Termenul „dreptate” desemnează deopotrivă, un ideal universal şi o virtute personală.
Persoana care posedă această virtute personală este „un om drept”.
De regulă, analizăm termenul „dreptate” prin opoziţie cu cel de „nedreptate”. Pe parcursul anilor de învățământ și de activitate profesională, am studiat şi am comparat mai multe tipuri de comunităţi umane. De fiecare dată, pentru a stabili dacă o societate este „dreaptă” sau „nedreaptă”, trebuie ca analiza noastră să se bazeze pe o serie de elemente sau „criterii”, în funcţie de care putem vorbi de mai multe tipuri sau categorii de dreptate. Principalele categorii de dreptate sunt: Dreptate distributivă Dreptate procedurală Dreptate corectivă sau reparatorie. Dreptatea distributivă reprezintă corectitudinea: accesului la resurse, poziţii în societate distribuirii unor avantaje, obligaţii între persoane, grupuri în societate. Avantajele includ ceea ce poate fi distribuit persoanelor, grupurilor şi este considerat util, de dorit, de exemplu: bunuri recompense. Obligaţiile ceea ce poate fi distribuit persoanelor, grupurilor. Sunt considerate de nedorit de exemplu: pedepsele plata taxelor. Distribuirea corectă a avantajelor şi a obligaţiilor presupune identificarea criteriilor care pot fi luate în considerare pentru realizarea dreptăţii. Acestea sunt: competenţele meritele nevoile persoanelor respective Ele pot asemăna sau deosebi persoanele cărora le sunt distribuite. Astfel, într-o situaţie particulară, persoanele care se aseamănă din punctul de vedere al criteriilor menţionate trebuie tratate la fel, iar cele care se deosebesc, în mod diferit. Dreptatea procedurală presupune respectarea legilor şi înfăptuirea justiţiei. Ca respectare a legilor dreptatea presupune: ¨ respectarea drepturilor legale ale unor persoane: libertatea personală, proprietatea, demnitatea umană ¨ să i se dea fiecăruia ceea ce i se cuvine. În situaţia unei pedepse, trebuie: să fie pedepsite persoanele dovedite ca vinovate să fie stabilite pedepse potrivit gravităţii faptelor comise.
Dreptatea corectivă sau reparatorie se referă la: ¨ repararea nedreptăţii ¨ corectitudinea răspunsului la nedreptăţi, prejudicii. Necesitatea dreptăţii corective este legată de faptul că unele persoane, trăind în societate, comit nedreptăţi sau, prin comportamentul lor, aduc prejudicii altor persoane. Scopurile dreptăţii corective sunt: corectarea nedreptăţii, furnizând un remediu sau impunând o pedeapsă pentru a restabili dreptatea preîntâmpinarea altor nedreptăţi, răspunzând la nedreptăţi într-un fel care apără persoana de a greşi din nou descurajarea persoanelor de la comiterea altor nedreptăţi din teama pentru consecinţe. Principale tipuri de dreptate sunt: dreptatea distributivă, dreptatea procedurală şi dreptatea corectivă sau reparatorie. Dreptatea ca acces la resursele şi la poziţiile în societate se numeşte dreptate distributivă. Dreptatea ca respectare a legilor şi înfăptuire a justiţiei se numeşte dreptate procedurală. Dreptatea ca reparare a nedreptăţii se numeşte dreptate corectivă sau reparatorie.