 5 mm SYSTEM
A N A E R O B IC /,
I ' gr. 3 - 5 mm
I AEROBIC •
LAGOON

Z E O L IT IC
FILTER

TREATED
EFFLUENT
1
 59
în al doilea caz, al Complexului de creştere a porcinelor de la
l’ădureni, exista o "staţie de epurare" care era formată dintr-un
compartiment de reţinere mecanica a deşeurilor mari, prin grătare,
.ipoi apa reziduală era trecută în două decantoare dotate cu aeratoare
(motoare cu palete rotative) care funcţionau sporadic. Nămolul
depus era transmis în 4 bazine de mică adâncime, servint ca paturi
dc uscare. Supematantul astfel "tratat" se scurgea gravitaţional într-o
/onă mlăştinoasă aflată în vecinătate, unde se continua epurarea bio­
logică aerobă şi anaerobă, dar şi poluarea freaticului, a atmosferei şi
ii unui canal...
în aceste condiţii am propus conducerii COMTIM-lui modi­
ficarea bazinelor de uscare a nămolului pentru tratarea avansată a
aipernatantului din decantoare, realizându-se schema tehnologică
de pe pagina următoare (fig. 15).
. Supematantul din decantor era trecut gravitaţional (1) printr-
un sistem de site metalice (2) şi fíltre zeolitice (3) ajungând în
bazinul destinat creşterii bacteriilor şi algelor ( microbîonte),(4).
Urmează un compartiment de tip râu, cu cascade şi filtre din
pietriş, în care cresc şi plante plutitoare (5,6,7). Apa reziduală astfel
Iratată ajunge în bazinul 8 în care am "inoculat" o populaţie de
I ktphnia magna. De aici apa este transferată în bazinul 9 în care am
crescut câţiva peşti (caraşi aurii), cunoscuţi prin rezistenţa lor la
concentraţii mai mici de oxigen.
în fíne, apa era trecută printr-un filtru fin din granule de tuf
vulcanic (10). Apa astfel tratată a servit la irigarea unei parcele cu
zarzavaturi şi legume din vecinătate.
După o perioadă de adaptare a microbi oiştilor la calitatea
supematantului filtrat,timp în care şi filtrele politice au devenit bio-
l'iltre active (treaptă biologică secundară, prima fiind cea din decan-
tor), în bazinul 4 au început să se dezvolte populaţii bacteriene,
microalge, protozoare, viermi, larve de insecte etc.In aceasta fază s-a
adus de la Bucureşti un "inoculum" de circa 1500 kg masă proaspătă
de macrofite plutitoare exotice, anume Pistia stratioles şi Eichhor-
nia crassipes. Acestea s-au adaptat gradat şi s-au înmulţit abundent
acoperind treptat toate spaţiile pilotului, impunându-se apoi degaja­
rea altor 3 bazine de uscare a nămolului unde au crescut la fel de
bine.
Fig. 15. Schema tehnologică a pilotului de la Pădureni
treated effluent
 imffiMlilHfflwwminiTMHiiiiiii.ii^iinwnwiwMwiwiiiiiwnwiHwnwiiii^^

61
în final, aceste macrofite au fost transferate şi într-un canal
natural din vecinătate, poluat cu apa reziduală de la această staţie de
epurare, unde, de asemenea, s-au extins rapid. Ca urmare, s-a trecut
In recoltarea zilnică a circa 2000 kg de biomasă proaspătă care a fost
încercată ca supliment nutritiv în hrana porcilor din fermele com­
plexului de la Pădureni. Biomasa a fost consumată în întregime de
către porci.
Complexul de plante (microfite şi macrofite), microorganis­
mele, nevertebratele, bioderma de pe rădăcinile macrofîtelor pluti­
toare, populaţia densă de Dophnia magna, împreună cu filtrele bio­
logice zeolitice au avut un efect de epurare sinergie care s-a eviden­
ţiat prin analizele chimice ale apei recoltate din diferitele comparti­
mente. Astfel, CBOj-ul a scăzut în final cu 87,3 %; consumul, chimic
ilc oxigen cu 92%, respectiv 86,2 % (Mn, Cr), suspensiile solide cu
(>8 %, clorurile cu 95,7 %, azotul amoniacal cu 91,3 %, fierul cu
'>0,2 %, fenolii cu 87 % etc.
Ca urmare a rezultatelor pozitive obţinute în cele două cer­
cetări la nivel de pilot, am propus, cu ocazia unui, simpozion de la
Timişoara (4-6 octombrie 1984), organizat pe tematica " Probleme
;ictuale ale protecţiei şi epurării apelor în RSR" un sistem complex
de tratament şi producţie de biomasă, cu implicarea tufurilor
vulcanice zeolitice, a algelor, macrofîtelor şi a unor zoobionţi (Mar-
Ion, 1984). Din păcate, aceste propuneri, ca şi numeroase altele veni-
lc din partea unor biologi - ecologi, nu au fost aplicate în practică î
' r\ . #

In acelaşi sens au mers şi cercetările efectuate de colective

conduse de Mărioara Godeanu în anii '70 - '80. Rezultate bune s-au
obţinut, de pildă la Staţia de epurare a oraşului Piteşti,unde,în decan-
toarele circulare aceste macrofite au crescut abundent contribuind
semnificativ la epurarea avansată a apelor reziduale municipale.
Staţia era dotată, de asemenea, cu două digestoare / metantancuri de
mare capacitate care utilizau nămolul pentru producerea de biogaz.
În acest caz preocupările edililor şi a specialiştilor, colaborarea cu
cercetătorii şi ecologii au dat rezultate foarte bune.
Şi în ţări avansate au fost preocupări în acest sens. Hammer
(1989), de pildă, publică o carte întitulată " Mlaştini amenajate
pentru tratarea apelor uzate"; Moshiri (1993) - " Mlaştini amenajate
 62
pentru îmbunătăţirea calităţii apei1'. Fundamentarea ecologică a fost
propusă de Mitsch şi Jorgensen (1989) în "Ingineria Ecologică”...
Teoria a fost aplicată şi în practică. Astfel, Dzurik şi Danuta
Leszczynska (1994) au testat metoda " constructed wetland" (CW).
comparativ cu alte metode, constatând că sistemul de biooxidare în
mlaştina artificială / construită /amenajată a costat doar 250.000 do­
lari, comparativ cu alte metode care au cerut investiţii de 1-3 mili­
oane dolari 1 Desigur, metoda are avantaje şi dezavantaje, depin­
zând de natura poluanţilor care urmează a fi biodegradaţi / oxidaţi şi
concentraţia acestora.Metoda a fost aplicată încă din 1988 la Rafină­
ria Amoco de la Mandan, Nord Dakota (S.U.A.).
Bellinger şi Hadjihristova (1994) au aplicat metoda CW
pentru apele reziduale orăşăneşti.Sistemul de scurgere peste o supra­
faţă plantată cu Phragmites australis şi Thypha latifolia a permis
reţinerea metalelor grele cu care s-a experimentat. Plantele asigură
un mediu mai prielnic pentru depunerea şi imobilizarea metalelor,
crează o microzonă aerobă unde metalele se acumulează şi precipită,
produc materie organică care ajută la complexarea şi adsorbţia
metalelor, stimulează activitatea microorganismelor.
_ ţ

Bioabsorbţia Pb din apele reziduale industriale a fost

dovedită în laborator şi în cazul unei suşe de ciupercă Âspergilus
niger -suşa GK-19, de către Najdenova şi colaboratorii (1994).
în Ucraina, Podolska şi colaboratorii (1994) au folosit o
metodă complexă de tratament a apelor uzate de la o mină de aur,fo-
losindu-se o suşă selectată de Pseudomonas fluorescens B-5040,
rezistentă la compuşii cu metale grele şi arsen. Prin oxidares
biologică s-au redus cianurile totale de la 74,5 ppm la 0,1-0,6 ppm şi
complexele de cianuri cu Zn, Cu şi Fe...
Specialiştii din ţara noastră trebuie să aleagă cele mai adec­
vate metode în funcţie de cantitatea apelor reziduale produse de
fiecare oraş în parte, dar să ţină cont şi de calitatea lor ( încărcarea
organică, prezenţa unor poluanţi toxici etc.) şi, de asemenea, de
situaţiile de criză care pot avea loc periodic, de pildă din cauza
inundaţiilor,când sistemele de canalizare sunt suprasolicitate. Ţinând
cont de evoluţia oraşelor noastre, de tendinţa de suprapopulare,
capacitatea noilor staţii de epurare trebuie să fie dimensionată
adecvat (preventiv ar trebui chiar supradimensionate t).
 63
în perspectiva intrării în Uniunea Europeană, staţiile de
epurare trebuie să răspundă cerinţelor legislaţiei europene. Specia­
liştii în acest domeniu vor trebui să contribuie în acelaşi timp şi la
rezolvarea epurării apelor reziduale în localităţile mai mici, staţi­
unile turistice, hoteluri şi chiar pensiuni - care pentru a funcţiona în
legalitate au nevoie de acordul de mediu din partea instituţiilor de
protecţie a mediului.
Astfel, Sevastiţa Vraciu şi Crăciun (2004),de la ICIM-Bucu-
reşti şi, respectiv de la ICPE - Bistriţa, propun o instalaţie perfor­
mantă obţinută prin amenajarea bazinelor de vidanjare.

Suflantă aer

Compartiment 1 Compartiment 2
evacuare

Perete despărţitor

Fig. 16 Schema unei instalaţii de epurare a apelor reziduale

provenite de la mici comunităţi umane (cf. Vraciu şi Crăciun,2004)

Avantajele instalaţiei prezentate în fig. 16 constau în:

1. se utilizează bazinele existente la care, cu minimum de investiţii,
se realizează transformarea acestora în instalaţii de epurare, astfel
încât efluentul să poată fi evacuat în receptori naturali;
 64
2. instalaţia poate avea alimentare discontinuă şi continuă putând
prelua vârfuri de poluanţi (debite şi concentraţii variabile),
permiţând o atenuare a încărcărilor de vârf;
3. se simplifică funcţionarea prin eliminarea operaţiei de recirculare
a nămolului activ;
4. efluenţii epuraţi au calitatea conform reglementărilor existente în
domeniul apelor;
5. decantarea efluentului se face în condiţii ideale de imobilitate a
apei după oprirea sursei de aer comprimat ce acţionează în
compartimentul 2, care îndeplineşte pe rând rolul de bazin de
reacţie şi decantor secundar.
Un grup de specialişti de la Institutul de Cercetare şi
Proiectare pentru Electrotehnică - filiala Bistriţa, care în prezent
funcţionează ca societate pe acţiuni independentă, a propus o
"tehnologie de epurare biologică prin utilizarea culturilor bacteriene
dirijate şi a proceselor combinate de epurare".
Procesul de epurare începe cu intrarea apei în bazinul 1
unde se omogenizează, se decantează, se amestecă cu nămolul activ
evacuat din decantorui secundar 4, după care trece prin filtrul
biologic anaerob 6 unde se realizează prima etapă - epurarea
anaerobă (fig. 17,după Crăciun şi colab.,2005,din ECOTERRA,nr.4).

mm
ttMmmm
rţbfati t)
lif. 'iH‘ Uf u#

=>

TREAPTĂ BIOLOGICĂ DE EPURARE

Fig. 17
 Apa trece în faza a doua în compartimentul 2 prin biofiîtrele
6 aerate de reţeaua de aerare 7, realizându-se a doua etapă -
epurarea aerobă - niîrificarea.
în a treia etapă,debitul de apă este dirijat din bazinul 1 în
compartimentul 3 iar apa din compartimentul 2 stagnează o perioadă
de timp în care se opreşte aerarea, oxigenul dizolvat în apă scade
datorită respiraţiei bacteriilor aerobe şi heterotrofe şi se realizează -
denitrificarea,eliminarea fosforului şi reducerea nămolului în exces.
Apa din compartimentul 3 ajunge în decantorul secundar 4
unde se separă de nămolul activ în exces ajuns în apă prin auto-
curăţarea filtrelor 6 şi, după aceea este evacuată în emisar. Nămolul
activ este transvazat cu ajutorul pompei de nămol 9 în bazinul 1
unde se reduce (prin procesul de digestie anaerobă) şi se minera-
lizează.El este periodic evacuat prin vidanjare.
După această etapă,debitul de apă din bazinul 1 este dirijat
din nou în compartimentul 2 de unde trece în decantorul secundar 4
şi apoi în emisar. Acest ciclu se repetă.
în urma implementării tehnologiei de epurare autorii au
constatat: creşterea de 2-3 ori a randamentului de epurare; creşterea
cu circa 50% a randamentului de oxigenare; reducerea cu 40-60% a
consumului de energie din staţia de epurare; reducerea până la de 9
ori a cantităţii de materiale solide în suspensie; eliminarea
mirosurilor dezagreabile, in acelaşi timp, din dotările vechilor staţii
convenţionale se pot elimina îngroşătoarele, stabilizatoarele, paturile
de nămol şi metantancurile... (vezi şi Vlad şi colab.,2005).
Apele reziduale sunt însă complexe din punctul de vedere al
compoziţiei şi toxicităţii în funcţie de provenienţă.Numeroase cerce­
tări s-au efectuat şi asupra celor industriale.De pildă, Georgeta Cos-
ma şi Cristiana Cosma (1995), de la 1CPEAR - Bucureşti,au propus
plasarea unui biofiltru imersat, înaintea celor două trepte cu nămol
activ, care armonizează principalele situaţii conflictuale dintr-un
sistem clasic de epurare a apelor reziduale rezultate din industria
cocsochimică, preluând aproape în totalitate (peste 99 %) funcţia de
oxidare a fenolului.
In ceea ce priveşte apele reziduale de la complexele zooteh­
nice din Republica Moldova, Maria Ichim şi colaboratorii (1995), au
constatat că culturile mixte de alge şi macrofite au o mai mare efici­
 66
enţă decât monoculturile. Şi mai efectiv decurge epurarea biologică
atunci când procedeul se efectuează în două trepte: plante mai rezis­
tente la poluare şi apoi, plante mai puţin rezistente - ceea ce s*a
confirmat şi în cercetările noastre.
Aceste câteva exemple arată că există posibilităţi tehnologice
de îmbunătăţire a gradului de epurare a apelor reziduale orăşăneşti,
industriale, agrozootehnice etc. şi că la aceste proiecte noi pot con­
tribui şi tinerii specialişti ieşiţi de pe băncile facultăţilor din univer­
sităţile politehnice, pregătiţi în domeniul construcţiilor, a ingineriei
mediului şi a tehnologiilor de protecţie.
Pentru studenţii care doresc să cunoască mai în amănunt
problematica alimentărilor cu apă a oraşelor, canalizările şi tehnolo­
gia de epurare a apelor uzate rezultate din aşa-zisul "metabolism al
oraşelor",recomandăm cartea "Construcţii şi Instalaţii Hidrotehnice"
apărută în Editura de Yest (2002), sub redacţia unui colectiv de spe­
cialişti (Giurconiu şi colab.).
De asemenea, o valoroasă sursă bibliografică o constituie
pentru viitorii ingineri şi lucrarea lui Negulescu (1995), întitulată
"Protecţia mediului înconjurător", apărută în editura Tehnică din
Bucureşti sau cea a lui Rojanschi şi colaboratorii (1997), denumită
"Protecţia şi ingineria mediului".
Lixivíatele şi tratarea îor biologică
Lixiviatul este un rezultat al depozitelor de deşeuri orăşăneşti
industriale etc. şi provine în urma unor procese fizice, chimice şi
biologice care au loc în depozitele / deponiile respective. El se
produce şi în deponiile modeme, aşa-zise ecologice, unde este colec­
tat printr-un sistem de jegheaburi şi canale, apoi fiind condus spre o
staţie de epurare.
Avram (2005) şi Moldoveanu (2005), prezintă caracteristicile
lixiviaţilor proveniţi de la depozitele de deşeuri menajere, respectiv
unele procedee de epurare a lor.
Lixiviatul apare în urma căderii precipitaţiilor pe depozitele
de deşeuri descoperite. Apa dizolvă şi spală / antrenează părţi consti­
tuente ale deşeurilor care se infiltrează spre baza depozitului,Com­
poziţia şi debitul de lixiviat variază foarte mult. Calitatea acestor ape
rezultă din procesele fizice, chimice şi biologice care au loc în depo­
zit, anume: descompuneri aerobe, descompuneri anaerobe, precipita­
 67
rea metalelor eu hi droxizi, carbonaţi, silicaţi, oxizi etc, mobilizarea
lor prin formarea unor legături complexe sau scăderea pH-lui, modi­
ficări chimice datorită bazei microbiene. /S

Metodele actuale de epurare a lixiviatului sunt variate. In

cele ce urmează se prezintă doar acele procedee în care sunt
implicate procese biologice.
Metoda biologică asigură-priiî activitatea microorganismelor-
reducerea substanţelor organice şi a nutrienţilor cu fosfor şi azot. La
baza proceselor biologice de tratare siau reacţiile de mirificare şi de-
nitrificare despre care s-a mai menţionat.
Prin mirificare se realizează oxidarea azotului amoniacal In
nitrit şi a nitritului în nitrat. Sarcina oxidării este preluată de către
bacteriile autotrofe (Nitrosomonas, Nitrobacter). Energia care se de­
gajă la oxidare este utilizată de către nitrificanţi,mai ales la produce­
rea unei noi biomase. Bacteriile autotrofe au nevoie pentru aceasta
de combinaţiile anorganice ale carbonului (ex. dioxidul de carbon).
Prin denitrificare se reduc formele oxidate ale azotului.In ab­
senţa oxigenului liber, oxigenul din nitrat sau nitrit este utilizat ca
element energetic de către bacterii, ca acceptor terminal de hidrogen,
de unde apar diferite produse de reacţie, precum NG2 ,N20 sau azo­
tul gazos (N2).
Pretratarea anaerobă poate fi realizată cu ajutorul reactoare­
lor fixe pentru gunoi, puţin încărcate, amenajate într-un sector
exterior depozitului, care să aibă o înălţime de 4-5 m şi să fie umplut
cu gunoi menajer putrezit, peste care se toarnă apa de infiltraţii.
Tratarea aerobă se poate efectua în instalaţii cu nămol activat
sau cu peliculă fixată (biofiltre).
Adeseori metodele biologice sunt insuficiente şi ele trebuie
asociate cu alte proceduri fizice, chimice, termice... Experienţa spe­
cialiştilor germani arată că înainte de tratarea biologică se pretează
folosirea unor metode de precipitare / sedimentare, adsorbţia pe căr­
bune activ sau metode de filtrare prin membrane şi folosirea răşini­
lor schimbătoare de ioni.
După tratamentul biologic se impune,de asemenea,completa­
rea epurării cu alte metode, cum ar fi: filtrarea mecanică, precipita­
rea / sedimentarea, tratarea prin cărbune activ. Noi am sugerat folo­
sirea şi în aceste cazuri a tufurilor vulcanice zeolitice, atât înainte,
cât şi după tratamentele biologice. Ele - tufurile - pot constitui filtre
mecanice, pasive, pentru reţinerea unor suspensii, metale grele, gaze,
formele de azot,optimizând procesele aerobe şi anaerobe,contribuind
apoi şi ca filtre biologice, active, la avansarea procesului de epurare..
Depozitarea deşeurilor cu conţinut organic ridicat este adese­
ori corelat cu producerea de biogaz, colectarea şi folosirea acestuia
ca sursă complementară de energie(vezi tehnologia BIOPAQ UASB)
în această situaţie, în managementul lixiviaţilor se propune şi
metoda recirculării lichidelor de infiltraţii în masa deşeurilor care se
biodegradează, ceea ce va intensifica procesul biologic, va da o mai
mare stabilitate şi constanţă fluxului de producere a biogazuiui.
Printre metodele de recirculare a lixiviatului se menţionează:
aplicarea directă în deşeuri; stropirea sub formă de irigaţii a suprafe­
ţei depozituîui;aplicarea sub suprafaţă, prin plasarea unor puţuri ver­
ticale sau drenuri orizontale în deşeurile solide.
în general, o staţie de epurare clasică a lixiviatului cuprinde:
un bazin de egalizare > o treaptă de oxidare / reducere > o fază de
precipitare / floculare / sedimentare > procedeul de neutralizare şi >
filtrarea pe mediu granular.

ÎW
mmw

IIINk
,• ¿r:v.;V

¿a® KVi1. 4V, ■■

ssii i« * / •

---- . ■1
rmm 5îVp.o, '>
*,•.• Ţ- •
%*- i'"!-
• i.Î-.ri 'i-.-.
.v-;-• •Vy <■?;
•' j.j

v • -i
gmap

Fig. 18
 Cap. 6 M etaaizarea - ca biotehnotogie protectoare de mediu
6.1. Generalităţi
Metanizarea - producerea de gaz metan, mai precis a unui
amestec gazos în care predomină gazul metan, se poate produce atât
în condiţii naturale - în nămolurile anaerobe puternic încărcate
organic, din orezarii, mlaştini lacuri eutrofe etc - cât şi în ame­
najările de epurare -lagune anaerobe, bazine anaerobe, metantancuri
sau digestoare etc. în ambele cazuri, producţia se realizează cu aju­
torul unor microorganisme specifice - metanogene - gazul rezultat
denumindu-se, în final, biogaz.
Am amintit deja în capitolul anterior că biogazul se poate ob­
ţine secundar şi în tehnologiile de epurare a apelor reziduale încăr­
cate organic (vezi metanogeneza în procesul tehnologic BIGPAQ
UASB).
In fig. 18 se poate vedea un tip de digestor peniru reziduuri
provenite de la o fermă de porci, producând 400-500 mc de biogaz,
care apoi este convertit în curent electric şi căldură, iar resturile din
digestor sunt folosite pentru fertilizarea solurilor.

Fig 19 Un digestor de 425 mc care poate fermenta reziduurile de

la o fermă de vaci cu 4,500 capete. Este util pentru fem e­
le mari sau oraşele mai mici. A fost cel mai economic din
Danemarca. Industria din această ţară produce şi module
care convertesc biogazul în curent electric.
Se poate constata dezvoltarea pe orizontală (fig. 18) sau ver­
ticală a acestor instalaţii supraterane.Tipul din fig. 19 se regăseşte şi
la Piteşti. Alte instalaţii se pot amenaja semi-îngropate sau complet
 70
îngropate în sol (fig. 20, cf. Ursu.1981). Instalaţia de mai jos
funcţionează cu reziduuri de la trei porci, o vacă, un viţel şi
reziduurile menajere de ia bucătărie şi din curte.Este deci o instalaţie
de uz casnic. Acestea au fost dezvoltate în China şi în ţări din Africa,
folosindu-se şi dejecţiile umane.
Conductă
Capace din lemn pentru
Gazometru gaze

Comerá de ^ Camera
alimentare de evacuare
cu reziduurit
reziduuri
fermentate
Clansare |k ;.
cu apa
t i
ocări

Cameră de
fermentare <V>y * //
Construcţie
xu x "'"'din beton

m
Fig. 20 O instalaţie "de uz casnic" pentru obţinerea biogazului
(cf. Ursu, 1981)
Atât materialele utilizabile pentru obţinerea biogazului cât şi
tipurile de instalaţii, s-au diversificat şi au evoluat în ultimele decenii
pentru a se obţine un randament economic cât mai bun şi o calitate
superioară a biogazului.De pilda, concernul francez Rhone - Paulenc
a anunţat producerea unui material plastic biodegradabil, denumit
BIOCETA, care prin fermentaţie anaerobă poate realiza metan şi un
fertilizator util în agricultură. în Danemarca, Agenţia pentru protecţia
mediului a lansat un program pentru evitarea depozitării reziduurilor
solide prin construirea de digestoare cu capacităţi de 40-400 t/zi,care
ar folosi dejecţii animaliere şi deşeuri industriale în raport de 80:20.
Procesul de fermentaţie metanică este aplicat în. prezent şi la
nivel industrial, de pildă la Complexul de tratare a deşeurilor mena­
jere de la Augsburg (Germania),unde s-a pus în funcţie şi o instalaţie
modernă de purificare/concentrare a biogazului şi de valorificarea sa.
 71
Noi tratăm tehnologia metanizării ca o biotehnologie şi, în
acelaşi timp, ca o tehnologie ecologică. Prima afirmaţie se justifică
prin faptul că produsul final - gazul metan - se obţine prin activitatea
bacteriilor metanogene în urma unui proces de fermentaţie anaerobă
Procesul nu este însă atât de simplu. Vom vedea că el are loc
în etape şi că eficienţa sa depinde şi de relaţiile acestui grup prin­
cipal de bacterii cu alte specii şi comunităţi. Aceste relaţii trebuie
supravegheate cu grijă de specialistul tehnolog şi, uneori "ajutate" să
rămână în parametrii favorabili producerii optime de biogaz. Deci,
trebuie să ţinem cont de aspectele ecologice - respectiv de relaţiile
între diferitele grupe de microorganisme , pe de o parte, şi relaţiile
acestora cu factorii fizici, chimici, biologici ale mediului în care îşi
desfăşoară activitatea (aspecte care sunt studiate de Ecologie).
De asemenea,în această lucrare, analizăm tehnologia metani­
zării, sub aspectul unui procedeu depoluant prin care se realizează
subproduse utile: energie, fertilizatori, materiale de um plutură...
Prin funcţionarea metantancurilor / bioreactoareior / digestoarelor / a
instalaţiilor la nivel industrial se produce o reducere semnificativă a
materialelor organice (lichide sau solide) care ar trebui depozitate
sau incinerate poluând astfel mediul adiacent.
Trebuie însă să subliniem că tehnologia metanizării reduce
poluarea şi cheltuielile implicate dar, la rândul ei, mai adaugă în
mediu anumiţi poluanţi - e adevărat, mai puţin periculoşi şi în canti­
tăţi mai m ici!
De pildă, prin reacţia biologică de transformare a materiei or­
ganice umide în biogaz se realizează atât epurarea parţială a apelor
reziduale organice, cât şi producerea unei energii potenţiale. Un kg
de materie organică transformată totalmente în biogaz generează
teoretic 814 1 gaz ( la presiunea atmosferică şi temperatura de 25 °C)
conţinând părţi egale de metan şi dioxid de carbon (un gaz poluant!)
Un metru cub de metan generează 8.570 kcal, echivalentul energetic
a 1,511 de benzină, 1,3 kg de cărbune, 2,1 kg lemn, 9,7 kw/h electri­
citate şi 0,94 mc de gaz natural.
Este evident că prin dezvoltarea acestei tehnologii biologice
şi ecologice se economisesc alte forme de energii - unele aflate în
faze de epuizare-iar prin nefolosirea cărbunilor şi economia de lemn
s-ar contribui şi la protecţia mediului.
 72
în Franţa, de pildă, se producea înl988 o poluare organică de
9004 t/zi, din care industria era responsabilă de două treimi. Trata­
mentul conducea la o eliminare a poluării de 59%.In 1990 se produ­
ceau circa 358 kg reziduuri solide/locuitor, ceea ce înseamnă că
exista din abundenţă "materie primă organică" pentru digestoarele
anaerobe. Astfel, Societatea Val orga Process, tratează prin metanizare
totalitatea reziduurilor oraşului Amiens, după separarea fracţiunii or­
ganice (care reprezintă circa 68 % din total).Hidroliza şi metanizarea
au loc în 3 digestoare de 2400 mc fiecare.
Digestoarele de mare capacitate devin din ce în ce mai pre­
zente la sfârşitul secolului trecut !. în Franţa, încă în 1982 au fost
puse în funcţie două digestoare a 2500 mc fiecare, care foloseau
apele de spălare şi procesare de la o fabrică de conserve. Eficienţa
de epurare a fost de 95 % iar producţia de metan de 8000 m c/zi!. Se
poate deduce aportul la proiecţia mediul iii pru\ eficienţa mare. de
epurare a apelor reziduale şi valorificarea energetică a bwgazului şi
a nămolului rezultat. O altă instalaţie de 5000 mc - filtra anaerofr -
metanizează reziduurile unei fabrici de coniac, producând echivalen­
tul a 1300 tep/an (tone echivalent petrol),(cf. Molleta,m BIOFUTUR
ianuarie 1993,pag. 16).
Valorificarea complexă la sursă a reziduurilor (lichide,solide
sau mixte) este varianta cea mai economică şi mai puţin distructivă
pentru mediul înconjurător. Am amintit deja cazul pozitiv al Staţiei
de epurare a municipiului Piteşti, unde s-au construit, deasupra solu­
lui două metantancuri verticale, de mare capacitate, pentru tmsfor-
marea biologică a nămolului rezul tat din staţia de epurare şi valorifi­
carea energetică a biogazului, respectiv ca fertilizator a nămolului
din digestoare.
în cazul concret al Complexului de creştere a porcinelor de la
Pădureni (Timiş), cercetările au mers până la treapta de epurare bio­
logică avansată. Deşi s-au început amenajările pentru o instalaţie de
biogaz, planul a fost abandonat, deşi nămolurile agrozootehnice şi
dejecţiile grosiere pot fi folosite cu succes, combinate cu apa rezi­
duală, în producerea de biogaz.
în cele ce urmează ne vom referi tocmai la aceste surse şi la
tehnologia de obţinere a biogazului în acest domeniu.
 73
6.2. Reziduurile animaliere şi producţia de biogaz
Despre preocupări sistematice în această direcţie se poate
vorbi abia după anul 1970,căci dintr-un total de 2352 lucrări recen­
zate şi publicate în perioada 1960-1971, doar 1,97 % se refereau la
producerea de biogaz. La cel de al IV-lea Simpozion internaţional
privind reziduurile animaliere din 1980,17,8% din lucrările prezen­
tate erau legate de producerea de biogaz, unele dintre ele conţinând
calcule amănunţite de rentabilitate,altele, modalităţi de implicare a
celor mai noi (pe atunci !) cuceriri ale ştiinţei, modele matematice,
introducerea microprocesoarelor, automatizarea şi controlul para­
metrilor prin mijloace electronice.
Parametrii operaţionali în tehnologia biogazului
Literatura de specialitate prezintă nu mai puţin de 16 para­
metri operaţionali de care depinde cantitatea şi calitatea biogazului
obţinut, cât şi rentabilitatea tehnologiei: temperatura, încărcarea,
timpul de retenţie, concentrarea solidelor volatile, nutrienţii, pH-ul,
alcalinitatea, toxicitatea, agitarea, înlăturarea pojghiţei, efluentul,
stocarea gazului, utilizarea energiei, protecţia muncii, estetica,
dimensionarea optimă.
Metanogeneza, ca proces biologic, constă în metabolizarea
substratelor nutritive de către bacterii anaerobe specifice (vezi şi ca­
zul bioreactorului UASB). Iniţial s-au distins două stadii: l.cel de
producere a acizilor, respectiv fermentaţia acidă şi 2.producerea d
A

biogaz. Intre ele există o fază intermediară care depinde de utilizarea

hidrogenului pentru desfacerea catenelor mai lungi de acizi graşi şi
alcooli în catene mai scurte de acizi graşi, hidrogen, ocazional bio­
xid de carbon care, în final, vor fi utilizate de bacteriile metanogene.
După Bryant (3979) există trei grupuri de bacterii implicate
în proces: &.bacterii fermentative, care transformă polizaharidele în
lactaţi, acetaţi şi etanol; b.bacteriile acetogenice producătoare de hi­
drogen şi c.bacteriile metanogenetice, care generează metanul şi
dioxidul de carbon. Cercetătorii japonezi disting 4 grupe
bacterii\ludrohtice, qceţogene, homoacetogem şi meţgnogenice.
După cum am descris în capitolul anterior, în cazul valorificării ape­
lor reziduale încărcate organic, procesul de metanizare poate fi
"defalcat" în patru faze principale: hidroliza. producerea acizilor,
acetogeneza şi metanogeneza.
 74
Atât comunităţile de microorganisme, cât şi procesele fizio­
logice ale acestora, depind de condiţii specifice asigurate de hrana şi
factorii fizico-chimici din digestoare (care depind de tehnologi) iar,
pe de altă parte de relaţiile biotice (concurenţă pentru hrană,compe­
tiţie pentru substrat, prădare, sinergism, simbioze...) care se stabi­
lesc în interiorul ecosistemul artificial creat de om - metantancul!
Tehnologia bio-ecologică de obţinere a biogazului trebuie să
ţină cont, pe lângă cei 16 parametrii deja menţionaţi şi de relaţiile
dintre grupele/comunităţile de microorganisme implicate, care alcă­
tuiesc "biocenoza digestoarelor". Din păcate, aceste relaţii sunt încă
insuficient cunoscute în toată complexitatea lor şi de optimizarea lor
depinde cantitatea şi calitatea biogazului obţinut, deci şi rentabilita­
tea tehnologiilor folosite.
Bacteriile implicate în producerea biogazului se găsesc în
mod natural în dejecţiile animaliere, mai ales în cele ale rumegătoa­
relor, care se hrănesc cu multă celuloză, fiind suficiente pentru
startul fermentaţiei în instalatii.
* >

Cantitatea şi calitatea hranei pentru microorganisme

Dintre dejecţiile animaliere, calitativ cele mai indicate pentru
obţinerea de biogaz sunt cele de la găini> porci> broileri > vaci. Ţi­
nând cont şi de cantitatea colectabilă, ordinea este: dejecţiile de la
vaci> bovine pentru came> porci> găini> broileri (după literatura
americană a anilor ’80).
Pentru activitatea bacteriană deosebit de importante sunt în
primul rând solidele organice şi, mai ales, cele volatile.Cele mai va­
loroase în acest sens sunt dejecţiile de la broileri, iar la antipoicele
de la porcine. în acest sens se foloseşte indicele raportul SV/ST, care
reprezintă proporţia substanţelor volatile din totalul substanţelor or­
ganice conţinute în dejecţiile folosite.
încărcarea organică, respectiv solidele volatile se corelează
cu biodegradabilitatea dejecţiilor (măsurată prin consumul biochi­
mic de oxigen), care depinde de natura animalelor şi calitatea furaje­
lor consumate, din această corelaţie rezultând timpul de retenţie ne­
cesar pentru obţinerea de biogaz.
La vite, care consumă furaje celulozice, biodegradabilitatea
dejecţiilor va fi mai mică, iar valoarea raportului SY/CBO va fi mai
mare ca la animalele care consumă concentrate (ex. porcinele).
 75
Pentru dejecţiile porcinelor timpul de retenţie în instalaţiile de bio-
gaz va fi mai scurt, iar volumul necesar pentru degradarea anaerobă
mai mic.
Dejecţiile proaspete nu pot fi folosite ca atare în producerea
biogazului, cu excepţia celor de la vaci, datorită unei insuficiente
umidităţi. Smith (1981) propune diluarea dejecţiilor astfel: cele de la
bovine cu 11,6 % solide totale la 5,8 % ST; cele de la porcine cu
9,2% ST la 5,6 % ST, iar dejecţiile de la păsări cu 25,2 % ST la
13,9% ST.
Bacteriile necesită surse de N, P, S sub forma de acizi graşi şi
aminoacizi, factori de creştere, vitamina B, etc. Dar nu numai canti­
tatea lor contează ci şi proporţia dintre ele.
Un alt indice important este raportul C/N, între carbon şi
azot. La porcine, de pildă, acest raport este de 4/1 şi nu este favorabil
producerii de biogaz. Majoritatea reziduurilor animaliere au rata C/N
cuprinsă între 6/1 -10/1,iar ridicarea acestui raport la 25/1 prin adău­
garea de glucoza sau celuloze determină un spor de 60-70 % gaz
metan. Astfel, combinarea dejecţiilor de la vaci cu paie de orez a de­
terminat obţinerea unei producţii mărite de biogaz.
Din punctul de vedere al producţiei de biogaz există în dejec­
ţiile animaliere sau apele reziduale substanţe care singure sau în
combinaţie sunt toxice sau inhibitoare pentru bacteriile metanogene.
Sulfaţii în concentraţii mari, de pildă, întârzie producerea de biogaz.
De asemenea, metanogeneza poate fi inhibată la pH peste 7,4 de
către concentraţii de amoniac cuprinse între 1,5 -3,0 mg/l, la valori
mai mari devenind toxic. Unii autori propun reciclarea dioxidului de
carbon din biogaz şi folosirea sa pentru barbotarea amestecului din
digestoare, ceea ce conduce la ridicarea pH-lui şi degajarea unei
cantităţi de amoniac. Personal am propus folosirea tufului vulcanic
granulat în digestoare, ca substrat pentru microorganisme şi, cunos-
cându-se funcţia de schimbători de ioni a zeoliţilor din tuf, pentru
imobilizarea şi transformarea biologică a amoniacului. Aceste mine­
rale ar putea reţine şi o fracţiune a metalelor grele care pot fi toxice
pentru bacteriile metanogene.
La obţinerea unui biogaz de calitate proastă mai concură:can­
titatea mică de solide totale, respectiv fracţiunea volatilă, un consum
chimic de oxigen ridicat etc.
 76
Rata încărcării digestoarelor variază ta limite foarte largi,
o valoare mare, de 32,4 kg SV/mc.zi, conţinute în dejecţii de bovine,
s-a încărcat într-un digestor termofil, funcţionând la 60 °C. In condi­
ţii mezojlle (35 °C), într-un digestor destinat pentru dejecţiile a 350
bovine, rata de încărcare a fost de 10 kg SV/mc.zî în general însă
valorile de încărcare sunt mai mici. Astfel, într-un caz In care- s-au
folosit dejecţii de la păsări, s-a ¿-onstatei o creştere progresivă a can­
tităţii de biogaz,eu creşterea încărcării de la 1,60 la 4,61 kg SV/mc.zi
La cea mai mare valoare a încărcării şi un timp de retenţie de 10 zile
în digestor s-a realizat o producţie de biogaz de 3,12 mc/mc.zi sau
0,68 mc/kg SV.
Timpul de retenţie - păstrarea materialului organic destinat
bacteriilor metanogene în instalaţiile anaerobe depinde de natura de­
jecţiilor, cantitatea solidelor totale, de temperatură şi "i.nocolum"-ul
folosit. în mod obişnuit intrarea în echilibru a unui digestor are loc
în 60 - 90 zile. Această stare de echilibru (homeostazia. sistemului)
se manifestă prin: producţie de biogaz de peste 1 mc/mc.zi în
condiţii mezoflle şi 3 mc în condiţii termofile; concentraţia
metanului să atingă 55-65 %; utilizarea solidelor volatile în procent
de cel puţin 50 %; pH-ul să fie cuprins între 7 -7,8; alcalinitatea să
depăşească 1000 mg/l, cu o mică contribuţie a acidului prapionic...
După cum am menţionat timpul de retenţie depinde de natura
dejecţiilor, respectiv de regimul încărcării. într-un digestor de circa
100 mc, funcţionând cu reziduuri de la găini, producţia cea mai mare
de biogaz (112,5 mc/zi) s-a obţinut la un timp de retenţie de 36 zile
şi la o încărcare de 2,29 kg SV/mc.zi. Fermentaţia anaerobă este
accelerată în condiţii termofile (55-60 "C), ceea ce face posibilă
creşterea încărcării şi scurtarea retenţiei, concomitent cu mărirea
producţiei de biogaz.
Temperatura este - aşa cum am amintit deja - un factor care
influenţează nu numai activitatea bacteriană ci, indirect, regimul de
încărcare, durata retenţiei hidraulice,calitatea şi cantitatea biogazului
obţinut, rentabilitatea procesului tehnologic etc. Principalele surse
suplimentare de căldură sunt: apa caldă, energia solară, efluentul din
digestor, biogazul produs, energia electrică etc.
S-a calculat, de pildă, că ridicarea temperaturii influentului
de la 15 la 35 °C necesită un consum de 65 W/mc, adică, pentru în-
 77
călzire şi mixaj se cheltuie cca. 25 % din producţia brută a
ţiei, iar în cazul ridicării temperaturii de la 10 la 55°C se consumă
37-39,7 % din energia produsă.
 lcalinitatea este dată în cadrul amestecului fermentat de
* *•
către bicarbonaţi, acizii organici şi
sărurile acide. Se citează ca valori optime cele cuprinse între 2,5 -5,0
g CaC03/l. într-un caz, pornind de la valori de 4,88 -5,64 g, după 20-
27 zile alcalinitatea în digestor s-a ridicat la 10,16 -10,68 g, iar după
67-74 zile Ia 14,4 g, ca în final, după 111 zile să se stabilizeze la
14,96 g, în timp ce pH-ul creşte uşor de la 7,3 la 8,4,iar amoniacul
de la 2,27 îa 2,93 g/l.Producţia de biogaz a crescut paralel cu factorii
mai sus amintiţi, ceea ce subliniază că valori mari de alcalinitate
D '

sunt tolerate de bacteriile metanogene.

Ridicarea pH-Iui - un alt factor important în metanogeneză -
peste valoarea de 7,8 determină, în general, o scădere a producţiei de
biogaz. In digestor există tendinţe contrarii, pe de o parte de reduce­
re a pH-lui prin producerea de acizi graşi, acetaţi şi dioxid de carbon
şi un efect de tamponare, prin combinarea ionilor de amoniu cu
dioxidul de carbon. Prin ridicarea pH-lui se controlează în digestor
nivelul acizilor graşi volatili neionizaţi, cu acţiune inhibitoare asupra
bacteriilor. în general, se consideră că acizii volatili devin toxici la
nivele ce depăşesc 2
Acţiunea alcaiinităţii, a pH-lui şi acizilor volatili se întrepă
trunde, iar păstrarea în limite optime a rezultantei este absolut nece
sară pentru a nu inhiba sau intoxica
n m
au arătat necesitatea găsirii unui
matematic dinamic prin intermediul căruia să se poată prevedea per­
formanţele unei noi instalaţii de produs biogaz. Un astfel de model a
fost întocmit fiind luate în considerare 20 de variabile principale şi
alte- 5 adiţionale. Producţia de biogaz depinde în mare măsură de
concentraţia bacteriilor metanogene şi rata lor de multiplicare,
concentraţia acizilor volatili neionizaţi, a amoniacului, a ionilor de
hidrogen, a acizilor volatili ionizaţi, de concentraţia dioxidului de
carbon dizolvat, a bicarbonaţi!or etc, Dintre factorii adiţionali se
amintesc: concentraţia hidrogenului gazos dizolvat, a bacteriilor
producătoare de hidrogen, rata lor de mulţi
 co
**

E
s
k0

*
1*
i
Fig. 21 Instalaţie de produs biogaz din reziduurile de la păsări
 79
Valorificarea biogazului este limitată din cauza regimului
inconstant de producere a lui, a calităţii inferioare, a valorii energe­
tice de combustie destul de scăzută,a necesităţilor de utilizare tocmai
în perioadele când pentru producerea sa se consumă mai multă ener­
gie etc. Stocarea şi transportul ridică unele probleme, în special cele
de puritate şi cost.
Parţial, gazul produs poate fi folosit în motoarele de combus­
tie internă pentru transformarea sa în electricitate, dar eficienţa de
convertire este mică, de numai 14,5 %. S-a încercat şi utilizarea sa
pentru încălzirea apei. S-a constatat că o instalaţie care funcţionează
cu dejecţii de la 100 vite poate acoperi prin producţia de biogaz toate
nevoile de încălzire a spaţiilor, apei, casei şi cuptorului (este vorba
de ferme de tip american). Intr-o altă fermă cu 250 de vite s-a produs
atâta biogaz încât 41 % din cantitate poate fi folosită în ’’scopuri ex­
terne”. La instalaţii dimensionate pentru 1000 de capete surplusul
poate fi destinat producerii de curent electric. Concluziile cercetători­
lor americani şi japonezi au fost că sistemele mari sunt de 10 ori mai
ieftine ca cele mici, de tip fermier, iar cele mai economice sunt acele
instalaţii dimensionate pentru dejecţiile a 1000-2000 capete (bovine)
Calitatea biogazului este dată de proporţia metanului faţă de
celelalte componente şi impurităţi, respectiv: circa 60 % îl reprezintă
metanul, 38 % este dioxid de carbon, 2 % vapori de apă, hidrogen
sulfurat şi amoniac.
Pentru îmbunătăţirea calităţii biogazului s-au propus o serie
de procedee: reţinerea dioxidului de carbon şi utilizarea sa în barbo-
tarea în digestor; folosirea captatoarelor de condens pentru reţinerea
vaporilor de apă; combinarea hidrogenului sulfurat cu fier sau com­
puşi de fier, dar mai ales, alegerea regimului de funcţionare cu pro­
ductivitatea cea mai bună şi optimizarea factorilor implicaţi în meta-
nogeneză. Noi am propus şi folosirea filtrelor zeolitice pentru con­
centrarea metanului în produsul final, reţinerea umidităţii şi a amo­
niacului (Bărbat şi Marton, 1989).
iii Total colectat
(mii tone)

Republica Cehă 2 600

Danemarca ^ivXÖ
tv.'y/.v

Finlanda

Franţa

Germania

Grecia

Ungaria

Luxemburg

Olanda 7 430 mm

Norvegia

Polonia 12 806

Slovacia

Spania

Suedia

Elveţia

Marea Britanie 20 000

¡| j 50 - 75% 10 - 25% IIIIIIIIHII fără date

şi alte modalităţi de "valorificare" a deşeurilor în ţările Europei
 Cap.7 Compostarea ca metodă bio-ecoiogică de proiecţie a
mediului
7.1. Generalităţi
După cum am constat din capitolele anterioare deşewile
organice biodegradabile sunt deosebit de variate calitativ şi ele pot
fi prelucrate în condiţii diferite şi prin tehnologii specifice pentru
obţinerea unor subproduse încă utile pentru om şi natură,reducându-
se poluarea mediului, deci participând astfel la protecţia mediului!
Pe lângă nămolurile organice de la staţiile de epurare sau din
lagunele aerobe, bioreactoare etc. se produc zilnic numeroase restu­
ri de la bucătării (coji de legume şi fructe, zaţul de cafea, hârtia de
filtru, resturi de mâncare, oase şi coji de ouă...), resturi de la
animale (gunoi de grajd,gunoiul de la iepuri, păsări şi alte animale
de casă, paiele, penele, părul...), resturi din grădină ( iarba, frunze
uscate, ramuri, fructe, scoarţa copacilor, buruieni...).
Compostul - rezultanta transformării aerobe, parţial anaero­
be a materialelor organice biodegradabile - este un proces natural şi
artificial (antropic). In natură, de pildă în păduri, ramurile frunzele,
fructele şi trunchiurile copacilor bătrâni rupte de vânturile puterni­
ce şi căzute pe sol,împreună cu dejecţiile păsărilor şi a celorlalte
animale, intră îtttr-un proces lent de degradare, prin care se trans­
formă în substanţe organice şi minerale care vor forma humusul
solurilor de pădure.
Căldură

Oxigen

Fig.22 Schematizarea procesului de compostare

 Omul a observat aceste transformări şi s-a gândit că poate să
le folosească în interesul său. Poate primele aplicaţii au fost cele
din agricultură. în cartea noastră privind gospodărirea deşeurilor
(losip Moţ şi Marton, 1998) arătam că încă din antichitate gunoaie­
le menajere erau scoase înafara oraşelor - cetăjti şi valorificate par­
ţial de agricultorii din jur. Acest lucru s-a generalizat în Europa
Evului Mediu, De pildă, în Franca, la sfârşitul secolului ai XVIII4ea
la Lyon, resiiiriie erau adunate de la cefâiem în lăzi
lemn, a căror conţinui era goirf în cărate- de căire arrtreprenori, care
îşi valorificau marfa la agricultorii din jur. Deci putem vorbi de o
fertilizare cu deşeuri menajere şi stradale urbane,ca o acţiune orga­
nizată, sprijinită de poliţie, faţă de care antreprenorii privaţi erau
subordonaţi.
A

In Milano şi alte oraşe, în 1934 a început activitatea de măci­

nare, triturare a unei fracţiuni a deşeurilor menajere. înainte de ma-
laxare se proceda la un triaj care înlătura circa 40 % din volumul
deşeurilor. Apoi se proceda Ja o aexare intensă-care permitea o
fermentaţie aerobă lentă, cu obţinerea unui produs heterogen,
conţinând şi humus, folosit ca aroendameai sau/şi Â^gr&şăi»â»t.lAaIi«î
fiind importatoare de îngrăşăminte chimice, deci dependentă ds
alte ţări, a dezvoltat această direcţie de cercetare.
Compostarea ca un proces industrial dirijat spre valorifica­
rea deşeurilor putrescibile menajere a fost deci iniţiată în Italia sub
numele de procedeu zimotermic, fermentaţie în celule, fermentaţie
artificială în celule / compartimente închise ( ex. sistemul Beccari,
Boggiano-Pico, procedeul Lo Monaco). Sistemul Beccari, de pildă,
bazat pe insufîare de aer, s-a aplicat în Florenţa, Sanrerno, Neapole
şi a fost chiar exportat ( ex. în Ţările de Jos, în 1932). în Franţa, sis­
temul Beccari, perfecţionat de Bordas, a funcţionat la Avignon, în
S.U.A., în 1950 funcţiona la Altona, o uzină de compostare de tip

Deşi italia a fost iniţiatoarea acestor tehnologii de compostare

ea îşi prelucra - la sfârşitul secolului trecut - propriile deşeuri
putrescibile doar în proporţie de 2-3 %. în schimb în Franţa, în
1984, erau circa 100 uzine de compostare care produceau 650.0001
de compost valorificat în ciupercării, agricultura tradiţională, pomi­
cultură, viticultură etc. Am văzut deja că, în S:U.A., la Staţia de
 83
l 11urare a oraşului Chicago, nămolul rezultat era folosit în două di-
u'cţii: pentru obţinerea de biogaz şi ca fertilizator. Beneficiarii
m fiind prea interesaţi, materialul uscat mergea în mare parte ca
umplutură în subsolul autostrăzilor.
Evoluţia compostătii industriale a fost diferită în funcţie de
condiţiile climatice,economice,nivelul cultural şi politica ecologică
urmată de oficialităţi, primari etc. Spania şi Portugalia, datorită cli­
matului mai cald -care favorizează transformările biologice-au dez­
voltat această ramură a industriei deşeuri),'or,prelucrâiidu-şi proprii­
le deşeuri menajere în proporţie de 10 %. Suedia, deşi are o climă
mai rece, a pus în funcţie o duzină de uzine de compostare. Elveţia,
Iară turistică în care cetăţenii îşi respectă mediul înconjurător, avea
i irea 30 de uzine, în plus a dezvoltat şi tehnologi a de obţinere a
combustibililor derivaţi i
*

în numeroase ţări, alături de compostarea la nivel industrial

s-a păstrat şi compostarea la nivel gospodăresc, de fermă.Gennama
Franţa, S.U.A. şi alte ţări continuă să aplice compostarea de către
orăşenii care au grădini, peluze, de către cei care practică viticultu-
/\

ra sau care cresc ciuperci. In S.U.A, de pildă, în structura deşeuri­

lor menajere resturile de grădină ocupau locul doi (18 %),după hâr­
tie şi cartoane. în Florida acest procent ajungea ia 40 %!.Aşadar, nu
poate să mire faptul că aici s-a produs colectarea separată a deşeu­
rilor de grădină în vederea compostării şi, în acelaşi timp, numeroşi
orăşeni - grădinari fac compost în propria lor grădină, atât din
resturile vegetale, cât şi cu contribuţia resturilor menajere putres-
cibile pe care le aleg zilnic, conştient şi interesat.
După cum putem constata, tehnologia de compostare implică
0 etapă iniţială - după cea de producere a deşeurilor putrescibile ea
materie primă pentru tehnologie - cea de sortare a .deşeurilor, care
se pretează pentru obţinerea compostului.Ţărami au învăţat singuri,
din practica de zi cu zi, importanţa pregătirii şi aplicării compostu-
1ui în propriile lor grădini sau terenuri de cultură. Orăşenii, din zo­
nele preorăşăneşti, de asemenea, au constatat că tehnologia la nivel
de fermă le aduce venituri suplimentare.
în centrele urbane, adesori, doar forţaţi de legi restrictive,ofi­
cialităţile locale au procedat la colectarea selectivă a deşeurilor şi
valorificarea lor multidirecţională. în Franţa, de pildă, printr-o lege
 84
<1111 ...... i'"1’ m unpunra ca pana în amil 2 0 0 3 ,9 0 % din volumul
umilului' Im mi Iu* olxi i inl unui tratament (60 % reciclate şi 30 %
m. ih.m.ii.') I'iiiich ,i m funcţie a Uzinei de reciclare de la Cergy-
i*<>ni<•(*.<.* «I. |uUI;t i u o capacitate de tratare de 180.000 t deşeuri
i'i1najni an, a determinat şi elaborarea unei strategii pentru valo-
i i/h iift'ii posibilităţilor de obţinere de la populaţie a materiei pri­
mi■ Producătorii materiei prime - cei 170.000 de locuitori din oraş
a împrejurimi - îşi valorifică marfa, în mai multe nivele: 1. prin
400 dc puncte volante unde se adună sticla, hârtie, cartoane şi plas­
tice; 2.cinci deponii controlate (păzite), în care particularii,
comercianţii, artizanii şi alte categorii, pot depune resturi menajere
sau industriale banale, care sunt sortate pe loc; 3.prin colectare se­
lectivă în două tipuri de pubele, un tip recepţionând materiile
putrescibile umede, celălalt - materiile uscate.
Aceste deşeuri selectate simt dirijate spre cele trei unităţi ale
uzinei de reciclare: 1.secţia de compostare; 2.unitatea de valorifica­
re termică şi 3.secţia de triere. Educaţia populaţiei, inclusiv a elevi­
lor, în sensul colectării selective în vederea valorificării deşeurilor,
joacă un rol important în reuşita politicii de gospodărire a deşeuri­
lor ( vezi L'Etudiant, nr. 136/1992,pag.52-57)!
ANRED - Agenţia Naţională pentru Recuperarea şi Elimina­
rea Deşeurilor -din Franţa, a amenajat astfel de depozite-colectoare,
cu containere cu destinaţie specială (metale, televizoare, mobilier
uzat, vase de bucătărie, hârtie, cartoane, deşeuri de grădinărie...în
trei ani numărul acestor "dechetteries"a ajuns în Franţa la 250,fiind
"vizitate" de 6,5 milioane de "depunători de resturi" într-un an !. O
asemenea amenajare costă circa 300.000 de franci, iar pentru reali­
zarea investiţiei este nevoie de o colaborare intercomunală (cf.
Science & Vie, nr. 872/1990).
O sortare industrială se practică şi la Complexul de reciclare
a deşeurilor de la Augsburg (Germania). Aici, deşeurile sosesc în
hala de recepţie (1), trec pe platforma de încărcare (2), ajung într-
un omogenizator (3), apoi într-o instalaţie de distribuţie (4) şi o ca­
bină de sortare (5). Sortimentele sunt adunate în compartimentul 6.
O fracţiune este îndrumată spre brichetare-7\ alta, spre comparti­
mentul de containere 8 şi valorificare -9.
 85

V. » ' t M , - , - . ! ¡ , . 1 .
^ vt K;-! SORTAREA INDUSTRIALA practicata la complexul de reciclare a
deşeurilor de la Augsburg (Germania) se bazeaza pe schema alaturata. Deseurile
sosesc in hala de recepţie (1), trec pe platforma de incarcare (2), ajung într-un
omogenizator (3), apoi intr-o instalatie dc distributie (4) si o cabina de sortare (5).

Sortimentele sunt adunate în compartimentul 6.0 fracţiune este îndrumata spre

presa de brichetare 7, alta spre compartimentul de containere 8 si valorificare (9).

Anua! intra în aceasta secţie 40.000 t deşeuri menajere si 26.000 t deşeuri

industriale din care prin sortare se realizeaza : 958 t plastice, 1.420 t cartoane. 672 t
textile. 4.437 t hârtie, 8.517 t ziare, 1.136 t containere de plastic, 2.342 t metale
fieroase . 284 t metale neferoase, 7.949 t sticla (din cele 40.000 t deşeuri menajere si
orăşeneşti) si alte 1.905 t plastice, 4.005 t canoane, 1800 t material lemnos, 3000 t
hârtie, 900 t ambalaje de plastic, 990 metale fieroase.

Resturile nesortabile au fost incinerate, reprezentând 7.77] t si, respectiv,

2400 t din reziduurile industriale.

Pentru sortarea automata / automatizata este rentabil sa se asigure un flux de

materie prima'. Se avanseaza cifra de 250 t deşeuri pe funa. Trierea automata
intereseaza în primul rând marile unitati producătoare, interesate în reciclarea
propriilor deşeuri, de pilda în industria cablărilor, a materialelor plastice, industria
agro-aiimentara etc. Firma Alea tel, de pilda, a amenajat o instalat ie de macinare si
separare a deseuriior din cabluri, pentru separarea plasticului de cupru si reciclarea
lor.

Tehnologiile de separare implica investitii importante. în general, trierea

automata necesita în prealabil o maruntire / macinare i omogenizare a deşeurilor.

Procedeul-de triere magnetica , folosit pentru extragerea metalelor fieroase,

costa 150.000 F, pentru sortarea a 5 t/h.

Separarea produselor grele de cele mai uşoare, pe o masa eleseparare

densi met rica (ex cuprul de material plastic), costa 200.000 F, pentru 3-5 t/h.

Procedeu! de cernere sau separare vibratorie implica cheltuieli de 50.000 F

pentru 2 t/h.
*
Trierea în coloane verticale , cu scopul desprafuirii necesita 80.000 F pentru 2
t/h. Trierea prin inducţie se foloseste pentru extragerea metalelor nefieroase...

Costul unei linii complete de reciclare, incluzând măruntirea. omogenizarea,

separarea granulometica, cea densiinetrica, platforme voluminoase, trierea magnetica
si cea de inducţie etc'., se ridica la peste 3 milioane de franci !

In cadrulunei linii tehnologice de triere mult imateriala , prima operaţie este

extragerea deşeurilor uşoare (hârtia, bureţii; textile...), apoi prin triere magnetica
metalele fieroase, dupa care prin inducţie, cele nefíeroase. Asa are Ioc sortarea
deşeurilor de cabluri electrice, care sunt izolate cu textile, hârtie si plastic, procedura
costând 1,2 M franci.

i
 86
în prezent, în general, în ţările avansate compostarea este
inclusă în aşa-zisele programe GID - gospodărire integrală/tă a
deşeurilor. Elementul esenţial al unui asemenea program este
minimalizarea efectelor negative ale deşeurilor, iar ca importanţă
în realizarea acestui scop se menţionează următoarele metode / pro­
ceduri: minimizarea cantitativă a deşeurilor; reciclarea lor;
compostarea; neutralizarea deşeurilor speciale; îndepărtarea (prin
depozitare, incinerare...) şi recuperarea energetică.
Pentru realizarea cât mai eficientă a scopului propus este
bine ca specialiştii să propună mai multe "scenarii" care să fie ana­
lizate de comisii competente, ţinând cont de factorii locali. în gene­
ral aceste scenarii trebuie să conţină aproape obligatoriu şi o com­
ponentă de compostare care, în politica GID, ocupă locul 3 ca im­
portanţă, pe ultimele locuri fiind depozitarea ( dar în deponii ecolo­
gice I) şi valorificarea energetică prin incinerare ( care şi ea este
poluatoare a atmosferei!).
7.2. Tehnologii de compostare
Materia primă şi "Lucrătorii"
După cum am mai afirmat, compostarea este un proces biolo­
gic. El -procesul - este realizat de o aşa-zisă biocenoză a compostu­
lui - componentele acesteia "lucrând" pentru om şi în folosul său,
acesta din urmă având "sarcina" de a asigura cele mai bune condiţii
pentru desfăşurarea compostării-inclusiv cele din biotopul compos­
tului.
Dacă este vorba de o comunitate mulţi specifică, a compostu­
lui, este firesc ca omul să cunoască temeinic şi relaţiile interspecifi-
ce dintre aceste componente,cât şi dependenţa lor de factorii de me­
diu ( compoziţia chimică a biotopului, temperatura în interiorul şi
exteriorul compostului, pH-ul etc.).
Numai şi din aceste două fraze se înţelege că, compostarea
este o tehnologie biologică şi ecologică, căci la ea participă compo­
nente vii ale mediului înconjurător (naturale sau introduse de om),
între care se stabilesc - în anumite condiţii de mediu - relaţii optime,
respectiv un anumit echilibru ecologic. în aceste condiţii, cu sau fără
intervenţia omului, în natură şi, respectiv în amenajările făcute de
om, se realizează transformarea materialelor organice complexe, în
humus şi compost.
 87

- C O M P O S T A R E A în S .U .A . ca şi
în Germ ania şi alte ţări, se o b iş­
nuieşte tot mai frecvent să se prepare
un com post din resturi m enajere şi
gospodăreşti care este apoi folosit cu
s u c c e s ca îngrăşăm ânt, în locul
fertilizatorilor chimici,
lată, Bianca Lavies din A n n a ­
polis, Maryland (S .U .A .) a adunat din
locuinţă resturile organice, zaţul de
cafea, hârtia pe care a mărunţit-o,
resturi celulozice (rum eguş, ramuri
uscate, scoarţe de copaci), ramuri şi
frunze din grădina sa, le-a amestecat
cu pământ, a săpat o groapă de 1-2
m în diametru şi circa 10-20 cm
adâncim e, în care toată această
amestecătură a fost acoperită cu un
strat subţire de pământ. Din când în
când materialul era amestecat, aerat
şi reacoperit cu pământ.
în interiorul grămezii se adună o
mulţime>
de vietuitoare care se hră-
j

n e sc cu resturi organice, apoi alte

organism e prădătoare. Treptat se
formează o m icrobiocenoză specifică
de com post formată din bacterii,
micromicete, protozoare, viermi, pă-
ienjeni, miriapode, insecte , melci...
care transformă materialul organic
rezidual - nefolositor pentru om - în
substanţe minerale utile pentru
plantele de grădină.
P ro c e s u l de b io d e g ra d a re are
loc din toamnă până în primăvară,
chiar şi iarna, căci în interiorul
grămezii se poate dezvolta o căldură
 Pentru cunoaşterea procesului specialiştii (pedologi,biologi,
silvicultori, agronomi, ecologi etc.) au cercetat procesul de humifica-
re pe/în diferite tipuri de soluri şi ecosisteme; compoziţia biocenoze-
lor şi relaţiile dintre componente. In revista National Geographic din
august 1980, de pildă, în articolul "Lumea sălbatică/naturală a
compostului" se descrie componenţa microcenozei compostului şi
desfăşurarea procesului de biodegradare la nivel de gospodărie indi­
viduală .în mod asemănător se petrece procesul şi în gospodăria ţără­
nească de la noi,unde se mai păstrează acest obicei! Trebuie să men­
ţionăm că, în anii 1960 - 1980, la noi în ţară a luat un avânt exagreat
industria chimică producătoare de îngrăşăminte sintetice care a
contribuit la eliminarea aproape completă a compostării la nivel de
gospodării individuale (mai puţin în zona montană necolectivitzată).
în natură, materialele organice sunt prelucrate de factorii
fizici (uscare la soare, umezire cu apa de ploaie, fragmentare prin
îngheţ-dezgheţ, cu ajutorul vântului etc.) şi cei biologici ( găurirea
fructelor de către gărgăriţe, fragmentarea de către păsări şi insecte,
mamifere rozătoare, măcinare / triturare de către moluşte, viermi,lar­
ve de insecte, alte descompuneri de către mucegaiuri, protozoare,
bacterii şi chiar virusuri...
în condiţii artificial create de om, aceste activităţi au loc,
chiar mai activ / intens dacă omul asigură condiţii optime pentru
componentele esenţiale ale microcenozei compostului.
Omul trebuie să ţină cont de calitatea materiei prime şi pro­
porţionarea judicioasă a componentelor. De pildă, la adăugarea ierbii
cosite la grămada de compost, trebuie să se ţină cont de conţinutul
mare de azot şi apă a acesteia,ceea ce duce la o creştere mare a tem­
peraturii sau chiar la autoaprinderea grămezii.
Frunzişul „pe de al tă parte,are calităţi diferite.Frunzele de cas­
tan, stejar, plop, mesteacăn şi salcâm sunt mai lent descompuse. Se
ştie din natură că frunzele aciculare, acoperite cu ceară, ale conifere­
lor sunt greu prelucrate de către descompunători...
Resturile de arbori si arbuşti trebuie măruntite cu o foarfecă
sau un tocător. Ele sunt sărace în azot şi, ca urmare, trebuie ameste­
cate cu alte surse bogate în azot. Nu trebuie evitate căci au un roi im­
portant în menţinerea unei grămezi afânate, deci în aerare.
 89

(biologică) de până la 55°C. Primăvara pe acest sol afânat,

îngrăşat se pot cultiva cu succes tomate, pepeni, castraveţi, ardei...
Produsele pot fi considerate bio, căci nu sunt tratate chimic (din
National Geographic, august 1980, "T h e W ild W o rld o f C o m p o s t"
de Cecil E. Johnson şi fotografii de Bianca Lavies).

C Â T E V A DIN O R G A N I S M E L E C A R E A L C Ă T U I E S C
M IC R O C E N O Z A C O M P O S T U L U I
Produsele iniţiale (frunze, ramuri, iarbă, resturi organice...) sunt
transformate de bacterii, ciuperci, viermi, insecte... (prin activitate
m ecanică de m ărunţire şi enzimatică) în p ro d u s u l final - un
îngrăşământ natural, fără miros urât, suficient d e granulat pentru a
putea fi folosit ca atare sau în amestec cu pământul din grădină.
 90
Resturile vegetale din grădină, frunze, tulpini, plante cu flori,
buruienile plivite etc. pot fi folosite în amestecul de compostat ( mai
puţin buruienile cu multe seminţe).
Gunoiul animalier este bine cunoscut ca material favorabil
compostării. Aici se încadrează atât bălegarul de la vaci şi patul de
paie, cât şi cel de la porcine, ovine, păsări, iepuri etc.Calitativ dejec­
ţiile animalelor diferă. După specialiştii americani, dejecţiile de ia
păsări conţin o cantitate mai mare de azot, fosfor, potasiu, calciu şi
cupru, cele de la porci, mai mult zinc şi mangan, iar cele de la vaci,
mult fier. în general se consideră că reziduurile animaliere conţin
peste 2 % N în substanţa uscată, iar raportul C/N este sub 25...
Resturile de la bucătărie, desigur cele organice, de legume,
fructe, paste făinoase, lactate, zaţ de cafea, şerveţele,hârtie etc. pot fi
combinate cu celelalte materiale deja amintite şi în funcţie de umidi­
tatea lor.Fiind extrem de variate calitativ ele aduc un aport important
de "hrană” pentru descompunătorii compostului.
Cojile fructelor noastre sau a celor exotice pot fi folosite în
amestecul de compostare. Trebuie însă să cunoaştem că fructele im­
portate, ca şi cafeaua, sunt puternic tratate cu diferite chimicale cu
rol protector şi conservant ( pesticide: fungicide, bactericide, rodon-
cide etc.), care vor influenţa negativ activitatea descompunătorii or
(bacterii, ciuperci, insecte,larve de insecte, viermi...). In concluzie,
participarea acestora trebuie să fie limitată procentual (5-15 %).
Cartonul, hârtia şi alte tipuri de ambalaje celulozice, mai nou
şi unele plastice biodegradabile, pot fi adăugate, după o prealabilă
mărunţire, în compost, în amestec cu alte componente mai umede
sau umezite înainte de a fi amestecate. Şi în acest caz, este bine de
ştiut că hârtia imprimată la tipografii, alb/negru sau color, conţine
chimicale care ar putea inhiba microcenoza compostului, iar hârtia
cerată este contraindicată...
Nămolurile din statiile de epurare pot fi amestecate cu mate­
riale mai uscate. Sunt însă de evitat acele nămoluri care pot conţine
substanţe toxice, metale grele, pesticide etc. Cele mai indicate sunt
nămolurile care provin din industria alimentară, zootehnie, etc.
Noi (Bărbat şi Marton, 1989) am propus folosirea tufului
vulcanic de Mirşid, ganulat la 1-3 mm, în amestec cu dejecţiile unor
animale, pentru fertilizarea şi ameliorarea unor soluri sărace şi tasate.
 91
Ele - tufurile vulcanice zeolitice - pot fi folosite ca suport pentru
microcenoza compostului, fiind poroase şi schimbătoare de ioni, pot
interveni atât în aerare, cât şi în tamponarea efectului negativ a azo­
tului amoniacal sau a unor metale grele.
Există numeroase alte materiale contraindicate pentru a parti­
cipa la amestecul de compostat: sticlărie,chimicale (vopsele,uleiuri),
cenuşa, funinginea, praful din aspiratoarefcârpe îmbibate cu combus­
tibili, detergenţi, dizolvanţi etc.
Factorii de mediu, microclimatul, au o importanţă majoră în
intensitatea procesului biologic de compostare şi, în final, chiar în
calitatea compostului obţinut.
Apa, respectiv umiditatea amestecului de compostat, are un
rol important în hidroliza unor componente şi accesibilitatea meta­
bolică a acestora pentru microcenoza compostului. Dacă prea puţină
apă încetineşte asimilarea şi mineralizarea substanţelor organice,
prea multă apă este, de asemenea, dăunătoare căci compostarea este
un proces în esenţă aerob. De aceea este necesar ca amestecul să fie
umectat dacă are prea puţină apă sau în perioadele secetoase şi să fie
ferit de excesul de apă prin acoperirea cu folii de plastic etc.pe vre­
me ploioasă.
Aerul, respectiv aerarea sau amestecarea periodică în vederea
aerării şi omogenizării grămezii de compostare, este necesar în
reacţiile de oxidare a materiei organice de către microorganisme şi
pentru respiraţia micro- şi macroorganismelor.Existenţa în instalaţii­
le de compostare a unor zone anaerobe şi prea umede determină de­
clanşarea fermentaţiilor anaerobe cu producerea unor gaze urât mi­
rositoare şi, în final, o calitate inferioară a compostului.
Temperatura aerului din exteriorul şi interiorul grămezii.vari­
aţii le termice, diurne, sezoniere, anuale au o importanţă deosebită în
durata procesului de compostare, intensitatea proceselor biologice
/K

fiind direct corelată cu temperatura - până la anumite limite! In final,

chiar rentabilitatea tehnologiilor abordate depinde de aceşti factori,
dar şi de "procesarea" materiei prime, dimensionarea instalaţiilor,ac­
cesibilitatea - cantitatea, calitatea, transportul - deşeurilor care ur­
mează să intre în instalaţia de compostare, găsirea unor pieţe de des­
facere pentru compostul obţinut...
 92
Alţi factori depind de om, cum ar fi: alegerea unui amplasa­
ment adecvat; pregătirea/mărunţirea materialului de compostat; folo­
sirea unor utilaje adecvate la tehnologia aleasă; efectuarea unor lu­
crări de întreţinere a grămezilor;modul de valorificare a compostului
Metode şi tehnologii de compostare
Vom aminti aici de metoda mai veche a agricultorilor şi
crescătorilor de vite care adunau gunoiul de grajd, paiele din aşter­
nutul animalelor şi alte resturi organice şi celulozice din gospodăria
proprie (ex.pănuşile şi cocenii de porumb, buruienile din grădină,de­
jecţiile de la porcine, păsări, iepuri, ovine...) pentru a forma grămezi
în apropierea gospodăriei. Aceste grămezi erau amestecate periodic
cu furca în vederea aerării. Iama, grămada era acoperită cu diverse
materiale pentru a asigura o temperatură optimă proceselor biologice
O primă categorie de metode este cea în sisteme deschise.asa
cum se vede şi din planşele anterioare care se referă la compostarea
resturilor menajere şi gospodăreşti. O altă variantă o constituie com­
postarea In sisteme închise prin care deşeurile organice se descom­
pun într-un siloz sau un vas care poate avea un utilaj de întoarcere /
amestecare a deşeurilor;acestea asigurând un control mai bun al pro­
cesului de descompunere ( al vitezei procesului şi al degajării miro­
surilor) şi, în acelaşi timp, necesită un spaţiu mai redus.
A

In S.U.A., de pildă, s-au experimentat încă în anii 1970-1980

instalaţii închise de compostare a lichidelor (nămoluri organice com­
binate cu ape reziduale). Pe de altă parte, nămolurile din staţiile de
epurare au fost combinate cu deşeuri de grădină, deşeuri lemnoase,
tăieturi de pomi şi tufişuri, ceea ce a îmbunătăţit eficienţa procesării
materialelor cu conţinut ridicat de carbon şi a dus la eliminarea sau
reducerea semnificativă a necesarului de apă.
Un studiu din 1990 al revistei Biocycie a arătat că în
S:U.A.existau 119 staţii de compostare a nămolurilor,alte 58 într-o
fază avansată de proiectare şi construcţie ! S-a calculat că un com­
post de bună calitate valorează 25 dolari/t. în ceea ce priveşte
instalaţiile de compostare a deşeurilor de grădină Agenţia de Protec­
ţie a Mediului din S.U.A. aprecia că existau un număr de 800-1000,
cea mai comună metodă fiind cea în grămezi, după o prealabilă pre-
procesare (măcinare şi trecere prin ciur).
 93
Din cele de mai sus rezultă că tehnologiile de compostare
contribuie la valorificarea unor deşeuri lichide, nămoluri, resturi
organice solide, resturi celulozice etc. care, altfel, ar polua estetic,
chimic, fizic etc. mediul (solul, subsolul, apa freatică,apele de supra­
faţă, atmosfera, oceanul planetar). Deci, compostarea ca metodă
bio-ecologică de valorificare a deşeurilor participă 1a. minimizarea/
reducerea poluării mediului înconjurător şi, astfel, la protecţia sa!
Ar fi greşită interpretarea exagerată a. contribuţiei 1a. protecţia
mediului căci în urma descompunerilor şi mineralizării se produc
anumite gaze şi COV-uri (compuşi organici volatili), lichide care se
scurg în sol şi în pânza freatică în cantităţi care sunt în funcţie de teh­
nologia abordată. Dioxidul de carbon, de pildă, este un gaz care con­
tribuie la încălzirea globală a climei, iar COV-urile poluează atmos­
fera joasă, fiind dezagreabili şi pentru om. Scursorile infectează apa
freatică care alimentează fântânile fermierilor..., însumate însă efec­
tele pozitive simt mai importante.
Variante de tehnologii de compostare:
Tehnologia de nivel minim
Este metoda cea mai simplă de compostare a materiei prime
alcătuită din deşeuri de grădină, reziduuri agricole şi alte materii or-
ganice.Necesită echipamente puţine şi volumul de muncă cel mai re­
dus, dar o perioadă lungă de compostare şi o suprafaţă mare de teren.
Materialele se îngrămădesc în stive înalte de 3,5 m şi late de
7,5 m şi se întorc cu ajutorul unui încărcător frontal, aproximativ
odată pe an (fig.23).

Fig. 23 Un tip de încărcător frontal utilizat în compostare

 94
Metoda nu necesită amenajarea unei platforme speciale.Ma-
le rial ele se pot uda prin stropire înainte de formarea grămezilor, dar
acest 1ucru nu este obligatoriu.
Compostul final se obţine în circa 3 ani. în această tehnolo­
gie pe un hectar de teren se utilizează 7.500 mc de material organic.
Mirosurile care se produc sunt simţite mai ales în rarele pe­
rioade de întoarcere. Zona tempon recomandabilă - distanţa faţă de
locuinţe etc.- este de circa 500 m.
Avantajele citate sunt: necesită ore de lucru minime; implică
echipament puţin şi simplu; cantitatea de material organic compostat
este mare/hectar; nu este necesară amenajarea unei platforme.
Ca dezavantaje se menţionează: perioada lungă de composta­
re; ocuparea îndelungată a terenului; infiltraţiile în cazul unor soiuri
permeabile; zona tampon mare.
Trebuie să menţionez de la început că, tehnologiile descrise
aici sunt preconizate şi aplicate în S.U.A., ţară în care fermierii
posedă zeci, sute şi chiar mii de hectare de pământ. Este firesc ca,
pentru ei, un hectar "alocat" pentru compostare să fíe considerat teh­
nologie la nivel minim ! în Europa şi mai ales la noi, ţăranii au 1-2
hectare de pământ arabil şi, ca urmare, spaţiul pentru grămada de
compostat este redus la câţiva metri pătraţi (10-20 mp) şi nu au
nevoie nici de utilajul menţionat.
Tehnologia de nivel redus
Această metodă optimizează parametri procesului de compos­
tare fără achiziţionarea unui echipament special (înafara unui încăr­
cător frontal).Pe un hectar de teren, incluzând şi zona tampon, se pot
prelucra până la 11.000 mc deşeuri de grădină.
In acest caz este necesară o platformă de compostare cu cali­
tăţi de drenaj şi cu o capacitate bună de suportare a utilajului greu de
întoarcere a materialului. Când solul existent nu este acceptat, se
poate construi o platformă de nisip şi pietriş de 15 cm. Stabilizarea
se realizează în 12-18 luni.Se poate efectua post-procesare, respectiv
cernere, mărunţire..., înainte de vânzare.
Dacă este necesar materialele se vor uda înainte de formarea
grămezilor până ia umiditatea de 50 %. Dimensiunile grămezilor
sunt: înălţimea 1,5-3,5 m; lăţimea de 3-6 m, lăsând suficient spaţiu
pentru accesul cu încărcătorul frontal.După o lună mărimea grămezi-
 95
lor scade substanţial datorită descompunerii şi tasării. în această fază
se pot combina două grămezi pentru a obţine una de mărimea iniţia­
lă, economisindu-se spaţiu şi conservând căldura pe timp de iarnă,
întoarcerile trebuie să fie mai frecvente în perioada caldă. Zona
tampon este de circa 7 5 m.
Ca avantaje se citează: volumul de muncă moderat şi flexibil
cu utilaje puţine. Ca dezavantaje: perioada relativ lungă de compos­
tare (12-18 luni); ocuparea terenului peste un an; necesitatea post-
procesării pentru creşterea calităţii produsului final.
Tehnologia de compostare de nivel, intermediar
Această metodă necesită echipament special de întoarcere în
vederea aerării şi reducerii, mărimii materialului pentru o descompu­
nere mai rapidă. Frecvenţa de întoarcere este aproximativ odată pe
săptămână. Perioada de obţinere a compostului este de 4 - 8 luni, în
funcţie de material şi frecvenţa de întoarcere. înălţimea grămezilor
este limitată de echipament,care produce grămezi joase şi late. Se pot
composta cca 5.500 mc/ha,permiţând o zonă tampon de 75 m.Aceas-
tă metodă necesită o platformă specială de compostare care să rezis­
te la folosirea frecventă a echipamentului greu de întoarcere, fără să
se formeze urme ale roţilor (fîg. 24). O platformă de beton este solu-

Echlpament tractai, acţionai prin sistem

tfe transmisie/cuplaj de îs tractor

echipament împins, tambur rotativ Echipament tractet, cu

cit Smbiaeiu acţionai cu motor acţionar© propris, cu
propriu (diesef)
eSevator frontal

Fig. 24 Câteva utilaj e folosite în compostarea la nivel intermediar

 96

ţia ideală. Pentru reducerea mărimii materialului de compostare se

poate folosi o moară măcinătoare sau tocător (tocător rotativ cu
foarfeci, moară cu ciocane, tocătorul cilindric etc.).
înaintea formării grămezilor se ajustează umiditatea materia­
lului. întoarcerea se poate realiza -în ultima variantă a măcinării ma­
terialului - cu un încărcător frontal şi astfel se elimină restricţiile de
înălţime. Cu acest sistem se poate composta până la 1700 mc de
material pe un hectar. în vederea îmbunătăţirii texturii produsului
poate fi necesară o cernere, depildă printr-un ciur rotativ.
în această tehnologie, costurile de investiţie sunt mari, atât
pentru echipamentul special de întoarcere a grămezilor, cât şi pentru
cel de măcinare, iar acestea nu sunt în folosire continuă.
Ca avantaje ale metodei se menţionează: durata mai redusă a
obţinerii compostului şi implicit a acoperirii platformei/suprafeţei de
teren cu deşeuri organice.După cum am constatat, printre dezavanta­
je se pot enumera: costurile mari de investiţie; necesitatea, unei plat­
forme betonate care schimbă destinaţia terenului; cerinţe de muncă
mai mari.
Tehnologia de vârf
Ea implică folosirea sistemelor stivelor statice sau "în vas"
care s-au dezvoltat iniţial pentru compostarea nămolurilor. în acest
caz, deşeurile de grădină şi resturile alimentare se pot amesteca cu
nămoluri compatibile pentru compostare. Aceste combinaţii necesită
însă un control mai riguros al procesul ui. Costul este ridicat,ca urma­
re, decizia utilizării tehnologiei va fi luată pe baza necesităţii âs-- a
gospodării controlat un debit de deşeuri mixte.
în procedeul cu stive statice se realizează o aerare forţai®
printr-un sistem amplasat sub stiva de material pentru compostat. Un
sistem automat de măsurare a temperaturii porneşte suflanţii la atin­
gerea unei anumite temperaturi. Aerul pompat permite scăderea tem­
peraturii excesive,asigură oxigenarea şi intensifică procesul biologic,
care astfel se scurtează la 3-5 săptămâni.După acest interval materia­
lul este mutat pe o platformă de c urare, pentru o perioadă de 4-8 săp­
tămâni.
 97

MOAKAcuaoc/usm

***«rci^h»
CUttant ptn&tjjtruţ f

CIUR ROTITOR

t o c ă t o r c tu n d r jc

IAM«ri*t tW «Mtft

Dbcitfi d» tolwţ pxiM» p* venurt

cmr»mrotw#ktta*»atJţ>t*

TOCĂTOR ROTATIV CU FOARFECI

DIFERITE ECHIPAMENTE PENTRU MARUNTIREA

MATERIALULUI DE COMPOSTAT

Fig. 25
 Compost descarcat/evacuat

ufianti (ciîe unul pentru

fiecare zona de aerare
din fiecare compartiment
de compostare)

Aer aspirat si suflat prin Maşina d e întoarcere (se

^ramada de joc in su s m işca spre căpătui unde
4
incarcarea materiei
s e aiimenfeaza materiaiul
pentru com postare)

prime

Cadru - pentru tran&farui

maşinii de intors ia ceîaialt
compartiment

Fig. 26 Un sistem de compostare în pat rectangular agitat

Procedeul în vas include o combinaţie de tehnologii de aera-
re şi de amestecare în cadrul unui vas închis. Materialul iniţial trebu­
ie bine şi uniform dimensionat şi umectat,Umiditatea poate fi reglată,
prin proporţionarea nămolului. Un asemenea procedeu este compos­
tarea în loba rotativă ( fig. 27 ).

Materia prima
Exhaustarea aeruiui
Rotat!©

Compost
©tsdiui I!

Fig. 27 Compostarea în toba rotativă

 Avantajele compostării în tehnologiile de nivel înalt sunt: se
pot procesa sub control avansat mai multe tipuri de deşeuri; prin
combinarea lor se poate realiza valoarea optimă a raportului C/N şi
umiditatea necesară.
Dezavantaje sunt: necesitatea construirii unei clădiri având
platforma specială; cerinţe mari de lucru; probleme cu mirosuri...
Compostarea la scară industrială
Am văzut la începutul acestui capitol cum au evoluat proce­
deele de colectare şi sortare a deşeurilor menajere/organice în diferi­
te ţări şi care au fost direcţiile de valorificare, reciclare sau neutrali­
zare a lor.
Pentru tehnologiile de mai sus, aplicate în S.U.A., metodele
de colectare au fost: în saci, în bene verzi, în staţii de colectare etc.
Frunzele şi deşeurile de grădi nă se pun de către cetăţeni în saci de
plastic sau de hârtie. Aceştia sunt colectaţi în camioane şi duşi la o
amenajare de compostare. în general se utilizează camioane compac-
toare, care îmbunătăţesc eficienţa colectării. Sacii de hârtie pot fi
măcinaţi împreună cu conţinutul lor. Colectarea selectivă în bene
este bine cunoscută.
Colectarea la staţii se poate realiza. în trei variante: în cadrai
unui program centralizat,staţia de colectare fiind chiar staţia de com­
postare; într-un sistem decentralizat se amenajează randomizat mai
multe staţii de colectare într-o colectivitate mai mare, pentru a uşura
transportarea materialului de la furnizori; în staţii ocazionale, care
pot avea bene sau camioane special amplasate/parcate în diferite
puncte dintr-o localitate.
In tehnologia industrială se practică şi un sistem industrial
de sortare, prezentat la începutul acestui capitol.
Compostarea la scară industrială practicată la Complexul de
valorificare a deşeurilor de la Augsburg (Germania) cuprinde mai
multe etape (vezi pag. 100).
Pe lângă aceste variante de tehnologii există şi exemple con­
crete de tehnologii specifice adaptate anumitor categorii de organis­
me în vederea valorificării materiei organice reziduale. De exemplu,
la Dickerson (Maryland, S.U.A.) s-a dezvoltat o întreprindere de
compostare a frunzelor, folosindu-se un utilaj de încolonare, mixare
şi uniformizare a materialului de compostat (fig.28).
 Compostarea st* ponte realiza si 1« sc«ca industriala, asa cum se poate

vedea în schema liniei tehnologice din stânga Ea este parte integranta a unui

modern complex de valorificare a deşeurilor d e ia Augsburg, în Germania.

Capacitatea acestei secţii este de 44.000 t nămol rezidual si 9.800 t

resturi ve&etale / an.

Reziduurile sunt aduse cu camioane etanşe tntr-o hala de descarcare (1),

unde sunt basculate.

De pe platforma de încarcare (2) sunt preluate în instalaţia dc distributic

(3), apoi deseurile sunt separate pe dimensiuni prin cernere (4).

In continuare are loc o selectare a deşeurilor (5), cu îndmmarea

materialului extras (6) catre alte secţii.

Materialul remanent este supus la o extragere magnetica (7) a

eventualelor metale. Grosul materialului organic omogenizat si tnaruntit trece în

compartimentul 8, conectat ia un sistem de aerisire (9).

Compostul esie dirijat într-o hala de capsulare, cu banda rulanta ( 10) si

apoi depozitat (î 1) sau expediat catre beneficiari.

Din materia prima intrata se realizează 3 .5 0 0 1 de compost si se extrag

410 t metale. Utilizarea este recomandata in grădinărit, pentru ameliorarea

solurilor din parcuri, terenuri sportive ere.

%
In S.U.A., gigantica uzina de ep urare a apelor uzate de la Stiekney,

care deserveste oraşul Chicago, este profilata atât pe tratare cât si pe

recuperarea unor deşeuri valorificabile. In bazine betonate are loc o prelucrare

microbiologica a materialelor organice.Omul asigura condiţii cât mai apropiate

dc cele optim e pentru ca bacteriile, ciupercile... sa-si foloseasca mecanismele

enzimatice pentru degradarea si consumarea unei fracţiuni din reziduurile

organice.

Nămolul ramas dupa activitatea microbiologica, mai mult sau mai

puţin completa, este valorificat tot cu ajutorul microorganismelor, dar de data

aceasta, a celor metanogene. Se obţine în cele ¡6 digestoare o cantitate

apreciabila de biógaz. convertit în curent electric, folosit în uzina

Nămolul din digestoare este centrifugai, uscat, granulat si valorificat

.ca material de umplutura în autostrazi, terenuri de tenis si parţial, ca

îngrăşământ (cf. SCIENCE & VIE. nr. 883/1991).

Cantitatea de apa reziduala care intra aici este de 3,2 Mt /zi.

obtinândU'Se in final 500 t de compost disponibil în fiecare zi !

In tara noastra aceasta direcţie este p uţin exploatata Se prefera

arderea resturilor vegetale, decât com postarea lor. ceea ce conduce la

poluarea mediului
 101
.
• •«• • • • •

iSipiS pi
............ •
. •••-
s .:'. 1 *.‘

1i
mm

aagP&;

f\
In această întreprindere se producea anual 16.000 tone de
resturi vegetale din care rezulta 8.000 t de compost, fară a se emana
în jur mirosuri urâte sau a se ridica probleme de calitate a apei.
La întreprinderea
Sovadec de la La Voulte
(Ardeche, Franţa) s-a
dezvoltat un procedeu
oriainal de tratare a
deşeurilor menajere cu
ajutorul râmelor din
specia Eisenia andrei
(cf.La Recherche nr.263,
vol.25/1994).
menajere sunt
în prealabil triate printr-o
instalaţie rotativă (fig.29).
Mixtura organică
cu alte resturi de ambalaje
celulozice se supune unei
fermentatii aerobe timp
de o lună.

Fig.29
 102
După ce temperatura în compost scade la 25-30 °C intră în
acţiune râmele care consumă materialele organice şi produc aşa-
zisul lombricompost. material utilizabil ca fertilizant organic.
După 3 luni, din masa iniţială de material rezidual se obţin;
30 % lombricompost;25 % sunt materialele extrase neorganice (plas­
tice, metale, baterii etc.); 25 % se pierde prin evaporare, iar o parte a
materialelor solide granulate se pot folosi la construcţii rutiere; 20 %
o reprezintă fracţiunea care urmează a se depozita. Uzina tratează 30
tone deşeuri pe zi, iar costul tratamentului este de 360 franci/t,
jumătate din costul incinerării 1 In 1994 uzina s-a extins şi la
Deauville cu o capacitate de 60 t/zi.
In Italia, Peroni şi Saetti (1994) comunică construirea unei
fabrici de valorificare a deşeurilor mixte ( zootehnice, nămol
biologic, deşeuri organice, deşeuri de la restaurante şi magazine), pe
lângă Uzina de epurare a apelor reziduale de la Soliera (Modena).
Amestecul deşeurilor într-un omogenizator, împreună cu apa
reziduală conduce - pe o linie tehnologică- la obţinerea biogazului.
Pe altă linie tehnologică, după o prealabilă amestecare, într-un siloz
orizontal se obţine compostul destinat fertilizării solurilor. S-au
testat trei variante de mixturi pentru obţinerea compostului, cu
cantităţi din ce în ce mai mari. Producţia de compost a fost de 10
t/an; 2.000 t/an şi,respectiv 6.000 t/an . In această ultimă situaţie s-au
combinat 8 tipuri de "materii prime" biodegradabile, incluzând
nămol din staţia de epurare, dejecţii proaspete, ape reziduale de la
porcine, resturi celulozice, deşeuri din comerţ etc.
Constatăm interesul crescând al specialiştilor pentru o abor­
dare integrată a valorificării deşeurilor. Numai o asemena abordare
aduce după sine şi o rentabilitate crescută a tehnologiilor aplicate.
Am constatat această tendinţă şi la Staţia de epurare a oraşului Piteş­
ti, în anul 1980, când acolo s-au aplicat atât o tehnologie de epurare
biologică avansată, inclusiv cu macrofite acvatice (fig.230), cât şi
producerea de biogaz în două digestoare de mare capacitate, respec­
tiv, folosirea nămolului rezidual ( din digestoare), ca material fertili­
zam, iar a macrofitelor în exces, ca hrană pentru animale. Valorifica­
rea multidirecţională face ca preţul de cost al epurării să scadă evi-
A

dent. In acelaşi timp, contribuţia la protecţia mediului înconjurător

este mult mai mare.
 1 0 3

în cartea noastră "Protecţia Mediului prin Gospodărirea De­

şeurilor (losip Moţ şi Marton, 1998) am detaliat principiile unor the-
nologii ecologice integrate şi am pledat pentru o politică a deşeuri-

* ___

Fig. 30 Imaginea imui decantor circular de la Staţia de Epurare

din Piteşti plin cu macrofîte acvatice - P istia stratiotes-
care au determinat o epurare avansată a apei reziduale
realizând o biomasă utilă importantă,
lor în spiritul dezvoltării durabile. De aceea au insistăm aici asupra
acestor aspecte, care însă sunt foarte importante. Implementarea unei
strategii de GID ( Gospodărire Integrală a Deşeurilor) trebuie să stea
în atenţia oficialităţilor competente în activităţile de valorificare
complexă a deşeurilor.
în cazul judeţului Timiş se simte acut nevoia amenajării unei
deponii ecologice care, însă, ar trebui să fie coroborată cu dezvol­
tarea procedurilor de minimizare la sursă a producerii deşeurilor, cu
colectarea selectivă a deşeurilor, valorificarea celor reciclabile
 104
(sticle, metale, aparatură electronică etc.), obţinerea de biogaz,
producerea de compost şi incinerarea, respectiv neutralizarea
deşeurilor toxice, periculoase. Deponía ar urma să servească pentru
materialele care nu au fost astfel valorificate.
Nivelul compostării deşeurilor organice în diferitele ţări ale
Europei, la începutul acestui mileniu, este prezentat în tabelul de la
pagina 80. Se constată procente de 10~25 % în Austria, Belgia,
Spania.., ţări relativ dezvoltate economic şi cu o atitudine pozitivă
faţă de protecţia mediului înconjurător. Din exemplele prezentate în
acest capitol,multe alte ţări dezvoltate (italia, Franţa,S.U.A) au preo­
cupări în acest sens. De ce nu le-am lua exemplul!?

Fig. 3 1 .0 vedere de sus a întreprinderii de compostare dela

Dickerson, Maryland, S.U.A
 105
Cap. 8 Tehnologii moderne pentru tratarea şi decontaminarea
mediului
După cum am văzut în capitolul anterior oraşul este sursa a
numeroşi poluanţi, care în cele mai multe cazuri sunt "exportaţi" în
afara perimetrului lor, uneori la mari distanţe. Reţinerea poluanţilor
ta sursa producerii lor este un deziderat încă greu de atins. Unele
obiective industriale aflate în oraşe - de obicei la marginea lor -
încearcă să-şi reducă emisiile poluatoare în limitele propuse de
legislaţia ţării în care se află prin intermediul instalaţiilor de puri­
ficare a gazelor reziduale sau tehnologice; prin tratarea în uzine
proprii a apelor reziduale proprii sau prin îndepărtarea şi neutra­
lizarea deşeurilor solide periculoase. Randamentul de epurare / puri­
ficare /decontaminare este variabil depinzând de eficacitatea tehno­
logiilor de epurare folosite. Există în lume, mai ales în ţările dezvol­
tate economic, o tendinţă continuă de perfecţionare a tehnologiilor
de tratare, decontaminare a mediului poluat /alterat prin activităţile
industriale, prin transporturi şi accidente etc.
La 12-16 octombrie 1992 şi la 20-30 septembrie 1994 a avut
loc la Budapesta simpozionul internaţional privind "Contaminarea
mediului în Europa Centrală şi de Est". Scopul declarat al acestor
manifestări ştiinţifice şi expoziţionate a fost de a cunoaşte "starea
reală a mediului" din punctul de vedere al poluării sale şi de a face
un transfer de tehnologii avansate dinspre vest spre est, adică spre
___

ţările care urmau să intre în Uniunea Europeană, in perspectiva în

care ţara noastră urmează să intre în această uniune, probabil în
2007, tinerii specialişti - şi nu numai ! - trebuie să cunoască aceste
tehnologii şi să încerce implementarea lor în condiţiile concrete din
ţara noastră, în următoarele decenii, Uniunea Europeană acordându-
ne ajutoare financiare importante în scopul protecţiei şi remedierii
mediului înconjurător.
în cele ce urmează se exemplifică câteva tehnologii modeme
de epurare şi decontaminare, cele cu implicarea biologicului,
practicate deja în ţări avansate ca Statele Unite, Franţa, Germania,
Japonia etc. unde s-au dezvoltat adevărate industrii de protejare a
mediului. Ele sunt descrise aici sumar, dar cei interesaţi de
amănunte pot să studieze bibliografia de specialitate şi internetul.
 108
Aerul, apa şi solul fiind cele trei substraturi ale vieţii, am
sintetizat şi ordonat aceste tehnologii pe cele trei domenii - aerul,
apa şi solul - care reprezintă componentele nevii ( din biotopuri) ale
sistemelor ecologice.
8.1. Tehnologii de protejare a calităţii atmosferei
A

In Statele Unite a fost iniţiat în 1993 un program denumit

"Emerging Technology Program”, în cadrul căruia se descrie
tehnologia RFS (Reactor Filter Systems),destinată să trateze gazele
şi particulele antrenate de acestea, rezultate din tratamentul termic
primar al nămolurilor, solurilor contaminate sau a unor sedimente.
Echipamentul este compact şi transportabil, schema fiind prezentată
într-o lucrare mai veche (Marton şi losip-Moţ, 1997).
RFS-ul are un mare potenţial de reducere a emisiilor - metale
şi compuşi organici volatili (COV) - din sistemele de tratare
termică. Tehnologia se poate aplica acolo unde au loc combustii
incomplete, cu degajare de poluanţi volatili şi particule, la tempe­
raturi relativ înalte, de S0G-100G°C .Deci, sistemul poate fi combinat
cu tehnologiile convenţionale de tratare a unor materiale, de pildă cu
incineratoarele cu cuptor rotativ sau cu pat fluidizant Astfel, gazele
reziduale eliminate de incineratoare vor fi la rândul lor epurate,
fiind îndepărtaţi compuşii organici, metalele volatile (plumb, cad­
miu, seleniu, arsen) şi pulberile.
Precipitatoarele electrostatice se pot aplica pentru reţinerea
poluanţilor particulari solizi sau lichizi, prin colectarea lor pe elec­
trozi, în general sub formă de plăci. Prin deconectarea curentului de
mare voltaj, poluanţii pot fi dislocaţi de pe plăci / electrozi sau cad
în containerele de la baza precipitatorului. Acestea sunt eficiente
pentru particule mai mici de 0,01 mm în diametru şi pot funcţiona
chiar la temperaturi de peste 425°C. în unele cazuri materialul depus
pe electrozi trebuie "spălat" cu un je t de apă. Printre dezavantajele
tehnologiei se citează costul relativ ridicat şi necesitatea de spaţiu
larg.
Pentru incinerarea reziduurilor orăşăneşti (menajere, clinice,
industriale etc.) s-au construit incineratoare de mare capacitate, de
pildă în Statele Unite de Compania Huntington Energy Systems.
Comunitatea Europeană şi-a impus nişte normative de mediu extrem
de riguroase în ceea ce priveşte emisiile acestor adevărate fabrici,
 107
ceea ce a stimulat mişcarea de inovaţie din partea specialiştilor.
Astfel, o companie din Danemarca a dezvoltat o unitate de control
cu microprocesor! destinate precipitatorilor electrostatici care eco­
nomiseşte circa 90 % din energia consumată de această tehnologie!
în această mişcare de inovaţie sunt implicate şi firme din
Franţa şi Marea Britanie, care au realizat şi alte îmbunătăţiri, ca de
pildă, sisteme pentru declorinare...
Alte procedee folosite în Statele Unite şi în Europa de Vest
pentru epurarea emisiilor în atmosferă sunt:
Absorbţia pe cărbune
Cărbunele activ granulat reţine datorită porozităţii sale o
mare parte a poluanţilor aflaţi în faza de vapori, în special compuşii
organici volatili şi semivolatili, hidrocarburile şi pesticidele.
Concentraţiile mari ale poluanţilor limitează eficienţa. Temperatura
şi umiditatea trebuie controlate.
Oxidarea catalitică nehalogenată
Se foloseşte pentru contaminanţii organici în concentraţii
mici, care sunt distruşi la temperaturi mai mici de 450°C prin
oxidare catalitică. Adeseori, gazele reziduale conţinând compuşi
organici volatili sunt amestecate / diluate cu aer. Prezenţa compu­
şilor halogenaţi poate să dezactiveze catalizatorul.
Oxidarea catalitică halogenată
Se deosebeşte de" cea de mai sus prin aceea că se alege un.
catalizator adecvat pentru compuşii halogenaţi existenţi în fluxul
rezidual gazos. Avantajul oxidaţiei catalitice este că se realizează la
temperaturi mai mici ca oxidaţia termică.
Biofîitrarea
Contaminanţii organici aflaţi în stare de vapori sunt pompaţi
într-un strat de sol care conţine microorganismele care degradează
aceşti compuşi. Se cer însă suşe speciale de bacterii, ciuperci etc. în
funcţie de natura poluantului (compuşi halogenaţi, nehalogenaţi,
hidrocarburi etc.). Mărimea biofiltrului depinde de viteza şi debitul
influentul ui.
Oxidaţia termică
Contaminanţii organici sunt distruşi prin incinerare la tempe­
raturi înalte (10Q0°C). Probleme pot să ridice compuşii clorinaţi .
 108
Pentru amănunte legate de aceste tehnologii specialiştii pot
să consulte lucrarea "Remediation Technologies Screening Matrix
andReference Guide", EPA 542-B-93-005. July 1993.
Iniţiative în acest domeniu au fost şi în ţara noastră, de pildă
Nisipeanu şi Postăvaru (1991), au propus şi experimentat la scară de
laborator şi pilot, o instalaţie pentru reţinerea şi neutralizarea gazelor
reziduale din secţiile de acoperiri metalice...
Prin interpunere la diferite fabrici, uzine, etc. producătoare
de emisii nocive în atmosferă a unor echipamente din ce în ce mai
eficiente în reţinerea, neutralizarea şi chiar, reciclarea unor compo­
nente ale acestora, se realizează minimizarea la sursă a poluării şi,
se poate afirma că se participă la ecologizarea tehnologiei respec­
tive.
8.2. Tehnologii de tratare a solurilor contaminate
Bioventilarea
Este o procedură care se practică "in situ", prin care se injec­
tează aer în solul contaminat, cu un debit relativ mic, dar suficient
pentru a creşte concentraţia oxigenului din sol şi, astfel, a stimula
activitatea microorganismelor native din sol. Bioventilarea este efi­
cientă în zona nesaturată a solului poros. Dacă nu se asociază cu altă
procedură la suprafaţă, din descompunerea COV, a combustibililor
etc. pot rezulta gaze poluatoare ale atmosferei învecinate (fig.32).

Aerisirea

1 - apa subterană; 2 - nivelul iniţial al apei; 3 - stranii de produs petrolier liber; 4 - poluarea
cu produse petroliere insolubile; 5 - produs petrolier liber îndepărtat; 6 - apă subterană poluată
îndepărtată; 7-- apă subterană epurată îmbogăţită cu microorganisme şi nutrienţi care este
infiltrată în subsol; 8 - instalaţie de epurare biologică
Fig.32
 109

Spălarea soluiui
Tehnologia foloseşte lichide, uneori combinate cu. aditivi
chimici şi un proces mecanic de extragere / desprindere a poluanţilor
de pe particulele de sol. După spălarea solului acesta poate fi tratat
în continuare cu alte metode (ex. incinerare, bioremediere) sau poate
fi depozitat, dacă legislaţia o permite.
Extractia cu solvenţi
Este o tehnologie de tratare în care se foloseşte un solvent
pentru a desprinde un poluant (care se solvă) de pe şi din granulele
de sol contaminat. După cum se înţelege prin solvire nu se distruge
contaminantul. El poate fi în continuare concentrat şi refolosit sau
distrus.în acest scop se folosesc alte tehnologii.
Extracţia cu solvenţi are loc în 5 trepte: 1 . prepararea solului
destinat decontaminării (cemere,măruntire...); 2 . extractia cu un sol-
vent adecvat poluantului de extras; 3. separarea poluantului de sol­
vent şi concentrarea sa; 4. recuperarea şi refolosirea solventului;
5.acumularea poluantului şi post-tratamente în vederea reciclării,
neutralizării, depozitării etc.
Dintre solvenţii utilizaţi se citează :dioxidul de carbon lichid,
propanul, butanul,trietilamina, acetona,metanolul etc. Contaminanţii
care pot fi extraşi prin dizolvare sunt în special poii-cluoro-bifenilii
(PCB), compuşii organici volatili (COV) şi hidrocarburile (HC)...

Electrokinetic remediation process

Este o tehnologie de remediere "in situ" prin separare şi reţi­
nere a unor metale grele şi contaminanţi organici din soluri. Tehno­
logia se bazează pe introducerea în sol a unor electrozi şi crearea
unui câmp electric care atrage ionii de semn contrar. Contaminanţii
se depun pe electrozi, de unde sunt apoi recuperaţi.
Metoda a dat rezultate bune în extragerea zincului şi a arse­
nicului din depozitele argiloase şi nisipoase, din zona nesaturată ori
din cea saturată în apă.
In cazul fenolului s-au obtinut decontaminări de 85-95 %.
Pentru plumb,crom,cadmiu şi uraniu s-au realizat eficiente de extra­
gere cuprinse între 75-95 %.
 110
Tehnologia LTTA (Low Temperatura Thermal Aeration)
A

In această tehnologie procesul de desorbţie a contaminanţilor

(COV, compuşi organici semivolatili, pesticide organoclorurate,
hidrocarburi petroliere) din sol are loc prin aerare termică.
Un uscător rotativ este folosit pentru îndepărtarea apei şi a
contaminanţilor organici. Solul este încălzit la circa 800°C. Vaporii
de apă conţinând şi poluanţi organici se tratează în unul sau două
trepte de epurare a aerului. Contaminanţii organici se absorb pe
cărbune granulat activ. Printr-un al doilea flux de aer se tratează
hidrocarburile trecându-se prin 5 etape (instalaţii) succesive. Solul
tratat astfel poate fi repus la locul de origine. S-au obţinut eficienţe
de decontaminare de 99 % în cazurile toxafenelor, a DDT, DDD, a
dieidrinului, endosul fânului şi endrinutui.
Zero Air Emission Integrated Aqua Detrox/SYE System
Tehnologia tratează simultan solul şi apa subterană con­
taminate cu COV-uri. Eficienţa instalaţiei a fost de 98-99,9 % în
cazul solului. Eficienţa a scăzut la 93 % dacă filtrul de cărbune activ
granulat nu a fost suficient de des regenerat...
în revista franceză Industries et Techniques nr.732 din 1992,
se menţionează că decontaminarea solurilor poluate se poate realiza
prin tehnologii grupate în trei familii:
a. metode folosite "in situ" ca: degazarea sau extracţia sub vid;
izolarea cu ajutorul geomembranelor etanşe sau a pereţilor de
beton; stabilizarea prin frig;
b. metode folosite deasupra solului poluat, ca : extragerea
pământului poluai şi tratarea pe loc prin mijloace clasice de
spălare sau incinerare, apoi reintroducerea lui;
c. metode de decontaminare în instalaţii speciale, uzine de incine­
rare, de tratament chimic...
Societăţile Geoclean şi ATE (Antipollution Technique
Entreprise) au intervenit adeseori In situaţii de crize în care
accidental au fost poluate solul şi subsolul, pânza freatică, folosind
metode adecvate, ca de pildă oxidarea catalitică sau bioextracţia...
La noi în ţară cazurile de poluare a solurilor sunt numeroase,
iar tehnologia de decontaminare a lor este deficitară. Cele mai frec­
vente sunt poluările cu resturi menajere şi cu produse petroliere
tehnologia de epurare în acest caz este tratată intr-un alt capitol.
 111
8.3. Tehnologii de remediere a apelor subterane

Procedeul oxidativ
O soluţie de apă oxigenată este circulată prin zona contami­
nată pentru a creşte concentraţia oxigenului şi a stimula des­
compunerea aerobă a compuşilor organici de către micro­
organisme.
Tehnologia, în varianta "Perox - Pure Chemical Oxidation
Technology" foloseşte apa oxigenată şi radiaţiile XJV pentru
reţinerea mCOV.
fs
Produşii finali sunt dioxidul de carbon, cloruri şi
acizi graşi. In cazul tratării unei ape subterane care conţine 150 jug/l
tricloretan, concentraţia poluantului a fost redusă la 0,5 j.ig/1, cu
mult sub concentraţia maxim admisă (CMA) pentru apa potabilă în
SUA. Intr-un alt caz s-a tratat apa subterană de sub o întreprindere
chimică, care conţinea 15 jj.g/1 pentaclor fenol, reducându-se con­
centraţia poluantului la 0 , 1 [i/l !
Procedeul co-metabolic
Se injectează în subteran apă în care s-a dizolvat oxigen şi
metan pentru a grăbi / intensifica activitatea biologică metano-
trofică. Microorganismele din această grupă pot degrada solvenţii
clorinaţi (clorura de vinii, tricloretanul...) prin co-metabolism ( îm­
preună cu hrana de bază administrată).
Procedeul cu adaos de nitrati
O soluţie de azotaţi se introduce în apa subterană conta­
minată, sursă de acceptori de electroni în vederea intensificării
activităţii biologice de degradare a substanţelor organice. Procedeul
exploatează prezenţa microorganismelor în apa subterană pentru a.
degrada substanţe ca benzenul, toluenul, xilenul, pesticide etc.
' Tehnologia cu injectare de aer
Se face cu scopul oxigenării apei subterane pentru
intensificarea activităţii, microbiene. Injectarea sub presiune dete-
mină amestecarea apei în zona saturată şi un contact mai intim cu
particulele de sol. Procedeul este eficient şi economic în. reducerea
COV , HC şi a pesticidelor (P), dar depinde de permeabilitatea
solurilor. Prin aerarea forţată anumite gaze pot străbate zona.
nesaturată şi să polueze atmosfera.
 112

Tehnologia cu injectare de apă caldă

Se practică pentru a grăbi evaporarea contaminanţilor volatili
şi semivolatili în zona nesaturată şi reţinerea lor prin vidare ia
suprafaţă unde sunt trataţi. Tipul de sol este un factor limitativ în
această tehnologie. Se aplică la îndepărtarea COV şi H care conta­
minează solul şi pânza freatică.
Absorbţia pe cărbune
Apa subterană contaminată cu COV, H, P... este pompată
prin containere conţinând granule şi cărbune activ. Acesta trebuie
periodic regenerat în paralel cu tratarea şi recuperarea poluanţilor.
Costurile sunt relativ mari,iar în proces sunt numeroşi interferenţi
(ex. metalele).
Tehnologia oxidativă cu UV
Ultravioletele, ozonul şi/sau apa oxigenată pot fi folosite
pentru distrugerea contaminanţilor organici,dacă apa este pompată la
suprafaţă şi trecută printr-o asemenea instalaţie. în varianta UVB
tehnologia se combină şi cu un tratament biologic.Bacteriile naturale
sunt ajutate să producă o "biocracare" a hidrocarburilor care conta­
minează solul şi apa freatică. Tehnologia a fost dezvoltată de
Cognis Gesellschaft în 1991, la Düsseldorf, sub patronajul gigantului
industrial Henkel din Germania, specializat în produse de curăţire.
Absorbţia pe cărbune
Apa subterană contaminată cu COV, H, P... este pompată
prin containere conţinând granule şi cărbune activ. Acesta trebuie
periodic regenerat în paralel cu tratarea şi recuperarea poluanţilor.
Costurile sunt relativ mari,iar în proces sunt numeroşi interferenţi
(ex. metalele).
Tehnologia oxidativă cu UV ■
Ultravioletele, ozonul şi/sau apa oxigenată pot fi folosite
pentru distrugerea contaminanţilor organici,dacă apa este pompată la
suprafaţă şi trecută printr-o asemenea instalaţie. în varianta UVB
tehnologia se combină şi cu un tratament biologic.Bacteriile naturale
sunt ajutate să producă o "biocracare" a hidrocarburilor care conta­
minează solul şi apa freatică. Tehnologia a fost dezvoltată de
Cognis Gesellschaft în 1991, la Düsseldorf, sub patronaj ul gigantului
industrial Henkel din Germania, specializat în produse de curăţire.
 113
.• : . • .•v. ^ ' • •

L :

|Vt • ,ii ' ••'•

•* ' ? i v . ' *
v . "*'
* jj ; • • si *
. VS*
/j ; ïj

•‘•v- .¿-. ;•.•■• . »

’• - , -:.v' >- f "...■. ■'■'•
. • •I.
J l v*.* •*.' •'âvTΫM \ •
è& -
rÆ '^C'I. .
'*-V ' V.
•' • : -
.• • ; 4.
*• Mi-'fysjL-ÿ.
«*V +m-• \ 0 f e r / • ‘ •
• • *' ' V «•%/•* , - * ••.-*• • %i,*:
• “ •. . . .

’:■- I 1 tT • :yî” • i , . {. '••:'•■•

I ^ t V î ' :' ^ B r , V f ’■ aVv. • ‘V.’^ T '

tà Â & Â v ^ V'-- • • »j :î’ciÂ
: sgs™ _ ... . . ..
¡iS '*M . ïïtinvméfc&c:
.
•/,,. :•!
7fet v‘*
iT
^«5 VvrÎ |:P^3 s. •. E * ; '. .S
!r v.'•!••’»vy.'WV
V.;;'':';'. j-
r,'.' ‘""¿¿{A. ■ ■•• .'•'■■>.•¿*3?
«1V.Ï

feÂii» i I ’!i! V;/'’ *'J

:ï
K » ■ > ? ••■ •!

&••*.5&:'.v !-
%»;
■•/•■*»flâ'-;.*. y , ■ • L'- -j « v .
î > ->:sJîÿVr;;- ".’
& ?Ş!
-r-rî'

'
ft
Ur#<T.*.'1• ïîS W .
•w • •■ ' . ' i . •
I. *
'.N-■"
*Î ■>V. ; .'•

â sf6&S1
À,’... -u u *.r.Ä»;

(b) fresh air activated carbon

fresh air activaied carbon
ventilator Htter(optional)
ventilator filter ¡optional)

liquid © ©
gaseous -/■ wAwwm
j zxzts r' cleaned air
hoses for the addition
of nutrients
stripping zone stripping zone

air introduction air introduction

working wafer level ,working water level

resting water level / e s t i n g water level

filter and/or reactor

tor sorption and/or
pump to support degradation of
the water flow conta minants
separation plate
separation plate
pump
groundwater circulaţi on
groundwater circulation

borehole filling : borehole filling

• # .,4533 - r li:
filter gravel sealing material filter gravel sealing material

''aquifer bottom Naquifer bottom

a tehnologiei UVB cu biofiltru în

interiorul forajului (sus) şi schiţele celor două. variante: a-folosind
 '(¿£'í?ij) xxiçpm§spoiq xaíuspgs esisjSaaa mţusd aţBUiqiuoo g iod
(urqjodns çigj ţâ no) sjubijba çnop 3 5 3 3 jopjoqej mp ssnpß g ţod
nes eţBnţod exioz urp jœiqo şuiAcud ?s ţod spuisxueSiooiorea ‘imzBo
sţsqure uj (saijbjoj unosxp xs) sţiqoui nss sxg ssEoiod xmyodns
sd „sţBAiîţno,, g joci spuisrtreSjoojoira ţpcreuBA ţţjE o-awj
J

;\x\ ••

w%^§§i mr M
.' •i ^ •••• •'•--.nm- ...Ífe
JjW
• ■ k . •• »* ..m

'( ţ>£sg ) jo|o«3 ioţq xix ţîzusţnojpsj ss ^suraoiq rei

- parid a ap ţuapgns 3ţs3 şorcp - xrejsjqns m nou mp «jedtnod 3isa
Bds 1 0 re 3 Q 3 jîZ3 dîin{ /sjreogmp x§ sisţusxmpss sp isureţuoo xm-iţui
bxjui tjimiioj nou Bsmuoiq i§ «dy siBpBiSsp sp îejss uxzeq un eo
BZBsuogo'B ¡tuoţooauoţg -awsxireSioojorai aţssou 3 p „limansuoo,, nes
„xéeipra,, g V BZBsaun sjcbo joţiixrenjod Binţen sp sxfcunj qi sogpsds
uxind m u nss ţţnra rem s u is ix ib S io o j o x o i uxfuoo sreo sjreopiæi
ttj ţiuduxod iS bsbjjxs sisa çiBxjiraBjuoo TOBJ3 ţqns sd y
aaj3JiB0î389J0ţq BţSofOuqax
HI
 115

O instalaţie de epurare
biologică a apelor uzate cu conţinut
de metale grele, echipată cu biodis-
curi alveolare, a fost propusă şi expe­
rimentată de specialiştii români
(cf.Sevastiţa Vraciu şi Aurelia Me-
ghea, 2005) cu rezultate bune. Efici­
enţa de reţinere a cuprului a fost
cuprinsă între 76-84 %,cea pentru fier
de 84-90 %, la zinc -60%. Biode-
gradarea a fost puţin eficientă la
mangan, crom şi nichel. Deşi insta­
laţia a fost concepută pentru ape
reziduale de suprafaţă - cum ele pot
să ajungă accidental în sol şi freatic -
metoda ar putea fi probabil adaptată
şi pentru apa freatică contaminată cu
metale grele, scoasă la suprafaţă şi
tratată în instaiatii mobile.
Fig. 35 Biodiscuri rotative

Tehnologia BioTrol este un procedeu de tratare a apei

subterane contaminate, influentul fiind introdus într-un tanc de
amestecare, în care se adaugă după nevoi nutrienţî şi substanţe
bazice sau acide pentru optimizarea activităţii microbiologice. In
acest scop există şi un încălzitor şi un aparat de aerare. Micro­
organismele sunt fixate pe materiale poroase. Barbotarea are loc jos,
prin membrane. Sistemul poate funcţiona şi în condiţii anaerobe.
Influentul tratat poate fi repompat "in situ" sau dirijat m sistemul de
canalizare sau epurare. în cazul pentaclorfenolului eficienţa de
epurare a fost de 96-99% !, ceea ce a înlăturat bio-toxicitatea apei
subterane.
Schema, tehnologiei BATS este prezentată în original la în
figura 36.
 116

Fig.36 Sistemul de tratament acvatic BioTrol (BATS)

Extracţia prin vidare
Este tua procedeu care se combină cu alte proceduri, de pildă
cu injectarea de aer, care antrenează apa supterană şi compuşii
organici volatili spre puţul de extracţie.Bulele de aer extrag parţial
contaminanţii din apă, iar acestea sunt absorbite prin vidare într-o
instalaţie de suprafaţă. Urmează tratarea adecvată a lor, apa parţial
tratată fiind injectată forţat în zona nesaturată, proces care se poate
repeta, până 1 a decontaminarea dorită.
Extracţia din două faze
Se face printr-un puternic sistem de vidare prin care se
antrenează atât faza lichidă, cât şi cea gazoasă. Pompa de vid poate
fi instalată chiar în puţul forat, apa poate fi recirculată în faza
gazoasă tratată la suprafaţă. Cele două faze pot fi separate şi la
suprafaţă, urmând apoi tratamente specifice. Sistemul poate fi
complet închis pentru a nu se emite poluanţi gazaşi în atmosferă.
 117
Cap.9 Gestionarea deşeurilor solide în marile oraşe;
eeologizarea activităţilor de colectare, transport şi depozitare
Şi în acest domeniu specialiştii protectori de mediu trebuie să
pornească de la cunoaşterea realităţii care, din păcate, este total
necorespunzătoare în ţara noastră. începând cu capitala (depozitul de
la Glina), continuând cu municipiile Cluj-Napoca sau Timişoara
care "posedă" în imediata lor vecinătate simple gropi (devenite azi,
prin umplere, dâmburi de gunoaie) în care se depun gunoaiele mena­
jere, expuse la factorii climatici locali şi la intervenţia animalelor
(păsări, rozătoare, porcine, câini..,) şi a oamenilor... şi până 1a. oraşe
care nu au nici măcar aceste amenajări rudimentare - iată realitatea
care se cere remediată în următorul deceniu, pentru a răspunde la
cerinţele menţionate în Ghidul elaborat de Comisia Europeană
privind Gospodărirea Deşeurilor (publicat de Editura Infoterra,
Bucureşti,1998)
In acest domeniu, pe plan european, încă din 1985, Franţa a
propus iniţiativa EUREKA. De asemenea, au avut loc mai multe
"manifestări" ale "industriei de mediu", unele dintre ele direct legate
de gospodărirea deşeurilor (ex. ENTSORGA-1994).La această expo­
ziţie s-au organizat şi simpozioane, de pildă cel cu tema: "Impulsuri
europene A
pentru o industrie ecologică de depozitare a deşeurilor"!
In ţara noastră suntem în faza incipientă de "lansare" a unor
deponii ecologice de mici dimensiuni (ex. la Arad) şi propuneri de
proiecte pentru astfel de depozite, de pildă, pentru municipiul
Timişoara. Mihăiescu şi colaboratorii (2004) au publicat un studiu
privind "evaluarea impactului asupra mediului datorat rampei
de depozitare a deşeurilor menajere Pata - Rât, în vederea stabilirii
măsurilor necesare de remediere".
Astfel de studii au făcut şi specialiştii din Timişoara legate
de depozitul de Ia Parţa. Mai mult, în această direcţie am fost
sprijiniţi atât teoretic,cât şi practic, prin investiţii nerambursabile
destinate amenajării unei deponii ecologice.
Specialiştii americani care ne-au împărtăşit din experienţa lor
la seminarul din 17-20 mai 1994, de la Timişoara, au pus la înde­
mâna noastră (şi a clujenilor) şi un manual de lucru cuprinzând
descrierea amănunţită a sistemului GID (sau GIDUS) şi a soluţiilor
practice pentru deponiile ecologice.
 118

«few»*. t¿&¡.xs*r,'r#&3r¿xsttSzxzziS&üim&viaç&gt8s»jm>ait»ta»dMniwa ***w^yiftxavca-r '«WiWWWW

Procesu! de elaborare si adoptare a planurilor de GID

Studiul
deşeurilor
generate

i Raport
Proces
Planul
iocal de
preliminar 4 final
aprobare

Studii de
planificare
existente

Continuîul Componentelor Programului

Condiţii sastepte
“Ce este"

r
Qbissflya
“Unde dorim sa ajungem”
Componenta de Program
• Minimizarea deşeurilor Alternate
• Reciclare “Ce se poate face sa ajungem acolo”
Compostare
* Deşeuri speciale Evaluarea si selectarea alternativelor
Capacitatea de > “Ce se va face sa ajungem acolo”
indepartare si
recuperarea energiei Detalii de implementare
“Cum?”
“Cind?”
“Cine?”
“Cit va costa?”

Monitorizare si evaluare
“Inel inchis prin feedback pentru a urmări mersul lucrurilor”
 1 1 9

în cadrul unui sistem GID (de Gospodărire Integrată/lă a

Deşeurilor în realizarea unei deponii ecologice (parte a acestui pro­
gram mult mai vast) se parcurg următoarele faze: alegerea judicioasă
a amplasamentului; folosirea metodelor de operare în funcţie de noul
amplasament, structura sa geologică, direcţia vânturilor dominante,
distanţa de localităţi şi municipiu etc; celulele în curs de operare se
acoperă temporar cu folii iar odată umplute se vor acoperi definitiv;
în paralel se execută etanşarea la bază şi colectarea scurgerilor lichi­
de,epurarea lor şi evacuarea într-un emisar; se rezolvă sistemul de
control a gazelor de deponie; alegerea tehnologiilor pentru acope­
rirea definitivă a întregii deponii, în funcţie de destinaţia propusă
pentru spaţiu (parcuri, păşuni, locuri de parcare...) etc.
Tehnologia americană de amenajare a unei deponii ecologi­
ce a fost pe larg descrisă într-o lucrare anterioară (Iosip-Moţ şi
Marton, 1,998), de aceea, în acest cadru, vom sublinia doar calităţile
care contribuie la minimalizarea poluării prin depozitare, şi anume:
impermeabilizarea pe lateral şi spre subsol; acoperirea ia suprafaţa
celulelor cu materiale plastice; colectarea scurgerilor lichide şi epu­
rarea lor într-o staţie conexă; posibilitatea colectării gazelor rezultate
şi a valorificării lor; copertarea în întregime a deponiei după umple­
rea sa ori parţială -a unor celule umplute; reducerea "exportului" de­
şeurilor de către vânt sau animale; scăderea semnificativă a posibili­
tăţilor de transmitere a unor agenţi patogeni prin diferiţi vectori; a
mirosurilor dezagreabile spre zonele învecinate etc.
Putem spune că ecosistemele din vecinătatea unei deponii
ecologice sunt mai puţin "stresate" şi că acest fapt se datorează eco-
logizării tehnologiei de depozitare.
După cum am constatat din manual şi experienţa americană,
în statele puternic industrializate se pune accentul în cadrul acestui
program în primul rând pe minimalizarea deşeurilor la sursele de
producere. în acest sens educaţia publicului joacă un rol hotărâtor,
împreună cu implementarea colectării selective a deşeurilor. în al
doilea rând se propun metode de reciclare a fracţiunilor refolosibile.
Una din direcţii este şi compostarea deşeurilor organice- aspect care
a fost deja tratat pe larg. Urmează apoi ca importanţă valorificarea
energetică a unor tipuri de reziduuri. Incinerarea industrială con­
trolată este menită în acelaşi timp să îndepărteze fracţiunea toxică a
 120

I N C I N E R A R E A IN D U S T R I A L A C O N T R O L A T A

L,a complexul de reciclare a deşeurilor de la

Augsburg (Germania), materialele care nu au putut fi
valorificate altfel, sunt transferate în secţia de incinerare,
conform schemei tehnologice alaturate.

Deseurilc sosesc în hala de recepţie ( l ), se aduna în

buncărul 2, sunt preluate de macaraua 3 si lasate în pâlnia
de alimentare 5 printr-un sistem de dozare 6.

Astfel, deseurile ajung pe platforma de incinerare 7.

gazele de ardere si vaporii sunt captati în instaiatia 8 si 9
Aerul necesar întreţinerii focului se introduce de jos (10) si
lateral (11). Prin 12 se evacueaza zgura, si se aduna în
containerele 13.

Subsiantele volatile trec prin electrofiltrui 14, apoi

prin spălătorul de gaze arse 16. prin electrofiltrui umed 17.
prin acumulatorul de căldura 18.

Prin intermediul ventilatorului de tiraj 19

compoziţia gazoasa este trecuta în instaiatia SCR, apoi
într-un sistem recirculant prin filtre (23), incluzând si aditivi
(24) Cu ajutorul ventilatorului 26 gazele de ardere astfel
tratate sunt expulzate prin coşul 28.

Printr-o turbina de vapori se poate obţine curent

electric prin arderea a numeroase feluri de deşeuri.

Complexul de la Augsburg, unul din ceîe mai

moderne din lume, procedeaza la un tratament complex al
deşeurilor menajere, orasanesti, industriale, în paralel pe
mai multe linii tehnologice (+ linia de sortare, linia de
compostare), prin incinerare realizându-se circa 75 MW

Ca urmare a tuturor procedurilor resturile care

nu mai pot fi valorificate necesita un volum de depozitare
(ai deponiiior), care reprezintă doar 6% din volumul care ar
fi fost implicat fara aceste tratamente.

Din zgura obtinuta prin incinerare se reaiizeaza

anual si 4.000 t deseu de fier si 500 t alte materiale Restul
de depozitat este de 14.400 t/an. Gazul eliminat se apropie
de normele germane, cu depăşiri la S02. HCl. HF. N02
 121
deşeurilor municipale. Aceste incineratoare sunt însă. Ia rândul lor,
poluatoare ale atmosferei.Ultimele generaţii de incineratoare indus­
triale, dotate cu filtre performante,au rezolvat în mare parte aceste
aspecte negative.în fine,numai ce nu se poate astfel valorifica sau
neutraliza se transportă la deponie.
în legătură cu politica deşeurilor în diferite ţări europene se
pot găsi numeroase date în lucrarea PROTECTIA MEDIULUI de
Marton şi losip -Moţ (1997). Franţa şi Germania sunt citate ca
făcând progrese importante în valorificarea deşeurilor. In vecinătatea
marilor oraşe s-au construit adevărate yzine şi complexe âs uzine âe
recilare a materialelor plastice, a sticlăriei, a metalelor, a aparatelor
electrice şi electronice uzate, de compostare a materialelor organice
şi a nămolurilor reziduale, de incinerare etc.. De pildă, uzina de tra­
tare şi valorificare a deşeurilor de la Cergy-Pontoise are o capacitate
de 180.0001 deşeuri menajere /an.
în Germania, La complexul de reciclare a deşeurilor de la
Augsburg, materialele care nu pot fi valorificate altfel, sunt transfe­
rate în secţia de incinerare (losip-Moţ şi Marton, 1998).
Deşeurile sosesc în hala de recepţie (1 )m se adună în buncă­
rul 2, sunt preluate de macaraua 3 şi lăsate în pâlnia de alimentare 5
printr-im sistem de dozare 6 . Astfel, deşeurile ajung pe platforma de
incinerare 7, gazele de ardere şi vaporii sunt captaţi în instalaţia 8 şi
9. Aerul necesar întreţinerii focului se introduce dejos (10) şi lateral
(11). Prin 12 se evacuează zgura şi se adună în containerele 13.
Substanţele volatile trec prin electrofiltrul 14, apoi prin spălătorul de
gaze arse 16, prin electrofiltrul umed 17, prin acumulatorul de
căldură 18. Prin intermediul ventilatorului de tiraj 19 compoziţia
gazoasă este trecută în instalaţia SCR, apoi într-un sistem recirculant
prin filtre (23),incluzând şi aditivi (24). Cu ajutorul ventilatorului 26
gazele de ardere astfel tratate sunt expulzate prin coşul 28.
Gazul emis în atmosferă se apropie de normele germane, dar
mai prezintă depăşiri la dioxidul de sulf, dioxidul de azot, HCl şi HF.
Ca urmare a deficienţelor uzinelor de incinerare clasice şi a
emisiilor poluatoare care, în dese cazuri, depăşesc limita maximă ad­
misă, s-au intensificat activităţile de cercetare a unor tehnologii noi
s-au de "ecologizare” a celor vechi prin unele inovaţii.
 122

T E H N O L O G II M O D E R N E P R O T E C T O A R E DE M EDIU ÎN
A M E N A JA R E A D E P O N IILO R
Cazul depozitelor oraşului Frankfurt,
aşa-zisul "Monte-Scherbelino", proiect 1990.
Date: suprafaţa totală 42 ha; Î-PV»W'

spaţiul de depozitare 23 ha vKÎ.Vii»:

perimetrul acoperit 4 ha
volumul de depozitare 6 Mm3
durata 20 ani
înălţimea maximă 9
55 m
Aici so­
sesc anual
circa 500.000
t deşeuri me­
najere din 0- PM al
raşul Frank­ IW äM tlilSISi
ipsiliiWsz&k
furt.
Spre de­
osebire de un
depozit des­
chis, necon­
trolat, care
p e r mi t e scurgerea po-
luantilor în 5
pânza freatică
(schema din m ijlo c -s u s ),
depozi t ul cont rol at
asigură izo­
ura/ai-.de « ¡p lil !v!>!<>VXX\*^r*>V/»\\C*‘*>!y sl

larea în toate
*•/?!•: x*i{» *VV>■!■>*v>

&» I direcţiile, spre

i;as: i pânza freatică, lateral prin pereţii impermeabili,
deasupra prin straturi succesive, care asigură imper­
meabilitatea şi scurgerea apei de precipitaţii (dreapta-
sus)
iî^ÎJvi•■"i''*>-*?PaS<••iWV/-
Pentru acoperire se folosesc materiale geotextile
iiM di speciale, peste care se depune un strat mineral de 60
cm, apoi pământ fertil cultivabil cu vegetaţie.
Depozitul complet izolat (mijloc-stânga) este
■mm
'<'.<i''::J.y.
W H li i i w
prevăzut cu o galerie de siguranţă (Sicherungastollen),
fiind despărţit de vechiul depozit prin două ziduri im­
pşp
»p permeabile din polimeri, iar în aval, un alt zid asigură
oprirea eventualelor scurgeri. Structura subsolului a
fost bine analizată în prealabil (stânga-jos).
 123
Astfel, procedeul EDV - brevetat de Lab SA (Franţa) - se
caracterizează prin introducerea unor pulverizatoare cu orificiu larg,
capabile să vehiculeze soluţii încărcate cu particule solide. în aval de
turnul de spălare, modulele electrofiltrante reţin particule fine. An­
samblul poluanţilor se regăseşte în apa de spălare, care este neutrali­
zată şi tratată,devenind o apă sărată şi un deşeu solid cu metale grele
stabilizate... /cf. Industries et Techniques,nr.732/1991,pag.7S). Pro­
cedeul a fost aplicat la un incinerator din Amsterdam.
Societatea SPEIC (Service Protection Environnement Ingéni­
erie et Constructions) a dezvoltat un procedeu prin care vaporii con­
ţinuţi în emisii şi căldura sunt recuperate, prin condensare pe un
schimbător de grafit. Poluanţii acizi se condensează împreună cu apa
Soluţia acidă captează şi o parte din metalele grele emise, formând
cloruri de mercur,de cadmiu...recuperabile (cf. Industries et Techni­
ques, nr.735/1993,pag. 14).Procedeul a fost brevetat în 27 de ţări şi în
1989 funcţiona la unitatea de incinerare de la Rocheford.

In acest capitol am încercat să subliniem importanţa introdu­

cerii celor mai noi tehnologii sau a retehnologizării unor procese
care să contribuie în final la o mai bună protecţie a mediului şi să
justifice calificativul de tehnologie ecologizata.
Din păcate, exemplele pozitive din domeniul gestionării
deşeurilor vin mai ales din ţările dezvoltate economic, care pot
învesti sume importante şi în protecţia mediului. Am menţionat
exemple din Franţa, Germania, Italia, S.U.A.
Pe pagina alăturată este prezentat cazul deponiei ecologice a
oraşului Frankfurt.
Municiplalitatea oraşului Timişoara are, în acest sens, de
rezolvat numeroase probleme. Este vorba în primul rând de a alege o
locaţie potrivită pentru viitoarea deponie ecologică şi transpunerea
în viaţă a proiectului pentru a beneficia de finanţarea externă. La fel
de importantă este gândirea unui management integrat al deşeurilor
din zonă cu valorificarea lor în proporţie cât mai mare. Cel mai
important mi se pare însă educarea din timp a populaţiei în vederea
unei colectări selective conştiente a deşeurilor şi sortarea lor în
centre special amenajate, asigurarea utilajelor necesare în funcţio­
narea deponiei şi, numai în final, incinerarea fracţiunii nedepozitate.
 124 IMN

P R O C E S E L E D E R E T R O G R E S I U N E Şi R E D R E S A R E
E C O L O G IC Ă

IMPACTURI UMANE*
STAREA NATURALA
STABILA GENUINA A. rapide ANTIECQlDGtCE SI
ENTP0P1CE
STAREA NATURALA OlHAMtCA
INDUSA DE REPRASAREA
Si ANTIE NTROPfCX. ECOLOGICA INSO î It X DE
TA JCR£ RASA DE PĂDURE CREŞTEREA TREPTATA A

etc/
DE*TELENLE, DESECARE, A W T IE N T R O P îE t
‘5
e
V)
BIPOrVERSlTATEA impacturi DE SCURTA DURATA,
0 IN T R - UN aiO sVsTEM RAST1CS
ra NATURAL GENUIN DE
*N
Í £ TIP SUPfU!NOtV!DU*L
011 CC
* f-
5 s
a*
o
x p.
Í. RESTAURARE ECOLOGICA
J ' 3?
u>
►** >r&h
«.0 ✓ .o
O ' <f,Ov ». ifECONSm iCTtt
o
iii / ^ ECOLOG?^ ’
1
R.CONSTUUCTIE
ECOLOGIA

I M P U I

C A L IT A T E A Şl C A N T IT A T E A IN F O R M A Ţ IE I U T IL IZ A T E
T IP U R IL E DE R E D R E S A R E E C O L O G I C Ă (după Soran, Godeanu şl
Puia, 1992)
i
<

wJ ’S
< ***12
<>. CO NSTRUCŢIE
< u E C OLOGIC A ’ ~ „
UJ <X u) S
o C W T T O c T fir PE&AZA
1-
C C
LU 3
CC
<
U ** u/
UJ DE PROIECT INGINE­
RESC JSI SCOPUL RE-
7UJ1 O- Ui «
»;.>< u.»
o
o;
UJ
Uü *T
l/r
X ID IU
DRESĂRII ECOLOGICE:
PRIN MIJLOACE
A R T IF IC IA L E
<
a
a:
UJ S3
UJ ti
rc

IU 3 RECONSTRUCŢIE
o
:>
aUJ f~ ECOLOGICĂ
RECONSTRUIRE PE
iu UJ
o BAZĂ OE PROIECT
o:
UJ
ar. »<
UJ a w h-
5? ° INGINERESC RESPEC-
t 1nd PREPONDERENT
< FUNCŢIONALITATEA
oc f i r>4 UJ

a SUbtAi .T O LSinUCTlBâJ
u/ « t RESTAURARE
Eî.0L00Tca~ ~
a o
Ui w
r U_J
iu o-
UJ reconstruire
CONFORM INFORMA -
o: û; T I Ç I BIOIETontCC SI
w
u UJ X Ş t iin ţ if ic e
7: UJ
‘Jfc* Ui

1. REGENERARE
■î TTÂTDTry]'^
iu t a c c r c a ' se f a c e
IN FA7ELE OE REGENERARE
NATURALÂ SI RESTAURARE

S ‘ <t
« p r in MIJLOCIREA
PROCESELOR NATU•
ECOLOGICA CRESTE CONSTANT
o tx w ANTIENTRO PIA ‘
ir. «
iu
5 5 5
s
UI
71
RALE FĂR& INTER -
YbNTIA OMULUI
LÜ

1. NATURALA 2.si 3. C O M B IN A T A I n a t u r a l ă si 4. STIINTIFICÂ

S 7UNTí F1CĂ ) ’
 125
Cap. 10 Refacerea / redresarea ecologică a mediului
înconjurător deteriorat
în acest capitol ne vom ocupa în special cu refacerea ecosis­
temelor sau a complexelor de ecosisteme(a componentelor biotopu-
rilor şi a biocenozelor) deteriorate sub acţiunea activităţilor antro­
pice nepoluatoare sau poluatoare.
Soran şi colaboratorii (1992) au prezentat unele conexiuni
între procesele de retrogresiune şi tipurile de redresare ecologică.
Pornind de la analiza unui parametru important - biodiversitatea
caracteristică unui ecosistem în stare naturală (siabilă,genuină,şi
antientropică), acesta, sub acţiunea unor impacturi umane rapide
(tăiere rasă de pădure, dezţelenire, desecare etc.), de scurtă durată,
drastice sau a unor acţiuni lente (poluare, ploi acide etc.),de lungă
durată, insidioase, ambele antiecologice şi entropice, arată o
retrogresiune ecologică rapidă sau una lentă.
în primul caz, redresarea ecologică poate să se realizeze prin
regenerare naturală sau restaurare ecologică. în al doilea caz, în a
doua variantă, redresarea ecologică este realizabilă, mai ales prin
reconstrucţie şi construcţie ecologică.
Fiecare dintre aceste procese de redresare ecologică implică
/’S

consum de energie naturală sau prodasă de oameni, îs prâxud caz,

al regenerării, omul trebuie să stopeze acţiunea ci? împaci şi să lase
natura să se refacă singură, consumînd în principal energie solară.
In al doilea caz, omul consumă o cantitate moderată de
energie pentru documentare bioistorică şi ştii nţifică care să-i legiti­
meze intervenţiile de mică amploare pentru reuşita restaurării
ecologice
A
a ecosistemului.
In al treilea şi al patrulea caz, al reconstrucţiei şi construcţiei
ecologice, omul consumă o cantitate mare de" energie culturală",
investită în pregătirea de specialitate, realizarea proiectelor, folosi­
rea utilajelor etc.Oricum, el transformă natura care nu mai v-a arăta
cum a fost, creind noi tipuri de ecosisteme.
Artificializarea mediului înconjurător este un proces cu ur­
mări negative pentru oameni. Exemplul cel mai actual este cel al
inundaţiilor provocate de Dunăre, din cauza închiderii cu diguri a
albiei minore, asanarea zonelor mlăştinoase din albia majoră şi
transformarea lor în terenuri de cultură (ex. balta Brăilei),canalizare
 126

UN ASPECT TEHNOLOGIC D IN ' COMPLEXUL

GIGANTIC. DE PROTECŢIE A LITORALULUI OLANDEZ

t
1
DENUMIT BARAJ E C O L O G I C' rt
 127
10,1. Lucrări hidrotehnice:consecinţe asupra biotopurilor şi
biocenozelor acvatice
în acest domeniu exemplificăm cu ceea ce specialiştii au
considerat"primul baraj ecologic din lume "!
Planul Delta se referă la amenajările de pe litoralul olandez al
Mării Nordului, plan elaborat imediat după inundaţiile catastrofale din
1953.
Primul baraj realizat a fost cel de la est de Rotterdam în 1953,
pe un mic afluent al Rinului. Este un baraj mobil, antifurtună. Atunci
când uraganul se dezlănţuie i se opun două stâvilare de oţel masiv,
protejând astfel una din regiunile cele mai ameninţate ale ţării.
S-au folosit însă pe parcurs şi tehnologii noi. Astfel, la
construirea barajului Veerse Gat, în locul chesoanelor obişnuite s-au
utilizat aşa-numitele chesoane-ecluză, la care exită posibilitatea ca
apa să treacă, în condiţii normale, prin deschiderile prevăzute în
corpul lor, acestea închizându-se în caz de necesitate.
Etapa finală a proiectului denumită Eastem Scheldt, a început
cu realizarea barajului Brouwers, în lungime de 6,5 km şi cu o
adâncime de 30 m şi s-a terminat în 1986. Proba de foc a rezistenţei
acestor ample şi complexe lucrări hidrotehnice a fost trecută cu bine
în primele luni ale anului 1990, când violente furtuni s-au dezlănţuit
în vestul continentului.
In timpul lucrărilor organizaţiile de mediu şi opinia publică
olandeză au protestat pentru faptul că aceste baraje ar fi periclitat atât
fauna şi vegetaţia litorală naturală cât şi fermele de acvacultura din
zonă. Pericolul era real, fiindcă nişte obstacole fixe cb &ş& mărime
puse în faţa râurilor care aduceau apă. dufce spre Jitoral şi invers,
circulaţia apei marine spre gurife acestor râuri î® momente de tefiuk,
ar fi fost practic limitate. Trebuia să se aibă în vedere ca apa sărată
din spatele barajului să nu înceapă a deveni dulce, transformând
fitoplanctonul, îndepărtând bogata faună acvatică existentă aici şi
conducând la dispariţia prosperelor ferme de midii şi stridii. Astfel,
biocenozele puse brusc în faţa unei situaţii noi - modificarea salinîtăţii
etc. - ar fi avut mult de suferit. In opinia ecologilor s-ar fi ajuns la o
adevărată catastrofă a mediului ambiant local, ei propunând să se
realizeze doar supraînălţarea digurilor existente. Un comitet special a
întocmit un nou studiu, care avansa o soluţie de compromis:Eastem
 128
Scheldt va rămâne deschis cea mai mare parte a timpului, dar va fi
închis în cazul unui pericol de inundaţie. Noul proiect, aprobat de
parlament în 1976, cuprindea o barieră contra valurilor produse de
furtună formată din 65 chesoane de beton amplasate în 3 canale şi
puternic ancorate cu piatră şi 62 porţi metalice mobile fixate între
piloni.
"Coloana vertebrală" a barierei o constituie cele 65 de enorme
prefabricate de beton armat precomprimat, având o înălţime între 30
şi 40 m şi o greutate de până la 18.000 t. Porţile metalice, acţionate
hidraulic prin comandă computerizată, au o înălţime între 5,9 şi 11,9
m, în funcţie de poziţia lor în barieră şi o greutate de 480 t în cazul
celei mai mari dintre ele. Bariera se închide atunci când predicţia
pentru nivelul apei este superioară cotei de 3,5 m peste nivelul
normal.
Compromisul inginerilor proiectanţi şi constructori cu
mişcarea ecologistă şi "pretenţiile" ei, dar şi puternica presiune a
opiniei publice, au determinat succesul deplin al acestui proiect
gigant şi apelativul de "baraj ecologic". în acest caz, denumirea pare
justificată, deşi este vorba din punct de vedere tehnic doar de un nou
tip de baraj, prin modul lui de concepţie şi funcţionare, s-a reuşit în
mare parte păstrarea echilibrului ecologic şi a relaţiilor stabilite de
multe secole în cadrul ecosistemelor de pe litoralul olandez.
Exemplul următor arată că bunele intenţii din faza de
proiectare nu sunt întotdeuna efective în timp mai îndelungat. Astfel,
în cazul râului Colorado, el avea suficientă apă ca să alimenteze o
populaţie de circa 20 milioane locuitori ! Pe parcursul său apele îi
sunt folosite la irigarea a milioane de hectare de pământ deşertic, de
numeroase oraşe şi întreprinderi industriale...
Amenajările hidrotehnice au avut ca principal scop protejarea
populaţiei de inundaţii, obţinerea de energie electrică folosirea apei
pentru irigaţii. Bilanţul hidric al întregului bazin hidrografic nu a fost
însă corect evaluat în perspectivă - pe termen mediu şi lung. Intrările
de apă au devenit treptat sub nivelul consumurilor în sistemul
hidrografic natural şi artificial, creat prin numeroasele apeducte,
canale, baraje, lacuri de acumulare, consolidări de maluri, diguri...
Toate aceste lucrări cu care s-ar lăuda orice inginer hidrotehnici an au
condus însă la numeroase efecte contrare aşteptărilor populaţiei :sute
 129
de mii de hectare de pământ nu mai au apă pentru irigaţii - mai ales pe
cursul inferior ; asigurarea cu apă potabilă este deficitară; con­
centrarea în săruri a impus construirea unei uzine de desalinizare la
Yuma; la intrarea în Mexic, debitul râului este foarte mic, ceea ce a
determinat conflicte politice... (cf. National Geographic,nr. 2/1980).
Un al treilea exemplu de amenajări hidrotehnice vine să
confirme pe cel de mai sus, anume că nu totdeauna interesele umane
coiencid cu cele ale mediului natural; consecinţele suportate de natu­
ră se întorc însă, adeseori împotriva omului -modificator al mediului.
în cazul Lacului Mono din California, prin lucrări de captare şi
canalizare, o mare parte a debitului a 4 din 5 râuri, care alimentau
lacul, a fost "îndrumat", "deturnat" spre Los Angeles, ca sursă de apă
potabilă şi pentru o centrală electrică. Consecinţele: apa lacului a de­
venit de 2,5 ori mai concentrată în săruri ca oceanul; din 1941 şi până
în 1980 nivelul apei a scăzut cu 14 m; insula Negit a devenit pe­
ninsulă; sute de mii de păsări care cuibăreau aici au părăsit ţinutul;
diversitatea biologică s-a redus mult; apa miroase urât, turismul a
scăzut; peisajul este deplorant...
rv _

In Franţa, Loara a produs inundaţii masive succesive în 1846,

1856, 1866 şi 1980. Ca urmare, s-a trecut la amenajarea unor diguri
protectoare, care au fost apoi completate şi înălţate succesiv. Cu toate
acestea digurile au fost distruse în punctele slabe, iar inundaţiile au
produs pagube imense şi victime omeneşti ( 8 în 1980).
EPALA - instituţie publică de amenajare a bazinului hidro­
grafic Loara - a propus construirea a 4 baraje. Datorită opoziţiei unor
organizaţii ecologiste susţinute de WWF şi de localnici, ca şi de unii
specialişti şi politicieni,amenajarea a două hidrocentrale a fost anula­
tă de guvernul francez în 1991 ! Un grup de specialişti a propus ca
alternativă la cele două mari baraje, un proiect de amenajare a 1 2
microbaraje, pe văi nepopulate, care ar contribui la reţinerea unei
cantităţi importante de ape de inundaţii. S-au propus şi alte soluţii, ca
de pildă, interzicerea activităţilor de regularizare a albiei (adâncire,
canalizare, exploatarea nisipului, pietrişului...), asigurarea accesului
apei pe vechile albii părăsite, favorizarea creşterii vegetaţiei, planta­
rea unor arbori cu rădăcină pivotantă, înlăturarea unor stâlpi de
susţinere la podurile mai vechi pentru a nu se produce blocaje;
amenajarea unor deversoare pe digurile deja existente etc.
 130
Se cunosc acum şi numeroasele consecinţe negative ale canali­
zării şi construirii barajului de la Assuan, respectiv a iacului de acu­
mulare din amóntele acestui baraj. Mulţi specialişti sunt azi de părere
că bilanţul pe termen lung al efectelor pozitive şi al celor negative nu
este favorabil locuitorilor din Valea Nilului.
Cazul Mării Arai este, de asemea bine cunoscut. Ca urmare a
captării apelor celor două fluvii care alimentau Marea Arai cu apă
dulce şi curată, pentru a iriga un imens teritoriu nisipos, semideşertic
din sud, unde guvernul sovietic a dorit să facă imense plantaţii de
bumbac, ceai etc., după 3-4 decenii, apa mării a devenii de trei ori mai
sărată, populaţiile de sturioni au pierit, nivelul mării a scăzut, marea
devenind două lacuri puţin adinei, populaţia de pescari şi localităţile
au ajuns în ruină, bolile şi sărăcia a determinat migrarea populaţiei,
cândva prosperă...
In ţara. noastră, politica de transformare a mediului dusă de
regimul comunist, sub lozinca "Omul stăpânul Naturii", a dus la
construirea a numeroase baraje gigantice, începând cu cel de la Bicaz
şi continuând cu alte zeci de proiecte gigantice ( ex. Lacul şi barajul
de la Vidraru), sub lozinca necesităţii stringente a celor trei funcţii
deja amintite. Cu toate acestea, asistăm în ultimele două decenii la
importante inundaţii în aval de aceste amenajări şi - datorită distru­
gerii sistemelor de irigaţii - şi la anihilarea celei de a doua funcţii a
lacurilor. A mai rămas funcţia de sursă de energie electrică, mai puţin
poluatoare!
Dacă inginerii consideră hidrocentralele ca surse curate de
energie, biologii şi ecologii ştiu că lucrurile nu stau chiar aşa. Cerce­
tările unor canadieni ( Rudd şi colab.,în Ambio,vol.22/1993) relevă că
lacurile de acumulare produc emisii semnificative de dioxid de carbon
şi metan, rezultate din activitatea microorganismelor aerobe, respectiv
anaerobe. Ori se ştie, ambele gaze, dar mai ales m etanul, au o contri­
buţie la producerea efectului de seră, care determină încălzirea
globală a climei ! Aceste rezultate au fost confirmate şi de cercetările
efectuate în Brazilia (cf. Rosa şi Schaeffer, în Ambio,nr.2/ 1994).
Dacă ne gândim că prin amenajarea marilor baraje s-au transformat
ecosistemele lotice de tip râu. (de munte), de obicei umbrite de păduri,
cu suprafeţe mici de luciu de apă, în lacuri de acumulare cu suprafeţe
mari, în care se acumulează rapid sedimentele şi avansează procesul
 131
de eutrofizare şi chiar cel de poluare... ne vom da seama că, emisiile
însumate /\
aie lacurilor de acumulare pot să fie semnificative.
In cazul Lacului de acumulare Bicaz, poluarea şi eutrofizarea
au fost constatate după 3o-40 de ani de la darea în funcţiune a
barajului, respectiv a lacului. Creşterea intensivă în viviere flotabile a
păstrăvilor la Staţiunea de la Potoci, amenajarea portuară şi dezvol­
tarea turismului (vapor, bărci, pescuit...), prezenţa în apropiere a
Fabricii de ciment de ia Bicaz, au determinat accelerarea celor două
procese şi, ca o consecinţă, o activitate microbiologică mai intensă, cu
producerea unor gaze.
Aşa cum am mai arătat, amenajarea barajelelor Porţile de Fier
I şi II, pe Dunăre a determinat şi numeroase efecte negative pentru
Dunăre, pentru zonele limitrofe şi pentru litoralul românesc al Mării
Negre.în Dunăre au avut de suferit biocenozele, migraţia sturionilor a
fost redusă spaţial, s-au acumulat cantităţi imense de sedimente
contaminate în amonte de baraje, a scăzut drastic transportul aluvi­
unilor în Marea Neagră, ca urmate plajele s-au îngustat şi eroziunea
litorală a determinat surparea malurilor şi a unor amenajări, bio­
cenozele marine au arai şi ele <de suferii, ca şi vegetaţia marină din
zonapredeltaică...
Reeves şi Leatherwood (în Ambio,nr.3/1994) discută impactul
construirii barajelor pe marile fluvii asupra delfinilor. în China, de
pildă, delfinul de lanţe - Lipotes vexillifer - este în pericol de a
dispărea. Cercetătorii chinezi consideră că, construirea barajelor şi di­
gurilor întrerupe fluxul normal al apei fluviului spre lacurile înve­
cinate. Construirea barajului de ia Three Gorges a alterat atât albia,
cât şi scurgerea normală a apei. La degradarea habitatului delfinilor,
apreciată la 1 0 %, trebuie să ţinem cont şi de efectul poluării .
Delfinul indian - Platanista minor - este de asemenea periclitat
din cauza barajelor. Adăugăm aici şi situaţia sturionilor din Dunăre,
respectiv Marea Neagră, care sunt într-un declin evident şi dispariţia
lor totală în fosta Mare A rai!. Pe de altă parte, în sedimentele toxice
şi puternic încărcate organic adunate în faţa barajelor, activitatea
microorganismelor se intensifică şi, implicit, emisia de gaze de fer­
mentaţie, putrefacţie etc. Constatăm, de asemenea, dezvoltarea unor
specii oportuniste, ca de pildă, scoica zebrată -Dreissena potymorpha
- care bulversează biocenozele dunărene.
 132

în cadru! planului "Sal-

mon 2000" pentru refa­
cerea Rinului s-au
refăcut deja peste
10.000 hectare de
zone mlăştinoase cu
rol multiplu: de refugii,
de tampon în faţa po­
luării şi, în mai mică
măsură, recreativ.

h* 1 ........

"M
GWilfiWS *M 5

R efacerea z o n e lo r mlăştinoase atrage iubitorii de natură,

diminuarea poluării a stimulat întoarcerea corm oranilor pe malul
lacului Constanţa, având şi hrană corespunzătoare (peştii mai mici
din găleţi). Din grafic rezultă creşterea după 1971 a populaţiilor de
crustacee, moluşte şi insecte din apa fluviului Rin, comparativ cu
anul 1900 când s-au determinat peste 110 specii.
 133
Ca măsuri ameliorative, autorii de mai sus propun: barajele să
se amenajeze cât mai în amonte posibil ( vezi şi părerea francezilor în
cazul microbarajelor de pe Loara !); construirea în locul unui mare
baraj/lac pe râul/fluviul principala mai multor baraje/lacuri mai mici
pe afluenţi; crearea de coridoare care să dea posibilitatea delfinilor şi
peştilor care constituie hrana lor să circule în amonte şi aval; măsurile
de protecţie să se refere la întreg ecosistemul în ansamblu, nu numai
la speciile periclitate (abordare M istică !).
în cazul Rinului, amenajările şi construcţiile hidrotehnice
începute cu mai bine de un secol în urmă, care au dus la formarea unei
albii navigabile, părăsirea în multe locuri a albiei vechi, tăierea mean-
drelor, asanarea zonelor mlăştinoase, consolidarea malurilor, cons­
truirea de baraje, lacuri de acumulare, etc. Dezvoltarea navigaţiei co­
merciale şi turistice a dus la poluarea fluviului (al doilea ca mărime în
Europa, după Dunăre ),prin acesta a pânzei freatice renaniene, îngră­
direa migraţiei somonilor spre afluenţi, scăderea biodiversităţii etc.
Ca urmare, specialiştii germani, îndrumaţi de ecologi şi
biologi au elaborat planul de reabilitare a Rinului "Salmon 2000", care
prevedea şi amenajarea unor pasaje pentru peştii migratori în plus,
autorităţile germane au alocat în 1988 un buget de 600 milioane mărci
pentru restaurarea mediului aluvionar renanian ! Pe valea Rinului,în
Germania şi Franţa s-au creat în perioada 1989-1992 şase rezervaţii
naturale, relativ mici, între 60 şi 4000 ha în care se urmăreşte
refacerea şi păstrarea pădurii - galerie, care exista înainte din belşug
pe malurile Rinului. In acest sens, 15 insule de pe cursul mijlociu al
fluviului au fost puse sub ocrotirea legii. De asemenea, s-a trecut la
refacerea zonelor mlăştinoase,acolo unde mai este posibilă această
acţiune, ştiindu-se că ecosistemele de tip mlăştinos sunt adevărate
izvoare de specii, biodiversitatea biocenozelor fiind comparată cu cea
a pădurilor tropicale umede, respectiv a recifilor coral ieri . Pe de altă
parte, zonele mlăştinoase din vecinătatea meandrelor constituie zone
tampon în faţa apelor de inundaţie.
Este bine ştiut că, peste tot unde s-au "amenajat" albiile pentru
navigaţie, prin tăierea meandrelor şi asanarea mlaştinilor, operaţie la
care s-a adăugat şi defrişarea pădurilor pe malurile din amonte,
frecvenţa inundaţiilor a crescut. Exemplele din ţara noastră sunt
evidente în acest sens. Important însă este ca din greşeli să învăţăm!
 134

I:4 '■
t " ?}?*.'.:■ f.

i
în programul de refacere
ecologică a Rinului, denumit
"Salmon 2000" s-a prevăzut şi
amenajarea unor pasaje pentru
peştii migratori pe afluenţii Rinului
unde s-au construit baraje (ex. pe
Lahn, figura din dreapta).

Barajul hidrocentralei
Hagestein (stânga) a fost
echipat cu un pasaj, iar în
■v&m""im. alte sectoare, în paralel cu
Marele Canal Alsacian s-a
reumplut vechea albie a
râului (jos, km-199) pentru a
facilita circulaţia păstrăvilor...
 135
Ca urmare, ingineri şi cercetători din domeniul hidrotehnicii -
şi nu num ai! -au început să-şi schimbe optica. Astfel, Gabriela Ivan-
cea şi Rojanschi, cercetători la ICEM - Bucureşti, consideră că
"realizarea lacurilor de acumulare reprezintă o intervenţie brutală în
echilibrul ecosistemului respectiv De fapt se bulversează şi chiar
elimină mai multe tipuri de ecosisteme (pâraie de munte, păşuni ,
fâneţe, pădure, agroecosisteme montane, socioecosisteme rurale...),
pentru a crea un mare lac de acumulare - ecosistem lenitic artificial,
care va produce curent prin căderea de apă, dar şi consecinţele nega­
tive mai sus menţionate. Autorii propun o serie de măsuri.
în faza de schemă de amenajare sunt necesare elementele de
calitate şi mai ales de prognoză a evoluţiei calităţii apei. Pentru zona
montană, autorii propun: interceptarea tuturor deversărilor de ape
uzate într-o canalizare care le va conduce în râu, în aval de acumula­
re; dirijarea tuturor apelor uzate Mr-un aîi bazic; apuraras apelor
uzate în instalaţii cu treaptă mecanică şi biologică.
Se mai propune eliminarea din lac» 1 de acumulare &apei hffw-
limnice ( prin amplasarea unei prize sau ferestre de priză în zona de
fund şi a unei prize în stratul de suprafaţă), ceea ce ar atenua deteri­
orarea calitativă a apei. Se ridică însă numeroase întrebări. Dacă
deviem apele reziduale în aval de baraj. în râul care se scurge prin alte
localităţi sau care alimentează o salbă de alte lacuri de acumlare (cum
este cazul pe valea Bicazului), poluarea va creşte în apa acestor lacuri.
Pe de altă parte, ce facem cu apa hipolimnică de proastă calitate,
scoasă dintr-un lac de acumulare ?! Se ştie din practică că înlocuirea
apei hipoiimnice poate duce la modificări termice şi ale dominanţei
speciilor, respectiv modificări ale biocenozei acvatice f
în concluzie, credem că, în rezolvarea acestor probleme, este
nevoie de o abordare holistică, mai largă şi de către colective mai
numeroase de specialişti, inclusiv hidrologi şi ecologi.
10.2. Tehnologii şi procedee de refacere a unor lacuri poluate,
eutrofizate...
Lacurile naturale, cele amenajate de om pentru agrement sau
scopuri productive, lacurile artificiale, pot prezenta la un moment dat
al evoluţiei lor, probleme care să le afecteze integritatea fizică (starea
malurilor, depunerea sedimentelor şi colmatarea, contaminarea apei,
modificări bruşte de debit...) care să influenţeze negativ funcţia sau
 136

.......
în lacurile cu multă
vegetaţie, ea poate ' fi
îndepărtată cu acest utilaj
care poate tăia/recolta un
canal de trei metri lăţime
i
şi o adâncime de 1,5 m.

| z*r. «*
14 Metoda de aeratie
*
) h ip o lim n îc ă permite
am eliorarea condiţiilor
»
pentru peşti şi controlarea
:• cantitătii
i de fosfor.

| AeratoruS h ip o iim n ic
| L IM N O produs în Suedia se
aşează pe fundul lacului, se
| dă drumul la aerul
j comprimat, care antrenează
j apa, de pe fund (1) o
a erează /oxige nea ză (3,4)
prin difuzoarele 2 şi 5, apoi
o recirculează prin orificiile
6; g a ze le sunt eliminate
prin ţeava 7 în atmosferă.

Hipolimnionul, stratul de apă de deasupra sedimentelor este

astfel oxigenat fără să se perturbe stratificarea apei în lac.

Ambele figuri provin din La Recherche nr. 238/1991

 137
funcţiile lacului, vieţuitoarele care alcătuiesc biocenoza lacului ş i , în
final, integritatea sa ca sistem ecologic.
Intervenţiile antropice, ale specialiştilor, pentru remedierea /
redresarea ecologică a lacurilor cu astfel de probleme sunt diverse şi
adecvate fiecărei situaţii concrete In parte.
De pildă, în cazul lacurilor de acumulare amenajate de
oameni, după 2-3 decenii de funcţionare, se pot acumula cantităţi
apreciabile de sedimente, unele contaminate cu diferiţi poluanţi - ex.
dacă în preajma lor sunt exploatări miniere .
Legislaţiile din diferite ţări impun ca periodic sa se facă
lucrări de dragare, cu o tehnologie adecvată tipului de lac,altitudinii,
adâncimii apei etc. Lacurile de acumulare situate pe podişuri şi câmpii
se vor colmata mai repede şi datorită condiţiilor specifice şi adâncimii
mai mici, în ele se poate dezvolta luxuriant şi vegetaţia acvatică
(macrofitele), literală, plutitoare şi submersă care, la un moment dat
poate să constituie o piedică în exercitarea funcţiilor lacului. Pentru
remediere se propune tăierea, smulgerea şi recoltarea macrovege-
taţiei cuA utilaje speciale.
In alte cazuri, m unele lacuri exploatate piscicol -şi nu numai -
se pot acumula cantităţi mari de azot, fosfor şi metale grele, în zona
denumită hipolimnion şi pe/în sedimente. Aceste substante acce­
lerează procesul de eutrafîzare şi ca o consecinţă, fenomenul de
"înflorire a apei" devine frecvent. Se dezvoltă, adeseori, mai ales vara.,
populaţii dense âe alge aibastre toxice .care, direct - pris toxiaei .a

excretate - şi indirect - prin descompunere şi consumul oxigenului -

determină mortalitate ridicată în biocenoza lacului şi, ceea ce îl
interesează mai mult pe om, la peşte.
Suedezul Zigerli, în 1939, a propus - se pare pentru prima dată
- sifonarea apei hipolimnice şi deversarea ei din bazinul de tratat /
lacul eutrofizat, principiu transpus în viaţă de polonezul Qlszewski
în anul 1956, în cazul lacului Kortowo. Apoi, procedeul şi "tubul
Oiszewski" s-au folosit în Suedia, Statele Unite, Austria, Franţa etc.
în alte cazuri, când procesul este mai avansat şi se crează la
nivelul sedimentelor condiţii anoxice - lipsă de oxigen - se intervine
cu metode chimice. De pildă, în lacul Morillon din Franţa, Barroin -
specialist în probleme de eutrofizare şi restaurare a lacurilor - a uti­
lizat în 1973, un fel de car subacvatic pentru injectarea sulfatului de
 u r aof* n (nfVTtT-îr-“"

SISTEMUL DE
•. - ,
H*.' * ;•* «
-V •*. _ .'/ţ-v .*
^
« •
, •* '
;t«
V i
.-. i-
1ts •v * r <'.V..
-

L acul B a la to n §i b a z in u l
său d e „ a lim e n ta re ”
( d r e a p t a ) ; A sp ect d in
SPAKB ( s u s ) & m ă r i t \
( j o s ) » C r e ş t e r e a p ro d u c­
t i v i t ă ţ i i alg ele în d i-
f*« r x l ©- a t a ^ u n i —idrj&ap t&)

/ i/— ţ/ t/ i/ 6/ \ZIZ_7
7 10 i •i ■.

..................................... f

\ 7T^
DAI Al 0NHA& YAfîOU

.1992
 139
aluminiu în sedimentele lacului pentru precipitarea fosforului din
coloana de apă şi blocarea sa în sedimente.
Metodele chimice sunt însă cu două tăişuri: pe lângă
substanţele în exces, omul mai introduce şi altele care pot avea efecte
negative asupra vieţuitoarelor. Astfel, prin anii 1960-70, specialiştii
sovietici au propus tratarea apei din salba de lacuri de acumulare de
pe Volga, cu sulfat de cupru (piatra vânătă), pentru a înlătura algele
albastre toxice. "Reuşita" a durat 4-6 ani, după care, algele albastre
s-au adaptat biochimic şi au folosit cuprul ca element hrănitor. Can­
tităţile din ce în ce mai mari administrate s-au acumulat - prin lanţu­
rile trofice - în carnea peştilor şi, prin consumul acestora, la oameni,
producându-le intoxicaţii grave.
O altă metodă chimică, introducerea calcarului (cretei) în apă,
considerată metodă "blândă", duce la "doparea" unor bacterii, care
sunt stimulate în mineralizarea sedimentelor organice, apoi la rege­
nerarea fosforului şi punerea sa la dispoziţia plantelor, care se vor
dezvolta exuberant - semn al eutrofizării!
Pentru o mai mare eficienţă se pot pune în lucru mai multe
metode. Procedurile complexe, de pildă combaterea chimică însoţită
de tăierea şi recoltarea macrovegetaţiei, pot duce 1a acumularea
efectelor benefice.
Cert este că şi în cazul unui iac trebuie să gândim holistic, să
analizăm intrările prin afluenţi, calitatea apei pluviale scurse din
împrejurimi, contribuţia localităţilor şi locuitorilor - prin activităţile
lor - la procesul de eutrofizare a lacului - care este un proces intern
sistemului ecologic, dar cu aport extern de nutrienţi...
Un exemplu bun de abordare complexă, a remedierii unui lac,
este cel al lacului Balaton din Ungaria. Merită să fie analizat mai
amănunţit pentru rezultatele sale confirmate în ultimul deceniu.
Lacul este alimentat cu apă dulce de mai multe râuri relativ
mici.Cel mai important este râul Zala, care se vărsa în sudul lacului,
aducând însă din bazinul său hidrografic numeroşi poluanţi, mai ales,
în a doua jumătate a secolului trecut, ca urmare a industrializării...
A.

In sudul lacului exista o zonă mlăştinoasă cu o vegetaţie

luxuriantă. Ea a fost însă asanată pentru a folosi terenul în agricul­
tură, pentru suprastructură şi dezvoltare urbană.
 140

3 PEBBLE BEACH

/.■Ü■’»s. Cele gnse tipuri de nmen^.inrß

a ¡malurilor Locului Bi^ßt öin
japonia gi distribuirea lor în
sss&y* ^ ¿urul 1 a c u l u i .
(<5in: GUIDELINES OF LAKE
MANAGEMENTol,3 Lake Shore
m Northern Basin Managementt s*E»Jorgensen gi
H.Löff l e r , eds.,IL E C , UNKP, 199 o)

P*wt*v;-v
v«■W*'

Hr 1
i ' ,1 » <
V/tO^v 2
3
i • • « * •.

5
 141
Lacul, cel mai mare din Europa Centrală, servea ca atracţie
turistică, piscicultură şi irigaţii. S-a adăugat la acestea şi creşterea
intensivă a ţiparilor, care se exportau mai ales în Germania. în anii
1980-90 s-au semnalat consecinţele eutrofizării şi poluării, cu dez­
voltarea algelor şi a macrofitelor literale,. mortalitate la peşti şi ţipari,
mirosuri urâte de la cadavre. Aceste consecinţe au determinat şi
serioase pagube prin diminuarea turismului.
Ca urmare a unei analize atente de către mai multe institutii
ştiinţifice (ex. Institutul de Cercetări Limnologice de la Balaton,Staţia
de Epurare din sudul lacului, etc.), cu sprijin financiar extern, s-a
elaborat şi pus în practică proiectul SPAKB (Sistemul de Protecţie a
Apei Kis-Balaton), care reprezintă o aşa-zisă "casetă" - de fapt o zonă
mlăştinoasă refăcută - la sudul lacului, zonă tampon în faţa poluării
aduse de râul Zala. Proiectul s-a desfăşurat pe circa 10 ani, în mai
multe etape de amenajare a malurilor, plantare a vegetaţiei, umplere
treptată cu apă şi stimularea creşterii vegetaţiei acvatice (trestie, papu­
ră, plante plutitoare şi. submerse...).
De fapt, s-a refăcut - ca şi în cazul Rinului - ceea ce oameni în
expansiunea lor au asanat cu 50 -70 ani înainte !. După 5-7 ani de
"funcţionare” a sistemului biologic de epurare reprezentat de această
mlaştină, specialiştii de la Staţia de Epurare au constat reducerea
încărcării organice şi minerale, a peşticidelor şi metalelor grele care
erau deversate de râu în lac. Ca urmare, fenomenul de "înflorire a
apei" s-a rărit, calitatea apei s-a îmbunătăţit treptat, piscicultura nu a
mai prezentat probleme de mortalitate, turiştii străini au revenit...
In multe ţări, pentru refacerea calităţii apei unor ecosisteme
acvatice, se practică amenajarea malurilor supuse eroziunii pentru
scăderea turbidităţii sau diminuarea pătrunderii unor scurgeri polu­
ante. Lacul Biwa din Japonia, de pildă, are maluri consolidate cu
pietre cu mulţi ani înainte, dar situaţia cerea, să se execute noi lucrări
de reconstrucţie ecologică a zonei de ecoion (maluri).
Datorită importanţei lacului, guvernul prefecturii Shiga a emis
în 1984 o lege de protecţie a zonelor naturale a căror nucleu este lacul
Biwa. Cum în 40 de ani de amenajări ale malurilor, vegetaţia naturală
de trestiş s-a redus la jumătate, s-a luat măsura păstrării malurilor cu
vegetaţie naturală şi consolidării restului de maluri prin şase variante
"tehnologice":cu blocuri mari de roci (1 );cu bolovani (2);cu pietre(3);
 142
cu nisip (4);cu vegetaţie emergentă (5) şi cu stmcturi prefabricate (6 )
Astfel, în funcţie de modul de amenajare, malurile au fost
încadrate în trei zone: zona rămasă în condiţii naturale; zona protejată
folosită în scopuri recreative (plimbări, ciclism, compare...) şi zona în
care s-au amenajat parcuri, terenuri de sport, săli,case de odihnă,
hoteluri..(cf. J<j)rgensen şi Loffler, 1990).
Problematica conservării şi redresării ecologice a lacurilor
este însă complexă şi este legată de managementul acestora, aşa cum
a rezultat din a IlI-a Conferinţă Internaţională privind Conservarea şi
Managementul Lacurilor "Balaton' 8 8 ", care a avut loc - nu întâmplă­
tor ! - la Keszthely (Ungaria), între 11 şi 17 septembrie 1988.
La noi, Robescu şi colaboratorii (2005) se ocupă cu soluţiile
de restaurare a lacurilor. în sensul dezvoltării durabile a marilor oraşe.
In concepţia lor, pentru a şti ce măsuri de restauraţie se impun, se cere
o bună caracterizare a calităţii apei şi a sănătăţii populaţiei, sub
următoarele aspecte: a. folosirea agricolă a apei; b.folosirea apei lacu­
rilor ca potenţială sursă de apă potabilă; c. caliiaîea apei subterane, d.
starea de "sănătate" a lacului; d. modelarea diminuării impactului an­
tropic şi cunoştinţe despre resursele biologice (flora şi fauna) lacului,
resursele vizuale, posibilităţile de recreere, traficul şi circulaţia,
calitatea aerului, acumularea apelor reziduale, zgomotele.
în cazul unor lacuri mai adânci,cu stratificatie termică şi sedi­
mente anaerobe autorii propun ca metode:
1 .oxigenarea directă cu compresoare, cu distribuitori poroşi
aşezaţi pe fundul lacului sau cu apararate de aerare şi aspirare aşezate
pe plutitori;
2 .instalaţii de curăţire pe maluri care aspiră nămolul şi îl
depoluează;
3.instalarea unor pompe submersibile care antrenează apa
artezian.
Folosirea metodelor de aerare în lacurile naturale sau artificia­
le din jurul marilor oraşe, folosite în scopuri de recreere, scopuri agri­
cole sau industriale, are următoarele scopuri:
1 . reducerea biomasei plantelor acvatice şi a algelor pentru prevenirea
fenomenului de eutrofizare;
2 . asigurarea curăţirii apei, a clarificării / limpezirii e i;
3. îmbunătăţirea condiţiilor de pescuit.
 143
Mihăiescu şi colaboratorii (2005) caracterizează evoluţia
lacurilor antroposaline şi propun câteva măsuri de redresare a lor şi
a zonelor adiacente,mai ales că,unele dintre ele(ex. 5 ha din Băile Să­
rate Turda şi Ocnele Vechi,5 ha de sărături din Valea Sărata-Durgău)
sunt considerate " zone naturale protejate de interes naţional"!
Dintre lucrările de refacere-restaurare propuse, menţionăm:
1. Amenajarea unitară a perimetrului prin conservarea capitalului na­
tural şi lucrări care să sporească atractivitatea turistică a Salinei
Turda şi a zonei Durgău Valea Sărată;
2. Zonarea după importanţă a teritoriului analizat, astfel:
* zona "0 " protejată ecologic este localizată în centrul amplasa­
mentului şi are în componenţă 5 lacuri şi o nouă intrare în
subteran;
■ zona "2" protejată peisager este o zonă tampon , de 5 ha de
sărături şi ecosistemele aferente din rezervaţia protejată;
3. Amenajarea de perdele verzi în jurul lacurilor Durgău, Carolina,
Rotund şi Ocnei (circa 53,5 % din suprafaţa totală a amplasa­
mentului de la suprafaţă);
4. Asociaţiile floristice în zona protejată, dar şi cele din proximitate,
vor fi mai bine protejate prin direcţionarea circulaţiei pe aleile pie-
tonale, interzicerea păşunatului, amenajarea de grupuri sanitare şi,
în general, a zonei protejate pe baza normelor sanitare;
5. Toate acţiunile propuse vizează refacerea şi restaurarea amplasa­
mentului, îmbunătăţirea infrastructurii salinelor, regenerarea şi
crearea de parcuri balneare, modernizarea infrastructurii de acces
în zone cu atractivitate turistică, reabilitarea de staţiuni balneare,
eliminarea situaţiilor de risc potenţial de degradare...
6 . Ca lucrări specifice de refacere si restaurare, autorii menţionează:
■ reabilitarea salinei Turda ( amenajări interioare în salină,
montarea a două lifturi de acces, amenajare acces dinspre
Durgău, sistem de iluminat interior, grupuri sanitare ecologice
în salină);
■ regenerarea şi crearea parcului balnear Lacurile sărate-Durgău-
Valea Sărată (prin reabilitarea drumului de acces din Băile Să­
rate, amenajarea de parcuri şi platforme de acces, alei pietona-
le, plaje de nisip, terenuri de sport, duşuri,reţele de apă,canali­
zare, rigole de colectare, drenuri, staţie de epurare...).
 144
10.3. Procedee de refacere a râurilor poluate
Râurile, prin dinamica apei, sunt ecosistemele în care oamenii
îşi deversează cu predilecţie reziduurile lichide şi solide, ele fiind
rapid antrenate în aval. Capacitatea de autopurificare a râurilor este
mai mare ca a apelor stagnante, dar are şi ea limite !
Un caz care merită a fi analizat pentru măsurile complexe de
remediere aplicate este cel al râului Kalamazoo, care îşi trage apele
dintr-o zonă mlăştinoasă, are un parcurs de 320 km şi se varsă în lacul
Michigan (S.U.A.). Prin anii 1950 râul era extrem de poluat şi urât
mirositor, nu trăiau peşti în el şi oamenii îl evitau...
Campania de curăţire a râului, desfăşurată pe parcursul a 30-
40 de ani, s-a bazat pe acumularea treptată de decrete şi legi privind
ocrotirea apelor curgătoare, emise de forurile locale, regionale şi
federale. Astfel, fabricile de hârtie care generau 3/4 din cantitatea de
reziduuri care ajungeau în râu, au fost obligate să-şi perfecţioneze
staţiile de epurare, altele au fost închise.
Oraşul Kalamazoo era, de asemenea, o sursă importantă de
poluare a râului .
Din 1960 până în 1990 statul a investit 500 milioane de dolari
pentru activităţi de curăţire a râului. în 1986 s-a dat în folosinţă şi
noua Staţie de Epurare a Apei de la Kalamazoo, în care s-au învestit
122 milioane dolari. Printre alte măsuri s-a hotărât şi eliminarea a trei
baraje (căci cele trei hidrocentrale aferente nu mai funcţionau).
Cursul inferior (râul se varsă în Lacul Michigan) a fost decla­
rat oficial "râu natural ocrotit", unde se practică un turism civilizat,
cu locuri de parcare, toalete, debarcadere, amenajări pentru sporturi
acvatice... Se încerca astfel protejarea lacului - apa acestuia fiind o
sursă de apă potabilă pentru milioane de locuitori!
S-a intervenit şi biologic înlocuidu-se crapul care consumă din
sedimente - cu această ocazie resuspendează unii poluanţi (ex,
fenilbenzeni policlorinaţi) sau îi concentrează în propriul lor corp - cu
alte specii de somoni, păstrăvi etc.
Un alt aspect biologic I ecologic a fost faptul că zonele mlăşti­
noase din vecinătatea meandrelor, rămase neasanate, au fost folosite
ca rezervoare de specii pentru repopularea râului. Biocenoza s-a
refăcut în paralel cu scăderea poluării şi îmbunătăţirea calităţii apei, a
 145
oxigenării şi transparenţei etc. Decontaminarea sedimentelor este însă
un proces de durată mai lungă ( cf. Giibert,B.,din Sinteza nr.84/ 1990).
Cazul Rinului a fost deja amintit mai înainte pentru lucrările
de amenajări hidrotehnice la care a fost supus şi care au avut şi conse­
cinţe negative. Dacă în 1828, înainte de canalizarea Rinului superior,
exista o mare diversitate de ecosisteme umede, mlăştinoase şi
acvatice, prin canalizare acestea au dispărut în perioada 1872-1963,
împreună cu variatele şi bogatele lor biocenoze.Pe de altă parte, cele
21 de hidrocentrale construite pe Rin şi 14 baraje pe Mosella, au
condus la daune mari în producţia de peşte, prin împiedicarea
migraţiei, rănirea şi omorârea lor la trecerea prin turbinile centralelor
electrice etc..
Dar râul a fost afectat puternic şi de poluare, cea industrială,
menajeră, agricolă etc.
.<*

începutul "luptei ecologice" a fost impulsionat de accidentul

din 1969 când o tonă de insecticid a ucis, în sectorul german, pe un
tronson de 400 km, milioane de peşti.
încă în 1963 s-a înfiinţat Comisia Internaţională pentru
Protecţia Rinului (CIPR), cu sediul la Coblece în Germania. în 1986
are loc în Elveţia un nou accident chimic şi firma răspunzătoare de
poluare -Sandoz- se simte datoare să iniţieze un program de refacere
a fluviului, denumit "Acţiunea Rin 2000". Din 1989 şi până în 1995
bugetul programului a fost de 92 miliarde de franci !
Pe tronsonul francez , ca urmare a unei legislaţii restrictive,
din 1974 până îa Î 990, influenţii toxici au fost diminuaţi cu 60 %.
Oraşul Strasbourg a fost obligat să-şi construiască o nouă Uzină de
Epurare, care de la un randament de epurare de 30 % în 1985, a ajuns
la 80 % în 1997.
In zona germană, puternic industrializată (Ruhr), în anii 1980-
90 emisia poluanţilor a scăzut de trei ori.Folosirea îngrăşămintelor şi
pesticidelor a fost reglementată ,si agricultorii au fost compensaţi cu
400 milioane de franci. Nivelul epurării apelor reziduale a ajuns, la
85% !,aplicându-se tratamente speciale pestru reducerea azotaţilor şi
fosfaţilor. Germanii au ratat m buget de 3>miiVarde de franci pentsu
"decorsetarea râului", pentru refacerea zomafor inuadabuiie. Circa 20
km de braţe vechi au fost restaurate !
 146
După accidentul firmei Sandoz aceasta a investit în construirea
unei staţii de alertă la Hunigue şi a alocat 3 5 milioane de franci pentru
cercetări privind transportul micropoluanţilor, realizarea unui atlas al
faunei şi reintroducerea animalelor... Râul şi afluenţii au fost populaţi
cu 4 milioane de alevini de saîmonide pe parcursul a 10 ani.
Refacerea calităţii apei s-a constat prin analizele efectuate, dar
şi indirect, prin revenirea păsărilor, a speciilor de peşti dispărute.
Astfel, dacă în 1960 nu se mai pescuiau somoni, păstrăvi, ţipari... în
1990 au fost reperaţi somoni şi păstrăvi de peste 3 kg, în tronsonul
german (cf. Le Toquin,A.,şi colab., în Ca M'Interesse,nr. 139/1992).
Faptul a fost posibil şi datorită amenajării unor pasaje pentru peşti la
barajele existente pe Rin, baraje care împiedicau migraţia sardelelor,
somonilor, ţiparilor spre şi dinspre Marea Nordului şi afluenţii
fluviului.
Totuşi au mai rămas încă probleme nerezolvate definitiv.
Astfel,un poluator permanent al Rinului este Uzina Potasică din Alsa­
cia, care îşi acumulează reziduurile în apropierea fluviului. Ca urma­
re,în 1990 portul Rotterdam a dat în judecată uzina pentru saramurile
sale ajunse în cantitate mare în Rin (circa 250.000 mc/an !). La vre­
mea aceea a fost considerat procesul internaţional al secolului!
Din aceste exemple rezultă că protecţia unor râuri şi fluvii
necesită programe complexe şi extrem de costisitoare, bazate pe o
legislaţie de mediu severă şi pe colaborarea cu instituţii de cercetare
în domeniu. Cuzele deteriorării râurilor sunt multiple şi provin din
întregul său bazin hidrografic, deci măsurile de remediere trebuie să
se refere şi la sursele de pe uscat care produc poluarea râului. Râul, pe
de altă parte, prin sedimentele contaminate, difuzează poluarea în
pânza freatică care devine nefolosibilă ca sursă de apă potabilă...
In lucrările de amenajare hidrotehnică sunt folosite cu succes,
încă din anii 1970, aşa-zisele materiale geotextile, de pildă produsele
Terrafix. Ele pot contribui la fixarea malurilor şi diminuarea eroziu­
nii de către valuri, viituri... Geotextilele au fost folosite pentru
amenajări ale râurilor Elba, Saar, Dunărea, a canalului Mittelland, pe
coastele Mării Nordului etc.
Amenajările brutale ale cursurilor de apă au consecinţe chiar
mai grave asupra vieţuitoarelor acvatice, ca poluarea chimică. Robin
Cuinat a constatat în 1982, comparând fauna piscicolă şi de neverte-
 ... ***** «WWW— --------------- 11 Mrnmmmumvmiw

UN ASPECT AL REDRESĂRII ECOLOGICE A RINULUI

; CONSERVAREA PĂDURII ALUVIONARE
______________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________ _

Pe cursul mijlociu al Rinului există 15 insule de o importanţă

ecologică deosebită, căci conţin pădurea aluvionară în starea ei
cvasi-naturală, motiv pentru care a fost pusă sub protecţia legii.
Conform covenţiei Ramsar şi alte zone aluvionare din cursul
inferior sunt de importanţă internaţională. Intenţia specialiştilor
olandezi este de a reface cursul inferior şi delta Rinului cât mai
apropiat de starea naturală. Râul, spun ei, trebuie să curgă mai
liber ca în prezent; malurile trebuie să fie mai variate permiţând
dezvoltarea unor populaţii de plante şi animale, care să revină la
locurile lor de baştină. Dacă unele diguri de vară se desfiinţează
albia aluvionară poate fi extinsă. în mod firesc ar urma colonizarea
cu unele specii de păsări şi mamifere. Din punct de vedere
ecologic, activitatea umană în aceste spaţii ar trebui să fie una
neintensivă. în acest scop, în Olanda s-au propus cinci suprafeţe
întinse, care urmează a fi întreţinute pe baza unor criterii ecologice.
 148
braţe din râui Litroux, înainte şi după canalizare, o reducere drastică
atât a hranei
f\
peştilor,cât şi a producţiei piscicole.
In acest caz, lucrările hidroameliorative au constat în: reca-
librarea secţiunii şi adâncirea albiei de Ia 0,5 la 2 m; uniformizarea
mecanică a profilului transversal ( în formă de trapez); ameliorarea
stabilităţii malurilor; uniformizarea pantei de scurgere în vederea
măririi vitezei; suprimarea meandrelor, eliminarea vegetaţiei..
Omogenizarea habitatului acvatic, lipsa hranei, a refugiilor, a
spaţiilor pentru icrat, a locurilor de adăpostire pentru alevini, insufi­
cienta oxigenare a apei datorită extragerii vegetaţiei, aportul de chi­
micale cu apele de scurgere, a particulelor în suspensie după ploi to­
renţiale... au contribuit în timp de trei ani la o criză ecologică majoră
a biocenozei acvatice, însăşi funcţia râului natural a fost schimbată
conform dorinţelor omului.
Protecţia unui râu văzută de ecologi se referă, dincolo de
maluri, la zona de ecoton - de tranziţie spre ecosistemele umede şi de
uscat sau cele antropizate, de tip agricultural - la albia majoră, la
versanţi şi, în general, la spaţiile de pe care se scurge apa pluvială, cea
rezultată din topirea zăpezilor, apele reziduale, apele freatice, care
antrenează în râu factori eutrofizanţi şi poluatori.
Adeseori, un râu este protejat natural de o perdea de arbori
care cresc pe cele două maluri ale sale."Pădurea galerie", aşa cum am
mai menţionat, funcţionează gratuit, acolo unde mai există, ca o staţie
de epurare. Pinay şi Descamps, ecologi la CNRS Toulouse, susţin că o
bordură de pădure de 30 m lăţime,de pe malul râului Garonne,ar asi­
gura reducerea la limita detectibilităţii a nitraţilor din acviferul alu­
vionar. în S.U.A., specialiştii consideră că aportul de nitraţi în apa
subterană se poate reduce cu 90 % dacă traseul apelor de scurgere
trece printr-o pădure-galerie cu o lăţime de 19 m !{cf. Science & Vie,
nr. 898/1992).'
Este important, de asemenea, ca terenurile agricole aflate în
pantă în vecinătatea unui râu să fie lucrate (arate etc.), perpendicular
pe panta de scurgere; între parcele să se păstreze vegetaţia de arbuşti
şi chiar arbori sau să se replanteze o astfel de vegetaţie. Gardul viu
dens funcţionează ca un zid în calea vântului şi a eroziunii eoliene,
dar şi ca un filtru biologic activ, care contribuie la încetinirea scur­
gerii apei pe pantă şi la asimilarea unor minerale în exces. La aceste
 BRNO

P omäu

Rac* u

IM ISO.

149
Aouiftf» : karstie £on«s
O fa ra s l
(uppar cr«tncaous.tima«lonaa juraasic)
O N STA N TA

mm Hurrnd zonaa Tolbuhin

Nalu rm r«3#rv»9, aand. ba?atand

natural oarks and othar oto(aclad oraas
swamp and swampad woods. Vrac«1
rnov«
Potential ri«k on aqutfara

:c- 'u';va
,1» -fy- Pot anti*! risk on humid zon«a

Potantial risk on natutnl paika

$ourc9t:
© ALITEC 1993 Vx3u*vy â A * !etM j f : U t ^ r s N ETC O O V A {U oie© *ţ
D é fro Q ttfih y: Qm opoià. F .W E. IP «*»)
Ba«* ; A4** of <h* 0*r»ub# f^5»rt#n courM<u (Wen)
Am i « to hjf^oVjçicil rronoytphy ol f*
Oanub*bum(Bodaptit)
LOCALIZAREA ZONELOR DE MARE RI&C DIN BA2INUL HIDROGRAFIC DUNĂREAN
zone carstice cu acvifere; zone umede; re z e rv a ţii,parcuri,zone protejate;
zone cu acvifere periclitate;zone umede p e ric lita te ; parcuri naturale peri
clitate (cf, Cousteau,1993)
T*W
 150
măsuri ar trebui adăugată şi o chimizare judicioasă a terenului şi
culturilor.
Constatăm că protecţia unui râu, reabilitarea sa, este o acţiune
complexă 1a care trebuie să participe alături de inginerii hidrotehni­
cieni, cei care lucrează la îmbunătăţiri funciare,ingineri silvici,agro­
nomi, ecologi, piscicultori, zootehnişti (dacă sunt şi ferme de creştere
a animalelor în zonă...) etc.
In ţara noastră s-au făcut multe greşeli în acest domeniu.
"Regularizarea cursurilor râurilor" a însemnat abandonarea albiilor
vechi meandrate, îndreptarea cursurilor şi îndiguirea...Intre diguriJn
multe locuri se mai cultivă porumb, sfeclă şi alte tipuri de plante; se
lasă animalele la păscut şi, uneori pătrund şi turiştii sau pescarii cu
maşinile. Toate acestea au fost făcute în detrimentul pădurii -galerie,
acolo unde mai exista. Aceste acţiuni au avut un efect negativ asupra
calităţii apei. Astfel, râul Crasna, din nord-vestul ţării, adună din Sălaj
ape reziduale orăşăneşti şi comunale, ape zootehnice şi cele de scur­
gere dintre diguri, unde se practică activităţile descrise mai sus.
Aproape de graniţă s-a construit şi un abator care îşi deversează apele
reziduale tot în râu. Biocenoza râului este complet bulversată..
în cazul marilor fluvii,problematica măsurilor de protecţie este
mult mai complexă,căci intervenţiile antropice au fost extrem de vari­
ate în întreg bazin hidrografic, asupra afluenţilor şi a fluviului în sine.
Dunărea, de pildă, a fost cercetată din multe puncte de vedere
de sute de cercetători şi instituţii specializate din Europa, pomindu-se
de la obiective mici, punctuale, la tronsoane de kilometri lungime, la
nivel de ţară şi chiar la cel de bazin hidrografic. Poate cea mai actuală
şi competentă analiză a fost făcută de echipa Cousteau în anii 1990-93
în colaborare cu numeroase instituţii de cercetare din domeniu, aflate
în ţările riverane (vezi Marton şi Iosip-Moţ, 1997).
întreg bazinul hidrografic dunărean a fost împărţit în 6 6 sub-
bazine şi s-au fixat 51 de puncte de control/monitorizare/ recoltare a
probelor, sintetizându-se datele din perioada 1985-1991.
In apriliel993 a fost publicat un raport final din care, în cele
de mai jos, vom prezenta recomandările echipei pentru remedierea /
redresarea "stării de fapt" a Dunării.
In prima parte a lucrării se pune accent pe zonele umede
aluvionare şi Delta Dunării. Se recomandă conservarea lor şi punerea
 151
sub jurisdicţiile naţionale şi internaţionale (UNESCO); se specifică
importanţa protejării pădurii aluvionare de la Gemene, Ungaria, care
a fost clasificată în cadrai Convenţiei RAMSAR, ca o zonă umedă de
semnificaţie internaţională - deci protejată ! Pentru a asigura o protec­
ţie pe termen lung se propune, de asemenea, crearea unor coridoare
verzi în lungul malurilor fluviului, care să interconceteze câmpiile
aluvionare.Amenajările hidrotehnice noi să fie admise doar dacă
impactul lor asupra alimentării cu apă din fluviu este minim. în deltă,
delimitarea cu grijă a zonelor cu activităţi tradiţionale şi a celora des­
tinate ecoturismului (Marton, 2000).
r\ N

In partea a doua a raportului sunt sintetizate datele privind

sursele de poluare din bazinul hidrografic, calitatea apei de 3a izvor la
vărsare, respectiv în cele 51 de puncte de control, gradul de poluare şi
calitatea poluanţilor, comparativ cu alte râuri din Europa.
Ca recomandări finale se propun: reducerea poluării din surse­
le majore prin retehnologizarea industriilor din zonele riverane, oraşe,
capitale ... Se menţionează importanţa măsurilor de reducere a poluă­
rii în subzonele româneşti, în Delta Dunării şi în zonele umede din
Europa Centrală ( delta internă din Ungaria). Dintre tipurile de polua­
re cele asupra cărora trebuie să se ia măsuri restrictive şi de remediere
se enumeră poluarea industrială şi cea menajeră, pentru a asigura şi
resursele de apă potabilă. Se subliniază importanţa implementări unor
măsuri pentru reducerea poluării difuze - prea puţin luată în conside­
rare până în prezent. în acest sens se impune înfiinţarea unei instituţii
de supraveghere cu metoda spectrometriei gamma din aer şi a unei
reţele de laboratoare pentru analiza calităţii apei în Europa Centrală
şi de Est. Aşa-zisele zone fierbinţi şi barajele / lacurile de acumulare
trebuie, la rândul lor, supravegheate pentru a implanta activităţi de
curăţire / decontaminare... Se cere un program lărgit de management
care să se refere la Dunărea în întregimea sa, de la izvor la vărsare.
Mai nou, se impune ca acest program să fie corelat cu altele, cele re­
feritoare la Marea Neagră şi, respectiv, fluviul Rin şi Marea Nordului.
Aceasta fiindcă, în septembrie 1992 s-a dat în funcţiune Canalul Rin-
Maine- Dunăre,cu implicaţii economice importante şi dublarea - trip­
larea în viitorul apropiat a transporturilor fluviale- deci şi a poluării!
Partea a treia se ocupă tocmai de navigaţie şi transport
pentru care s-au făcut numeroase interventii antropice - lucrări hidro­
 152
tehnice-în ultimele două secole. întrucât transportul fluvial nu este
mai justificat financiar ca cel rutier, se propune elaborarea unei strate­
gii a căilor de transport Pe distanţe lungi se recomandă un transport
combinat competitiv (cale ferată/şosele,fluviu/şosele,maritime/şosele)
Pentru călătorii medii cele cu trenul, iar transportul urban să fie domi­
nat de automobile. în concluzie,echipa Cousteau consideră că Dunărea
nu trebuie transformată într-un canal cu apă adâncă şi trebuie să se re­
nunţe la/V construirea a alte 1 1 baraje !
In fine, în partea a patra, se dezbate problema energetică în
ţările dunărene şi cum influenţează ele fluviul. Printre recomandări
cităm: implementarea unor noi politici energetice, cu sprijinul financi­
ar şi practic a ţărilor dezvoltate din vest; o mai bună colaborare
internaţională; demonstrarea prin proiecte - pilot; dezvoltarea durabilă
a energiei hidroelectrice; prioritatea energiilor alternative, nepoluante;
închiderea urgentă a celor 4 reactoare nucleare de la Kozlodui (Bulga­
ria) şi retehnol ogizarea celor două rămase.
In acest cadru general, amplu, care cuprinde întreg bazinul du­
nărean,putem însă analiza şi ale cazuri cu impact mai restrâns. De pil­
dă, impactul ecologic al amenajării Canalului Rin-Main-Dmăre. Din
EUROPE 'S ENVIROBMENT The Dobris Assessment (1995) aflăm că
amenajarea canalului de 178 km s-a desfăşurat pe timp de 30 ani. Ca­
nalul cu o lăţime de 60 m a impus excavarea a 1 0 0 milioane m de sol
ceea ce a determinat pe această perioadă alterarea calităţii apei râului
Main. In final, din Rezervaţia Naturală Altmühltal ce se întindea pe
300.000 ha s-au folosit 38 % din zonele umede, 21 % din câmpia
aluvionară şi 16 % din zona de trestiş !
Mediul natural a mai avut de suferit nu numai de pe urma
amenajării acestui canal, ci şi a altor lucrări (construirea de centrale
electrice, dezvoltarea intensivă a agriculturii, pentru prevenirea inun­
daţiilor, dezvoltarea agrementului în jurul unor lacuri de acumulare..).
Un alt exeplu de studiu de caz, extrem de controversat la vre­
mea sa, a fost cel al construirii barajului şi lacului de acumulare de la
Gabcikovo, pe la mijlocul cursului Dunării, la graniţa între Ungaria şi
fosta Cehoslovacie. După un an de la darea în funcţie, consecinţele au
putut fi apreciate:debitul apelor fluviului a scăzut în aval de amenajări
influenţând negativ alimentarea cu apă a deltei interne din Ungaria.
Scăderea nivelului pânzei freatice a determinat consecinţe negative
 153
asupra vegetaţiei din câmpia aluvionară, mai ales a celei cu rădăcini
puţin adânci . De asemenea, populaţia care folosea fântânile ca sursă
de apă potabilă sau pentru irigaţii, a avut de suferit.Poluarea apei frea­
tice a crescut. Inundaţiile din 1993 şi 1994 au produs daune cons­
trucţiilor începute pe partea slovacă... (cf. Sustainâble Energy News -
Europe, nr. 4, martie 1994, pag.5).
Un studiu de caz asupra acestei amenajări a fost întocmit şi de
către echipa Cousteau (Raport final, martie 1993). Printre recoman­
dările acestui studiu amintim: prioritatea reintroducerii apelor deviate,
cel puţin în proporţie de 95%, în porţiunea din aval a Dunării;
aplicarea principiului precauţiei în perioada imediat următoare: o
abordare integrată globală pe principii democratice cu aportul unor
experţi şi organizaţii neinteresate economic a gestionării funcţionării
amenajărilor deja efectuate; soluţii responsabile şi curajoase suportate
de ţările vestice în rezolvarea problemelor de mediu. Echipa Cousteau
chiar propune o astfel de soluţie : abandonarea barajului şi refacerea
cursului iniţial al Dunării, desigur cu ajutor al ţărilor dezvoltate !
în fine, am putea analiza aici şi efectele negative ale con­
struirii barajelor din ţara noastră- care au fost parţial amintite în capi­
tolele dinainte sau consecinţele amenajării celor două canale Dunăre-
Marea Neagră. Un subiect vast ar fi şi o analiză a "stării mediului" în
Rezervaţia Biosferei Delta Dunării.
Asistăm în prezent la evoluţia disipativă a gripei aviare, cu
consecinţe negative asupra turismului în deltă . Dar acţiunile negative
în RBDD au fost şi sunt numeroase, ele fiind prezentate în multe
lucrări şi reviste de specialitate (Marton, 1999, 2000). Aşa cum am
mai menţionat, ele au afectat şi Marea Neagră, mai ales zona litorală,
dar şi migraţia şi productivitatea sturionilor, eroziunea malurilor,
starea plajelor, turismul litoral...
Dunărea deversează anual în Marea Neagră 60.0001 de fosfaţi,
340.000 t de nitraţi şi nitriţi - de două ori mai mult ca Rinul ! - dar şi
10001 de crom, 9001 cupru, 6 0 1 de mercur, 4.5001 de plumb, 6.000 t
zinc şi peste 50.000 t de hidrocarburi ! (cf. Marguerite Tiberti, în
Science et Vie, nr.903/1992).
O justă apreciere a consecinţelor acţiunilor antropice asupra
unei porţiuni mai mici sau mai mari din mediu, în cazul de faţă a eco-
biomului dunărean, trebuie să ţină cont şi de suprapunerea efectelor
 154
pozitive, dar mai ales negative (din punct de vedere al intereselor
umane), a factorilor naturali care pot provoca, la rândul lor, o
amplificare a deteriorării calităţii apei, prin variaţiile rapide ale
debitului, inundaţii, eroziunea malurilor, antrenarea poluanţilor, daune
în albia majoră etc.
Asistăm în prezent (aprilie 2006) la inundaţii catastrofale,dato­
rită unor debite considerate istorice. O analiză atentă a cauzelor relevă
complexitatea lor şi implicaţiile majore ale activităţilor umane, fie
direct în bazinul hidrografic, fie indirect, de pildă prin tăierea păduri­
lor şi schimbările climatice induse de acestea şi poluarea atmosferei.
In sfârşit, chiar oficialităţile guvernamentale au recunoscut că,
îngrădirea albiei cu diguri şi transformarea bălţii Brăilei în agroecosis-
teme au fost greşeli tehnice care sunt azi ”plătite"de populaţia care s-a
aşezat în imediata vecinătate a albiei minore şi a digurilor.
Puterea apei a rupt digurile în peste 15 locuri, alte rupturi s-au
produs artificial şi s-au inundat multe localităţi şi zeci de mii de ha de
terenuri agricole, păşuni etc. Urmările pe durată medie vor şi ele mul­
te şi complexe. Dunărea a adus aluviuni fertilizatoare dar şi poluanţi,
din sedimentele lacurilor de acumulare şi de pe maluri. Animalele
înecate vor constitui surse de infecţii pentru animale şi oame­
ni... Secarea va fi un proces de durată, freaticul fiind foarte înalt... iar
retragerea apelor va avea loc probabil la sfârşitul lunii mai. Acest an
agricol este compromis în zonele inundate. Multe animale sălbatice au
avut de suferit. Situaţia sinistraţilor este deosebit de grea, mulţi
pierzându-şi locuinţele şi sursele de existenţă...
Se vorbeşte tot mai mult despre greşelile trecutului în
managementul bazinului hidrografic al Dunării şi necesitatea de a
reface - unde se mai poate - starea naturală a albiei majore a Dunării.
Concluziile lui Cousteau sunt deosebit de actuale. Poate că în ceasul
al 1 2 -lea şi glasul ecologilor v-a fi ascultat!
Deşi foarte importante ecobiomul deltaic şi cel marin (Marea
Neagră) nu vor mai fi tratate aici din punctul de vedere al metodelor
de redresarare ecologică a lor - din lipsă de spaţiu. în schimb, datorită
multitudinii cazurilor şi importanţa negativă a efectelor vom continua
prin analiza tehnologiilor de decontaminare a ecosistemelor acvatice
poluate cu produse petroliere.
 155
Metode de prevenire şi combatere a poluării Mdrosferei
cu produse petroliere
S-a stabilit că, deversările de petrol de avarie(ex. căzui petro­
lierelor Torsi Canion în 1967,Amoco Cados în 1978, Independence în
1979. Salem-1980,Globe Asimi-1981, Exxon Valdez-1989 ), nu repre­
zintă o sursă dominantă de petrol a Oceanului Planetar.Peste 75 % din
poluanţii petrolieri ajung în apă în condiţii "normale", care nu sunt
legate de avarii majore sau accidente navale, ci reprezintă rezultatul
unor imperfecţiuni ale tehnologiilor actuale de extracţie, transport,
depozitare,^ prelucrare şi utilizare necorespunzătoare a produselor
petroliere. In ceea. ce priveşte diversitatea şi efectele acestor poluanţi
a se vedea Marton (1999).
Prevenirea poluării cu produse petroliere poate fi realizată
prin mijloace fizico-chimice, fizice, mecanice, prin perfecţionarea
tehnico-ecologică a proceselor de extracţie, petrochimice, transport şi
industriale.
Printre măsurile de "ecologizare a tehnologiilor" se enumera:
folosirea unor reactivi multifuncţionali care măresc eficienta
extracţiei şi transportului ţiţeiurilor cu vâscozitate mare; construcţii de
maşini de spălat combinate care reduc consumul de energie şi
rezistenţă cinetică a emulsiilor de petrol; metode de epurare
tehnologică a soluţiilor de poluanţi... (din: Himia I tehnologhia vodî,
nr. 10/1990,p.934-938).
A

In cazurile de poluare acută sau cronică cu produse petroliere

s-au luat măsuri diverse, 1 a începuturi mai puţin adecvate, apoi din ce
în ce mai eficiente.
De pildă, în cazurile mareelor negre produse prin accidentele
petrolierelor deja amintite, s-a procedat h spălarea litoralului îmbibat
cu petrol, cu apă, apă caldă, apă şi detergent etc.în cazul accidentului
petrolierului Torrey Canyon (1967), de pildă, cele 10.000 t de
detergenţi folosiţi conţineau 12 % surfactanţi anionici şi 3 % un
produs stabilizam într-un solvent aromatic. Apoi s-a constatat că acest
solvent era toxic determinând o mortalitate acută, la numeroase specii.
S-au cercetat soluţii mai puţin stresante. Astfel, în cazul mareei negre
din Alaska ( produsă de accidentul petrolierului Exxon Valdez în
1989), ţărmurile formate din roci tari, bolovăniş şi pietre (90 %) şi
nisip ( 1 0 %) au fost relativ eficient spălate repetat cu jeturi puternice
 156
de apă şi un lichid fertilizam (amestec Inipol EAP-22), pentru a grăbi
biodegradarea poluantului.S-a dovedit eficienţa produsului şi faptul că
nu este dăunător vegetaţiei şi faunei literale i
înainte de a hotăra dispersarea ţiţeiului brut în apele litorale
este importantă obţinerea unor informaţii privind tipul ţiţeiului
implicat,durata perioadei de când ţiţeiul se află la suprafaţa mării,
condiţiile de stare a mării la care a fost supus (inclusiv datele cli­
matice locale).
Dispersarea se face cu utilaje speciale sau adaptate acestui
scop, dotate cu pompe, rezervoare (butoaie sau rezervoare flexibile de
tip pernă), borduri brizante etc. Ambarcaţiunea de pulverizare trebuie
să pătrundă în pelicula de ţiţei cu o anumită viteză eficientă (4-8
noduri).
în alte cazuri se procedează la recuperarea ţiţeiului prin: îm­
pingerea ţiţeiului în porturi sau docuri îngrădite de către vânturi
puternice; antrenarea ţiţeiului înspre cheiuri (sparge-valuri) sau
apărări de coastă de către mareele înalte (fluxuri).în ambele, situaţii
care depind de factorii climatici se pot folosi bariere phráíoare care
îngrădesc poluantul. Stratul de petrol îngroşându-se permite unor uti­
laje să fíe absorbit de la ţărm şi depozitat în autocisterne.
Ca utilaje pentru colectarea ţiţeiului se menţionează: colec­
toarele de ţiţei Komara, dispozitive de recuperare a produselor
petroliere care folosesc benzi absorbante din polipropilenă, care trec
printre rolele de stoarcere sub care se adună ţiţeiul recuperat, în
rezervoare sau se pompează la ţărm; autovidanje (cisterne cu vid şi

Pe râuri se pot folosi baraje/bariere plutitoare care însă trebuie

adaptate la viteza de scurgere a apei, iar sistemele de amarare la
ţărmuri să fie adecvate forţelor implicate. Unghiul de montare a
barajului faţă de curent depinde de scopul urmărit, uneori barajul are
doar rolul de a devia scurgerea de petrol spre o instalaţie de colectare..
Ultima fază este cea de depozitare intermediară a produselor
petroliere recuperate în bene pentru cantităţi mici, în gropi căptuşite
cu material plastic dense (groase) etc. Produsele colectate cu
autovidanje sau prin forţa de sucţiune a unor pompe, pot fi amestecate
cu alge şi alte reziduuri plutitoare (ex. ambalaje plastice), de aceea se
cer filtrate în prealabil. O altă operaţie necesară este separarea de
 157
apă,..,după care produsul se recuperează prin diferite prelucrări
tehnologice.
în cazul Rinului, de pildă, existau la nivelul anilor '90 , în tron­
sonul german, 7 vase fluviale care exercitau acţiuni de colectare şi
curăţire a fluviului de hidrocarburi. Un asemenea vas avea 4 cale în
care se separa apa de petrol, acesta din urmă se aspiră cu o pompă şi
se precipită cu o proteină sintetică. Combinaţia se transportă în saci
speciali la Uzina de reciclare din Bâle. Apa se purifică şi se întoarce
în fluviu. Pentru cazuri de deversări accidentale, vasul este prevăzut şi
cu baraje flotante (cf.Christine Marcier în Science et Vie,nr.899/1992)

Fig. 37 Schema
de principiu a
dispozitivului de
colectare a pro­
duselor petrolie­ TRAPA ACCES
re ajunse acci-
ii m
(cf. lamandi şi DISPOZITIV PETROLIER
colab.,1994). CU BANDĂ CONTINUĂ

PIETRIŞ MĂRGĂRI TAR

COLOANA " FILTRANTA

PIETRIŞ, NISIP

CONDUCTA PjfULARŞ_
COLOANA OARBA
Dn 150 mm
~m TABLĂ

COLOANA DE LUCRU

COLOANA DEFINITIVA
9

fíETRIS
- ....................-* - -
MARGARITAR
--- - — , , r .-

COLOANA FILTRANTA
ELECTROPOMPÂ HESE
0 300

TRAPA ACCES
 158
10.4. Protecţia apei subterane ea sursă de apă potabilă /
bioremedierea freaticului
Contaminanţii din pânza freatică sunt numeroşi,majoritatea
provenind de pe soluri, din depozitele de reziduuri de la suprafaţă ori
din apele de suprafaţă. Am văzut mai înainte că în râurile cu apă şi
sedimente contaminate, poluanţii difuzează prin hiporeic în pânza
freatică şi, în funcţie de panta de înclinare a stratului impermeabil,
aceştia pot migra la mari distanţe. !n figura 37 am prezentai o
modalitate de colectare a produselor petroliere ajunse accidental în
subsol. Aici vom continua să dezbatem alte situatii.
Primul lucra care se cere în cazul în care se urmăreşte
alimentarea cu apă potabilă a unei localităţi din pânza freatică sau al
doilea strat acvifer, este o analiză calitativă în laboratoare oficiale,
bine dotate. Apoi, se impune o continuă supraveghere / monitorizare a
calităţii apei. Pentru aceasta se practică forarea unor puţttri de
monitorizare. Se pot distinge trei niveluri de sisteme de monitorizare'.
1 - un sistem primar regional pentru determinarea calităţii apei
subterane naturale într-o regiune; 2 - un sistem secundar de puţuri de
jurul instalaţiilor de extragere a apei subterane, cu
scopul de supraveghere locală şi de alarmare în cazul unor poluări
accidentale; 3- un sistem terţiar de puţuri de monitorizare în jurul
surselor cunoscute de poluare, pentru a determina extinderea norului
poluant în timp şi spaţiu.
Materialele din care sunt amenajate aceste puţuri trebuie să
corespundă şi ele calităţii apei subterane, adâncimii, analizelor care se
fac apoi la probele de apă...Ele pot fi dm teflon, oţel, PVC etc.
Adeseori se practică amenajarea unor puţuri în mănunchi,cu adâncimi
diferite, care permit o bună analizare a apei în grosimea acviferului,
între aceste puţuri se injectează ciment sau bentonită, pentru a
împiedica interferenţele.
Prevenirea contaminării şi remedierea calităţii apei subterane
se pot realiza prin mai multe măsuri şi mijloace. în primul rând se cer
măsuri legislative care să limiteze poluarea difuză a solului prin
agricultură sau poluarea punctiformă prin depozite de reziduuri..Jn
cazul deponiilor sunt tehnologii modeme care prin folosirea
geotextilelor reduc aproape complet infiltrarea contaminanţilor în
freatic.
 159
Protejarea zonelor din jurul instalaţiilor de pompare a apei din
subteran reprezintă o cale importantă de prevenire a posibilităţilor de
contaminare. Se disting în general următoarele zone de protecţie. 1-
suprafaţa de exploatare, adică zona din imediata vecinătate a
puţurilor de pompare; 2 - zona de protecţie bacteriană, în care orice
poluare prin microorganisme poate afecta puţurile; 3- zona de
protejare chimică, este suprafaţa pe care orice tip de poluare poate
afecta puţul de extracţie.
Ca măsuri de protecţie în aceste zone se citează: interzicerea
depozitării reziduurilor şi a amenajărilor în acest scop; oprirea
activităţilor de excavare şi forare; restrângerea utilizării îngrăşă­
mintelor naturale (zona 2 ); limitarea sau regularizarea sistemelor de
canalizare şi stocare a reziduurilor şi apelor reziduale; reglementarea
stocării produselor chimice; limitarea folosirii îngrăşămintelor sinteti­
ce şi a pesticidelor; obligaţia de a raporta toate acţiunile care ar putea
periclita calitatea apelor subterane.
Aceste zone, întinderea lor spaţială au fost determinate diferit
în ţările Europei. Probabil, cu extinderea Uniunii Europene şi ţara
noastră va fi nevoită să respecte normative unitare, comune acestor
tari.
Pentru o mai temeinică înţelegere a dinamicii apei subterane
şi, odată cu ea a poluanţilor, se practică modelarea matematică a unor
procese implicate (vezi programul JAIAM, programul TRACER etc.).
"Primejdiile" mai importante care ameninţă apele subterane, în
special stratul freatic,sunt: 1 poluarea (specifică sau complexă)şi 2 .
epuizarea (prin folosinţă neraţională de pildă pentru irigaţii, amenajări
hidrotehnice, cauze naturale...). Astfel de situaţii au fost deja
prezentate în această lucrare, de pildă, amenajările hidrotehnice ale
râului Colorado, care au afectat şi freaticul din cursul inferior.
Giganticul rezervor freatic de la Ogallala (S.U.A.) era considerat încă
în 1985 epuizat în proporţie de 50 % datorită folosirii excesive în
scopul irigărilor de terenuri agricole. Acumularea freatică din aşa-zisa
"fosă renaniană", pe de altă parte, alimentată în proporţie de 54 % dQ
râurile din Masivul Vosgi, 15 % de către ploi şi 31 % de către apele
Rinului, a fost puternic poluată de la suprafaţă.
Ca măsuri de reducere a poluării apei din fosa renaniană se pot
cita: reducerea poluării industriale şi menajere prin retehnologizarea
 160
statiilor de epurare şi construirea altora noi; o mai judicioasă folosire

a fost pompată în Rin şi apoi regenerată din apa fostelor canale

navigabile declasate...
Odată provocată contaminarea, acţiunile de remediere care pot
fi luate se referă la: 1 -găsirea şi eliminarea sursei de poluare; 2 -impie-
dicarea răspândirii poluării; 3- restaurarea calităţii apei contaminate.
Izolarea ermetică a sursei de poluare de la suprafaţă (contai-
nerizare adecvată) este o cale de prevenire a unor accidente ulterioa­
re. Exeavarea terenului contaminat, tratarea şi reînlocuirea sa este o
altă cale de remediere. Depozitele abandonate pot fi acoperite cu
materiale plastice, argiloase sau bentonită pentru a limita antrenarea
poluanţilor datorită apelor de ploaie.
Restaurarea / refacerea unui acvifer afectat de poluare necesi-
rK

tă folosirea unor metode mixte adaptate diferitelor situaţii. In cazul în

care un canal deschis cu ape reziduale ameninţă cu deversarea în aval
şi contaminarea terenului învecinat, se poate amenaja în zona peri­
clitată un canal colector al scurgerilor, ceea ce va reduce eroziunea la
suprafaţă şi expansiunea în adâncime.
în alte cazuri este posibilă amenajarea unor puţuri de extracţie
/ de interceptare în amonte şi în aval, prin extracţia apei subterane
poluate, tratarea ei la suprafaţă (de ex. în bioreactoare) şi introducerea
în ecosisteme de suprafaţă sau reinjectarea în freatic, se poate realiza
săderea nivelului de poluare sau încetinirea avansării norului poluant.
O altă metodă este implantarea unor pereţi impermeabili - de
pildă din material de umplutură şi bentonită hidratată - care pot
ajunge până la 30 m adâncime.Ele pot să închidă complet zona afec­
tată de poluare sau parţial, în amonte şi aval de zona poluată, pe
direcţia de scurgere a apei subterane.
O mobilizare a apei subterane poluate poate fi realizată prin
folosirea concomitentă a unor pompe de extracţie şi injectare.Apa
poluată este extrasă de la periferia zonei contaminate, după tratare la
* ^
suprafaţă fiind injectată în centrul terenului contaminat. In acest mod
se realizează o spălare dirijată a acviferului şi, probabil, o activizare a
biodegradării naturale.
Alteori, în cazul poluării cu hidrocarburi, se practică amena­
jarea unor puţuri de extracţie în care se introduc pompe aspiratoare
 161

submersibile care absorb pelicula de petrol etc. de deasupra pânzei

freatice, o trimit la suprafaţă unde are ioc un proces de separare iar
apa poate fi folosită la suprafaţă sau reinjectată...
în cazul poluării agricole cu nitraţi şi nitriţi a pânzei freatice,
alimentarea cu apă a oamenilor din localităţile rurale din fântânile
proprii este practic compromisă. Deşi dizolvarea acestor săruri nu
modifică evident parametrii organoleptici, consecinţele se acumu­
lează treptat ducând la boii grave ale tubului digestiv şi intoxicaţii,
respectiv cancere şi anemii uneori mortale, periculoase în special
pentru copii şi
în scopul decontaminării apelor freatice bogate în azotaţi s-au
experimentat mai multe procedee. Principiul unui astfel de procedeu
este: o parte din apa brută pompată din foraj trece printr-un reactor cu
nn" amestec denitrifiant", iar apoi se întoarce prin sol şi prin subsol
spre foraj. Se realizează astfel un circuit strat -* reactor sol -> strat
din care se preia o parte din apa recircuîată. Diluarea care are îoe prin
amestecarea aportului de apă brută, din stratul acvifer cu apele
recirculate, după trecerea prin mediul denitrifiant, conduce Ia un
conţinut acceptabil, care se încadrează în normele pentru apă potabilă.

reactor dcnitrificat
(paie tocate + nisip de plajă)

te re n d e filtrare

\ *î V * i * 1 * 1• “ f *
-------- -- .

,. ' • « ♦ . . « . ‘ . *. ,

pompa forajului Fig.38

( din: Techniques, Sciences, Methodes,nr.4/1988)

 162

Experimentările s-au efectuat la Messac, în pânza aluvionară a

râului La Viiaine (în apropierea oraşului Rennes, Franţa) în anii1984-
1985, conţinutul în azotaţi al forajului a fost micşorat cu 10-20 mg/l
faţă de acela din pânza freatică. între timp tehnologia s-a perfecţionat.
Procedeele de denitrificare existente pot fi grupate în : l-pro­
cedee fizico - chimice ( schimbul ionic, osmoza inversă, electroliza) şi
2- biologice (heterotrofe, în care bacteriile nu pot să se dezvolte într-
un mediu strict mineral, fiind necesar un aport de substrat organic şi
autotrofe, în care bacteriile obţin carbonul şi energia de care au
nevoie din oxidarea unor substanţe minerale). SOGEA a pus la punct
un procedeu de denitrificare bazat pe o suşă hacteriană denitrifiantă şi
pe utilizarea acesteia într-un reactor care permite eliminarea continuă
abiomasei excedentare.

axot aer dispozitiv de spălare

nămol in acces
Fig. 39 Reactor de
apă denitrificaui
denitrificare biolo­
gică cu spălare con­
material granula
tinuă transportor pneumatic
(din: T echniques,Sci­ diluzor
ences, Methodes,nr.4 apă de tratat

1988, pag.243-246). etanol

acr acid fosfonc

a/.oi nămol in exces apă de spătare rcactor cu spălare continuă

0) ■ aerare )
3 • filtrare pe cârbu ne acii\
^11 d e z in fe c ţic _____;

r r rk d e z m lc c ta n t
fip p

: r-jrr^-apâ dc traiai apă spre reţeaua

/ I
ctanol de distribui ic
acid fosloric
aer de apă dc
spălare spăiare
 163

Dacă analizăm domeniul subteran din punct de vedere

ecologic constatăm că freatonul este puternic interconectat mai ales
cu ecosistemele acvatice de la suprafaţă prin intermediul hiporeicului
unde biocenoza cuprinde trei tipuri de organisme:stigoxene- care vin
accidental din apele de la suprafaţă; stigofile- care migrează spre pro­
funzime când condiţiile de la suprafaţă sunt nefavorabile şi stigo-
b tonţii- care trăiesc permanent în hiporeic (cf. Botoşăneanu în "Stygo-
fauna mundi", Leiden,1986).
Hiporeicui şi vieţuitoarele sale ar trebui mai bine studiate căci
ele constituie o zonă de ecoton cu rol protector între apele de supra­
faţă poluate şi cele ale freaticului. Rolul lor este asemănător - deşi mai
puţin eficient - ca al vegetaţiei literale a bălţilor şi lacurilor.
Poluarea acvifereîor este tot atât de complexă ca a apelor de
suprafaţă, dar fiindcă procesul de autopurificare este mult mai lent şi
mai puţin eficient, iar fluxul gravitaţional al poluanţilor este aproape
continuu, metodele de intervenţie umană trebuie să ţină cont de acest
specific şi să fie adecvate poluantului.
Am prezentat deja câţiva poluanţi mai comuni (substanţe
organice, nitraţi, nitriţi, fosfaţi petrol) şi urmează alte exemple cu po­
luanţi mai periculoşi şi metodele experimentate pentru îndepărtarea
lor.
In S.U.A., Dhroov M. Shivjiani şi colaboratorii (1994) au
testat o tehnologie complexă de tratare a freaticului contaminat cu
cetone (provenite de la o fabrică de prelucrare a argintului din
Florida). Linia tehnologică - Anexa 1, în original - prezintă şi un
biorectar în 4 faze, eficienţa reducerii diferiţilor poluanţi fiind foarte
bună. A

In Germania a fost iniţiată tehnologia UVB (Vacum Vaporizor

Well), care până în anul 1992 a fost deja aplicată în 75 locuri conta­
minate din Germania şi 2 din S.U.A.(cf. Borchert şi Sick,1992). Polu­
area în aceste site-nú a fost cu hidrocarburi clorinate, pesticide triazi-
nice, gazolină, combustibil diesel...
Heerling (1992) prezintă şi el tehnologia UVB folosită în Ger­
mania pentru decontaminarea apei subterane. Poluanţii urmăriţi au
fost hidrocarburile clorinate volatile, pesticidele triazinice, nitraţii,
metalele grele dizolvate etc. S-a folosit metoda bioremedierii "in.
 164
situ” în două variante: considerându-se acviferul ca bioreactor şi
introducându-se un reactor special în foraj . în primul caz, se plasează
în freatic sau în zona saturată nutrienţi sau acceptori de electroni
formându-se două faze circulante: gaz şi lichid. în cazul unor poluanţi
(BTEX-fenolul) a fost necesară pomparea de aer... (Fig.40).
A c tiv o to d C o rb o n F ille r D lo w o r A m b ie n t Air

O ff A ir M o n ito rin g W ells

Soil Air Flow C e m o n l Cop

G ro u t

U n s a lu ra te d Zone
N o g n tiv o P rcsstiro
B o n to n ilc Scof

W o r k i n g G W Level

C a p illa ry Z o n e

S trip p in g Z o n e

Scroon GW
ArliCicio! Peck
C irculation
B o n to n ito S col

S a tu ra te d Zone

A r tific ia l Pock

Ragaini şi colaboratorii (1992) din S.U.A., folosesc filtre mi-

crobiene "in situ" pentru reducerea unor contaminanţi organici de
tipul tricloretilenei din freatic. Bioremediatorul, Methylosinus tricho-
sporirm se poate găsi din sedimentele marine sau în soluri.S-a consta­
tat o cerere mare de metan sau metanol ca sursă de C, pentru a produ­
ce enzima metan monoigenasa, care degradează şi poluantul ( şi cloro-
formul).Mueller şi colaboratorii (1992) au obţinut eficienţe de epura­
re de până la 77,2 % în cazul HAP, de 67,4 % la contaminanţii hetero-
ciclici şi 24,1 % la pentaclorfenoli.
Metode de biorestaurare "in situ" a apei subterane s-au apli-
 165

10.5. Bioremedierea solarilor poluate/contaminate

Bioremedierea- aşa după cum am mai văzut - este o procedură
care foloseşte componentele naturale sau culturi de microorganisme
aduse din laborator, pentru refacerea calităţii iniţiale a unor soluri po­
luate sau contaminate. Procesele fiziologice implicate sunt complexe,
ele contribuind Ia biodegradarea. detoxifierea. neutralizarea, compos­
tarea etc. a poluanţilor.
Biodegradarea poate fi definită ca o reacţie biologică de redu­
cere a complexităţii moleculelor organice, reducere ce poate merge
până la completa mineralizare cu transformare în compuşi simpli
(dioxid de carbon, apă, amoniac, fosfaţi, sulfaţi...).Adesea, biode­
gradarea nu merge până la mineralizare,se opreşte la moleculele orga­
nice, din care unele chiar mai periculoase pentru mediu.
Detoxifierea este cea mai importantă etapă în procesul de bio-
remediere. Ea se referă la anumite schimbări ale unei molecule biolo­
gic active, prin care aceasta devine mai puţin nocivă pentru speciile
sensibile (animale, plante, microorganisme şi om). După detoxifiere
metabolitul care rezultă poate urma căi diferite:este excretat în mediu;
intră în una din marile căi /cicluri metabolice; prin alte reacţii este mi­
neralizat complet...
După Ghinea (2000), în Cursul de Ecotoxicologie şi Bioreme-
diere, în cazul pesticidelor procesele de detoxifware pot fi de mai
multe feluri:
a. hidroliza- adică ruperea moleculei iniţiale prin adiţia unei molecule
de apă, de pildă în cazul insecticidului malation,a erbici-
cidelor ureice...;
b. hidroxilarea- adiţia unei grupări OH la moleculă, care reduce toxi­
citatea;
c. dehaiogenarea- pierderea halogenilor ( la erbicidul dalapon, lindan);
d. demetilarea şi desalchilarea-procese de eliminare a grupărilor CH^
CH2 CH3, prin care erbicidele ureice şi cele triazinice
sunt parţial detoxificate;
e. metilarea- reacţie inversă, prin care se poate detoxifiaparationul...;
f. reducerea grupării nitro;
g. dezaminarea- eliminarea unei grupări NH2, ca în cazul erbiciduiui
metamitron;
 166
h. ruperea punţilor eterice;
i. transformarea nitrililor în amidă;
— ■'» — ............ .... ,. i I», i.. .„ ■■..... ■.■ .T<■«.,+, ■>■ » i m

j • conjugarea- cuplarea moleculei toxice cu un produs natural, cu za-

haruri sau cu glutationul la animale...
Cinetica procesului de descompunere este apreciată prin canti­
tatea produsului descompus la diferite intervale de timp... Microorga­
nismele pot degrada atât substanţele organice libere în soluţia solului,
cât şi pe cele adsorbite pe particulele de sol.
Calea metabolică sau cometabolică. prin care este eliminat un
anume produs toxic ajuns în sol depinde adesea de concentraţii, dar şi
de numeroşi factori de mediu. Dintre factorii âbiotici cu impact major
asupra biodegradării se enumera temperatura,umiditatea,pH-ul, salini-
zarea şi presiunea osmotică. Factorii de nutriţie sunt şi ei importanţi,
atât calitativ,cât şi în ceea ce pri veşte concentraţia substraturilor nutri­
tive.
Baza proceselor cometabolice o conferă specificitatea relativă
a enzimelor pentru un substrat, capacitatea enzimelor de a degrada
mai multe substrate apropiate ca structură. De pildă, bacteriile metilo-
trofe crescând pe metan,metanol, formiat, produc metanmonooxigena-
ză, care descompune numeroase insecticide organoclorurate...
In cele mai multe cazuri substraturile nutritive sunt complexe
şi procesele de biodegradare necesită participarea mai multor specii/
populaţii de microorganisme între care se pot stabili diferite tipuri de
reiaţii ( am văzut deja grupurile de microorganisme participante la
metanogeneză şi relaţiile dintre ele, respectiv produsele activităţii lor).
Sinergismul. de pildă, în cazul populaţiilor de Arthrobacter şi
Streptomyces care împreună mineralizează diazinonul până la C 0 2 sau
amestecul de Pseudomonas şi Arthrobacter care numai împreună
reuşesc să degradeze erbicidul Silvex.
Pe de altă parte.prădătorismul / predarea este un alt tip de rela­
ţie, de data aceasta antagonistă, prin care unele bacterii folositoare
sunt lizate/consumate de virusuri numite bacteriofagi sau de protozoa-
re. Astfel, eficienta bioremedierii scade.
•* î

Relaţiile cu plantele superioare, respectiv cu rădăcinile lor, cu

ectocrinele lor, pot influenţa pozitiv sau negativ activitatea microorga­
nismelor. în rizosferă sunt descompuşi mai activ detergenţii şi hidro­
carburile policiclice aromatice (HPA)...
 167
O problemă deosebită o ridică poluarea cu nitraţi şi nitriţi a
soiurilor şi a freaticului, care ajung apoi, prin fântâni şi puţuri de
extracţie, în apa "potabilă" folosită în mediul rural, îmbolnăvind grav
mai ales bătrânii şi copii (după cum am. văzut în capitolul anterior).
în principiu, ionul nitrat provenit, de exemplu din îngrăşămin-
tele azotate administrate, nu migrează direct în apa freatică. în mare
parte el este asimilat de către plante şi bacteriile solului. Aceste orga­
nisme fixează ionii de amoniu sub formă organică, ca acizi aminaţi,
proteine etc. Apoi, după un interval de timp mai lung sau mai scurt
(care poate fi chiar mai mare de 1 0 ani), această materie organică este
remineralizată eliberându-se din nou nitraţi, care de data aceasta riscă
să migreze
A
spre profunzimea
^
solului...
^

In absenţa oxigenului bacterii din genurile Pseudomonas, Azo-

spirillum, Bacillus, Paracoccus au capacitatea de a utiliza pentru
respiraţie oxigenul conţinut în ionii de nitrat,reducându-i la azot gazos
Acest proces de denitrificare este foarte răspândit în natură şi
contribuie la păstorea constantă a concentraţiei azotului din atmosfe­
ră (circa 80 %).
Practicile de bioremediere sunt relativ recente. Ele au început
să atragă atenţia cu ocazia mareei negre produse de vasul Exxon
Valdez în 1989, când s-au pulverizat pe ţărmurile infectate şi pe apă,
fertilizatori şi bacterii consumatoare de petrol. Natura poluată s-a
refăcut după scurgerea unui an, ceea ce în acest domeniu, se consideră
o victorie ( poluarea cu petrol şi combaterea ei a fost deja sumar
analizată într-un capitol separat).
în S.U.A.,de pildă, unde s-au înregistrat în 1991 peste 30.000
de locuri poluate, industria produselor de bioremediere a luat un avânt
deosebit. Numeroase mari companii, de ex Du Pont, şi-au construit
propriile unităţi de bioremediere. Există şi companii independente
care se ocupă cu producerea de microorganisme utile şi servicii de
bioremediere prin colectarea din întreaga lume a peste 50 de suşe bac­
teriene care degradează petrolul, alegându-se cele mai eficiente...
După cum constatăm bioremedierea controlată, efectuată de
om, se bazează pe "patente" ale naturii. Peste tot în mediul înconjură­
tor are loc un proces natural de autopurificare. în care sunt implicate
procese fizice, chimice şi biologice, deci la care iau parte anumite
componente ale biocenozelor sau produsele lor eliminate în mediu.
 168
Astfel, moleculele de bifenilpoliclorinaţi (PCB), pot fi simpli­
ficate cu ajutorul unor bacterii consumatoare de clor (cloruri) în con­
diţii anaerobe, care apoi intră sub acţiunea unor bacterii aerobe, care
în prezenţa unei hrane adecvate, disociază şi moleculele de PCB-uri,
Ca produse finale rezultă o biomasă bacteriană, C 0 2 şi apă. Metoda a
fost elaborată de D.AAbramowicz, şeful unui Laborator de Bioreme-
diere din S.U.A.Astfel de bacterii anaerobe pot fi găsite în nămolul de
pe fundul râurilor (cf. Popular Science,iulie 1992,pag.72).
Dată fiind marea diversitate a poluanţilor care acţionează la
nivelul solurilor, cercetarea ştiinţifică este obligatorie pentru diferitele
tipuri, pentru a se găsi soluţiile adecvate. De pildă, în cazul unor sol­
venţi şi degreasatori folosiţi în industrie (TCE), care sunt neglijent
deversaţi pe soluri, RJ.Colley a pus la punct o tehnică de degradare
aerobă în care bacteriile sunt ajutate cu un inductor, respectiv metanul
care stimulează producerea de enzime de către bacterii.
Glaser şi colaboratorii (1994) au experimentat cu ciupercile
degradatoare de Iignină Phanerochaete chrysosporium şi P. sordida
pentru bioremedierea solurilor contaminate cu pentaclorfenoli - sub
stanţe conservante folosite în industria lemnului - reuşind o reducere
a poluantului, de 90 % după 42 zile, la concentraţii iniţiale de 600 -
1000 mg/kg sol. La concentraţii mai mari a poluantului eficienţa de
bioepurare
/%
a scăzut la 70 %.
Intr-un alt caz, folosindu-se metoda bioventilării în cazul unui
sol contaminat cu fenantren (hidrocarbură), de pe un aerodrom aban­
donat de ruşi, lângă Budapesta, eficienţa biodegradării t fost după 104
zile de numai 25-38 %.
Seech şi Marvan (1992) au cercetat,în Canada, folosirea suşei
bacteriene izolate din teren Pseudomonas resinovorans pentru degra­
darea unor fenoli clorinaţi (PCP-.pentaclorfenoli), reuşind reducerea
de la 680 mg/kg sol la 6 mg/kg sol după 207 zile !
In Norvegia, Eikum şi colaboratorii (1992) au procedat la de­
contaminarea solului poluat cu hidrocarburi aromatice policiclice
(HAP) prin metoda compostării.
Majid A.Dósani şi colaboratorii (1992), folosind metoda
bioreactorului au reuşit reducerea cu 82,2 % , după 9 săptămâni, a
HAP. Ei au constatat că 17 suşe de microorganisme au fost capabile
să biodegradeze poluantul (ex. Pseudomonas fluorescms, P.stutzeri,
 189
au dominat). S-au inoculat şi alte suşe şi s-au adăugat nutrienţi: azot
amoniacal şi surse de fosfor.
Bryniok şi colaboratorii (1992), în Germania,, au introdus sus­
pensii de sol contaminat cu HAP în reactoare aerate şi în care s-au
adăugat şi solvenţi organici pentru grăbirea activităţii de biodegradare.
Aceste câteva exemple arată interesul specialiştilor din ţările
puternic dezvoltate pentru aplicarea biotehnologiilor în domeniul
decontaminării solurilor (şi nu num ai!). Desigur, tehnologiile- implică
importante investiţii în tehnică şi specializare.
Tehnologii de decontaminare a solurilor în cazurile de
de poluare cu produse petroliere
Ţinând cont de actualitatea poluării diferitelor medii naturale
cu produse petroliere-, am prezentat deja un subcapitol privind reme­
dierea acvaticului poluat cu aceste tipuri de produse.
In cazul solurilor, variantele de remediere folosite în prezent
merg de la simpla excavare a terenului (solului) îmbibat cu produse
petroliere şi evacvuarea sa, până la tehnici mai sofisticate cum ar
bioremedierea in situ.
Tehnicile ex situ presupun excavarea, evacuarea şi
rea sau tratarea la anumite distanţe de locul contaminat. Se practică
mai multe proceduri: depozitarea în gropi de deşeuri -poluarea fiind
transferată în alt loc; bioremedierea ex situ - prin cultivare sau
compostare după împrăştiere pe un strat impermeabil, amestecare cu
nămoluri fertilizante ...; vitrificarea -amestecat cai aditivi şi introdus
într-un cuptor de sticlă, la 2Q00°C; incinerarea, desorbţia termică,
care îndepărtează componenţii volatili şi semi-volatili; oxidarea
catalitică la temperatură joasă în prezenţa unui catalizator.,.
Tehnicile aplicate in situ, adică la locul poluării, pot fi şi ele
acoperirea solului; folosirea unor bariere separatoare
(planşe din oţel, pereţi din beton/ bentonită, căptuşeli din polietilenă
de mare densitate -HDPE, bariere orizontale din ciment, polimeri,
silicâţi.,.); bioremedierea:; aerisirea solului,,,
M. Toii, din cadrul Institutului de Cercetări pentru Pedologie
şi Agrochimie, referindu-se la poluarea solurilor cu reziduuri de petrol
şi apă sărată, propune ca măsuri de ameliorare: lucrări agropedo-
ameliorative propriu-zise ( cu calcar, gips, prin spălarea solurilor,
afânarea adâncă, omogenizarea profilului de sol, aportul de material
 170
fin pământos, fertilizarea ameliorativă); lucrări de drenaj de suprafa­
ţă / de evacuare a excesului de apă (şanţuri şi rigole, drena.]
cârtiţă...); lucrări de tehnologie culturală cu sol ameliorativ ( folo-
sindu-se culturi tolerante şi ameliorative); lucrări pentru recuperarea
terenurilor degradate ( radicale, diluţia pe orizontală, îngroparea,
arderea, spălarea cu solvenţi); măsuri biologice pentru combaterea
poluării ( aplicarea de composturi cu biopreparate după tehnologia
I.C.P
10.6. Refacerea tufărişurilor
Tufărişul este un tip de ecosistem în care rolul principal revine
arbuştilor - plante lemnoase cu înălţimea de până la 8 m şi la care din
rădăcină pornesc multe tulpini relativ subţiri. în afară de arbuşti,în tu­
făriş se întâlnesc plante ierboase, ciuperci, insecte, reptile, păsări, ma­
mifere mici (iepuri, şoareci) care formează o biocenoză caracteristică.
Printre acestea pot apărea accidental şi câţiva arbori.
Tufărişurile măresc biodiversitatea teritoriului, sporind numă­
rul de organisme, de comunităţi de organisme şi modifică favorabil
mediul de viaţă, îmbunătăţind clima şi ferind solurile de eroziune. Ele
înfrumuseţează peisajul şi îl diversifică.
în cazurile unor soluri în pantă, cultivate pe parcele mici, pre­
zenţa unor benzi despărţitoare de tufărişuri contribuie la reţinerea apei
după ploi torenţiale, la absorbţia radiculară a unor pesticide folosite în
exces şi ca habitat predilect pentru unii paraziţi care ocolesc astfel
culturile.
Din păcate, agricultura socialistă a creat CAP-urile şi IAS-
urile care, prin comasarea terenurilor provenite de la ţărani, a desfiin­
ţat aceste benzi de tufărişuri. în prezent, agricultura a fost din nou fă­
râmiţată prin aplicarea reîmproprietăririi ţăranilor şi este o bună
ocazie a "reînfîiţării" acestora, în paralel cu formarea unor asociaţii de
cultivatori de terenuri.
Dr. N. Doniţă consideră că în acţiunea de reînfiinţare şi extin­
dere a tufărişurilor trebuie să se pornească de la asociaţiile naturale şi
de la răspândirea lor în ţară, în funcţie de climă şi soluri. Şi profeso­
rul Dan Manoleli - reputat ecolog de la Universitatea din Bucureşti,
susţine importanţa salvării, refacerii şi conservării tufărişurilor.
Manolelii susţine că nu este vorba de o simplă plantare şi că
speciile trebuie alese şi în funcţie de rolul pe care urmează să-l
 ?1

: de pildă pentru umbrire, para-vânt, camuflarea

lor, refacerea peisajelor, întinerirea asociaţiilor, fixarea solurilor, baraj
în faţa poluării etc.
O altă problemă este amplasarea, adeseori localizarea este im­
pusă de prezenţa altor tipuri de ecosisteme mai importante pentru om
sau a altor tipuri de amenajări antropice. Profesor Cristina Muică folo­
seşte termenul de mediu critic unde s-ar putea instala spontan tufări­
şurile: versanţi stâncoşi cu sol slab dezvoltat; în condiţii climatice cu
deficit termic; pe locul pădurilor defrişate; pe terenurile utilizate ca
păşuni; pe terenuri afectate de pornituri recente, pajişti, livezi, terenuri
cultivate abandonate...
Compoziţia specifică a asociaţiilor poate fi şi ea aleasă în
funcţie de scopul propus: producţia complementară de fructe, calitatea
ră a anumitor specii; producţia de lemn; rolul de adăpost
faună; proprietăţile medicinale ale unor plante sau toxicitatea altora;
capacitatea unor plante de a fixa azotul; calităţile "agresive" care le
fac obstacole greu de trecut; rezistenţa slabă la unele boli; calitatea or­
namentală. ..
Numai şi din această înşiruire rezultă complexitatea procede­
ului de refacere a tufărişurilor dar şi rolurile potenţiale pe care le pot
îndeplini: 1 . ameliorarea producţiei agricole; 2 . protejarea construcţi­
ilor împotriva vântului şi a frigului; 3. lupta împotriva eroziunii;
4.menţinerea unui echilibru între speciile de animale; 5. dezvoltarea
vânatului; 6 . producţia anexă ; 7. refacerea peisajului turistic... (amă­
nunte în Marton şi losip-Moţ, 1997).
Prof. dr. Marin Andrei se referă şi el la tufărişurile (fruticetim)
- prelungiri de dimensiuni reduse ale lizierei pădurilor - cu următoare­
le funcţii: 1 . de protecţie (combaterea eroziunii solurilor, prevenirea
alunecărilor de teren, protecţia izvoarelor, apelor minerale, lacurilor
de acumulare, prevenirea colmatării...); 2 . funcţia de a primi, de a
prelucra, de a fixa şi de a ceda mediului extern substanţă şi energie; 3.
capacitatea de a acumula biomasă (vegetală şi animală) şi de a trans­
forma energia solară în energie chimică potenţială; 4. funcţia de filtru
biologic absorbant (al pulberilor, gazelor şi vaporilor toxici - prin me-
tabolizarea unora dintre ele şi de ecran viu prin care se produc efecte
de purificare ale atmosferei); 5. sursă de alimentaţie umană, de com­
bustibil si de materiale cu efecte farmacodinamice.
 172
Anca Sîrbu citează principalele specii de arbuşti prezenţi în
mod spontan sau cultivaţi pe haturi: draciîă, cimişir, boz. călin, dâr-
maz, caprifoi, împărăteasă, corn, cătină albă, scoruş de munte, salcâm
mic, salcâm galben, lemnul bobului, bucsău, lemn dulce, umbra
iepurelui, ghimpe, zămoşită, lemn câinesc, ploaie de soare, cruşin,
spinul lui Christos, păducel, cununiţă, porumbar, măcieş, mur de mi*
rişte, zmeur, coacăz, iasmin de grădină, cătină roşie (n.a.~ am preferat
denumirea populară celei latine).
10.7. Refacerea pădurii galerie / aluvionare
Pădurea galerie este un tip de ecosistem pe cale de dispariţie în
Europa.
Se ştie că pădurea aluvionară, tropicală umedă conţine o mare
diversitate de specii. In Guyana franceză,de pildă, pădurea de pe valea
râului Sinamari conţine 995 specii grupate în 384 gemuri, respectiv 95
de familii.
Pădurea aluvionară din zona temperată caldă din valea fluviu­
lui Mississippi (S.U.A.) prezintă o diversitate mai mică, respectiv 60
de specii grupate în 26 familii.
In Europa, rămăşiţele pădurilor galerii ale Rinului (Franţa),
într-un climat temperat, rece, conţin 51 de specii grupate în 2 1 familii.
Specialiştii consideră că aceste ecosisteme situate în albiile inundabile
ale fluviilor Europei, prezintă o mare diversitate comparativ cu pădu­
rile de pe zonele neinundabile.
Schnitzler-Lenoble şi Carbiener (în La Recherche,nr.255,iunie
1993,vol.24,p.694) recunosc impresionanta diversitate a speciilor
lemnoase (24 de arbori), la care se adaugă trei liane şi 24 specii de ar­
buşti.
Cauzele dispariţiei acestor păduri şi a numeroase specii com­
ponente sunt multiple: îndiguirile începute în anii 1800, continuate în
secolul trecut; defrişările; silvicultura aşa-zisă "raţională"; poluarea
atmosferei şi a fluviilor.
Rolul ecologic este deosebit de important: fixarea aluviunilor;
reducerea frontului de inundaţie, încetinirea vitezei apei, reţinerea şi
filtrarea mecanică şi biologică a apei; contribuţia la realimentarea
apei freatice cu apă de calitate bună; influenţarea climei locale şi con­
tribuţia la epurarea atmosferei; valorificarea eficientă a nutrienţilor
din apă şi solul aluvionar; reţinerea şi/sau metabolizarea unor poluanţi.
 173
Pădurea galerie (fr, ripisylve) funcţionează gratuit, acolo unde
mai există, folosind ca "materii prime" carbonul din resturile vegetale
proprii sau antrenate la vale de apele de şiroire, care aduc şi nitraţii
necesari bacteriilor (Pseudomonas, Thiobaciltus...) pentru transforma­
rea în biomasă proprie şi energie, rezultând azotul molecular.
Acest proces biologic se realizează în albia râului, unde solul
este îmbibat cu apă, adesea inundat săptămâni şi luni, deci există
condiţii de anaerobioză (lipsă de oxigen) care favorizează bacteriile.
Pinay şi Descamps, ecologi la CNRS- Touiose, susţin că 30 m de
pădure pe malul râului Garonne, ar asigura reducerea la limita
detectibilităţii a nitraţii or din acviferul aluvionar. în S.U.A, spe­
cialiştii consideră că aportul de nitraţi în apa subterană se poate
reduce cu 90% dacă traseul apelor de scurgere ar trece printr-o pădure
galerie cu o lăţime de 19 m !
Ca urmare, autorităţile germane au alocat în 1988 un buget de
600 milioane de mărci pentru restaurarea mediului aluvionar renanian.
La Rastatt, WWF-ul a creat Institutul pentru Câmpii Aluvionare. Pe
valea Rinului,în Germania şi Franţa s-au creat în perioada 1989-1992
şase rezervaţii naturale, relativ mici, între 60 şi 400 ha. Aceste spaţii
au un statut de "rezervaţii dirijate", căci se urmăreşte să ii se dea un
aspect şi un conţinut specific asemănător cu pădurea galerie originală.
în ţara noastră mai există ici-colo păduri aluvionare "încas­
trate" între diguri ( vezi cazul râului Bega la intrarea în Timişoara) şi
adeseori aceste râuri au fost canalizate/artificializate. în alte părţi,cum
ar fi fosta baltă a Brăilei, dintre braţele Dunării, â fost asanată si tfâns-
formatăP\ în teren agricol. O mare greşală
'
ecologică !
In prezent asistăm la inundaţii masive pe tot cursul inferior al
Dunării , inclusiv în zona artificializată, ceea ce ne întăreşte convin­
gerea că multe amenajări hidrotehnice au fost făcute de ingineri iară
să ţină cont de principiile ecologice şi sfaturile ecologilor, pe care nici
măcar nu le-au cerut în faza de proiect şi execuţie î
Problema este însă mult mai complexă şi întrucât, inundaţiile
sunt evenimente accidentale care modifică mult mediul înconjurător şi
necesită măsuri variate de remediere , inclusiv prin tehnici bio- şi
ecologice, iar ţara noastră a fost cea mai afectată, vom mai reveni
asupra prevenirii si combaterii efectelor inundaţiilor.
 174
Aspecte din zona mlăştinoasă refăcută şi protejată
din Germania

»Hi»“*K;.. ,
v;p> •- .S>■>$;•••;
;s •
* »£•«.&.* «.L. _ < <
. ».

Wurzacher protecţa naturii,

Ried este numele acordată de Consiliul
celui mai mare Europei. în zona
complex de mlaştină mocirloasă de stuf si
oligotrofă din Europa papură au supravieţuit
Centrală. Pentru specii de plante şi
bogăţia şi varietatea animale rare. Găsind
sa exemplară, acest aici hrană din
ţinut a fost distins în abundentă,
l ' berzele se
anul 1989 cu reîtorc în fiecare an.
Diploma pentru
 175

10 8. . Refacerea unor zone umede / mlăştinoase

Zonele umede sunt tipuri de ecosisteme cu o mare bogăţie în
specii şi indivizi, datorită existenţei habitatelor terestre şi acvatice şi a
variaţiei factorilor ecologici din aceste biotopuri. Importanţa lor ca re­
zervoare de specii a fost recunoscută de forurile internaţionale care au
emis legi de protecţie şi conservare a lor. Astfel, chiar Rezervaţia Bio­
sferei Delta Dunării, are în structura sa numeroase ecosisteme umede
şi mlăştinoase.
în multe locuri, zonele umede şi mlaştinile (deosebirile dintre
ele sunt relative şi se referă la cantitatea de apă ), se interpun Intre
sursele de poluare şi lacuri sau râuri/fluvii, contribuind la denitrificare
şi defosfatare, deci prevenind eutrofizarea şi poluarea acestor tipări de
ecosisteme acvatice.
Pe de altă parte, mlaştinile formate în zoneie de meandre ale
râurilor şi fluviilor constituie zone tampon care reţin şi încetinesc vii­
turile. Iată că şi aceste tipuri de ecosisteme pot contribui la prevenirea
inundaţiilor!
•?/V
In secolele trecute, în paralel cu lucrările hidrotehnice având
menirea să facă Rinul, Dunărea şi alte ape curgătoare (ex. Canalul
Bega) navigabile,s-a procedat la lucrări de tăiere a meandrelor,îndrep­
tarea şi adâncirea albiilor, amenajarea malurilor etc. Astfel, s-au pier­
dut definitiv suprafeţe importante de zone umede şi mlăştinoase. Ca
urmare, la debite mari, viteza de scurgere creşte, presiunea asupra di­
gurilor face spărturi iar ,îo final, se produc inundaţii,uneori catastrofa­
le. Dacă albiile majore nu ar fi fost transformate, dacă pădurile galerie
ar fi fost păstrate,dacă zonele umede şi mlăştinoase nu ar fi fost asana­
te, şi nu s-ar fi construit localităţi în imediata zonă de risc, azi nu am.
fi avut probleme sociale cauzate de inundaţia Dunării.
In alte cazuri, pentru a câştiga terenuri agricole, s-a procedat la
drenarea şi asanarea terenurilor joase, mlăştinoase. Un exemplu tipic
este cel al zonei din sudul lacului Balaton, din Ungaria. Aici râul Zala
forma la intrarea în lac o deltă, o zonă mlăştinoasă extrem de bogată
în vegetaţie şi faună tipică. Ea constituia o zonă tampon în faţa poluă­
rii menajere (apoi şi a celei industriale şi agricole) a lacului - cunoscut
pentru importanţa s-a turistică, balneară şi pisciolă.
 176
Asanarea zonei şi dispariţia ecosistemelor umede şi mlăşti­
noase a dus la eutrofizarea şi poluarea, la început a sudului lacului
Balaton, apoi a întregului lac, cu consecinţe negative asupra pescuitu­
lui , acvaculturii (s-a iniţiat creşterea intensivă pentru export a ţipari-
lor) şi a turismului...
Ca urmare, cu sprijin financiar străin (japonez etc.) s-au iniţiat
programe de reabilitare pe termen lung a calităţii apei lacului, care au
inclus şi refacerea zonei mlăştinoase de la sudul lacului Balaton (pag.
/*s

138). In prezent rezultatele pozitive au dovedit justeţea specialiştilor.

Trebuie să menţionez că pe malul lacului funcţionează un
renumit Institut de Cercetări a Lacului Balaton,ecologii de aici contri­
buind activ ia realizarea acestor proiecte.Personal am vizitat zona la
jumătatea perioadei,în anii 1993 şi 1994 constatând umplerea con­
tinuă a mlaştinii şi efectele benefice asupra calităţii apei lacului:
reducerea încărcării minerale, organice şi a poluanţilor, reducerea
mortalităţii 1a peşti şi tipări, limpezirea apei, bunul mers al turismului
etc. Revenirea mea peste alţi 7 ani a dus la constatări şi mai îmbu­
curătoare - ca specialist ecolog şi turist.
Astfel de acţiuni - de refacere a unor zone mlăştinoase- s-au
iniţiat şi în Germania, Aici s-au refăcut în albiile părăsite ale Rinului
peste 1 0 . 0 0 0 de ha de mlaştină cu scopul de a fi refugii pentru păsări
şi alte animale. S-a permis şi o activitate moderată de vizitare, pescuit
şi vânat pentru a menţine un echilibru în ecosistemul regenerat(p.l32)
Un alt exemplu de refacere a unei vechi zone mlăştinoase este
şi cel din sud-vestul Franţei, respectiv mlaştina de la Qrx, ce se întinde
acum pe 980 ha (cf. Science & Vie,nr.923/1994).
Prin anii 1500-1600 pe locul respectiv "funcţiona" un eco­
sistem natural de mlaştină, care apoi a devenit teren agricol, păşune,
cultură Ade porumb, fabrică de conserve care a poluat zona cu azot şi
fosfat. In 1989 terenul a fost cumpărat de Conservatorul de Litoral şi
WWF, care au început activitatea de "reabilitare" de fapt este vorba de
o reconstrucţie ecologică pe baza datelor istorice.
în prezent aici sunt numeroase probleme de surmontat
Poluarea determină dezvoltarea unilaterală a algelor albastre şi verzi
şi a plantei tropicale Ludwigia urugayensis în detrimentul plantelor de
Leersia oryzoides şi Paspalum paspalodes care constituie hrana
 177
diverselor specii de păsări. Ca urmare, păsările migratoare se "aclima­
tizează" cu greu acestor condiţii...
Specialiştii în epurare au observat marea capacitate a acestor
tipuri de ecosisteme de a se autopurifica. atât în condiţii aerobe (la
suprafaţă), cât mai ales în condiţii anoxice, la adâncime; de a imobili­
za în sedimente anumiţi poluanţi, de a metaboliza - datorită bogăţiei şi
diversităţii biocenozei - alţi poluanţi... şi au propus sisteme de
mlaştini artificiale în scopuri de epurare. Astfel, în S.U.A., o asemea
mlaştină a fost amenajată pentru a epura apeie reziduale organice pro­
venite de la o fermă de vaci (cf. Agricultura! Research, decembrie
1993, pag.20).
In ţara noastră încă mai există vechi albii meandrate ale unor
râuri care "funcţionează" ca bălţi s-au mlaştini, în general abandonate
sau ca depozite de gunoaie,în timp ce râurile au fost canalizate şi îndi-
guite (ex. râul Crasna în nord-vestul ţării). în epoca comunistă predo­
mina politica de asanare a zonelor umede, a mlaştinilor şi bălţilor
pentru a obţine terenuri agricole.După o perioadă de extindere s-a
trecut la o agricultură intensivă, puternic chimizată care a accentuat
poluarea mediului înconjurător.
Din exemplele prezentate până aici rezultă că refacerea unor
tipuri de ecosisteme poate avea loc prin regenerare naturala ;
regenerare naturală "asistată" antropic sau restaurare ecologică.
în primul caz, de pildă o păşune, inundată temporal sau supusă
unui păşunat intensiv, pierzându-şi funcţionalitatea datorită factorilor
naturali sau antropici, îşi poate reveni la stadiul de dinaintea acţiunii
acestor factorii, atât din punctul de vedere al structurii componentelor,
cât şi înA ceea ce priveşte funcţionalitatea.
In al doilea caz, un tip de ecosistem poate fi ajutat de către om,
prin anumite acţiuni, să revină la stadiul iniţial.De pildă,în urma păşu-
natului excesiv, a tasării solului şi a acumulării unor substanţe din de­
jecţii şi urină, după abandonarea păşunii, refacerea naturală -regenera­
rea - poate determina apariţia şi înmulţirea unor specii de plante care
nu erau reprezentative înainte şi care nu au valoare furajeră. în acest
caz, specialiştii recomandă anumite lucrări ameliorative specifice
pajiştilor, în funcţie de caracteristicile soiurilor, altitudine, climat etc.
Aceste activităţi antropice pot determina revenirea paj iştii la structura
specifică iniţială.
 178
In cazul zonei mlăştinoase din sudul lacului Balaton este vorba
de restaurare ecologică, fiindcă tipul de ecosistem a fost între timp
modificat dar, pe baza informaţiilor bioistorice, ştiinţifice s-a revenit
la structura, componenţa şi funcţionalitatea vechiului -de fapt origina­
lului - sistem ecologic. Desigur, aici au fost necesare şi unele
intervenţii inginereşti (adâncirea,taluzarea!dirijarea apei prin canale..).
Ca urmare, se poate vorbi şi de o reconstrucţie ecologică (cel puţin
parţială). Această cheltuială de energie este treptat recuperată prin
faptul că omul profită de funcţionalitatea ecosistemului în scopuri de
epurare, care îi va aduce venituri importante din alte activităţi în
ecosistemele învecinate (Lacul Balaton).
Specialişti de la Institutul Naţional de Hidrologie şi Manage­
ment al Apei, din Bucureşti, propun aplicarea unor ecotehnologii
pentru redresarea sistemelor acvatice din bazinul hidrografic al
râului Argeş.Autorii (Voieu, M.,R-G. şi Voicu M.,C-M.,2005) pornesc
de la analiza problemelor specifice de poluare cu metale şi materiale
organice, identificarea surselor de poluare ...
In cele ce urmează ne vom referi numai la ecotehnicile de
restaurare a functionalitătii ecosistemelor acvatice din bazinul hidro-
....1' ........ ... .............................. . ...y , , . » - . 1 . » .................................................................................................................................. «I,

grafic al râului Argeş propuse:

1 . tratamentul de tip - piramidă;
2 . tehnica unor canale paralele cu albia principală a râului;
3. construirea unor "baterii de bălţi" şi popularea lor cu macrofite în
scopul epurării biologice a apei deviate din râu şi afluenţii săi;
4. construirea/amenajarea de pasaje pentru peştii care migrează în
amonte;
5. lucrări (ex. mici cascade) pentru intensificarea procesului de auto-
purificare:
6 . lucrări care să reducă eroziunea malurilor, mai ales prin plantare de
vegetaţie ierboasă şi lemnoasă;
7. crearea de zone umede artificiale care pot preveni intrarea în râu a
unor
8 . acoperirea completă a canalelor cu plase metalice şi plantarea de
plante ierboase perene (ex. Festuca pratensis, Dactilis glomeraia),
care, prin sistemul radicular să extragă unele substanţe toxice din
apa canalelor;
9. folosirea unor baterii mobile,fixate pe râuri sau lacuri,cu macrofite.
 179
10.9. Reconstrucţia şi construcţia ecologică
Reconstrucţia ecologică implică şi mai mult intervenţia umană
pentru reconstituirea, pe baza legilor naturii şi conform unui proiect
imaginat de om - nu neapărat ingineresc * a unui sistem ecologic,
respectând doar funcţionalitatea şi mai puţin structura şi componenţa
sistemului.
Construcţia ecologică se face - în general - prin mijloace şi
acţiuni tehnice, inginereşti, pe baza unor proiecte care au ca scop refa­
cerea, remedierea ambianţei, a mediului deteriorata unor componente
ale sale, iară a respecta neapărat structura, componenţa şi, uneori, nici
vechea funcţionalitate a sistemului ecologic (mediului / ambianţei).
Ca şi în alte domenii - am amintit deja folosirea generalizată şi
neadecvată a termenului "ecologic" - aceşti termeni propuşi de biologi
şi ecologi sunt înţeleşi diferit în funcţie de profesia fiecăruia. Inginerii
- o parte dintre ei - ţin să acorde epitetul de "ecologic" la multe din
acţiunile lor care nu au nici o legătură cu conţinutul real / ştiinţific al
acestei noţiuni - numai pentru că ecologia este la modă în prezent!
Cu ocazia colocviului "Amenajări hidrotehnice. Forme de con­
servare a naturii" (1995), specialiştii de la Agenţia pentru Protecţia
Mediului Reşiţa, prezintă un set de măsuri care ar contribui la "recon­
strucţia ecologică în perimetrele viitoarelor amenajări hidrotehnice
din judeţul Caraş-Severin",constând în :lucrări de amenajare a terenu­
rilor; lucrări de pregătire şi ameliorare asolurilor; lucrări de împădurire;
lucrări şi acţiuni de protejare a perimetrelor de ameliorare.
Autorii susţin că,în stabilirea şi adoptarea tehnologiilor de re­
construcţie s-a pornit de la specificul ecologic al terenurilor dat de
natura si intensitatea degradării si de aspectul exterior. S-au amenajat
terase, s-a copertat şi fertilizat cu sol vegetal, s-au efectuat gărduieţe
liniare pentru susţinerea teraselor, s-au plantat puieţi în gropi... Sche­
mele de plantare au fost aplicate în funcţie de caracteristicile staţiuni­
lor şi de cerinţele ecologice ale speciilor utilizate, realizându-se un
anumit amestec de specii forestiere.
La alegerea speciilor şi stabilirea compoziţiilor de regenerare
s-au luat în calcul şi speciile instalate pe cale naturală de salcie
căprească, mesteacăn,plop tremurător,carpen, tei, fag, anin, alun, moj-
drean şi altele. Speciile introduse pe cale artificială pe diferite catego­
rii de terenuri au fost: molidul, pinul negru, pinul silvestru, dintre răşi-
 180
noase şi salcâmul, paltinul de munte, frasinul, aninul negru, aninul alb
dintre foiase(cf.Odorescu şi colaboratorii,1995).
Lucrările hidrotehnice sunt o categorie de activităţi antropice
care modifică brutal mediul natural în prima fază, inginerii distrug
câteva tipuri de ecosisteme naturale, agricole şi sociale, pentru a face
loc celor artificiale: lacuri de acumulare, baraje, canale, etc. După ce
au transformat mediul natural se străduiesc să repare ceea ce a mai
rămas din aceste ecosisteme în jurul obiectivelor realizate sau pe par­
cursul funcţionării amenajărilor hidrotehnice. Poluarea are în aceste
cazuri o importanţă minoră sau secundară.
/V

In alte cazuri, de pildă în cele ale exploatărilor miniere,

poluarea prin acumularea depozitelor de steril sub forma iazurilor "de
câmp" etc. este mai importantă prin efectele negative produse decât
transformarea mediului natural.
In cazul concret al lucrărilor miniere de îa Moldova Nouă,
judeţul Caraş - Severin, iată ce propun ca "reconstrucţie ecologică",
Bălu şi Elena Copia (1994):
1 . diminuarea antrenării sterilului de către vânt de pe plaj a uscată ...
prin stropirea şi menţinerea acestora în stare umedă în perioada
fară precipitaţii;
2 . consolidarea şi protecţia împotriva eroziunii eoliene a taluzurilor
prin montarea gărduleţelor în romb, gărduleţelor liniare caseţate cu
fascine;
3. placarea cu pământ vegetal de împrumut, cu grosimea de 15-20
cm, urmată de înierbarea cu plante perene;
4. plantarea cu specii forestiere de talie mică (săleioară, mălin ameri­
can, salcâm, cenuşar, cătină albă, liliac, plop euro-american, scum-
pie) care au exigenţe scăzute faţă de sol şi rezistenţă la uscăciune;
5. interzicerea păşunatului şi tăierilor de arbori de pe tal uzuri.
Autorii consideră c ă " metodele aplicate constituie un adevărat
exemplu de reconstrucţie ecologică, de diminuare şi combatere a unui
proces de poluare antropic ce este amplificat şi de fenomenele natura­
le specifice zonei"
Intr-un alt caz, de amploare şi mai mare, cel privind poluarea
zonei Copşa Mică, comisia guvernamentală alcătuită din numeroşi
specialişti, publică în 1991 rezultatele cercetărilor complexe referitoa­
 181
re la starea mediului din zonă şi avansează următoarele propuneri de
reconstrucţie ecologică::
1 . stoparea cauzelor generatoare de noxe;
2 . asigurarea alimentării cu apă potabilă a populaţiei din zonă din
acumularea Zetea;
3. refacerea peisajului prin lucrări anticorozionale şi de combatere a
alunecărilor;
4. schimbarea categoriilor de folosinţă a terenurilor agricole;
5. împăduriri cu specii adaptate la condiţiile din zonă (salcâm, frasin,
plop, arţar... ,pe circa 1 0 . 0 0 0 ha);
6 . lucrări de refacere a fertilităţii solurilor (amendare, fertilizare,com­
baterea dăunătorilor pe circa 21.875 ha);
7. aprovizionarea populaţiei rezidente, în scopul protejării, cu produse
agroalimentare din zone nepoluate...;
8 . asigurarea de dotări socio-culturale în zonă (spital, dispensar,
şcoli,grădiniţe);
9. modernizarea locuinţelor realizate în anii anteriori...;
1 0 .implementarea în zonă a unui sistem de monitoring integrat...
Aceste măsuri propuse de comisie pentru refacerea zonei
trebuie transpuse în viaţă în paralel cu retehnologizarea
completă a instalaţiilor de la cele două unităti industriale Sometra
S.A. şi Carbosin S.A .!
Acum, la 15 ani de la avansarea acestor complexe măsuri, câte
dintre ele au fost realizate în fapt !? Cum s-a îmbunătăţit calitatea
mediului şi viaţa oamenilor!? Răspunsul este bine cunoscut!
într-o lucrare din 1991, Barbu analizează cauzele complexe ale
uscării bradului şi molidului în ţara noastră. Ele sunt complexe,
naturale / climatice dar şi antropice, datorate poluării atmosferei (vezi
zonele Copşa Mică, Zlatna, Bicaz şi multe alte exemple din ţările
vecine- ex. Munţi i Tatra).
într-un capitol final al cărţii, autorul se ocupă şi de "măsurile
silviculturare si de ameliorare a arboretelor afectate de uscare11.Silvi-
cultor recunoscut pe plan naţional, I. Barbu propune:
1 . pe suprafeţele tăiate ras şi în ochiurile puternic înierbate lucrările
se cer desfăsurate în următoarea succesiune:

- ierbicidare cu Roundup a suprafeţelor puternic înierbate;

 182
- plantarea în vatră a, puieţilor viguroşi de fag, carpen, paltin, brad,
frasin, anin, cireş,stejar,molid,larice... în microstaţiunile cele mai
favorabile fiecărei specii;
- protejarea corespunzătoare împotriva vătămărilor produse de vânt
şi păşunat;
- prevenirea vătămărilor ce ar putea fi produse puieţilor şi solului
prin lucrările de doborâre şi colectare a arborilor rezultaţi din tă­
ieri de igienă, activităţi de păşunat sau colectarea fructelor, a ciu­
percilor. ..;
- asigurarea unor condiţii optime de instalare şi dezvoltare a puieţi­
lor din regenerarea naturală;
- păstrarea vechilor arborete cât mai mult posibil prin limitarea ex­
tragerilor numai la arborii înroşiţi şi uscaţi.
2 . măsurile silviculturale trebuie să fie adecvate stadiului evolutiv
(vârstei medii) al arboretelor:
- în faza de seminţiş- prăjiniş, ţelul principal fiind menţinerea unei
compoziţii cât mai diverse, se vor efectua lucrări de curăţiri, păs-
trându-se arborii vitali din plafonul superior;
- în arboretele tinere (25 -60 de ani) răriturile se fac selectiv, după
vitalitate, pentru asigurarea unei stări bune de sănătate;
- se recomandă rărituri "de jos"şi în nici un caz intensitatea acesto­
ra să nu depăşească 15 % la o intervenţie;
- în arboretele mature se recomandă aplicarea unor tăieri de igienă
de intensitate minimă, limitate la extragerea arborilor uscaţi înro­
şiţi sau a celor în curs de uscare iminentă;
- interzicerea accesului tractoarelor în interiorul arboretelor şi eli­
minarea tehnologiilor de exploatare care aduc vătămări solului şi
seminţişului instalat...
In multe situaţii, ca urmare a uscării totale a pădurilor, au fost
necesare tăieri rase. Micromediul pădurii a dispărut şi regenerarea
naturală nu mai este posibilă. Se impune reîmpădurirea de urgentă
pentru a împiedica avansarea degradării solului. Viitoarea compoziţie
a arboretelor trebuie să nu difere mult de cea a asociaţiilor naturale
adaptate ecologic zonei respective. în cazul în care tăierile rase nu au
avut încă loc, este preferabilă creşterea noilor arborete la adăpostul
celor ce urmează a fi tăiate.
 183
Reconstrucţia ecologică a pădurilor este un domeniu relativ
nou al silviculturii şi implică cunoştinţe aprofundate de ecologie.
Personal - ca ecolog -sunt de acord cu propunerile eminentului
silvicultor,întărite şi de V. Giurgiu (1993) în lucrarea sa "Salvaţi
pădurile României", dar mă întreb, în condiţiile social-politice din
anul 2006, câte din aceste măsuri pot fi realmente transpuse în viaţă ?!
Cunoscând că o mare parte a suprafeţelor de pădure au fost
privatizate şi că noii proprietari s-au grăbit să taie arborii; ştiind
aploarea "infracţiunilor silvice", cunoscând exploatarea intensivă, ira­
ţională a lemnului în ţara noastră şi exportul exagerat de cherestea etc.
şi incapacitatea organelor de protecţie silvică să împiedice tăierile şi
furturile -indiferent de natura proprietăţii - reconstituirea pădurilor de­
gradate sau tăiate - eu nu aş folosi în acest caz termenul de
reconstrucţie ecologică i - este greu de realizat în ţara noastră. Lipsa
de educaţie civică a populaţiei, lipsa de informaţie în domeniul silvic
pentru noii proprietari , insuficienţa protecţie a proprietăţilor nu
permite încă abordarea pe scară largă a măsurilor de redresare
ecologică a pădurilor.
Redresarea / reconstrucţia ecologică a solurilor este un alt
domeniu important unde cunoştinţele de ecologie se pot alătura
eficient celor a biologilor, pedologilor, inginerilor agronomi, ingine­
rilor de mediu etc. pentru a da soluţii practice cât mai eficiente.
Solurile pot fi deteriorate fizic şi calitativ prin simpla lor
folosire neraţională în scopuri agricole, prin folosirea unor utilaje ne­
corespunzătoare, a unor tehnologii greşite prin chimizare intensivă sau
lipsa fertilizării, etc. Adeseori, suprafeţe importante sunt folosite
pentru depozitarea unor materiale sau deşeuri, fiind scoase din circui­
tul agricol. Alteori, diferite industrii, de pildă cele extractive şi pre­
lucrătoare de metale neferoase, depun tone de steril pe terenuri din
jurul lor, teritoriu ocupat anterior de ecosisteme naturale. Aceste tipuri
de ecosisteme sunt total compromise iar suprafeţele încărcate cu steril
devin noi forme geografice - podişuri sau dealuri de steril!
Solurile tehnogene sunt soluri care se formează în urma
recultivării tehnico-miniere şi biologice a materialelor de desco-
pertare, a haldelor de steril şi a altor reziduuri rezultate din exploa­
tările miniere la zi şi subterane şi din alte activităţi industriale. Aceste
reziduuri constituie o sursă periculoasă de poluare a mediului.
 - _

184
Păunescu şi Stefanic (1989) descriu cercetări microbiologice şi
enzimologice efectuate încă în 1980 asupra haldelor de cenuşă prove­
nite de la termocentrala Işalniţa - Craiova şi cultivate cu plante
agricole. Aceste halde cu un pH 7,15-8,70, bine aprovizionate cu P şi
K mobil fertilizate cu gunoi de grajd şi N mineral, irigate frecvent cu
cantităţi reduse de apă, au fost cultivate experimental cu topinambur,
fasole, lucemă, secară, sfeclă de zahăr, soia şi cartof sau lăsate să se
înierbeze natural. Unele plante de cultură au mărit mai mult poten­
ţialul enzimatic al solului tehnogen format din cenuşă de termocen­
trală decât vegetaţia spontană.
Pe haldele de steril nivelate în zona sudică a exploatării de fier
la zi de Ia Căpuş, au fost instalate şi parcele de recultivare, cu sparcetă
(Onobrychis viciaefolia) şi golomăţ (Dactylis glomerafa).Recultivarea
a dus la activităţi enzimatice crescute în haldele de steril în cursul
transformării lor în soluri tehnogene, mai ales în parcela cu sparcetă,
în stratul de 0 - 2 0 cm.
Blaga şi colaboratorii (1991) au descris un experiment în care
pe solul tehnogen de la Căpuş au adăugat pentru fertilizare 20-140t/ha
nămol fermentat şi uscat provenind de ia o staţie de epurare a apelor
uzate orăşăneşti, cultivând apoi porumb. Producţia de porumb (1987-
89) şi activitatea enzimatică au crescut în paralel cu doza de nămol
administrată. De asemenea, a crescut cantitatea de humus, iar
conţinutul de metale grele în sol a rămas sub limitele maxim admise.
Deci putem sublinia că două surse de poluare, cu contribuţia unor spe­
cialişti *şi cercetătiri,pot contribui la realizarea unui agroecosistem util.
In 1987 s-a experimentat cultivarea cu raigras(Lo/wm muîtiflo-
rum) şi trifoi (Trifolium pratense) a solului iazului de decantare de la
mina de plumb şi zinc Rodna, judeţul Bistriţa-Năsăud. Cele 14 parcele
terasate au fost fertilizate şi udate cu apă din râul Someşul Mare. Pe
nămolul rezidual s-a depus pământ lutos în grosime de 10 cm. Activi­
tăţile enzimatice şi masa ierboasă în 1989 au fost cele mai mari în
parcelele copertate cu pământ, fertilizate organic şi mineral sau numai
mineral şi însămânţate cu raigras şi trifoi sau cu plante din flora spon­
tană.
Astfel de exemple sunt numeroase şi în alte ţări, de pildă:
transformarea nămolurilor portuare în soluri agricole în Germania; re-
vegetarea solurilor folosite pentru copertarea rambleurilor de gunoi
municipal în Marea Britanie; soluri tehnogene din halde de steril de la
mine de argile bentonitice în Gruzia; acoperirea cu vegetaţie forestieră
a haldelor de sterii de la mine de argile refractare etc.(cf.Kiss şi colab.
1993).
Ioana Cioban, de ia Facultatea de Ştiinţa Mediului din Cluj
ne prezintă cazul Exploatării Miniere Călimara şi măsurile de
reconstrucţie ecologică propuse.
împreună cu fabrica aferentă de prelucrare a
sulfului tehnic, ocupă o suprafaţă de 325 ha, în bazinul superior al
pârâuiui Neagra Şarului, pe versantul nordic al fostului aparat
vulcanic Călimări. Activităţile de aici produc poluarea aerului, a
apelor şi a solului. Desigur, au avut de suferit şi ecosistemele din jur.
De pildă, a avut loc o defirşare masivă, care oficial însumează 29& ha.
Din cauza S 02-lui emis, care a depăşit de 2,5-4,5 ori limita
admisă, ceea ce determină ploi acide, s-au semnalat necroze şi ofiliri
la unii copaci de molid, zâmbru, jneapăn etc. şi bioacumularea sulfu­
lui.
în zona propriu-zisă de exploatare a zăcământului de sulf, ca şi
a haldelor de steril, s-au avut în vedere soluţii valabile pentru crearea
unor ecosisteme noijn aşa fel ca productivitatea biologică să se desfă­
şoare normal *

Pentru perimetrul Negoiul Românesc s-au avut în vedere ur­

mătoarele măsuri:
. lucrări pentru reprofilarea talmelor şi stabilitatea haldelor;
2 . aducerea de pământ vegetal, în vederea unor lucrări de înierbare şi
plantare de puieţi;
3. cleionaje pentru oprirea spălării versanţilor;
4. elaborarea de soluţii valabile care să permită reîmpâdurirenor
suprafeţelor de halde, supuse unor condiţii climatice şi pedologice
speciale.
Pentru perimetrul Fietricelu, lucrările de reconstrucţie ecologi­
că au vizat :
1 . lucrări de stabil izare a haldelor;
2 . lucrări pentru înierbare şi plantare a puieţilor (lárice şi zâmbru).
Constatăm din aceste câteva exemple că pe parcursul anilor
(uneori a secolelor), terenuri acoperite cu diferite tipuri de ecosisteme
naturale au fost antropizate în sensul transformării lor în exploatări
 186
miniere la su sau su . Ele au funcţionai I au pro-
dus în jurul lor steril care, prin depozitare, a continuat distrugerea eco­
sistemelor naturale sau agricole ori silvice din vecinătate, poluând c?w.1 .

aj utorai vântului şi a ploilor alte zone încă neacoperite de steril* frea­

ticul, apele de suprafaţă.
Ca urmare, s-a impus managementul al acestor
teritorii.Prin reconstrucţie eeologică.folosind câteva utilaje şi tehnol /N
gii agronomice specifice s-au creat ecosisteme noi, de alt tip decât,
ele anterioare, care modifică favorabil peisajul i
impun precauţiuni în folosirea vegetaţiei ca furaje pentru animale,
pentru păşunat sau chiar pentru folosinţe umane.
■
fi,

Inierbarea naturală pare a reface mai fidel peisajul anterior,de­

şi calitatea solului tehnogen este departe de a fi semănător cu solul
xistent iniţial - înainte de e minieră. Deci, în aceste cazuri,
nu putem vorbi de reconstituirea ecosistemelor iniţiale, ci a unora care
se apropie * ca funcţionalitate - de cele naturale preexi stente.
în 1988 Stelian Nastea (în Ştiinţă şi tehnică,nr. 11/1988)
recunoştea că circa 5,9 % din fondul funciar al xiei era ocupai
de terenuri neproductive. E: ile de cărbune
/■V
la zi (la suprafaţă)
au scos din circuitul agricol mii de hectare. In bazinul carbonifer
Oltenia, de pildă, au ieşit din uz peste 9000 de ha. Punerea în valoai VI
a terenurilor degradate se poate face prin: recultivarea agricolă, recul-
tivarea silvică, recultivarea în scopuri igienico-sanitar© (zone de agre­
ment, parcuri, înierbări), amenajări de lacuri (de acumulare,baze spor
tive, crescătorii piscicole...), platforme industriale şi de locuinţe, ba2
sportive...
In prezent, la problemele moştenite din regimul trecut, s-au
; noi: «
în zonă agricolă; sute de mii de majora a
altor râuri au fost inundate şi se cer refăcuîe;mii de hectare de
ecosisteme silvice au fost practic desfiinţate prin tăieri rase; eroziunea
pantelor şi alunecările de teren ameninţă alte tipuri de ecosisteme,
localităti etc.
*1

La munte se află păşunile înalte (alpine, subalpine, montane)

din care există în tara noastră circa 4,4 milioan ; sub denumi
rea £r\a 2*
 187
In marea lor majoritate, ele s-au instalat pe terenurile de pe
care au fost defrişate pădurile şi tufişurile naturale. Dologa şi
colaboratorii (1992) consideră, că, în domeniul pajiştilor, este necesară
refacerea biodiversitătii, limitarea folosirii substanţelor chimice, o
politicăr\agrară fidelă principiilor ecologice...
îmbunătăţirea pajiştilor şi creşterea productivităţii lor se poate
realiza prin:
1. tarializarea pajiştilor şi organizarea unui păşunat pe cicluri de ve­
getaţie, care să dea posibilitatea stratului ierbos să se regenereze;
2 . târlirea organizată şi sistematică prin staoine mutătoare pe perioa­
dă scurta (1 -3 zile);
3. amendarea cu var a pajiştilor sub care solul are o reacţie acidă;
4. încărcarea optimă cu animale la păşunat, atât ca număr de indivizi,
cât şi ca specii. recomandându-se specii diferite, în concordanţă cu
capacitatea bioproductivă;
5. curăţarea periodică a pajiştilor de tufărişuri, muşuroaie, de strigoa-
ie, urzici etc. (cf. Coldea în Ştiinţă şi Tehnică,nr.4/1991 ,p.6 ).
în cazul paj iştilor montane, unde prezenţa omului este limitată
la activităţile de creştere a animalelor, impactul transformator este
mic, aşa încât,de cele mai multe ori se impune doar o redresare ecolo­
gică a ecosistemelor
rs
naturale exploate excesiv sau neraţional.
Intre aceste două domenii extreme - a haldelor de steril /soluri
tehnogene şi a păşunilor montane - se înscrie însă multitudinea de
probleme ridicate de terenurile agricole degradate.
între agricultura clasică şi agricultura biologică se interpune
tot mai insistent asa-zisa agricultură integrată -termen folosit tot mai
intens în numeroase alte domenii (vezi şi alte capitole din această
carte).
Agricultura integrată nu exclude folosirea substanţelor chimi­
ce, fertilizatori şi pesticide, dar încearcă să ie diminueze comple-
tându-le cu alte metode, măsuri, acţiuni nepoluante.
Se urmăreşte încă de la început alegerea plantei de cultură în
funcţie de calităţile soiului, de premergătorii vegetali şi de vegetaţia
din vecinătate.
Apoi, asigurarea creşterii optime se realizează prin lucrări
adecvate ale soiului, cu limitarea combaterii chimice a buruienilor.
Unele dintre ele nu sunt dăunătoare, trebuie păstrate pentru reţinerea
 188
apei în sol şi ca habitat pentru dăunători » care astfel, ocolesc planta
de cultură.
Folosirea insecticidelor trebuie şi ea limitată la aşa-zisul "prag
critic de dăunare" căci ele ucid şi speciile folositoare. Ideea este că
"trebuie admise nişte pierderi minime datorate insectelor, ciupercilor,
bacteriilor, virusurilor... .dar care costă incomparabil mai puţin decât
substanţele chimice şi consecinţele aplicării lor".
Marginile lanurilor şi a drumurilor, taluzurile canalelor de iri­
gaţie şi ale digurilor acoperite de vegetaţie spontană sunt considerate
de unii specialişti zone de compensaţie ecologică, căci unele sunt me-
lifere, altele sunt producătoare de hrană pentru insecte sau pentru
prepeliţe şi fazani, ori sunt surse de plante medicinale.
Unele buruieni contribuie la combaterea altor buruieni, altele
secretă substanţe insectifuge sau insecticide, care ajută şi plantele d
cultură din imediata vecinătate (ex. urzica moartă favorizează cartoful,
muşeţelul -varza şi ceapa),(cf.Schiopu în Ştiinţă şi tehnică nr.3/1991).
De asemenea, se preferă tratarea seminţelor împotriva dăunăm
torilor "in vitro" şi nu "in vivo", cea de a doua modalitatea ar conta­
mina şi solul.
Folosirea feromonilor naturali şi sintetici poate contribui la
atragerea şi distrugerea unor insecte dăunătoare fără a se mai aplica
insecticide periculoase. Biopesticidele pot reprezenta o şansă pentru
înlocuirea treptată a unor pesticide sintetice periculoase (La
Recherche,ianuarie 1993,nr. 250,p.78-80). Ele pot fi realizate şi din
preparate virale aşa cum s-au elaborat la Institutul de Cercetări Ştiinţi­
fice în domeniul metodelor biologice de protecţia plantelor din Chişi-
nău (cf. Ciuhrii şi Voloşciuc, 1992).
Dana Malaschi - de la Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare Agri­
colă din Turda şi colaboratorii (2005) propun şi ei strategii de dez­
voltare durabilă a agriculturii în relaţie cu combaterea dăunătorilor.
Cercetările au evidentiat existenta unui fond natural de faună utilă en-
tomofagă, caracterizat prin bogăţia speciilor şi prin eficienţa activităţii
de limitare a insectelor fitofage.
Autorii propun un management integrat de combatere a dăună­
torilor, în care pe lângă utilizarea raţională a insecticidelor, propun şi
"protejarea, utilizarea şi dezvoltarea fondului natural de entomofagi
 189
prin conservarea biodiversităţii" şi utilizarea unor mpo-
îuante.
O mare importanţă practică o au noile descoperiri al.v
simbionţiior care asigură fixarea azotului molecular pe rădăcinile unor
arbori care fixează nisipurile. Este vorba de suşe de Rhizobium *
bacterii fixatoare de azot, descoperite pe rădăcinile de Acacia albida
la 5 m adâncime în solul nisipos sărac în nutrienţi din Sahel (Afhca),
(cf. La Recherche,nr.233/1991,pag.802).
Merită, de asemenea, să amintim şi tehnologia de feri ¡satie
iniţiată în Israel, prin care pe solurile aride şi sărace din această ţară se
obţin recolte bogate prin irigaţie puctiformă - la tulpină - şi
a a risipi apă şi a contamina solul cu
chimicale. Totul este dozat ştiinţific şi reglat automat (cf. Mosh
Sneh,1995).
Tot mai des se folosesc tem enii de agricultură regeneratoare
: . ..«»» I.I« ■»i■■■»«II«'. I ■■.^.,-i^r «II »■»—><»»' I» l i>«■—- ■M..-«i «. mi» - » ....

şi agricultură durabilă. Pentru cei interesaţi de acest domeniu reco-

rnand cartea lui Pretty (1995) "Regenerating Agriculture" care se
poate găsi şi la Centrul Cultural Britanic din Timişoara. Este
că în majoritatea cazurilor de terenuri agricole deteriorate este necesa­
ră o regenerare / redresare ecologică dirijată ştiinţific a acestor tipuri
de ecosisteme şi în mai puţine cazuri de o reconstrucţie
Reconstrucţia ecologică este însă imperios necesară acolo
unde înaintează procesul de deşertificare.
Cauzele -care, dm pacate atecteaza şi ţara noastra
mai ales în sud şi Dobrogea, unde nisipurile înlocuiesc treptat spre
nord terenurile agricole - sunt multiple şi complexe:deforestarea ( prin
defrişări iraţionale, tăieri rase, furturi, incendii naturale şi dirijate sau
accidentale, îmbolnăvirea prin poluare...); modificarea în hidratarea
solurilor, a regimului ploilor, folosirea iraţională a terenurilor agrico1°
sau or m gă pe termen lung, schimbările climatice,
locale, regionale şi globale - datorită efectului de seră şi a poluării
atmosferei etc. Adeseori, aceşti factori se suprapun peste alţii naturali
care determină de milenii, în anumite părţi ale globului avansarea
ii istorice (ex. Sahara se prelungeşte în sud cu Sahelul).
"Lupta" împotriva deşertifîcării se face, de pildă în China,
prin baraje forestiere şi fixarea nisipurilor. La barajele forestiere au
fost folosite soiuri locale rezistente la linsa acei. călduri, cum es'
tamarix-ul, saxaul, calligonum*ul, iar pe margini şi arbori de interes
economic, ca dudul, caisul, nucul şi chiar viţă -de -vie.
Tehnicile de fixare a nisipurilor sunt dependente de tipul
acumulărilor nisipoase, de condiţiile locale. în interiorul oazelor, de
pildă, fixarea dunelor se face cu amestecuri de materiale vegetale şi
argile, luturi etc.în care se plantează buruieni xerofile din stepele în­
vecinate. Când este vorba de barcane cu înălţimea medie de 10 m se
practică tehnica de blocare a frontului. între dune se plantează arbori,
uscăciune.
La Nouakchott - capitala Republicii Islamice Mauritania,
pentru combaterea înaintării nisipurilor spre aeroport, s-au luat măsuri
de: stabilizare mecanică ( cu tije de plante, butaşii unor arbuşti,
coroane de palmieri); fixarea biologică prin plantaţii, utilizându-se
tehnica cilindrilor în care se plantează arbori indigeni din genurile
HA' X
T</V Hî /Î 137
,*r\rd. V\T-hSt-f ¿rv
 191
Refacerea stepelor nisipoase tunisiene, distruse prin păşunat
excesiv, se poate realiza dacă se interzice păşunatul şi se permite unor
plante (Rhanterium suaveolens, Aslragalus armatus...) să-şi revină,
ceea ce înseamnă regenerare naturală.
Ameliorarea artificială presupune însămânţarea de plante fura­
jere, obligatoriu locale (Stipa lagascae, Cenchrus ciliaris,Plantago al~
bicans, Digitaria commutata, Artemisia herba alba,Lotus creticus...).
în Somalia s-au luat măsuri de fixarea dunelor de nisip prin
plantaţii de cactuşi şi arbustul casuarina. (fig.41).
O altă grupă de metode se referă la ameliorarea structurii
fizico-chimice a dunelor nisipoase continentale formate din granule
de cuarţ care nu permit instalarea unui covor vegetal, ca de pildă:
amestecul nisipului cu uleiuri minerale sau derivaţi ai petrolului; folo­
sirea stabilizatorilor sintetici; metoda pietrelor turbulente...
In Iran, de pildă, ţară cu mari rezerve petroliere, se împrăştie
petrol rezidual pe dunele de nisip cu tehnică modernă. Apoi acestea
sunt plantate cu puieţi de^ arbori, care numai în 6 ani au crescut cu
mare intensitate formând adevărate păduri.
în ţara noastră înaintarea nisipurilor este evidentă în sudul
i, în Bărăgan şi Dobrogea şi procesul va
multiple: distrugerea sistemului de irigaţii, încălzirea climei,
distrugerea perdelelor de protecţie forestiere ( pădurilor de salcâm etc.
plantate încă în secolul trecut, iar mai nou, din cauza inundaţiilor care
vor aduce aluviuni nisipoase, ce vor fi apoi împrăştiate de vânturi...
Ca urmare, se impune o politică ecologică de replantare a
perdelelor forestiere de protectie.dar şi o cultivare cu arbuşti rezisten­
ţi, aplicarea unor tehnologii adevcate pentru fixarea nisipurilor...
Din experienţa franceză rezultă că, parcelarea şi protejarea cu
perdele protectoare succesive poate fi o soluţie în faţa eroziunii eolie­
ne a acestor terenuri.
Câştigurile sunt însă mai numeroase ! In sistemele de cultură
cu perdele forestiere se evidenţiază alături de efectele antierozionale
şi efecte conservative ale biodiversitâtiiale diversităţii florei şi,în mod
particular, ale faunei de artropode auxiliare, entomofage. Zonele de
ecoton ale culturilor, reprezentate de perdele agroforestiere format V

din arbori şi arbuşti, precum şi din benzile marginale de ierburi, sunt

deosebit de bogate în specii entomofage.
 lilis»
■ IH I
•*>'->ft&HW fa:iVi'|fer,:

••i:;vv;.vi
•:. v-r ••. ¿¿;c?:v
B
! â>MN
•
CWMVrV^ ix:

. y .s u •"<<<•X'■!•.»..•.«.*.*•■•>.-!• *i- ».<»y»

v:;
i:fe ;s£iï**W
•'s.'Ak

Ü*
amgwAi;şv, V*'w.;.y.v.v/Av.'.

'MiifâtâfâŞ.
I'.v'.vli

■<»M
•'wS: 1'-X-Si¿W'iwi’ÎV-'--'

Efectul de ecranare, atenuare a vântului depinde de înălţimea

arborilor, forma coro a nei, densitatea lor, prezenţa sau absenţa
abuştilor şi a vegetaţiei ierboase înalte etc. în cazul unui gard-viu
dens (1) acesta "funcţionează" ca un zid, practic impermeabil
pentru un vânt de tărie mijlocie, formând un contracurent circular în
spatele său - distanţa de protejare este scurtă. în al doilea caz, un
aliniament de arbori având un coronament sferic larg nu asigură o
protecţie eficientă, vântul pătrunzând printre trunchiuri. Pentru a
obţine un efect protector maxim perdeaua vegetală trebuie să fie
sem i-perm eabilă, filtratoare, care dim inuează puterea vântului.
Distanţa protejată poate să reprezinte de 8-10 ori înălţimea barajului
verde (3).
La nivel regional succesiunea perdelelor protectoare are un
efect cumulativ. în că în 1970 bioclimatologii G é ra rd G uyot şi
Bernard Seguin de la INRA, au arătat că pe suprafeţele parcelate
şi protejate cu perdele vegetale (fr. paysages bocagers), viteza
vântului se reduce cu 30 până la 50 %, perdelele aflate la înălţime
mai mare fiind mai eficiente. De această acţiune pot beneficia atât
culturile de plante, cât şi animalele la păscut. în perioada denudată
solul este mai puţin erodat, materialul antrenat de vânt se depune în
parte în faţa următoarei perdele protectoare... (din S C I E N C E & V IE ,
nr.898/1992).
 193
Dana Malscbi (2004), de la Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare
Agricolă din Turda, consideră perdelele aeroforestiere ca o tehnologie
coloaică în controlul dăunătorilor şi creşterea biotnasei culturilor de
cereale. Noi am adăuga că tehnologia mai are şi o funcţie de protecţia
mediului, prin efectele multiple de combatere a eroziunii, creştere a
biodiversităţii,reducere a amendamentelor chimice( în cazul concret al
insecticidelor), reducere a stagnării apei... Astfel, la peste 50 de ani de
la înfiinţare, ferma de la Cean-Bolduţ (1952) poate constitui un model
de agricultură ecologică şi protecţie antierozională în Transilvania.
Construcţia ecologică a unei deponii
în general, prin redresarea ecologică a mediului se înţelege un
complex de măsuri care au menirea să readucă o porţiune a mediului
înconjurător (ecosisteme, ecobiomuri...),deteriorată sau complet mo­
dificată de calamităţile naturale sau de activităţile omului, la starea
iniţială sau apropiată de ea sau la funcţionalitatea originală, iar în mai
rare cazuri, să creeze ceva nou, dar în folosului naturii (şi implicit a
omului ?).
în cele ce urmează, vom exemplifica cu construcţia în spaţii
de obicei pe terenuri virane, depresiuni, păşuni etc. a unei
deponii ecologice - care poate fi considerată un nou tip de ecosistem
antropic, care îndeplinindu-şi funcţia de depozit a deşeurilor .uneori şi
de sursă energetică (biogaz) sau de compost, asigură o mai bună
proiecţie a mediului înconjurător!
Amenajarea unei deponii ecologice trebuie să pornească de la
o strategie de gospodărire integrată a deşeurilor (pentru amănunte
vezi Iosip-Moţ şi Marton, 1998),care să cuprindă:
1 . descrierea facilităţilor şi programelor existente;
2 . cantitatea şi compoziţia debitului de deşeuri generate;
3. capacitatea de depozitare a deşeurilor şi de recuperare a energiei;
4. scopurile comunităţii; .
5. programele de minimizare a deşeurilor;
6 . programele de reciclare a lor;
7. programele de compostare a deşeurilor organice etc.;
8 . programele de educare a colectivităţii;
9. implementarea şi supravegherea
 194
Pentru ca deponía ecologică să răspundă cât mai bine cerin­
ţelor de protecţie a mediului înconjurător se impune o temeinică
selectare a amplasamentului prin evaluarea: compatibilităţii cu meto­
dele de folosire a terenului; a distanţei faţă de locul de generare a
deşeurilor; a distanţei faţă de sursele de apă de suprafaţă şi subterane;
a distanţei faţă de zonele sensibile din punct de vedere al protecţiei
mediului; elementelor de protecţie a sănătăţii personalului operator.

în al doilea rândân cursul proiectării se vor elabora soluţii teh-

nice legate de:
1 . împrejmuirea de protecţie, necesară pentru a preveni împrăştierea
deşeurilor de către vânt...;
2 . agenţii de contaminare (şobolani, păsări, muşte, ţânţari...);
3. mirosuri, în funcţie de distanţa faţă de localităţi şi vânturile domi­
nante;
4. incendii - pentru prevenirea şi controlul lor;
5. deşeurile periculoase, în vederea izolării lor şi pentru a se reduce
potenţialul de poluare a apelor şi solului;
6 . separarea unor materiale speciale (ex. aparate electrocasnice,mobi­
lier...), pentru a nu obstrucţiona funcţionarea deponiei;
7. infiltraţiile şi gazele produse în deponie, care trebuie supravegheate
permanent în cadrul unui program de monitorizare.

Multe dintre aceste probleme pot fi eliminate prin folosirea

unui sistem de acoperire în procesul de funcţionare a depozitului.
Capacitatea deponiei poate fi mărită prin folosirea utilajelor de
compactare si densificare a deşeurilor. Aceasta conduce la un raport
de 4 părţi deşeuri la o parte sol, în cazul în care solul este folosit ca
material de acoperire. Folosirea altor materiale, de pildă a geotexti-
lelor. este comună în Statele Unite.
Important este, de asemenea, modul de funcţionare/operare în
cadrul deponiei. Trebuie aleasă metoda (în arie, în rampă, în şanţ etc.)
care răspunde cel mai bine cerinţelor concrete de protecţie a mediului.
Celula - ca unitate de deşeuri compactate complet acoperită - poate fi
acoperită intermediar cu folii de masă plastică, în perioada cu precipi­
taţii, impunându-se şi amenajarea unui sistem de colectare a lor.
 195
etanşate de fund
scurgerea poluanţilor în sol şi în pânza freatică. Un sistem de etanşar
tipic are minimum 0,75 mm şi este alcătuit din PVC, CPE sau CSPE.
Polietilena de înaltă densitate poate fi utilizată dar numai cu grosimea
de minimum 1,5 mm, pentru a permite o îmbinare/sudare corespunză­
toare.
Sistemul de control al gazelor de deponie trebuie să limiteze
poluarea atmosferei învecinate şi să evite pericolul unor
Sistemele pasive sunt mai puţin costisitoare dar mai puţin eficiente
Vomparativ cu sistemele active (de extragere prin pompare şi apoi
jT*

ardere...).
închiderea deponiei trebuie să aibă în vedere: minimizarea
infiltraţiilor din precipitaţii; asigurarea unui bun drena.] de suprafaţă;
rezistenţa la eroziune; controlul migraţiei gazelor de deponie;
i aeentii contaminanţi; îmbunătăţirea estetică;
minimizarea întreţinerii pe termen lung; protecţia mediului şi a
sănătăţii umane; utilizarea stratului de acoperire...
Stabilirea unui strat vegetal sănătos este vital pentru protej area
sistemului de acoperire împotriva eroziunii. Trebuie însă luate în
considerare plante cu rădăcina scurtă pentru a nu periclita straturile
filtrante de desubt. De asemenea, trebuie prevenite alunecările întrtpi
straturi...
Aşadar, pornind de la o suprafaţă cu un tip de ecosistem
(agricol, păşune, fâneaţă, zonă umedă etc.) pe care s-a
deponie ecologică, după o perioadă de funcţionare de 10-30 ani, se
poate forma dirijat, un alt tip de ecosistem terestra ( parc, zonă verde,
etc.) prin procedeul de reconstrucţie ecologică participându-se şi la

Gospodărirea / managementul integrat al unor resurse naturale

este tot mai frecvent propusă / propus de specialişti ţinând cont d
concepţia dezvoltării durabile. Astfel tratează problematica resur­
selor de apă, profesor Georgeta Burtică şi colaboratorii (2005), de la
Universitatea Politehnică din Timişoara. Ei susţin că X f
* fi.
ecologică a ecosistemelor acvatice este un proces complex care
implică: identificarea valorilor, bunurilor, serviciilor ecologice şi a
elementelor funcţional - structurale şi
ecosistemului spre o stare autonomă, prin acţiuni asupra
 196
fizici, chimici şi biologici. Reabilitatea ecologică trebuie clădită pe
baze teoretice solide, implicând revenirea unui ecosistem la condiţia
sa anterioară perturbării sau la o stare cât mai apropiată de aceasta,
dar conformă cu schimbările survenite în bazinul hidrografic ..."
Abordarea reabilitării ecologice a cursurilor de apă se bazează
pe trei concepte unanim acceptate - susţin autorii de mai sus anume:
conceptul ecototiului, conceptul de comctivitate şi conceptul curgerii
pulsatorii, în cazul ecosistemelor şi ecobiomurilor lotice / curgătoare.
Conceptul ecotonului sau conceptul de râu ca un sistem conti­
nuu, care implică influenţa pădurilor asupra ecosistemelor acvatice şi,
implicit importanţa păstrării sau refacerii tufişurilor şi pădurilor din
vecinătatea râurilor...
Conceptul de conectivitate poate fi aplicat unui curs de apă cu
zona de luncă adiacentă prin intermediul apelor de suprafaţă, şi subte­
rane, conectivitatea fiind importantă pentru procesul de recolonizare,
după implementarea lucrărilor de reabilitare...
curgerii pulsatorii consideră că variaţiile de debit
ale râului reprezintă factorul principal care influenţează mediul
biologic în albii majore riverane. Lucrările de reabilitare trebuie să ia
în considerare dinamica râului şi trebuie să prevadă domenii de
variaţie spaţiale şi temporale suficiente pentru ca procesele naturale
să apară şi să acţioneze asupra factorilor perturbatori pentru a schimba
elementele zonei umede şi pentru a modifica succesiunea ecologică...
Inundaţiile din primăvara şi vara anilor 2005 şi 2006 din Banat
şi ale Dunării sunt elocvente în ceea ce priveşte aplicabilitatea acestor
concepte, Nu întâmplător,între 29.06 şi 1.07.2006 a avut loc la Timi­
şoara Simpozionul Internaţional "Preventing and Fighting Hydrologi­
cal Disasters" în care s-au pus în discuţie numeroase aspecte ale pre­
venirii şi modalităţilor de luptă împotriva inundaţiilor şi a consecinţe­
lor acestora.
.,¿*2V. v: V**:•’
’ ’ ••'. '•i '• •-

. % ‘ ; .. • W.

B ls ë a s ltl ¡¡Use ssaaôftîaïS

tsiB® Â ^ îw lii ©*srf*£®s tor%: i s » 'Ä a s Ä iä * ®iBîf®BS©sita ste p i
i»ii# salitaïsa .■iweälatei şi; etíes rneäfei® , Äi©| sft pittzişîi: lö ftä p fe

MliiipŞiW ala Isiifeläf ÿ :ö® àseâsli: Ä f e il #

i& m&iß&M Ms IsÄw ÄisttÄf iiä m & .M

«jiSlSlfeilp; s is |p p M ;M s p li: M®méúí&: ds :îpw c^feaffi|0i  p iiţ;!.,

pRpë#Sfe Şff îi^ î» |iţâ ig r p lţla fft, M Ä |Ä ii® äi iÄ iiÖ S i
■Jş'. •’ * ■’• .' ■. ; •• '■*■ ’/$■'• * •" • ï '■ ' f •■' ^ ^ •• .iî î*' '¿'V . • \Íl\ .»'if ... • «*<.
'ÖOtttiMiy. S~Ş ;^5SţŞţ&i;- vmm 1Ä ,ş?îţî«spp ppgött Ä|5SräÖil 4
■ É lis JÉeàpêfeè.
•i ÿi' r^V'tï'r*^! ilţ^-;îţ*Vy' 'JŢTtT7 t i w i'i í í r-r^TÏ"*!l"T~'-iî ţ; í S CJV-.- ï r'JV ï Î ; Ci.''’ »* Äy?>iw'j£ii-Ö-
■'*••• • *."■• ■•“•• • • ' • ; •• . •' ■■••• ■';' : •;• •V?:/' -: ■ ; •'•-. ' ' •■•■••. ••••■• • ■ •• ” • • '.•••'• ’. •.. ■ ’ ’ 4* .• • •• .

^gspecieljg;« p tíiiS itMiaifeíili ^ a s g ilS l ¿ I ■§! filării: ifjf ¡Mm. éètià*

lÉîâÉÉj «te pfiifc,..® & M s i .Ste .IMsIMarfef 3gel. M p ï IjSscaë-
isieÂIfïfc :Éti.-itófe^.:iÉ^si3ií;Et: çw & işsi is; ;p iif ü |i# ' Iişr $;■
isêfif;Şe R®|sfîil:&:ăs saôSB&epë :âia rasâia saa -âniştişe*. '©s; rmţşact
. *;:• *? .••■%•'* .......... . . . . . .............•*.£’*"• •*& • • '* .'*v. ....... .......... •’•. vi«"*1*- •**. • '• •,*%*•**•**■*•• •>•v • '* •*'
mM.. êmû î î - ¡pur-
^¿üiülrö^Ä. £âl- :0 n&upiiä- -öMuliii - teiiSÉîMii; äl
•• . . •••. ;• ............. .......................... . . . . . . . . . .. .

ilöpEisÄt; Ä S iK d& feiá säfcöo&Healafei iafems' &msñ.Ä ö tilä

tiftoàiôî ^«ôëïisSâs, i i!g sä s» lö f m ^â s& ké im km . eiiKfea^ ln
................. ' ' ‘ *...........................-y**’. “ ' T: 1 ’ . " • . • •

■'SfefgbööÄÄ
■*-a». • ...... *.••.«*-♦ •• - ■'■.•”. ■'‘ • / . •• -

• »» *■ , . *• * • • « »

ir®
• •' • -.«tfeiig
•••• • ..... Si; fie ‘ inMääS
.......... %H
* • V**••s ....... s.:-•;pt>®Msït
• .......... ........... 5ïi^'
* iîS
•■* iè
’ d f e 'é liÉ ï mrmmi*
■•W '1

-Äöfllä' «Ésapiâb- sel- -si vMuitôisfe, etïîîâSïâtelô: MMîsêckî

şfiÂflsiîiii iHfââisiy: sfelæ íííairíii îaşjSriter âe 1 #-
IsiäiiSE,. a e s t» fisplefe. ;âtdiëâ|Si ^ S Ä «Âscfes pssïaiî
fîôâSiîiEea. m m stfelsitew iM iiee im ím sí SSíisálil
•• ■ - •*• • **- • ■*: • ■■; ' .................... *.* • • ’‘ «• ■• ........ V‘ .• ‘ .......... * '

feapiist sas'ïiï 3ieai^vartl|ifegß: ^ r¿^^5^ípíW;

siífeí g * I B ä ^ Ä |Ä fea iSfeáie; 'îa.

**
trMI.C!'
 •A- W
’V '.«£ •-* *>•'•«£ V»V ' l\ *f.: -jv; *• ^ '.*ï *"• •’¿'a'
¡smixww* . •. # «eeesar-ca-TOameRairosaiJimi s í ©tere'
. .‘/fi-..V-;.; • •.•. . . . . . . *■• • • . ■■• . . .•.•• • • • ■«• ' . . ». •• ........ ..................

fii fiiţl'uîi «fe feaâlL cu :cár»©fsr ;apfiîsai% te*. fe e » íi¿

i: •.:&l'iiit-
***?'• • ................................................................................ í M i i í f e i i i m â M k m : t e i M - . â î â * i i i î l :
........ C--

É;

fe f e if ï^ ^ ils "íte ;« p iifs « apglîsi ísiMiafe* m e ö äö le r

«?% »• * *•%•»
>. S*®*1-
.•
ï:-ïr|;
Sil-**
... ■ '.•*>•_• •; * * *.*
IMeelti ÖeSifest

:*■•••V *.V* "i 'y * ir’ • • *"f ; . ■V. .. •;/* . .................... ...«• ..........:*’• ,.j< ....... ..‘K -. •••
ssipeßip sgköf: pta«í|*s; í e i i iicsşsm îşgîfp3g; íeagp|tw p aesígís-®

M'iïtliïïi: efe;
Cel sáfe ¡te sí® eai'Sîit nisíí®. ffî -MmMfM. m iM te Ä

-TOsiía!». ‘îMs™©ts|p.: mws: If *

|î p şeşa% >w«5 ptei?i^ja-ra.-
'iäfjfc :|3öüra fes®' ffelÄ şl fss- àfàêâsM ';ésfe ;psÉm -MpsÄKsereE;
. *T*K*4^*;*
'
Æ «^4jjpS.
*’ * *
mk .
’ •.••••*• •••-•• •• *■• ••■ *
«•V
• •.
’f•’ » •• ' 1
#$<*':. •.4
• , . » • . • » ŢJ.
*•' iw V

■-*«'- ^iK-Äutfcv*. ía--^ •âîv4,-*W' sy 4ft • ' 4»«r--v>'. ^ar

ö ^ i^ e ftfä . iôiptiÂIi® s tóstitíM iiiGe^HÉas:- m :-safefeal

• 0
1Ä
" •••I eaía
......... ' «.JL*u
‘ îî
* mmmB.
***• -3i,v - i *s' ' l gpfc.
•dt ^MIsSÏ Mmâs m.**'**.ealílaiea
1 •' àôëi
> ■.
 i m

şşâiaiirsîşii^ s í SIebI iSíÍ;:&é ü s# h*

IS ® , Ä i s Ä : |Ä 5 iliI.^ iBtispfiiíí - :ääÄ isis p§ Ä b iiig ,,.f c li& f e
•. .'
§ ^ e ls f - d i iö p ä i8 fi:'|i
■• • íli I¿ - • ‘.¿í‘.’ • • ‘ • . ir - . . . ; ^w. .’
feiler.- » . -a*. . _*j¿ ............... •.••* . \ .
¡ï^ æ fg s e s tflii
i-- 1*.. .' . ...' , .

afípr!; ®ilispa¡ÍMt:; In "Ï&ls;üilil|lïi« is^ilot.dfe apaisps,; fftefem!®|p£ä~

te% « ^ ^ t p t a p a . liftMÍíigSÉir: »«Spl© |í. unsr
. . *'* \ . - ..' ■ >' • • ’j-’A’ . . - • - • ■‘■
’V'J

•••.- • ’ \ .4F.: • ‘ ' ........................: . . . . . ■ ’ . . . . " .'F r «: •••• .'•• • ..

íapíL ífe te B tM 3Se|íís :#?« 15- :! ;| fB ö f 3ÖSS’ f i s i :% äfeä wt

I te iíf
:B iíb a t si K f e f î« l î t S i l W i S ffÄ Ä o p ffe - d f ; îÂôiSûiKÉi

p É a tó fi ;(c x .. sïKjfefe P # ş |. I r asïfsîfç? eo is ip ö to i i P É t a l d¡®

solide iîÂîâpiffifej mmfeim ţă ^ ţ :v asötäiöt:tel;

.*.*.•.. •. " .•’■ÿ’ . .V/..'-' *i£ .*• v. • ■-♦••• ,y - , ■.»/.•■•••..“ . ' • j ' 1’ *. ••*.'••■ ‘r /. ■.?***.’•' '■.■ . V .■ ■*•■■*•w*î--x ’T^’É-,■ •-ti; -

wip.*pt <pp* ■m**-1i«n*W ft#ţ «v*>t** «a*1*—

*» p»>.n; > # » X % ft "terpr**»JE A- /V^ k?4**
• . ' •• 'h \ . •• %••; .>• •.' "V ••• -• " : ; •• fw*- . .t3 .ţ • *>• • .. v i •* • • tiA

şi ia Ä ii p ^ Ä saölgöäiif ëéilm
a ©fëS®BÎ pn&sre» àçéï siîfcra««' fw«slfae- şi '# Splíife
fcâSnlîşi ui äi^^ÄÄösiitt de fftiîe &afoí%«^í p^|ştt:şpiefţ|i iß-
ípiriíui. tór ;iîSii®â:fe psSttú liiroM tlfirta. tefeídfogpó.
íitepíe îtt;'|a:fi;iïôii|îi&.
 V**- -Äi^i^t-I.W- ^ W f c 3 ^ W ; P i l à à - •***'• tlttk^fe'lJUfc- -&*W-• ££? ^ m U - ** **’

î»icïâ©àsè Í Ä ia i 8 afeife;--cmmmsi rea©fefe -fexlee&, imispetífeíl *

? .. . -\ 4•'-/.■..*...4*-.-',•1 • #'‘•.•»,

lölsafsr: ii
ÈmMsxM » iü iÉ E :^áÍteM i,

ï ôiiè iéSsëiîiî de ssri sí :%lélfeïfèa: #é&sl£L m^sÉsAö «Ü» péï&î©

pÄasÄ; átaósleíáá:^ |» tiSi! §í fÄ Ü vij .$*$&: IMöMfiä#: aitör BiS&Äie

;*... ....... ,•.•■•.• ..........-••«.>'■ •..* ’. ........... w’:¿...«. ....... ..........; -- ,-irv^• -........ ............. ....... ; . .•*.-... ..i*. ..... is’,., .....
ee fííWBOTcpí ®tat: A
■-V.*
*•■■•••■ eaetaßrase, ssa; eane* pno ssaftcarea tor.
.
• . y . ....................... .. *•
‘.j*,’-*
>,. • **' ' . . . - . •• * •• ........................ •• y:. f •’ ..................

Jä te© £te- ^^|cispií¿ Rajs; :#©iK>iâşfs '**§■■§s&£ psiöiII "şfi. íacft ;:ö
ösiEzä' ia Äävglölaäi ä-Äiiöei
S i t e ifö S®®^;àlôiiïfê|ie: liö?® äöRS&l íÍ|A
¿Jt .¿.
£ -IT^/

:Ä Ä f ter-.pMwcpÄase şi:lîpîcsiti mlte^äsws áts pieţ^ fş » îî» | îîî-:

:.í

ÿ& i?iî^ft:.;gS5ï^â, äeörisiä,- p l ï l p äö; ■?$ppiöpfsifc PÈüPfcü ¡Snîl

#?i * ” ÿfsiiïîâ*«#»
k•’ ’• •.■••.'•••$,•• F
. íS ííItb•.' W
.•••••. isset
••;..•••. ..... ;SïSÎs»lôf
........... lei®«S5Wlís!^K8‘-
..-.•• •*• . •*• • • •§& •• ÉfepSii••■•. •• . •’••.
ills? -«ôfeifeaïi, ©a^sfe 4 r m tei® i s l ş pepBpev pifeeaœ -Ia îâa&à.
4 •; •••• À' • *• -ÿ "Í■■.■•*••' •• V •. *: “ : ’ *r- ^ .‘ ¡i;•*.•:■;•í'V. •: “t: *'•■:
iKïr « a s k , -xjsîcm, mcîü&mm v-smsu z&z -ieemm

:ple«e-^ mmst®f aMivIïipi as®prfe:tt?eâiâlaii.

 Ä*.

l ăsat.
1.1NfiH|,"<*l>'r»*l»v. *»*»«
sösse lÄ g t iiä E Ä Gitaas-^
11»'**!*««-» »«rufa*»»w*c * • ••• • ’ .^|j.*.

íífífSfe ele ÍR g ifte® a te & iiö i Æ le « ë ô l^ î% . p eşcap şi %Sim şM :n^^

p s x f igeifeşĂ,. Ä i i s i t Ä ^ ÊîÉsiÂife de ^m am re. 'V&m-
fit va p tiü ä aäaliasa p
iis ß ö ä e é S è ü if ! a à e w a & itç iï® te g ii a p & # Ä .::; itit ll£ ä isia ä & m il;
tSWSp .S$Ä iÖ i|ite ¡á#; Işi
p p p iä ^ ie ä ; 0 ’î é « c p œ f e d e p ® i a
ro ^ iia lîii *:?d®eây :p|% :ipş^î|gîî:vd& « è v a r® g ■<rx*«#*•
Ügiilöf saSit ¡ssdiíset, ÿ S iîîÉ f ie^S S S usfS SÄ à
iK§safe_^ Í ; ¡fc -mâţm

w
• **
v.'■*: '•!;■-•
* w<W .
\ " ‘T *."•■ ’: *’;
v
*s
w' îw
’ ' ‘
. ^‘ :-" -.*•■'•
W•;•*t v y‘ ‘ -t5..
U 'i,- :•■ • .« •_
‘:U ^ '.vfôïW
• /_ V ; •
xa&x* • . ' . " 1.<&*.';:.*.'•*• • ‘ . *: • • • . . . ••*.

Maliimffilg; litfe p ^ ş - s p ş p p á a p á : írsÉ ííb í 'îsel^iiiSSfe Ü ïI m

c is p iis p löi' de ;éÂœafe e»i£É:;fi;^f fegiçi ;s|J$

tiza re s . P a ß r if ä á.e Ç i ï a f î f l î f e : la :äö ;| 5sr|ecÄ öfjgi

p 5 ® | IPS*®: äm,-eä䮧, áeosífce f f tf p sp sa ii ■§.

■#: r«Sfl©^Ştî:> |iââ J®ÍÍS # í p w liíp Mífc#
'PHií&áíe -de niais éíSsiálafeiíIa feilnsötlteE '«paeiaâşffi áffl; i s t m

i l Ä Ä t e sepH^ísfe şptt dsteme i*ÿii& seei -4^v¡0& :pş

.'©ilg Ä fiSelilii pris .sftÖ eÄ . i ö sl ptíf® Â iL :íáatesáté- ëfiiïftïèé.
distilícle Êu, 0 $ SspşşaiB äSSt. :Éiíiis iöpipöpäiis •b AïiÀ T:
**-#
• •• , . -

■Mïÿp'p
■pişpteţl|i :m m m , p si ñ :#giít&v te s í p » ; i |^ ş - e p ^ E p i §
&®a«ïÆfeiMäaiä. Ele. «s, «jaifflsseit éï® filsre ¿fe 'gilell, :ßrt®. mit.
.Saiiiäife ïûglefîâté: lair*©- Ä s tiSil
■®îerlçië« lia. eüîiipMi:' fte iölcsas ssie; t& p ilirífe :&m:. nëMmM
®ps8te* # w i:0 $ : 0» jüiMIMïë ^i£í#m|. -iglffilß şi;

cfeltete, ilgpfêi,.üMè SPÉJjâbdte #aStMte: p

saitf «faar m ím ñ msfmsMs. mmi: ï*c*t ewfeilret Is moiesti« iissdMsi ír¡~

* .- .
'S". «i‘

ÄfögB^ä, íttpeñwM# áe ^iiSîMraôpï •'?$ ;p^«*óef©á. Ä w » sjfŞi

piM Ä '-eiisipe §i se;piÄiM^&:®at pi|p;«5#s ® tíía¿ «tec*

fíffe ItteeaaK lit &jââë&- ^àâsils&iilîâ, iô èésit S Â .a

 iüÈaèm;M:-tà£È m äääk 4M : fefeiöfepa se:,ff®ßß: ifítit-:# to
íí# ./tiil: ■\ î'ţ /.’•*• ' • . ' • . ' ■■
im Ä Ä lÄ /iä ä a iSi-
*• •1 ' '. . • .' ‘ T,‘ ' ' •'& . . ......
.1 ;ÿ ; .. À’ * *V...\ Ä v*.:*’. .. S •*••*¿.7!£?*'

èïippM ter asalta. w ^ M ü ^ ë s ^ : mm -asi Mal

ipSî mmÊÎ. iM ëi îii-© - is ® 8 a: áfepuíifew teaaspífíía^
| l íífe p ^ íp é s :l§ f lr¡ göpiM i iôôïëSpSÂ îM rè' is|lö a Ä ® ö !Ä ln
*xf' •• ' : • ’• -*■ •• • > •• : *.•
■•v-v ••r •;
*••■■• • • ■• • ß t^ f e e ir îiïïiâM ii:
* * . a. -
«•'**’
: • • : *v • • . . • • ' • " ....................................................;.*.**•••V
;• *; V* ’ -ţ-’v*. L.‘ * . ‘jfr-V, . . , • *•’ • ....
, ■.&imataaia -&■ m m m m t mmmmm: a » :íM»líür..

pjjfe'saa Ä i » ? i ., :■
iP s#ti :!ö- âiëaMljÎiii phtàèéstrm. :Æ mBâsaië i» ste :.ïsftass
îSSSîeâtăţite: Ä ; lBî^lÂ^VSarl|3Â::
’ • ’ * . *...........................
1 • * *.......... .tt mi. ’?ffi ÎS _ ^seâoftiî:•»SSifcîftaî
?• si•
ílfííSíSpi; ö ^iStlörrÄs :âş':-Sö :% :íft l^áái^é-^sSr»^

V\>
« :a ® sespyspspHg v a aie tùmMim ..f f lt ö iÄ :$sm
 p á ttF L :Carî% .ş m â i m â « f e j.s Ä s ife t,; i s - ş a rc u i^ ,; BiamepQasei iísM ecitee-

■ăspşsţ : fc g M fÉ îf:;§§ Ifö Ä JÄ |© S fp |i;; Ä ; ' U f ;ö0| | fe lp M |l;î;^ p ï:

ItesÉÉltpëa: Äf» slitlö; p?Slc sves efef&.ftfeti: p » fvoc-

tiiSt8 lI :|| Ä ; i i i 3 S i l . .Äöea^i plitft fce cetiră; te: ^n«@MâeiîM:
. A'ţ . ■'.’>?•'■ :V^- :V.* ■ U**&’•/*'*' •.' > ' .; * •*.'i.. 'V ' .v*-’.;\
î a y sœ if» ;!5£ít%cetí:i ©spa&iísfB pşm sîg: §i :a pgţpg»ţşî; im sşjşf
Ica&MSÿ iiîlïs© /èlftff S©: liÔCS«ifelVëfei. àçÉÎIWfeiBSÉ

fÄ s Ü ae-ló eaiéái sue- feeüeicääEi; :m - Wèüim..im ţm tâ tíám säis«S;

e0 ricÉ#e-;ssift:.isssv!ïHÂsfe ©iôâH â :èeÂÉSïSi Ifefet-
ïiftapli :ps#® fe.S®Öäi şi :stiréft: KßtfÖöiiöf: t l#r -És iíl^S|Ms^ :p®tifea.
egeigöiföla :d ^ ^ Î ^ 6 s ş » i î î i ^ şosigi--

H pp'fsşfl M Â ^ |f|ia : $ş; fttfifefts şi ff î# p |p t liÄäföröSfr,

ii'ipiaiaâiî'.SB # íb! ssíí ie:íge0í®stísiie a iaagM M silim a®eslsa.:sis:
*• ••• . •.......• .. • .... .......... -m *. . • ............ .... . . . .

«raţii; üíímbké ’&ff0 p sg rf m árepas: ísfosufe® :íreptt!i * ily siiiÄ iM

N & fcM ’*m$sœ:

*?. ' • *••■ Bfâit.' feaaes
’ ' ‘ ' ‘ "‘ la T*ts^&iüí#
?.......... ..........• .^i^Riaifníí!;
" ’ .............. .ífe
.......-steëStteiMê. :Se •• .

'útil Wfïië&â- ^öftWäteiäBf -ÄttiiöwWsl-ïrsiô:■W&WtQfflffi&g., •

& '■ jt* •••*•;.*.•• '•• • • î..- • ............ .. • . . • • . ..• V ................ ••..

'% alöras geiieaii: mereseat mssirdLsdjStilMIsE àe » A é b

ífe'efss ièiëiâMM: hÉmms- M -vé-âs^à-- &v¡áM m ^èôîibÉBSëfe^'àê: SîÉîâ- . . . ................................... ... . r ................................ . . . . .V* . 1

«are. a ^ÉôM iëî i i f «iSafef fei^ ria fe & «ïfâSïlïisSi m Ättäfe:

...................... ................... ’ï : ' ’■‘ '— " ......... • ................... • , ..-.y- • ..........................

p Ä M :'I M r ilÄ , f e ! ^ vi i á ! i ;4S. il iM&., p íp ü -. sSl:

áe s p a t asnş tffişi; spElizg píiaiggsp&i a partá-r
eaïafltifâliïF;^riÂuî^ié;ô  iië ià â ië ?■fö s l fiaîi li sîB îili Sí

•lÄiEt
wtojw*^iiârM
«i«.■».in—r»‘ .\i • ■• . *• •"-i»-.'• Ä s ® ím m m m é® m m im atn "V*..-»'>• • • .
•\ •* ....... ■ •ţ?; ........ IW* •• * ’ .»' * ..................’ '"i‘ *' ’4 ‘ • * Jrr •' ’ .
ESÂiiii: . . . . . ., • • * . . . ■ gjcpgpi
* <. . • • - .t; • m-mimar*?

^ aip^itäfö it; pe £ipç® gf

S i Ä : .....; . ■•** •
W^ä&M^äMä'
. ; . ... •?' . •* .. *•. ••
ä-
■’*" ..*->■.
Q in£nk%¡0 iii- Ms0ii&£M # 0 $ $ 0 fif- eie

SSt psrflssïïôî® p aa sfeteröf iÄMlnJäfrSt fetif 0 «; '©ifiöfer «ëÂôtite

•TH.*• Ä. • ’ . • • ’?•. .** * 4; ' * ' ' ......................• • • ' . . • •• .,...•• ......................................, .• . . . . •.

s â 3© i^èteéëe & Ä afeifei',: MmïîShîI şi -pe. wsemM ;eáfe,

I ti^ f lls /Ï Â â S Â ÿ îÔ ilÎÂ . VÄSÄSsSi«i ü ü i,
.»X _ - ••. f » s*-..
■
t *” ,* •

$Ât jpëSïeie; ¿fe fţ^M â. a i

îâafc' îÂî&i,.iræslfa l¥œ»âselii./sf^iëiÂ;-milàsifeî Wmm&SL: sur î&

glU plfft s-æi siiriîeâl ispai v  i peiiîftiii ^ciiisirei fSisöfi Éi%i|giôî¥

^«iiöiäeviw rÄ ssôè©.:âfîîSfeôîi ai is\m m

p s|án i$ ip ® mÂiiimâîSŞiî,:
¡lifiató l coKSteetpá; ©¡W:fis iif|£ t $ k sñ & fe&äfiffe íáe;-tSöte^
¡»x&a ^msdÂîlîîî #àsî%ï3i;;î3 «rms;feandapfcr,/-» sten^feîfer de ipcrr
*n
¿f •I *• . .* ’• 4 • ••• ' • ' ' • • • • • • »** * '

W$Ê w&mMêw ïéü&ïtâ :t&6% 6 i: l e l i l í 4c

........... '**>••• •*••••• a
......... ".•... .' •..-•. .. £••• •_••.:•. •••• . •••. . •■ • . -. . •••■■ “ V • • • . • • •

<M -ffea pe s fld îiïi^ â e feeafe ©are m pesais :^ápáirea.;feasisŞ: «

©ss§öiicSÄE-,lmi, <á, se SàS èôSi Jfevtoáfe iôlesssïafoi söedKiäi» ;caife
Ai .» 'i:

®@IÎ¥ ;:.îţşid|lâlii pMüml?- âff' şi M ^m-ñ%plirO plöt -

mnff p afbaiï: ímppi: iwsşşs psvsrïtisie la cwe. ;|® é panèictpa fi
m 0M m :6 «ÄÄäSM ; Ife p l ^ l s ;©öÄä#'iäöÄ Hîâï#ifâr ô&é^ Égiiii
íísáü, ;yäi©' $£. W% :liîÉflïîîj. ciäfelü^ SïpâiÉieâiâSai
üiísibílítBiéa siftönsläMi îmœ pslţjz© iöslitrs- ä *-•■*■ •* • » .•
.
. . •• • •• •/»£, •*" • '• ** • *' • *• . • •*

ém m m si3i|iisiö ;ä©api ;p ^ip*âîfeţei;' ş |# ;p i|ii iö i|jtrtiat 0 ;p^im

 y*: ■
1* . V ••
■ i r - , ^ . 'k & 'i 'j .£ ..$ . ïf e -7 I N ¿Á Ş f r l/S ^ ţ c * £ ' , ^ , v { ¿ ¡ 5, i . ^ V v f £ ¿ 4
^ . / > y * /# ir > ţ ri r ' , : - ¡ r x \ - ; '' • « Íu ^ .^ > ',c * à ■ * i & 1& . {

iS-ÍB telifeíii ftffifsfiléí pj/.Ä l«Ä ::iifisM !saf 'S fe

15^â .^'IM ë r pôôf). il U Æ ^ :â m M ^ M M Æ W îM & :-àsi
Ijsig sis. #é£ sfsm ®i p^âïiM i |te 4 fetiilsfc äfieisfe
sfe Ipeiïiitei ft de. ilsiS a ««#& ! »SSşpŞiS

ie # S lä ® i; P Ä iS S i^ -äepfeörl ..sfei sipeiaiişia ï|e

íir^ M síi íífe: ôoæMiilSëi ‘pinîm
*••• * * * •£ . ••*• • • - • • ' • , • ’* •. -iïiftâSÂ ctiiS ( à faítíM ió» û a
• ** *
■
, . . . • •r • • , . , . * . J. ». • V • ‘ ....................... • • .................................. V . *• * "‘A*.* ••

iw 'ïf*.*„**$é'i :ÿÍ ¿‘^tr!- V'|-*-¿%ir-’ÿ.f £è'*.^ %.

fc ïsémîîîjïttl i èargisipj % ■ • ^ U ^ .W . » , . ,. , » ! . - I WWV mi iiSl » 4>‘l . ■ ........... Il ■ Il ■ » H íU m Í J " 4 « ^ |,fW . , * - l ¿ iM Íl . i l > I ,MiW »¿ « I '*. ' * » ' • 4 • V»-

X y
s^lí îaëifc cÄ isä MşţiÂi: œ îô i é i. Äla#v; îBBdssfe,, tai utmmu.

•▼ ........ •"» *.•'•;•■ ■?' . •. ***■ ”•1; ■^•sr 'ÿ-' *V. "ÿ ' Tr»»' • -• • .j.*
:-frî©BSr-- ,ôî me* ^m\&- mg&stâ
. .. ,.
■i æ i i i Mmt&e&fMg .;: dn . . . . ... . . * •V*-',’ ' .■ ,*•• •
'
. . 5¿' .V. ••• ■•*•.” • . - ’ • «i . £ • . ••,•

iW ^ä m M im ]M iK & ^m A fm !m Ş fMftscfe s :|ô S ^ g k , iiftï «bec,, gppg *‘ Y * ..* /. ’ ». 'Jr. ' i s ^ r .ir /• *.•«'•. ■«.

éa fö a ip p ¿fe ifgieööslsMM it:,piii:i|saöäe 3®|fe£f||fE Mâ.siïâ!i;:îîii0 ft

eesfefíísi ş ip M a f -^Şipte :ä$- W®M, '& :« ffe lieafwe pöftÄ

are i»©8it&ä-: séî; -fesîîs:ôf®iç:fpöpi^öple:

iimgmefşit'-
S i äöf.;lost SÉifetttófiií &raigate: de &m prirs peiiaâîss;: m M & àên
slmia!tóe;# iÿc?Sn; Éæôiâï^; ^ ¡s&väit& ä: M 0 A Sês; ea '^itíaáíé
‘ “7’ ’ ........ . . . . ^ . . .

■©fâfllipgâ: ÿà!<ürtj ţ|g pip ;

■«M. la sşşpăţ :©»stp#i!| fer 3ţţ lîîiaţSl s|¡ Jss^ lizi;
■» l’y ■y»Şi'i<»»T.'w w <faw» n>»«.»^iini»i»«i|mi ,+»*>rr»*rtm*tH'v*'Mln nß<>r™f>+ •.». V. .
;n■ \ .• ' . . . . . - «• ". •

íu ţara. .mfeisiix s^- îâiîîbşsî |în:;tîüv:t:em m s&

• fSiiliïgô. :afc a?|ilíMl$íl ^âeÂio^ţipiîIîiÂ. I p lïp ilï ;:âfc
’st^í^ifcíüíí*^*'

Sirïætââ K®nlsrg:;peritml?t®dase^ !fe«eMi!fei«;áj!3 O ^ ^ p o c a -® fel-v

fíat W & m à$Ê& (üÉSëSSÊi :i8laÉrea -M ßiriim- m ä& m im
:|ï;|S SöipBl ^ s p Ş iS iie % ïSfiÂ Ê $ 'Mä£üät.: iÿ$® % &pmiä^
àïsi:BôÂe|tî;ÿ au îsbşe m&ípkx¡oÍffgñ | 8 *tM 'ţşfesa-*
• . - .. ^ ... ............ ; À I ■y ^ •. • . - • ■T¿. * ' .• • .’fr .* .* • : *. *. *• ’’¿i-* *£- * ,•«£ ' *• • • • .* 1*‘n* ' ' >î. \ ' .•*■■' ">* ¿
fea sfsteîiïeisf acşalice a ft t a a iS i'W t t p iie iJ raitiiB Argeş*.
©ÄsööiÄii pM pffileîpa la èlîéâips :üät
es#agfe^ œgî, afes: # fseţsti :-aplisftäit sei as® àsjpiS Ms ®||pè^
aSSSiHe: UbIobIï. E œ ^ e i» | ï penfeo fi¡$M «Ä la M m M í :iasfe¡l :;|ŞCfS
!gräö,1I. pii- m m ä, 2 S M 'm p& títím m áspafí 4m
&&fé ctösf -14-ffîà "fi, ‘Ä öisM #a$' eéologíse* É iî iâ as; ésíe s M •■&:

ïfe l í t dşîtteî® fe;ï i ç : É ^iserit .p$ «etïtiï -ßw

sscses^esfeş ©es a; 0 ®nssíwr?-j: ■ôg^mferiîsàmÊf.- fcw®|ste -sôœwôpp-
lş; ffirt;ßiiäii®3fd®spş&;

M W m m M T ^îsilviïîieî ;älft'0 !i§ p tp ic a prfsiöä

:âipœ iMe£i^diôi:âlSiit i i ï ^ â % .;eiî::Môslrea i i « w m im iiäe m ö~
i&lztcä< sä ásijpiS §i áaiiMIiMea ■■stesíitóí.Ife aií
C ^ s iiííil ôiîêÉ e âælcsëâïîôîlsÉ. glisări:

Sötäiiöiist.&'Siöfeic«; üli; !ucî#ei®iaôs|f|i; Is^eipiÄ-iliiiei-.

ië 'Ù&fâs.ö Ä i t Ä 1% ïô sâ îl 'viiÄi^Msfei^iiii-seleete^e'
far: p # e i sä:;s|srpSö:Ä Ä iiM d®p s I ia a æ à Â iiô -
HL :fßö§; şi tRÂifëi gfefi liîgôfi^ssS, |pS © tÄ :;i^ ä ß ii. *fe
|& i§ p g |p ë ü a ^ i ^ i e
■M^ie®ô.lôgî gëôerâüi :«Göt©»ijvMagfevj»; a iţs in ţie iŞ ^ ^ tîp ^ ^ şft s®-:
ïi./îfe gsñatói^a^M^telíir'íSÉ&s
á*3íí: iïr*^n&r%jr: şi m . iÜ è : ieefcsaöfc f e â , 0
fljBüscfe
•■şiv-.»ieÂÎasâaâ .íssleM^p0Íiet:şi m&mmiûÈ llvsrlbilS
. _ ^ , «•*. I , , • Ä* r • *T * * * * ' • ' • ’ • 4•
• • • • » * m . « • • ' A- 1 ' * ' *
«•-
'
Bşîfew, %, If - M ö Ä i i i & B l Ä i Ä I i l i A t M l Ä -
M S .. Ä i i l l i i i Ä C l i i i l m m m ş it
m m , A., ;Â î Â î ^ i^ iie ® M iS î it E w p * i g ê z ic i i ü t
| p | p ä i | i fl aliiM ft » a g r iösltörs^fi ş?3tee|ls. mfdaiftöj
iBá; Öäßily

P a & M fftr i l M iË lf | I lf G Ä S ilf O f c . ü $ # *

I ’ 1 pM ••*

^äiWcäy
CSöfeöiÄ^^Äciöi#.J®$É -^«s^li-sl^ál©lidí3fclai IsiEStlL
J i f l M i l l i Ä $M 4Ê z ;+**■*■<#;. ...... . r . > •. .

Fflfeîiî^Afta;,. l N ^ 8 Rj¡-“2 f §4 -àspèëft tsüwß&z p pa©*“

iSS4«-MiöJÄä;M iisö iä ssergstfoe; iaifessm

£ P iô S iiW Î S tÄ Ä llM Ä ^ Ö M i Ä f c
SÎA feA â iM îÎ' :tî9#4ip g , '#■l-ÿ®,JEÜ, ÏÂsieâi&eï^
• • . *• *■• 7. • • ' • • ' ‘ ’ *• ‘ ■* ‘ ’•* ‘ ‘* • ’ • “ ’* ~ ‘.S-“' ••••■**.*-. • ............. „ « . • • • •• . *. * ....................

»ifSj
G ii û ô « i^ Jii ï.iC sM i^ ^ E l3 i« erea iia|3 ,Jïl£H:eseBsG^ïSÂiiî-v
M ï» Ä S -■ C  S  iâ f îî m ÎN S T  L A T Iï »

G«mwvV;,.S®3^
•* • ***<» . -• ; *■•• . , •• .......... *5' , •.................. ■.,••. f f l ü
. ..• i M Â *
:gresîîtSiM 0 ^ Mueure
liî iô à f e î Â Â J l i - B S S a iE if f i « S i l W i » .

1I Ä : » i » Ä G i ä s Ä » i

ïà â Â ijiî

I® ;P&ç^
 '■T'Tltf™' 'T,’*&¿ *ry~~*T‘ï: ■
’ *?* * •?■• .

Ü 4 sarniät),. Sîfîigaţ;
1
J-iâisslâv^sşcit, lS^^:Â-iâli®â^JiiCMâÂ.
.....
i. i i î.. i i p ......
j i . . . .;....... .... . m ..
... .. ..' :' .•*•
m. :...m■■■....’k,
i#îîşşsii;BlrJM ofeîpi M ,- IfŞ I .«.• * :l f -ööitel^te ipRÖ^-

:m h i M î i
l EM m m * 1
Jö O sim E i, llftö iiä Ä te te
• .*ţ' T, *"■

l.f£¿S¡M
U

J&wÉsBásfffrlWíw Eà,;1 M »fei.,B 8 BiiFes&.

y.l, .vwvr* V. . >J<-

:t» m i "rstisfssßÄesfe íp JJSä M ¥

táfcf ii:KëpMà¥:II*iî«IÎÈ; yÉMÂi'iC l^ÿ^l2frîtSÿ
' •* ** .............. ................... •• «. , PêraôÆ:, fesa¿l „TikîsânM.,J3fkaMMjl0èS~
r ..<••• ••«• '".J. . *.• V • • . *• ■* • > ,.- %T • ................... * ’ .•? -•

W iîî l&? fîïip^pasfl-

lR;ifegHeiîiîil preteefM Cerïietâri,

M aä sR > .s~ m m ± .w m w m m & m m M i æ ; s m s s î t p a œ

*" • •«.W« 9fr ■•
t
 ®ääipet Ä
vèâèféa. ¡sÄ liill; .ôffisuaïèr ţi#cisâi©^ ele p i É t e i l l l

►■^•>3C?£îŢfc -,

:|fe§#É Jí|® ^ # ¿ € S ^ 1 i,# 0 iS:^-Svoîifîâ tä^

M ¿fe M ïiijk. ïMôiiiglëô de tíim áiprt «

1® ^Â É îîePe'f fesfenilaiJiK
:ClÄl7i Ä ® E FÓR .^ .,^ # ¿ ; jf ¿ 3 0 i %37%
ïf ® -T I» Mtóíétv ôf FeïïiàÉiôà t t J ä t i i t e IKÎÉE*
Jk *±ri^i'.-h %rr. :L.w•'V i ’ltr* •u< 1—<•

' If-it;
~l l l « i w ä s iä

« •>■ *' ' ,'L *v< ■

mîG^mm.iM,:â,0Bà0ni
R äaii& F , -# í® - fRfiCIS & Í Í ^ ! ^ I S lliO C llI
O ** * • •• •. »

F^S:^'í?r-
•V•tí’-'.*- *
-

sáisg C*3 ;, ISsw Ï S | ;a ;,:■

Rohek»aJ!L;i.

R eb g ^tt,;S ¿M ^a»^M H Á aíteí^-^§ S * Late feistoi B ï' SÄ iS-

ô îîs S p S ssá ttíía M é ô é ^ le p ftE è M ié fQ îë Â ^ T é ^ E , Sr :
Cööfeiliei^lßf IKwäü PiffifesSlöMös B ie & fS , JS
............ '■'^rir- . . \. .... [ . . . . ’
 S im , Ci*epi|Éfe Kaföorfti *2 ÖÖ2 ■
-•■PRipBQTîft

lâ & îiy J t a & & ïïô m m m à m m

m rnrnum m ~ C Ä 1 L 11 1 Â S ÏÂ 4 ,

1 ?fe:flfâfeçÎ| ÄSSes^Msöt, Siaô|3èpi fiiÂirœfffêôî Àg#n~

V
%
>’
. V-
103ÉIISÏE t S C M l I p ^ l â
Îla^ cg i

. .
Höi^ea
. *
. . I . lF ' # ’ v .
. '> • ' * •. •

\r
■y- Â ü^.sfefî.Æ ^fâM lfc sMÉ^as^.yWÂü;-* 2 §0 f :^ïl}e:iise ©f^fíte-

IssÎÉiiiiîsis îfe vie« iff  Ïâ il ik e asfsaSu seesp*

Argeş. Ffvef ÿî: Iii:; CSÄÄ®3Ä3B fiÇ'-ïR:
,. r :.

CßS#m cssiiägs *

;ASÄ0i- St j^fîSiï,.li|i;,.»;
-1981- l É M i ffiOLÓSÍpÉ. â l i m ö C E S a ö t S I

âi!0:|l?JKÎ#îâ»:âe fi: CÂàëà*1:2-l4: Sttïf{©. If 7SV &

#: '£• 5&
l i l i |p ^ i[jy iM
Ä s TiSÉ|Âfei. 4Ä®sfeisilsnte S M JFIT T tó i^ s s :
•Jţ*ipr-
 •:ow
& ••****
$ - . i98S~,A ;p35î|g*ï Mias|ító §&p Besiifflfileá 'W&ägßäs s»*

Axţmîic ÎSmi SfSpmş.fef liatwíáfaí Waste Treat*

*• & ife •w

r: i » M S S IIM S IIM B ^ Ä Q M 'S E

fîSL ©liÎC
.* î|P i-..S IC T fô fifra^Ä lT Ö «Ä I,S iM l?© S ltM : lífíS
Ä y Ä Ä s f i i i i f i s ï i i , 'm m ’âf:
i i f t B f t « £ s î i &^ á s a l á i i i i i
¡ÉW jRÂf^ëL MfippiS^

Í& &
CSSJtCíá 2 Î-II ateist: I^ S slô© iéy^-Sôïôfci äs
& .sŞe fe

B ţs« işs îi: ÎÂpûN4Âti^3â^'^; &e

S s lä ^ f^ l^ s a if% s;spaia|l0ii asá waiecàMM,:
 CUPRINS:

Cap. 1 Noţiunea de “mediu” şi semnificaţiile sale

Cap. 2 Protecţia mediului - diciplina inginerească
Scurt istoric
Metode de protecţia mediului
Domenii mai importante ale proteeviei mediului
Cap. 3 Bazele teoretice şi ştiinţifice ale protecţiei mediului
Cap. 4 Aprecierea deteriorării sau a “stării mediului” -
premiza unor măsuri adecvate de protecţie
Cap. 5 Sisteme biotehnice de epurare/traftre a apelor rezi­
duale
5.1. Generalităţi despre diversitatea tehnlogiilor
5.2. Microbiota apelor reziduale şi cea din tehno­
logiile de tratare
5.3. Câteva exemple de tenologii de epurare a
apelor reziduale
Cap. 6 Metanizarea - ca biotehnologie protectoare de mediu
6.1. Generalităţi
6.2. Reziduurile animaliere şi producţia de biogaz
Cap. 7 Compostarea ca metodă bio-ecologică de protecţie a
mediului
7.1. Generalităţi
7.2. Tehnologii de compostare
Cap. 8 Tehnologii modeme pentru tratarea şi decontamina­
rea mediului
8.1. Tehnologii de protejare a calităţii atmosferei
8.2. Tehnologii de tratare'a solurilor contaminate
8.3. Tehnologii de remediere a apelor subterane
Cap. 9 Gestionarea deşeurilor solide în marile oraşe
Cap. 10 Refacerea/redresarea ecologică a mediului
10.1. Lucrări hidrotehnice
10.2. Tehnologii şi procedee de refacere a lacurilor
10.3. Procedee de refacere a râurilor poluate
Metode de prevenire şi combatere a po­
luării hidrosferei cu produse petroliere
 Pag.

10.4. Protecţia apei subterane ca sursă de apă potabilă/

bioreraedierea freaticului 158
10.5. Bioremedierea solurilor poluate/contaminate 165
Tehnologii de decontaminare a solurilor în
cazurile de poluare cu produse petroliere 169
10.6. Refacerea tufărişurilor 170
10.7. Refacerea pădurii galerie/aluvionare 172
10.8. Refacerea unor zone umede/mlăştinoase 175
10.9. Reconstrucţia şi construcţia ecologică 179
Construcţia ecologică a unei deponii 193
Cap. 11 Ingineria mediului şi Protecţia mediului:
interrelaţii şi importanţa lor 197

BIBLIOGRAFIE SELECTATĂ 209