CATEGORII RELEVANTE ÎN SFERA ETICII

-DREPTATEA, LIBERTATEA, RESPONSABILITATEA-

Coordonator:

Conf. univ. dr. Cristina Cîrtiță-Buzoianu 

Studente:

Bria Mariana

Bulubașa Iulia-Elena

Codreanu (Săvescu) Cătălina-Camelia

Pîrjol Bianca-Geanina

PIPP II

An universitar 2020-2021
 CUPRINS

1. Libertatea
1.1. Conceptul de libertate
1.2. Libertăți publice
1.3. Libertatea din perspectivă socio-profesională
1.4. Libertate și responsabilitate
2. Dreptatea
2.1. Conceptul de dreptate
2.2. Teorii ale dreptății
2.3. Concluzii
3. Responsabilitatea
3.1. Conceptul de responsabilitate
3.2. Responsabilitate socială și etică

4. Studiu de caz
4.1. Prezentarea cazului.
4.2. Ipoteze
4.3. Plan de intervenție
4.4. Dezbatere
5. Concluzii
6. Bibliografie

1
 1.Libertatea

1.1. Conceptul de libertate

John Stuart Mill

,,...singura libertate care îşi merită cu adevărat numele este aceea să ne urmăm propriul nostru bine, în
propriul nostru chip, atâta vreme cât nu-i privăm pe alţii de al lor, sau cât nu le împiedicăm efortul de a
şi-l dobândi.”(J. St, Mill, Despre libertate, cap. I)

Benjamin Constant

- Într-o viziune diferită, libertatea este rodul civilizaţiei.

- Instituţiile care asigură libertatea sunt create de oameni şi, pe măsură ce și-au văzut avantajele oferite
de acestea, au fost perfecţionate.

- Libertatea este întemeiată pe principiile legalităţii şi ale demnităţii morale.

Immanuel Kant

,,Libertatea este un compromis între posibilitatea de a-ţi exercita propriile alegeri şi respectul faţă de
ceilalţi.” (Kant, Immanuel - Critica raţiunii pure) .

Dicționarul Explicatic al Limbii Române

-Libertatea este posibilitatea individului de a acţiona după propria voinţă.

-Lipsă a oricărei constrângeri în realizarea dorințelor proprii, în desfășurarea unei acțiuni, a unei
activități etc.

Friederich A. Hazek

-Libertatea presupune ca individul să aibă o sferă privată asigurată, iar în mediul său să existe un
ansamblu de circumstanţe asupra cărora alţii să nu poată interveni. (Constituţia libertăţii)

-Libertatea, susţine Hazek, se referă la relaţia oamenlior cu alţi oameni, iar încălcarea ei are în vedere
coerciţia pe care unii o pot exercita asupra altora.

-Apare conceptul de libertate individuală, fiind dreptul de a acţiona fără nicio constrângere impusă din
exterior, cu condiţia să nu afecteze drepturile şi libertăţile legitime ale celorlaţi indivizi.

Karl Jaspers

-Consideră că nu există un singur răspuns unic la întrebarea: Ce este libertatea?

-Libertatea poate fi doar conştientizată prin gândire, ca o construcţie conceptuală, şi supusă analizei, ea
nu poate fi un obiect care ar putea permite cercetarea.

2
 1.2. Libertăţi publice
“mijloace de a obţine libertatea”

Libertăţile individului:

-Egalitatea în drepturi;

-Dreptul de proprietate;

Libertăţi ale grupurilor:

-Dreptul de asociere, întrunire şi manifestare;

Libertăţi de gândire şi de exprimare:

-Libertatea de opinie, a mass-media, religioasă;

Libertăţi reale:

-Dreptul la muncă;

-Dreptul la asigurări sociale şi de sănătate;

-Dreptul la educaţie;

Libertăţi legate de progresul tehnic:

-Accesul la informaţii;

-Transparenţa administraţiei;

-Libertăţi legate de etica profesională.

1.3. Libertatea din perspectivă socio-profesională

Libertatea funcţionează prin necesitatea selectării raţionale a regulilor pentru lucrul bine făcut
într-o societate, organizaţie sau instituţie.

Indivizii se raportează la un set minim de norme de comportament acceptate sub semnul

“toleranţei”, “respectului”, “încrederii” şi a “sprijinului reciproc”.

Scop: maximizarea utilităţii muncii în beneficiul celor mai mulţi cu care interacţionează.

3
 1.4. Libertate şi responsabilitate

Libertatea şi responsabilitatea sunt două trăsături inseparabile ale personalităţii individului.

Liberatea nu înseamnă doar că individul are atât oportunitatea, cât şi povara opţiunii; ea mai
înseamnă şi că el va trebui să suporte consecinţele acţiunilor sale, că va fi lăudat sau blamat
pentru ele.

În consecinţă omul este liber să acţioneze conform dorinţelor sale, însă trebuie să fie
responsabil şi să-şi asume consecinţele acţiunilor sale, bune sau rele.

2. Dreptatea

2.1. Conceptul de dreptate

Dreptatea cere ca fiecare individ să se bucure, în măsura posibilului, de șanse egale în

dezvoltarea talentelor și capacităților sale, însă precondițiile pentru egalitate de șanse includ abordarea
unui acces egal la îngrijire medicală și educație.

DREPTATEA EGALITATEA ȘANSELOR

Dreptatea contribuie la rândul ei la starea-de-bine a individului și a societății, ea semnificând
legalitate (respect al legii, reglare a raporturilor prin lege) și ceea ce corespunde egalității (expresie a
cerinței realizării aceleiași situații între indivizi cu privire la drepturile și îndatoririle pe care le au).

Dreptatea desemnează promovarea raporturilor umane, individuale ori colective,

instituționale sau organizaționale, de grup sau comunitare etc., după criteriile condiționării
drepturilor cu datoriile, cu meritele, cu ceea ce se cuvine, cu cerințele adevărului, ale corectitudinii,
onestității, egalității etc.

Este importantă păstrarea înțelesului dreptății corelat virtuții, singurul care ne poate da o
imagine adecvată a acestui concept, având experiența diluării sensului său profund; mai cu seamă,
datorită exagerărilor ce se fac în direcția prezentării ,,drepturilor omului” ca principii morale, dar și
juridice; lucru ce riscă a deschide calea unui ,,nou dogmatism”. Dincolo de așa zisa ,,etică a drepturilor
omului”, a cărei ,,utilitate și oportunitate” intră sub semnul întrebării, avem a constata jocul de interese
economice și politice, al practicilor dictoriale și, inevitabil, al atitudinii de supunere (nu neapărat din
convingere), noțiunea de ,,drept” fiind suprapusă unei exigențe coercitive de realizare a unui ,,bine
minimal”, la nivelul existenței fenomenale, concrete. Ori, dreptatea, în sens etic, presupune realizarea
binelui integral, prin considerarea acestuia, prioritar, în planul lăuntric al omuluui, în sufletul său, ca
imperativ al desăvârșirii, prin liber consimțământ pentru lege, necesitate, pentru trebuie-le generic;
fără de care, nu poate funcționa, în plan exterior.

4
 2.2. Teorii ale dreptății

a) Teoria dreptății distributive ca imparțialitate

-a fost elaborată de John Rawls;

-aceasta afirmă dreptul egal la libertate, datoria comportării echitabile, fidelitatea și recunoștința,
empatia, grija pentru ceilalți;

-este o sursă de inspirație pentru orice cod profesional în vederea stabilirii principiilor care guvernează
și în stabilirea regulilor fiecărui domeniu în parte.

b) Teoria dreptății ca îndreptățire

-a fost promovată de Robert Nozick;

-tratează indivizii ca ființe inviolabile ce nu pot fi folosite de către alții ca mijloace, cu respect pentru
drepturile personale;

-în esență, dreptatea presupune două datorii fundamentale: de a recunoaște și de a face dreptate cuiva,
ipostaze care structurează și sistemul relațiilor publice.

2.3. Concluzii

Prin excelență, dreptatea este o ,,DATORIE” pentru a satisface drepturile nu doar personale, ci
și ale semenilor, pentru a le respecta și în cazul încălcării acestora, pentru cuvenita corectare,
dezvoltându-se astfel sentimentul solidarității și al cooperării.

Pentru profesioniștii domeniului relațiilor publice, se impun ca elemente de bază respectul

vieții private (autonomia beneficiarului, secretul profesional etc.) și egalitatea în fața legii.

Îndeplinirea datoriei de a fi drept reprezintă sensul legitim superior al vieții omului.

5
 3. Responsabilitatea- obligația de a suporta și accepta consecințele

3.1. Conceptul de responsabilitate

Responsabilitatea reprezintă:

 Obligația de a efectua un lucru, de a răspunde, de a da socoteală de ceva, de a accepta și

suporta consecințele;

 Răspundere;

 Funcție, sarcină de răspundere.

Responsabilitatea este o valoare care este în conștiința persoanei, ceea ce îi permite să relaționeze,
să gestioneze , să ghideze, să evalueze consecințele acțiunilor sale. Reprezintă o atitudine conștientă,
simț de răspundere față de obligațiile sociale, o atitudine responsabilă de obligațiile proprii.
Ești responsabil nu numai pentru ceea ce faci, ci și pentru ceea ce ești. Succesul, voința,
devotamentul, energia, prieteniile, afacerile, totul intră în responsabilitatea ta. Indiferent cum ai fi, este
responsabilitatea ta.

Reține trei lucruri simple:

 ești responsabil pentru ceea ce ai fost ;

 ești responsabil pentru ceea ce ești;

 ești responsabil pentru ceea ce vei fi.

Să medităm asupra următoarelor :

Libertatea nu înseamnă lene şi nepăsare. Libertatea este responsabilitate. Dacă tu nu-ţi asumi
responsabilitatea, o face altcineva pentru tine. Aşa devii sclav. (OSHO)
Libertatea deplină presupune răspundere nelimitată. (David Boia)
Responsabilitatea este pretul maretiei. (Winston Churchill)
Toată lumea poate participa la transformarea lumii într-un loc mai bun. Trebuie să facem primul
pas, inainte să fie prea tarziu- acest lucru implică responsabilitate. (Peter Singer)

3.2. Responsabilitate socială și etică

Responsabilitatea socială este o teorie etică în care indivizii sunt responsabili pentru
îndeplinirea datoriei lor civice, iar acțiunile unui individ trebuie să beneficieze întreaga societate. În
acest fel, trebuie să existe un echilibru între creșterea economică și bunăstarea societății și a mediului.
Dacă acest echilibru este menținut, atunci responsabilitatea socială este îndeplinită.

6
 Ce înseamnă să fii responsabil social și etic?

Teoria responsabilității sociale este construită pe un sistem de etică, în care deciziile și acțiunile
trebuie validate etic înainte de a continua. Dacă acțiunea sau decizia cauzează prejudicii societății sau
mediului, atunci ar fi considerată a fi iresponsabilă din punct de vedere social.

Valorile morale care sunt inerente societății creează o distincție între bine și rău. În acest fel,
echitatea socială este considerată (de cei mai mulți) a fi „dreaptă”, dar cel mai frecvent această
„corectitudine” este absentă. Fiecare individ are responsabilitatea de a acționa într-un mod benefic
pentru societate și nu numai pentru individ.

7
 4. Studiu de caz

4.1. Prezentarea cazului

Date despre familie şi copil

Elevul analizat, S.D. aparţine unei familii modeste şi are doi fraţi mai mici. În această familie
predomină apropierea de copii, însă starea lor materială este una modestă.
Părinţii au o relaţie apropiată, relaţiile de comunicare sunt normale, tatăl munceşte pentru a
întreţine familia, iar mama are grija de gospodărie şi de copii, locuind în mediul rural.
Părinţii au o situaţie materială modestă, dar interesul lor pentru educaţia copilului şi de
activitatea lui școlară este crescut.
Elevul S.D. este pasionat de fotbal, situaţia şcolară fiind una slabă cu note mici la matematică.

Date despre cadrul didactic

Profesorul X predă matematică în Liceul Z, din oraşul A de 11 ani, având experienţă în lucrul
cu elevii.

Profesorul X va refuza să-l pregătească pe elevul S.D., pe motiv că are prea multe lacune şi că
nu mai poate recupera ceea ce nu a reuşit să înveţe în anii din urmă.

Prezentarea cazului

În cei trei ani de liceu elevul S.D. a avut rezultate slabe la matematică şi nu a reuşit să facă
pregătire, din cauza situaţiei financiare a părinţilor, dar pentru că elevul a intrat in clasa a XII a A și se
apropia examenul de Bacalaureat, acesta a reuşit să strângă o parte din banii necesari pentru pregătirea
la matematică, lucrând în vacanţa de vară.

Profesorul X va refuza să-l pregătescă pe elevul S.D. pe motiv că nu mai are suficient timp la
dispoziţie pentru a-i preda din nou tot ce nu a ințeles, știind de lipsurile acestuia din clasă. De fapt,
profesorul a refuzat pentru că elevul nu avea banii necesari pentru tot anul de pregătire, ci doar pentru
jumătate de an.

Elevul S.D. avea rezultate minunate la sport fiind în echipa de fotbal al liceului. Dacă va
promova examenul de Bacalaureat, elevul va putea merge la o echipă de fotbal din Bucureşti care îi va
asigura o bursă de studiu, cazare şi masă pentru performanţele sale.

Părinţii vor cere sfatul dirigintei şi aceasta îl va ajuta pe elev să găsească un alt profesor la care
să facă pregătire, iar notele lui se vor îmbunătăți.

Vor apărea probleme cu profesorul X, care va afla ca elevul SD face pregătire cu alt profesor de
matematică şi va începe să îl asculte mai des la lecțiile nou predate şi îi va pune note mici.
8
 Diriginta va purta o discuţie cu profesorul X, iar acesta va înţelege situaţia elevului şi nu îl va
mai pedepsi pe nedrept. În final, ambiția elevului va da roade şi va reuşi să promoveze examenul de
bacalaureat la matematică.

4.2. Ipoteze

Elevul SD - copil provenit din mediul rural, cu o stare materială modestă, dar cu o ambiţie
nemăsurată.
Părinţii – sunt interesați de situația școlară a elevului; discuția cu diriginta va fi productivă și
vor reuși să găsească un profesor potrivit pentru copilul lor.
Profesorul X - dezinteresul pentru situaţia elevilor din clasă a dus la comportamentul negativ
al profesorului.

4.3. Plan de intervenție

Obiective pe termen scurt:

Descoperirea cauzelor care au condus la comportamentul nedorit al profesorului X;

Analiza relaţiilor copilului cu părinţii, profesorul X, diriginta.

Obiective pe termen lung:

Comunicarea permanentă cu părinţii;

Încurajarea cadrelor didactice să sprijine şi să comunice cu părinţii şi copii, indiferent de stare

materială, mediul din care provin, etc.;

Cooperare între cadrele didactice.

4.4. Dezbatere

1. Credeţi că este drept modul în care procedează profesorul X?

În mod clar, profesorul procedează incorect deoarece nu își asumă responsabilitatea pentru
elevii săi și nu respectă dreptul elevului de a alege ce activități extrașcolare să abordeze în timpul liber.
Mai mult decât atât, acesta nu îl tratează pe elevul S.D. în mod egal față de ceilalți elevi.

2. Consideraţi că îi sunt respectate drepturile elevului?

Elevului nu îi sunt respectate drepturile, și anume egalitatea de șanse. Acesta avea tot dreptul
de a alege ce să facă cu timpul său liber, iar profesorul X în loc să aprecieze dorința sinceră a elevului
și faptul că îi pasă să de rezultatele examenului, profesorul X mai degrabă îi pune piedici și nu
realizează că, făcând așa, îi încalcă dreptul. Din moment ce elevul a părăsit incinta școlii, are tot
9
dreptul de a face ceea ce dorește, iar dacă dorința lui a fost tot în favoarea școlii și a sa, ar trebui să fie
un lucru de apreciat și tot odată de încurajat, nicidecum de descurajat.

3. Se încalcă libertatea elevului?

În urma refuzului de către profesorul din clasă, elevul avea toată libertatea de a solicita ajutorul
oricărui alt profesor pentru a-l pregăti la meditații cu scopul de a da examenul.
Libertatea este într-o relație de interdependență cu dreptatea. În momentul în care profesorul X află că
elevul face pregătire cu alt profesor de matematică, dinadins îl ascultă mai des și îi pune note mici.
Astfel dreptul la egalitatea de șanse în ceea ce îl privește pe elevul S.D. este total încălcat. Libertatea
elevului este, de asemenea, încălcată.

4. Este responsabil elevul? Dar profesorul?

Consider că elevul a afișat o atitudine responsabilă față de datoria sa în calitate de elev, însă
profesorul de data aceasta nu a reușit să facă acest lucru. Dimpotrivă, totalitatea acțiunilor sale
demonstrează comportamentul său iresponsabil.

5. Cum ar fi trebuit să acționeze profesorul în mod etic?

În mod normal profesorul ar fi trebuit să aprecieze dorința de a nu rămâne în urmă a elevului și

ar fi trebuit să îl ajute ca să nu existe lacune. Dar din momentul în care elevul luase deja meditații de la
altcineva, profesorul X în mod etic ar fi trebuit să acționeze total diferit. Ar fi indicat să aibă o
atitudine pozitivă, înțelegătoare și să aprecieze ambiția elevului. Prin faptul că profesorul X îl asculta
intenționat mai des, dădea dovadă de realizarea unor acțiuni care nu au nici o legatură cu perspectiva
etică. Acesta ar fi putut să manifeste o apreciere și o dorință de a-i veni în ajutor elevului S.D.

10
 5. CONCLUZII

În primul rând, acest studiu de caz a fost realizat pentru a susține dreptatea și responsabilitatea, nu
doar în contextul didactic, ci și la nivel general. În calitate de viitoare cadre didactice, am alcătuit acest
studiu de caz pentru a demonstra că aceste trei valori etice sunt vitale pentru o desfășurare sănătoasă
atât a actului de învățământ, în cazul nostru, cât și a oricărui tip de activitate socială.

Prin acest studiu de caz trebuie să înțelegem că echitatea socială ar trebui să fie considerată
dreaptă, dar din păcate această corectitudine este absentă. Cu siguranță, fiecare individ are libertatea
deciziilor și acțiunilor personale, dar să nu uităm esențialul: libertatea vine la pachet cu
responsabilitatea. Noi avem responsabilitatea de a acționa într-un mod benefic pentru societate, nu
doar pentru noi înșine.

11
 6. BIBLIOGRAFIE

1. Cîrtiţă-Buzoianu, Cristina - Etică şi deontologie profesională, Edit. Alma Mater, Bacău, 2011;
2. Constant, Benjamin - Despre libertate la antici şi moderni, Edit. Institutul European, Iaşi, 1997;
3. Hayek, Friedrich A. - Constituţia libertăţii, Edit. Institutul European, Iaşi, 1998;
4. Jaspers, Karl - Texte filosofice, Edit. Politică, Bucureşti, 1986;
5. Kant, Immanuel - Critica raţiunii pure, Edit. IRI, Bucureşti, 1994;
6. Mill, J. Stuart -Despre libertate, Edit. Humanitas, Bucureşti, 2017;
7. www.dex.ro

12