SILVIA DEDU FLORENTIN ŞERBAN

MATEMATICI APLICATE ÎN ECONOMIE

0 0
Copyright © Teocora 2017
Toate drepturile asupra acestei lucrări aparţin Editurii Teocora.
Reproducerea în scopuri comerciale, adaptarea, distribuţia sau transmiterea uneia
sau a mai multor părţi din această carte, în orice scop şi sub orice formă este
interzisă fără acordul scris prealabil al editurii.

Tehnoredactare: Andrei Stănilă

Coperta:

0 0
SILVIA DEDU FLORENTIN ŞERBAN

MATEMATICI APLICATE ÎN ECONOMIE

0 0
0 0
 Prefaţă

Economiştii, indiferent de domeniul în care lucrează, au nevoie de cunoştinţe

solide de strictă specialitate, dar şi de tehnici specifice matematicii aplicate. Informaţia
economică trebuie să fie relevantă, credibilă, inteligibilă - calităţi care sunt asigurate
numai atunci când economistul care o construieşte, o prelucrează şi o valorifică
stăpâneşte deopotrivă cunoştinţe în domeniul respectiv, dar şi temeinice cunoştinţe de
matematici aplicate în economie.
Această lucrare conţine o sinteză a rezultatelor teoretice, precum şi seturi de
probleme rezolvate şi probleme propuse în vederea rezolvării, din următoarele domenii
ale matematicii: algebră liniară, analiză matematică, probabilităţi, statistică matematică şi
matematici financiare. Prin această lucrare autorii valorifică experienţa acumulată la
catedră în decursul unui număr însemnat de ani universitari.
Prezenta lucrare s-a elaborat în strânsă concordanţă cu programa analitică a
disciplinei "Matematici aplicate în economie" de la Academia de Studii Economice
Bucureşti, indiferent de profilul facultăţii.
Lucrarea se adresează în primul rând studenţilor economişti, dar şi studenţilor de
la alte profile, cărora viitoarea profesie le solicită şi cunoştinţe de matematici aplicate în
economie.
Prin varietatea problemelor rezolvate sau propuse pentru a fi rezolvate, lucrarea
constituie un ghid important pentru pregătirea examenelor la matematică de către
studenţii facultăţilor cu profil economic din învăţământul de stat şi privat şi permite
realizarea de acumulări în vederea practicării în condiţii de performanţă a profesiei de
economist. Nădăjduim ca economiştii practicieni să găsească în această lucrare
numeroase soluţii pentru eficientizarea managementului la nivel micro şi macroeconomic.
Suntem recunoscători colegilor din Departamentul de Matematici Aplicate din
cadrul Academiei de Studii Economice Bucureşti, în cadrul căreia ne desfăşurăm
activitatea, din partea cărora noi, autorii, am primit un important sprijin şi preţioase
sugestii şi îndrumări legate de structura şi organizarea materialului.
Nutrim speranţa ca cititorii să găsească în această culegere un sprijin real
pentru studiu şi cercetare şi să ne transmită orice fel de semnale cu caracter de sugestie
pentru îmbunătăţirea conţinutului său la ediţiile viitoare.

Autorii

0 0
0 0
 CUPRINS

Partea I. ALGEBRĂ LINIARĂ…………………………...…….. 9

Capitolul 1. METODA ELIMINĂRII COMPLETE……………………. 9

Capitolul 2. SPAŢII VECTORIALE ……..…………………….………..... 13
2.1. Noţiunea de spaţiu vectorial ……………………………..………........... 13
2.2. Dependenţa şi independenţa liniară a vectorilor…………..……………. 15
2.3. Sistem de generatori ai unui spaţiu liniar; bază a unui spaţiu liniar;
coordonatele unui vector într-un reper dat……………..……….............. 22
2.4. Subspaţii liniare……………………………………..…………………... 31
2.5. Schimbarea coordonatelor unui vector la trecerea de la un reper la un
alt reper…………………………………………………………………. 34
Capitolul 3. OPERATORI LINIARI ……………………………………… 39
3.1. Noţiunea de operator liniar. Matricea asociată unui operator liniar…… 39
3.2. Nucleul şi imaginea unui operator liniar. Injectivitatea,
surjectivitatea şi inversabilitatea unui operator liniar…...……….......... 44
3.3. Vectori proprii şi valori proprii…………………………..…….………. 46
Capitolul 4. FUNCŢIONALE LINIARE, BILINIARE, PĂTRATICE 49
4.1. Funcţionale liniare……………………………………….……….......... 49
4.2. Funcţionale biliniare……………………………………..………........... 51
4.3. Funcţionale pătratice……………………………………..…….………. 54

Partea a II-a. ANALIZĂ MATEMATICĂ………………… 60

Capitolul 5. SERII………………………………………………..……….…… 60
5.1. Serii de numere reale…………………………………….………........... 60
5.2. Serii de puteri…………………………………………….…………….. 75
5.3. Dezvoltări în serie…………………………………….….…….………. 82
Capitolul 6. FUNCŢII DE MAI MULTE VARIABILE REALE……… 92
6.1. Limită. Continuitate. Derivate parţiale. Diferenţiabilitate. ……………. 92
6.2. Extremele funcţiilor de mai multe variabile…...………...……….......... 100
6.2.1. Extreme libere…..……………………….………..…………….. 100
6.2.2. Extreme condiţionate (cu legături)…………….……………....... 113
6.3. Metoda celor mai mici pătrate…...………………………………........... 118
6.4. Aplicaţii în economie: Matematici financiare……………….................. 121
6.4.1. Dobânda simplă……………...............……………..................... 121
6.4.2. Dobânda compusă…………...............……………..................... 125
6.4.3. Devalorizare……….………...............……………..................... 129
6.4.4. Plăţi eşalonate…...…………...............……………..................... 131
Capitolul 7. CALCUL INTEGRAL…………………………….……… 139
7.1. Integrale generalizate………...……………………….….…….............. 139
7.1.1. Integrale cu limite infinite...……………………….………….… 139
7.1.2. Integrale din funcţii nemărginite……………...…..…………….. 143
7.1.3. Integrale euleriene…………………………...………………….. 146

0 0
8 Matematici aplicate în economie

7.2. Integrale duble...………………………………………………………... 153

Capitolul 8. ECUAŢII DIFERENŢIALE……………..……….………...... 157
8.1. Ecuaţii diferenţiale de ordinul întâi…………………………….............. 157
8.2. Ecuaţii diferenţiale liniare de ordin superior……………………............ 171

Partea a III-a. TEORIA PROBABILITĂŢILOR……... 164

Capitolul 9. CÂMP DE PROBABILITATE……………………………. 164
9.1. Evenimente; operaţii cu evenimente; câmp de evenimente...................... 164
9.2. Probabilitate; câmp de probabilitate;
formule de calcul cu probabilităţi…………………......………............... 168
9.3. Scheme clasice de probabilitate…………………………………........... 183
Capitolul 10. VARIABILE ALEATOARE……………………………….. 194
10.1. Variabile aleatoare unidimensionale……………………………............. 194
10.2. Repartiţii clasice………………………………………………............... 228
10.3. Variabile aleatoare bidimensionale……………………..………............ 246
Capitolul 11. LEGI ALE NUMERELOR MARI.
TEOREME LIMITĂ……………………….…….…….……. 261

Partea a IV-a. STATISTICĂ MATEMATICĂ………… 270

Capitolul 12. ELEMENTE DE TEORIA SELECŢIEI;
SELECŢII DIN POPULAŢII NORMALE….……………. 270
Capitolul 13. ELEMENTE DE TEORIA ESTIMAŢIEI…………….. 279
13.1. Estimarea parametrilor unei repartiţii………………………………….. 279
13.2. Corelaţie şi regresie………………………….…………..…………….. 291
Capitolul 14. VERIFICAREA IPOTEZELOR STATISTICE……..….. 293
Anexe………………………………………………………………....................... 293
BIBLIOGRAFIE ………………………………………….…………………… 307

0 0
 Partea I. ALGEBRĂ LINIARĂ

CAPITOLUL 1
METODA ELIMINĂRII COMPLETE (GAUSS-JORDAN)

Metoda eliminării complete se poate folosi, printre altele, pentru:

- rezolvarea unui sistem de ecuaţii liniare;
- calculul inversei unei matrice nesingulare.
Etapele aplicării acestei metode sunt:
1) Se alcătuieşte un tabel care conţine matricea sistemului ce trebuie rezolvat (notată A) sau matricea care trebuie
inversată (A).
2) Se alege un element nenul al matricei A, numit pivot.
3) Elementele din noua iteraţie se determină astfel:
a) elementele de pe linia pivotului se împart la pivot;
b) coloana pivotului se completează cu zero;
c) restul elementelor se calculează după regula dreptunghiului:
- se formează un dreptunghi, având elementul ce trebuie înlocuit şi pivotul ca vârfuri;
- din produsul elementelor de pe diagonala pivotului se scade produsul elementelor celeilalte diagonale,
iar rezultatul se împarte la pivot.
Schematic, regula dreptunghiului se prezintă astfel:
a……………x b = pivotul;
: : bx  ac , unde: x = elementul ce trebuie înlocuit;
x' 
b ………..… c b x’ = valoarea elementului x în noua iteraţie.

d) (facultativ) Dacă pe linia pivotului există un element egal cu zero, atunci coloana acelui element se copiază
în iteraţia următoare; analog, dacă pe coloana pivotului există un element egal cu zero, atunci linia acelui element se
copiază în iteraţia următoare.
4) Se reiau paşii 2 şi 3 până când s-a ales câte un pivot pe fiecare linie ce conţine cel puţin un element nenul.

PROBLEME REZOLVATE   x 1  2 x 2  3x 3  2

1. Să se rezolve următorul sistem de ecuaţii liniare folosind metoda eliminării complete:  2x 1  6x 2  9x 3  3
 3x  2 x  2x  3
 1 2 3
Rezolvare:
Dacă pivotul se alege întotdeauna pe diagonala principală a matricei A, schema de calcul este următoarea:

A b
…….. ………
I3 X

-1 2 -3 -2 Aplicarea metodei Gauss-Jordan a condus la transformarea sistemului iniţial

2 -6 9 3
într-un sistem echivalent, care se citeşte astfel în ultima iteraţie:
-3 2 2 -3
1 -2 3 2  x1  0 x2  0 x3  3

0 -2 3 -1 0 x1  x2  0 x3  2
0 -4 11 3 0 x  0 x  x  1
 1 2 3
1 0 0 3
0 1 -3/2 1/2
Deducem că soluţia sistemului este: x1 = 3, x1 = 2, x1 = 1.
0 0 5 5
1 0 0 3
0 1 0 2
0 0 1 1

0 0
10 Matematici aplicate în economie

4 x1  x 2  x3  9
2. Să se rezolve sistemul de ecuaţii liniare, folosind metoda eliminării complete: 
 3x1  x2  6
5 x  2 x  x  11
 1 2 3
Rezolvare:
4 1 1 9 Observaţie. Pentru simplificarea calculelor, am ales drept pivot mai întâi
3 1 0 6 elementul al doilea al diagonalei principale (în cazul nostru,1).
5 2 1 11
Soluţia sistemului este: x1 = 2, x2 = 0, x3 = 1.
1 0 1 3
3 1 0 6
-1 0 1 -1
1 0 1 3
0 1 -3 -3
0 0 2 2
1 0 0 2
0 1 0 0
0 0 1 1

 2 1 3
3. Să se determine, în cazul în care există, inversa matricei  
A  0 4 1
3 1 5 

Rezolvare:
Deoarece det A ≠ 0, rezultă că matricea A este inversabilă. Pentru aflarea inversei vom folosi următoarea schemă:
A I3
…….. ………
I3 1
A

2 -1 3 1 0 0
0 4 1 0 1 0
3 1 5 0 0 1
1 -1/2 3/2 1/2 0 0
0 4 1 0 1 0
0 5/2 1/2 -3/2 0 1
1 0 13/8 1/2 1/8 0
0 1 1/4 0 1/4 0 Am obţinut
0 0 -1/8 -3/2 -5/8 1
1 0 0 -19 -8 13  19 8 13 
 
0 1 0 -3 -1 2 A 1    3 -1 2
0 0 1 12 5 -8  12 5 - 8 


4. Să se rezolve următorul sistem de ecuaţii liniare, folosind metoda eliminării complete:

 2 x1  3x2  x3  3

 5 x1  4 x2  2 x3 15
 x 10 x  21
 1 2

0 0
 Metoda eliminării complete (Gauss-Jordan) 11

Rezolvare:

-2 3 -1 3 Observaţii
5 4 2 15 1) Metoda Gauss-Jordan constă în transformări succesive ale sistemului
iniţial în forme echivalente.
1 10 0 21
2 -3 1 -3 2) În rezolvarea unui sistem prin această metodă nu este obligatoriu ca
pivotul să fie ales pe diagonala principală.
1 10 0 21
1 10 0 21 Rescriind sistemul pe baza datelor din ultima iteraţie, rezultă:
 23 x2  x3  45, care este un sistem compatibil simplu nedeterminat,
0 -23 1 -45 
1 10 0 21 x1 10 x 2  21
0 0 0 0 x 2  α
cu soluţia: 
 x1  21 10α , α R
 x  45  23 α
 3

 5 x1  3 x2  10 x3  10
5. Să se rezolve sistemul de ecuaţii liniare, folosind metoda eliminării complete: 
3 x1  2 x2  4 x3  1
 x  7 x  2 x  6
 1 2 3

Rezolvare:
5 -3 10 -10 Aplicând metoda eliminării complete, am obţinut o formă echivalentă
3 2 4 1 
-1 -7 2 6 0 x1 0 x 2 0 x 3  18
a sistemului: 
0 -38 20 20 19 19
0 x 1  10 x 2  x 3  10
0 -19 10 19 
1 7 -2 -6 x 1  16 x 2  0x 3  11
0 0 0 -18  5 5
0 -19/10 1 19/10
Din prima relaţie rezultă că sistemul este incompatibil.
1 16/5 0 -11/5

6. Să se rezolve sistemul de ecuaţii liniare, folosind metoda eliminării complete:

2 x1  x2  x3  2 x4  1
 x
 1  x2  2 x3  x4  2
3 x  2 x  x  3 x  1
 1 2 3 4

Rezolvare:
2 -1 1 2 1 Aplicând metoda eliminării complete, am obţinut următoarea formă
1 1 2 1 2 echivalentă a sistemului:
3 -2 1 3 1  x2  2x3  1 , care este un sistem compatibil dublu nedeterminat.
-2 1 -1 -2 -1 
x1  x3  x4  1
3 0 3 3 3
x 3  
-1 0 -1 -1 -1 Soluţia sistemului este:  , cu ,   R
x 4 
0 1 2 0 1 
1 0 1 1 1 x 2  1  2 
x  1   
0 0 0 0 0 1

0 0
12 Matematici aplicate în economie

PROBLEME PROPUSE

Să se rezolve următoarele sisteme de ecuaţii liniare:

 x1  2 x2  4 x3  31  x1  2 x2 3 x3  9  x1  x2  2 x3  4
 2.  
5x 1  x 2  2x 3  29
1. 3.
 3x1  x2  4x3  15  3 x1  x2  x3  3
3 x  x  x  10  x  7 x  6 x  27  3x  5x  4x  5
 1 2 3  1 2 3  1 2 3

2 x1  3 x2  4 x3  16 2x 1  2x 2  x 3  x4  4
4.  5.  2x1
x 2  3x 3 x 4  2 
6. 4x1  3x 2  x 3  2x 4  6
5 x1  8 x2  2 x3  1  
3x  x  2x  5  1 2x 2  x 3  x 4  1
 x 
8x1  5x2  3x3  4x4  14
 1 2 3
3x  3x  2x
1 2 3  2x 4  6

R: 1. x1  3, x 2  4, x 3  5
2. x  0, x   9 , x  39
1 2 11 3 11
3. Sistemul este incompatibil
4. x1  3, x 2  2, x3  1

5. x  5 α  1 β  5 , x   1 α  1 β  4 , x  α , x  β ; α ,β R
1 3 3 3 2 3 3 3 3 4

6. x1  2, x2  0, x3  2, x4  2

Să se determine inversele matricelor:

2 1 -1 1 2 3 4  3 1 1 
8. 
0 2 - 4  
7.    9. 10.  
0 -1 1 2 -2 1 2 1 2 3
 2 1 0
 3
4 2
1   1 2 - 2 
1 2 1
 3  2  1   
4 3 2 1 


 2 1 1
 1 1   1 1  0   2 1 
 0  0   5 2 10   0 
R: 7. 2 2  8.  3 3 9.  1  10.  7 7 
1
 1 3 1  1 2 4  -1 0   4 2 
  -   -   2 2   1 
 2 4 4  6 9 9
 1 1  7 7 
 
1 1 1 1 
1 2  0 -1   5 1 
    2 2  1 - 
 2 4 4  3 9 9    7 7 
 1 0
1 2
- 

 10 2 5

0 0
 CAPITOLUL 2
SPAŢII VECTORIALE
2.1. NOŢIUNEA DE SPAŢIU VECTORIAL
BREVIAR TEORETIC

Definiţia 1. Se numeşte spaţiu vectorial (spaţiu liniar) peste un corp K, o mulţime nevidă V dotată cu două operaţii, notate
+ : V × V → V şi ∙ : K × V → V, cu proprietăţile:
I. (V, +) grup abelian;
II. a) (   )  x    x    x,  ,   K, x V ;
b)  ( x  y)   x   y,   K, x, y V ;
c) ( )  x   (  x),  ,  K, x V;
d) 1K  x = x,  x  V, unde 1K este elementul neutru al operaţiei de înmulţire din K.
Observaţie. Se notează cu (V, K) spaţiul (vectorial) liniar V peste corpul K.
Elementele mulţimii V se numesc vectori, iar elementele mulţimii K se numesc scalari.
Dacă K = R, atunci (V, R) se numeşte spaţiu liniar real.
Dacă K = C, atunci (V, C) se numeşte spaţiu liniar complex.
Exemple de spaţii liniare:
 (Rn, R) spaţiul liniar real n-dimensional, unde Rn ={(x1, x2,…, xn) | xi R, i=1,2,…,n}
 (Mm,n(R),R) spaţiul liniar real al matricelor cu m linii, n coloane şi elemente numere reale.
 (R[X],R) spaţiul liniar real al polinoamelor în nedeterminata X, cu coeficienţi reali.
 (Rn[X],R) spaţiul liniar real al polinoamelor de grad cel mult n, în nedeterminata X, cu coeficienţi reali.
 (F[a,b],R) spaţiul liniar real al funcţiilor reale definite pe intervalul [a, b].

Definiţia 2. Fie (V,K) un spaţiu liniar şi WV, W  . Spunem că W este subspaţiu liniar al spaţiului liniar (V,K) dacă:
1) x, y W  x  y W ;
2)   K, x W    x W .

Observaţie. Un subspaţiu liniar are o structură de spaţiu liniar în raport cu operaţiile induse.

PROBLEME REZOLVATE

1. Considerăm operaţiile  : R*  R*  R* şi  : R  R  *  R* ,



x  y  x  y ,   x  x , x, y  R ,   R , unde “∙” este înmulţirea numerelor reale.
*

*
Să se arate că R+ împreună cu cele două operaţii este spaţiu liniar real.
Rezolvare:
Verificăm condiţiile din definiţia 1.
*
I. a) Fie x, y  R+ ; rezultă x  y  x  y  y  x  y x , conform comutativităţii înmulţirii numerelor reale.
*
b) Fie x, y, z  R+ ; rezultă că: ( x  y)  z ( x  y)  z  x ( y  z)  x ( y z) ,
în baza asociativităţii înmulţirii numerelor reale.
c) Numărul real 1 este elementul neutru faţă de operaţia  : x  1  1 x  1 x  x , x  R * .
1 1 1 1
d)
 R astfel încât x x  x  x  x  1 .
* 1 *
 x R ,  x 
x x
II. a) Fie ,   R, x  R* . Avem: (   )  x  x   x  x    x    x .
b) Fie   R, x, y  R* . Avem:  ( x  y)  ( x  y) ( x  y)  x  y ( x) (  y) .

  
 
c) Fie ,   R, x  R* . Avem: ( )  x  x  x   x    x   (  x) .
* 1
d) Fie x  R+ ; avem: 1 R x x x .
*
Conform definiţiei 1, din I şi II rezultă că R+ împreună cu cele două operaţii este spaţiu liniar real.

0 0
14 Matematici aplicate în economie

2. Să se arate că mulţimea V  x , x ,..., x  x  R, i  1, n, x  x

1 2 n i 1 n 1 
 0 , n  N , n  3 împreună cu
n
adunarea vectorilor din R şi înmulţirea acestora cu scalari formează un spaţiu liniar real.
Rezolvare:
n
Deoarece V  Rn şi (R , R) este spaţiu liniar, conform observaţiei din breviarul teoretic este suficient de arătat că V este
n
subspaţiu liniar al spaţiului liniar (R , R).
1) Fie x, y  V. Rezultă că x  ( x1, x2 ,..., xn ) , xi  R, i  1, n , cu x1  x n 1  0 şi

y  ( y1 , y2 ,..., yn ) , yi  R, i  1, n , cu y1  yn  1  0 . Avem:
x  y  (x1  y1 ,x 2  y 2 ,...,x n  y n ),x i  y i R ,i  1,n ,
( x  y) 1  ( x  y) n1  x1  y1  xn 1  yn1  0 , prin urmare x  y V .

2) Fie   R , x  V . Rezultă x  ( x , x ,..., xn ), x i  R, i  1, n şi

1 2

(x ) 1  (x )n  1  x 1  x n  1   (x 1  x n 1 )  0, deci x  V .

Conform definiţiei 2, din 1) şi 2) rezultă că V este subspaţiu liniar al spaţiului (Rn, R) , deci V este spaţiu liniar real.

PROBLEME PROPUSE

1. Să se arate că mulţimea C[a,b](R) = {f | f :[a,b] → R, f continuă pe [a,b]} împreună cu operaţiile de adunare a

funcţiilor şi de înmulţire a funcţiilor cu scalari formează un spaţiu vectorial real.

2. Să se arate că mulţimea Mm,n(R) a matricelor cu m linii şi n coloane şi elemente numere reale are o stuctură de
spaţiu liniar real în raport cu operaţiile de adunare a matricelor şi de înmulţire a acestora cu scalari reali.

3. Să se arate că mulţimea  0 a b  
A    ; a , b, c, d  R, c  a  b  împreună cu operaţiile de adunare a matricelor
 c 0 d  
şi de înmulţire a acestora cu scalari reali este spaţiu vectorial peste R.
4. Se consideră operaţiile:  : ( R* ) 2  ( R* )2  ( R* )2 şi  : R  ( R* ) 2  ( R* ) 2 , definite astfel:

 
 x1, x2   y1 , y2   x1  y1 , x2  y2  ,   x1 , x2   x1 , x2 , x, y  R* ,  R .
Să se studieze dacă ( R* ) 2 împreună cu cele două operaţii este spaţiu vectorial real.


5. Să se arate că mulţimea 
 a b  
 (unde a reprezintă conjugatul numărului complex a ) împreună
A   ; a , b  C

 b a  

cu operaţiile de adunare a matricelor şi de înmulţire a acestora cu scalari reali constituie un spaţiu liniar real.

6. Să se arate că următoarele mulţimi sunt subspaţii liniare ale spaţiilor liniare indicate:
  
a) R [ X ]  R[ X ] ; b) a , o, b t a ,b  R  R 3 ; c) 2 aX 5  bX 2 a, b  R  R[ X ] ;
n 
d) x , x , x
1 2 3 t xi  R, i  1,3, x1  3x 2 , x 1  x 2  x 3  R 3 .

Indicaţie. Se folosesc definiţiile noţiunilor de spaţiu şi subspaţiu liniar precum şi faptul că un subspaţiu liniar are o structură
de spaţiu liniar în raport cu operaţiile induse.

7. Să se arate că mulţimea V   x , x ,..., x  x  R,i  1,n, 3x

1 2 n i 1

 2x 2  x n , n  N , n  3 , împreună cu adunarea
n
vectorilor din R şi înmulţirea acestora cu scalari este spaţiu vectorial real.

0 0
 Spaţii vectoriale 15

2.2. DEPENDENŢA ŞI INDEPENDENŢA LINIARĂ A VECTORILOR

BREVIAR TEORETIC

Definiţia 1. Fie (V, K) un spaţiu vectorial, v1, v2,.., vn  V şi α1, α2,…, αn  K. Vectorul α1v1 + α2v2 + … + αnvn se
numeşte combinaţia liniară a vectorilor v1, v2,.., vn cu scalarii α1, α2,.., αn.
Definiţia 2. Fie (V, K) un spaţiu vectorial. O mulţime finită de vectori {v1, v2,.., vn} din V se numeşte liniar dependentă
(l.d.) dacă există scalarii α1, α2,…, αn  K, nu toţi nuli, astfel încât α1v1 + α2v2 + … + αnvn = 0.
Definiţia 3. Se numeşte relaţie de dependenţă liniară între vectorii v1, v2,…, vn o relaţie de forma α1v1+α2v2+…+ αnvn = 0,
cu α1, α2,…, αn  K, nu toţi nuli.
Observaţie. Definiţia 2 se poate exprima şi astfel: O mulţime finită de vectori este liniar dependentă dacă există o relaţie de
dependenţă liniară între vectorii mulţimii.
Definiţia 4. Fie (V, K) un spaţiu liniar. O mulţime finită de vectori {v1, v2,.., vn} din V se numeşte liniar independentă (l.i.)
dacă  α1, α2,…, αn  K cu proprietatea α1v1 + α2v2 + … + αnvn = 0, rezultă α1 = α2= … = αn = 0.
Propoziţia 1. O mulţime de vectori este liniar dependentă dacă şi numai dacă cel puţin unul din vectorii mulţimii este o
combinaţie liniară a celorlalţi.
Propoziţia 2. Orice submulţime a unei mulţimi liniar independente de vectori este liniar independent ă.
Propoziţia 3. Orice mulţime de vectori care conţine o mulţime liniar dependentă este liniar dependentă.
Propoziţia 4. Orice mulţime de vectori care conţine vectorul nul este liniar dependentă.
Propoziţia 5. Orice mulţime formată dintr-un singur vector diferit de vectorul nul este liniar independentă.
Propoziţia 6. Fie (V, K) un spaţiu liniar, vV şi G, GV. Dacă mulţimea G este liniar independentă, iar mulţimea
G{v} este liniar dependentă, atunci vectorul v este o combinaţie liniară a vectorilor din G.

PROBLEME REZOLVATE

1. Se consideră vectorii  1   2  1  din spaţiul liniar (M3,1(R), R).

     
v1   2 , v2   - 1 , v3   4 
 1   1  -1 
     
a) Să se arate că vectorii v1, v2, v3 sunt liniar dependenţi.
b) Să se determine o relaţie de dependenţă liniară între v1, v2, v3 .
c) Să se precizeze care dintre vectori se poate scrie ca o combinaţie liniară a celorlalţi.
Rezolvare:
a) Conform definiţiei 2, trebuie să arătăm că există scalarii α1, α2, α3  R, nu toţi nuli, astfel încât α1v1 + α2v2 + α3v3 = 0.
Înlocuind v1, v2, v3 în această relaţie, rezultă:
  1  2  1   0 şi se obţine sistemul liniar omogen:  1  22  3  0
        
 1 2   2 - 1    3  4    0 2 1  2  4 3  0
  1  1  - 1  0        0
         1 2 3
Determinantul matricei sistemului este ∆ = 0, prin urmare sistemul admite şi soluţii nebanale, deci există scalarii
α1,α2,α3R, nu toţi nuli, astfel încât α1v1 + α2v2 + α3v3 = 0. Conform definiţiei 2, rezultă că v1, v2, v3 sunt liniar dependenţi.
b) O relaţie de dependenţă liniară între vectorii v1,v2,v3 este de forma: α1v1 + α2v2 + α3v3 = 0, cu α1,α2,α3R, nu toţi nuli.
Rezolvăm sistemul liniar omogen obţinut la punctul a). Considerând α1, α2 necunoscute principale şi 3 = a, a  R,
necunoscută secundară, se obţine:  1  2 2   a , prin urmare soluţia sistemului este:  1=-3a, 2=-2a , 3=a, a  R*,

 21  2  4a
iar o relaţie de dependenţă liniară între vectori este: - 3av1-2a v2 +av3 = 0, a  R*, sau, simplificând, -3v1-2v2 + v3= 0.
c) Deoarece vectorii sunt liniar dependenţi, conform propoziţiei 1 rezultă că cel puţin un vector se poate scrie ca o
combinaţie liniară a celorlalţi. Din relaţia de dependenţă liniară găsită la punctul b) rezultă că oricare dintre vectori se poate
scrie ca o combinaţie liniară a celorlalţi, astfel:
v1   23 v 2  31 v3 ; v2   23 v 2  12 v3 ; v3  3v1  2 v2 .

0 0
16 Matematici aplicate în economie

2. a) Să se arate că vectorii v1 = (4,-1,1), v2 = (-1,2,3), v3 = (1,1,-1) din spaţiul liniar (R3, R) sunt liniar independenţi.
b) Să se precizeze dacă vectorul v2 se poate scrie ca o combinaţie liniară a celorlalţi vectori.
Rezolvare:
Ȋn baza definiţiei 4, trebuie să arătăm că oricare ar fi scalarii α1,α2,α3R cu α1v1+α2v2+α3v3=0, rezultă α1=α2=α3=0.
Fie α1, α2, α3 R astfel încât α1v1 + α2v2 + α3v3= 0. Înlocuind v1, v2, v3 în această relaţie, se obţine:
α1(4, -1, 1) + α2(-1, 2, 3) + α3(1, 1, -1) = (0, 0, 0)  (4α1 - α2 + α3, - α1 + 2α2 + α3, α1 + 3α2 - α3) = (0, 0, 0) şi rezultă
sistemul liniar omogen: 41  2   3  0

  1  2 2   3  0
   3   0
 1 2 3
Determinantul matricei sistemului este ∆ = -25 ≠ 0, deci sistemul admite numai soluţia banală: α1 = α2 = α3 = 0.
Ȋn baza definiţiei 4 rezultă că vectorii v1, v2, v3 sunt liniar independenţi.
b) Observaţie. Din propoziţia 1 rezultă: Dacă o mulţime de vectori este liniar independent, atunci nici unul dintre
vectori nu se poate scrie ca o combinaţie liniară a celorlalţi.
Deoarece v1, v2, v3 sunt liniar independenţi rezultă că v2 nu se poate scrie ca o combinaţie liniară a vectorilor v1 şi v3.

3. Să se studieze natura următoarelor mulţimi de vectori din spaţiile liniare indicate:

a) {v1, v2, v3} din spaţiul liniar (R2, R), unde v1 = (-2,-1), v2 = (2,3), v3 = (1,-1);
b) {v1, v2} din spaţiul liniar (R3, R), unde v1 = (3,-1,1), v2 = (-1,2,4);
c) {v1, v2, v3, v4} din spaţiul liniar (R4, R), unde v1 = (1,-1,1,0), v2 = (-1,0,2,3), v3 = (2,1,0,-1), v4 = (0,3,1,-1).
Rezolvare:
a) Fie α1, α2, α3  R astfel încât α1v1 + α2v2 + α3v3 = 0. Rezultă: α1(-2,-1) + α2(2,3)+ α3(1,-1) = (0,0) şi se obţine
sistemul liniar omogen:  21  2 2   3  0  2 2 1 
 ; matricea sistemului este A   
  1  3 2   3  0  1 3 1 
rang A = 2 < numărul de necunoscute, prin urmare sistemul este compatibil nedeterminat, deci admite şi soluţii nebanale.
Prin urmare, există scalarii α1, α2, α3  R, nu toţi nuli, astfel încât α1v1 + α2v2 + α3v3 = 0. Conform definiţiei 2, rezultă că
mulţimea {v1, v2, v3} este liniar dependentă.
b) Fie α1,α2R astfel încât α1v1 + α2v2 = 0. Rezultă: α1(3,-1,1) + α2(-1,2,4) = (0,0,0) şi se obţine sistemul liniar omogen:
 31  2  0  3  1
  
  1  2 2  0; matricea sistemului este A   1 2
   4  0  1 4
 1 2 
rang A = 2 = numărul de necunoscute, prin urmare sistemul este compatibil determinat, deci admite numai soluţia banală:
α1 = α2 = 0. Conform definiţiei 4, rezultă că mulţimea {v1, v2} este liniar independentă.
c) Fie α1, α2, α3, α4  R astfel încât α1v1 + α2v2 + α3v3 + α4v4 = 0 
 α1(1,-1,1,0)+ α2(-1,0,2,3)+ α3(2,1,0,-1) + α4(0,3,1,-1) = (0,0,0,0); rezultă sistemul liniar omogen:  1  2  2 3  0
     3   0
 1 3 4

  1  2 2   4  0

 3 2  3  4  0
Determinantul matricei sistemului este ∆ = 24 ≠ 0, prin urmare sistemul admite numai soluţia banală: α1=α2=α3=α4 = 0.
Conform definiţiei 4, rezultă că mulţimea{v1, v2, v3, v4} este liniar independentă.

Să se studieze natura următoarelor sisteme de vectori din spaţiile liniare indicate:

4.
g 1 = 1 – 2X, g 2 = 2X – 3X2, g 3 = 2 – 6X + 3X2 din (R2[X],R);
a)
b1 = 3 – 2i, b2 = - 4 + i din (C, R);
b)
f1 = sin x, f2 = cos x, în (F, R), unde F = {f : [0,1]→ R, f continuă pe [0,1]};
c)
d)  3 -1   1 2  4 - 1 în (M2(R),R).
A1   , A    , A  
5 2  2   1  4 3  1 1 
Rezolvare:
a) Fie α1, α2, α3  R astfel încât α1g 1 + α2g2 + α3g 3 = 0  α1(1 – 2X) + α2(2X – 3X2) + α3(2 - 6X + 3X2) = 0.
După identificarea coeficienţilor se obţine sistemul liniar omogen  1  2 3  0 .

 21  22  63  0
 3 2  3 3  0

Determinantul matricei sistemului este nul, prin urmare sistemul admite şi soluţii nebanale, adică există α1, α2, α3  R, nu
toţi nuli, astfel ca α1g 1 + α2g 2 + α3g 3 = 0. Conform definiţiei 2, rezultă că g 1, g2, g3 sunt liniar dependenţi.

0 0
 Spaţii vectoriale 17

b) Fie α1, α2  R astfel încât α1b 1 + α2b 2 = 0; obţinem: α1(3 – 2i) + α2(- 4 + i) = 0 şi rezultă sistemul liniar omogen
 31  22  0 , care admite numai soluţia banală: α1=α2 = 0. Conform definiţiei, rezultă că b 1,b 2 sunt liniar independenţi.

21 2 0
c) Fie α1,α2 R astfel ca α1f1 + α2f2 = 0; din această egalitate de funcţii rezultă α1sinx + α2 cosx = 0,  x[0,1].
Pentru x = 0 obţinem α2 = 0, iar pentru x = /4 rezultă   2    2  0 , deci α1 = α2 = 0.
1 2 2 2
Conform definiţiei 4, rezultă că vectorii f1, f2 sunt liniar independenţi.

d) Fie α1, α2, α3  R astfel încât α1A1 + α2A2 + α3A3 = 0, adică 3 - 1  1 2  4 - 1  0 0  , de unde
 1    2    3     
5 2   1  4  1 1   0 0 
se obţine sistemul liniar omogen:  3 1  2  4 3  0
 
 1  2 2  3  0

 51  2  3  0
 2 1  4 2  3  0

Rangul matricei este trei şi egal cu numărul de necunoscute, prin urmare sistemul este compatibil determinat, deci admite
numai soluţia banală: α1 = α2 = α3 = 0. Conform definiţiei 4, rezultă că vectorii A1, A2, A3 sunt liniar independenţi.

5. Se consideră vectorii din spaţiul liniar (M3,1(R),R):

 3 1   2  5  0 v6  3v2  2 v3 .
         
v 1   1 , v 2   2 , v 3    2 , v 4   1 , v 5   0 ,
 2 1   1  4 0
         
Să se studieze natura următoarelor mulţimi de vectori şi când este posibil să se determine o relaţie de dependenţă liniară
între vectori: a) {v1, v2, v3}; b) {v1, v3, v4}; c) {v2, v3}; d) {v1, v2, v3, v4}; e) {v2, v3, v6}; f) {v3, v4, v5}.
Rezolvare:
a) Fie α1, α2, α3  R astfel încât α1v1 + α2v2 + α3v3 = 0. Rezultă  3  1   2 0
       
1  1   2 2    3   2    0 
 2 1   1 0
       
şi sistemul liniar omogen 31  2  23  0

  1  2 2  2 3  0
 2      0
 1 2 3

Deoarece determinantul matricei sistemului ∆ = -1 ≠ 0, rezultă că sistemul admite numai soluţia banală:
α1 = α2 = α3 = 0. Conform definiţiei 3, rezultă că {v1, v2, v3} este mulţime liniar independentă. Ȋn această situaţie nu există
o relaţie de dependenţă liniară între cei trei vectori.

b) Fie α1, α2, α3  R astfel încât α1v1 + α2v3 + α3v4 = 0 

 3  2   5   0  , de unde rezultă sistemul liniar omogen 31  2 2 5 3 0
        
 1   1  2 - 2   3  1    0   1  2 2   3  0
 2  1   4 0  2    4  0
         1 2 3
Deoarece determinantul matricei sistemului ∆ = 0, rezultă că sistemul admite şi soluţii nebanale, adică există scalarii
α1, α2, α3  R, nu toţi nuli, astfel încât α1v1 + α2v3 + α3v4 = 0.
Conform definiţiei 2, rezultă că {v1, v3, v4} este mulţime liniar dependentă.

O relaţie de dependenţă liniară între vectorii sistemului este de forma: α1v1 + α2v3 + α3v4 = 0, cu α1, α2, α3  R, nu toţi nuli.
Rezultă sistemul liniar omogen: 31  2 2  5 3  0 ; un minor principal al sistemului este 3 2 , prin
 d2  8  0

 1  2 2  3  0 1 2
2
 1  2  43  0
urmare alegem α1, α2 necunoscute principale şi α3=   R necunoscută secundară.
Rezolvând sistemul, se obţine: α1 = - 3 , α2 = 2 , α3 = , cu   R*. Prin urmare, o relaţie de dependenţă liniară între
vectori este: - 3v1 + 2 v2 + v4 = 0,   R*, sau - 3v1 + 2v2 + v4 = 0.
c) Metoda I (folosind definiţia). Fie α1, α2  R astfel încât α1v1 + α2v2 = 0; de aici rezultă:
1   2  0   1 2 2  0
      
 1 2    2  2   0  2 1 2 2  0
 1  1  0    0
       1 2

0 0
18 Matematici aplicate în economie

Rangul matricei sistemului liniar omogen obţinut este 2, egal cu numărul necunoscutelor, prin urmare sistemul admite
numai soluţia banală: α1 = α2 = 0. Conform Definiţiei 4, rezultă că {v2, v3} este mulţime liniar independentă.

Metoda II. {v2, v3} este inclusă în mulţimea liniar independentă {v1, v2, v3}, deci, conform Propoziţiei 3, rezultă că {v2, v3}
este mulţime liniar independentă.
d) Metoda I (folosind definiţia). Fie α1, α2, α3, α4  R astfel încât α1v1 + α2v2 + α3v3 + α4v4 = 0 
 3 1   2  5   0  3 1   2  2 3  5 4  0 ; 3 1 2 ,
          
 1   1    2  2   3   2   4  1    0     1  2 2  2 3   4  0 d 3   1 2  2   1 0
 2  1   1  4  0  2       4  0 2 1 1
           1 2 3 4

prin urmare rangul matricei sistemului este mai mic decât numărul de necunoscute, deci sistemul are şi soluţii nebanale,
adică există α1, α2, α3, α4 R, nu toţi nuli, asfel ca α1v1 + α2v2 + α3v3 + α4v4 = 0.
Conform definiţiei 2, rezultă că {v1, v2, v3, v4} este mulţime liniar dependentă.
Metoda II. {v1, v2, v3, v4} include mulţimea de vectori liniar dependentă {v1, v3, v4}, prin urmare, conform propoziţiei 4,
rezultă că {v1, v2, v3, v4} este mulţime liniar dependentă.
Determinăm o relaţie de dependenţă liniară: α1v1 + α2v2 + α3v3 + α4v4 = 0, cu α1, α2, α3, α4  R, nu toţi nuli.
Rezolvând sistemul, se obţine: -3v1 + 2v2 + v4 = 0.
e) Se observă că în sistemul de vectori {v2, v3, v6} unul dintre vectori (v6) este o combinaţie liniară a celorlalţi doi:
v6 = 3 v2 - 2 v3. În baza propoziţiei 2 , rezultă că sistemul de vectori {v2, v3, v6} este liniar dependent.
O relaţie de dependenţă liniară între vectori este: v6 = 3v2 - 2v3, sau 3v2 - 2v3 - v6 = 0.
f) Mulţimea {v3,v4,v5} conţine vectorul nul, rezultă, conform propoziţiei 5, că {v3,v4,v5} este mulţime liniar dependentă.
O relaţie de dependenţă liniară este: 0v3 + 0v4 +  v5 = 0,   R*, sau 0v3 + 0v4 + 1v5 = 0.

6. Fie vectorii din spaţiul liniar (R3[X],R): g 1 = 1 – 2X, g 2 = 2X – 3X2, g3= 3X2 – 4X3, g4 =1 + 2X – 6X2.
Stabiliţi pentru care din următoarele mulţimi unul dintre vectori se poate scrie ca o combinaţie liniară a celorlalţi:
a){g 1, g2, g3}; b){g 1, g2, g3, g4}; c){g 1, g2, g4}.
Atunci când este posibil, scrieţi unul dintre vectorii sistemului ca o combinaţie liniară a celorlalţi.
Rezolvare:
Se ştie (propoziţia 1) că unul dintre vectorii unui sistem se poate scrie ca o combinaţie liniară a celorlalţi dacă şi numai
dacă sistemul este liniar dependent.
În consecinţă, problema revine la a studia natura fiecărui sistem de vectori.
a) Fie α1, α2, α3  R astfel încât α1g 1 + α2g2 + α3g 3 = 0 
 1(1  2 X )  2 (2 X  3 X 2)  3 (3 X 2  4 X 3)  0  1  ( 21  2 3 ) X  ( 3 2  3 3) X 2  4 3 X 3  0 
 1  0 , adică sistemul de vectori este liniar independent şi prin urmare niciunul dintre
 2 2 0
 1 2
  1   2   3  0
 3 2  3 3  0
 4 3  0

vectori nu se poate scrie ca o combinaţie liniară a celorlalţi.

b) Fie α1, α2, α3, α4  R astfel încât α1g 1 + α2g2 + α3g3 + α4g 4 = 0; de aici rezultă sistemul:
  1  4  0
 2  2  2  0

 1  2  3  4  0
1 2 4

 32  3 3  6  4  0
 4 4  0
prin urmare mulţimea este liniar independent, deci niciun vector nu se poate scrie ca o combinaţie liniară a celorlalţi.

c) Fie α1, α2, α3  R astfel încât  1  3  0


 1g 1   2g 2   3g 4  0   21  22  23  0
 3  6   0
 2 3

deoarece determinantul matricei sistemului este nul, rezultă că sistemul admite şi soluţii nebanale, deci {g 1, g2, g4} sistem
de vectori liniar dependent şi în acest caz rezultă că unul dintre vectori se poate scrie ca o combinaţie liniară a celorlalţi.
Rezolvând sistemul de mai sus, obţinem: 1 = , 2 = -2 , 3 = , cu   R.
O relaţie de dependenţă liniară între aceşti vectori este: -  v1 – 2 v3 + v4 = 0,   R*, sau - v1 – 2v3 + v4 = 0,
de unde putem scrie unul dintre vectori ca o combinaţie liniară a celorlalţi astfel: v1 = - 2v3 + v4 sau v3 = - ½ v1 + ½ v4 sau:
v4 = v1 + 2v3.

0 0
 Spaţii vectoriale 19

7. Fie vectorii v1 = (-6,3,-9), v2 = (3,1,m), v3 = (4,-2,6) din spaţiul liniar (R3, R), unde m  R.
a) Să se determine valoarea parametrului real m astfei încât vectorii v1,v2,v3 să fie liniar dependenţi.
b) Să se determine valoarea parametrului real m astfei încât vectorul v2 să fie o combinaţie liniară a vectorilor v1 şi v3.
Rezolvare:
a) Vectorii v1,v2,v3 sunt liniar dependenţi dacă există scalarii α1,α2,α3 R, nu toţi nuli, astfel încât α1v1+α2v2+α3v3=0 
 α1(-6,3,-9)+ α2(3,1,m)+ α3(4,-2,6) = (0,0,0); se obţine sistemul liniar omogen:  6 1  3 2  4 3  0
 3
  1   2  2 3  0
 9  m  6  0
 1 2 3

Sistemul admite soluţii nebanale dacă şi numai dacă determinantul  al matricei sistemului este nul. Efectuând calculele, se
obţine că  = 0. Prin urmare, vectorii v1,v2,v3 sunt liniar dependenţi, oricare ar fi m  R.
b) Vectorul v2 este o combinaţie liniară a vectorilor v1 şi v3 dacă există  ,   R astfel încât v2 =  v1 +  v3,
ceea ce revine la faptul că sistemul:  6α  4β  3 este compatibil.

 3α  2 β  1
 9 α  6 β  m

Fie A matricea sistemului şi A matricea extinsă. Avem: rang A = 1  rang A = 2, deci sistemul este incompatibil, m  R.
Prin urmare, nu există m  R astfel ca v2 să fie o combinaţie liniară a vectorilor v1 şi v3.
Observaţie. Deşi vectorii v1,v2,v3 sunt liniar dependenţi oricare ar fi m  R, totuşi nu există m  R astfel ca v2 să fie o
combinaţie liniară a vectorilor v1 şi v3. Acest fapt nu este în contradicţie cu Propoziţia 1, care afirmă: O mulţime de
vectori este liniar dependentă dacă şi numai dacă cel puţin unul din vectorii mulţimii este o combinaţie liniară a celorlalţi.

8. Fie vectorii 1 a  1 1  1 1  2 1  din spaţiul liniar (M2(R),R),

A1    , A2    , A3   , A4   
1 4   1 2   3 0  - 3 a 
unde a  R. Determinaţi parametrul a astfel încât:
a) cei patru vectori să fie liniar independenţi;
b) vectorul A4 să se poată scrie ca o combinaţie liniară a vectorilor A1, A2, A3.
Rezolvare:
  1  2  3  2 4  0
a) Fie α1, α2, α3, α4  R astfel încât a        0

 1 A1   2 A2   3 A3   4 A4  0  1 2 3 4

  1   2  3 3  3 4  0
41  2 2  a 4  0
vectorii sunt liniar independenţi dacă din relaţia de mai sus rezultă că toţi scalarii sunt nuli, adică dacă sistemul obţinut
admite numai soluţia banală. Rezultă de aici că determinantul matricei sistemului trebuie să fie nenul. Avem că ∆ = - 2(a -
3)2, de unde obţinem că a  R \{3}.

b) Metoda I. A4 se poate scrie ca o combinaţie liniară a vectorilor A1, A2, A3 dacă există α1, α2, α3  R astfel încât
 1  2  3  2

a  2  3  1
A4  1 A1  2 A2  3 A3   1
 1  2  33   3
4 1  2 2  a
Trebuie determinată valoarea parametrului a  R astfel încât sistemul obţinut să fie compatibil. Determinantul format din
elementele ultimilor două linii şi coloane ale matricei sistemului este nenul, deci rang A ≥ 2. Prin bordarea acestuia obţinem
1 1 1 a 1 1
doi determinanţi de ordinul trei: şi
1  1  1 3  0  2  1 1 3  18  6 a
4 2 0 4 2 0
Pentru a = 3 obţinem rang A = 2 = rang A , deci sistemul este compatibil.
Pentru a ≠ 3, avem că rang A = 3 şi rang A = 4, deci sistemul este incompatibil. Prin urmare rezultă a = 3.

Metoda II. Conform propoziţiei 1, o condiţie necesară pentru ca vectorul A4 să se poată scrie ca o combinaţie liniară a
celorlalţi vectori este ca A1, A2, A3, A4 să fie liniar dependenţi, adică a = 3. Verificăm dacă pentru a = 3 există scalarii

0 0
20 Matematici aplicate în economie

α1, α2, α3  R astfel încât  1  2  3  2


 31  2  3  1
A4   1 A1   2 A2   3 A3  
 1  2  33   3
 4 1  2 2
 3
Avem că rang A = rang A = 2, deci sistemul este compatibil.
În concluzie, A4 se poate scrie ca o combinaţie liniară a vectorilor A1, A2, A3 dacă şi numai dacă a = 3.

9. Se consideră vectorii liniar independenţi f1, f2, f3 din spaţiul vectorial (V, R) şi următoarele combinaţii liniare ale
acestora: g 1 = –3 f1 + 2 f2 – f3, g 2 = –2 f1 + f2 – 3 f3, g 3 = – f1 + 3 f2 – 2 f3, g 4 = f1 – f2 – 2 f3.
Stabiliţi natura sistemelor de vectori: a) {g1, g 2, g4}; b) {g 1, g2, g 3, g4}; c) {g2, g3, g 4}.
Rezolvare:
a) Fie α1, α2, α3  R a.î. α1g 1+ α 2g2+ α 3g4= 0  α1 (–3f1 + 2f2 – f3) + α2 (–2 f1 + f2 – 3f3) + α3 (f1 – f2– 2 f3) = 0 
 (–3 α 1 – 2 α 2 + α 3) f1 + (2α 1 + α 2 – α 3) f2 + (–α 1 – 3 α 2 – 2α 3) f3 = 0.
Deoarece vectorii f1, f2, f3 sunt liniar independenţi, rezultă că toţi coeficienţii acestora din relaţia de mai sus sunt nuli:
 31  22   3  0 ; determinantul matricei sistemului obţinut este: 3 2 1 , prin urmare sistemul admite
    2 1 1 0
 2 1  2   3 0
    3  2  0 1 3 2
 1 2 3
şi soluţii nebanale, deci există α1, α2, α3  R, nu toţi nuli, astfel ca α1g 1+ α2g 2+ α3g4 = 0.
Rezultă că vectorii {g 1, g 2, g4} sunt liniar dependenţi.
b) {g 1, g 2, g3, g 4} include mulţimea liniar dependentă {g 1, g 2, g 4},prin urmarei, conform propoziţiei 3, rezultă că
mulţimea {g 1, g 2, g3, g 4} este liniar dependentă.
c) Fie α1, α2, α3 R a.î. α1g 2 + α2g 3 + α3 g 4 = 0  α1(–2f1 + f2 – 3f3) + α2(– f1 + 3f2 – 2f3) + α3(f1 – f2– 2f3) = 0 
 (–2 α 1 – α 2 + α 3) f1 + (α 1 + 3α 2 – α 3) f2 + (–3α 1 – 2α 2 – 2α 3) f3 = 0.
Cum vectorii f1, f2, f3 sunt liniar independenţi, rezultă că toţi coeficienţii acestora din relaţia de mai sus sunt nuli:
  2 1  2  3  0  2 1 1
 ; determinantul matricei sistemului este , prin urmare sistemul admite
 1  3 2   3  0  1 3  1  18  0
 3  2  2   0 3 22
 1 2 3

numai soluţia banală: α1 = α2 = α3 = 0. Rezultă că vectorii g 2, g3, g 4 sunt liniar independenţi.

PROBLEME PROPUSE

1. Se consideră vectorii v1 = (-2,-4,2), v2 = (1,3,-2), v3 = (3,6,-3) din spaţiul liniar (R3, R).
a) Să se arate că vectorii v1, v2, v3 sunt liniar dependenţi.
b) Să se determine o relaţie de dependenţă liniară între v1, v2, v3.
c) Să se precizeze care dintre vectori se poate scrie ca o combinaţie liniară a celorlalţi.
R: b) 3v1 +2v3 = 0; c) v1 şi v3: v  0 v  2 v ; v   3 v  0 v
1 2 3 3 3 2 1 2
2. a) Să se arate că vectorii v1 = (-2,-3,1), v2 = (-2,5,1), v3 = (2,-1,1) din spaţiul liniar (R3, R) sunt liniar independenţi.
b) Să se precizeze care dintre vectori se poate scrie ca o combinaţie liniară a celorlalţi. R: nici unul.
3. Să se studieze natura următoarelor sisteme de vectori:
a) v1 = (1,5)t, v2 = (-1,3)t, v3 = (2,-1)t; b) v1 = (6,-2,4)t, v2 = (-9,3,-6)t; c) v1 = (-2,2,0,-1)t, v2 = (-1,0,1,4)t, v3 = (1,3,0,-
1) , v4 = (0,5,-1,-3)t. R: a) l.d.; b) l.d.; c) l.i.
t

4. Să se studieze natura următoarelor sisteme de vectori din spaţiile liniare indicate:

a) g1  3  X  X 2 , g 2 1  2 X 3 X 2, g 3 1 4 X 5 X 2 din (R2[X],R);
b) b1 = 1 + 3i, b2 = 2 - i, b 3 = 7 - 4i din (C, R);
c) f1 = sinx, f2 = cos 2x în (F, R), unde F = {f : [0,1]→ R, f continuă pe [0,1]};
 2 - 3  3 1   1 7  în (M2(R),R);
d) A1    , A2   , A3   
1 1   2 5  -4 3
2x 3x
e) f1 = e , f2 = e în (F, R), unde F = {f : [0,1]→ R, f continuă pe [0,1]};
f) f1 = cosx, f2 = cos 3x, f3 = cos3 x, în (F, R), F = { f :[0,1] → R, f continuă pe [0,1]};
R: a) l.i.; b) l.d.; c) l.i.; d) l.d.; e) l.i.; f) l.d.

0 0
 Spaţii vectoriale 21

5. Stabiliţi natura următoarelor sisteme de vectori din spaţiile vectoriale indicate şi, atunci când este posibil, scrieţi o
relaţie de dependenţă liniară între vectori:
a) în (R3, R): x1 = (2,-1,3), x2 = (1,-1,2), x3 = (0,1,-1);
b) în (R4, R): x1 = (8,0,3,2), x2 = (6,0,0,1), x3 = (5,-7,5,3);
c) în (R3, R): x1 = (3,1,-4), x2 = (2,-2,1), x3 = (4,-8,-3), x4 = (-1,1,3);
d) în (R4, R): x1 = (0,1,2,-1), x2 = (1,2,-1,0), x3 = (0,2,-1,1), x4 = 4,6,1,3).
R: a) l.d.; x1 - 2x2 - x3 = 0; b) l.i.; c) l.d.; x1 - 2x2 + x3 + 3x4 = 0; d) l.i.
6. Să se cerceteze natura următoarelor sisteme de vectori din spaţiile vectoriale indicate, iar în caz de dependenţă liniară
să se scrie o relaţie de dependenţă liniară între vectori:
a) v1 = 1, v2 = sin x, v3 = sin2 x, în (F, R), unde F = {f : [0,1]→ R, f continuă pe [0,1]};
b) a1 = cos2 x, a 2 = 15, a 3 = sin2 x, în (F, R), unde F = {f : [0,1]→ R, f continuă pe [0,1]};
c) f 5 X 2  X, f 3 X 1, f   X2 1 în (R2[X], R) ;
1 2 3
d) z1 = 5 - 7i, z2 = 1 + i, în (C, R);
e)  2 -8  0 2  2 - 6 în (M2(R),R).
A1    ,A2    , A3   
 10 6  2 4  8 2
R: a) l.i.; b) l.d.; 15 a1 - a 2 +15 a3 = 0; c) l.i.; d) l.i.; e) l.d.; A1 + A2 - A3 = 0.
7. Fie spaţiul vectorial (V, K). Să se demonstreze că:
a) sistemul de vectori {x, y, 0} V este liniar dependent;
b) sistemul de vectori {x, y, x, z} V este liniar dependent;
c) sistemul de vectori {a + c, b + c, a + b + 2c} V este liniar dependent.
R: a) se arată că se poate scrie o relaţie de dependenţă liniară între vectori (de exemplu, 0  x + 0  y +   0 = 0, cu   K,
  0K); b)   x + 0  y -   x + 0  z = 0, cu   K,   0K.
8. Discutaţi natura sistemelor de vectori din spaţiile liniare indicate, în funcţie de valorile parametrului real m:
3
a) x1 = (1,1,3), x2 = (1, m,1), x3 = (3,1,1), în (R , R);
3
b) x1 = (3,2,0), x2 = (2,0, m), x3 = (1, m,0), în (R , R);
3
c) a 1 = (3,2, m), a 2 = (2, m,3), a 3 = (m,3,2), în (R , R);
4
d) x1 = (4, - m, -1,2), x2 = (2,0, -1, m), x3 = (m, -2, m,1), în (R , R).
R: a) l.i. pentru m  R \ {1/2}; l.d. pentru m {1/2}; b) l.i. pentru m  R \ {0, 2/3}; l.d. pentru m {0, 2/3};
c) l.i. pentru m  R \ {-5}; l.d. pentru m  {-5}.
9. În spaţiul liniar (V, R) se dau vectorii liniar independenţi a, b, c. Stabiliţi natura sistemelor de vectori:
a) {a + b -2c, - a + 2c, a +2b -3c}; b) {3a -2b -2c, - a + 2b, a +2b -2c}. R: a) l.i.; b) l.d.
10. În spaţiul vectorial (V, R) se consideră vectorii liniar independenţi a, b, c.
Să se determine natura sistemelor de vectori: a) {-2a - c, b + c, 3a +2b - c}; b) {- a -2b, 4a + 2b+c, a +b -2c}.
3
11. În spaţiul liniar (R , R) se consideră vectorii: v1 = (2, -1, 4), v2 = (3, 2, 1), v3 = (1, 3, -2), v4 = (5, 8, -2), v5= (0, 0, 0),
v6 = 4v3 - 2v4. Stabiliţi natura următoarelor sisteme de vectori şi atunci când este posibil, determinaţi o relaţie de
dependenţă liniară între vectori: a){v1, v2, v3}; b){v1, v3, v4}; c){v2,v3}; d){v1, v2, v3, v4}; e){v3, v4, v6}; f){v3, v4, v5}
R: a) l.i.; b) l.d.; c) l.i.; d) l.d.; e) l.d.; f) l.d..
3
12. Să se studieze natura următorului sistem de vectori din spaţiul liniar (R , R) şi atunci când este posibil să se scrie
unul dintre vectori ca o combinaţie liniară a celorlalţi: v1 = (2m-1, m – 2, m +1); v2 = (m-1, m – 1, – m);
v3 = (2m-1, m – 2, 2m –1). Indicaţie. Se foloseşte propoziţia 1 din breviarul teoretic.
13. Fie următorii vectori din spaţiul liniar (R3[X], R): g 1 = 2 - X, g2 = 4X – 3X2, g 3 = X2– 3X3, g4 = 2 + 3X - 6X2 Stabiliţi
în care din următoarele sisteme unul dintre vectori se poate scrie ca o combinaţie liniară a celorlalţi:
a){g 1, g2, g3}; b){ g1, g2, g3, g4}; c){ g1, g2, g4}. Atunci când este posibil, scrieţi unul dintre vectorii sistemului ca o
combinaţie liniară a celorlalţi. R: b).
3
14. Fie v1 = (-1,1,2), v2 = (2,2,-1), v3 = (2,3,1), v4 = (4,-1,3), v5 = (1,3,1) din spaţiul liniar (R , R). Determinaţi k  1, 5
astfel încât: a) {v1, v2, vk} l.d.; b) {v2, vk, v4 } l.i. R: a) k {1,2,5}; b) k {1,3,5}.
15. Să se studieze natura următoarelor sisteme de vectori din spaţiile liniare indicate:
n
a) v1 = (m,2,2,...,2), v2 = (2,m,2,...,2), …, vn = (2,2,…,2, m) din (R , R); m  R;
2 n
b) f1 = 1, f2 = 1 - X, f3 = (1 – X) ,. . . ., fn+1 = (1 – X) din (Rn[X],R), n  N * ;
c) g 1 = 1, g2 = cos x, g 3 = cos2x,. . . ., g n+1 = cosnx din (F, R), F = {f : [0,1]→ R, f continuă pe [0,1]}, n  N *
d) f1 = ex , f2 = e2x , f3 = e3x,…., fn = enx din (F, R), unde F = {f : [0,1]→ R, f continuă pe [0,1]},n  N * .
R: a) l.i. dacă m  R \ {2 – 2n, 2}; l.d. dacă m {2 – 2n, 2}; b) l.i.; c) l.i.; d) l.i..

0 0
22 Matematici aplicate în economie

2.3. SISTEM DE GENERATORI AI UNUI SPAŢIU LINIAR. BAZĂ A UNUI SPAŢIU

LINIAR. COORDONATELE UNUI VECTOR ÎNTR -UN REPER DAT

BREVIAR TEORETIC
Definiţia 1. Fie (V,K) un spaţiu liniar. O familie de vectori G={vi}iI V se numeşte sistem de generatori ai spaţiului liniar V
dacă orice vector din V se poate scrie ca o combinaţie liniară cu vectori din G, adică: vV, (i)i I  K astfel încât v    i v i.
i I
Propoziţia 1. Fie (V,K) un spaţiu liniar şi familiile de vectori G,H, astfel încât GH V. Dacă G este sistem de generatori ai
spaţiului liniar V, atunci H este sistem de generatori ai spaţiului liniar V.

Propoziţia 2. Fie (V,K) un spaţiu liniar, familia de vectori GV şi vG. Dacă G este sistem de generatori ai spaţiului liniar
V şi vectorul v este o combinaţie liniară a vectorilor din G, atunci G \ {v} este sistem de generatori ai spaţiului liniar V,

Definiţia 2. Fie (V, K) un spaţiu liniar. Familia B  V se numeşte bază a spaţiului liniar (V, K) dacă:
1) B este mulţime liniar independentă;
2) B este sistem de generatori ai spaţiului liniar (V, K).
Definiţia 3. Se numeşte reper al spaţiului liniar (V, K) o bază în care se ţine cont de ordinea vectorilor.

Definiţia 4. Spaţiul liniar (V, K) este finit dimensional sau de tip finit dacă are o bază formată dintr-un număr finit de vectori.

Definiţia 5. Fie (V, K) un spaţiu liniar finit dimensional. Se numeşte dimensiunea spaţiului liniar (V, K) şi se notează dimKV
sau dim(V, K) sau dimV numărul de vectori dintr-o bază oarecare a acestui spaţiu.

Exemplul 1. Ȋn spaţiul liniar (Rn, R), mulţimea E = {e1 = (1,0,0,..,0), e2 = (0,1,0,..,0), e3 = (0,0,1,..,0),..., en = (0,0,0,..,1)}
este reper al acestui spaţiu, numit şi reperul canonic al spaţiului liniar (Rn, R). Prin urmare, dim (Rn, R) = n.

Exemplul 2. Ȋn spaţiul liniar (Rn[X], R), mulţimea F = {f1 = 1, f2 = X, f3 = X 2,..., fn+1 = X n} este reper, numit şi reperul
canonic al spaţiului liniar (Rn[X], R). Prin urmare, dim (Rn[X], R) = n +1.
Exemplul 3. Ȋn spaţiul liniar (Mm,n[X], R), mulţimea G = {G11, G12,…, G1n, G21, G22,…, G2n,..., Gm1, Gm2,…, Gmn}, unde
Gij reprezintă matricea având elementul de pe linia i şi coloana j egal cu 1, iar restul elementelor egale cu 0, este reper.
Prin urmare, dim (Mm,n[X], R) = m n.
Exemplul 4. Ȋn spaţiul liniar (C, R), mulţimea H = {h1 =1, h2 = i} este reper al acestui spaţiu. Prin urmare, dimRC = 2.

Propoziţia 3. Fie (V, K) un spaţiu liniar de tip finit şi B  V. Atunci B este bază a spaţiului liniar (V, K) dacă şi numai dacă
B este mulţime liniar independentă maximală, adică:
1) B este mulţime liniar independentă;
2) card B = dim (V, K) (unde card B reprezintă cardinalul mulţimii B sau numărul de elemente al mulţimii B).

Propoziţia 4. Fie (V, K) un spaţiu liniar de tip finit şi B  V. Atunci B este bază a spaţiului liniar (V, K) dacă şi numai dacă
B este sistem de generatori minimal, adică:
1) B este sistem de generatori;
2) card B = dim (V, K).

Observaţie. Fie (V, K) este spaţiu liniar, dim (V, K) = nN.

1) Dacă H  V şi H mulţime liniar independentă, atunci card H  n.
2) Dacă G  V şi G sistem de generatori ai spaţiului liniar (V, K), atunci card G  n.
3) Dacă B  V şi B bază a spaţiului liniar (V, K), atunci card B = n.

Propoziţia 5. Fie (V, K) un spaţiu liniar de dimensiune finită. Atunci scrierea unui vector din V într-un reper dat al acestui
spaţiu este unică.

Definiţia 6. Fie (V, K) un spaţiu liniar, dim V = n şi B = {v1, v2,..., vn} un reper al spaţiului liniar (V, K).
Coordonatele vectorului x în reperul B sunt scalarii α1, α2,…, αn  K astfel încât x = α1v1 + α2v2 + … + αnvn.
Matricea notată [x]B sau xB, unde [x]B = [α1 α2 ….. αn]T se numeşte matricea coordonatelor vectorului x în reperul B.
Propoziţia 6. O mulţime de vectori dintr-un spaţiu liniar real de tip finit este liniar independentă dacă şi numai dacă rangul
matricei având pe coloane coordonatele vectorilor mulţimii într-un reper oarecare al spaţiului este egal cu numărul de vectori.

0 0
 Spaţii vectoriale 23

PROBLEME REZOLVATE
1. Se consideră vectorii g 1 = (1,3,-2), g 2 = (-1,1,1), g3 = (-2,2,-1), g 4 = (1,0,1) din spaţiul liniar (R3, R) şi mulţimea
G ={g 1, g2, g3, g4}. Să se arate că G este sistem de generatori ai spaţiului liniar (R3, R).

Rezolvare:
G este sistem de generatori ai spaţiului liniar (R3, R) dacă  vR3,  α1,α2,α3,α4R astfel încât v = α1g 1 + α2g 2 + α3g 3 + α4g 4.
Fie v = (a, b, c)  R3. Ȋnlocuind v, g1, g2, g3 şi g4 în relaţia precedentă se obţine sistemul:  1   2  2 3   4  a

 31   2  23 b
 2        c
 1 2 3 4
Rangul matricei sistemului este 3 şi este egal cu rangul matricei extinse, prin urmare sistemul este compatibil, deci există
scalarii α1, α2, α3, α4  R astfel încât v = α1g 1 + α2g 2 + α3g 3 + α4g 4.
Conform definiţiei 1, rezultă că G este sistem de generatori ai spaţiului liniar (R3, R).

2. Ȋn spaţiul liniar (R3, R) se consideră vectorii e1 = (1,0,0), e2 = (0,1,0), e3 = (0,0,1).

a) Să se arate că mulţimea E = {e1,e2,e3} este reper al spaţiului liniar (R3, R), numit reperul canonic al spaţiului (R3, R).
b) Să se determine coordonatele vectorului v = (3, -2, 7) în reperul E.
c) Să se studieze natura mulţimii de vectori v1= (2,-1,3), v2= (1,-2,0), v3= (4,-5,3), v4= (1,0,1) din spaţiul liniar (R3, R).

Rezolvare:
a) E este reper al spaţiului liniar (R3, R) dacă verifică următoarele condiţii:
1) E este mulţime liniar independentă;
2) E este sistem de generatori ai spaţiului liniar (R3, R).
Vom verifica cele două condiţii.
1) Fie α1, α2, α3  R astfel încât α1v1 + α2v2 + α3v3= 0  α1(1,0,0) + α2(0,1,0) + α3(0,0,1) = (0,0,0) 
 (α1,α2,α3) = (0,0,0)  α1= α2 = α3 = 0, prin urmare E este mulţime liniar independentă.
2) E este sistem de generatori ai spaţiului liniar (R3, R) dacă  vR3,  α1,α2,α3R astfel încât v = α1e1 + α2e2 + α3e3.
Fie v= (a,b,c)R3; relaţia precedentă devine (a,b,c) = (α1,α2,α3)   α1= a, α2= b, α3= cR astfel încât v=α1g 1+α2g 2+α3g 3.
Prin urmare, E este sistem de generatori ai spaţiului liniar (R3, R).
Din 1) şi 2) rezultă că E este reper al spaţiului liniar (R3, R).

b) Coordonatele vectorului v în reperul E sunt scalarii α1, α2, α3R astfel încât v=α1e1+α2e2+α3e3.
Avem: v = (3,-2,7) = 3(1,0,0) + (-2)(0,1,0) + 7(0,0,1) = 3 e1 + (-2) e2 + 7 e3, prin urmare coordonatele vectorului v în
reperul canonic sunt: 3, -2 şi 7.  3
Matricea coordonatelor vectorului v în reperul E este [v ]E   2  sau [v]E = [3 -2 7]T.
 
 7 
Observaţie. Coordonatele unui vector din spaţiul liniar (Rn, R) în reperul canonic sunt componentele vectorului.

c) Metoda I (folosind definiţia) Fie α1, α2, α3, α4  R astfel încât α1v1 + α2v2 + α3v3+ α4v4= 0  α1(2,-1,3) + α2(1,-2,0) +
+ α3(4,-5,3) + α4(1,0,1) = (0,0,0); se obţine sistemul:  2 1  2  4 3  4  0 , având matricea  2 1 4 1
  
  1  2  2  5  3 0 A   1  2 5 0
 3  3 0 1 
 1  3 3  4  0  3
Deoarece A M3,4(R)  rang A  3  rang A  numărul de necunoscute, prin urmare sistemul este compatibil
nedeterminat, deci există α1, α2, α3, α4  R, nu toţi nuli, astfel încât α1v1 + α2v2 + α3v3+ α4v4= 0.
Rezultă că vectorii v1,v2,v3,v4 sunt liniar dependenţi.

Metoda II (folosind Propoziţia 6) Fie A matricea având pe coloane coordonatele vectorilor mulţimii în reperul canonic al
spaţiului liniar (R3, R): A = [ [v1]E [v2]E [v3]E [v4]E].
 2  1  4 1
 
Deoarece v1 = (2,-1,3) = 2 e1 + (-1) e2 + 3 e3  [v 1] E   1 ; analog [ v2 ] E   2 ; [ v3] E   5  ; [ v4] E  0 ; rezultă
     
 3   0   3  1
 2 1 4 1
 0 ; A M3,4(R)  rang A  3  rangul matricei A este diferit de numărul de vectori ai mulţimii,
A  1  2  5
 
 3 0 3 1 prin urmare {v1,v2,v3,v4} este mulţime liniar dependentă.

Observaţie. Metoda II este mai simplă decât metoda I, bazată pe utilizarea definiţiei.

0 0
24 Matematici aplicate în economie

3. Să se studieze natura următoarelor mulţimi de vectori din spaţiile liniare indicate:

a) g 1 = 1 – 2X, g 2 = 2X – 3X2, g 3 = 2 – 6X + 3X2 din (R2[X],R);
b) b 1 = 3 – 2i, b2 = - 4 + i din (C, R);
c)  3 -1   1 2  4 - 1 în (M2(R),R).
A1   , A2    , A3  
5 2    1  4  1 1
Rezolvare:
a) Considerăm reperul canonic F = {f1 = 1, f2 = X, f3 = X 2} al spaţiului liniar (R2[X],R). Fie A = [ [g 1]F [g 2]F [g 3]F]
matricea având pe coloane coordonatele vectorilor mulţimii {g 1, g 2, g 3} în reperul F.

 1  0  2
     
Avem: g 1 = 1 – 2X = 1 f1 + (-2) f2 + 0 f3  [ g1 ] F    2; analog [ g2 ] F   2  ; [ g3] F    6 ; rezultă
 0    3  3 
 1 0 2
A   2 2  6 ; det A = 0  rang A  3 = numărul de vectori  {g1, g 2, g3} este mulţime liniar dependentă.
 
 0  3 3

b) Considerăm reperul G = {g 1 = 1, g 2 = i} al spaţiului liniar (C, R). Fie A = [ [b 1]G [b 2]G] matricea având pe
coloane coordonatele vectorilor mulţimii {b 1, b 2} în reperul G.
 3   4  3  4
Avem: b 1 = 3 – 2i = 3 g1 + (-2) g2  [b 1 ] G    ; analog[ b2 ] G    ; rezultă A   ;

 2  1  2 1

det A = -5  0  rang A = 2 = numărul de vectori  {b 1, b 2} este mulţime liniar independentă.

c) Considerăm reperul G = {G11, G12, G21, G22} al spaţiului liniar (M2(R),R), unde
1 0 0 1 0 0 0 0
G11   , G   , G   , G   
0 0  12  0 0  21 1 0  22 0 1 

Fie A = [ [A1]G [A2]G [A3]G] matricea având pe coloane coordonatele vectorilor mulţimii {A1, A2, A3} în reperul G. Avem:

 3  1  4  3 1 4
 1  2   1  1 2 1 
3 - 1
 
A1     G 11  G 12  G 21  G 22  A 1 G 
3 5 2 [ ] ; analog [ A 2 G    ; [ A 3] G
]    A   ;
5 2   5  1  1  5 1 1
 2  4  1  2 1 
       4

3 1 4
3 1
d12   7  0; d123   1 2  1   37  0
1 2
5 1 1
Rezultă că rang A = 3 = numărul de vectori, prin urmare vectorii A1, A2, A3 sunt liniar independenţi.

4. Se consideră vectorii v1 = (3,-1,2), v2 = (-2,1,1), v3 = (-4,2,-1) din spaţiul liniar (R3, R) şi mulţimea B = {v1, v2, v3}.
a) Să se arate că B este bază a spaţiului liniar (R3, R).
b) Să se determine coordonatele vectorului v = (-1,2,5) în reperul B.
c) Să se determine coordonatele vectorului v în reperul canonic al spaţiului liniar (R3, R).
Rezolvare:
a) Metoda I. (folosind Propoziţia 3) B este bază a spaţiului liniar (R3, R) dacă şi numai dacă B este mulţime liniar
independentă maximală, adică:
1) B este mulţime liniar independentă;
2) card B = dim (R3, R).
Vom verifica cele două condiţii.
1) Fie A = [[v1]E [v2]E [v3]E] matricea având pe coloane coordonatele vectorilor din B în reperul canonic al spaţiului (R3,R)
 3  2  4
A   1 1 2  ; det A = 13  0  rang A = 3 = numărul de vectori  B este mulţime liniar independentă.
 
 2 1  1 
2) Această condiţie este verificată, deoarece: card B = 3 = dim (R3, R).
Din 1) şi 2) rezultă că B este reper al spaţiului liniar (R3, R).

0 0
 Spaţii vectoriale 25

Metoda II. (Folosind definiţia 2) B este bază a spaţiului liniar (R3, R) dacă:
1) B este mulţime liniar independentă;
2) B este sistem de generatori ai spaţiului liniar (R3, R).
1) Această condiţie se verifică în acelaşi mod ca la metoda I.
2) G este sistem de generatori ai spaţiului liniar (R3, R) dacă  vR3,  α1,α2,α3,α4R astfel încât v = α1g 1 + α2g 2 + α3g 3.
Fie v = (a, b, c)  R3; relaţia precedentă devine:  31  22  4 3  a

 1  2 2 3  b
 2      c
 1 2 3

Rangul matricei sistemului este 3 şi este egal cu rangul matricei extinse, prin urmare sistemul este compatibil, deci există
α1, α2, α3  R astfel încât v = α1g 1 + α2g 2 + α3g 3. Rezultă că {g1, g2, g3} este sistem de generatori ai spaţiului liniar (R3, R).

Observaţie. Ȋn cazul în care se cunoaşte dimensiunea spaţiului liniar, metoda I este mult mai simplă decât metoda II.

b) Coordonatele vectorului v în reperul B sunt scalarii α1, α2, α3R astfel încât v=α1v1+α2v2+α3v3. Se obţine sistemul
31 2 2 43  1 , cu soluţia α1 = 3, α2 = 1, α3 = 2. Prin urmare coordonatele vectorului v în reperul B sunt: 3, 1, 2.

 1  2  2 3  2
2       5
 1 2 3 3 
 
Matricea coordonatelor vectorului v în reperul B este [ v] B  1  sau [v]B = [3 1 2]T.
2 

5. Se consideră mulţimea de vectori B = {f1 =1, f2= X+1, f3 = (X+1)2,…, fn +1 = (X+1)n} din spaţiul liniar (Rn[X], R).
a) Să se arate că B este reper al spaţiului liniar (Rn[X], R).
b) Să se determine coordonatele vectorului f = a0 + a 1X+ a 2X2 +…+ anXn în reperul B.

Rezolvare:

a) Vom verifica două condiţii:

1) Fie α1, α2,…, αn +1 R astfel ca α1f1 + α2f2 + … + αn +1fn +1= 0  α1 1 + α2(X +1) + … + αn +1(X +1)n = 0 
 n 1  0
 1
 n  C n n1  0

  C 1   Cn2 n 1  0
  n 1 n  1 n
.......... .......... .......... .......... .......... ......
 1 2 n 1
 2  C2 3  C 3 4  .....  C n n 1  0
        .....    
 1 2 3 4 n n 1  0

Rezolvând sistemul se obţine: α1 = α2= … = αn+1 = 0, prin urmare B este mulţime liniar independentă

2) card B = n + 1 = dim Rn[X]. Din 1) şi 2) rezultă că B este reper al spaţiului liniar (Rn(X),R).

b) Fie α1, α2,…,αn +1R coordonatele lui v în reperul B  f =11 + 2(X +1) + 3(X + 1)2 + …+ n +1(X + 1)n (1)
Pentru x = -1 în relaţia (1) se obţine1 = f (-1).
Derivăm relaţia (1) şi obţinem: f ‘ =2 + 2 3(X +1) +3 4(X + 1) + …+ n n +1(X + 1)
2 n-1
(2)
Pentru x = -1 în relaţia (2) se obţine2 = f ’(-1).
Derivăm relaţia (2) şi obţinem: f “ =23 + 234(X +1) +344(X + 1)2 + …+ n(n-1) n +1(X + 1)n-2 (3)
Pentru x = -1 în relaţia (3) se obţine f ' ' ( 1)
3 
2
Repetând procedeul, se obţine f (n ) (1)
n 1 
n!

T
Prin urmare,  ''
f ( 1) f
( 3)
(1) f  ( 1)
( n 1)
f
( n)
( 1)
[ f ] B   f (1) f ' ( 1) .......... .......... .....
 2! 3! (n 1) ! n! 

0 0
26 Matematici aplicate în economie

6. Se consideră mulţimea de vectori  2 1  1 2  1 1  1 1 

 1 1
G   A1   1 1
 , A2   2 1 
 , A3   1 2 
 , A4  
        
din spaţiul liniar (M2(R), R).
a) Să se arate că G este reper al spaţiului liniar (M2(R), R).

b) Să se determine coordonatele vectorului A  1 1  în reperul G.

  
 1 1 
Rezolvare:
a) Vom verifica două condiţii:
1) Fie A= [[A1]G [A2]G [A3]G [A4]G] matricea având pe coloane coordonatele vectorilor mulţimii B în reperul G. Avem:

2 1 1 1
1 2 1 1
A  ; detA = 5  0  rang A = 4 = numărul de vectori, prin urmare B este mulţime liniar independentă.
1 1 2 1
 
1 1 1 2

2) card B = 4 = dim M2(R).

Din 1) şi 2) rezultă că B este reper al spaţiului liniar (M2(R), R).

b) Pentru găsirea coordonatelor, vom determina scalarii α1, α2, α3, α4  R astfel încât v= α1A1 + α2A2 + α3A3+ α4A4.
Se obţine: 21   2   3   4  1
  2      1 T
 1 2 3 4 1 1 1 1 1 
   1   2   3   4   [ v] B   

 1   2  2 3   4  1 5  5 5 5 5 
 1   2   3  2 4  1

7. În spaţiul liniar (R3, R) se dau vectorii: 1 

   1   1
 
 0
 
 0
 
v 1  2  , v 2   3  , v 3   2  , v 4   5  , v 5   0 , v 6  v1  2 v2  3 v3
2   5  1    2  0
         
Să se determine care din următoarele mulţimi este sistem de generatori ai spaţiului liniar (R3, R):
a) {v1, v2, v3}; b) {v1, v3, v4}; c) {v2, v3}; d) {v1, v2, v3, v4}; e) {v2, v3, v6}; f) {v3, v4, v5}.
Din fiecare sistem de generatori să se extragă toate bazele posibile ale spaţiului vectorial (R3, R). Să se verifice dacă
scrierea unui vector din R3 ca o combinaţie liniară a vectorilor ce formează sistemul de generatori este unică.
Rezolvare:
a) {v1,v2,v3} este sistem de generatori ai spaţiului liniar (R3,R) dacă vR3, α1,α2,α3R astfel încât v=α1v1+α2v2+α3v3.
Fie v = (a, b, c)  R3; relaţia precedentă devine: 1   2   3  a ; determinantul sistemului este ∆ = -20  0, prin

2 1  3 2  2 3  b
     
3 1 5 2 3 c
urmare sistemul este compatibil determinat, deci există α1, α2, α3 R astfel încât v = α1v1 + α2v2 + α3v3.
Rezultă că {v1, v2, v3} este sistem de generator ai spaţiului liniar (R3, R); de asemenea, { v1, v2, v3} este mulţime liniar
independentă, deci formează o bază a spaţiului liniar (R3, R). Conform propoziţiei 6, rezultă că scrierea unui vector din R3
ca o combinaţie liniară a vectorilor ce formează sistemul de generatori este unică.

b) Procedând analog, obţinem că se poate găsi un vector v  R3 astfel încât sistemul să fie incompatibil, prin urmare
{v1, v3, v4} nu este sistem de generatori.

c) În mod analog, rezultă că {v2, v3} nu este sistem de generatori ai spaţiului liniar (R3, R).

d) Am arătat la punctul a) că {v1, v2, v3} este sistem de generatori ai spaţiului liniar (R3, R), deci v  R3,  α1,α2,α3R
astfel încât v = α1v1 + α2v2 + α3v3, prin urmare v  R3,  α1, α2, α3 R şi α4 = 0 astfel încât v = α1v1 + α2v2 + α3v3+ α4v4.
Deoarece {v1,v2,v3} este sistem de generatori ai spaţiului liniar (R3, R) şi {v1,v2,v3} {v1,v2,v3,v4}, rezultă că {v1,v2,v3,v4} este
sistem de generatori ai spaţiului liniar (R3, R).
Deoarece dim R3 = 3, rezultă că mulţimea {v1,v2,v3,v4} nu este bază a spaţiului R3. Rămâne să verificăm prin calcule dacă
scrierea unui vector din R3 ca o combinaţie liniară a vectorilor ce formează sistemul de generatori este unică. Vom obţine că
această scriere nu este unică.

0 0
 Spaţii vectoriale 27

Deoarece dim R3 = 3, rezultă că numărul maxim de baze ce se pot forma cu vectorii din acest sistem este C 3
4
Notăm cu ∆jkl determinantul având pe coloane coordonatele vectorilor a j, ak, a l în reperul canonic al spaţiului liniar (R3, R).
Avem ∆123  0, ∆124 = 0, ∆134 = 0, ∆234  0, deci bazele care se pot forma sunt: {v1, v2, v3} şi {v2, v3, v4}.
Pentru punctele e) şi f) se procedează în mod similar şi se obţine că nici unul dintre cele două mulţimi de vectori nu este
sistem de generatori ai spaţiului liniar (R3, R).

8. Fie (V, R) un spaţiu liniar, F ={f1, f2, f3} un reper al spaţiului liniar (V, R) şi mulţimea de vectori G ={g 1, g 2, g 3} V.
Ştiind că g 1 = -2f1 - f2 + f3, g 2 = - f1 + f2 + 2f3, g3 = f1 + f3, se cere:
a) să se arate că G = {g 1, g 2, g 3} este reper al spaţiului liniar (V, R);
b) să se determine coordonatele vectorului x = 3f1 - 2f2 + 4f3 în reperul F.
c) să se determine coordonatele vectorului y = 5g 1 – 3g 2 + 2g 3 în reperul F;
d) să se determine coordonatele vectorului z = f1 - 3f2 + 2f3 în reperul G.

Rezolvare:
a) Fie α1, α2, α3 R astfel încât α1g 1 + α2g 2 + α3g 3= 0  α1(-2f1 - f2 + f3) + α2(- f1 + f2 + 2f3) + α1(f1 + f3) = 0 
 (-2α1 - α2 + α3) f1 + (-α1 - α2) f2 + (α1 + 2α2 + α3) f3 = 0.
Cum vectorii f1, f2, f3 sunt liniar independenţi, rezultă că toţi coeficienţii acestora din relaţia de mai sus sunt nuli:
 21   2  3  0 ; determinantul matricei sistemului obţinut este  = - 6  0, prin urmare sistemul admite numai

  1  2 0
   2    0
 1 2 3
soluţia banală: α1 = α2 = α3 = 0, deci {g 1, g 2, g 3} este sistem de vectori liniar independenţi. De asemenea, numărul de
vectori este egal cu dimensiunea spaţiului liniar (V, R), deci G ={g 1, g2, g 3} este reper al spaţiului liniar (V, R).
b) Avem: x = 3f1 - 2f2 + 4f3, prin urmare coordonatele vectorului x în reperul F sunt: 3,-2,4 sau [x]F = [3 -2 4]T.
c) Avem că y = 5g1 - 3g2 + 2g 3. Trebuie să exprimăm vectorul y în funcţie de vectorii reperului F. Folosind relaţiile
din enunţ care exprimă vectorii bazei G în funcţie de vectorii reperului F, obţinem:
y  5 2f 1  f 2  f 3  3 f 1  f 2  2f 3  2 f 1 f 3   5 f 1 8 f 2 f 3, deci, conform definiţiei, coordonatele vectorului
y în reperul F sunt: -5, -8, 1 sau [y]F = [-5 -8 1]T.

d) Pentru a determina coordonatele vectorului z = f1 - 3f2 + 2f3 în reperul G se poate folosi definiţia sau metoda
Gauss-Jordan. Vom prezenta a doua metodă. Pornim de la reprezentarea vectorului z în reperul G. Vom elimina din
reperului iniţial, pe rând, câte un vector, pe care îl vom înlocui cu un vector al noului reper, G. Rezultă următorul tabel:

Reperul g1 g2 g3 z
f1 -2 -1 1 1
 f2 -1 1 0 -3
f3 1 2 1 2
f1 -3 0 1 -2
g2 -1 1 0 -3
 f3 3 0 1 8
 f1 -6  0 0 -10
g2 -1 1 0 -3
g3 3 0 1 8
g1 1 0 0 5/3
În ultima iteraţie, în coloana vectorului z s-au obţinut coordonatele
g2 0 1 0 - 4/3
g3 0 0 1 3 acestuia în reperul G, adică: [z]G = [5/3 -4/3 3]T.

9. Fie vectorii v1 = (-1, m) , v2 = (2m + 1, -3) , v = (m + 4, 2) din spaţiul liniar (R2, R), m  R. Se ştie că {v1, v2} este
reper al spaţiului liniar (R2, R), iar coordonatele vectorului v în acest reper sunt 4 şi 2. Să se determine parametrul m.

Rezolvare:
Deoarece {v1, v2} este reper al spaţiului liniar (R2, R), rezultă că {v1, v2} este mulţime liniar independentă, deci rangul
matricei formate din componentele vectorilor este egal cu numărul de vectori, adică:  1 2m  1
m 3
3 
 0 m  R \  , 1
2

Deoarece coordonatele vectorului v în reperul {v1, v2} sunt egale cu 4 şi 2, rezultă:
m  4  1  2 m  1 m  4   4 4m  2
v  4v1  2v2     4   2      m  2
 2  m   3  2  4m  6
Se observă că pentru valoarea determinată vectorii constituie un reper al spaţiului liniar (R2, R), prin urmare m = 2.

0 0
28 Matematici aplicate în economie

10. Să se studieze natura următoarelor mulţimi de vectori din spaţiile liniare indicate:
a) v1 = (-2,-1), v2 = (2,3), v3 = (1,-1), din spaţiul liniar (R2, R);
b) v1 = (3,-1,1), v2 = (-1,2,4), din spaţiul liniar (R3, R);
c) v1 = (1,-1,1,0), v2 = (-1,0,2,3), v3 = (2,1,0,-1), v4 = (0,3,1,-1) din spaţiul liniar (R4, R).
Rezolvare:
a) Fie A matricea având pe coloane coordonatele vectorilor v1, v2, v3 în reperul canonic al spaţiului liniar (R2, R):
2 2 1  ; rang A = 2 şi este diferit d e numărul de vectori, prin urmare {v1,v2,v3} mulţime liniar dependentă.
A  
 1 3  1 

b) Fie A matricea având pe coloane coordonatele vectorilor v1, v2 în reperul canonic al spaţiului liniar (R3, R):
 3 - 1  ; rang A = 2 = numărul de vectori ai sistemului, prin urmare {v1, v2} este mulţime liniar independentă.
A   1 2 
 
 1 4 

c) Fie A matricea având pe coloane coordonatele vectorilor v1, v2, v3, v4 în reperul canonic al spaţiului liniar (R4, R):
 1 1 2 0
 1 ; rang A = 4 = numărul de vectorilor sistemului, deci {v1, v2, v3, v4} mulţime liniar independentă.
0 1 3
A  
 1 2 0 1
 
 0 3 1 1 

11. Să se studieze natura următoarelor mulţimi de vectori din spaţiile liniare indicate:
a) v1 = (1,2,4), v2 = (1,-3,9), v3 = (1, a, a 2), a  R, din (R3, R);
b) g1 = (a, -1,4,0), g 2 = (3, a ,3,1), g 3 = (5,1, a-1,-2), a  R, din (R4, R).

Rezolvare:
a) Fie A matricea având pe coloane coordonatele vectorilor v1, v2, v3 în reperul canonic al spaţiului liniar (R3, R):
1 1 1
;
A  2 - 3 a
 
 4 9 a 2 
det A = -5(a - 2)(a + 3).
Dacă a  R \{-3, 2}, atunci det A  0  rang A = 3 = numărul de vectori, deci {v1,v2,v3} mulţime liniar independentă.
Dacă a {-3, 2}, atunci det A = 0  rang A < 3  rang A  numărul de vectori, deci {v1,v2,v3} mulţime liniar dependentă.

b) Fi e A matricea având pe coloane coordonatele vectorilor g , g 2, g 3 în reperul canonic al spaţiului liniar (R3, R):
 a 3 5  4 3
. Determinăm rang A. Avem: şi fie d3, d3’ minorii obţinuţi prin bordarea lui d2;
1 a 1  d2  0
A   0 1
 4 3 a  1
 
 0 1 2 
1 a 1
d3  4 3 a 1  9 a  9
0 1 2

Dacă aR \{-1}, atunci d3 ≠ 0, prin urmare rang A = 3 = numărul de vectori, deci {g 1, g2, g3} mulţime liniar independentă.

Dacă a = -1, atunci d 3 = 0; 1 3 5

d '3  4 3  2  48  0
0 1 2

Rezultă rang A=3= număr vectori, deci {g 1, g2, g3} este mulţime liniar independentă.

În concluzie, vectorii g 1, g2, g3 sunt liniar independenţi, oricare ar fi valoarea parametrului real a.

0 0
 Spaţii vectoriale 29

PROBLEME PROPUSE

1. Să se arate că mulţimea de vectori A = {a 1, a 2, a 3, a 4}, unde a 1 = (-2,0,3), a 2 = (5,1,-1), a3 = (-3,1,-2), a 4 = (1,6,3)

este sistem de generatori ai spaţiului liniar (R3, R).

2. Stabiliţi care din sistemele următoare mulţimi de vectori constituie o bază a spaţiului liniar indicat:
a) v1 = (3,1,2), v2 = (3,2,1), v3 = (4,3,1), în (R3, R);
b) v1 = (1,2,3,4), v2 = (2,3,4,1), v3 = (1,0,-1, 2), v4 = (1,2,0,-1), în (R4, R);
c) v1 = -1 + 4i, v2 = 3 + 2i în (C, R);
d) v1 = X 2 + 3X – 3, v2 = 4X 2 + X + 2, v3 = 2X2 - 5X + 8, în (R2[X], R);
e) 1 2   2 3  3 4  4 1  în (M2(R), R).
A1    , A2   , A3    , A4  
3 4  4 1  1 2  2 3
R: a), b), c), e).

3. Să se arate că mulţimea B este reper al spaţiului vectorial indicat şi să se afle coordonatele vectorului v în reperul B:
a) B = {v1 = (2,-1,5), v2 = (-3,1,1), v3 = (-1,1,6)}, (V,K) = (R3, R), v = (5,-4,4).
b) B  { f  1, f  X  2 , f  X  2  2 ,..., f
n 1  X  2  };
n
1 2 3
V, K   Rn[ X], R ; f  a0  a1X  a 2 X 2  ...  a n X n;
c)   1 - 1 4 8   1 1  4 - 8  ,  11 1
B  A1    , A2    , A3   1 1, A4    2 1  V , K   M 2 ( R), R ; v   
  1 1 2 1      1 11

4. Fie F ={f1, f2, f3} un reper al spaţiului liniar (R3, R) şi fie mulţimea de vectori G ={g1, g2, g3}, unde g 1 = f1 + 3f2 - 2f3,
g 2 = 2f1 + 6f2 - 5f3, g 3 = 2f1 + f2 + f3.
a) Să se arate că G este reper al spaţiului liniar (R3, R).
b) Să se determine coordonatele vectorului x = 5f1 + 10 f2 - 6 f3 în reperul G.
5. Să se afle parametrul real m astfel încât mulţimea de vectori B să formeze o bază a spaţiului liniar indicat:
a) B = {v1 = (2, m, 1), v2 = (-1,1, m), v3 = (1,2,2) }, (R3, R);
b) B = {f1 = 1 - X, f2 = m + X2}, (R2[X], R);
c) B = {z1 = m - 2i, z2 = - 1 + mi}, (C, R).
6. Fie sistemul de vectori din spaţiul liniar (R3, R): B = {v1 = (3,1,-2), v2 = (-4,2,1), v3 = (-1,1,2)}.
a) Să se arate că B constituie un reper al spaţiului liniar (R3, R).
b) Să se determine vectorul v  R3, ştiind că vB = (-2,5,5).
7. În spaţiul vectorial (R3, R) se consideră vectorii: v1 = (3,1,-1), v2 = (2,0,1), v3 = (1,-1,3), v4 = (0,3,0), v5 = (2,3,1). Să
se determine k  {1,2,3,4,5} astfel încât sistemul de vectori:
a) {v1, v2, vk} să formeze o bază a spaţiului vectorial (R3, R);
b) {v2, v4, vk} să fie sistem de generatori ai spaţiului liniar (R3, R).
R: a) k  {4,5}; b) k  {1,3}.
8. Fie B1 ={a 1, a2, a3} un reper al spaţiului liniar (V, R) şi mulţimea B2 = {b 1, b2, b3}  V. Ştiind că b1 = a1 - a 2 + 3a 3,
b 2 = - 3a 1 – 4a 2 + a 3, b3 = 2a 1 + 3a 2+ 3a 3, se cere:
a) să se arate că B2 este reper al spaţiului liniar (V, R);
b) să se determine coordonatele vectorului x = 2a 1 - a 2 + 4a 3 în reperul B1.
c) să se determine coordonatele vectorului y = - 2a 1 + 5a 2 - 2a 3 în reperul B2;
d) să se determine coordonatele vectorului z = 4b 1 - b2 – 2b3 în reperul B1.

R: a) Se foloseşte propoziţia 3 din breviarul teoretic; b) x B  2,  1, 4 t ; c) y    3,1, 2t ; d) z B   3,  6, 5 t .

1 B2 2

9. Să se arate că mulţimea de vectori G = {g 1 = (1,1,0), g 2 = (0,1,0), g3 = (-1,1,0), g 4 = (0,1,1)} din spaţiul liniar (R3, R)
este un sistem de generatori ai spaţiului liniar (R3, R) şi că scrierea vectorului v = (1,0,0)t ca o combinaţie liniară a
vectorilor din G nu este unică.
10. Să se arate că mulţimea de vectori B ={a1, a2, a3} este reper al acestui spaţiului liniar (R3, R) şi să se determine
coordonatele vectorului x în acest reper:
a) a1 = (-1,3,5), a2 = (1,-4,1), a 3 = (-1,2,10), x = (-2,4,21);
b) a1 = (-3,1,1), a2 = (1,-3,1), a 3 = (1,1,-3), x = (2,-1,-1).
R: Se foloseşte propoziţia 3 din breviarul teoretic.
11. Să se arate că sistemul de vectori B este reper al spaţiului liniar (V, K) şi să se determine coordonatele vectorului
x în acest reper în fiecare din cazurile următoare:

0 0
30 Matematici aplicate în economie

a) (V, K) = (R2, R); B = {v1 = (1,2)t, v2 = (-1,0)t }; x = (5,3)t;

b) (V, K) = (R3[X], R); B = {f1 =1, f2 = X + 1, f3 = X3 - X, f4 = 2X2 - 1}, x = 1 - X2
c) V , K    M 3 ( R), R ,  1 1   0 0 0 1   1 0 ,  1 3 ;
B  A1   , A    , A    ,A    x   
 0 0  2  1 1  3 1 0  4 0 0    1 2
d) (V, K) = (R3, R), B = {v1 = (1,2,-1), v2 = (-1,0,1), v3 = (2,0,1)}, x = (2,2,1).
e) V , K   C, R , B  z  1  i, z  4  3i, x  2  5i
1 2

12. Se dau vectorii din spatiul liniar (R3, R):

2  1  3  0 0  , v  3v  2v  v .
          6 1 2 3
v1   1 , v 2   2 , v 3   2 , v 4   3  ,v 5  0 
4  1  1  6 0 
         
Care din următoarele mulţimi constituie un sistem de generatori ai spaţiului liniar (M3,1(R), R):
a) {v1, v2, v3}; b) {v1, v3, v4}; c) {v2, v3}; d) {v1, v2, v3, v4}; e) {v2, v3, v6}; f) {v3, v4, v5}.
Din fiecare sistem de generatori să se extragă toate bazele posibile ale spaţiului liniar (M3,1(R), R). Să se verifice dacă
scrierea unui vector din M3,1(R) ca o combinaţie liniară a vectorilor ce formează sistemul de generatori este unică.

13. Fie vectorii v1 = (3, 1, 2, 1), v2 = (-4, 3, -1, -2), v3 = (3, 2, -1, 0), din spaţiul liniar (R4, R). Să se completeze această
mulţime de vectori până la o bază a spaţiul liniar (R4, R).

14. Fie B = {v1, v2} un reper al spaţiul liniar (R2, R), unde v1= (1,2) şi v2= (-1,1). Să se determine vectorul v  R2,
ştiind că vB = (4,3).

15. Fie vectorii v1 = (a, 2), v2 = (3, 4a + 1), v = (2, a ) din spaţiul liniar (R2, R), a  R. Se ştie că {v1, v2} este reper al
spaţiul liniar (R2, R), iar coordonatele vectorului v în acest reper sunt egale cu -7 şi 3. Să se afle valoarea parametrului a.

16. Fie B = {v1, v2 = (2, 4)} un reper al spaţiul liniar (R2, R) şi fie vectorul v = (-1, 1). Să se gasească vectorul v1, ştiind
că vB = (1, 2).

17. Fie vectorii v1 = (m, m-1), v2 = (3, 2), u1 = (5, 7), u2 = (3, 4), mR, din spaţiul liniar (R2, R),. Se ştie că un vector x
din spaţiul liniar (R2, R) are coordonatele 1 şi -m în reperul B1 ={v1, v2}, respectiv m2  2m  1 şi m 2 14 m 11 în
reperul B2 ={u1, u2}. Să se determine valoarea parametrului m.

18. Fie vectorii din spaţiul liniar (M3,1(R), R):  1  1   2  0  0  3

           
v1   2  , v2   - 2 , v 3   4  ,v4   3, v5   0, v 6   0 
 3   2  7   
6  
0  2
         
Să se precizeze care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate şi să se justifice răspunsul:
a) {v1, v2, v3} este bază a spaţiului liniar (M3,1(R), R);
b) nu există nicio bază a spaţiului liniar (M3,1(R), R) care să conţină vectorul v5;
c) {v1, v3, v4} nu este bază a spaţiului liniar (M3,1(R), R);
d) {v1, v2, v4, v6} este bază a spaţiului liniar (M3,1(R), R).
19. Să se arate că mulţimea  x y  
A    ; x, y  C (unde x reprezintă conjugatul numărului complex x), împreună
 y x  
cu operaţiile de adunare a matricelor şi de înmulţire a acestora cu scalari reali formează un spaţiu vectorial peste R şi să se
determine dimensiunea acestuia.

20. Să se arate că următoarele mulţimi sunt subspaţii liniare ale spaţiilor liniare indicate şi să se afle dimensiunile acestora:
a) Rn [ X ]  R[ X ] ; b) 0, a  b, b  2 a a , b R  R 3;

 
c) 2 aX 3  b a , b  R  R[ X ] ;


d) x , x , x  t x R ,i 1,3, x  3x , x  x  x  R 3 ;
1 2 3 i 1 2 1 2 3 

e)  x , x ,..., x t x  R ,i  1, n , , x  x  x  R n
1 2 n i 1 2 n 

0 0
 Spaţii vectoriale 31

2.4. SUBSPAŢII LINIARE

BREVIAR TEORETIC

Definiţia 1. Fie (V,K) un spaţiu liniar şi WV, W  . Spunem că W este subspaţiu liniar al spaţiului liniar (V,K) dacă:
1) x, y W  x  y W;
2)   K, x W    x W .

Propoziţia 1. Fie (V,K) un spaţiu liniar şi W subspaţiu liniar al spaţiului liniar (V,K). Dacă dim W = dim V, atunci W = V.

Definiţia 2. Fie (V, K) un spaţiu vectorial de tip finit şi M  , M  V. Se numeşte subspaţiul liniar generat de M sau
acoperirea liniară a lui M şi se notează span (M) sau L(M) sau M mulţimea:

 n 
sp an(M )   i x i n N *, i  K , x i  M , i  1, n 
 
i 1 

Propoziţia 2. span(M) este subspaţiu liniar al spaţiului liniar (V,K).

Observaţia 1. Dacă V = span(M), atunci M este sistem de generatori ai spaţiului liniar V.

Observaţia 2. Dacă B este o bază a spaţiului liniar (V,K), atunci span(B) = V.

Definiţia 3. Fie (V,K) un spaţiu liniar şi X, Y subspaţii liniare ale spaţiului liniar (V,K). Se numeşte suma subspaţiilor
liniare X şi Y mulţimea: X + Y = {x + y | xX, yY}.

Observaţia 3. Ȋn contextul Definiţiei 3, mulţimea X + Y este subspaţiu liniar al spaţiului liniar (V,K).

Definiţia 4. Fie (V,K) un spaţiu liniar şi X, Y subspaţii liniare ale spaţiului liniar (V,K). Se numeşte intersecţia subspaţiilor
liniare X şi Y mulţimea: X  Y = {vV | vX, vY}.

Observaţia 4. Ȋn contextul Definiţiei 4, mulţimea X  Y este subspaţiu liniar al spaţiului liniar (V,K).

Teorema Grassmann (Teorema dimensiunii pentru subspaţii liniare). Fie (V,K) un spaţiu liniar şi X, Y subspaţii liniare
ale spaţiului liniar (V,K). Atunci: dim (X + Y) = dim X + dim Y – dim (X  Y).

Definiţia 5. Fie (V,K) un spaţiu liniar şi X, Y subspaţii liniare ale spaţiului liniar (V,K). Spunem că suma subspaţiilor
liniare X şi Y este directă dacă orice vector al subspaţiului sumă X + Y admite o unică descompunere într-o sumă dintre un
vector din X şi un vector din Y, adică:  v  X + Y, există şi sunt unici vectorii xX, yY astfel încât v = x + y.

Notaţie. Suma directă a subspaţiilor liniare X şi Y se notează X  Y.

Teorema de caracterizare a sumei directe. Fie (V,K) un spaţiu liniar şi X, Y subspaţii liniare ale spaţiului liniar (V,K).
Următoarele afirmaţii sunt echivalente:
1) Suma subspaţiilor liniare X şi Y este directă.
2) X  Y = {0V}.
3) dim (X + Y) = dim X + dim Y.

Definiţia 6. Fie (V,K) un spaţiu liniar şi X, Y subspaţii liniare ale spaţiului liniar (V,K). Subspaţiile liniare X şi Y se
numesc suplimentare în V dacă X  Y = V.

Propoziţia 3. Dacă (V,K) este spaţiu liniar şi X este subspaţiu liniar al spaţiului liniar ( V,K), atunci există Y subspaţiu liniar
al spaţiului liniar (V,K) astfel încât X  Y = V.

Definiţia 7. Dacă (V,K) este spaţiu liniar şi X, Y sunt subspaţii liniare ale spaţiului liniar (V,K), astfel încât X  Y = V,
atunci Y se numeşte suplimentul direct al spaţiului liniar X.

0 0
32 Matematici aplicate în economie

PROBLEME REZOLVATE

1. În spaţiul liniar (Rn, R) se consideră mulţimile de vectori X şi Y:


a) X  x   x , x ,...,x  | x  R , i  1,n , x  x ;
1 2 n i 1

n

b) Y   x  ( x , x ,..., x ) | x  R \ Q, i  1, n.
1 2 n i
Stabiliţi dacă X, Y sunt subspaţii liniare ale spaţiului liniar (Rn, R) şi în caz afirmativ determinaţi dimensiunile acestora.
Rezolvare:
a) Avem de verificat două condiţii:
1) Fie x, y  X  x  ( x 1, x 2 ,..., xn ), xi  R, i  1, n , x 1  x n şi y  ( y1 , y2 ,..., y n ), yi  R, i  1, n, y1  y n
Avem: x  y  ( x1  y1 , x2  y 2 ,..., xn  y n ) , cu x i  y i  R , i  1, n şi x1  y1  xn  y n , prin urmare x + y  X.
2) Fie R şi x  X  x  ( x1 , x 2,..., x n ) , cu x  R, i 1, n, x  x ; avem că
i 1 n
x  ( x1 , x2 ,..., xn ) , cu xi  R, i  1, n şi x1  x n , prin urmare x  X .
Conform definiţiei, rezultă că X este subspaţiu liniar al spaţiului liniar (Rn, R).
Dacă x  X  x  (x , x ,..., xn ), xi  R ,i  1, n , x  xn , deci x  ( x1, x2 ,..., xn1 , x1 ) , prin urmare
1 2 1
x  x 1  (1,0,0,.....,0,1)  x 2  (0,1,0,.....,0,0)  ......  x n1 (0,0,0,.....,1,0) ; rezultă de aici că
X sp ang1, g 2 ,..., g n1 , unde g1  (1,0,0,.....,0,1), g2  (0,1,0,.....,0,0),......, gn 1  (0,0,0,.....,1,0) .
Pentru a determina dimensiunea spaţiului liniar X, trebuie să construim o bază a spaţiului liniar
X  span G  span g1 , g2 ,..., gn 1 , ceea ce revine la a determina o familie maximală de vectori liniar independenţi în G
Fie A matricea având pe coloane coordonatele vectorilor vectorilor g1, g2,..., gn-1 în reperul canonic al spaţiului liniar (Rn,R):
1 0 0 .......... ... 0 
0 1 0 .......... ... 0  ;
 
A  .......... .......... ...... 
 
0 0 0 .......... .. 1 
1 0 0 .......... .. 0 
Deoarece determinantul format cu primele n-1 linii este nenul, rezultă că rangul matricei A este n-1 şi egal cu numărul
vectorilor din G, prin urmare vectorii g1, g2,..., gn-1 sunt liniar independenţi. Am obţinut că dimX  n  1 .
b) Y 
 x  ( x 1, x 2 ,..., x n ) | x i  R \ Q, i  1, n . 
Fie x  ( 2 , 2 ,...., 2 )  Y şi   2  R ; rezultă x  2,2,.....,2 Y , deci Y nu este subspaţiu liniar al
spaţiului liniar (Rn, R).

2. În spaţiul liniar (R3,R) se consideră vectorii v1=(1,2,1), v2=(2,3,1), v3=(3,5,2), v4=(5,8,3), v5=(4,7,3), x=(5,9,4),
y=(1,1,1). Fie M = {v1, v2, v3, v4, v5}. Se cere:
a) să se determine dim span(M) ;
b) să se precizeze dacă vectorii x, y aparţin sau nu spaţiului vectorial span(M);
c) 1) să se dea exemplu de o bază B1 pentru span(M) astfel încât B1  M;
2) să se dea exemplu de o bază B2 pentru span(M) astfel încât B2  R3\ M;
3) să se găsească o bază B3 pentru span(M) astfel încât B3  M şi B3  M   .
Rezolvare:
a) Conform observaţiei 2 din breviarul teoretic, pentru a determina o bază în span(M) trebuie să găsim în M un sistem
maximal de vectori liniar independenţi.
Scriem matricea A ale cărei coloane sunt coordonatele vectorilor din M: în reperul canonic al spaţiului liniar (M3,1(R), R).
1 2 3 5 4 
  . Determinăm un minor nenul de ordin maxim şi găsim   1 2  0 ; rezultă că un sistem
A   2 3 5 8 7 2
2 3
 1 1 2 3 3
 
maximal de vectori liniar independenţi este {v1, v2}, deci dim L(M) = 2
b)  
Avem că span( M)  1 v1  2 v2  ...  5 v5  i  R, i  1,5 , În baza observaţiei 2, rezultă că

span M  1 v1  2 v2 1 , 2  R.

0 0
 Spaţii vectoriale 33

 x  L(M ) dacă există scalarii 1 , 2  R astfel încât x  1v1   2 v2 

  1  2 2  5 ; obţinem
 1  3,  2  1, prin urmare x  L (M ) .
 2 1  3 2  9
    4
 1 2

 y  L (M ) dacă există scalarii 1 , 2  R astfel încât y  1v1  2 v2 

 1  2 2  1
 ; acest sistem nu are soluţie, deci y  L (M ) .
  21  3 2  1
    1
 1 2

c) 1) B1  v1 , v2   M şi B1 bază (am arătat la punctul a)).

 
2) Fie w1  2v1, w2  3v2 şi B 2  w1, w 2  R 3 \ M şi w1 , w2 mulţime liniar independentă, deci  
bază pentru L(M) (deoarece dimL(M) =2 = numărul de vectori din B2)
 
3) Fie B3  v1 , w2 , unde w2  3v2 ; avem că B 3  M şi B3  M   ; în plus, v1, w2  este mulţime
liniar independentă, deci bază pentru L (M ) (deoarece dim L( M )  2  card B3 ).

PROBLEME PROPUSE

1. Să se determine dim span(A) în spaţiul liniar (V, K) şi să se stabilească dacă v span(A):

a) (V, K) = (R4, R), A  a1  0,3,1,1 , a 2  1,0,2,1, a3  1,3,1,2 , v  2,3,1,1 ;  
2 4 3, 2 3 4
b) V  ( R [ X ], R) , A  { a  X 1, a  X
4 1 2  X , a3  X a4  X 2  X 4, a5  X 2 X  X } ,

v  X 2  X  1 . R: a) dim span(A) = 2, v  L(A) ; b) dim span(A) = 4, v  L(A) .

2. Fie G  a ,b ,c /a  3b  2c  0;a ,b ,c R.
a) Să se arate că G este subspaţiu liniar al spaţiului liniar (R3, R).
b) Să se indice o bază a spaţiului liniar G şi să se afle dimensiunea acestuia. R: b) dim G = 2; B  3, 1, 0,  2, 0, 1
3. În spaţiul liniar (R3,R) se consideră vectorii v1=(5,3,2), v2=(3,2,1), v3=(11,7,4), v4=(13,8,5), v5=(2,1,1), x=(1,0,1),
y=(19,12,6). Fie M = {v1, v2, v3, v4, v5}. Se cere:
a) să se calculeze dim span(M);
b) să se precizeze dacă vectorii x, y aparţin spaţiului liniar span(M);
c) să se dea exemplu de:
1) o bază B1 pentru span(M) astfel încât B1  M;
2) o bază B2 pentru span(M) astfel încât B2  R3 \ M ;
3) o bază B3 pentru span(M) astfel încât B3  M şi B  M   .
3
d) să se determine coordonatele vectorilor a=(-1,-1,0), b=(2,1,1) în reperele B1, B2, B3.
4. Să se arate că mulţimea  2a a b   împreună cu operaţiile de adunare a matricelor şi de
V    ; a, b  R
 a  b b  
înmulţire a acestora cu scalari reali formează un subspaţiu liniar al spaţiului liniar (M2(R), R) şi să se determine
dimensiunea acestui subspaţiu. R: dimV = 2.

5. În spaţiul liniar (Rn, R), n  3 , se consideră mulţimile:

 
X  x  ( x1 , x2 ,..., xn ) | x i  Z ,i  1, n ;
 
Y  x  ( x1 , x2 ,..., xn ) | xi  R, i  1, n, xn 1  2x n ;
Z  x  ( x , x ,..., x ) | x  R, i 1, n, x  x ...  x  0 ;
1 2 n i 1 2 n

V  x  ( x , x ,..., x ) | x  R, i 1, n, x  x  2 x  x  3x  ;
1 2 n i 1 n 2 n1 3

W   x  ( x , x ,..., x ) | x  R, i  1, n, 3x  5 x  x .
1 2 n i 1 2 n
Să se cerceteze dacă X, Y, Z, V, W sunt subspaţii liniare ale spaţiului liniar (Rn, R) şi în caz afirmativ să se determine
dimensiunile acestora.

R: X nu este subspaţiu liniar; Y, Z şi W sunt subspaţii liniare de dimensiune n-1; V este subspaţiu liniar de dimensiune n-2.

0 0
34 Matematici aplicate în economie

2.5. SCHIMBAREA COORDONATELOR UNUI VECTOR

LA TRECEREA DE LA UN REPER LA UN ALT REPER

BREVIAR TEORETIC
Considerăm spaţiul liniar (V,K), dimV = n. Fie F ={f1, f2,..., fn} şi G ={g1, g2,..., gn} repere ale spaţiului liniar (V,K).

Definiţie. Se numeşte matricea de trecere de la reperul F la reperul G matricea ce conţine pe coloane coordonatele
vectorilor din G în reperul F. Această matrice, notată CF,G sau [C]F sau μ(F,G), se poate scrie:
G

CF,G = [ [g 1]F [g2]F ……..[g n]F ]

Formula de transformare a coordonatelor unui vector x V la trecerea de la reperul F la reperul G este:
x G  C F1
, G  xF

Observaţia 1. CG,F = (CF,G) -1

Observaţia 2. În baza definiţiei, rezultă că matricea de trecere de la reperul canonic al spaţiului liniar (Rn, R) la un alt reper
F al acestui spaţiu are pe coloane componentele vectorilor reperului F.
Observaţia 3. Fie spaţiul liniar (Rn, R) şi xRn, E reperul canonic al acestui spaţiu şi F, G alte două repere ale acestui
spaţiu. Notăm cu A matricea de trecere de la reperul E la reperul F (xF = A -1 xE) şi cu B matricea de trecere de la
reperul E la reperul G (xG = B -1 xE).

Formula de transformare a coordonatelor unui vector xRn la trecerea de la reperul F la reperul G este: xG = B -1 A  xF

PROBLEME REZOLVATE

1. În spaţiul liniar al polinoamelor de grad cel mult 3 şi coeficienţi reali, (R3[X],R), considerăm reperele
F = {f1= 1, f2= X, f3= X 2, f4 = X 3} şi G = {g 1= -2 + 3X + X 2-5X 3, g 2= 4 -X2, g 3= - X - 6X 3, g 4= 1 + 2X + 3X 2}
Să se determine matricea de trecere de la reperul F la reperul G .
Rezolvare:
Conform definiţiei din breviarul teoretic, matricea de trecere de la reperul F la reperul G conţine pe coloane coordonatele
vectorilor din G în reperul F. Avem:
g1  (2)  f1  3 f 2  1 f 3  (5)  f 4  [g 1 ]F  [2 3 1  5] T
g 2  4  f 1  0  f 2  ( 1)  f 3  0  f 4  [g 2 ]F  [ 4 0  1 0]T ;
g 3  0 f 1 ( 1) f 2 0 f 3 ( 6) f 4 [g 3]F [0 1 0 6]T ;
g 4  1 f 1  2  f 2  3  f 3  0 f 4  [g 4 ]F  [1 2 3 0] . Rezultă: T

 2 4 0 1 
 3 0  1 2 .
CF ,G    g 1 F  g 2 F  g 3F  g 4 F    
 1  1 0 3
  5 0  6 0
 

2. Fie E ={e1, e2, e3} şi F ={f1, f2, f3} două repere ale unui spaţiu liniar. Ştiind că f1 = 3e1 +2e2 + e3, f2 = e1 - e2 + 2e3
şi f3 = -2e1 + e3, să se determine matricea de trecere de la reperul F la reperul E.
Rezolvare:
 Observăm că pe baza informaţiilor din enunţ se poate determina foarte uşor matricea de trecere de la reperul E
la reperul F, notată CE,F
Din f1 = 3e1 +2e2 + e3, conform definiţiei matricei de trecere, rezultă că [f1]E = [3 2 1];
Analog se obţine: [f2]E = [1 -1 2]; [f3]E = [-2 0 1], deci  3 1 2 
CE , F  [ f1 ] E [ f2 ] E [ f 3] E  2  1 0 
 
 1 2 1 

0 0
 Spaţii vectoriale 35

 Pentru a obţine matricea de trecere de la reperul F la reperul E vom folosi observaţia 1, conform căreia avem:
CF,E = (CE,F) -1. Vom aplica metoda Gauss-Jordan.
CE,F I3
3 1 -2 1 0 0
2 -1 0 0 1 0
1 2 1 0 0 1
5 5 0 1 0 2
2 -1 0 0 1 0
1 2 1 0 0 1
-5 0 0 1 5 2
-2 1 0 0 -1 0  1 / 5  1  2 / 5
În concluzie,
5 0 1 0 2 1 C F ,E   2 / 5  3  4/5

1 0 0 -1/5 -1 -2/5  
0 1 0 -2/5 -3 -4/5  1 7 3 
0 0 1 1 7 3
I3 CF,E
 0 2 1
3. Fie F şi G două repere ale spaţiului vectorial (R3, R) şi matricea de trecere de la reperul F
A  1 1 3
 
 2 0 1 
la reperul G. Ştiind că F = {f1 = (1,0,-1), f2 = (-2,0,1), f3 = (1,1,-1)}, să se determine vectorii reperului G.

Rezolvare:
Conform definiţiei, prima coloană a matricei A reprezintă coordonatele vectorului g1 în reperul F:
 0  4  . Analog avem:
   
( g1 ) F   1   g1  0  f1  ( 1)  f 2  2  f 3   2 
 2  3 
   
 2    4;  1  4
       
( g2 ) F   1   g2  ( 2)  f1  1 f2  0  f3   0 ( g3 ) F   3   g1 1  f1 3  f2 1  f3   1 
 0   3  1  1
       
t t t
Rezultă că reperul este: G = {g 1 = (4,2,-3) , g2 = (-4,0,3) , g 3 = (-4,1,1) }.

4. Se consideră următoarele mulţimi de vectori din spaţiul liniar (R3, R):

F = {f1 = (-2,1,1), f2 = (3,-1,1), f3 = (1,1,-1)} şi G = {g 1 = (2,1,0), g2 = (0,-1,1), g 3 = (1,1,0)}.
a) Să se arate că F şi G sunt baze ale spaţiului liniar (R3, R).
b) Să se determine matricea de trecere de la reperul G la reperul F şi matricea de trecere de la reperul F la reperul G.
c) Fie x un vector din spaţiul liniar (R3, R). Ştiind că xF = (4,-2,1), să se determine xG.
d) Să se exprime vectorul y = -3g1 +2g 2 - g 3 din spaţiul liniar (R3, R) în reperul F şi în reperul canonic al spaţiului
liniar (R3, R).
e) Să se determine legătura între coordonatele unui vector din spaţiul liniar (R3, R) în reperele F şi G.
Rezolvare:
a) Notăm cu A matricea având pe coloane coordonatele vectorilor lui F în reperul canonic al spaţiului liniar (R3, R).
2 1 1
det A  3 1 1 8 0
1 1 1
prin urmare rang A = 3 = numărul de vectori ai mulţimii F, deci F este sistem liniar independent. (1)
Numărul vectorilor din F este 3 şi este egal cu dimensiunea spaţiului (R3, R). (2)
Din (1) şi (2) rezultă că F este bază a spaţiului liniar (R3, R).
Analog se arată că G este bază a spaţiului liniar (R3, R).

b) Vom folosi observaţia 2. Fie A, B matricele asociate celor două repere (acestea au pe coloane componentele vectorilor
din F, respectiv G), CG,F matricea de trecere de la reperul G la reperul F şi x R3.
Avem că xG  C F1,G  x F şi xG  B 1A  xF , prin urmare matricea de trecere de la reperul G la reperul F este:
CG,F = B -1 A, pe care o vom determina cu metoda Gauss-Jordan.

0 0
36 Matematici aplicate în economie

B A
2 0 1 -2 3 1
Am obţinut  4 3 1 ;
1 -1 1 1 -1 1  
0 1 0 1 1 -1 C G,F   1 1  1
 6 3 1 
2 0 1 -2 3 1 
-1 1 -1 -1 1 -1 1 1
1 0 1 2 0 0  0 
2 2
1 0 0 -4 3 1 5 1 3
CF , G  CG,F  1


8 
0 1 0 1 1 -1
1 0 1 2 0 0 8 4
1 0 0 -4 3 1 9 
3 7
 
0 1 0 1 1 -1 8 4 8
0 0 1 6 -3 -1
I3 B -1A

c) Folosind formula de transformare a coordonatelor unui vector la trecerea de la reperul F la reperul G, obţinem:
 4 3 1   4    21.
    
xG  C F1,G  x F  C G ,F x F   1 1  1   2    1 
 6 3 1   1   29 
    

d) y = -3g 1 +2g 2 - g 3  yG = (-3,2,-1)t.

Pentru a exprima vectorul y în reperul G vom folosi formula y  C 1  y
G F, G F
Pentru a exprima vectorul y în reperul canonic E, vom folosi faptul că
 2  3   1   11 
        , deci yE = (11, -6, 0)
y  3 f1  2 f 2  f 3  3   1   2  1    1     6 
 1  1   1   0 
       

e) Considerăm un vector x R3. Fie xG = (1, 2, 3) t şi xF = ( 1,  2, 3) t vectorii coordonatelor lui x în cele două
repere. Aplicând formula x  C1  x  C obţinem:
G F ,G F G, F  x F
 1    4 3 1   1   1   4 1  3 2   3 , relaţii care arată legătura între coordonatele
      
  2   1 1  1  2    2  1  2  3 unui vector x  R3 în reperele G şi F.
   6 3  1  3  
 3   3  6 1  32  3

5. Să se determine formulele de transformare a coordonatelor unui vector din spaţiul liniar (R2, R) la
trecerea de la reperul F la reperul G, dacă F = {f1 = (1,-1), f2 = (-3,1)} şi G = {g 1 = (2,1), g 2 = (1,-1)}.
Rezolvare:
Considerăm un vector x R2. Fie xF = (x1, x2) şi xG = (y1, y2) coordonatele vectorului x în cele două repere.
Notăm cu A matricea de trecere de la reperul canonic la reperul F (matricea având pe coloane vectorii din reperul F ) şi cu
B matricea de trecere de la reperul canonic la reperul G.
Formula de transformare a coordonatelor unui vector xRn la trecerea de la reperul F la reperul G este: xG = B -1A ∙ xF
Calculăm matricea B -1A folosind metoda Gauss-Jordan.
B A
2 1 1 -3 Rezultă că  y1   0  2 / 3  x 1  , deci formulele de transformare a
      
1 -1 -1 1  y2  1  5 / 3   x 2 
2 0 0 -2 coordonatelor unui vector din spaţiul liniar (R2, R) la trecerea de la
-1 1 1 -1 reperul F la reperul G sunt: 
2x
 1  3 2
y
1 0 0 -2/3 
0 1 1 -5/3 y2  x1  5 x 2
3
I2 B -1A

2. Să se arate că B este reper al spaţiului liniar (V, K) şi să se determine coordonatele vectorului v în reperul B:

0 0
 Spaţii vectoriale 37

a) B = {v1 = (3,-1,2), v2 = (-2,1,1), v3 = (-4,2,-1)}; (V, K) = (R3, R); v = (-1,2,5);

b) B = {f1 =1, f2 = X + 1, f3 = (X + 1)2,…, fn +1 = (X + 1)n}, (V, K) = (Rn[X], R); f = a0 + a 1X+ a 2X2 +…+ anXn
c)   2 1  1 2 1 1  1 1 , 1 1 
B   A1    , A2  
1 1 , A3  
1 1 , A4  
 2 1    V , K   M 2 ( R), R; v   .
       1 2   1 1 

Rezolvare:
a) Conform propoziţiei 1, avem de verificat două condiţii:
1) B este sistem de vectori liniar independent;
2) numărul vectorilor din mulţimea B = dimensiunea spaţiului din care fac parte vectorii.
1) Avem că 3 - 2  4 , prin urmare rangul matricei formate cu componentele vectorilor este 3 şi este egal
1 1 2  3  0
2 1 1
cu numărul de vectori, deci B este sistem de vectori liniar independent;
2) card B = 3 = dim R3.
Din 1) şi 2) rezultă că B este reper al spaţiului liniar (R3, R).
Observaţie. Se poate arăta că B este reper folosind şi definiţia 2.
Determinăm coordonatele vectorului v în reperul B.
Metoda I. Coordonatele vectorului v în reperul B sunt scalarii α1, α2, α3  R astfel încât v = α1v1 + α2v2 + α3v3.
Rezultă sistemul 3 1  2 2  4 3  1 , cu soluţia α1 = 3, α2 = 1, α3 = 2.

  1   2  2 3  2
2       5
 1 2 3

Prin urmare coordonatele vectorului v în reperul B sunt: 3, 1, 2. 3 

Matricea coordonatelor vectorului v în reperul B este [v]B = [3 1 2]T sau [ v] B  1 
 
2 
Metoda II. Din formula de reprezentare a unui vector într-un reper dat, avem că [v]B = A-1  v, unde vB este matricea
coordonatelor lui v în baza B, iar A este matricea având pe coloane vectorii bazei.
Folosind metoda Gauss-Jordan, se obţine:
A v
3 -2 -4 -1
-1 1 2 2
2 1 -1 5
1 0 0 3
-1 1 2 2
3 0 -3 3
1 0 0 3
0 1 2 5
0 0 -3 -6
1 0 0 3
0 1 0 1
0 0 1 2 Prin urmare, [v]B = [3 1 2]T

PROBLEME PROPUSE

1. În spaţiul liniar al polinoamelor de grad cel mult 3 şi coeficienţi reali (R3[X],R) se consider reperele
F = {f1 = 1, f2 = X, f3 = X2, f4 = X3} şi G = {g 1 = 1-2X + X2- 4X3, g 2 = 3X - X2, g 3 = 2 - X + 8X3, g 4 = 3 -2X + X2}
Să se determine matricea de trecere de la reperul F la reperul G.
R:  1 0 2 3 
 
2 3 1  2 
C F , G  
1 1 0 1 
 
 4 0 8 0 


2. Fie E ={e1, e2, e3} şi F ={f1, f2, f3} două repere ale unui spaţiu liniar. Ştiind că f1 = -e1 -2e2 + 3e3, f2 = 3e1 +2e2 - e3
şi f3 = e2 + 4e3, să se determine:
a) matricea de trecere de la reperul E la reperul F;
b) matricea de trecere de la reperul F la reperul E.

0 0
38 Matematici aplicate în economie

 1
0  ; b)
3  3 1 1
R: a)    8 2 8
C E ,F   ( f 1 )E ( f 2 ) E ( f 3 ) E     2 2
1 1  11 1 1
 ( )   24 
24 
CF , E C E ,F
 3 1
4  
6


 1 1 1
 6 3 6
3. Fie F şi G două repereale spaţiului liniar (R3, R) şi  4 1 2  matricea de trecere de la reperul F
 
A   2 1 0
 1 1 
 3
la reperul G. Ştiind că F = {f1 = (3,2,-1), f2 = (1,0,-1), f3 = (2,-1,1)}, să se determine elementele reperului G.
R: G = {g 1 = (12,7,-1), g2 = (4,-5,3), g 3 = (8,3,-1)}.
4. Se consideră următoarele mulţimi de vectori din spaţiul liniar (R3, R):
F = {f1 = (-3,2,1), f2 = (1,-3,1), f3 = (1,1,-1)}, G = {g1 = (-1,2,0), g 2 = (0,-1,2), g 3 = (2,9,-1)}.
a) Să se arate că F şi G sunt baze ale spaţiului liniar (R3, R).
b) Să se determine matricele de trecere de la reperul F la reperul G şi respectiv de la G la F.
c) Fie x un vector din spaţiul liniar (R3, R). Ştiind că xG = (2,3,-4), să se determine xF.
d) Să se exprime vectorul y = 2 f1 - 3 f2 + f3 în reperul G şi în reperul canonic al spaţiului liniar (R3, R).
e) Să se determine formulele de transformare a coordonatelor unui vector din spaţiul liniar (R3, R) la trecerea de la
reperul G la reperul F.
 2 9 3 
 14
R: b)  
0 ;  7 14 ; c) xF  (11, 12, 12) ; d) y  (  19 , 11 ,  13) ;
1 3
 G 7 7 7
 5  3 3 1 
,   2
CF G 3 1

C G ,F    
2 7 14 14
 3  
 3   8 1 9 
5
 2 2   7 14 14 

e) Fie xG = (1, 2,  3) t şi xF = ( 1, 2,  3) t; atunci 1  1  32


 2  2 1  3 2  2  3
5 1

3  3 1  5 2  3  3
 2 2

5. Stabiliţi cum se schimbă coordonatele unui vector la trecerea de la reperul F la reperul G:

a) F = {f1 = (-1,2), f2 = (3,-1)}, G = {g 1 = (2,1), g 2 = (1,2)};
b) F  {f 1  2 X  X 2 , f 2  1 3X , f 3   1  2 X 2} , G {g1 1  X , g2  2  3X  X 2 , g 3  1  X 2 } ;
c) F = {f1 = (1,-1,1), f2 = (2,1,-3), f3 = (-3,1,1)}, G = {g 1 = (3,2,1), g 2 = (2,1,0), g 3 = (1,0,0)}.
R: a) Fie xF = ( 1, 2) t şi xG = (  1,  2) t; atunci  1  11  8  ,    1  3
15 1 15 2 2 5 1 5 2

6. Fie B = {b1 , b 2 = (1, 2, 1), b 3 = (-2, 1, 1)} un reper al spaţiului liniar (R3, R) şi vectorul v = (-1, 1, 0) R3. Ştiind că
vB = (-1, 1, 2), să se determine vectorul b1. R: b 1 = (-2, 3, 3).

7. Fie F şi G două repere ale spaţiului liniar (R2[X],R) şi  2 2 1  matricea de trecere de la reperul F la
 
A   1 1 3 
 1 0  1 

reperul G. Ştiind că G  {g  1  X , g  2  3X  X 2 , g 3  1  X 2 } , să se determine reperul F.
1 2

 1 2 7 5 2
R:  3 3 3  ; f 1   1 g1  2 g2  1 g 3   4  X  X ;
1  2  3 3 3 3 3
C G ,F  (C F ,G )   3  3  53 
1

 1 4 
 2
 3 3 3

f 2  2 g 1  1 g 2  2 g 3  2  1 X  X 2 ; f 3  7 g1  5 g 2  4 g 3  13  8 X  3X 2
3 3 3 3 3 3 3 3 3 3

0 0
 CAPITOLUL 3
OPERATORI LINIARI
3.1. NOŢIUNEA DE OPERATOR LINIAR
MATRICEA ASOCIATĂ UNUI OPERATOR LINIAR

BREVIAR TEORETIC

Fie (X, K) şi (Y, K) două spaţii vectoriale de dimensiune finită.

Definiţia 1. O funcţie U : X → Y se numeşte operator liniar (morfism) dacă:

(1) U este aditivă, adică U(x + y) = U(x) + U(y),  x, y  X;
(2) U este omogenă, adică U( x) = U(x),   K ,  x X .
Observaţia 1. Cele două condiţii pot fi înlocuite prin: (3) U(x +  y) = U(x) +  U(y),  ,   K,  x, y  X.

Observaţia 2. Dacă X = Y în Definiţia 1, atunci U se numeşte endomorfism.

Propoziţie. Dacă U : X → Y este operator liniar, atunci U(0X) = 0Y.

Definiţia 2. Se consideră spaţiile liniare (X, K) şi (Y, K), dimX = m, dimY = n, m, m N* şi U : X → Y operator liniar.
Fie G = {g 1, g2,.., gm} un reper al spaţiului liniar (X, K) şi H = {h1, h2,.., hn} un reper al spaţiului liniar (Y, K).

Se numeşte matricea operatorului liniar U corespunzătoare reperelor G şi H, matricea A  Mm,n (K) având pe coloane
coordonatele vectorilor U(g 1),…, U(gm) în reperul H, adică[U ]GH   U( g1 )  U( g2 )  ...... U ( gm ) H   .
H H

Formula de reprezentare a operatorului liniar U în reperele G şi H este: U (x )H  [U ]GH  x G

Dacă E şi F sunt reperele canonice ale spaţiilor liniare (X, K) şi (Y, K) şi se notează cu A matricea lui U corespunzătoare
reperelor canonice, atunci formula de reprezentare a operatorului liniar U este: U(x) = A  x

Modificarea matricei unui operator liniar la schimbarea reperelor în care se reprezintă

Fie U : X → Y un operator liniar, E, G repere ale spaţiului liniar (X, K) şi F, H repere ale spaţiului liniar (Y, K).
Fie A = AE,G şi B = AF,H matricele operatorului corespunzătoare reperelor E şi G, respectiv reperelor F’ şi G’.
Fie C matricea de trecere de la baza F la baza F’ şi D este matricea de trecere de la baza G la baza G’.
Atunci B = D -1  A  C.

PROBLEME REZOLVATE

1. Să se determine care din următoarele aplicaţii defineşte un operator liniar:

 x1  4 x2 
 4 x  x2  3 x3   
a) U : R 3  R 2, U ( x)   1  ; b) U : R2  R3 , U ( x)    2x 1  3 
  x 1  2 x 2  x 3  5x  x 
 1 2 
Rezolvare:
a) Fie ,   R şi x, y  R3; avem: U(x + y) =
 x1   y1 
  4(  x1   y1) (  x2   y2 ) 3( x3   y3 )   4 x1  x 2  3x 3   4 y1  y 2  3y 3  = U(x) +
U  x2   y2   U        
x  y   ( x 1  y 1)  2(x 2  y 2 )  (x 3  y 3 )   x 1  2x 2  x 3    y1  2 y2  y3 
 3 3

U(y), prin urmare U( x +  y) = U(x) + U(y),  ,   R,  x, y  R3, deci U este operator liniar.

b) Metoda I. Fie ,   R,  x, y  R2. Avem: U( x +  y) =

 ( x1  y1 ) 4( x2  y2 )  x1  y1  4x2  4 y2  (1);
 x  y1     
 U  1     2(x1  y1)  3     2x1 2 y1 3 
 x2  y2     
 5( x1   y1 )  ( x2   y2 )  5x1  5y 1 x 2  y 2 

0 0
40 Matematici aplicate în economie

 x1  4 x 2   y1  4 y 2   x1  y1  4x2  4 y2  (2).

     
 U ( x)   U ( y )    2 x1  3    2y 1  3    2 x 1  2 y 1  3  3 
 5x  x  5 y  y   5x  5 y  x  y 
 1 2   1 2   1 1 2 2 
Din (1) şi (2) rezultă că relaţia (3) din definiţia operatorului liniar nu este îndeplinită, deci U nu este operator liniar.
Metoda II. Dacă U ar fi operator liniar, conform propoziţiei din breviarul teoretic ar trebui ca
 0
U 0 R 2  0 R 3 . Dar   , prin urmare U nu este operator liniar.
U 0 R    3  0 R
2 3

 0
 

2. Se consideră operatorul liniar  3x1  x 2  2x 3  . Să se determine:

U : R  R , U ( x )   
3 2

  x1  x 2  x 3 
a) matricea operatorului corespunzătoare bazelor canonice ale spaţiilor liniare (R3, R) şi (R2, R);
b) matricea operatorului corespunzătoare bazelor F = {f1 = (1,-1,2)t, f2 = (3,0,1)t, f3 = (1,2,-1)t} şi
G = {g 1 = (1,-2)t, g 2 = (0,1)t}.

Rezolvare:
a) Fie A matricea operatorului corespunzătoare bazelor canonice ale spaţiilor (R3, R) şi (R2, R)
Vom folosi formula de reprezentare a operatorului în bazele canonice ale spaţiilor R3 şi R2: U (x) = At  x
 x1   3 1 
Cum 3x1  x 2  2x 3   3  1  2  , rezultă  
U( x)    
  1 1 1    x 2  A   1 1 

 1x  x  x 3    x  - 2
2
 3  1 

b) Fie AF,G matricea operatorului corespunzătoare bazelor F şi G. Aflarea ei se poate face în două moduri.

Metoda I. Folosim definiţia 2 din breviarul teoretic.

 1
   0  1  0     0   0 , deci U  f    0 
U  f1   U  1      1g1  2 g 2  1   2     1  1 1 G  0
 
2 1  2 0 2  0  
 2   0  2 1 
 
3  , deci 7 
   7  1  0  1  7   7 U  f2 G   
U  f2   U 0      1 g1   2 g2  1   2      1
1   2   2 1  2 1  2  2  2  12  12 
 
 1 , deci   3
   3   1 0   a1  3 1   3 U  f 3 G   
U  f 3   U  2      1g 1   2g 2   1    2       6
 1  0   2 1  2 a 1  a 2  0  2  6
 
 0 0 
Rezultă că  
AF ,G    7 12 
 -3 6 
 

Metoda II. Folosind formula de transformare a matricei unui operator liniar la schimbarea bazelor în care se reprezintă,
avem că: At 1 t
F ,G  D  A  C
, unde C este matricea de trecere de la baza canonică a spaţiului liniar (R3, R) la baza
F, iar D este matricea de trecere de la baza canonică a spaţiului liniar (R3, R) la baza G. Avem:  1 3 1  şi
 
C   1 0 2
 2 1  1 


 1 0 , deci  0  7  3 şi rezultă
AFt , G  D 1  At C    0 0 
D      
 2 1  0 12 6 AF ,G    7 12 
 -3 6 


0 0
 Operatori liniari 41

3. Se consideră operatorul liniar   x1  2 x2  . Să se determine matricea operatorului

 
U : R 2  R 3, U ( x )   2 x1  3 x2 
 3x  4 x 
 1 2

corespunzătoare bazelor G = {g 1, g 2} şi E = {e1, e2, e3}, unde  

3  2  şi 1  0  0  .
g1    , g 2    e  0 , e  1 , e  0
 2 3  1   2   2  
0  0  1 
     
Rezolvare:
Avem:  1 şi  4 , deci matricea operatorului corespunzătoare bazelor
   
U g1    0   e1  0 e2  e3 U g 2   5   4e1  5e 2  6e 3
 1  6
   
G şi E este:  1 0 - 1
A   
 4 5 6

4. Se consideră spaţiile liniare (R3, R) şi (R2, R) şi fie E = {e1, e2, e3}, G = {g 1, g2} bazele lor canonice. Fie U
operatorul liniar U : R3 → R2, definit prin: U (e1) = 3g 1 - g 2, U (e2) = -2g 1 - g 2, U (e3) = - 5g2. Să se determine:
a) matricea asociată operatorului liniar în bazele canonice ale spaţiilor liniare (R3, R) şi (R2, R);
b) reprezentarea operatorului în bazele canonice ale spaţiilor liniare (R3, R) şi (R2, R);
c) matricea asociată operatorului în bazele F = {- e1 + 2e2, e2 - 3e3, 4e1 + e3} şi G = {g 1, g 2}
d) matricea asociată operatorului în bazele F = {-e1 + 2e2, e2 - 3e3, 4e1 + e3} şi H = {3g 1 - g 2, - g 1 + 2g 2}.

Rezolvare:
a) Vom folosi definiţia. Din ipoteză rezultă căU e1 G  3, 1 t, U e 2    2, 1 t, U e3   0
 , 5 t ,
G G
deci matricea asociată operatorului liniar în bazele canonice este  3 1 
 
A   2 1 
 0  5 

b) Folosind rezultatul obţinut la punctul precedent, obţinem
 3  2 0  x1  3x1  2x 2 
U ( x )  A t x      U ( x )   

 1  1  5  x 2   x1  x 2  5x 3 
c) Notăm cu B matricea asociată operatorului liniar în bazele F şi G. Avem:
U f1   U  e1  2 e2   U e1   2U e2   3 g1  g2   2  2 g1  g2   7 g1 3g2 şi analog
U f2   2 g1 14 g2 , U f3  12 g1 9 g2 . De aici rezultă că:
U  f1 G   7,3t , U  f 2 G   2,14t , U  f 3 G  12,9t. Prin urmare, matricea asociată operatorului liniar
în bazele F şi G este:  - 7  3
 
B  2 14 
 12  9 
 
d) Fie C matricea asociată operatorului liniar în bazele F şi H. Avem: U (f1) = -7g 1 - 3g 2, U (f2) = -2g1 +14g2, U (f3)
= 12g 1 - 9g 2. Trebuie să determinăm coordonatele vectorilor U (f1), U (f2), U (f3) în baza H.
Pentru aceasta, vom aplica metoda eliminării complete.

Baza h1 h2 U(f1) U(f2) U(f3)

g1 3 -1 -7 -2 12
g2 -1 2 -3 14 -9
h2 -3 1 7 2 -12
g2 5 0 -17 10 15
h2 0 1 -16/5 8 -3
h1 1 0 -17/5 2 3

Prin urmare, U ( f1 )H  ( 17 16 t t t
5 , 5 ) ,U ( f 2 )H  ( 2,8) ,U ( f 3 )H  (3, 3)
, de unde rezultă matricea

 - 175  165 
 
C  2 8
  3 
 3

0 0
42 Matematici aplicate în economie

5. Considerăm spaţiul vectorial (R3, R) şi fie E = {e1, e2} baza canonică a acestui spaţiu. Notăm cu U operatorul liniar
U : R2 → R3, definit prin: U (e1 )  (1, 2,3) t , U ( e2 )  ( 2, 3,4) t . Să se determine:
a) matricea asociată operatorului liniar în bazele canonice;
b) reprezentarea operatorului în bazele canonice ale spaţiilor liniare (R2, R) şi (R3, R).
Rezolvare:
a) Dacă notăm cu G = {g 1, g 2, g 3} baza canonică a spaţiului (R3, R), rezultă că
U( e1 ) G  (1,2,3) t , U( e2 )G  (2, 3,4 )t , de unde obţinem matricea operatorului în bazele canonice:
 -1 2 - 3.
A   
 2 3 4 
b) Folosind rezultatul de la punctul precedent, obţinem: 1 2    x 1  2x 2  .
 
  x1 
U ( x)  A x   2  3   U ( x)   2 x 1  3x 2 
t

 -3 4 x
 2   
   3x  4x 2 

6. Considerăm spaţiul vectorial (R3, R) şi fie E = {e1, e2, e3} baza canonică a acestui spaţiu. Notăm cu U operatorul
liniar U : R3 → R3, definit prin: U (e1 )  2e2  3e3 , U (e2 )  e1  3e2 , U( e3 )  2 e1 .
Să se determine:
a) matricea asociată operatorului liniar în bazele canonice;
b) reprezentarea operatorului în baza canonică a spaţiului liniar (R3, R).
Rezolvare:
a) Vom folosi definiţia. Din ipoteză rezultă că
U (e )  (0,2, 3) t ,U (e )  ( 1, 3,0) t, U ( e ) ( 2,0,0) t . Prin urmare, matricea asociată operatorului liniar în
1 E 2 E 3 E
 0 2 -3 
bazele canonice este:  .
A   1 3 0 
 2 0 0 

b) Utilizând rezultatul obţinut la punctul precedent, obţinem:
 0 1 2   x1    x 2  2x3 
    
U( x)  A t x   2  3 0   x2   U ( x)   2 x1  3 x 2 
 3     
 0 0   x3    3x 1 

7. Se consideră operatorii liniari U, V : R2 → R2,  2 x1  x 2    x 1  4x 2  . Să se determine:

U( x)   , V ( x )   
  x 1  3x 2   3x1  5x2 
a) operatorii U + V şi U ◦ V;
b) matricele operatorilor calculaţi la punctul a), corespunzătoare bazei canonice a spaţiului (R2, R).
Rezolvare:
x  3x 2
a) (U  V )(x )  U (x )  V ( x )   1 .
 
2
 1x  2 x 2 

  x  4x 2  2(  x1  4 x2 )  (3 x1  5 x2 )    5 x1  3x2  .
(U  V)( x)  U( V( x))  U  1       
3 x1  5 x 2   (  x1  4 x2)  3(3 x1  5 x 2)  10 x1  19 x 2
b) Metoda I. Folosind rezultatul obţinut la punctul a), rezultă:
1 2 şi   5 10  .
AU V    AU V   
3  2   3  19 
Metoda II. Fără a calcula U + V şi U ◦ V, utilizând formulele
AU V  AU  AV şi AU V  AU  AV , obţinem:
 2  1  1 3   1 2  ;  2  1    1 3    5 10 .
AU V          AU V         
  1 3   4  5   3  2    1 3   4  5   3 19 

0 0
 Operatori liniari 43

PROBLEME PROPUSE

1. Să se determine care din următoarele aplicaţii defineşte un operator liniar:

a)   2 x 1  x 2  3  ; b)  2 x2  4 ;
U : R  R , U ( x)  
3 2
  
 U : R  R , U( x)    x1  3 x2
2 3

 x1  3 x2  x3   
 5 x1  3 x2 
c)   x1  5 x 2 
U : R  R , U (x )   
2 2

 3 x1  6 x2 
R: Aplicaţia de la punctul c) defineşte un operator liniar.
2. Se consideră operatorul liniar  2 x1  x 2  . Să se determine:
 
U : R 2  R 3 , U (x )    x 1  2x 2 
 
 x 1  3x 2 
a) matricea operatorului corespunzătoare bazelor canonice ale spaţiilor R2 şi R3;
b) matricea operatorului corespunzătoare bazelor F = {f1 = (-1,2)t, f2 = (-2,1)t} şi G = {g 1 = (-1,0,2)t, g 2 = (2,0,1)t,
g 3 = (1,1,0)t }.

 2 1 1  ; b)  19  13 5 
AF ,G  
R: a) 5 5
A   
 1 2 3  11 - 17 
 5 5
4 

3. Se consideră operatorul liniar U : R 3  R 2 , U ( x)   2x1  x2  3x3 

 x  3x  x 
 1 2 3
Să se determine matricea operatorului corespunzătoare bazelor G = {g 1, g2, g 3} şi E ={e1, e2,}, unde
 0 7 
 1 3   0 ,   2  0 R:  .
      e  , e     17 
g1  2 , g 2  1 , g 3   0 1   1 2  1 AG, E   5

2 2
 0 0   1 
       3 1 
 2 2 
4. Se consideră spaţiile liniare (R3, R) şi (R2, R) şi fie E = {e1, e2, e3}, G = {g 1, g2} bazele lor canonice. Notăm cu U
operatorul liniar U : R3 → R2, definit prin: U(e1) = - g 1 + 2g 2, U(e2) = 2g 1 - 3g 2, U(e3) = 2g 1. Să se afle:
a) matricea asociată operatorului liniar în bazele canonice;
b) reprezentarea operatorului în bazele canonice ale spaţiilor liniare (R3, R) şi (R2, R);
c) matricea asociată operatorului liniar în bazele F = {2e1 + 3e2, 3e1 - 2e3, e1 + e2} şi G = {g 1, g 2};
d) matricea asociată operatorului liniar în bazele F = {e1 - 3e2, 2e2 + 3e3, e1 -2e3} şi H = {g 1 – 2g 2, -2g 1 + g 3}.
5. Fie spaţiul vectorial (R3, R) şi fie E = {e1, e2, e3} baza canonică a acestui spaţiu. Notăm cu U operatorul liniar U : R3
→ R3, definit prin: U(e1) = - 3e1 + e2, U(e2) = - e1 + 2e2, U(e3) = e1. Să se determine:
a) matricea asociată operatorului liniar în bazele canonice;
b) reprezentarea operatorului în baza canonică a spaţiului liniar (R3, R).
6. Se consideră operatorii liniari U, V : R3 → R3,
  x1  2 x 2  4 x3   2 x1  x 2  3 x 3  . Să se determine:
 ,  
U ( x)   2 x1  3 x2  5 x3  V (x )   x1  3 x2 
 3 x  4 x  x    3x  x  x 
 1 2 3   1 2 3 
a) operatorii U + V şi U ◦ V;
b) matricele operatorilor calculaţi la punctul a) , corespunzătoare bazei canonice a spaţiului (R3, R).
R: a)  x1  x2  7 x3  ;  12 x1 11x 2  7x 3  ;
   
U  V (x )   3x1  5x 3  U  V ( x)   16 x1  16x 2  11x 3 
 6 x 5 x    5x  16x  10x 
 1 2   1 2 3
b)  1 3  6 ;  12 16  5 
   
AU V   1 0 5  AU V   11  16 16
 7 5   11  10 
 0  7

0 0
44 Matematici aplicate în economie

3.2. NUCLEUL ŞI IMAGINEA UNUI OPERATOR LINIAR

INJECTIVITATEA, SURJECTIVITATEA ŞI INVERSABILITATEA
UNUI OPERATOR LINIAR
BREVIAR TEORETIC

Definiţia 1. Fie (X, K) şi (Y, K) două spaţii vectoriale de dimensiune finită şi U : X → Y un operator liniar.
Se numeşte nucleul operatorului U şi se notează KerU mulţimea: KerU = {x X / U(x) = 0Y}.
Definiţia 2. Fie (X, K) şi (Y, K) două spaţii vectoriale de dimensiune finită şi U : X → Y un operator liniar.
Se numeşte imaginea operatorului U şi se notează ImU mulţimea: ImU = {y Y /  x X a.î. U(x) = y}.
Definiţia 3. Fie (X, K) şi (Y, K) două spaţii vectoriale de dimensiune finită şi U : X → Y un operator liniar. Operatorul U
se numeşte injectiv, respectiv surjectiv, dacă acesta este o funcţie injectivă, respectiv surjectivă.
Propoziţia 1. Fie (X, K) şi (Y, K) două spaţii vectoriale de dimensiune finită şi U : X → Y un operator liniar.
Operatorul U este injectiv dacă şi numai dacă KerU = {0X }.
Propoziţia 2. Fie (X, K) şi (Y, K) două spaţii vectoriale de dimensiune finită şi U : X → Y un operator liniar.
Operatorul U este surjectiv dacă şi numai dacă Im U = Y.

PROBLEME REZOLVATE
1. Fie operatorul liniar U : R3 → R4, U(x) = (2x1, 0, x2 - x3, - x1)t. Să se determine:
a) nucleul operatorului şi dimensiunea nucleului;
b) imaginea operatorului şi dimensiunea imaginii.

Rezolvare:
a) Nucleul operatorului este: KerU = {x R3 / U(x) = 0}. Rezolvăm ecuaţia U(x) = 0 şi obţinem sistemul:
2 x1  0
 x1  0
x 2  x 3  0   
 KerU  0, a, a t / a R 
 x  0  x2  x3  a, a  R
 1
Pentru a determina dimKerU, trebuie să găsim un sistem de generatori ai spaţiului dimKerU, care să fie liniar independent.
Avem: x  Ker U  x = (0,a,a )t = a(0,1, 1)t.
Fie g 1 = (0,1,1)t; {g 1} este sistem de generatori pentru spaţiul KerU şi sistem de vectori liniar independent, deci formează
o bază a acestui spaţiu, prin urmare dim KerU = 1.
b) Imaginea operatorului este mulţimea ImU = {y  R4 /  x  R3 a.î. U (x) = y}.
ImU={(2x1,0,x2-x3,- x1)t/x1, x2-x3R}={x1(2,0,0,-1)t+(x2- x3)(0,0,1,0)t/x1, x2- x3R}={a (2,0,0,-1)t+b(0,0,1,0)ta,bR}
Determinăm dimImU. Fie g 1 = (2,0,0,-1)t şi g 2 = (0,0,1,0)t; {g 1, g 2} este sistem de vectori liniar independent şi sistem de
generatori pentru spaţiul ImU, deci formează o bază a acestui spaţiu; rezultă dimImU = 2.

2. Fie 1 5 3  matricea asociată unui operator liniar U : R3 → R3.

 
A   3 4 2
 2 1 3 

Să se determine: a) KerU; b) ImU; c) dimKerU; d) dimImU.
Rezolvare:
a)   x1  3x 2  2 x 3  0
KerU  x  R3 / U ( x)  0; U ( x)  0  At x  0   5x1  4x 2  x 3  0

 3x  2x  3x  0
 1 2 3

deteminantul matricei sistemului este 1 3  2 ; alegem minorul principal

  5 4 1 0
3 2 3
x1  5 a
d2 
1 3
5 4
0
şi rezultă soluţia sistemului: 

11 , deci  
KerU   5 a , 11
 11

9 a , a t /a  R .


x2  11 a , a  R
9

x3  a

b) Dacă x  Ker U, atunci x = (5a /11, 9a/11, 1)t =a (5/11, 9/11, 1)t, a  R
Fie g 1 = (5/11, 9/11, 1)t; {g1} este sistem de generatori pentru spaţiul KerU şi sistem de vectori liniar independent, deci
formează o bază a acestui spaţiu; prin urmare, dimKerU = 1.

0 0
 Operatori liniari 45

c) ImU = { y  R3 /  x  R3 a. î. U(x) = y}; U(x) = y  x1  3x 2  2 x3  y1 ;


 5x 1  4x 2  x 3  y 2
3x  2 x  3x  y
 1 2 3 3

trebuie determinat y  R3 astfel încât sistemul să fie compatibil.

Considerând minorul principal al matricei sistemului: 1 3 , rezultă rangA = 2.
d2  0
5 4
Condiţia de compatibilitate a sistemului este: 1 3 y1 y 1  

d car  5 4 y 2  0  22 y1 11 y2 11 y3  0  y 2   ; , R
3 2 y3 y  2  
 3
Rezultă ImU = {(, , 2 + ) t /  ,   R} = {  (1,0,2) t +  (0,1,1) t /  ,   R}.
t
d) Fie g 1 = (1,0,2)t şi g 2 = (0,1,1) ; {g 1, g2} este sistem de vectori liniar independent şi sistem de generatori pentru
spaţiul ImU, deci formează o bază a acestui spaţiu. Prin urmare, dimImU = 2.

3. Fie operatorul liniar U : R3  R3, U (x) = (-x1 + 2x2, 3x1 + x3, x2 - x3) t.
a) Să se studieze injectivitatea şi surjectivitatea operatorului liniar U;
b) Să se studieze inversabilitatea operatorului şi dacă este inversabil să se calculeze U -1

Rezolvare:
a) U este injectiv dacă şi numai dacă KerU = {0}. Avem:
 x1  2 x2  0  x1  2 x 2 , deci U este injectiv.
 
U( x)  0  3 x1  x3  0  6 x2  x2  0  x1  x2  x3  0  KerU  0 
x  x  0 x  x
2 3  3 2

U este surjectiv dacă şi numai dacă ImU = R3; ImU = { y  R3 /  x  R3 a. î. U(x) = y}.
  x1  2 x2  y1 ;  x  R3 astfel încât U(x) = y dacă şi numai dacă sistemul este compatibil; deteminantul

U (x )  y   3 x1  x3  y 2
 x x  y
 2 3 3

1 2 0
sistemului , deci U surjectiv.
3 3 3
 3 0 1  0  x  R :U (x )  y , y  R  ImU  R
0 1 1
b) Deoarece U este injectiv şi surjectiv, rezultă că U este bijectiv, deci inversabil. Determinăm U -1:

 x1  2 x2  y1  x1   y1 2 7y2 2 y3   17 x1  27 x2  27 x3 
 
 3y  y  y
 
U( x)  y   3 x1  x3  y2   x2  1 7 2 3  U 1( x)   37 x1  17 x 2  17 x3 
 x x  y  3 y1 y 2  6 y 3
 3 
 7 x1  7 x 2  7 x3 
1 6
 2 3 3  x3 
 7

PROBLEME PROPUSE

1. Fie operatorul liniar U : R3 → R3. Să se afle KerU, ImU , dimKerU, dimImU dacă:
a) U (x) = (x1, x2 + x3, x1 + x2 + x3)t; b) U (x) = (x2, x1, x3)t; c) U (x) = (2x1 - x2 + x3, 0, x1 + x2 -2x3)t.
R: a) Ker U = {(0,-, )t /   R}; dimKerU = 1; ImU = {(, ,+ ) t / ,   R}; dimImU = 2;
b) KerU = {0}; dimKer U = 0; ImU = R3; dimImU = 3;
c) Ker U = {( /3,5  /3,)t /   R}; dimKerU = 1; ImU = {(,0,) t / ,   R}; dimImU = 2.

2. Se consideră operatorul liniar U : R3  R3. În fiecare din cazurile a) , b), c) se cere:

1) să se studieze injectivitatea şi surjectivitatea operatorului U.
2) să se studieze dacă operatorul este inversabil şi în caz afirmativ să se calculeze inversa.
a) U (x) = (3x1+ 4x2+ x3, x1 - 2x2 + 2x3, x1 + x3)t; b) U (x) = (x1+ 2x2+ x3, x1 + 3x2 + 2x3, - x1 - 2x2)t;
c) U (x) = (2x1- x2+ 2x3, - x1 + 3x2 + 2x3, - x1 + x2)t. R: a) nu este injectiv, nu este surjectiv;
 4 x1  2x2  x3  ; c) este bijectiv;  x 
b) este bijectiv;     1  x2  4 x3 
U  1( x )    2x1  x2  x3  U  1( x)   x1  x2  3x3 
 x   
 1  x3   x  1 x 5 x 
 1 2 2 2 3 

0 0
46 Matematici aplicate în economie

3.3. VECTORI PROPRII ŞI VALORI PROPRII

BREVIAR TEORETIC

Definiţia 1. Fie (X, K) un spaţiu vectorial şi U : X → Y un operator liniar cu reprezentarea U(x) = A  x.

Vectorul x  X, x  0 se numeşte vector propriu al operatorului U dacă există   K astfel încât U(x) =  x;
în acest caz,  se numeşte valoare proprie a operatorului U şi se spune că x este vector propriu corespunzător valorii
proprii .
Definiţia 2. Fie (X, K) un spaţiu vectorial, U : X → Y un operator liniar şi  o valoare proprie a operatorului U.
Mulţimea X   x  X /U x   x  se numeşte subspaţiul propriu asociat valorii proprii .

PROBLEME REZOLVATE

1. Fie operatorul liniar U :R 3 R 3 ,U (x ) x  3x  4x , 2x  5x , 3x t .

1 2 3 2 3 3
Să se determine valorile proprii, vectorii proprii şi subspaţiile proprii corespunzătoare acestui operator.

Rezolvare:
Din relaţia U (x)  At x vom determina matricea operatorului în baza canonică a spaţiului (R3, R):
1 3 - 4   x1   1 0 0
    
U (x )   0 2 5   x2   At x  A   3 2 0
 0  
 0 3   x3 
-4
 5 3 

 Determinăm valorile proprii ale operatorului, rezolvând ecuaţia caracteristică:

1  0 0
det( A  I )  0  3 2   0  0  1  1; 2  2; 3  3
4 5 3 

 Determinăm vectorii proprii corespunzători fiecărei valori proprii, rezolvând ecuaţia

matriceală At  x =   x, cu x  0.

Pentru  1 = 1 obţinem  1 3 - 4  x1   x1   x1 3 x2 4 x3  x1
    
 0 2 5  x 2   1   x 2   2 x 2 5 x 3  x 2 
 0 0 
3  x 3  x   3x 3  x 3
  3 
 x3  0, x2  0, x1  a, a  R \ 0 .

Prin urmare, mulţimea vectorilor proprii corespunzători valorii proprii  1 = 1 este: V1   a,0,0 t / a  R \ 0 .
Subspaţiul propriu corespunzător valorii proprii 1 = 1 este: X1   a,0,0 t / a  R .  
Pentru  2 = -2 obţinem  1 3 - 4  x1  x1  x1  3x 2  4x 3  2x1
    
 0 2 5 x 2   2  x 2     2x 2  5x 3   2x 2 
 0 0  
3  x3  x   3 x3  2 x3
  3 
 x3  0, x2  a, x1  a, a  R \ 0.
 
Prin urmare mulţimea vectorilor proprii corespunzători valorii proprii  2 = -2 este: V 2    a, a,0 t / a  R \ 0 .

Subspaţiul propriu corespunzător valorii proprii 2 = -2 este: X 2   a, a,0 t / a  R . 

0 0
 Operatori liniari 47

Pentru  3 = 3 obţinem  1 3 - 4   x1   x 1  x1  3 x2  4 x3  3 x1

     
 0 2 5   x 2  3   x 2     2 x 2  5 x 3  3 x 2 
 0 0   
3   x 3 x   3 x3  3 x3
  3 
 x3  a, x2  a , x1   a , a R \ 0.
2

Prin urmare, mulţimea vectorilor proprii corespunzători valorii proprii  3 = 3 este: V3   a , a, at / a  R \ {0} .
2

Subspaţiul propriu corespunzător valorii proprii este: 
 t
 
X 3    a ,a ,a /a  R .
 2 

2. Fie U : R3 → R3 un operator liniar care are matricea corespunzătoare bazelor canonice  13 10 6

 
A    24 19 12 
 12 10 7 

Să se determine valorile proprii, vectorii proprii şi subspaţiile proprii corespunzătoare acestui operator.

Rezolvare:
 Determinăm valorile proprii ale operatorului, rezolvând ecuaţia caracteristică:
13   10 6
det(A  I )  0   24  19    12  0
12 10 7 
Adunând toate liniile la prima, obţinem:
1 1 1    1   1  0   1   2  1;  3   1.
1 1 1 2

 24 19   12  0  1     24 19   12  0 

12 10 7 12 10 7

 Determinăm vectorii proprii corespunzători fiecărei valori proprii, rezolvând ecuaţia matriceală At  x =   x, cu x 
0.

Pentru  1 = 1 obţinem
 13  24 12  x1   x1  13x1  24x2  12x3  x1 12 x1  24 x2 12 x3  0  x1  2 x2  x3  0
       
 10  19 10 x2   1   x 2   10x1  19x 2  10x3  x 2  10 x1  20 x2 10 x3  0   x1  2 x2  x3  0 
 6  12 7  x  x   6x  12x  7x  x  6x 12x  6x  0 x  2x  x  0
  3   3  1 2 3 3  1 2 3  1 2 3

2 2
 x 1  a , x 2  b , x 3  2b  a ; a ,b  R , a  b . 0

Rezultă că mulţimea vectorilor proprii corespunzători valorii proprii 1 = 1 este:


V1   a, b, 2b  a t / a, b  R, a 2  b 2  0 . 
Subspaţiul propriu corespunzător valorii proprii 1 = 1 este X1  a ,b ,2b  a  /a ,b  R 
t

Pentru  2 = -1 obţinem
 13  24 12  x1  x1  13x1  24 x 2  12 x3  x1  14x1  24x2  12x3  0 7 x1  12 x2  6 x3  0
       
 10  19 10 x2   1  x2    10x 1  19x 2  10x 3   x 2  10x 1  18x 2  10x 3  0   5 x1  9 x2  5 x3  0 
 6  12  
7  x3  x   6x  12x  7x  x  6x  12x  8x  0 3 x  6 x  4 x  0
  3  1 2 3 3  1 2 3  1 2 3

 x1  2 a, x2  53 a, x3  a; a  R \ {0} .


Prin urmare, mulţimea vectorilor proprii corespunzători valorii proprii  2 = -1 este: V 1   2a,5 a, a t / a  R \ {0} .
 3 

Subspaţiul propriu corespunzător valorii proprii 2 = -1 este X  2a, 5 a, a t / a  R
1 3


0 0
48 Matematici aplicate în economie

PROBLEME PROPUSE

1. Să se determine valorile proprii şi vectorii proprii ai operatorul liniar U : R3 → R3:

a) U ( x)  ( x2 , x2  2x3 ,  x3 )t
b) U (x )  ( 2x  x x , x  2x x , x x )t
1 2 3 1 2 3 1 2
c) U (x )  ( x ,  x , x )t
3 2 1
R: a)   1,   0,   1 ; V1 
1 2 3 a,  a, a / a  R \ 0;
t

V0  a, 0, 0  / a  R \ 0 ;
t


V1  a, a, 0  / a  R \ 0  ;
t


b) 1  0, 2  1, 3  3 ; V0   a,  a, a t / a R \ 0  ; 
  
V1   a, a, 0 / a  R \ 0 ; V3    a, 2a, a t / a  R \ 0 ;
t

c) 1  2  1, 3  1 ; V1  a, b, a / a,b  R, a
t 2
 
 b 2  0 ; V1    a, 0, a / a R \ 0  .
t

2. Să se calculeze valorile proprii şi subspaţiile proprii ale operatorului liniar U : R3 → R3 care are ca matrice
corespunzătoare bazelor canonice matricea:
a)  2 4 1  ; b)  1 2 1  ; c)  0 1 0 .
     
A  0 1 2  A  1 2  1 A  1 3 1
 0   1 1  0 
 0 8   2   0 1

1 2 3 9

R: a)   2,   1,   8 ; X 2   109 a, 40 a, a / a R ;
t

  
X1  0, 29 a, a / a  R ; X8  0, 0, a t / a  R ;
t

 0, a, a  / a  R ; X   a, a, 2a ;
t t
b)   1, 2  2; X1 / a R
1 2

c)  1  0,  2  1,  3  2; X0    a , 0, a t /a R ; X1  a, a, a t / a  R  
;


X 2   a, 2a , a /a R .
t


0 0
 CAPITOLUL 4
FUNCŢIONALE LINIARE, BILINIARE, PĂTRATICE

4.1. FUNCŢIONALE LINIARE

BREVIAR TEORETIC

Definiţia 1. Fie (X, K) un spaţiu vectorial de dimensiune finită.

O aplicaţie f : X K se numeşte funcţională liniară dacă:
(1) f este aditivă, adică f (x+y) = f(x) + f(y),  x, y X;
(2) f este omogenă, adică f( x)= f(x),  K, x X.

Observaţie. Cele două condiţii pot fi înlocuite prin:

(3) f(x +  y) =  f(x) +  f(y),  ,   K,  x, y  X.

Definiţia 2. Fie (X, K) un spaţiu liniar de dimensiune n, f : X K o funcţională liniară şi G ={g 1, g 2, …, gn} un reper al
spaţiului liniar (X, K). Notăm a i = f(g i), i  1, n .
Matricea A = (a 1, a 2, …, a n)t se numeşte matricea funcţionalei liniare f corespunzătoare reperului G.

f  x  A  x G , x  X
T
Formula de reprezentare a funcţionalei liniare f în reperul G este:

Dacă G este reperul canonic al spaţiului liniar (X, K), atunci formula de reprezentare a funcţionalei liniare f este:
f x   AT  x , x  X

PROBLEME REZOLVATE

1. Stabiliţi dacă următoarele aplicaţii sunt funcţionale liniare şi în caz afirmativ scrieţi vectorul ataşat funcţionalei în
reperul canonic al spaţiului liniar (R3, R) şi în reperul G = {g 1 = (3, 3, 1)t, g2 = (3, 1, 3)t, g 3 = (1, 3, 3)t}.
a) f : R3 R, f(x) = 3x1 – x2 + 2x3;
b) f : R3 R, f(x) = x1 – 2x2 + 4x3 + 1.

Rezolvare:
a) f este funcţională liniară dacă f(x + y) =  f(x) +  f(y),  ,   R,  x, y  R .
3

Fie x, y  R3 şi ,   R  x = (x1, x2, x3)t, y = (y1, y2, y3)t. Avem:

f (x + y) = f ((x1, x2, x3)t +  (y1, y2, y3)t) = f ((x1+  y1, x2+ y2, x3+ y3)t) = 3( x1+ y1) – (x2+ y2) +
+ 2( x3+ y3) = (3x1 – x2 + 2x3) + (3y1 – y2 + 2y3) =  f(x) +  f(y), prin urmare f este funcţională liniară.
Vectorul ataşat funcţionalei în baza canonică a spaţiului (R3,R) este format din coeficienţii funcţionalei: A=(3,-1,2)t
Vectorul ataşat funcţionalei f în baza G ={g 1, g2, g 3} este B = (f(g 1), f(g2), f(g 3))t.
Avem: f(g 1) = f(3,3,1) = 8; f(g 2) = f(3,1,3) = 14; f(g 3) = f(1,3,3) = 6, prin urmare B=(8,14,6)t.
b) Fie x, y  R3 şi ,   R.
Avem: f ( x +  y) = f ((x1+ y1,  x2+  y2, x3+  y3)t) = (x1+ y1) – 2(  x2+  y2) + 4( x3+ y3) +1 şi
 f(x) +  f(y) = x1 - 2 x2+ 4x3 +  y1 –2 y2 + 4y3 +  +  , prin urmare f (x + y)   f(x) +  f(y).
Rezultă că f nu este funcţională liniară.

1
2. Arătaţi că aplicaţia este funcţională liniară şi scrieţi matricea acesteia în reperul
f : R2 [ X ]  R, f ( P)   P( x)dx
0
canonic al spaţiului liniar (R2[X], R) şi în baza G = {g 1= 1-X, g 2 = 3X + X2, g 3 = 2+3X2}.
Rezolvare:
f este funcţională liniară dacă f(P + Q) =  f(P) +  f(Q), ,   R,  P, Q  R2[X]. Avem:
1 1 1
,
f ( P   Q )   (P   Q ) x dx    P (x )dx   Q (x)dx  f (P )   f (Q)
0 0 0
prin urmare f este funcţională liniară.
Reperul canonic al spaţiului liniar (R2[X], R) este E = {e1= 1, e2 = X, e3 = X2}.

0 0
50 Matematici aplicate în economie

Matricea funcţionalei în reperul E este: A = (f(e1), f(e2), f(e3))t.

1 1 1 1
Avem: 1 1; 1;
f ( e1)   dx  x 0  1 ; f (e2 )   xdx 
1
x2  f ( e 3)   x 2 dx  x3

2 0 2 3 0
3
0 0 0

prin urmare, vectorul ataşat funcţionalei în reperul canonic este A  1,  1,

2 3

1t.

Vectorul ataşat funcţionalei f în reperul G este B = (f(g 1), f(g 2), f(g 3)) şi se obţine B  1 , 11 , 3 t
t

2
 6


PROBLEME PROPUSE

1. Să se stabilească dacă următoarele aplicaţii sunt funcţionale liniare şi în caz afirmativ să se scrie matricea fiecărei
funcţionale liniare în reperul canonic al spaţiului liniar (V,K) şi în reperul G:
a) f : R3 R, f(x)= 3x1 – x2 + 2x3; G = {g 1 = (1,1,1)t, g 2 = (0,1,3)t, g 3 = (1,3,0)t}, (V, K) = (R3, R);
b) f : R3 R, f(x)= x1 – 2x2 + 4x3 + 2; G = {g1 = (2,1,1)t, g 2 = (0,1,2)t, g 3 = (1,2,0)t}, (V, K) = (R3, R);
c) f : R4 R, f(x)= 3x1 – x2 + 2x3 + 3x4; G ={g 1 = (1,1,1,1)t, g 2 = (1,2,3,4)t, g 3 = (1,4,9,16)t, g 4 = (1,8,27,64)t}, (V, K) =
(R3, R);
d) f : R2 R, f(x) = x1 – 2x2 +1; G = {g1 = (2,1)t, g 2 = (1,2)t}, (V, K) = (R2, R).
R: a) f este funcţională liniară; matricea ei în reperul canonic este A = (3, -1, 2)t, iar în reperul G este B = (4, 5, 0)t

2. Să se arate că aplicaţia f : R [ X ]  R, f ( P)  P(2 ) este o funcţională liniară şi să se determine matricea

n
funcţionalei în reperul  ( X  1) 2 ( X 1) n  .
G  g1  1, g 2  X 1, g 3  ,....., gn  
 2 ! n! 


R: Matricea funcţionalei în reperul G este A  1, 1, 1 , 1 ,....., 1
2! 3! n!
t

3. Să se determine funcţionala liniară f : R3 R, ştiind că f(1, 0, 2) = 3, f(2, 1, 0) = 6, f(0, 2, 1) = 9.
R: Se caută f de forma f(x) = ax1 + bx2 + cx3, unde a, b, c  R şi se găseşte f(x) = x1 + 4x2 + x3.

1
4. Să se arate că aplicaţia
f : R3 [ X ]  R, f ( P)   P' ( x) dx este funcţională liniară şi să se scrie matricea
0
funcţionalei în reperul canonic al spaţiului liniar (R3[X],R) şi în reperul G ={g 1=1-X, g 2=3X+X3, g 3=2X +3X2, g4=1}.

0 0
 Funcţionale liniare 51

4.2. FUNCŢIONALE BILINIARE

BREVIAR TEORETIC

Definiţia 1. Fie (X, K) şi (Y, K) două spaţii liniare având dimensiuni finite. O aplicaţie f : X  Y  K se numeşte
funcţională biliniară dacă este liniară în raport cu fiecare argument, adică:
(1) f( x + y, z) =  f(x, z) +  f(y, z), ,   K,  x, y  X,  z  Y;
(2) f(x, y +  z) =  f(x, y) +  f(x, z),  ,   K,  x  X,  y, z  Y.

Definiţia 2. Fie (X, K) un spaţiu liniar de di mensiune m, (Y, K) un spaţiu liniar de dimensiune n, f : X  Y  K o
funcţională biliniară, E ={e1, e2, …, em} un reper al spaţiului liniar (X, K) şi G ={g 1, g 2, …, gn} un reper al spaţiului liniar
(Y, K). Notăm a  f (e , g ), i  1, m, j  1, n .
ij i j

A  a ij i 1, m
se numeşte matricea funcţionalei biliniare corespunzătoare reperelor E şi G
j1, n
m n
f ( x, y)   a ij xi y j reprezintă formula de reprezentare a funcţionalei biliniare f în raport cu reperele E şi G
i 1 j 1

f x , y   xTE  A  [ y ]G este formula de reprezentarea matriceală a funcţionalei biliniare în raport cu reperele E şi G

Dacă F şi G sunt reperele canonice ale spaţiilor (X, K) şi (Y, K), atunci reprezentarea funcţionalei biliniare f este:
f x, y   x T  A  y

Modificarea matricei unei funcţionale biliniare la schimbarea bazelor în care se reprezintă

În condiţiile definiţiei 2, fie A matricea ataşată funcţionalei biliniare în bazele E şi G şi B matricea ataşată funcţionalei
biliniare în bazele F şi H.
Fie C matricea de trecere de la baza E la baza F şi D matricea de trecere de la baza G la baza H.
Atunci formula de transformare a matricei funcţionalei biliniare la schimbarea bazelor în care se reprezintă este:
B  CT  A  D

PROBLEME REZOLVATE
1. Se consideră aplicaţia f : R2R3  R, f(x, y) = 2x1y1 - x1y2 + 3x2y3.
a) Să se arate că f este funcţională biliniară.
b) Să se scrie matricea funcţionalei corespunzătoare reperelor canonice ale spaţiilor liniare (R2, R) şi (R3, R).
c) Să se scrie matricea funcţionalei corespunzătoare
E  e1  1,2, e2   3,4 şi G  g1  (3,1,1), g2  (1,3,1), g3 (1,1,3).

Rezolvare:
a) f este funcţională biliniară dacă este liniară în fiecare argument, adică:
1) f(x +  y, z) =  f(x, z) +  f(y, z), ,   R,  x, y  R2,  z  R3;
2) f(x,  y + z) =  f(x, y) +  f(x, z),  ,   R,  x  R2,  y, z  R3.
Fie  ,   R. Avem:
1) f ( x  y, z)  f ( ( x1 , x2 )  ( y1 , y2 ), (z1 , z2 , z3 ))  f ( x1  y1 ,  x2  y2 ), (z 1 ,z 2, z 3)  
 2(  x1   y1) z1  ( x1   y1) z2  3( x2  y2 ) z3  (2 x1 z1  x1 z2 3 x2 z3 ) 
  (2 y1 z1  y1 z2  3 y 2 z 3 )  f (x, z )  f ( y , z ).
2) f ( x,  y   z)  f ( x1 , x2 ),  ( y1, y2 , y3)   ( z1, z 2, z 3) 
 f( x1, x2), ( y1   z1, y2   z2 , y3   z3)  
 2 x1( y1   z1)  x1( y2   z2 )  3 x2 ( y3   z3) 
  (2 x1 y1  x1 y2  x2 y3 )   (2 x1 z1  x1 z2  x2 z3 )   f ( x, y)   f ( x, z) .
Din 1) şi 2) rezultă că f este funcţională biliniară.

0 0
52 Matematici aplicate în economie

b) Din formula de reprezentare a funcţionalei rezultă că matricea funcţionalei în bazele canonice ale spaţiilor liniare
(R2, R) şi (R3, R) este:
 
A  a ij i 1, 2
, unde a ij este coeficientul lui xi yj, deci  2  1 0
A   
0 0 3
j 1,3
c) Metoda I. Matricea funcţionalei f corespunzătoare bazelor E şi G este B  b ij i 1, 2 , unde bij  f ( ei , g j ).
j 1, 3


Obţinem: b11  f e1, g1   f (1,2) , (3,1,1)t t
  2 1 3 1 1  3  2  1  11;
 
b12  f  e1 , g2   f (1,2)t , (1,3,1)t  2  1 1  1 3  3  2  1  5 ; b13  19, b21  27, b22  9, b23  39 ,
prin urmare  11 5 19 
B   .
 27 9 39 
Metoda II. Folosim formula de transformare a matricei funcţionalei la schimbarea bazelor: B = Ct  A  D
Matricea de trecere de la baza canonică a spaţiului (R2, R) la baza E este  1 3 , iar matricea de trecere de la baza
C   
2 4
canonică a spaţiului (R3, R) la baza G este  3 1 1 . Rezultă B C t A D 11 5 19 
       
D  1 3 1  27 9 39
 
1 1 3
1
2. Fie aplicaţia f : R2 [ X ]  R2 [ X ]  R, f ( P, Q)   P' ( x) Q' ( x) dx
0
a) Să se arate că f este o funcţională biliniară simetrică.
b) Să se scrie matricea funcţionalei în baza canonică a spaţiului R2[X].

c) Să se scrie matricea funcţionalei în baza G  g1 1 3 X, g2 2  X 2 , g 3 4 X  X 2 a spaţiului R2[X]. 
Rezolvare:
a) Trebuie să aratăm că :
1) f (P  Q, T ) f (P,T )  f (Q, T ),  ,   R, P , Q, T  R2 [ X ] ;
2) f ( P,  Q  T) f ( P, T )  f ( Q, T ),  ,  R, P, Q, T R2 [ X ] ;
3) f ( P, Q)  f ( Q, P), P, Q  R2[ X] .
1
1) Fie ,   R . Avem: f (P   Q, T )   (P  Q)' ( x)T ' ( x) dx 
0
1 1
   P' ( x) T' ( x) dx   Q' ( x)T ' ( x) dx   f ( P, T )  f (Q, T ).
0 0
Analog se arată 2) şi în concluzie rezultă că f este funcţională biliniară.
1 1
3) Fie P, Q  R2[ X ] . Avem că f ( P, Q)  P ' ( x)Q' ( x)dx  Q' ( x) P' ( x) dx  f (Q, P) ,
 
0 0
prin urmare f este funcţională biliniară simetrică.
b) Baza canonică a spaţiului R2[X] este E = {e1 = 1, e2 = X, e3 = X 2}.
Matricea funcţionalei f în baza E este A  ( aij ) i, j 1,3 , unde aij  f ( ei, e j ), i, j  1,3.
1
Avem: a  f (e , e )  f (1,1)  1' 1' dx  0; analog, a 22  1; a 33  3 .
4
11 1 1 
0
Deoarece f este o funcţională biliniară simetrică, rezultă că matricea A este simetrică în raport cu diagonala principală,
1 1
prin urmare a 12  a 21  f (e 1 , e 2 )   1'  x 'dx  0 ; a13  a31  0; a23  a32   1 2 xdx  1 , deci
0 0

0 0 0

A  0 1 1
0 1 4 
 3

0 0
 Funcţionale liniare 53

c) Metoda I. Fie B matricea ataşată funcţionalei biliniare în baza G. Atunci B  ( b ) , unde

ij i , j  1,3
1
bij  f ( g i , g j ), i, j  1,3. Avem: b  f ( g , g )  f (1 3X ,1 3 X )  1 3 x ' 1  3x ' dx  9
11 1 1 
0
Analog obţinem: b22  43 ; b33  28
3 ; b12  b21  3; b13  b31  9; b23  b32  4
,
 9 3  9 
prin urmare  .
B   3 4 8
 3 3 
 9 8 28 
 3 3
Metoda II. Fie C matricea de trecere de la baza canonică a spaţiului R2[X] la baza G. Folosim formula de
t
transformare a matricei funcţionalei la schimbarea bazei în care se reprezintă: B  C  A C
. Avem:
 1 2 0 1 3 0 0 0 0  1 2 0  9 3 9 
        
C   3 0 4  B  2 0 1   0 1 1    3 0 4   3
4
3
8
3 
 0
 1  1  0
 4 1   0 1 4  
3  
0 1  1   9

8
3
28 
3 

PROBLEME PROPUSE

1. Se consideră aplicaţia f : R3  R2  R, f ( x, y)  2 x1 y2 5 x2 y2 3 x3 y1 .
a) Să se arate că f este funcţională biliniară.
b) Să se scrie matricea funcţionalei în bazele canonice ale spaţiilor (R2, R) şi (R3, R).
c) Să se scrie matricea funcţionalei în bazele
  
E  e1  (0,1,1) t , e2  (1,0,1) t , e3  (1,1,2) t şi G  g1  1,0  , g 2  3,1
t t

R: b)  0 2  ; c)  3 4 .
   
A   0  5 B   3 11
 3 0  6 15 
   
2. Fie aplicaţia f : R3  R3  R, f ( x, y) 3 x1 y2  x3 y2 4 x2 y3 .
a) Să se arate că f este funcţională biliniară.
b) Să se scrie matricea funcţionalei în baza canonică a spaţiului (R3, R).

1 
c) Să se scrie matricea funcţionalei în baza G  g  ( 0,1,2)t , g  (1,3,1)t , g  (3,1,2)t
2 3 
R: b) 0 3 0  ; c)  6 2  6 .
   
A  0 0  4 B    20 0  20
0 0   3 3 
 1  29
1
Fie aplicaţia f : R [ X]  R [ X]  R, f ( P, Q) 
3.
3 3  P' ( x) Q' ( x)dx
0
a) Să se arate că f este o funcţională biliniară simetrică.
b) Să se scrie matricea funcţionalei în baza canonică a spaţiului liniar (R3[X],R).

c) Să se scrie matricea funcţionalei în baza G  g 1  1 3X ,g 2  2  X  X 3 , g3  4X  X 2, g  1
4 
1
4. Fie aplicaţia
f : R2 [ X ] R2 [ X ] R, f ( P, Q)   P( x) Q ' ( x) dx
0
a) Să se arate că f este funcţională biliniară.
b) Să se scrie matricea funcţionalei în baza canonică a spaţiului liniar (R2[X],R).

c) Să se scrie matricea funcţionalei în baza G  3  5 X , 2  X  2X 2 , 4 X  X 2 
5. Fie aplicaţia f : R [ X]  R [ X]  R, f( P, Q) 3 P1Q0 .
2 3
a) Să se arate că f este o funcţională biliniară.
b) Să se scrie matricea funcţionalei în baza canonică a spaţiului liniar (R2[X],R).
c) Să se scrie matricea funcţionalei în bazele
  
G  2  X 2 , 1  4 X  X 2 , 3 X  X 2 şi H  2  X , 1  X  X , 4 X  X , 1 .
3 2


0 0
54 Matematici aplicate în economie

4.3. FUNCŢIONALE PĂTRATICE

BREVIAR TEORETIC

Definiţia 1. Fie (X, K) spaţiu liniar, unde K = R sau K = C. Fie f : X  X  K o funcţională biliniară simetrică.
Se numeşte diagonala produsului cartezian X  X mulţimea diag (X  X) = {(x,x)| x  X}.
Restricţia funcţionalei f la diag (X  X) se numeşte funcţională pătratică.
Expresia funcţionalei pătratice în punctul (x, x) se notează f (x, x) sau V (x), cu V : X → K.
Funcţionala biliniară simetrică din care provine V se numeşte funcţionala polară a lui V şi se obţine din V astfel:
1
f ( x, y)  V ( x  y )  V (x )  V (y )
2
Reprezentarea unei funcţionale pătratice într-o bază
Fie G = {g 1, g 2, ..., gn} o bază a spaţiului liniar (X, K) şi fie funcţionala pătratică V a cărei funcţională polară este
f : X  X  K . Considerând m = n şi x = y în formula de reprezentare a funcţionalei biliniare f obţinem că
forma generală a funcţionalei pătratice este
n n n n
V( x)   aij xi x j   aii xi2  2 a ij
x i x j  a11 x21  2 a 12x 1x 2  ...  2 a 1n x 1xn  a 22 x 22 2 a 23x 2 x 3  ...  2 a 2n x 2 xn  ...  ann xn2
i 1 j 1 i 1 1 i j n

Matricea simetrică A  a
ij   i , j1, n
se numeşte matricea asociată funcţionalei pătratice în baza G

Definiţia 2. Fie V : X → R o funcţională pătratică.

1) V se numeşte pozitiv definită dacă V(x) > 0,  x  X, x  0.
2) V se numeşte semipozitiv definită dacă V(x)  0,  x  X, x  0.
3) V se numeşte negativ definită dacă V(x) < 0,  x  X, x  0.
4) V se numeşte seminegativ definită dacă V(x)  0,  x  X, x  0.
5) V se numeşte nedefinită dacă  x, y  X a.î. V(x) > 0 şi V(y) < 0.
A stabili natura unei funcţionale pătratice revine la a încadra funcţionala în una din categoriile 1) – 5).
De regulă se procedează în unul din următoarele două moduri:
I. Se calculează minorii principali Δ1, Δ2, Δ3 ai matricei A (unde Δi este format din primele i linii şi i coloane ale
matriciei A).
 Dacă Δi > 0,  i {1,2,..., n} atunci funcţionala pătratică este pozitiv definită.
 Dacă semnul minorilor Δi alternează, începând cu semnul " - ", atunci funcţionala este negativ definită.
 Orice altă combinaţie de semne cu Δi  0 implică faptul că funcţionala este nedefinită.
Dacă există Δi = 0, atunci se poate folosi o altă metodă:

II. Se aduce funcţionala pătratică la forma canonică.

Se spune că funcţionala pătratică V : X → R a fost adusă la forma canonică dacă s-a determinat o bază G a spaţiului X,
V( x)    i yi2 xG  y1, y 2 ,..., y n 
pentru care n , t

i 1
În continuare se examinează semnul coeficienţilor i
 Dacă  i > 0,  i {1,2,..., n} atunci funcţionala pătratică este pozitiv definită.
 Dacă i < 0,  i {1,2,..., n} atunci funcţionala pătratică este negativ definită.
 Dacă  i  0,  i {1,2,..., n} şi   k = 0 atunci funcţionala pătratică este semipozitiv definită.
 Dacă  i  0,  i {1,2,..., n} şi   k = 0 atunci funcţionala pătratică este seminegativ definită.
 Dacă   i > 0 şi   j < 0 atunci funcţionala pătratică este nedefinită.
Aducerea unei funcţionale pătratice la forma canonică se poate face prin:
 Metoda Jacobi:
Se calculează Δ1, Δ2,..., Δn (unde Δi este determinantul format din primele i linii şi coloane ale matricei asociată
funcţionalei , A). Fie Δ0 = 1.
Dacă i  0, i  1,n , atunci există o bază a spaţiului Rn în care funcţionala se scrie: 0 2 1 2  n 1 2
V( y)  y1  y2   yn
1 2 n
 Metoda Gauss:
Se caută i 1, n astfel încât coeficientul lui xi2 să fie nenul şi se grupează toţi termenii ce conţin variabila xi ;
se formează un pătrat care să cuprindă toţi termenii ce conţin variabila xi .
Se repetă procedeul anterior până la obţinerea formei canonice.

0 0
 Funcţionale liniare 55

Observaţie. În cazul în care funcţionala pătratică este degenerată, adică V x aij xi x j , se alege (k,l) astfel
 
1 i  j n
încât a kl  0 şi se folosesc transformările x  z  z , x  z  z , x  z , i  1, n, i  k, i  l
k k l l k l i i
Astfel funcţionala devine nedegenerată, adică i 1, n astfel încât a ii  0 şi poate fi adusă la forma canonică prin una din
metodele prezentate.

PROBLEME REZOLVATE

1. Se consideră funcţionala pătratică V : R3  R, V( x)  3 x 21  x22 2 x23 2 x1 x2 5 x2 x3

a) Să se scrie matricea funcţionalei în baza canonică a spaţiului (R3, R).
b) Să se determine natura funcţionalei.
Rezolvare:
a) Comparând expresia funcţionalei din enunţ cu formula ce reprezintă forma generală a unei funcţionale pătratice
obţinem: a 11 = 3, a 22 = -1, a33 = 2, 2a12 = -2  a 12 = -1, 2a 13 = 0  a 13 = 0, 2a 23 = 5  a 23 = 5/2.
 
 3  1 0
Rezultă că matricea funcţionalei corespunzătoare reperului canonic al spaţiului (R , R) este A   1  1
3  5 
 2
 0 5
2
 2 
Calculăm minorii: 3 1 0
3 1 5   107
 1  3  3,  2    4,  3   1  1
1 1 2 4
5
0 2
2
Deoarece Δ1 > 0, Δ2 < 0, Δ3 < 0, rezultă că funcţionala este nedefinită.

2. Să se determine parametrul a  R astfel încât funcţionala pătratică:

a) V : R 3  R, V ( x)  2x 213x 22 ax 232x 1x 2  2x 2x 3 să fie pozitiv definită;
b) V : R3  R, V ( x)  2 x21 x22 ax23 2 x1 x2  2 x2 x3 să fie negativ definită.
Rezolvare:
a)  2 1 0  1  2 ; V este pozitiv definită dacă  1  0
    2 
A   1 3 1   2  5  2  0  a   , 
 0    5 
 1 a 3  5a  2  3  0
b)  2 1 0   1  2 ; V este negativ definită dacă 1  0
   
A   1  1 1    2 1 2 0  a   , 2 
 0 1 a    a  2   0
   3  3

3. Să se aducă la forma canonică folosind metoda Jacobi şi să se stabilească natura funcţionalelor pătratice:
a) V : R3  R, V ( x)  3 x 212 x22 4 x23 2 x1x 2  2 x1x 3
b) V : R3  R, V( x)  x 2 2 x2 3 x2 2 x x 2 x x
1 2 3 1 2 1 3
Rezolvare:
a) Se calculează Δ1, Δ2, Δ3 ;  3 1 1   1  3
  
A  1 2 0   2  5
 1 0 4    3  18

Deoarece  i  0, i  1,3   o bază a spaţiului R3 în care funcţionala se scrie:
0 2  1 2  2 2 1 3 5
V( y)  y y  y  V ( y)  y21  y 22  y 23
1 1  2 2  3 3 3 5 18
Deoarece toţi coeficienţii funcţionalei în noua bază sunt strict pozitivi, rezultă că V este pozitiv definită.
b)  1 1 1    1  1 , deci V este negativ definită.
  
  1 2 0   2 1  V( y)   y21 y 22  y23
 1 0  3    3  1


0 0
56 Matematici aplicate în economie

4. Să se aducă la forma canonică prin metoda lui Gauss următoarele funcţionale pătratice:
a) V : R 3  R ,V ( x ) x2 3x 2 2x2 2 x1 x2  6 x1 x3  4 x2 x3 ;
1 2 3
b) V : R3  R, V( x) 3 x21  x22 5 x23 4 x1 x2 2 x1 x3 8 x2 x3 ;
c) V : R3  R, V( x)  x x 4 x x 5x x ;
1 2 1 3 2 3
d) V : R3  R, V( x)  2 x x 7 x x 10x x ;
1 2 1 3 2 3
e) V : R3  R, V ( x) x2 4 x 2 25 x 2 4 x x 10 x x 6 x x ;
1 2 3 1 2 1 3 2 3
f) V: R3  R, V( x) x21 5 x22 7 x23 4 x1 x2 6 x1 x3 8 x2 x3 ;
g) V : R3  R, V ( x) 2 x21 3 x22 5 x 23 3 x1 x2 4 x1 x3 6 x2 x3 .

Rezolvare:

a) Deoarece coeficientul variabilei x12 este nenul, se grupează termenii ce conţin variabila x1:

V( x)  x 21 3 x 22 2 x 232 x 1x 2  6 x 1x 3  4x 2x 3

Se formează un pătrat care să cuprindă toţi termenii în care apare variabila x1 şi se obţine:
2
 
2 2 2 2  
V ( x)  x1 2 x1 ( x2  3 x3 )  ( x2  3 x3 )  ( x2  3x3 )  3x 2 2 x 3 4 x2 x3  x1  x2  3 x3  x22 6 x2 x3  9 x233 x22 2 x23 4 x2 x3
2
    
 y1 

Se repetă procedeul pentru variabila x2 şi se obţine:

 5 25 2 25 2 
V x y21 2 x22 11 x23 10 x2 x3  y21 2( x22  5 x2 x3 )  11 x23 y212 x222 x2 x3  x3 x3   11 x23 
 2 4 4 
5 25 47 2
 y 212( x2  x3 )2  x 2311 x23  y21 2 y 22  y 3,
 2
   2 2
y2

Rezultă că forma canonică a funcţionalei pătratice V este V (x )  y 2  2y 2  47 y 2, unde

1 2 3
2
5
y1  x1  x 2  3 x 3, y 2  x 2  x3 , y 3  x 3 , prin urmare V este nedefinită.
2

b) 2 2 2
V( x)  3 x1  x2  5 x3  4 x1 x2  2 x1 x3  8 x2 x3 
1
 
9 x21 12 x1 x2  6 x1 x3  x22 5x23 8x 2x 3 
3
 2

1  
1 2
 
 9 x 112 x1x 2  6 x1x3 x 2 5 x 3 8x 2x 3 
2 2   
3x 1  2x 2  2x 3  4 x 22 4x 2x 3 x 23   x 22 5x 23 8x 2x 3 
3 3    
 y1  
1 4 4 1 1 7 14 28
 y21  x 22  x 2 x 3  x23 x 22  5x 23 8x2 x3  y 21  x 22  x 23  x 2 x 3 
3 3 3 3 3 3 3 3
2
   
1
3
7
3
 14
3

 y21 x22 4 x2 x3  x23 y 21  x22  4 x2 x3  4x 23  4x23   x 23  y 21   x2  2x 3   x 23  x 23
1
3
7
3    3
14 1
3
7
3  
28
3
14
3
   y2 

prin urmare V x  1 y 2  7 y 2 14 y 2 , unde y  3 x  2 x  2 x , y  x  2 x , y  x

  1 2 3 1 1 2 3 2 2 3 3 3
3 3

Rezultă că funcţionala pătratică V este nedefinită.

0 0
 Funcţionale liniare 57

c) V : R3  R, V ( x)  x1x 2  4 x1x 3 5 x 2x 3 Observăm că nu există i  1, 3 astfel încât xi  0.

 z 1  x1  x 2
x1  z1  z 2   2
Folosind transformarea:   x2 x1 obţinem:
x 2  z1  z 2   z2  2
x3  z 3  
  z3  x3

V( x)  x1 x2  4 x1 x3  5 x2 x3  z21 z22 4 z1 z3  4 z2z3  5 z1z 3  5 z 2z 3 z21z 22z1z3  9z 2z 3 
2
 
 1  1 2 2  2 9 81 2 81 2  1 2 2 1  1 
2

  2z  z9 2z 3z  y1  z2 2 2z 3z  z3 
2
  1 z 3z 3 z3   z3 z1 2 z1  z3    z3  
2   4  2 4 4  4  2  2 
 y1 
y  z  1 z  x1 x2  1 x
2 2  2 2 1
2 1 3 3
1  2  9  2 2 2
2 , deci V ( x)  y  y 20 y , unde

  z3  z2 9 z2 z3  y 1  z2  z3   20 z3
2
1 2 3
9 x 2 x 1 9
2   2  y2  z 2  2 z3  2  2 x 3

y3  z3  x3

Rezultă că funcţionala pătratică este nedefinită.

1 1 2 x  z  z
d) V( x)  2 x1 x2  7 x1x3 10 x 2 x 3 ; folosind transformarea x  z  z obţinem:
 2 1 2
x  z
3 3

V ( x)  2 z21  2 z22  7 1z z3  7 z2 z3  10 z1 z3  10 z2 z3  2 z21  2 z22  3 z21  17 z2 z3 

1
2
 
4 z216 z1 z3  2 z2217 z2 z3 
2
1
  2 z 2  2 2 z1  3 z3   9 z23 9 z23   2 z22 17 z2 z3  1 2 z1  3 z3   9 z23 2 z 22  17 z2 z3  1 y21 1 (4z 22 34z 2 z 3 ) 9 z23
2  1 2  4 4  2 2  8 2 2 8
1 2 1 17   9
2 2 2
 17   17  1 1 17  1 1 Funcţ
 y1  (2 z2 )2  2( 2 z2 ) z3   z3    z3    z23 y21   2 z 2  z 3  35z23  y 21  y22 35 y 23
2 2  2  2  2   8 2 2 2  2 2
ionala pătratică este nedefinită.

e) V (x)  x12  4 x 2  25 x 2  4x x  10x x  6 x x  x 22 x (2 x  5x )  (2x  5x ) 2 

2 3 1 2 1 3 2 3 1 1 2 3 2 3

(2 x2 5 x3 ) 2 4 x22 25 x23 6 x2 x3 ( x1 2 x2 5 x3 ) 2 26 x2 x3 y 21 26 x2 x3

x1  z1  x2  x3
z2  prin urmare V( x) y 2 26( z 2 z 2) y 2 26 y 226y 2 , unde am notat
 2 1 2 3 1 2 3
x
 2  z 2  z 3  
x  z  z z  x 3  x 2
 3 2 3

3
2
1 1 1 1 Rezultă că funcţionala pătratică este nedefinită.
y 1 x 1 2x 2 5x 3, y 2  z 2  x 2  x 3 , y 3  z 3   x 2  x3
2 2 2 2

5. Să se aducă la forma canonică următoarea funcţională pătratică folosind metoda lui Gauss şi să se afle baza în care
este scrisă forma canonică: V : R 3  R, V ( x)  2 x 2  3x 2  7 x 2  3x x  4 x x  9 x x
1 2 3 1 2 1 3 2 3

Rezolvare:
2 2 2
V( x)  2 x1 3 x2  7 x3  3 1x x2  4 1x x3  9 x2 x3 
1
2
 2

4 x1 6 x1 x2  8 x1 x3  3 x 22 7 x 23 9 x 2x 3 

1
 
 (2x1 )2  2x1 (3x2  4x3 )  (3x2  4x3 ) 2  (3x 2  4x 3) 2  3x 22  7x 23 9x 2x 3 
2
 2

1  
    1 9
2 1x  3 x2  4 x3  9 x22 24 x2 x3  16 x23   3 x22 7 x23 9 x2 x3  y21  x22 12 x2 x3  8 x 233 x 227 x 23 9 x2 x3 
2      2 2
 y1  

0 0
58 Matematici aplicate în economie

1 15 1 15
 y21  x22  x23 3 x2 x 3  y 21 ( x23 3x 2 x 3 )  x 22
2 2 2 2
2
1 2  2 9 9  15 1   9 15 1
 y1  x3  3 x2 x3  x22  x 22   x 22 y 21 x3  23 x 2   x 22 x 22  y 21 y 22 3 y 23
2  2 2  2 2    
  2 2 3
 y2 

Am obţinut 1 unde y  2 x  3 x 4 x , y   3 x  x , y  x
V ( x)  y21 y 22 3 y23, 1 1 2 3 2 2 2 3 3 2
3

Ultimele trei relaţii se mai pot scrie sub forma:  y1  2 3  4   x1  (1)
    
3
 y2    0  2 1   x2 
    
 y3  0 1 0   x3 


Notăm cu E baza canonică şi cu G ={g 1, g2, g3} baza în care este scrisă forma canonică a funcţionalei.

Coordonatele vectorului x în baza E sunt x1, x2, x3, adică xE = (x1, x2, x3) t, iar coordonatele lui x în baza G sunt
y1, y2, y3, sau xG = (y1, y2, y3) t. Fie C matricea de trecere de la baza E la baza G.

Formula de transformare a coordonatelor vectorului x la trecerea de la baza E la baza G este: x  C 1  x (2)

G E

Din (1) şi (2) rezultă că 2 3  4

 
1 3
C  0 2 1
 
0 1 0

Folosim metoda Gauss-Jordan pentru a obţine matricea C, ale cărei coloane sunt vectorii bazei G.

C-1 I3
2 3 -4 1 0 0
1 2 3
0 -3/2 1 0 1 0 Obţinem 2 2 , prin urmare
0 1 0 0 0 1 C  0 0 1
1 3/2 -2 1/2 0 0  
0 1 3 
0 -3/2 1 0 1 0  2 
0 1 0 0 0 1
1 0 -1 1/2 1 0 baza în care este scrisă forma canonică este:

   
0 1 -2/3 0 -2/3 0
 t t
0 0 2/3 0 2/3 1 G   g1  1 , 0, 0 , g2   2, 0, 1, t , g3  3 , 1, 3 
 2 2 2 
1 0 0 1/2 2 3/2
0 1 0 0 0 1
0 0 1 0 1 3/2
I3 C

PROBLEME PROPUSE

1. Fie funcţionala pătratică V : R3  R, V( x)  2 x2  x2 3 x x 2 x x  x x

1 2 1 2 1 3 2 3
Scrieţi matricea funcţionalei în baza canonică a spaţiului (R3, R) şi stabiliţi natura funcţionalei
R:  2  3/ 2 1  ; funcţionala pătratică este nedefinită.
 
A   3 / 2 1 1/ 2 
 1 1/ 2 0 


2. Să se determine a  R astfel încât funcţionala pătratică V : R3  R,

2 2 2
V( x)  2 x 1  x 2 5 x 3 2 ax 1 x 2 2 x 1x 3 să fie pozitiv definită.
 3 5 3 5
R: a   , 5 
 5 

0 0
 Funcţionale liniare 59

3. Să se determine parametrul real a astfel încât funcţionala pătratică

V : R3  R, V ( x)  ax 21  x 22  x 23 2ax1 x2  x1 x3  4x2 x3 să fie nedefinită.
R: a  R.

4. Să se determine parametrul a  R astfel încât funcţionala pătratică

V : R3  R, V( x) 2 ax2 5 x22 2 x 23 2 x1 x2 2 ax1 x3 4x2 x3 să fie negativ definită.
1

R: a   8 3 6 , 8 3 6 
   
 5 5 

5. Să se găsească forma canonică şi natura funcţionalelor pătratice folosind metoda Jacobi:

a) V : R3  R, V( x) 3 x 2 5 x 2 x 2 4 x x 2 x x ; R: V x   1 y 2  3 y 2  11 y 2 ; pozitiv definită
1 2 3 1 2 1 3 1 23 3 11 6
b) V : R4  R, V( x) x21 2 x1 x2 2 x1 x3 4 x3 x4 ; R: V  x  1 y21  2 y22  1 y32  1 y24 ; nedefinită
2 2 2
c) V : R 3  R, V ( x)  5 x 21 2 x 22 2 x232 x1x 2  4x1x 3  2x 2 x 3 ; R: V  x   1 y2  5 y 2  y 2 ; negativ definită;
5 1 9 2 3
d) V : R 3  R, V ( x) x 2 5 x 2 2 x 22 x x  4 x x R: d) V x   y 2  1 y 2  y 2; pozitiv definită
1 2 3 1 2 2 3 1 4 2 3

6. Să se aducă la forma canonică următoarele funcţionale pătratice prin metoda Gauss; să se precizeze natura
funcţionalelor şi să se găsească baza în care este scrisă forma canonică
a) V : R3  R, V( x) x 2 2 2
1 2 x2 5 x 3 2 x1 x2  4 x2 x3 ;
R: V x   y 2  y 2  y 2 , unde y1 = x1 + x2, y2 = x2 + 2x3, y3 = x3;
1 2 3
baza este G = {g1 = (1,0,0)t, g 2 = (-1,1,0)t, g 3 = (2,-2,1)t};

b) V : R3  R, V( x) x 2 2 2
1 4 x 2 x3 4 x1x 2  2 x1x 3 ;
R: V  x  y 2  4 y 2  4 y 2 , unde y  x  2 x  x , y  1 x  1 x , y  1 x  1 x ;
1 2 3 1 1 2 3 2 2 2 2 3 3 2 2 2 3
baza este G = {g 1 = (1,0,0)t, g 2 = (1,1,0)t, g 3 = (3,1,-1)t}

c) V : R3  R, V( x)  x1 x2 5 x1 x3 3x 2 x3 ;

R: V x  y12  y 2 2
2  15y 3 , unde y1  2 x 1  2 x 2  x 3, y 2   2 x 1  2 x 2  4 x 3, y 3  x 3 ;
1 1 1 1

baza este G = {g 1 = (1,1,0) , g 2 = (-1,1,0)t, g 3 = (3,-5,1)t}

t

d) V : R3  R, V( x) 2 x1 x2 7 x2 x3 6 x 1x 3 ;

e) V : R 4  R, V ( x)  x 212 x1 x2  4 x3 x4 .

0 0
 Partea a II-a. ANALIZĂ MATEMATICĂ

CAPITOLUL 5
SERII

5.1. SERII DE NUMERE REALE

BREVIAR TEORETIC
 n
Fie o serie numerică de termen general a n. Definim şirul sumelor parţiale (S ) 1 ,
a n n n  Sn   ak
n 1 k 1

Pentru a stabili natura unei serii de numere reale se pot folosi:


Definiţia 1. Seria  an este convergentă dacă şirul (S n )n 1 este convergent.
n 1
În acest caz, numărul S  lim Sn se numeşte suma seriei.
n 

Dacă lim S   sau (S ) nu are limită, seria a n este divergentă.
n n n 1
n n 1

Criteriul suficient de divergenţă. Dacă lim an  0 , atunci seria a n este divergentă.
n n 1
Criterii pentru serii cu termeni pozitivi
 
Criteriul 1 de comparaţie. Fie a
n 1
n şi b
n 1
n serii cu termeni pozitivi pentru care există n0  N astfel încât
 
an  bn ,  n  n0 . Atunci: a) Dacă seria b n este convergentă, atunci seria a n este convergentă.
n 1 n 1
 
b) Dacă seria a
n 1
n este divergentă, atunci seria b n este divergentă.
n 1

 
serii cu termeni pozitivi pentru care există n0  N astfel încât
Criteriul 2 de comparaţie. Fie
an şi
b n
n 1 n 1

a n 1 bn 1  
 ,  n  n0 . Atunci: a) Dacă seria b n
este convergentă, atunci seria
 an
este convergentă.
an bn n 1 n 1


b) Dacă seria
 an
este divergentă, atunci seria
bn este divergentă.
n 1
n 1
 
Criteriul 3 de comparaţie. Fie an şi b
n 1
n serii cu termeni pozitivi.
n 1
a
a) Dacă lim n  (0, ) , atunci seriile au aceeaşi natură.
n bn
a  
b) Dacă lim n  (0, ) şi: b 1) bn este convergentă, atunci an este convergentă;
n bn n 1 n 1
 
b 2) a n este divergentă, atunci
n 1
b
n 1
n
este divergentă.

a  
c) Dacă lim n  (0, ) şi: c1) a n este convergentă, atunci bn este convergentă;
n bn
n 1 n 1

c2) este divergentă, atunci  este divergentă.

 an
n 1

0 0
 Serii 61


Corolarul criteriului raportului (d'Alembert). Fie a
n 1
n o serie cu termeni pozitivi şi
l  lim
a n 1
 n  an
a) Dacă l < 1, atunci seria a n este convergentă.
n 1

b) Dacă l > 1, atunci seria an 1
n este divergentă.

Corolarul criteriului rădăcinii (Cauchy). Fie a n o serie cu termeni pozitivi şi l  lim n an

n 1
 n 
a) Dacă l < 1, atunci seria a n este convergentă.
n 1

b) Dacă l > 1, atunci seria a
n 1
n este divergentă.

Corolarul criteriului Raabe-Duhamel. Fie

a n
o serie cu termeni pozitivi şi l  a 
n 1  lim n  n 1
n  an 1 

a) Dacă l < 1, atunci seria este divergentă.
a
n 1
n

b) Dacă l > 1, atunci seria a n
este convergentă.
1
n 1
ln
 an
Corolarul criteriului logaritmic. Fie a n o serie cu termeni pozitivi şi
l  lim
n ln n
n 1


a) Dacă l < 1, atunci seria a
n 1
n este divergentă.


b) Dacă l > 1, atunci seria a n
este convergentă.
n 1

Criteriu pentru serii alternate


Criteriul lui Leibniz. Fie seria alternată  ( 1)n a n , a n  0. Dacă : a) şirul ( an ) n 1 este descrescător şi
n 1

b) lim an  0, atunci seria
n
( 1) n
a n este convergentă.
n 1

 
Propoziţia 1. a) Dacă seria
a n este convergentă şi are suma S, atunci seria   a n este convergentă şi are suma
n1 n 1
  S.
 
sunt convergente şi au sumele S1 şi S2, atunci seria 
b) Dacă seriile
an şi
b n ( a n  bn)
este convergentă şi
n 1 n 1 n1
are suma S1 + S2.

 
Definiţia 2. Seria a n
este absolut convergentă dacă seria
 an este convergentă.
n 1
n 1

Propoziţia 2. Dacă o serie este absolut convergentă, atunci seria este convergentă.

0 0
62 Matematici aplicate în economie

PROBLEME REZOLVATE

Pentru fiecare din seriile următoare să se stabilească natura şi dacă este posibil să se calculeze suma acestora.


1. 1
 n    n   1
,  0
n 1

Rezolvare:

Considerăm şirul sumelor parţiale: S 

n k   k    1
n 1 n
n  ak     
k 1 k 1 k    k    1 k 1 1
  1   2    2    3   ...  n    n   1  S n   1    n   1 
 lim Sn   deci şirul ( Sn )n1 este divergent.
n
Conform definiţiei, rezultă că seria este divergentă.


2. 1
 4n
n 1
2
1
Rezolvare:
n
1 1 n  1
n
1 1 
Sn     (2k  1)(2k  1)
  

k 1 4k 1 2 k 1  2k  1 2k  1 
2
k 1

1 1 1 1 1 1 1  1 1 1  1
      .....    S n      lim Sn 
2 1 3 3 5 2n  1 2n  1  2 1 2n  1 n  2
Rezultă că şirul ( Sn ) n1 este convergent, deci seria este convergentă şi are suma S = 1/2.

3.  3n  1
 ln
n1 3 n 2
Rezolvare:
n
3k  1
S n   ln  ln 2 ln 5 ln 5 ln 8 ... ln(3n  1)  ln(3n  2)  ln 2 ln(3n  2)  lim Sn  
k1 3k  2 n

prin urmare seria este divergentă.


4.
q
n0
n
, q  R (seria geometrică)

1  q n 1
Rezolvare: Avem n
k  , q1
Sn   q   1  q
k 0  n
 1 , q1
 Pentru q   1, 1  lim S  1 , deci seria este convergentă şi are suma 1
n 1 q
n  1 q
 Pentru q [1, )  lim S   , deci seria este divergentă.
n
n 
 Pentru q  ( ,1] , nu există lim S , deci seria este divergentă.
n
n 
 1
În concluzie, seria geometrică este convergentă  q   1,1 şi are suma S 
 qn
n0 1q

0 0
 Serii 63

 1
5.
 ,   R (seria armonică generalizată sau seria Riemann)

n 1 n
Rezolvare:

 Pentru  1 obţinem seria armonică,  1 . Avem:
n1 n
1  1 1  1 1 1 1   1 1 1 
S 2n  1            ...     ...  
n 1 n 1
2  3 4  5 6 7 8  2 1 2 2 2n 
1  1 1 1 1 1 1 1 1 1 
 1           ...     ...   
2  4 4 8 8 8 8 n n n
2 2 2 
1 1 1 n , deci seria este divergentă.
 1   .....   S 2n  1   lim S 2n  
2 2 2 2 n
1 1  1
 Pentru  < 1 rezultă că ; deoarece seria este divergentă,
 , n 1 
n n n1 n
în baza criteriului 1 de comparaţie rezultă că  1 este divergentă.
 
n1 n
 Pentru  > 1 avem:
 1 1  1 1 1 1  1 1 1 
S2 n1  1                 .....  
 2 n1   2n1  1   2 n  1
...
2 3  4 5 6 7  
 
 1 1   1 1 1 1  ...  1 1 1 

 1                   n   n   ....  n 
2 2  4 4 4 4   2
1
2 
1
21
    

n 1
 1 
1    1 
1 1 1 2  1 , deci şirul ( Sn ) n1 este mărginit; fiind şi crescător,
 1   ....   
2 1 2  1  2
2 
 1 n 1
1
1   1 1
1
2 2 1
rezultă că este convergent, prin urmare seria este convergentă.
 1
În concluzie, seria armonică generalizată este convergentă    1 .
 
n 1 n

6.  3n 8 n
 n1
8 
n1
n1 3

n 3 
n 
Rezolvare: 8     1
 8  
   1
lim an  lim 0
n n  n1  8
n1  3  

  8 
8 1

 
Conform criteriului suficient de divergenţă, rezultă că seria este divergentă

7. 1 

n2 ln n
Rezolvare: Avem: 1 1 seria  1 este divergentă, deci, în baza criteriului 1 de comparaţie, rezultă că
 , n  2; 
ln n n n 1 n
seria  1 este divergentă.

n 2 ln n

0 0
64 Matematici aplicate în economie


nn
8.
 n!  e n
n 1
n n
nn  1  1 1
Rezolvare: Fie a  . Avem: 1   1  
a n 1  n 
 
n 1 b
 n  1  n1
n n
n! e  
an e n 1 1 1 bn
 1 1
 1  n n
 n
 1
Seria este divergentă; prin urmare, conform criteriului 2 de comparaţie pentru serii cu termeni pozitivi, rezultă că

n1 n

nn este divergentă.
seria
 n!  e
n 1
n

9.  3n  5
 2
n1 4 n  1
 1 3n  5
Rezolvare: Se compară cu seria armonică ; fie şi b  1 ;
 an  n
n1 n 4 n 2 1 n
a 3n 2  5 3 ; rezultă, conform criteriului 3 de comparaţie, că seriile au aceeaşi natură; cum
lim n  lim   (0,  )
n  bn n  4n 2  1 4
 1  3n  5
seria este divergentă, rezultă că şi seria
 este divergentă.
 2
n1 n n 1 4 n  1

3
10.  2n5  3n 2  1  n  2

n 1 7 n3 2 n2 1
5
 n3  1  1 3
Rezolvare: Se compară cu seria      4 ; fie a  2n 5  3n 2  1  n  2 şi
3 3 3
5
n
n 1 n n 1 n n1 n 3 7 n3  2 n2  1
1 a 3
2
bn  4 ; lim n   (0, ) ; conform criteriului 3 de comparaţie rezultă că seriile au aceeaşi natură; cum
n 3 n  bn 7

1 convergentă (seria armonică generalizată cu  = 4/3 >1), rezultă că şi seria din enunţ convergentă.
n
n 1
4/3

11.   1
 ln 1 
n 1  n3 

Rezolvare: Se compară cu seria 1 ; fie a  ln 1  1  şi b  1 ;
 n   n
n 1 n3  n3  n3
 1 
ln 1  
an n3 ; conform criteriului 3 de comparaţie rezultă că seriile au aceeaşi natură
lim  lim    1 (0, )
n bn n 1
n3
Deoarece seria
 1 este convergentă, rezultă că şi seria   1  este convergentă.
 3  ln 1 
n 1 n n 1  n3 

0 0
 Serii 65


2n
12.
n
n 1
3

Rezolvare: Vom folosi corolarul criteriului raportului. Fie a 

2n . Avem:
n 3
n
2 n 1
a n1 (n 1)3 2n3 , prin urmare seria este divergentă.
lim  lim  lim  21
n  an n  2 n n  (n  1) 3

n3

an
13.
 n! , a  0
n 1
n
Rezolvare: Vom folosi corolarul criteriului raportului. Fie a  a . Avem:
n
n!
a n 1
an 1 ( n  1) ! a , deci seria este convergentă.
lim  lim  lim  01
n an n  a n n n 1

n!

14.  1  4  7  ...  (3n  2)


n 13 7 10
 ... (4 n 1)
Rezolvare: Vom folosi corolarul criteriului raportului. Fie a  1  4  7 .....( 3n  2) . Avem:
n
3  7 10 ....( 4n  1)
1 4  7  ... (3n  2)(3n  1)
a 3  7  10  ...  (4n  1)(4n  3) (3n 1) 3 , deci seria este convergentă.
lim n  1  lim  lim  1
n a n n  1  4 7 ...  (3 n  2) n  (4 n  3) 4
3  7 10  ...  (4n 1)

 
 n
15. n 1  n
n 1

Rezolvare: Aplicăm corolarul criteriului rădăcinii. Fie a 

n  
n
n  1  n . Avem:


lim n an  lim n  1  n  lim
n  n 
 n 
1
n 1  n
0 1 , prin urmare seria este convergentă.

n
  n 2  n  1
16.
  a  2
n 1 
 , a  0
n  n  1
2
 n 2  n 1  . Avem:
n
n  n 1
Rezolvare: Fie
an   a  2  lim n an  lim a  2 a
 n  n  1 
n n  n  n 1
Conform corolarului criteriului rădăcinii rezultă:
 Dacă a < 1, atunci seria este divergentă.
 Dacă a > 1, atunci seria este divergentă.
n n
 Dacă a = 1, seria devine:

 n2  n  1  ; deoarece  n 2  n  1
  2
n 1  n  n  1 
 lim  2
n  n  n  1
  e 2  0 rezultă,
 
conform criteriului suficient de divergenţă, că seria este divergentă.

0 0
66 Matematici aplicate în economie

 n2
 3n  1 
17.
  3 n  2 
n 1 
n2 n n 3
 n
Rezolvare: Fie a   3n  1  ; lim n  3n  1   3  lim
3n  2  1  1
  an  lim    lim 1   e
n 
n
 3n  2  n n   3n  2 n   3n  2  e
Conform corolarului criteriului rădăcinii rezultă că seria este convergentă.

n
18. 

 n na1 , a 1 
n 1

Rezolvare: Aplicăm corolarul criteriului rădăcinii. Fie a n  n n a  1  n . Avem:

 
1
a n 1
lim n an  lim n n a  1  lim  ln a
n  n  n  1
n
 Dacă ln a < 1  a < e, atunci seria este convergentă.
 Dacă ln a > 1  a > e, atunci seria este divergentă.
n

n ( 

 Pentru a = e seria devine: n
e 1) .
n1
Încercăm să aplicăm criteriul suficient de divergenţă. Calculăm:
 
 n
lim a n  lim n n e  1  lim 1  n n e  1  1
n  n  n 
 n
    lim n n( n e 1) 1
 e n   e L;
1
e n  1 n1
n

L  lim n n ( e  1)  1  lim
n
 n  1
 lim
x0
ex  1  x
x2
 lim
x 0
ex  1 1 ,
2x

2
n2

deci lim a  e L  e  0 ; prin urmare, conform criteriului suficient de divergenţă,

1
2
n
n 
n

 n( 

rezultă că seria n
e 1) este divergentă.
n 1

 2 n2  1
19.  an  1 
  , a 0
n 1  2n  a 

Rezolvare: Aplicăm corolarul criteriului rădăcinii.

2 n2 1
2
 
Fie a  
an  1 2n 1 . Avem: an  1  n
n  lim n an  lim  
 a
  .
2n  a  n n 2 n  a  2
a
Dacă  1  a  2 , atunci lim n a  0  1 , prin urmare seria este convergentă.
n
2 n
Dacă a  1  a  2 , atunci lim n a    1 , deci seria este divergentă.
n
2 n
2 n2 1 2 n2 1

Dacă a = 2, atunci limn a  lim  2n  1  n 

 lim 1 
1 

n
 e 1  1
n
n n
 2n  2  n 
 2n  2 
prin urmare seria este convergentă.

0 0
 Serii 67

2
20.   2  5  8 .....( 3n  1)
 
n 1  3 6 9 ....( 3n) 
2
Rezolvare: Aplicăm corolarul criteriului raportului. Fie a  2 5 8 .....( 3 n 1)  . Avem:
n  
 3 6 9 ....( 3 n) 
2
 2  5  8 .....( 3n  1)(3n  2)
  2 , deci corolarul criteriului raportului este
a n 1  3  6  9....( 3 n)(3 n  3)  (3n  2) 
lim  lim  lim   1
n  a n n 2
 2  5  8 .....( 3n  1)  n (3 n  3) 
 3  6  9 ....( 3n) 
 
neconcludent. Folosind corolarul criteriului Raabe-Duhamel obţinem:
 an   (3n  3)2  6n  5 2
lim n  1  lim n   1  lim n  1 , deci seria este divergentă.
2
n  a n1  n ( 3n  2)  n ( 3n  2) 2 3


(2n  1)!
21.
3 n
 n!( n  3)!
 an, a  0
n 1

Rezolvare: Aplicăm corolarul criteriului raportului. Fie a  (2 n 1)!

n a n
3n  n!( n  3)!
(2n  3)!
 an
lim
a n 1
 lim
3 n 1!(n  4)!
n 1  
a  2n  2 2n  3 4a
 lim  
n n a n ( 2n  1)!
a
n n  3 n  1n  4 3
3n  n!( n  3)!
Dacă 4a a
 1  a  3 , atunci lim n1  1 , deci seria este convergentă.
3 4 n an
4a
Dacă  1  a  3 , atunci lim an  1  1 , deci seria este divergentă.
3 4 n  an
 n!(n  1)! . Folosind corolarul criteriului Raabe-Duhamel obţinem:
Dacă a  3 , seria devine: 
4 n
n1 4  (2 n 1)!
 a   4n  1n  4  5 5 , prin urmare seria este convergentă.
lim n  n  1  lim n   1  lim n   1
n  an 1  n     2n  2 2n  3  n   2n  3 2

 a(a  2)(a  4)...(a  2n)

22.  ;0 a  b
n 1(b  1)( b  3)b  5...( b  2 n  1)
Rezolvare: Aplicăm corolarul criteriului raportului.
a(a  2 )...( a  2n)(a  2n  2)
a n 1 ( b  1)( b  3)...( b  2 n  1)( b  2 n  3) a  2n  2
lim  lim  lim 1
n   a n n   a ( a  2 )( a  4 )...( a  2n ) n   b  2n  3
( b 1)(b 3)b 5...( b  2 n  1)
Aplicăm corolarul criteriului Raabe-Duhamel:
 a   b  2n  3  b a 1 b a 1
lim n  n  1  lim n   1  lim n 
n 
 an 1  n  a  2n  2  n  a  2n  2 2
Dacă b  a  1  1  b  a 1 , atunci seria este divergentă.
2
Dacă b  a  1  1  b  a 1 , atunci seria este convergentă.
2

0 0
68 Matematici aplicate în economie

Dacă b  a  1  1  b  a 1 , atunci seria devine:


a şi, folosind criteriul 3 de comparaţie, rezultă că are
2  a 2 n  2
n 1

aceeaşi natură cu seria 1
 n , deci este divergentă.
n 1

2
ln 1n
23.
n 1
Rezolvare: Aplicăm corolarul criteriului logaritmic.
1
ln 1
an  ln 2 ln n
lim  lim  ln 2  1, prin urmare seria este divergentă.
n ln n n  ln n

24.  1

n 1 ln n 
ln n

Rezolvare: Aplicăm corolarul criteriului logaritmic.

1
ln
an ln lnn lnn
lim  lim  lim ln ln n     1 , prin urmare seria este convergentă.
n  ln n n  ln n n 

25.  1
 n
, a0
n1 a ln
1
ln
Rezolvare: Aplicăm corolarul criteriului logaritmic. Avem: lim a ln a ln n
n
 lim  lna
n ln n n ln n

Dacă ln a  1  a  e , rezultă că seria este divergentă.

Dacă ln a  1  a  e , rezultă că seria este convergentă.
 1 , adică 
Dacă ln a  1  a  e , seria devine: 1 , care este divergentă.
 ln n 
n1 e n 1 n
În concluzie, seria este convergentă dacă a  e şi divergentă dacă a  e .

Să se studieze convergenţa şi absolut convergenţa seriilor:

 3 n 1
26.
 (1) n
2
n 1 2n
Rezolvare:
 Studiem convergenţa. Notăm 3n  1 ;
an 
2n2
2
3n  2 3n  1  3n  n 1 , deci şirul ( an ) n 1 este descrescător;
a n 1  an    0
2( n  1) 2 2n2 2 n2( n 1) 2
cum lim a  0 rezultă, în baza criteriului lui Leibniz, că seria este convergentă.
n
n 
 3 n 1 , pe care o comparăm cu
 Studiem absolut convergenţa; pentru aceasta, vom considera seria modulelor:

n 1 2 n2
seria armonică  1

n 1 n

0 0
 Serii 69

1 ; avem: a 3
Fie b 
n lim n   (0, ) , deci, conform criteriului 3 de comparaţie, rezultă că seriile au aceeaşi
n n  bn 2
natură.
Prin urmare, seria modulelor este divergentă, deci seria alternată  n3 n 1 nu este absolut convergentă.
 ( 1)
n 1 2n 2

 1
27. n
 ( 1)
n 1 n 2 n
Rezolvare: Studiem absolut convergenţa; pentru aceasta, vom considera seria modulelor:

1 ; aplicând corolarul criteriului raportului, obţinem: lim an 1  lim n 2 n 1
 n 2
n 1
n n an n 
  1 , prin urmare seria
( n  1)  2n  1 2
modulelor este convergentă, deci seria  n 1 absolut convergentă
 ( 1)
n 2 nn 1
Conform propoziţiei 2 din breviarul teoretic, rezultă că seria este convergentă.

Să se arate că următoarele serii sunt convergente şi să se calculeze sumele acestora:


 1
28.
 n( n 1)( n 2)
1 ; generalizare:
 ,p  N *
n 1 n 1 n( n 1)...( n  p)
n
Rezolvare: Considerăm şirul sumelor parţiale, 1
Sn   
k 1 k (k  1)( k  2)
1 n  1 1  1 1 1 1 1 1 1 
               ...   
2 k 1  k ( k 1) ( k 1)( k  2 )  2 1 2 2 3 2 3 3 4 n (n  1) ( n 1)( n  2 ) 
1 1   lim S 1 , prin urmare seria este convergentă şi are suma 1

1
n  S .
  n 4 4
2  1 2 (n 1)(n  2) 
n
1
Generalizare: Procedând analog, avem: S 
n  k 1 k( k 1)....( k  p)



1 n  1 1  1  1 1 
  k k    p     p  (n  1)(n  2)...(n  p )  
p k 1  ( 1 k
)...(  p  1) k
(  1 k
)(  2 k
)...(  p )   1 2 ... 
1 , deci seria este convergentă şi are suma S  1 .
 lim Sn 
n 
p  p! p  p!

 n
29. 
n 1 ( n  1)!
n
k n
( k 1) 1 n  1 1  1 1 1 1 1 1
Rezolvare:S 
n  (k  1)!           ... 
( k  1)! 1! 2! 2! 3!
k 1 k 1 ( k 1)! k 1  k! n! (n  1)!
1
 1  lim S  1 , deci seria este convergentă şi suma seriei este S = 1.
n  1! n n
 n 5
30.
 2 3
n1 n 5 n 4 n
Rezolvare: Avem: k 5 k5 A B C ;
   
k 5 k  4 k 3 k k 21k  4  k k  1 k 4
aducem la acelaşi numitor şi obţinem: k  5  A k  1k  4   Bk k  4   Ck k 1

0 0
70 Matematici aplicate în economie

Pentru k = 0 rezultă A = -5/4, pentru k = -1 avem B = 2, iar pentru k = -4 rezultă C = -3/4. Prin urmare,
n k5 n  5 2 3 
Sn        
k 1 k k  1 k 4 
k 1  4 k k  1 4 k 4   
n  5 5 3 3  5 n1 1  3 n 1 1 
             
k1  4k 4k  1 4k  4 4k  4  4 k1 k k  1  4 k1 k 1 k 4 
5 1 1 1 1 1 1  3  1 1 1  1 1 1 
      ...        ...      ...    
4 1 2 2 3 n n  1 4  2 3 n  1  5 n 3 n  4 
51 1  3 1 1 1 1 1 1 ;
          
4  1 n  1 4  2 3 5 n  2 n  3 n  4 
rezultă că lim S   5  3  31   19 , deci seria este convergentă şi are suma S   19
n
n 4 4 30 40 40

 ( 3) n 3  22 n 1
31.

n 0 7 n 2
n
  73 
 n
Rezolvare: Considerăm seriile
  7
şi  4 , care sunt serii geometrice având raţiile q1 , q 2  ( 1,1) , deci sunt
n 0 n 0
convergente şi au sumele 1 7 şi 1
S1 
1    3
7
 10 S2 
14
7
7
3

Conform propoziţiei 1, rezultă că seria   ( 3)3  3 n 2  4   este convergentă

n
  2    2   
n 0  7  7 7  7  
 ( 3) n 3  22 n1 3187
şi are suma S   27  S  7  S   27  7  7  7  3187 , deci
1 2  
49 3 49 10 3 3 630 n 0 7 n 2 630

32.  5 n  2 n  4
2

n 1 3n
Rezolvare: Considerăm seriile 1 ,  n ,  n2

n
 n  n

n 1 3 n1 3 n 1 3
 1 1 1 1 1
 n este o serie geometrică de raţie q  , deci este convergentă şi are suma S 1   
n 1 3 3 3 1 1 2
3
 n k
n
Pentru seria
 n scriem şirul sumelor parţiale, Sn   k ; avem:
n 1 3 k 1 3
1 2 3 n
S n  1  2  3  ...  n ; înmulţim această relaţie cu (-1/3) şi rezultă:
3 3 3 3
1 1 2 n 1 n , apoi adunăm ultimele două relaţii:
 Sn     ...  
3 3
2
3
3
3n 3n  1
1 1  13 
 
n

 n 1  S n  1  13  
2 1 1 1 1 n n 3 n n ,
Sn  1  2  3  ...  n  n 1    lim S n  34
3 3 3 3 3 3 3 1 13 3 4 2  3n n 

 n este convergentă şi are suma S 3.

2 
deci seria
 n 4
n 1 3
 n2 n k2
Pentru seria
 n scriem şirul sumelor parţiale, Tn   k :
n 1 3 k 1 3

0 0
 Serii 71

12 22 32 n 2 ; înmulţim această relaţie cu (-1/3):

Tn     ... 
31 32 33 3n
2 2 2 2
1 1 2 (n 1) n , apoi adunăm ultimele două relaţii:
 Tn     ...  
3 32 33 3n 3 1
n 

2 1 2 22  12 32  2 2 n2  ( n  1) 2 n2 n k 2  (k  1)2 n2
Tn     ...     
3 31 32 33 3n 3 n1 k 1 3k 3 n1

 
n 2k  1

n
2
2
n k
 
n 1

n
2
 2S n  
1
1 13
n


n
2


k n 1 k k n 1 1 n 
k 1 3 3 k 1 3 k 13 3 3 1 3 1
3
3  3 1 3  3 , deci seria  n 2 este convergentă şi are suma S  3 .
 lim Tn   2      n 3 2
n  2 4 3 2 2 n1 3
 5n 2  2n  4
Aşadar, conform propoziţiei 1, seria este convergentă şi are suma

n 1 3n
1 3 3
4  S1  2  S2  5  S3  4   2   5   11
2 4 2

 ( 1)n 1

33.
 sin n
n1  
2
n 2

Rezolvare:
Seria dată se mai poate scrie: 1  1  1  1 7  ...., care este o serie geometrică cu primul termen 1
2  2   2  2 
3 5
2
şi raţia  1 , deci este convergentă şi are suma S  1  1  2
2 2  1 3
1   
 2

PROBLEME PROPUSE

Stabiliţi natura următoarelor serii de numere reale şi atunci când este posibil determinaţi suma acestora:
 1 
1  4n 1 n
1. 2. 3. 4.   5 
 n 2
1
 ln
4n 3
  
n1 2 n  1  2 n 3 n 2 n 1 n1 6 

3n  4   n
 n  3  2 
8. 
5.

6.
 (1) n 7.
 n  2  n 1
n 1 n( n  1)( n  2) n 1 n 1 ( n 1)! n 1
  
2n  5 
1 1 n
9.
 ( n  1)( n  2)( n  3)
10.

11.
 (3n  2)(3n  1) 12.
ln n 1
n 1 n 1 n 1  n  3 n 1 n 1

( 3) n 3  22 n 1
3 
 
1
13.
n 1
n
 ( 3) n 14.
n
n 1
2
 4n  3
15.

n 0 8 
n 2

 an 
4n  2 
16. ; a, b  R, b  0 17. 18.
 n 1 n 3
 3n2  2 n
1
 (3 n 2)(3n  1)(3n  4)
n 0 b n 1 n 1

R: Serii convergente: 2 (S = 1/2), 4 (S = -5/11), 5 (S = 5/2), 7 (S = 1), 8 (S  2  3 ), 9 (S = 11/12),

11 (S = 1/3), 14 (S = 5/12), 15 (S = -43/176), 16 (dacă a    1, 1 şi S  1 ), 17 (S =5/2), 18 (S = 1/24)
b b a

0 0
72 Matematici aplicate în economie

Să se studieze natura următoarelor serii:


19.  1 5 9 ...  ( 4n  3) 2 20. n 1 
n 1 5n 3 23.   2 n  3 n
 n sin n
 
21. 22.
  (1)
n
    n 1
n1 5 9 13  ...  ( 4 n  1)  n 1 n  n 1 n 1 3n  5 n1 2  3 n1
1
 nn  
24.  27.  6n  5
2
 (3n

1 1 3
 n)
 25.
 ln( n 26.   28. 4

n 1 ln 2 n 1  2) n 3
n1 n !3
2
n 1 n 1 5 n 1 n 1
 
5
29.  3n7  n 2  1  n  2 30. 1 31.  1 

 sin  n4  ln 1
 1 

32.
 n  5n
33.
 2n  1
1
4n  2
n 1 6 n2 2 n 1 n1 n 1  n n1 n 1

1  3
n 1
2
2n  1 


1
34.
2n 3
 5n  7
35.
 4 3
n  2 1
36.
 n 3
 4n  3
37.

n 1 n 1 
n 1 n 1 n 4  2  3 n 2 1  7

38.  1  5  9 .....  ( 4n  3) 39. n! 40.  1 41.  n!
 4 n  ,a0 ( a 1)( a 2) ( a  n) , a  1
n 11 6 11 .... ( 5 n  4)
n
n 1 n 1 n  a n 1

 n n  n

 n   5   n ( 
3
1 3 n 

 4n  1  n
1.3 .5 .....( 2 n  1) 


42. 43.
 45.
2  1)
44. n 46.
 
n 1  2.4 .6....( 2 n) 
 n 1

n 1  3n  2  n 1 n 1 n!

  5n  3  2 n 2 3 
n 
 3n  1 
a
n 
 4 n 1 51. ,a  0
ln n
 5n 3 50.
47.
  48.
 3n  2  49. n
 ( 1) 5  2   3 n 2
n1 5n  4  n 1 n1  n  n 1 n 1

R: convergente: 26, 28, 30, 32, 34, 36, 38 (dacă a >1), 40, 41 (dacă a >1), 42, 43, 45, 46, 47, 50, 51 (dacă a < 1/e)

Să se determine natura următoarelor serii:


n! 
 n2  3 n  5 
n2 
2n  3n
52.
2 n
n n
an , a  0 53.
n 2
  a n, a  0
 2n  3 
54.

n 1 n!
n 1 n 1

(n 1)! (n  3)! n


( n!) 2
 (2n )!

57.   2
n
55.
 2n  ( 2n  1)!
a , a  0 56. 2 
  n  3n  2  n  2n  3 
n 1 n 1 n 1 

Studiaţi convergenţa şi absolut convergenţa seriilor:

 
( 1)n  3n  1 
58.
 (1) n
1
2 n 1
59.
 n2
60. ( 1) n 61.
 (1) n
1
n 1 n 1 n1 2n 2 n 1 n 2 n

3n  1  
( 1)n 
 2n  3
n
62.
 (1) n

2n 3
63.
( 1) n

n 1
1 64.

n 1
n
n
65.
( 1)  2 n  1 
n

n 1 n 1 n 1


( 1) n 
n!


68. 
66.
n 1 n!
67.
 ( 3) n  ( 1)
n 1
n  ln n
69.
 ( 1)
n1
sin
1
n
n 1 n 1 n 1

Atunci când este posibil, calculaţi suma următoarelor serii:

 
1  1
70.

n 1 n (n 1)
R:1 71.

1
n( n 1)(n 2)(n 3)
R:1/18 72.
( 2n  1)(2n  1)(2n  3)
R:1/12

n 1 n 1


74. 

an2  bn  c
73.

4n
4n 4 1
R:1
 2
1 R:1/2 75.
 n!
; a ,b ,c  R R: e(2a +b +c)
n 1 n 0 n  5 n 6 n 0

77.  4 n 3 ( 1) n 3n 1 5n 1
2 
n  n  1R:1/2

76.
  n2
R: 2057
200
78.
n 3
 4n 2  3n
R:17/9
n 1 (n  2)! n1 5 n 1
 
n 2
n
( 1)  n
79.
 ( 4) n R:13/75 80.
 n!( n 1)!( n  2)!R:1/2 81. R:1

1
n 1 n 1

n 1 ( n  1) n  n n  1

0 0
 Serii 73



n2  n 1 R: 9 n  ( 1) n R:7/48
 2n  1  3n 2 R:89/6
82.
 2n
83.
 5
n
84.

n 1 5n
n 1 n 1

 2n2  3n  4 
2  ( 1)n 1 R: 5/6
n
1
85.

R:23/8 86.
 5n 87.
(2n 3)(4n 2
1)
R:1/12
n1 5n n 1 n 1

n

n2 a a 1
a

n( n  1)
88.
a n
, a  1 R: a
a 1 2
89.
 a n
, a  1 R:

2a 2
a  1
3
90.
n 1
n
, a  1 R:
a 1 3

n 1 n 1

( 2) n3  32 n1 
n  2n
  

91.
10 
n 2
92.
 ( n  2 )! 93.
n  2  2 n 1  n
n 0 n 1 n 1

 n 3
1
sin n 95  ( 3)  2 2n 1 
3n  (1)n 1 97. 
4 n  3  ( 1) n 1 3 n 1
94.
 n 3 
96.
 ( 4) n
 5 n 2
n1 3 5 n 2 n 0 n 1 n 1

98.  n

( 1) (2n 1) 99. 1 1 1 1 1 1
 3n
    
3 3 4 3 3 8 3 3 3 16
 ...
n 1

100. 1  1  1  1  .....  1  1  ......

21 32 2 3 34 2 2n 1 3 2n
Stabiliţi natura seriilor:

( 1) n1 
 n 
n
 
3 n 2  n 1 
n (n 2 1)
101.

n 1 n 1
102.
 n  1
103.
n 2
1
 7n  4
104.
  2 
n 1 n 1 n 1  3 n  1 

( 1)n


105. nn 106. 
3n  2 107. 108. 
1
( 1) 
n 1

(n  1) n 4 n  7 4
n
n 1 n 1 n 1 n 1 n 2  1  n3  1

109.    3 2
110. 1 111. 1 112. 2n 1
  1  cos n 1
n1
n 3
5
 ln(n 1)  5
n 1 n1 n 1 n 1 3 8n 7  1


7n 1 
cos n 
113.
 n! 114.
2 n
115.
 (1) n 1

3n
116. 
( 2 n  1)!
n ! (n  2)!a , a 0 n

n 1 n 2 n 1 n 1

n n 
3n  2 2 n  5n
 4n  3 
2

117. 118. 
 2n  7n  119. 120.
 7n  1   5n  3  a , a  0
n
 n 1
n 1 n 1 11n  n 1 n 1  4  5n  2
 
 3n n 1 

 n ln 1  n
n
1
 (1  2n )n

121. 122. 123. 124. n 1
 
n 2
sin
3
n   n 
  an , a  0
n1 n 1 n 1 n 1

 1 1

( 1) n
1 
2n n  5 1   ... 
128. 
125.
 n!(1  2 ) n
126.

n 1
n
n
127.

n 1 3n  7 
n 
2
n
n
n 1 n 1
  5
n 
a  n!
 
, a 0 ,a   0, 
129. 1 130. n 131. 132. a
 2 n
tg
3n  2 
n 1 2n 3  n  1 n 1 n 1 n 1

 n  n3
133. n  a  134. 7n  8 135. 
1 136. 
n 2 1 
   , a, b  R 3 n    2   an , a  0
n 1 n  b  2
2
n 1 n 1 2n  1  2n  1 n 1  n 
137.


1  6
 
n
138. 

1  cos n 

1 139.


arctg n
1 140. 


 n  2  n 1  a

n 1 n  5 n1 n 1 n n 2
3
 n 3 3
n  1
b

 n n
144.  2 5 8 ... (3n  1)
 
141.
n 2
e n 142. a 
n!  n  , a  0 143.
 3n  1 
2n

n 1 n 1 n 1   n 13 7 11 ... (4 n 1)
n 
3n n 1 n

 n 1 
 
a 

2n 1

n

145.  n  146. 147. 148.
  ,a  0  a , a 0
2 n
 
n1  3 n 1  n 1 e  n 1 ( 2  1)
n n
n 1 n 

0 0
74 Matematici aplicate în economie

n 2 n2 1 n

 n!  
 3n  2  
n2  1 
6 n 2  7 n  5 
149.
  n
n 1  n 
150.
  
n 1  5n  1 
151.

152.
  2 n 2
 5n  9 

n 1 n 1 
3
n 1

n 1 n
2
 1 
153. 154. 155.  156.
n

1 1 1
    sin   , a0 n (n 1)
n 1 3
ln n
n1  n n n2 (ln a )
ln n n 1 ( n  2)n


1 
(2 n 1)!! 1 
n a 1 
2 n 1
157.
3 n
n
158.
 (2n )! n

159.
n
n 1
b
1
; a, b  R 160.
 arcsin 5n 3
 7n  4
n 1 n 1 n 1



3n  2n 1   2
3n  2
161.
 n!
162.
 n
n 5
163.
( 1) n 1
n 3 n
164.
 ( 1) n 1
ln 2
n 1
n 1 n 1 n1 n 1

  n2

n 2n n 1 e
(1)
 n 1 
a
165.
 2 n ! 166.
 (1)
1
2 n 1
167.
n1
168.
a n
tg
2n
, a0
n 1 n 1 n 1 n 0


n! 2 
n! a n
 (2 n)! 170.  3n 7 n 2  n 1
n

169. 171. 172. , a 0
  n
 2n
n 1 n 1 n( n 1)( n 2 ) n 1 ( n  1)! n 1


 
2  (1)n 2 n  5n
1
2
n

(1)  1 

n
173. 174. n 1 175. 176.
2
ln n n2
n 1
5 
n 1  ( 1) n 1
 
n2 n 1 n 1 n 1  2 


177. 3 n  n! 178. 
( 1) n ( 2 n  1) 179. 180. 
3n  5


n  
1
2n 3  a , a  0 n

n 1 n
n
n 1 3 n1 n 4 1  n 2  1 n 1


181.  1 
1 an  n n
 n
182.
 n  an
, a  1 183.
 n!
, a 0 184.

 2  7  12  ...  (5 n  3)

n 1 n  2 n 1 n 1 n15  9  13  ...  ( 4 n  1)

185. 
 n 4  1  186.  187.  188. 
4 n 3  ( 1) n13 n 1
 ln 4   ( 1)n 1
n 1

1
 5 n 2
n 1  n  n1 ( n 1) n 1  1 n1 n( n  1) ( n  n  1) n 1

3
 (2 n  1)!! n

  ( n 1)( n  a)  n  , a  0
 
189. 190. 
 n 2  n  1 191. n
 ( 1) n 1
   a 3n 2 
 , a 0
n 1  (2 n)!!  n 1 n 1

192.   n 2 3 n 
n2 193.   aln nln n2  194.  n!
    an , a  0 e , 0a 1  ,  0
2
n 1 n  3 
 n 1 n1 (  1)(  2)...(  n 1)

n 
1 3 5 ... (2 n 1) 197.  a( a 1)( a  2 )...( a  n)
195. 
 3 n 4 n  196.
 3  a n , a  0  ( 1)n1  ;0  a  b
n 1 
n 1
 4 n 1  n1 2 4 6 ... (2 n) n 1 b( b 1)( b  2 )...( b  n)

n 1
200.  (a 1)(2a 1)...( na 1) ; a, b  R
2 n
198.   n2  n  1  199.   3 n 4 n 
  n
 a , a 0   3  a n , a  0  
n 1 n 2 1 
 n 1 
n 1
 4 n 1  n 1( b 1)(2 b 1)...( nb 1)

0 0
 Serii 75

5.2. SERII DE PUTERI

BREVIAR TEORETIC


Fie seria de puteri  a n x n . Se numeşte mulţime de convergenţă a seriei de puteri mulţimea formată din
n 1 
punctele în care seria este convergentă: C = {x  R  seria  a n x n convergentă}.
n 1

Teorema 1 (Teorema lui Abel). Pentru orice serie de puteri  an xn există R, 0  R  , astfel încât:
n1
1) seria este absolut convergentă pe intervalul (-R, R);
2) seria este divergentă pe mulţimea (- , -R)  (R, );
3) pentru orice r  (0, R), seria este uniform convergentă pe intervalul [-r, r].
Observaţie. R se numeşte rază de convergenţă.

Teorema 2 (Cauchy-Hadamard). Fie  an xn o serie de puteri şi R raza de convergenţă a acesteia.
n 1
1 ,  0
 
Dacă notăm   lim n a , atunci R   ,   0
nn 
 0,   

a n1
Observaţie. Se poate calcula  şi după formula:   lim
n  an

Teorema 3. Fie seria de puteri  an xn şi S(x) suma acesteia. Atunci:
n 1
a) seria derivatelor are aceeaşi rază de convergenţă R ca şi seria dată;
b) funcţia S este derivabilă pe intervalul de convergenţă şi derivata acesteia S ’(x) este egală cu suma seriei derivatelor.
Teorema 4. Fie seria de puteri  şi S(x) suma acesteia. Atunci:
 an xn
n1 şi este integrabilă pe orice interval [a, b]  (-R,R);
a) funcţia S(x) admite primitive
b) seria primitivelor are aceeaşi rază de convergenţă R ca şi seria dată;
 
c) abstracţie făcând de o constantă, pentru x  (-R, R) avem:
  a x dx    a x dx   S ( x) dx şi în
n 1
n
n

n 1
n
n

b   b b
particular, pentru [a, b]  (-R,R) are loc egalitatea:
  a x dx    a x dx  S (x )dx
n n
n n
a n1 n1 a a

PROBLEME REZOLVATE

1. Să se studieze convergenţa seriei de puteri:  1

 1 n  xn , x  R
n 1 n  5n
Rezolvare:
 Calculăm raza de convergenţă. Fie 1
an   1n . Avem:
n
n 5
1
 1n 1 1
( n  1)  5  1 , deci R  5
n 1
a n1 n
  lim  lim  lim  
an n  5(n  1)
1 n 1 n 5
n  n 

n5
 Conform teoremei lui Abel, rezultă că:
1) seria este absolut convergentă pe intervalul (-5, 5);
2) seria este divergentă pe mulţimea (- , - 5)  (5, );
3) pentru orice r  (0, 5), seria este uniform convergentă pe [-r, r].

0 0
76 Matematici aplicate în economie

 Studiem natura seriei pentru x = ± 5:

Pentru x = 5 seria de puteri devine:  n, adică   n 1 ;
  1
n 1
n
5   1
n 1 n5 n1 n
şirul u  1 este descrescător şi are limita zero; din criteriului lui Leibniz rezultặ că seria  n 1 convergentă
n
n   1
n1 n
 1  1
Pentru x = - 5, seria de puteri devine:
1n  ( 5) n , adică  , divergentă (seria armonică).
n1 n  5n n1 n
În concluzie, seria de puteri este convergentă pe mulţimea (-5, 5].

  2 n 1 n
2. Să se determine mulţimea de convergenţă a seriei:
   x  3 , x  R
n

n1  6n  5 
Rezolvare:
n
 Notăm y = x - 3. Determinăm mulţimea de convergenţă a seriei   2n  1  n
  y
n 1  6 n  5 
n
 Calculăm raza de convergenţă. Fie  2 n 1  . Avem:
an   
6 n  5 
n
 2n  1  , deci R  1  3
  lim an  lim n 
n  1
n  n   6n  5  3 

 Conform teoremei lui Abel, avem:

1) seria este absolut convergentă pe intervalul (-3, 3);
2) seria este divergentă pe mulţimea (- , - 3)  (3, );
3) pentru orice r  (0, 3) , seria este uniform convergentă pe [-r, r].
Studiem natura seriei pentru y = ± 3:
  2n  1  n   6n  3 n
Pentru y = 3, seria de puteri devine:   3 n , sau    .

n 1  6 n  5  n1  6 n  5 
n n 8n 4
Fie u   6 n  3  ; avem: lim u  lim 1  8  lim
   e  6 n5  e 3  0 , deci, conform criteriului suficient de
n
n  n
 6 n 5  n  n  
6n 5 
divergenţă, seria este divergentă.
n  n
Pentru y = - 3, seria devine:   2n  1  n , sau n 6 n 3  .
   ( 3)  1  
n 1  6n  5  n 1  6 n 5 
n
Fie n  6n  3 ; deoarece nu există , rezultă că şirul v  este divergent, deci seria este divergentă.
vn   1   lim vn n n1
 6n  5 n 
În concluzie, seria de puteri este convergentă pentru y  3,3  3  y  3  3  x3  3  0  x 6 .
n
Rezultă că mulţimea de convergenţă a seriei   2n  1  n este (0, 6).
      x  3
n 1  6n 5 
3. Să se determine mulţimea de convergenţă a seriei de puteri  3  ( 4)
n n
 x  2 
n

n 1 n
Rezolvare:
Notăm y = x + 2. Determinăm mai întâi mulţimea de convergenţă a seriei  3  ( 4)
n n
 n
 y
n 1 n
 Calculăm raza de convergenţă. Fie a 3n  ( 4)n
n , n 1
n

0 0
 Serii 77

3n 1  ( 4)n 1

  lim
a n 1
 lim n
n 1
 lim
n

3n 1  ( 4)n 1
 lim
n

( 4)n 1   
3 n 1
1  4
 
4
n  an n
3  ( 4) n n   (n 1) 3  ( 4)
n n n   (n  1) ( 4) n  3 n
4
 1
n
deci R = 1/4. Conform teoremei lui Abel, rezultă:
1) seria este absolut convergentă pentru y  (-1/4, 1/4);
2) seria este divergentă pentru y  (- , -1/4)  (1/4, );
3) pentru orice r  (0, 1/4), seria este uniform convergentă pe intervalul [- r r]
 Studiem natura seriei pentru y =  1/4:

Pentru y = 1/4, seria de puteri devine:

 3n  ( 4)n  1  n
, adică
  1 3 n n 1

         1  
n1 n  4 n1 n 4  n 
 1 3n  1 este convergentă (folosind
 1  
Seria este convergentă (folosind criteriul raportului) şi seria n
   n
n 1 n  4  n1
criteriul lui Leibniz), prin urmare seria obţinută este convergentă.
n n n
Pentru y = - 1/4, seria de puteri devine:  3  (4 )  1  , adică   1 3
n
1  . Notăm

n
 
 4 
  1n     
n 1 n1 n 4 n

n n 
1 3  1
   , n  N * c n  , n  N şi d n   1n 1  3   1 , n  N* . Avem că seria  b n este
*
bn   1n
n 4  n n 4  n n 1

convergentă (folosind criteriul lui Leibniz). Dacă presupunem că seria este convergentă, deoarece
d n
n 1

cn  d n  bn ,  n  N * rezultă că şi seria  cn este convergentă, contradicţie.
n 1

Prin urmare seria este divergentă. În concluzie, seria
dn
n 1
 3n  ( 4)n
este convergentă pentru y    1 1  1 1 1 1 9 7
  yn  ,    y     x 2    x  
n 1 n  4 4  4 4 4 4 4 4
Am obţinut că mulţimea de convergenţă a seriei  3n  (4)n este  9 7
  x  2 n  ,  

n1 n  4 4


xn
4. Să se determine mulţimea de convergenţă a seriei de puteri
 ( 1)
n 0
n
4  n

Rezolvare:
 Calculăm raza de convergenţă. Fie 1
an  ,n0
 1 n
4 n
1 1 ; fie 1 . deoarece lim b  1 şi
  lim n an  lim  lim bn  , n 0 2n
 1   4
n n  5
n  n n n n  1 n
4  1 n
4

lim b2n  1  1 , rezultă   lim

n  3 n   1n  4
1
5 3  1
 max 1 , 1  1 , deci R   3
3 
 Conform teoremei lui Abel, avem:
1) seria este absolut convergentă pentru x  (-3,3);
2) seria este divergentă pentru x  (- , -3)  (3, ).
 Studiem natura seriei pentru x =  3:

3n 3n
Pentru x =3 , seria de puteri devine:
   1 
; fie b  , n 0 ;
n 0
n
4 n n
1n  4 n

0 0
78 Matematici aplicate în economie

avem că b2 n1  1, n  0 , deci lim b

2n 1  1  lim bn  0
n  n 
şi conform criteriului suficient de divergenţă rezultă că seria este divergentă.

Pentru x = -3, seria de puteri devine: 

 3 n  
; fie  3n , n 0 ;
n 0  1  4
n
 
n
cn 

1 n  4 n  
avem că c2 1   1, n  0 , deci lim
n c 2n 1  1  lim cn  0, prin urmare, conform criteriului suficient de
n  n 
divergenţă rezultă că seria este divergentă.
Rezultă că mulţimea de convergenţă a seriei de puteri este (-3, 3).

Să se determine mulţimea de convergenţă şi suma următoarelor serii de puteri:


5.
 nx n
n 1

Rezolvare: Considerăm seria de puteri
x n
n 1
 Raza de convergenţă a acestei serii este an
R  lim 1
n   a n 1
 
 Pentru x  (-1,1), seria  x n este convergentă şi are suma 1 x
S ( x)  x  x n  x  
n 1 n 0 1 x 1 x
 x
(este o serie geometrică). Prin urmare, n
 x  1 x , x  (1,1)
n 1 

 '
'
Din teorema 3 rezultă   x  , relaţie echivalentă cu  n 1 1
,  x  1,1
n
 x   , x  ( 1, 1) nx 
n1  1 x  n 1 1 x 2
 x
Înmulţind cu x relaţia precedentă, obţinem:
, x   1,1
n
nx 
n 1 (1  x) 2


6.
 n ( n  1) x
n1
n

Rezolvare:
 n 1
Considerăm seria de puteri
x  , care are raza de convergenţă R = 1. Avem:
n 1
  x
2 '

,  x  1,1 . Aplicând teorema 3, rezultă că x n1 '   x  ,
 2
 xn 1  x2   xn  x    1,1
,
n 1 1 x
n 0 1 x n 1  

2 x  x2
relaţie echivalentă cu:
( n 1) x n
 , x   1,1
n 1 (1  x) 2
'
 2x  x 2 
Aplicând din nou teorema 3, rezultă că 

 (n  1)x  
n
'  , x   1, 1 , de unde obţinem:
2
n1  (1 x ) 
 2
 (n  1)nx n
1
 , x   1,1
n 1 (1  x) 3
Înmulţind cu x relaţia precedentă, obţinem:  n 2x
 ( n  1) nx  , x  ( 1,1)
n1 (1  x) 3

0 0
 Serii 79


7.  n2 xn
n 1
Rezolvare:
   
Pentru x   1, 1 avem: 2 n 2 n 2 n n şi folosind rezultatele de la
 n x   (n  n  n)x   (n  n )x  nx
n 1 n 1 n 1 n1
problemele 5 şi 6, rezultă  2 n 2x x , sau  2 n 2
x x
n x  3
 2
,  x   1,1 n x  , x   1,1
n1 (1 x ) (1  x) n 1 (1  x )3

 xn
8.

n 1 n
 1
Rezolvare: Considerăm seria de puteri  x n  1 , având raza de convergenţă R = 1 şi suma S( x) 
n 1 1x
 1
n 1
Prin urmare, putem scrie că x  , x   1, 1 
n 1 1 x
 
Aplicând teorema 4, rezultă că
 x
n 1
dx    x n 1dx  C , pentru x   1,1 , adică
n 1 n 1
 xn 1
  dx  C   ln(1 x ) C ,  x  1, 1
n 1 n 1 x
 n
Pentru x = 0 obţinem C = 0, deci  x   ln(1  x ), x  1, 1
n 1 n

PROBLEME PROPUSE

Să se studieze convergenţa seriei de puteri :

 1

1.
  1n 1  xn , x  R
n1 2n 1  3n
R: Seria este convergentă pentru x  (-3,3] şi divergentă în rest.

Să se determine mulţimea de convergenţă pentru următoarelor serii de puteri

2.
  3n  2 n
   2  x , x  R
n
3 3
 
R: C  1 , 11
n1 5n  1 

3.
 xn R: C = [-2, 2]
 n 2
n1 2 n

xn
4.
 (1)
n 1
n

nn
R: C = R

 1
5.  xn R: C = [-3, 3)
n 1 5n  1 3
n

6.
n! x
n 1
n R: C = {0}


xn
7.
 n
R: C = [-1, 1)
n 1

0 0
80 Matematici aplicate în economie

8. 

2n  1 R: C   ,  1 1,  
5 n
n 0 (n  1) x

9.


n! x
nn n  
R: C   1 , 1
e e
n1

R: C   1 , 1 

10. n n
[1 ( 4) ]x 4 4
n 1

R: C    1 , 1
n2
11.  1 1   xn
   e e
n 1  n 

x3 n 1
12.
 (2)
n 1
n

n 1
R: C    3 1 , 3 1 

 2 2 

x3 n5
13.

n 0 n!
R: C = R

14.


  1
1  2 x n R: C   1 , 3  
n 0
n
3  n 2 2

 

xn 16.   xn
15.
 2 3n
n   1  5  x  1
n n n 17. n
 (1  ) 
n
,  0
n 1 n0 n 1

 xn 2 n
18. 19.  (3n 1) x  1  20.   3n 1  n  2 x  1 n
        
n  0 n 1 n 0  x  1 n0  5n  2   5 x  2 

n n
21.   2  2 n
2 n
22.   n2  2 n  2  23.  n 1  4x  1
  x  2   (x  1) n  (1) n  
n0  3  n 0  2 n  n  2  n 1 n2  n  1 x  3

 x 3n  
1 n!
24.
 25.
 n 3 ( x  5)
n n
26.
 n n
x
n
n0 ( 3n )! n 1 n1 n  2

 n
nn  ln a  n 29.   n 2  2 n  2 
27.
 (n !) 2 xn 28.

n!
 x n, a  0  2 
x
n
n 1 n 1 
n 0 3 n  n  2 

n
30.  1  x  31.  (2 n 1)! 3
n
 2 n  ( 1) n
 x  2
n 32.
      x  3 
n
n 1 n  x  1  n  0 n!( n  2)! n 0 n 1

  ( n!) 2
33.  ( 1) n x n 34. ( 2n)!!
 3  xn 35. 1  x n
  
n1 n n 0 ( 2 n  1)!! n 0( 2 n)!

n
36.  ( 1) n  1  x 2 


  2
37.
 ( 1) n
( n  1  n ) (3  x ) n
n1 ln n  1  x  n0

 n
38. 
ln n 39. n 2 1  3 x 1 
( 1) n
 x  1 n  (1) n  
n 1 n 2
n 0 3n  n  1  x2 

0 0
 Serii 81

Să se determine mulţimea de convergenţă şi suma următoarelor serii de puteri:

 x2
40. n 1 R: C   1, 1; S x  
nx
n 1 1  x 2
 n 1 2
41.
 n( n  1) x R: C
 1, 1; S x  
n 1  x 3
1 
R: C    1, 1 ; S x  x  x  1
 2
42. 2 n 1
n x
n 1 1  x
3

 6x
n (n  1) n  2 x C   1, 1; S x 
43. n R:
n1 1 x4
44.

 n3 x n R: C  1, 1; S x
  

x x2  4 x  1 
n1
4
1 x 
 6
45. R: C  ( 1,1) ; S x  
 (n  1)(n  2)( n  3) x n
n 0 1 x 4
 xn  1
46.
 R:   ln 1  x , x   1, 1\ 0 
C  ( 1,1) ; S x    x
n 0 n 1 
 0, x 0
 x 2n
47.
 R: C  (1,1) ; S x   1 ln 1  x2  
n1 2n 2

R: C  (1,1); S x   ln 1  x
 2 n 1
48. x
 2n  1
n 0 1 x

R: C  (1,1); S x   arctg x
 2n  1
49. x
 (1)
n

n 0 2 n 1

50. R: C  (2, 0) ; S x   1
 ( x  1) n
n 0 x
 x 1
51.
 n( x  1)
n R: C  ( 2, 0) ; S x  
n1 x2

52.  2 n R: C  ( 2, 0) ; S x    x  1x  2 

n (x  1) 3
x
n 0

53.  R: C  (1,1) ; S  x  1  x
 ( 1) n (n  1)2 x n
n 0 x  13
 n
a R: C    b , b ; S x   b
55.
b
n 0
n x n ; a, b  0 


a a b ax
 na n
 b b abx
C    ,  ; S x  
56. n R:
 n x ; a, b  0
n 0 b  a a  b  ax 2

0 0
82 Matematici aplicate în economie

5.3. DEZVOLTĂRI ÎN SERIE

BREVIAR TEORETIC

Fie funcţia f : I  R şi a  I astfel încât f indefinit derivabilă în punctul a.

Se numeşte polinom Taylor de ordin n asociat funcţiei f în punctul a, polinomul n f ( k) ( a)

Tn (x ,a )    ( x a)k
k 0 k!

Se numeşte rest Taylor de ordin n al funcţiei f în punctul a, funcţia Rn( , a): I  R, Rn(x, a) = f(x) -T n(x, a).
Formula lui Taylor: f(x) = T n(x, a ) + Rn(x, a ),  x  I.
Se numeşte serie Taylor asociată funcţiei f în punctul a , urmặtoarea serie de puteri:  f ( n) (a )
n
  (x  a )
n 0 n!
Fie A mulţimea de convergenţă a acestei serii.
 f ( n) ( a) n
Formula de dezvoltare a funcţiei f în serie Taylor în punctul a este:
f (x )    ( x  a ) , pentru
n 0 n!
x  A  I cu proprietatea că lim R ( x, a)  0
n
n
 ( n)
f ( 0) n
Pentru a = 0, obţinem seria Mac-Laurin asociată funcţiei f:

n 0 n!
x

Forme ale restului Taylor de ordinul n al funcţiei f în punctul a:

 restul Taylor în formă Lagrange: f ( n 1) ( c ) , cu c între a şi x
Rn ( x, a)   ( x  a) n1
( n  1)!
 restul Taylor în formă Cauchy: f ( n1) ( c) , cu c între a şi x
R n (x , a )   (x c )n (x a )
n!

PROBLEME REZOLVATE

1. Se consideră funcţia  2 1
f : R\    R, f( x) 
 3 3x  2
a) Să se determine seria Taylor asociată funcţiei în punctul a = 1.
b) Să se calculeze mulţimea de convergenţă a acestei serii.
c) Să se scrie restul Taylor de ordin n al funcţiei f în punctul a = 1.
Rezolvare:
 (n )
a) Seria Taylor asociată funcţiei f în punctul a = 1 este: f (1)

n0 n!
 ( x 1)n

Funcţia f este indefinit derivabilă pe R \ {--2/3} şi avem:

f (x )  (3x  2) 1
f ' (x )  3( 1)(3x  2) 2
f ' ' (x )  32 ( 1)( 2)(3x  2) 3
.....................................................
( 1) n 3 n n! , deci (n )
 ( n 1)
n n
( 1) 3 n !
f (n ) ( x)  3 n ( 1)( 2)....(  n)(3 x  2) n 1

f (1)  ,  n N
(3 x  2) 5 1
n
 ( 3) n
Prin urmare, seria Taylor asociată funcţiei f în punctul a = 1 este:
 n 1  ( x  1)n
n 0 5

0 0
 Serii 83

  3n 1
b) Notăm x – 1= y. Avem: an 1  5 n 2 , deci R  5
3 y
  lim  lim  3
n  an n   3 n 5
5 n 1

Pentru y  5 obţinem seria   1 n  1 , care este divergentă, deoarece termenul ei general nu are limita zero; pentru
3 5
n0

y   53 obţinem seria  1 , care este divergentă; prin urmare seria obţinută este convergentă pentru
5
n 0
y  (- 5/3, 5/3), adică x  (- 2/3, 8/3). Rezultă că mulţimea de convergenţă a seriei este A = (-2/3, 8/3).
( n 1)
c) Folosim expresia restului Taylor sub formă Lagrange: R (x ,1)  f (c )
 ( x  1) n 1 , cu c între 1 şi x.
n
( n 1)!
Obţinem:
Rn ( x,1) 
 3 n 1  ( x  1) n 1 , cu c între 1 şi x.
3c  2 n
2. a) Să se dezvolte în serie Mac-Laurin funcţia f : R  R, f (x) = ex.
b) Să se calculeze valoarea numărului e cu trei zecimale exacte.
3
c) Să se dezvolte în serie Mac-Laurin funcţia g : R  R , f (x )  e x
 1  an2  bn  c
d) Să se calculeze sumele seriilor: şi .
 
n0 n! n 0 n!
Rezolvare:

f ( n) (0) n
a) Seria Mac-Laurin asociată funcţiei f este:

n0 n!
x

f ( n) (x)  e x , n  N  f ( n ) (0)  1, n  N
f este indefinit derivabilă pe R şi

1 n
Am obţinut că seria Mac-Laurin asociată funcţiei f este :
 n
n 0 !
x
Determinăm mulţimea pe care este valabilă dezvoltarea în serie Mac-Laurin.

 Calculăm mulţimea de convergenţă A a acestei serii.

1
a n1 ( n  1)! 1
  lim  lim  lim 0 R 
n a n n  1 n   ( n 1)
n!
prin urmare seria este convergentă pentru x  (- , ). Rezultă că A = R.

 Determinăm mulţimea valorilor lui x pentru care lim R ( x,0)  0

n
n

 Folosim expresia restului Taylor sub formă Lagrange: f ( n 1) (c)

 x n  , cu c între 0 şi x;
1
Rn ( x,0) 
(n  1)!

xn 1 c
n 1
x
avem: Rn ( x,0)  e   e c, cu c între 0 şi x;
( n 1)! ( n 1)!

xn
rezultă că lim R ( x,0)  0, x  R , deci ex 
n
n  n! , x  R
n 0
(1)

0 0
84 Matematici aplicate în economie

b) Scriem relaţia precedentă pentru x = -1/2 şi obţinem: e

 12


 12  n
n 0 n!
Folosim definiţia restului Taylor de ordin n: Rn(x, 0) = f(x) -T n(x, 0).

Pentru x = -1/2 avem:

f  12  Tn  12 , 0   R n  12 , 0  e
n
 12 k  12 n 1
 e c , c    12 ,0
1
 2
 (2)
k 0 k! (n  1)!

Intenţionăm să găsim o valoare n pentru care  12

n  12 k
e    0,001
k 0 k!

În aceste condiţii, numerele Ae

 12
şi T  
n  12k au primele trei zecimale comune.
n
k 0 k !
Conform relaţiei (2), deducem că este suficient să găsim o valoare n pentru care   12 
n 1

 ec  0,001 , c  21 , 0 
( n 1)!
Deoarece pentru c  (-1/2, 0) avem ec < e0 = 1, rezultă că este suficient să găsim o valoare n pentru care
n 1
 12 1 1 , relaţie adevărată pentru n ≥ 4.
 0,001  
( n  1)! 2 n1( n  1)! 103

Pentru n = 4 obţinem A  T4  0, 001 , deci A  T  1 ,0    1

2
0
 1   1 
2
1
2
2
  1   1 
2
3

 0!  1!  2!  3!  4!  0,606 2
4

4 2

Rezultă că e-1/2  0,606.

3  x3n
c) Înlocuind x cu x3 în relaţia (1) de la a), avem: ex 
 , x  R
n 0 n!

xn
d) Folosim relaţia (1) obţinută la punctul a): ex  
,  x R
n  0 n!

1 este :  1
 Pentru x = 1 obţinem că suma seriei

n 0 n !

n 0 n !
e

n şi  n2
 Considerăm seriile:

n0 n !

n 0 n!
 n  n  1  1
Avem că:
       e
n 0 n! n1 n! n 1 ( n  1)! m  0 m!
 n2  n2  n  (n  1)  1  ( n  1)  1
           
n 0 n! n1 n! n1 ( n  1)! n1 ( n 1 )! n 1 ( n  1)! n 1 ( n  1)!
 ( n  1)  1  1  1  1  1
             2e
n  2 (n  1)! n 1(n  1)! n 2 (n  2)! n 1( n  1)! m 0 m! m 0 m!

an 2  bn  c este convergentă şi
Conform propoziţiei 1 din breviarul teoretic de la serii numerice, rezultă că seria

n0 n!
are suma S = a 2 e + b e + c  e = e (2a +b + c).

0 0
 Serii 85

3. Să se determine seria Taylor în punctul a = -2 asociată funcţiei f : (- , 3/2)  R, f(x) = ln (3 - 2x).

Rezolvare:
Seria Taylor asociată funcţiei f în punctul a = -2 este: 
f (n ) ( 2)

n 0 n!
 ( x  2)n

Funcţia f este indefinit derivabilă pe (- , 3/2) şi avem:

f ' (x )  3 22  2(2 x  3) 

1
x
f ' ' (x)  2 (1)(2 x  3) 2
2

f ' ' ' ( x)  2 3 ( 1)( 2)(2 x  3)3

..... .......... .......... .......... .......... .......... ...
f ( n) ( x)  2 n ( 1) n 1 ( n 1)!(2 x  3) n, n  N* , deci
n
2  (0 )
f (n ) ( 2)  2n ( 1)n 1 ( n 1)!( 7) n    ( n  1)!,  n  N * ; f (2)  ln 7 .
7 
 n
Am obţinut că seria Taylor asociată funcţiei f în punctul a  2 este: ln 7  1 2  n
     ( x  2)
n 1 n 7 

4. a) Să se dezvolte în serie Mac-Laurin funcţia f : (-1, )  R, f(x) = ln (1 + x) şi să se precizeze

mulţimea pe care este valabilă dezvoltarea găsită.
 (1) n 1
b) Să se demonstreze că
  ln 2
n 1 n
Rezolvare:
 ( n)
Seria Mac-Laurin asociată funcţiei f este de forma: f (0) n
a)

n 0 n!
x


f ' ( x)  1   x  1 1 ; f ( x )   1 x  1  2; f ' ' ' ( x)  1  2 x 1  3
''
Avem:
1 x
Prin inducţie se arată că f ( n) ( x)  ( 1) n1 ( n 1)1 .
(1 x ) n

Rezultă că f ( n) (0)  ( 1) n 1 (n 1)!, n  N * .

Pentru n = 0, avem f (0) (0)  f  0  0.
 ( 1)n 1
Seria Mac-Laurin asociată funcţiei f este deci:  xn

n 1 n
Determinăm mulţimea pe care este valabilă dezvoltarea funcţiei f în serie Mac-Laurin.
 Calculăm mulţimea de convergenţă A a acestei serii.
( 1) 
n 2
, deci seria este convergentă pentru x  (-1,1)
a n 1 n 1 n
  lim  lim  lim 1  R  1
n  an n  ( 1) 1
n n  ( n 1)
n
Pentru x = 1 obţinem o serie alternată convergentă, în baza criteriului lui Leibniz. Rezultă A = (-1, 1]
 Determinăm mulţimea valorilor lui x  (-1,1] pentru care lim ( ,0)  0 Rn x
n 
 Pentru x  (0,1] folosim expresia restului Taylor sub formă Lagrange:
f (n 1) (c ) n 1 , cu c între 0 şi x;
Rn ( x,0)  x
( n 1)!

0 0
86 Matematici aplicate în economie

n 1
xn  1 x 1 , cu c între 0 şi x, adică x
R n ( x,0)  ( 1) n  2 n ! n 1   0  c  x  1 0  1 .
( n  1)! (1 c) (1  c ) n 1 1 c
Rezultă că lim R ( x,0)  0, x  (0,1]
n
n 
 Pentru x  (-1,0] folosim expresia restului Taylor sub formă Cauchy:
f ( n1) ( c)
R n( x,0)   ( x  c)n x , cu c între 0 şi x; avem:
n!

x , cu c între 0 şi x, adică 1  x  c  0  1  x c  0
n
x( x  c)n  xc
Rn ( x,0)  ( 1) n 2 n ! n 1   1  c
n! (1 c) 1 c 1c

Rezultă că lim Rn( x, 0)  0,  x  ( 1,0] , deci lim Rn (x ,0)  0, x  ( 1,1]

n  n

Obţinem: ln1 x   (1) n 1 n



n 1 n
 x , x  ( 1,1]

b) Pentru x = 1 rezultă:

( 1) n1
ln 2  
n 1 n
5. a) Să se dezvolte în serie Mac-Laurin funcţia f : R  R, f(x) = cos x. Pe baza rezultatului obţinut să se calculeze
valoarea numărului cos1 cu două zecimale exacte.
b) Să se dezvolte în serie Mac-Laurin uncţia f : R  R, f(x) = sin x.
c) Să se dezvolte în serie Mac-Laurin funcţia f : R  R, f(x) = sin x2.
d) Să se dezvolte în serie Mac-Laurin funcţia f : R  R, f(x) = cos2x.
Rezolvare:
 (n )
a) Seria Mac-Laurin asociată funcţiei f este de forma: f (0) n

n0 n!
x
Funcţia f este indefinit derivabilă pe R şi avem:
 cos x ,n  4k
  sin x , n  4k  1 sau f (n ) (x )  cos  x  n   prin urmare
( ) 
f n (x)    2 
 cos x, n  4 k  2
 sin x, n 4 k  3
 1, n  4 k
 sau f ( n) (0)  cos n   , n  N
f ( n) ( 0)   0, n  4k  1
 2 
 1, n  4k  2

Obţinem că seria Mac-Laurin asociată funcţiei f este:
x2 x4 x6 x2 n sau  n x
2n
1    ....  ( 1)n  .....  ( 1)
2! 4! 6! ( 2 n)! n 0 ( 2 n)!
Determinăm mulţimea pe care este valabilă dezvoltarea în serie Mac-Laurin.

 Calculăm mulţimea de convergenţă A a acestei serii.

 ( 1)n
 Notăm x2 = y şi vom determina raza de convergenţă a seriei   yn
n0 (2 n)!

( 1)n 1
an 1 ( 2n  2)!
 y  lim  lim  0  Ry  
n  an n  ( 1)n
( 2n)!
prin urmare seria este convergentă pentru y  (- , )  x  (- , ). Rezultă că A = R.
 Determinăm mulţimea valorilor lui x pentru care lim R ( x,0)  0
n
n 

0 0
 Serii 87

(n  1) (c )
Folosim expresia restului Taylor sub formă Lagrange: R (x , 0)  f  xn 1 , cu c între 0 şi x;
n
(n  1)!
n1
n 1
x x
R n( x,0)  cos[ c ( n 1) 2 ]   cos[ c ( n 1) 2 ] ,
(n  1)! ( n 1)!
n 1
cu c între 0 şi x; deoarece cos[c  (n  1)  ]  1 şi x
2 lim  0 , rezultă lim Rn ( x,0)  0, x  R
n  (n  1)! n 
 2n
Prin urmare, cos x  n x
 (1) , x  R
n 0 (2 n)!
Vom calcula valoarea numărului cos 1 cu două zecimale exacte.
 n
( 1)
Scriem relaţia precedentă pentru x = 1 şi vom obţine: cos 1 
 (2 n)!
n0
Folosim definiţia restului Taylor de ordin n: Rn(x,0) = f(x) -T n(x,0). Pentru x = 1 avem
n
( 1) k 1
f (1)  Tn (1,0)  Rn (1,0)  cos 1    cosc  (n  1) 2 , c  (0,1) (1)
k  0 ( 2 k)! ( n  1)!
Căutăm o valoare n pentru care n ( 1) k
cos1    0,01
k 0 ( 2 k)!
n ( 1) k
În aceste condiţii, numerele A = cos 1 şi T   au primele două zecimale comune.
n
k  0 ( 2k )!
Conform relaţiei (1), deducem că este suficient să găsim o valoare n pentru care

cos c  (n  1) 2   0,01, c (0,1) . Deoarece cosc  (n  1) 2   1 , rezultă că este suficient să găsim

1
( n 1)!
1
o valoare n pentru care  0,01  (n  1)! 100 , relaţie adevărată pentru n ≥ 5.
( n  1)!
Pentru n = 5, A  T5  0,01 , deci A  T (1,0)  1  1  1  1  1  0, 5403025794
5
2! 4! 6! 8!
Rezultă că valoarea numărului cos1 cu două zecimale exacte este cos 1  0,54.

x 
 2n 1
b) Analog se obţine: sin x  n
 (1) , x R
n 0 (2 n 1)!

c) Înlocuind x cu x
2
în formula obţinută la punctul b) rezultă: sin x 2 

n x4 n 2
 ( 1) , x  R
n 0 ( 2n  1)!

1  cos 2x 1 1
d) Vom folosi formula: cos 2 x    cos 2 x
2 2 2
Înlocuim pe x cu 2x în formula de la punctul a):
 (2x )2n 2 1  n ( 2 x)
2n
cos 2x   (1)n , x  R , de unde rezultă: cos x    ( 1) , x  R
n 0 ( 2n )! 2 n0 2  (2n )!

0 0
88 Matematici aplicate în economie

  1
6. Să se dezvolte în serie Mac-Laurin funcţia  2
f : R  R , f ( x )  e x , x  0
 0, x  0

Rezolvare:
 (n)
Seria Mac-Laurin asociată funcţiei f este de forma: f (0) n
 n!
x
n0
Avem f(n) (0) = 0,  n  1 (se demonstrează prin inducţie).
Rezultă că seria Mac-Laurin asociată funcţiei f este identic nulă.
Aşadar, suma acestei serii este S (x) = 0,  x  R.
Observaţie: f (x)  S(x) dacă x  0, dar f (0) = S(0).

7. Să se scrie seria Taylor în punctul a = -2 asociată funcţiei f : R \  1 ;3  R, f ( x)  3x  2

2
2 x 2  5x  3
Rezolvare:

( 2)
(n )
f
Seria Taylor asociată funcţiei în punctul a = -2 este:

n 0 n!
 ( x  2) n
Funcţia f este indefinit derivabilă pe R \ {-1/2, 3}.
Descompunem f în fracţii simple: f (x )  3x 2 1 1
 
2x  5x  3 2x  1 x  3
2

Procedând la fel ca la problema 1, obţinem:

( 2) n n! ( 1) n n!
f ( n) ( x)  n1
 , n  N
(2 x 1) (x  3) n1
2n n! n!
f ( n) ( 2)    , n  N .
3 n1 5 n1
n 1
Rezultă că seria Taylor asociată funcţiei f în punctul a = - 2 este:   1 2 n

  3  3    
1
 ( x  2)
n

n 0    5 

8. Să se dezvolte în serie Mac-Laurin funcţia f :  1,   R, f ( x)  (1  x) , unde  R .

Rezolvare:
 ( n)
f (0) n
Seria Mac-Laurin asociată funcţiei f este:
 n!
x
n 0
Funcţia f este indefinit derivabilă pe (-1, ∞) şi avem:
f ' (x )   (1  x ) 1

f ' ' ( x)   (  1)(1  x) 2
............................................................…
f ( n) (x )   (  1)  .....  (  n  1)(1  x)  n , n  N *
f (n ) (0)   (  1)  .....  (  n 1), n  N*, f  0 0  1

Rezultă că seria Mac-Laurin asociată funcţiei f este:


f ( n) (0) n   (  1)  ....  (  n  1)
f (0)   x  1    xn
n 1 n! n 1 n!
Determinăm mulţimea pe care este valabilă dezvoltarea în serie Mac-Laurin.

 Calculăm mulţimea de convergenţă a acestei serii.

a n  , deci seria este convergentă pentru x  (-1,1).
  lim n 1  lim  1 R  1
n   an n  n  1

 Determinăm mulţimea valorilor lui x pentru care lim R ( x,0)  0

n
n 

0 0
 Serii 89

 Folosim expresia restului Taylor sub formă Cauchy:

f ( n 1) (c)
R n( x, a )   (x  c )n (x  a ) , cu c între a şi x;
n!
f (n  1)( c) x (x c )n
R n ( x,0)   (x  c ) n (x )   ( 1)....(  n)(1  c)  n 1 , cu c între 0 şi x; notăm  = c/x,
n! n!
0 <  < 1 şi obţinem
n
x n 1 (1   )n (  1)....(  1  n  1) xn    1  
R n (x ,0)   (  1)....(  n )(1  x ) n 1   x(1 x) 1 
n! n!  1   x
n
Folosind că 0 < θ < 1 şi că -1 < x < 1 rezultă că  1   ; avem:
0    1
1   x 
(  1)....(  1  n  1)x n , deci lim R ( x,0)  0, x  ( 1,1) . Rezultă:
lim 0 n
n n! n 

  (  1) ....  (  n 1)
(1  x)  1    x n , x  (1,1) (1)
n 1 n!
Seria obţinută prin dezvoltarea acestei funcţii se numeşte seria binomială.

9. Să se dezvolte în serie Mac-Laurin următoarele funcţii:

1 şi g : R \ 1  R , g ( x )  1
f : R \ 1  R, f ( x) 
1 x 1x
Rezolvare:
Funcţia f este indefinit derivabilă pe R \ {-1}.

( 1)( 2)  ....  ( n) n , sau
Aplicăm relaţia (1) de la problema precedentă pentru α = -1 şi rezultă: (1  x ) 1  1 

n 1 n!
x

1 
(2)
  (x )n , x  (1,1)
1 x n0

Înlocuind pe x cu - x în relaţia (2), rezultă: 1 n (3)
  x , x ( 1,1)
1 x n 0

10. Să se dezvolte în serie Mac-Laurin funcţia f : R → R , f (x) = arctg x.

Rezolvare:
Funcţia f este indefinit derivabilă pe R.
f ' ( x) 
1
1 x 2
 1  x2  
1

Scriem relaţia (1) de la problema 8 pentru  = -1 şi x înlocuit cu x2:

f ' ( x) 
1
2
1
 1  x2  1   
 (1)( 2)  ....  (  n)

n!
n 
 
 x 2   (1)n x 2n , x ( 1,1)
1 x n 1 n0

Rezultă că pentru x  (-1,1) avem:

  x 2n 1 ; pentru x = 0 rezultă C = 0, prin urmare
f (x )    ( 1)n x 2n dx  C   ( 1)n C
n 0 n 0 2n  1
x 2n  1

arctg x  ( 1) , x  ( 1,1)
n

n 0 2 n 1

0 0
90 Matematici aplicate în economie

11. Să se dezvolte în serie Mac-Laurin funcţia f : [-1,1]  R, f (x) = arcsin x.

Rezolvare:
Funcţia f este indefinit derivabilă pe intervalul (-1,1).
1
Avem: 1 
f ' ( x)   (1  x2 ) 2 , x ( 1,1)
1 x
2

Aplicând formula (1) de la problema 8 cu  = -1/2 şi înlocuind x cu - x2 se obţine:

 1  3  5  2n  1 
       ....   
1 
2  2  2 2 
f ' ( x)  (1  x )  1  
2 2    ( x 2 ) n,  x  ( 1,1)
n 1 n!

 
Pentru x  (-1,1) avem:  21  1 3 5 .... (2 n 1)  (2 n 1)!!
f ' ( x)  1  x 2 1       2n
 x 1  

x
2n
n1 2  4 6 .... (2 n) n 1 (2n )!!

de unde, prin integrare, pentru x  (-1,1) avem:  (2 n  1)!! x 2n 1

; pentru x = 0 rezultă C = 0, deci
f (x )  x    C
n 1 ( 2n)!! 2 n 1

( 2n  1)!! x2n 1
arcsin x x    ,  x  (1, 1)
n  1 ( 2n)!! 2n  1

12. Să se dezvolte în serie Mac-Laurin funcţia f : (- , 2)  R, f(x) = ln (2 - x).

Rezolvare: Funcţia f este indefinit derivabilă pe (-∞, 2).

1 1 1 1 . Scriem formula (3) cu x înlocuit cu x şi pentru x  1 rezultă:
f ' ( x)     2
2 x  2  x 2 1 x 2
2
n , de unde, prin integrare, obţinem:
1 1 1  x 
f ' ( x)      
21 x 2 n0  2 
2
1  
x n 1 ;
f (x )  ln(2 x )    x ndx C   
n 1   C , x  ( 2,2)
n 0 2 n 0  n  1  2n 1
Pentru x = 0 obţinem C = ln 2, prin urmare  1
ln(2  x )  ln 2    x n , x  ( 2,2 )
n1
n 02
PROBLEME PROPUSE

1. Se consideră funcţia 1
f : R \ 1 / 4 R, f ( x) 
4x 1
a) Să se scrie seria Taylor asociată funcţiei în punctul a = 1.
b) Să se calculeze mulţimea de convergenţă a serii obţinute.
c) Să se determine restul Taylor de ordin n al funcţiei f în punctul a = 1.
R: a)   4 n
 n 1  ( x  1)n
; b) A  1 , 7 ; c)
4 4
 
R n( x ,1) 
 4 n 1   n1 , cu c între 1 şi x
( x 1)
n 0 3 n
4 c 1
2. a) Să se dezvolte în serie Mac-Laurin funcţiile f ,g : R  R , f (x ) e 2x 1 , g ( x)  e x 2

b) Să se calculeze valoarea numărului 3 e cu trei zecimale exacte.

2
c) Să se calculeze suma seriei:  3 n  4 n  5

n 0 n!
R: a) 2x 1  2 x1 n ; 2  x 2n ; b) 3 e 1,395 ; c) 15 e.
e   ,  x R e x   , x  R
n0 n! n 0 n!
3. a) Să se scrie seria Taylor asociată funcţiei f : (- 1/3, )  R, f(x) = ln (3x + 1) în punctul a=1
b) Să se dezvolte în serie Mac-Laurin funcţia f : (- , 1)  R, f(x) = ln (1 - x) şi să se precizeze mulţimea pe care
este valabilă dezvoltarea găsită.
c) Să se calculeze suma seriei  ( 2) n1
 n
n1 n  3
R: a)  ( 1) n 1  3n ; 
b) 1 n ; c) 2 ln 5 .
ln 4   ln1  x     x , x  1, 1
 xn 3
n 1 n 4n n 0 n

4. a) Să se dezvolte în serie Mac-Laurin funcţia f : R  R, f (x) = sinx.

Să se calculeze valoarea numărului sin 1 cu două zecimale exacte.

0 0
 Serii 91

b) Să se dezvolte în serie Mac-Laurin funcţiile:

f i : R R, i 1, 3, f1 ( x)  sin x3 , f2 ( x)  cos 3 x, f 3( x)  sin 3 x .
 2 n 1
x
, x  R ; sin1  0,84;
R: a) sin x  n
 ( 1)
n 0 ( 2n  1)!
 x 6n  3 3
, x  R ; cu formula sin 3x  3 sin x  4 sin x , obţinem:
b) sin x 3 n
 ( 1)
n 0 (2 n 1)!
3 1 3 
sin 3 x  sin x  sin 3x   ( 1)n
x 2 n 1 1 
 ( 1) n
3 x2 n 1  3  ( 1) n 1  3 2n x 2n  1 ;  
4 4 4 n 0 ( 2 n  1)! 4 n 0

( 2n  1)! 4 n 0 ( 2n 1)!
3
pentru f3 se foloseşte formula cos 3 x  4 cos x  3 cos x .

5. Să se determine seriile Taylor în punctul a = -2 asociate funcţiilor:  4 4 x 1 ;

f : R \ 1,   R , f ( x ) 
  2
3 3x  7 x  4
1
g : R \ 1, 2, 3  R, g( x) 
( x  1)( x  2)( x  3)
R: f x  13 3 ; obţinem seria Taylor   1 n
13 3
n

 
3x  4 x 1   3   10  10   x  2 n

n 0  
1  ; rezultă că seria Taylor asociată este: 1    1
n 1 n 1 n 1
1 1 2  1 1 
g x       2       x  2 
 n
   
2  x  1 x 2 x  3 2 n 0   3  4  5  
6. Să se dezvolte în serie Mac-Laurin funcţia f :  1,  R , f ( x)  1  x
R:   1 n 12n  3!!
n
1  x 1   x , x  ( 1,1)
n1 n ! 2n
Să se dezvolte următoarele funcţii în serie Taylor în jurul punctelor indicate:
7. f : (- , 2)  R, f(x) = ln (2 - x), a = -3 8. f (x )  sin 2x  1, a  0 9. f ( x)  3 x, a  1
10. 1 11. 1
f : R \  1,3 R, f (x )  , a  2 f : R R, f( x)  2 , a  2
x 2 4 x 3 x  4x  5
12. 1 13. f : R  R, f ( x)  ln (x 2  2 x  5), a  1
f : R \ 2, 2  R , f (x )  , a 3
x 4
2

Să se dezvolte următoarele funcţii în serie Mac Laurin:

1 1 1
14.
f : R \   12  R, f ( x)  15. g : R \ 1  R , g ( x)  16.
h : R  R, h( x) 
1 2x
3
1 3x 1 x2
17. f : [ 1, 1]  R , f ( x)  arccos x 18. f : R  R, f ( x) ln x  1  x 2   19. f( x)

x
x 2
2

20. f ( x)  1 21. 1 22. f (x ) 

1 23. f (x )  e 
3
x
f( x) 
x 2 ( x  1)
2
x 2  7 x 12

24. Să se scrie următoarele funcţii ca sume ale unor serii de puteri:

a) f ( x)  ln  3 1  x2  ; b) f ( x)  e2 x 3 ;
 
 
c) f (x )  (ax b ) k , a  0; k Q \ Z ; d) f :   ba ,   R, f ( x)  ln( ax  b), a  0

25. Fie f : R R, f(x) = (ex + e - x )2

a) Să se scrie seria Mac Laurin asociată funcţiei f şi să se determine mulţimea de convergenţă a acesteia;
b) Să se precizeze mulţimea pe care funcţia f este dezvoltabilă în serie Mac Laurin.

26. Să se calculeze cu două zecimale exacte numerele: a) cos 2; b) ln 2; c) arctg 2.

R: a) - 0,41; b) - 0,69; c) 1,10.

0 0
 CAPITOLUL 6
FUNCŢII DE MAI MULTE VARIABILE REALE

6.1. LIMITĂ. CONTINUITATE.

DERIVATE PARŢIALE. DIFERENŢIABILITATE

BREVIAR TEORETIC

Definiţia 1. Fie f : A  R m o funcţie reală de m variabile reale. Spunem că lim f ( x)  l dacă pentru orice şir
( x n ) n N  A, xn  x 0 şi lim x  x avem lim f ( x n )  l x x 0
n 0
n  n 
Definiţia 2. Fie f : A  R 2  R şi (a,b)  A.
Funcţia f este continuă în punctul (a, b) dacă pentru orice şir (x , y ) cu proprietatea că
n n n N  A lim ( x n , yn )  ( a, b)
n
rezultă că lim f ( x , y )  f ( a, b)
n n
n 

Definiţia 3. Fie f : A  R 2  R şi (a,b)  A.

Funcţia f este derivabilă în raport cu x în punctul (a,b)  A dacă f ( x, b)  f ( a, b) există şi este finită.
lim
x a x a
Dacă există şi este finită, valoarea acestei limite se notează f ' (a , b ) sau f (a , b ) şi se numeşte derivata parţială în
x
x
raport cu x a funcţiei f în punctul (a,b).
Analog, funcţia f este derivabilă în raport cu y în punctul (a,b)  A dacă lim f ( a, y)  f ( a, b) există şi este finită.
yb y b
Dacă există şi este finită, valoarea acestei limite se notează f ' ( a, b) sau f (a , b ) şi se numeşte derivata parţială în
y
y
raport cu y a funcţiei f în punctul (a,b).

Definiţia 4. Funcţia f : A  R 2  R este diferenţiabilă în punctul (a,b)  int A dacă există două numere reale λ şi μ şi o
funcţie  : A  R, continuă şi nulă în (a,b) astfel încât: f ( x, y)  f ( a, b)   ( x  a)   ( y  b)   ( x, y)   ( x, y ) ,
unde  ( x, y)  ( x  a) 2  ( y b) 2

Propoziţia 1. Dacă f : A  R 2  R este diferenţiabilă în punctul (a,b)  A, atunci f admite derivate parţiale f x' (a , b ) şi

f y' ( a, b) în punctul (a, b), iar   f x' (a , b ) şi   f y' (a , b )

Propoziţia 2. Dacă f : A  R 2  R este diferenţiabilă în punctul (a,b)  A, atunci f este continuă în (a,b)

Propoziţia 3. Dacă f : A  R 2  R admite derivate parţiale f ' ( x, y ) şi f ' ( x , y )

x y
într-o vecinătate a punctului (a,b)  A, continue în (a,b), atunci f este diferenţiabilă în punctul (a,b).

Definiţia 5. Fie f : A  R 2  R o funcţie diferenţiabilă în punctul (a,b) interior lui A.

 Se numeşte diferenţiala de ordinul întâi a funcţiei f în punctul (a b) funcţia liniară:
'
df ( x, y; a, b)  f x ( a, b)( x  a)  f y' ( a, b)( y  b )  f ' x(a, b )dx  f ' y(a ,b )dy .
 Se numeşte diferenţiala de ordinul n a funcţiei f în punctul (a,b) funcţia:
(n )
  
d n f ( x, y; a, b)   dx  dy f ( a, b)
  x y 
Observaţie. Toate definiţiile valabile pentru funcţii de două variabile f : A  R 2  R se pot extinde pentru cazul funcţiilor
de n variabile, f : A  R n  R , n  N, n  3.

0 0
 Funcţii de mai multe variabile 93

PROBLEME REZOLVATE
1. Să se calculeze:
tg (x  y ) ; b) lim ln (1  xy ) .
3 5
a)
lim 2 2
(x ,y ) (0,0) x2  y4 ( x, y )( 0 ,0 ) x y
Rezolvare:
a) Fie şirul ( x , y )  R *  R * astfel încât lim ( x , y )  ( 0,0)
n n n n
n 

Notăm tg ( x 3  y 5 ) . Avem:
f : R*  R*  R, f ( x, y)  2 4
x y
3 5 3 5 3 5 3 5
tg (xn  y n ) tg (xn  yn ) xn  yn xn  yn
lim f (xn ,y n )  lim 2 4
 lim 3 5
 2 4
 1 lim 2 4
n yn xn  yn xn  yn xn  yn
n  ( xn , yn ) ( 0 , 0 ) x ( x n , y n ) ( 0 , 0 ) ( xn , y n ) ( 0 , 0 )

3 5 3 5 3 5
tg ( xn  yn ) x n  yn x n  yn ;
 lim 3 5
 2 4
 1 lim 2 4
( x n , y n ) (0 ,0 )
xn  yn xn  y n ( x n , y n ) (0 ,0 )
xn  yn
xn3  y n5 xn 3 y n5
lim  lim  lim 
( xn , yn ) (0,0) x n2  y n4 ( xn , yn ) (0,0) xn 2  yn 4 ( xn , yn ) (0,0) xn 2  y n 4

xn 3 yn 5 x n3  y n5
 lim  lim 0  lim 0
( xn , yn ) ( 0,0) xn 2 ( x n, y n) ( 0,0) yn 4 ( x, y) ( 0,0) x n2  y n4
prin urmare, conform definiţiei 1, rezultă că tg (x 3  y 5 )
lim 0
(x , y ) (0,0 ) x2  y4
b) ln(1  xy ) ln(1  xy) xy xy
lim   lim  1 lim
(x ,y ) ( 0,0 ) x 2  y 2 xy 2
x y 2
(x ,y )( 0,0 ) (x , y ) ( 0,0 ) x  y2
2

Vom arăta că nu există xy . Notăm f : R * R* xy

lim   R, f ( x , y )  2
( x, y)  ( 0,0 ) x 2  y 2 x  y2
Considerăm şirurile ( xn , yn )  R *  R * şi  ( x'n , y'n ) n N  R*  R* , astfel încât
n N

lim ( xn, y n)  (0,0) şi lim ( x' n , y' n )  (0,0) : x n , y n   n , n , x'n , y 'n  n , n

n  n
1 1 1 2    
1 2
n2 1 2
 şi lim f ( x'n , y 'n )  lim n  ; deoarece
2
avem: lim f ( xn , y n )  lim
n  n  22 2 n  n 25 5
n n
xy
lim f ( xn , yn )  lim f ( x 'n , y ' n ) , rezultă, conform definiţiei 1, că nu există lim
n  n  ( x, y)  (0,0 ) x 2  y 2

prin urmare nu există ln(1  xy )

lim
( x, y ) ( 0, 0) x2 y 2

2. Să se studieze continuitatea următoarelor funcţii de două variabile:

 3x 2 y
a)  , (x , y )  (0,0) ;
2
f : R  R, f ( x, y )   x 4  y 2

 0, (x , y )  (0,0)
 1
b) f : R 2  R, f ( x, y)   1  2 xy

 2
 x3  y3 , ( x, y)  (0,0) .
 0, ( x, y)  (0,0)

0 0
94 Matematici aplicate în economie

Rezolvare:
a) f continuă pe R2 \ {(0, 0)}, fiind rezultatul unor operaţii algebrice cu funcţii elementare, deci continue.
Rămâne să studiem continuitatea în punctul (0, 0). Avem:

3x 2 y 3 x2 y 3x 2 y
lim  lim  lim  lim 3 y  0  f (0,0) , deci funcţia f
( x, y) ( 0 , 0 ) ( x, y) ( 0 , 0 ) (x , y ) ( 0 , 0 ) (x ,y ) ( 0 , 0 )
x4  y2 x4  y2 x4
este continuă şi în punctul (0, 0), prin urmare este continuă pe R2.

b) f este continuă pe R2 \ {(0, 0)}, fiind rezultatul unor operaţii algebrice cu funcţii elementare. Rămâne să studiem
2
1 2xy
 
lim
x y ;
3 3
continuitatea în punctul (0, 0). 2 3 ( x , y ) ( 0, 0 )
f (x ,y ) 1 2xy x  y  e
3
lim lim
(x ,y ) (0,0) (x , y )  ( 0,0)
demonstrăm că limita
lim
2xy 2 nu există. Fie şirul xn , yn  n1 , kn ; avem:
( x, y)( 0, 0) 3 3
x y
2 k2 2
2k deoarece valoarea acestei limite depinde de alegerea lui k, rezultă, conform
 lim n3
2
lim f ( xn , yn ) 
n  n  k 1 k 3 1
n2
definiţei 1, că nu există 2 xy 2 şi implicit nu există lim f ( x, y) , deci f nu este continuă în
lim
( x, y) (0, 0) x  y3
3 ( x, y ) (0,0)
punctul (0, 0).

3. Folosind definiţia, să se calculeze derivatele parţiale de ordinul întâi în punctul (3, 2) ale funcţiei
f : 0,   R  R, f ( x, y )  x y

Rezolvare:
f ( x, 2)  f (3, 2) x 2  32
f 'x (3, 2)  lim  lim  lim ( x  3)  6
x 3 x3 x 3 x 3
 x 3
' f (3, y )  f (3, 2) y
3 3 2
32 (3y 2  1) 3 y 2  1
f y
(3, 2)  lim
y 2 y 2
 lim
y 2 y  2
 lim
y 2 y 2
 9 lim
y2 y  2
 9 ln 3

4. Să se calculeze derivatele parţiale de ordinul întâi şi doi ale funcţiei

f : R2  R,    
f ( x, y )  kx y ; k , ,  R.

Rezolvare:
f x' (x , y )  kx  1y  ; f y' ( x, y )  kx  y  1

 '
f x''2 ( x, y)  f x' ( x, y) x  k (  1) x  2 y 
''
fxy  '

( x, y)  fx' ( x, y) y  k x 1 y 1  f 'yx
'
( x, y)


fy'' 2 ( x, y)  f y' ( x, y)  y
'
 kx  (  1) y 
Observaţie. Pentru k  0,   0,   0 , funcţia f : R 2  R, f ( x, y )  kx y 
se numeşte funcţia de producţie Cobb-Douglas.

0 0
 Funcţii de mai multe variabile 95

Să se calculeze derivatele parţiale de ordinul întâi ale funcţiei

5.
 xy
, (x ,y )  ( 0,0) ,
2  2
:
f R  R f x y  x y2
, ( , ) 
 0 , ( x, y)  ( 0,0)


Rezolvare:
2 2 2x
y x  y  xy
2 2 3
 Pentru ( x, y)  (0,0) avem: ' 2 x  y y
f x(x , y )  
2 2
x 2  y 2 
3
x y 2

Analog, obţinem ' x3

f y ( x, y) 
x 2  y 2 
3
2

 Pentru a determina derivatele parţiale în punctul (0, 0) vom folosi definiţia:

' f (x, 0)  f (0,0) 00
f x(0,0)  lim  lim  lim 0  0
x 0 x 0 x0 x x0

' f (0, y)  f (0,0) 0 0

f y (0,0)  lim  lim  lim 0 0 . Rezultă:
y 0 y 0 y 0 y y 0
 y3  x3
 , (x , y )  ( 0,0) ;  , (x , y )  (0,0)
'
  '
 
3 3
f x ( x, y)   x 2  y 2 2
f y (x , y )   x2  y2 2

 
 0 , (x , y )  ( 0,0)  0 , ( x, y )  (0,0)

6. Folosind definiţia, să se arate că funcţia f : R2→ R , f (x, y) = 4x2 – 3 y este diferenţiabilă în punctul (1, -2).
Rezolvare:
Funcţia f este diferenţiabilă în punctul (1, -2) dacă există ,   R şi o funcţie ω : R2→ R, continuă şi nulă în (1, -2),
astfel încât: f ( x, y)  f (1, 2)   ( x 1)   ( y  2)  ( x, y)   ( x, y) , unde
 ( x, y)  ( x 1) 2  ( y  2) 2 . Conform propoziţiei 1 din breviarul teoretic, avem că dacă f este
diferenţiabilă în punctul (1, -2), atunci   f 'x(1, 2)  8 şi   f y' (1, 2)  3 . Astfel, relaţia din definiţie devine:
4 x 2  3 y  10  8( x  1)  3( y  2)   (x , y )  (x  1) 2  (y  2) 2
Pentru (x,y) ≠ (1,-2) rezultă 4 x 2  8x  4 4( x 1) 2 , iar pentru (x,y) = (1,-2) vom
 (x ,y )  
(x  1)2  (y  2)2 ( x  1) 2  ( y  2) 2
considera ω(x, y)= 0 (pentru ca funcţia ω să se anuleze în punctul (1,-2)). Avem:
4( x 1) 2 4( x  1) 2
lim ( x, y)  lim  lim  0  (1, 2) , prin urmare
(x , y ) (1, 2 ) ( x, y ) (1, 2 ) (x ,y 
) (1
(x 1) 2  (y  2) 2 , 2)
( x 1) 2
funcţia ω este continuă în punctul (1, -2).
În concluzie, există λ = 8, μ = -3 şi funcţia ω : R2→ R ,
 4(x  1) 2

 , ( x, y)  (1, 2) , continuă şi nulă în (1, -2), astfel încât
 (x , y )   (x  1) 2  ( y  2) 2


 0, ( x, y)  (1, 2)
f ( x, y)  f (1, 2)  ( x 1)  ( y 2)  ( x, y)  ( x, y), ( x, y) R
2

Conform definiţiei 4, rezultă că f este diferenţiabilă în punctul (1,-2).

0 0
96 Matematici aplicate în economie

7. Să se studieze diferenţiabilitatea următoarelor funcţii în punctele indicate:

a) f : R2  R, f ( x, y)  3( x 1) 2  5 y 4 în punctul (1, 0);
 1
1  xy sin x, ( x, y)  (0,2) în (0, 2);
b)
f : R  R, f ( x, y )  
2


 0, ( x, y )  (0,2)
c) f : R 2  R , f (x , y )  e x sin y în punctul (-3, 4).

Rezolvare:
a) Dacă f diferenţiabilă în punctul (1, 0), atunci rezultă, în baza propoziţiei 1, că există f ' x(1,0) şi f ' y (1,0)
2
Calculăm lim f (x ,0)  f (1,0)  lim 3( x  1) 3 x 1 ;
 lim
x1 x 1 x1 x 1 x 1 x  1
cum limitele laterale sunt diferite, rezultă că nu există f ' (1,0) , ceea ce contrazice propoziţia 1.
x
Prin urmare f nu este diferenţiabilă în punctul (1, 0).

b) Dacă f diferenţiabilă în punctul (0, 2), atunci, în baza propoziţiei 2 rezultă că f continuă în punctul (0, 2).
1 xy
lim
Avem: lim f ( x, y )  lim (1  xy ) sin x  e (x ,y ) ( 0, 2 ) sin x  e 2  0  f ( 0,2) ,
(x ,y ) ( 0, 2) (x ,y ) ( 0 , 2 )
deci f nu este continuă în (0, 2), contradicţie. Prin urmare f nu este diferenţiabilă în punctul (0, 2).

c) În baza propoziţiei 3, pentru ca f să fie diferenţiabilă în (-3, 4) este suficient ca f să admită derivate parţiale într-o
vecinătate a punctului (-3, 4), continue în (-3, 4).
Avem: f ' (x , y )  e x sin y  sin y şi ( x, y)  e xsin y x cos y,  x, y  R2 .
'

x y
f
2
Aceste funcţii există şi sunt continue pe R , deci există pe o vecinătate a punctului (-3, 4) şi sunt continue în (-3, 4).
Rezultă că funcţia f este diferenţiabilă în punctul (-3, 4).

8. Să se scrie diferenţialele de ordinul întâi şi doi în punctul (1, 2) ale funcţiei

 
f : D  R, f ( x, y)  ln 1  xy  y 2 , unde D  ( x, y)  R / 1  xy  y  0 .
2 2
 
Rezolvare:
y '  x  2y ' '
f x'( x, y)  2
; f y (x , y )  2
; f x (1,2)   23 ; f y (1, 2)  1 .
1 xy  y 1 xy  y
df  x ,y ;1,2  f x' (1,2)(x  1) f y' (1,2)(y  2)   23x  1  y  2 sau df x, y;1, 2    2 dx  dy
3


fx''2 ( x, y )  f x' ( x, y ) x   '  y2 ;
 
f y' '2 ( x , y )  f y' (x , y ) 
'  x2  2y2  2xy  2 ;
1  xy  y 2 2 y
1 xy  y 2 2
f 'xy
'

( x, y)  f x' ( x, y) y  
' y2 1
(1 xy  y 2 )2
;
f
''

x2
4
(1,2)   ;
9
f
'' 1
(1,2)   ;
y2 3
f
''
(1,2) 
xy
1.
3

d 2 f x, y; 1,2   f 'x' 2 (1,2)( x 1) 2  2 f 'xy

'
(1,2)(x 1)( y  2)  f 'y' 2 (1,2)(y  2) 2 
4 2 1
 d 2 f  x, y;1, 2   ( x  1) 2  (x  1)(y  2)  (y  2) 2 sau
9 3 3
4 2 2 1 2
d f  x, y;1, 2    dx  dxdy  dy
2
9 3 3

0 0