3.

Ipsosul si varul aerian pentru constructii

 Ipsosul pentru constructii

Este un liant nehidraulic, format din sulfat de calciu semihidratat, in amestec cu cantitati
variabile de anhidrit solubil si se obtine prin deshidratarea partiala a ghipsului la temperaturi
de 200-300 °C: CaSO4 ( 200−300 ) ° C CaSO4 x 0,5 H2O + 1,5 H2O
→

Se utilizeaza ca liant la prepararea mortarelor, umplerea fisurilor din tencuieli etc.

 Determinarea finetii de macinare

Se determina prin cernerea a m0 = 100g ipsos uscat pana la masa constanta la 40°C, prin sitele
m1 m1 +m 2
071 si 020: %R071 = x 100, %R020 = x 100
m0 m0
Finetea de macinare influenteaza apa pentru pasta de consistenta normala, timpul de priza si
rezistentele mecanice ale ipsosului.

 Determinarea densitatii in gramada in stare afanata

Este rezultata in urma cantariri de ipsos obtinut prin turnarea ipsosului de la o anumita
m1 −m0
inaltime in vasul de masurare (cf. SR ISO 3049-1996) si se calculeaza cu relatia: ρga =
V
[kg/m ], unde: ρga – densitatea in gramada in stare afanata [kg/m ], m1 – masa vasului cu ipsos
3 3

[kg], m0 – masa vasului gol [kg], V – volumul vasului [m].

 Apa pentru pasta de consistenta normala

Determinarea aceasta consta in stabilirea cantitatii de apa folosita la obtinerea unei paste de
consistenta normala utilizata la realizarea unei turte cu diametrul de 78-80 mm (cf. SR
10275/1-1997).
m1
Cantitatea de apa pentru pasta de consistenta normala se calculeaza cu formula: %Apa = x
m0
100, A – apa pentr pasta de consistenta normala [%], m1 – masa apei folosite [g], m0 – masa
probei de ipsos [g].

 Determinarea timpului de priza

Se realizeaza pe o pasta de consistenta normala, utilizat aparatul Vicat. Se exprima inceputul

prizei si sfarsitul prizei (cd. STAS 10275/3-1982). Inceputul prizei se considera intervalul de
timp (minute) de la introducerea ipsosului in apa pana cand acul patrunde in pasta maxim 30
mm. Sfarsitul prizei se considera intervalul de timp (minute) de la introducerea ipsosului in
apa pana cand acul lasa pe pasta o urma usor perceptibila, fara sa se inregistreze pe scala o
inaintare.

 Determinarea rezistentelor mecanice

Vorga Raul
Grupa 113A
Se stabilesc pe epruvete prismatice de dimensiuni 40x40x160 mm, confectionate din pasta de
consistenta normala (fara intarzietor de priza). Pasta se prepara din 1200g ipsossi apa
conrespunzatoare pentru consistenta normala.

Rezistenta la intindere prin incovoiere se determina prin incercarea epruvetelor prismatice la

incovoiere, utilizand un aparat de incercare actionat hidraulic.
3P xl
-rezistenta la incovoiere (ft) in N/mm2 se calculeaza cu formula: ft = 2 [N/mm ], P – forta
2
2h
de rupere la incovoiere [N], l – distanta intre reazeme [mm], h – inaltimea sectiunii prismei
[mm].

Rezistenta la compresiune se stabileste prin incercarea jumatatilor de prisma rezultate din

incercarea la incovoiere, utilizand o presa care permite cresterea uniforma a fortei de
compresiune. Timpul de rupere a unei epruvete trebuie sa fie de 20-40 secunde. Epruvetele se
incearca la o compresiune folosind 2 placute din hotel inoxidabil.
P
-rezistenta la compresiune (fc) in N/mm2 se calculeaza cu formula: fc = [N/mm2], P – forta
A
de rupere la compresiune [N], A – aria suprafetei de incercare [1600 mm2].

Ipsosul de constructii se fabrica in doua timpuri (A, B) care trebuei sa inedplineasca

urmatoarele conditii tehnice de calitate.

Caracteristica:
Tipul ft in
Priza in minute fc in N/mm2
ipsosului R071 in % R020 in % N/mm2
Inceput Sfarsit La 7 zile La 7 zile
A ≤2 ≤ 15 ≥5 10 - 30 ≥3 ≥8
B ≤2 ≤ 17 ≥4 6 - 30 ≥2 ≥7

 Varul aerian pentru constructii

Este un liant nehidraulic constituit, in principal, din oxid sau hidroxid de calciu care se
intareste lent sub efectul dioxidului de carbon prezent in aer (cf. SR ENV 459-1/1997). Se
obtine prin calcinarea calcarului si/sau dinamite: CaCO3 ( 1100−1200 ) ° C CaO + CO2 x 42,5
→

[kcal/mol]

Varul nestins are in compozitie oxizi de calciu si magneziu si poate avea diferite granulitati,
de la bulgari pana la pulbere fine. Varul stins se formeaza prin hidratarea varului nestins si se
obtine sub forma de pulbere sau pasta: CaCO + H2O => Ca(OH)2 + Q↑

Tipul de var Simbol %(CaO+ MgO) % MgO

CL90 ≥ 90 ≤5
Var calcic CL80 ≥ 80 ≤5
CL70 ≥ 70 ≤5
DL85 ≥ 85 ≥ 30
Var dolomitic
DL80 ≥ 80 ¿5
Vorga Raul
Grupa 113A
 Determinarea finetii

Se face prin cernerea varului pe site standardizate avand diametrl ochiurilor de 0,09 si 0,20
mm (SR EN 459-2/1997, SR EN 196-6/1994).
Realizarea determinarii:
-se cantareste o cantitate de m=10 g var, iar proba se pune pe sita si se cerne
-se porneste cu sita de 0,20 mm, materialul care a trecut prin sita de 0,20 mm se cerne pe sita
de 0,09 mm
-sita se va agita prin miscari de rotatie si se va nota cu m1 materialul ramas pe sita de 0,20 mm
si m2 cel ramas pe sita de 0,09 mm.
m
-resturile ramase pe site se exprima procentual utilizand relatiile: %R0,20 = 1 x 100 si %R0,09
m
m1 +m2
= x 100.
m

3. Cimentul portland
 Cimentul portland unitar

Este un liant hidraulic, iar in urma arderii pana la clincherizare (≅ 1450 °C) a unui ameste
natural sau artificial de calcar sau argila, se formeaza clincherul de ciment.
Se obtine prin macinarea fina a clincherului de ciment cu adaos de 3-5% ghips (reglarea
timpului de priza).Pentru fabricarea cimentului portland se arde un amestec de 75-77% calcar,
23-25% argila si adaosuri de corectie: cenusa de pirita, bauxita, diatomit, ghips etc. Produsul
obtinut amestecat cu apa formeaza o pasta care se intareste in aer si apa.

 Apa pentru pasta de consistenta standard

Se determina apa necesara pentru obtinerea pastei de ciment de consistenta standard, necesara
pentru stabilirea timpului de priza. Apa este in functie de compozitia si finetea de macinare a
cimentului: 23-33%. Se foloseste malaxorul cu paleta pentru amestecarea cimentului.
Utilizam aparatul Vicat, indepartand greutatea aditionala si inlocuind acul co o sonda.
Aducem reperul in pozitia „zero” a scarii: sonda atinge placa de sticla (usor unsa) pe care este
asezat inelul aparatului.

In vas se adauga 500g ciment si se noteaza timpul „zero”, iar apoi punem in functiune
malaxorul la miteza mica timp de 90 secunde. Se face apoi o pauza de 15 secunde, iar apoi se
pune in functiune la viteza mica pentru inca 90 secunde. Malaxorul va functiona maxim 3
minute. Dupa eliberarea sondei se citeste adancimea patrunderii in pasta, iar daca s-a oprit la o
distanta de 5-7 mm deasupra placii de sticla, pasta este una de consistenta standard. Iar dac
anu se incadreaza in limitele stadard, se reia incercarea modificand cantitatea de apa.

Vorga Raul
Grupa 113A
Apa folosita pentru pasta de ciment de consistenta standard se calculeaza cu: %Apa =
V apa x ρapa
x 100, unde: Vapa – volumul apei folosite pentr prepararea pastei [cm3], ρapa – 1g /
m
cm3, m – masa cimentului folosit pentru determinare [g].

 Timpul de priza

Verificam folosind aparatul Vicat daca pe tija lui este atasata greutatea aditionala, ii aducem
reperul la pozitia „zero”. Se umple inelul aparatului cu pasta de consistenta standard, se
acopera cu o placa de sticla si se aseaza pe postament. La intervale de 15 minyte se slabeste
surubul si se lasa cul pana al suprafata pasteid e ciement. Se lasa acul sa patrunda liber,
citindu-se dupa 30s adancimea de patrundere. Incercarea se face in puncte diferite, la 10 mm
de marginea tiparului.

Timpul de inceput de priza

Este intervalul de timp de la momentul „zero” pana cand distanta dintre ac si placa de sticla
inferioara este de 3-5 mm.Pentru a determina timpul de sfarsit de priza, se repeta incercarea
din 30 in 30 de minute pe fata pastei de ciment care a fost in contact cu placa de sticla
ifnerioara. Echipam acul cu un accesoriu inelar.

Timpul de sfarsit de priza

Este intervalul de timp scurs de la momentul „zero” pana cand acul patrunde mai putin de 0.5
mm in pasta de ciment. Accesoriul inelar nu va mai lasa nici o urma la penetrare. Acul se
curata la fiecare incercare,iar epruveta va sta in cutia cu aer umed.

 Finetea de macinare

Influenteaza caracteristicile cimentului si se determina prin metoda cernerii. Utilizam sita de

0.09 mm si determinam restul „R” de particule de ciment cu dimenisunea mai mare decat
ochiurile sitei. Cernerea poate fi manuala sau mecanica. Se omogenizeaza esantionul de
ciment scuturandu-l 2 minute intr-un vas inchis, apoi se asteapta 2 minute si se cantareste o
cantitate m0 = 10g ciment (precizie 0.01g). Aceasta cantitate se pune in sita de 0.09 mm
avitandu-se pierderile.

m1
Restul se va calcula cu formula: %R = x 100, m0 – masa initiala a probei [g], m1 – masa
m0
restului de pe sita [g].

 Rezistenta la compresiune

Se vor utiliza 3 epruvete obtinute din mortar plastic cu o forma prismatica de 40 x 40 x 160
mm.

Vorga Raul
Grupa 113A
Incercarea la compresiune se efectueaza pe 6 jumatati de prisma rezultate din rupele la
incovoiere. Pentru 3 epruvete avem nevoie de: 450g ciment , 1350 g nisip standard (4 sorturi
cantarite si amestecate) si 225 cm3 apa.

Se va introduce in vasul malaxorului apa si cimentul si se va amesteca la viteza mica timp de

30 minute. In 30 de secunde se va introduce treptat tot nisipul, apoi se va amesteca inca 30 de
secunde la viteza mare.Se opreste malaxorul pentgru 1 minut si 30 de secunde, reintroducand
mortarul de pe peretii vasului in recipient in primele 15 secunde. Se continua amestecarea la
viteza mare timp de 1 minut.Mortarul obtinut se introduce in tiparul metalic (300 g /
compartiment) si se niveleaza cu o spatula, apoi se aplica 60 de socuri pentru compactare. Se
completeaza tiparul cu mortar si se aplica inca 60 de socuri.

Scoaterea epruvetelor se va face cu 10-15 minute inainte de efectuarea incercarii in 2, 7 sau

28 de zile. Prismele rezultate se rup pe jumatate cu ajutorul presei hidraulice, iar rezultatul va
fi media aritmetica a rezistentelor obtinute pe cele 6 jumatati de prisma.

Rezistentele mecanice, pentru diferitele timpuri de ciment determinate la 28 de zile, se

compara cu cele din tabelul de mai jos.

Clasa de rezistenta 32,5 N 32,5 R 42,5 N 42,5 R 52,5 N 52,5 R

Rezistenta la compresiune
32,5 - 52,5 42,5 - 62,5 ≥ 52,5
[N / mm2]
Inceputul de priza [minute] ≥ 75 ≥ 60 ≥ 45
Stabilitate [mm] ≤ 10
OBS: N – clasa de rezistenta initiala uzuala, R – clasa de rezistenta initiala mare

Vorga Raul
Grupa 113A