ETICĂ ȘI INTEGRITATE

ACADEMICĂ

1
1. ASPECTE GENERALE ALE ETICII ȘI
INTEGRITĂȚII ACADEMICE

1.1. Terminologie și definiții

Termenul etică provine din cuvântul grec “ethos”
care se traduce prin “felul sau maniera de a fi”.

Domeniul eticii, denumit şi filosofia moralei,

presupune sistematizarea, recomandarea conceptelor
de comportare corectă cât şi apărarea acestora.

Scopul acestui domeniu este de a descoperi şi a

introduce principiile prin care caracterul şi acţiunea
umană să poată fi judecate. 2
 Dicţionarul Webster
Etica:
a) disciplina care ne pune faţă în faţă cu ceea ce
este bun şi rău, cu datoria şi obligaţia morală;
b) un sistem sau un set de principii şi valori
morale;
c) ramura filozofiei care se ocupă cu valorile
referitoare la conduita umană, cu privire la
dreptatea sau nedreptatea faptelor şi calitatea
bună sau rea a temelor şi ţintelor;
d) principiile care guvernează comportarea unui
individ sau a unui grup, de exemplu etica
medicală.
3
 “Etica este ştiinţa care se ocupă cu
studiul principiilor morale, cu legile lor
de dezvoltare istorică, cu conţinutul
lor de clasă şi cu rolul lor in viaţa
socială”

Dictionarul “Totalitatea normelor de conduită

Explicativ morală corespunzatoare ideologiei
al limbii unei anumite clase sau societăţi”
române “Morala”

“etică” provine din limba

franceză“etique” sau din latinescul
“ethicus”. 4
 Caracter social, (activităţile
Normă morală oamenilor, societăţii sau
grupurilor sociale sau politice)
Democrație
Evoluţie istorică a
conţinutului său normativ
Educaţie şi (necesitatea societăţii
umane de a stabili
judecată sau ETICA structuri de urmărire,
justiţie.
comparare şi etichetare a
activităţilor oamenilor)

Structuri care acţionează pentru sistematizarea şi

legiferarea normelor şi principiilor etice care să
determine un comportament uman adecvat.
5
 Carta Drepturilor Fundamentale ale Omului -
Organizaţia Naţiunilor Unite.
Principiile etice promovate - respectarea şi sprijinirea
oricărui act pentru:
-democraţie şi stat de drept;
-viaţa omului;
-demnitatea şi integritatea persoanei;
-interzicerea tratamentelor inumane sau degradante;
-egalitatea şi absenţa discriminărilor;
-libertatea de expresie şi de informare;
-libertatea artistică şi de cercetare;
-proprietatea şi proprietatea intelectuală;
-protecţia consumatorului;
-ingrijirea sănătaţii;
-drepturile copilului, ale persoanelor vârstnice şi ale persoanelor
handicapate;
-viaţa personală şi protecţia datelor personale;
-mediul înconjurător. 6
 Cuvântul integritate, din punct de vedere
etimologic, provine din limba latină în care este întâlnit
sub forma „integritas”, cu semnificaţia de „întreg,
complet”.

Dicţionarul explicativ al limbii române:

 Integritatea reprezintă însuşirea de a fi integru;
cinste, probitate; incoruptibilitate.
 Integritatea defineşte caracterul integru al unui
individ, sentimentul demnităţii, dreptăţii şi
conştiinciozităţii, care serveşte drept călăuză în
conduita omului, onestitatea, cinstea şi probitatea.
 Integritatea exprimă calitatea de a fi sau de a rămâne
intact, întreg, de a-şi păstra nealterate calităţile.
7
 1.2. Integritatea personală
Perspectiva individuală - integritatea este
o chestiune de opţiune personală; ea ţine de
asumarea unui set de valori, de norme etice
de conduită profesională şi personală, de
asigurarea unui anumit grad al respectului de
sine.
Perspectiva exterioară - integritatea
individului este evaluată şi cuantificată:
• fie prin prisma elementelor ce
configurează conştiinţa colectivă;
• fie prin prisma conformării cu regulile
obligatorii din acest domeniu. 8
 Integritate
Succes de
lungă durată
a procesului
de leadership
Etică

Integritatea personală:
 reprezintă sursa şi fundaţia integrităţii şi eticii organizaţiei
căreia îi aparţine individul;
 presupune ca individul să fie autentic cu propria sa persoană
dar şi cu alte persoane, precum şi să facă ceea ce zice că face;
 presupune a realiza congruenţa între sentimentele şi
acţiunile proprii. 9
 A-ţi ţine promisiunile
şi întelegerile.

Autentic cu alte
Dezvoltarea unei
persoane culturi a Acceptarea
înseamnă să integrităţii în responsabilităţii
chiar şi în
existe o
conexiune cadrul situaţia în

între ceea ce organizaţiei pe care, în final,

nu se ajunge la
spui şi ceea ce care o conduce rezultatul
faci scontat
un leader

A fi autentic cu propria
persoană

10
 Un om integru:
 este un om care ţine la principiile sale;
 acţionează fără părtinire atunci când evaluează cazuri în
care este implicat;
 îşi îndeplineşte cu devoţiune sarcinile, dovedind probitate;
 acorda şi celorlalţi prezumţia de integritate.

Integritatea Conduita etică a

personală individului

totalitatea normelor de
Etica conduită morală morala

demnităţii, solidarităţii, Încălcarea normelor

Principiile responsabilităţii,
nu este sancţionată
dreptăţii, de lege, ci de
moralei libertăţii, carităţii. opinia publică
11
 1.3. Integritatea publică
Cultură organizaţională - sistem de valori,
comportamente, principii şi norme care exprimă fără
echivoc sănătatea fiecărei organizaţii, în corelaţie
directă cu nivelul de integritate al acesteia.

Trăsături ale sistemului:

 aparţin indivizilor din organizatie;
 constituie baza culturii organizaţionale;
 sunt o sinteză a celor individuale;
 sunt reflectate în simboluri, atitudini,
comportamente şi diferite structuri;
 influenţează semnificativ evoluţia şi performanţele
organizaţiei. 12
 Din perspectiva integrităţii, reprezentanţii oricărei entităţi
publice au obligaţia să acorde un tratament imparţial şi echitabil
tuturor persoanelor care se adresează acesteia.

Una din componentele integrităţii publice o reprezintă

transparenţa în desfăşurarea activităţii instituţiilor publice, prin
care înţelegem setul de instrumente prin care administraţia
(instituţiile şi autorităţile administraţiei publice locale sau
centrale) dă socoteală cetăţenilor/contribuabililor cu privire la
activitatea desfăşurată în serviciul acestora.

Conceptul de transparenţă a procesului decizional

derulat în instituţii se referă la
 asigurarea accesului cetăţenilor la documentele aflate în
gestiunea instituţiilor statului ;
 consultarea cetăţenilor cu privire la adoptarea unor
reglementări.
13
 În concret, transparenta se înfăptuiește prin:
 informarea din oficiu a persoanelor asupra problemelor de
interes public care urmează să fie dezbătute de autorităţile
administraţiei publice centrale şi locale, precum şi asupra
proiectelor de acte normative;
 consultarea cetăţenilor şi a asociaţiilor legal constituite, la
iniţiativa autorităţilor publice, în procesul de elaborare a
proiectelor de acte normative;
 participarea activă a cetăţenilor la luarea deciziilor
administrative şi în procesul de elaborare a proiectelor de acte
normative.
Participarea la
procesul decizional

Dreptul la
Comunicare Contestarea
Transparență libera
eficientă deciziilor
informare

Controlul activității
autorităților
publice 14
1.4. Principii privind integritatea publică
1. legalitatea: autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia de a
respecta drepturile şi libertăţile cetăţenilor, normele procedurale,
libera concurenta şi tratamentul egal acordat beneficiarilor
serviciilor publice;
2. supremaţia interesului public: ordinea de drept, imparţialitatea
şi eficienta autorităţilor şi instituţiilor publice sunt ocrotite şi
promovate de lege;
3. buna administrare: autorităţile şi instituţiile publice sunt datoare
să-şi desfăşoare activitatea în realizarea interesului general, cu un
grad ridicat de profesionalism, în condiţii de eficienţă, eficacitate şi
economicitate a folosirii resurselor;
4. buna conduită: este încurajat şi stimulat personalul cu o bună
conduită dovedită în exercitarea atribuţiilor de serviciu şi care
promovează o imagine favorabilă instituţiei;
5. buna credinţă: este încurajat şi stimulat personalul care îşi exercită
atribuţiile cu bună credinţă;
6. responsabilitatea: este încurajat şi stimulat personalul care se
implică activ în realizarea competenţelor legale. 15
 1.5. Deontologia profesională
Deontologia (fr., deontologie) reprezintă doctrina
privitoare la normele de conduită şi la obligaţiile etice ale unei
profesiuni (conform DEX, ed. 1998).
Etimologic "deontologie" provine din cuvintele greceşti
deontos care înseamnă "ceea ce se cuvine" şi logos care
înseamnă "ştiinţă".
Deontologia profesională, în general, desemnează
totalitatea normelor de conduită, în care se evidenţiază
“minima moralia” cu privire la exercitarea unei profesiuni
(cadru didactic, medic, avocat, procuror, judecător etc).

Normele de deontologie profesională sintetizează

experienţa unei profesiuni şi prescriu reguli cu privire la
exercitarea profesiunii respective în societate. Aceste norme
se regăsesc în instrucţiuni, statute, coduri etc., adoptate de
autorităţile internaţionale şi naţionale abilitate. 16
 Normele de deontologie profesională, în sens general, nu
prevăd sancţiuni; sunt, în ultimă analiză, expresia filozofiei unei
profesiuni, sinteza comandamentelor pe care societatea le
formulează la adresa acestora.

Ele sunt, mai degrabă, profesiuni de credinţă, care conferă

slujitorilor lor un statut aparte, sunt recomandări care au în
substanţa lor norme juridice.

Atunci când normele deontologice sunt încălcate şi prin

nesocotirea lor sunt afectate valorile apărate prin drept, ele sunt
sancţionate de către stat, devenind astfel norme juridice 1.

17
1. M. T. Oroveanu - Deontologia funcţionarului public, Ed. Academiei Române, Studii de drept românesc, p. 35
1.6. Corupţia – concept, prevenire, combatere
Corupţia este reprezentată, în general, de orice act
de folosire a puterii publice în interes personal.
Corupţia a fost definită de Transparency International ca
fiind abuzul puterii publice pentru obţinerea de beneficii private.
Astfel formulată, definiţia a fost preluată la nivel global de
Convenţia ONU asupra Corupţiei 2.

Corupţia vizează un ansamblu de activităţi imorale,

ilicite, ilegale realizate atât de indivizi cu funcţii de conducere sau
care exercită un rol public, cât şi de diverse grupuri şi organizaţii,
publice sau private, în scopul obţinerii unor avantaje materiale
sau morale sau a unui statut social superior prin utilizarea unor
forme de constrângere, şantaj, înşelăciune, mituire, cumpărare,
intimidare.
2Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite împotriva corupţiei a fost adoptată la New York, la data de
31 octombrie 2003, şi a fost ratificată de România prin Legea nr. 365 din 15 septembrie 2004,
publicată în M. Of., Partea I, nr. 903 din 5 octombrie 2004. 18
 Printre cauzele care favorizează apariţia corupţiei se
numără următoarele:
 slăbirea autorităţii statului datorită ineficienţei instituţiilor
acestuia;
 degradarea nivelului de trai al populaţiei;
 lipsa unor valori sociale, însoţită de alterarea respectării
principiilor morale;
 lipsa reformelor, la nivel instituţional şi legislativ, care să
fie în concordanţă cu evoluţiile socio-economice.

Identificarea şi descrierea riscurilor constă în

evidenţierea ameninţărilor şi vulnerabilităţilor potenţiale la
corupţie, a înlănţuirilor de evenimente care ar putea conduce la
săvârşirea unei fapte de corupţie, urmărind să confere
vizibilitate problemelor potenţiale înainte ca acestea să se
transforme în probleme reale.
19
 Identificarea riscurilor de corupţie poate fi, după caz:
 identificare iniţială a riscurilor - caracteristică organizaţiilor noi,
celor care nu şi-au identificat anterior riscurile într-o manieră
structurată sau atunci când îndeplinirea unei noi activităţi
este stabilită în sarcina acestora;

 identificare permanentă a riscurilor - specifică acelor

organizaţii în care managementul riscurilor de corupţie este
bine consolidat, aceasta fiind necesară pentru cunoaşterea
riscurilor care nu s-au manifestat anterior datorită
contextului instituţional, a schimbării circumstanţelor în care
se manifestă riscurile identificate anterior şi pentru stabilirea
riscurilor care s-au manifestat în trecut, dar care nu mai
prezintă, în prezent, importanţă ori pericol pentru organizaţie.

20
 Vulnerabilitatea reprezintă o slăbiciune în sistemul
procedurilor de planificare, desfăşurare, asigurare logistică şi
control a activităţilor specifice care ar putea fi
exploatată/speculată, traducându-se printr-o încălcare a legilor,
ordinelor, regulamentelor, metodologiilor, procedurilor sau
regulilor de desfăşurare a activităţilor specifice.
Mediile, persoanele sau categoriile de activităţi care se
înscriu în categoria menţionată mai sus constituie zonele
vulnerabile la corupţie ale instituţiei.
Un domeniu de activitate vulnerabil din perspectiva
corupţiei este acela în care terţe persoane pot oferi
personalului instituţiei avantaje la primirea cărora acesta nu este
îndreptăţit prin lege ori alte reglementări.

Unele dintre aceste puncte vulnerabile pot fi eliminate ori limitate,

dar în multe cazuri nu există modalităţi concrete de a le înlocui ori
limita şi atunci trebuie să ne orientăm atenţia asupra
supravegherii şi gestionării acestora. 21
 Identificarea zonelor vulnerabile la
corupţie se poate face utilizând următoarele
proceduri:
evaluarea cadrului normativ intern al instituţiei;
intervievarea diferitelor categorii de manageri
din cadrul componentelor instituţiei;
consultarea structurilor de control şi audit intern
(acolo unde acestea există);
analiza cazurilor actuale sau tipice de corupţie
comise de angajaţii instituţiei;
evaluarea activităţii şi a situaţiilor specifice de
muncă ale angajaţilor.
22
 După identificarea unui risc de corupţie, se trece la evaluarea acestuia
luând în calcul totalitatea mecanismelor de concretizare, precum şi relaţia
cu alte zone de risc. Evaluarea riscurilor constă în parcurgerea următoarelor
etape:
 evaluarea probabilităţii de materializare a riscului inerent, identificat şi
descris;
 evaluarea impactului asupra obiectivelor (activităţilor, rezultatelor
aşteptate, prestaţiei profesionale a personalului), în situaţia materializării
riscului;
 aprecierea caracterului adecvat al măsurilor de control existente, pentru
fiecare risc. Evaluarea eficienţei măsurilor de control este un instrument util
pentru detectarea, dintre cele care au fost planificate să fie implementate, a
acelora care sunt sau nu efective;
 evaluarea nivelului expunerii la riscuri de corupţie, ca o combinaţie
între probabilitate şi impact. Aceasta prezintă importanţă numai înaintea
producerii riscului, după apariţia acestuia nemaifiind o incertitudine, ci un
fapt împlinit. Gruparea riscurilor identificate în funcţie de nivelul expunerii
conduce la realizarea profilului de risc. Fiecare instituţie, corespunzător
specificului activităţilor sale, are propriul profil de risc;
 clasificarea şi ordonarea riscurilor în funcţie de gravitatea expunerii, în
vederea stabilirii priorităţii măsurilor necesare pentru prevenirea/controlul
23
acestora.
 În domeniul educaţiei au fost identificaţi, o serie de factori
de risc precum:
 instabilitate legislativă (lipsa corelării actelor normative ce
reglementează acest domeniu);
 ineficienţa unora dintre structurile de cooperare locale şi
naţionale;
 absenţa canalelor de informare continuă şi eficientă;
 nivel scăzut al competiţiei intra şi interinstituţionale;
 salarizarea inadecvată;
 un sistem deficitar de selecţie, evaluare şi promovare a
personalului;
 insuficienţa controalelor interne (audit, corp de control);
 preocupare redusă a conducerilor unităţilor de învăţământ în
legătură cu procesul de achiziţii publice;
 insuficienţa campaniilor de prevenţie, informare şi
conştientizare;
 lipsa unor proceduri obiective şi transparente pentru evaluarea
activităţii studenţilor. 24
 Principalele probleme identificate au fost:
 administrarea deficitară a unităţilor de învăţământ, cu
referire la procesul decizional;
 comunicare ineficientă la nivelul unităţilor de învăţământ, cu
beneficiarii serviciilor educaţionale;
 un proces de selecţie, evaluare şi promovare viciat
(evaluarea diferenţiată a resurselor umane în învăţământul
preuniversitar – accentul pe decalajul rural-urban, în
învăţământul superior - sistemul de evaluare şi promovare lipsit
de transparenţă);
 proceduri şi formalităţi administrative greoaie (procesele de
achiziţie publică);
 insuficienta fundamentare a deciziilor;
 necunoaşterea sau interpretarea eronată a prevederilor legale;
 insuficienţa datelor/informaţiilor deţinute de către cadrele
didactice precum şi de beneficiarii serviciilor educaţionale;
 instruire deficitară pe problematicile specifice anticorupţiei.
25
1.7. Etica academică

26
 1.7.1. Etica profesională
„Societatea și membrii fiecărei profesii încheie un
contract social nescris, prin care membrii profesiei cad
de acord să renunțe la unele interese înguste, să
promoveze idealurile seviciului public și să adere la
standarde înalte ale activității, în timp ce societatea
permite profesiei o autonomie substanțială de a se auto-
reglementa.
Etica unei profesii descrie datoriile specifice
asumate de membrii ei prin contractul social” 3.
În cazul comunității academice, dezvoltarea și
internalizarea unor standarde etice reprezintă o parte
esențială a răspunsului la așteptările sociale (unele mai
curând difuze, altele formulate explicit în obligații
legale sau în cerințe ale diferitelor părți interesate –
stakeholders – în educație și cercetare).
27
3 HAMILTON, Neil. Academic Ethics, Westport: Praeger Publishers, 2002, p.3
 1.7.2. Etica cercetării științifice
Etica cercetării științifice discută problemele etice care apar
în toate fazele unei cercetări, de la alegerea temei și a
metodelor, la desfășurarea ei propriu-zisă și apoi la
publicarea și valorificarea rezultatelor.
Desemnează o zonă a reflecției
teoretice, în care sunt discutate dileme
morale ce pot apărea în activitatea de
cercetare, sau sunt formulate și analizate
propuneri normative de abordare a
acestor dileme
Utilizarea
termenului Realitate instituțională, configurată de
mecanismele care asigură evaluarea și avizarea
etică a proiectelor de cercetare, dezvoltarea
unor standarde și reglementări și monitorizarea
respectării lor (comisii de etică a cercetării,
consilii naționale de etică, cerințe de
natură etică ale revistelor de specialitate etc).
28
 1.7.3. Managementul eticii în organizații
„Managementul eticii e ansamblul activităţilor şi
măsurilor care urmăresc organizarea instituţională a eticii pentru
crearea unor organizaţii integre” 4 .
Managementul eticii  Etica managementului
Managementul eticii  Etica organizațională
Coduri și comisii de
etică

Birouri de etică și
conformitate

Auditul etic
Sistem de management al eticii
într-o organizație Traininguri și auto-
(infrastructura etică) traininguri de etică

Ombudsman-ul

4MUREȘAN, Valentin. Managementul eticii în Hotline-ul etic

organizații, București: Editura Universității din 29
București, 2009, p.39
 1.7.4. „Etică și integritate academică”

domeniu de
cercetare teoretică
Etică academică
și empirică, adesea
interdisciplinar
Etică și integritate
academică mișcare intelectuală
și socială care
Etică în mediul promovează etica în
academic organizațiile
academice.

1.8. Specificul moral al vieții academice

Principii și/sau valori morale specifice ale vieții academice:
 libertatea academică;
 autonomia intelectuală a cercetătorului;
 acceptarea diversității de opinii și convingeri;
 dreptatea și echitatea;
 meritul academic;
 profesionalismul. 30
 2. Originalitatea rezultatelor
cercetării și a lucrărilor științifice 5

5 Avram, A., Berlic, C., Murgescu, B., Murgescu, M.L., Popescu, M., Rughiniș, C., Sandu, D., Socaciu, E., Șercan,
E., Ștefănescu, B., Tănăsescu, S.E., Voinea, S., coordonator Papadima, L., Deontologie academică, Curriculum-
cadru, Universitatea din București, 2017, https://sdslcunibuc.wordpress.com/2017/11/08/materiale-curs- 31
deontologie-academica/
 2.1. Originalitatea ca noutate absolută și ca valoare
adăugată
Scopul cercetării științifice constă în producerea de
cunoaștere nouă.
Ce înseamnă noutatea cunoașterii?
Ce înseamnă originalitatea cunoașterii?
Cele două criterii se suprapun în mare parte, dar nu
în totalitate.
De exemplu, dacă refacem un studiu deja publicat și
obținem aceleași rezultate, cunoașterea pe care am obținut-o
este nouă, dar nu este originală. În cazul unui studiu replicat, am
dobândit un grad mai mare de încredere în rezultatele primului
studiu, ceea ce este o cunoaștere nouă. Totuși, nu este o
cunoaștere semnificativ diferită de ceea ce știam deja.
Replicarea studiilor anterioare este foarte valoroasă
pentru știință, dar sistematic descurajată de accentul pus
pe originalitate.
32
 Originalitatea poate fi confundată cu noutatea
tematică.
Studiul unui subiect care nu a mai fost abordat înainte 
rezultatele vor fi noi și originale.

O cercetare științifică își atinge scopul dacă îi face pe

autori și pe cititorii rapoartelor să afle ceva ce nu este deja
cunoscut în comunitatea știintifică interesată de disciplina
respectivă.
Noutatea cunoașterii interdisciplinare este o valoare
stabilită în raport cu cunoașterea existentă deja în cadrul
unei discipline.
Cunoașterea nouă este accesibilă nu doar
profesioniștilor cu decenii de experiență, ci și cercetătorilor la
început de drum.

33
 Cunoașterea nouă poate apărea în diferite zone ale
cercetării:
a) Informații noi despre lume (informații empirice noi).
b) Replicarea cunoașterii existente, invalidarea unor rezultate
anterioare sau a eficenței unor metode reprezintă de asemenea
un tip de informații noi despre lume – chiar dacă nu sunt fabulos
de interesante.
c) Concepte nuanțate
d) propunerea unui concept nou sau, mai departe, a unei teorii
noi , care surprinde mai bine sau explică mai bine realitatea
studiată, față de conceptele sau teoriile anterioare.
e) propunerea de noi abordări metodologice sau instrumente
de cercetare, adecvate înțelegerii asupra lumii.
f) propunerea unei teorii radical diferită de cele existente, care
conduce la schimbarea semnificativă și a metodelor folosite, și a
stilului de analiză și raportare, precum și a vocabularului general,
 o schimbare de paradigmă, nivelul cel mai înalt de
originalitate. 34
 2.3. Dezvoltarea și recunoașterea originalității în
cercetare
Pentru a obține cunoaștere nouă și eventual diferită
semnificativ de ceea de a fost creat anterior, se pot introduce
abordări noi în mai multe etape ale cercetării:
a) Scop: Realizarea unei lucrări originale are ca scop
folosirea potențialului interior și creativ de a îmbunătăți ceva sau
de a crea ceva nou.
b) Literature review („State of the art”)  fezabilitatea
temei
c) Originalitate în instrumente, tehnici și proceduri:
Folosirea într-un mod nou și netestat anterior a tehnicilor,
procedurilor și instrumentelor necesare în studiul respectiv,
sau dezvoltarea de noi tehnici, proceduri și instrumente pentru un
scop specific
d) Originalitate tematică, prin explorarea
necunoscutului: Se efectuează o cercetare asupra unui
subiect/obiect care nu a mai fost investigat până atunci. 35
 e) Originalitate tematică, prin explorarea
neanticipatului: Se pornește într-un studiu pe un subiect
cunoscut, dar în timpul cercetării se deschid căi alternative, care nu
au mai fost cercetate anterior.
f) Originalitatea datelor: Abilități creative în procesarea
datelor colectate de autori, sau originalitate în modul de a
interpreta date furnizate de terțe entități.
g) Originalitate în transferul modului sau locului de
utilizare: Datele cunoscute și deja publicate pot duce la cercetare
originală dacă sunt testate în situații noi (în alt domeniu de studiu, în
altă regiune geografică).
h) Originalitatea în produsele secundare: Există aproape
întotdeauna subproduse în timpul oricărei cercetări, probabil
dezvoltarea unui anumit echipament sau a unor descoperiri
secundare interesante din literatură. Acestea pot fi aduse în
prim plan, concentrate sau dezvoltate în continuare.
i) Originalitate în experiență: Propria experiență în
elaborarea unui studiu în funcție de abilitățile de gândire creativă
poate constitui o sursă de originalitate. 36
 O lucrare este originală dacă 6 :
a) asimilează, expune în manieră personală şi nuanţează
informaţii ştiinţifice existente;
b) ordonează, explică şi/sau comentează informaţii teoretice
existente (compilaţii, antologii, istorii);
c) interpretează concepte sau teorii consacrate în domeniul dat;
d) corectează sau combate una sau mai multe perspective
teoretice expuse anterior de alţi autori;
e) promovează şi susţine o perspectivă proprie asupra unei
chestiuni teoretice din domeniul dat.
Originalitatea presupune, în schimb, onestitate
intelectuală. Plagiatul, sub orice formă s-ar manifesta, este
inadmisibil într-o lucrare ştiinţifică. Originalitatea presupune că
textul este, în întregime, produsul eforturilor proprii.

6 Cristian Radu, Elaborarea lucrărilor ştiinţifice – ghid pentru suportul de curs

– anul I ID, Universitatea „Babeş-Bolyai‖, Cluj-Napoca Facultatea de Ştiinţe Politice,
Administrative şi ale Comunicării , Secţia de Comunicare şi Relaţii Publice, An
37
universitar 2016-2017
 Exemplu: Criterii pentru a stabili originalitatea lucrărilor științifice
Universitatea Melbourne Australia (www.services.unimelb.edu.au/academicskills)

1. Prezentarea unei prime informații importante în scris pentru prima dată;

2. Extinderea, calificarea sau elaborarea unei lucrări existente;
3. Realizarea unei lucrări originale proiectate de altcineva;
4. Dezvoltarea unui produs nou sau îmbunătățirea unui produs existent;
5. Reinterpretarea unei teorii existente, poate într-un context diferit ;
6. Demonstrarea originalității prin testarea ideii altcuiva;
7. Efectuarea unor activități empirice care nu au fost făcute înainte;
8. Folosirea unei abordări metodologice diferite pentru a rezolva o problemă ;
9. Sintetizarea informațiilor într-un mod nou sau diferit;
10. Furnizarea unei noi interpretări utilizând informațiile existente / cunoscute;
11. Repetarea cercetării în alte contexte, de exemplu o altă țară;
12. Aplicarea ideilor existente în noi domenii de studiu;
13. Aplicarea unei tehnici particulare existente într-o zonă nouă;
14. Dezvoltarea unui nou instrument sau tehnică de cercetare;
15. Folosirea unei abordări diferite, de exemplu o perspectivă interdisciplinară;
16. Dezvoltarea unui portofoliu de lucru bazat pe cercetare;
17. Dezvoltarea cunoașterii într-un mod care nu a mai fost făcut anterior;
18. Efectuarea unui studiu pe o zonă sau pe un subiect necercetat anterior;
38
19. Efectuarea unei analize critice a unui lucru care nu a fost examinat anterior.
 3. Etica în cercetare
3.1. Buna conduită în activitatea de cercetare
3.1.1. Legislație

LEGE nr. 206 din 27 mai 2004 privind buna conduita in

cercetarea stiintifica, dezvoltarea tehnologica si inovare publicat
in: MONITORUL OFICIAL nr. 505 din 4 iunie 2004.
Art 1. Etica in activitatile de cercetare stiintifica, dezvoltare
tehnologica si de inovare, denumite in continuare activitati de
cercetare-dezvoltare, se bazeaza pe un ansamblu de principii
morale si de proceduri destinate respectarii acestora.

Art 2. Principiile morale si procedurile destinate respectarii

acestora sunt cele reunite in Codul de etica si deontologie
profesionala al personalului de cercetare -dezvoltare, elaborat de
autoritatea de stat pentru cercetare-dezvoltare. 39
 3.1.2. Consiliului National de Etica a Cercetarii
Stiintifice, Dezvoltarii Tehnologice si Inovarii
Înfiintat prin Ordin MEdCT nr. 400/2007 si completat cu Ordin
4709/2008 - are
-Comisii de etica cu statul permanent:
-Comisia 1 – Stiinte Socio-umaniste
-Comisia 2 – Stiinte legate de lumea viului
-Comisia 3 – Stiinte exacte si tehnice
Atributii pentru Comisiile Permanente:
a) formuleaza opinii si recomandari in legatura cu problemele de
natura etica ridicate de evolutia stiintei si cunoasterii din domeniul
lor de competenta;
b) primesc sesizari din partea Consilului National de Etica si
cerceteaza cazurile de abatere de la normele de conduita
profesionala in activitatea de cercetare, dezvoltare tehnologica si
inovare din domeniul lor de competenta ;
c) elaboreaza anual un raport de activitate pe care il inainteaza
40
Consiliului National de Etica .
 Buna conduită în cercetarea ştiinţifică se referă la:
- respectarea legii;
- garantarea libertăţii în ştiinţă, în cercetarea ştiinţifică şi în
învăţământ;
- respectarea principiilor bunei practici ştiinţifice;
- asumarea responsabilităţilor.

Buna conduita in cercetare-dezvoltare trebuie sa se

desfasoare cu ocrotirea si refacerea mediului natural si a
echilibrului ecologic, asigurandu -se protectia acestora fata de
eventualele agresiuni produse de stiinta si tehnologie.

Buna conduita in cercetare-dezvoltare se asigura:

- in conformitate cu reglementarile internationale din domeniu;
- cu legislatia Uniunii Europene;
- cu regulile de etica ale programelor de cercetare stiintifica ale
acesteia.
41
 Buna conduita in cercetare-dezvoltare exclude:
 ascunderea sau inlaturarea rezultatelor nedorite;
 confectionarea de rezultate;
 inlocuirea rezultatelor cu date fictive;
 interpretarea deliberat distorsionata a rezultatelor si
deformarea concluziilor;
 plagierea rezultatelor sau a publicatiilor altor autori;
 prezentarea deliberat deformata a rezultatelor altor
cercetatori;
 neatribuirea corecta a paternitatii unei lucrari;
 introducerea de informatii false in solicitarile de
granturi sau de finantare;
 nedezvaluirea conflictelor de interese
(potrivit legii 206/2004)
42
 Buna conduita in cercetare-dezvoltare exclude:
(continuare)
 deturnarea fondurilor de cercetare
 neinregistrarea si/sau nestocarea rezultatelor, precum si
inregistrarea si/sau stocarea eronata a rezultatelor
 lipsa de informare a echipei de cercetare, inaintea inceperii
proiectului, cu privire la:
 drepturi salariale,
 raspunderi,
 coautorat,
 drepturi asupra rezultatelor cercetarilor,
 surse de finantare,
 asocieri
 lipsa de obiectivitate in evaluari si nerespectarea conditiilor de
confidentialitate
 publicarea sau finantarea repetata a acelorasi rezultate ca
elemente de noutate stiintifica.
(potrivit legii 206/2004)
43
 3.1.3. Cauze pentru care se produc fraude în cercetarea
științifică

Presiunea in cariera, mediu competitiv , trebuie sa-ti

mentii reputatia prin publicare fabricare de date
- Teama ca alt grup care lucreaza in domeniu poate
publica mai repede

Comoditatea – date falsificate vin in completarea

ipotezelor lucrarii, de obicei autorii cred in experimentul
imaginat dar nu au timp sa faca experimente similare

Usurinta cu care se pot fabrica date – unele

experimente pot fi nereproductibile din motive obiective, se
asteapta ca datele falsificate sa fie neobservabile.

44
 3.1.4. Definitii (conform legii 206/2004)
Frauda in stiinta - actiunea deliberata de confectionare, falsificare,
plagiere sau instrainare ilicita a rezultatelor cercetarii
stiintifice;
Confectionarea de date - inregistrarea si prezentarea unor date din
imaginatie, care nu sunt obtinute prin
metodele de lucru folosite in cercetare;
Falsificare - masluirea materialelor de cercetare, a echipamentelor,
proceselor sau rezultatelor; omiterea unor date sau
rezultate de natura a deforma rezultatele cercetarii;
Plagiat - insusirea ideilor, metodelor, procedurilor, tehnologiilor,
rezultatelor sau textelor unei persoane, indiferent de
calea prin care acestea au fost obtinute, prezentandu-le
drept creatie personala;
Conflict de interese - situatia de incompatibilitate in care se afla o
persoana care are un interes personal ce
influenteaza impartialitatea si obiectivitatea
activitatilor sale in evaluarea, monitorizarea,
realizarea si raportarea activitatilor de
45
cercetare -dezvoltare;
 3.1.5. Abateri si sanctiuni
Conduita ştiinţifică necorespunzătoare se constată în două
etape succesive:
Ancheta – etapa iniţială a cercetărilor asupra fraudei în
cercetarea ştiinţifică care se declanşează după alegaţie* si după
informarea în scris a persoanei/persoanelor incriminate.
Ancheta are rolul de a verifica dacă alegaţia are o bază
reală sau nu şi este realizată de un număr mic de persoane.
Investigaţia – etapa a doua a cercetărilor asupra fraudei,
care urmează anchetei şi care se bazează pe fapte dovedite;
Investigatia se declanşează pe baza raportului comisiei de
anchetă .
Comisiile de anchetă şi de investigaţie sunt aprobate de
conducerea unităţii sau instituţiei de cercetare-dezvoltare, la
propunerea comisiei de etică.

*invocarea unei teorii, unei păreri, unui document etc. pentru a argumenta
frauda în cercetarea ştiinţifică. 46
 3.1.6. Abateri nedefinite de legislatia din Romania
- Publicarea multiplă, (auto-plagiat)
- un autor utilizează parţi substanţiale din propriile lucrări
deja publicate fără a preciza corespunzător referinţele
- publicarea unui articol în multiple jurnale
- adăugarea unor cantităţi mici de date noi unui
articol deja publicat (“salami-slicing”)

- Manipularea imaginilor incluse intr-un articol

- integritatea imaginilor - aspect reglementat de câteva
standarde acceptate de toate publicaţiile ştiinţifice –
abaterea considerată fraudă

- Ghostwriting - autorul real nu este cel mentionat in articol

- Includerea de persoane pe lista de autori - nu au contributii

substantiale la cercetare
- sunt persoane cu notorietate care pot facilita publicarea.
47
 3.1.7. Sanctiuni
 îndepărtarea persoanei/persoanelor din echipa de realizare a
proiectului;
 schimbarea responsabilului de proiect;
 retragerea şi/sau corectarea tuturor lucrărilor publicate prin
încălcarea regulilor de bună conduită ştiinţifică;
 mustrare scrisă;
 retrogradare din funcţie;
 suspendarea din funcţie;
 concedierea;
 comunicarea rezultatelor investigaţiei către organizaţii, instituţii
publicaţii etc;
 interdicţia de participare la competiţia de obţinere a finanţării
temelor de cercetare;
 interdicţia de a face parte din diverse comisii (de evaluare, de
acordarea de fonduri etc.);
 obligaţia de a face publice (dar fără a afecta imaginea unităţii sau
instituţiei de cercetare-dezvoltare) corecţiile asupra rezultatelor
obţinute de cel incriminat. 48
 3.2. Stabilirea colectivului de autori
3.2.1. Autor unic/ co-autori
Persoane care s-au implicat activ si semnificativ in
toate fazele cercetarii:
 conceperea, proiectarea si efectuarea cercetării
experimentale
 analiza şi/sau interpretarea rezultatelor cercetării
 elaborarea primară a manuscrisului, sau analiza critică a
acestuia
 aducerea unor îmbunătăţiri substanţiale asupra
conţinutiului ştiinţific,
 stabilirea versiunii finale a articolului ştiinţific

Autorii aceluiaşi produs ştiinţific sunt solidari responsabili,

şi, după caz, individual, pentru corectitudinea lui.
Calitatea de autor onorific nu este acceptată 49
 3.2.2. Ordinea nominalizarii autorilor unui articol
- conform contribuţiei acestora, in ordine descrescatoare;
- in ordine alfabetica, in cazul in care autorii au contributii relativ
egale;
- prim-autor- responsabil cu colectarea şi analizarea datelor şi
redactarea primei versiuni a articolului;
-autor de corespondenta- coordonatorul grupului cel care isi
asumă întreaga responsabilitate asupra articolului;
-unele grupuri de cercetare mentioneaza la sfârşit, autorul de
corespondenta.
3.2.3. Sectiunea “Multumiri” - Aknowledgements
- pot fi mentionate persoane care au citit şi au avut observaţii
asupra conţinutului stiintific al articolului dar care nu au calitatea
de autor;
- organizatii care au oferit suport financiar din partea unor
organizaţii, contracte de cercetare sau anumite materiale;
- colaboratori care au furnizat unele materiale ( de ex. substante
50
chimice, aparate, etc).
 3.2.4. Probleme curente
 neincluderea in colectivul de autori a unor persoane care au
lucrat efectiv in proiect;
 includerea unor persoane ( de obicei de notorietate) fara stirea
acestora pentru a creste artificial valoarea articolului;
 trecerea automata in colectivul de autori a sefilor de
departamente;
 publicarea unor lucrari efectuate de tineri ( studenti,
masteranzi) fara stirea acestora si fara a li se recunoaste
meritele;
 Falsul co-autorat.
3.2.5. Obligatiile autorilor si co-autorilor unui articol
stiintific
• Rezultatele experimentale si interpretarea acestora prezentate
de autor/co-autori, în cadrul unui manuscris transmis spre
publicare, trebuie să fie originale, respectiv să fie comunicate
pentru prima dată.
51
 3.2.5. Obligatiile autorilor si co-autorilor unui articol
stiintific (continuare)
• Rezultatele experimentale si interpretarea acestora prezentate
de autor/co-autori, în cadrul unui manuscris transmis spre
publicare, trebuie să fie originale, respectiv să fie comunicate
pentru prima dată.
• Sa confirme în scris faptul că lucrarea respectivă nu a fost si
nu va fi transmisă unei alte publicaţii decat în cazul în care
publicaţia la care a fost transmisă lucrarea iniţial o va respinge,
( confirmare in scris).
• Referinţele bibliografice trebuie să fie citate în mod corect si
conform cu cerintele publicatiei. Sa nu citeze lucrarile proprii
decat daca au legatura cu lucrarea trimisa la publicare.
• Să aplice legislaţia în vigoare privind protecţia drepturilor de
proprietate intelectuală, protecţia datelor personale şi alte
reglementări în vigoare în România şi în cadrul Uniunii Europene.
• Să manifeste integritate profesională şi să aplice valorile
deontologice în domeniul cercetării ştiinţifice. 52
 3.2.6. Obligatiile autorilor si co-autorilor unui articol
stiintific

 Să aplice standardele referitoare la managementul calităţii în

domeniul cercetării.
 Autorul şi co-autorii au o responsabilitate comună în privinţa
rezultatelor cercetării.
 Co-autorii au responsabilitatea de a citi integral manuscrisul
înaintea publicării.
 Calitatea de autor sau co-autor revine numai persoanelor care
au avut o contribuţie substanţială la cercetare, contribuind la
urmatoarele activitati :
a) proiectarea şi realizarea cercetării ;
b) culegerea datelor ori analiza şi interpretarea datelor;
c) redactarea articolului sau revizuirea lui critică din
perspectiva conţinutului;
d) aprobarea versiunii finale a lucrării ştiinţifice care
urmează să fie transmisă spre publicare. 53
 3.3. Manifestarea integrităţii in activitatea de
cercetare a studenţilor
In mediul studenţesc, lipsa de integritate in activitatea de
cercetare se poate manifesta sub diferite forme, cum ar fi:
 plagiatul in elaborarea temelor/referatelor de cercetare;
 achizitionarea lucrarilor/proiectelor de cercetare de pe site-uri
specializate, prin asumarea acestor lucrari ca fiind contributii
proprii;
 sustinerea aceloraşi lucrări/teme de casă in cadrul mai multor
discipline de studiu;
 modificarea datelor/informaţiilor prezentate in proiecte sau teme
de cercetare al altor colegi, cu asumarea frauduloasă a ideilor
acestora ;
 „fabricarea” datelor pentru susţinerea anumitor concluzii, fără
certificarea prin experimente sau simulări;
 preluarea, cu sau fără permisiunea autorului, a unei lucrări de
cercetare şi prezentarea acesteia ca fiind contribuţie proprie;
54
 folosirea de mijloace nelegale sau nelegitime pentru
colectarea de date in activitatea de cercetare;
 parafrazarea ideilor, datelor sau conceptelor fără indicarea
detaliată a surselor acestora;
 interpretarea voit greşită a unor date sau informaţii folosite
in cadrul temelor de cercetare studenţească (sau omiterea
datelor ce pot prejudicia obţinerea anumitor rezultate sau
concluzii);
 folosirea, fără permisiune, a informaţiilor confidenţiale sau
a celor ce sunt aparate de dreptul de proprietate
intelectuală;
 folosirea fără licenţă sau permisiune a software-urilor, a
imaginilor, textelor sau altor instrumente media;
 favorizarea (in cunoştinţă de cauză) sau asistarea în
acţiunea de fraudare a celor ce realizează un asemenea
demers in activitatea de cercetare.
55
 Lipsa de onestitate în activitatea de cercetare a unui
student, impune:
 aprecierea gravității faptelor în primul rând luând în considerare
parcursul academic anterior al acestuia;
 utilizarea instrumentelor de evaluare ale studentului,
sancţionându-l pe acesta prin:
• scăderea notei acordate pentru elaborarea materialului
în cauză;
• refacerea materialulului.
In ceea ce priveste problematica plagiatului in mediul
studenţesc, există mai multe niveluri de intensitate ale acestuia7:
a. Frauda: copierea unei intregi lucrari, adaugandu-i o noua
introducere şi o concluzie;
b. Plagiat substantial: preluarea consistentă a informaţiilor dintr-un
material, fără a indica, cu ghilimele sau prin citarea surselor
bibliografice;
7Pearson, Gretchen. "Part title." Electronic Plagiarism Seminar. Syracuse, NY: Noreen Reale Falcone Library,
56 Le
Moyne College, 2002. Available: http://web.lemoyne.edu/~pearson/plagiarism/. Created 19991202. Access date.
c. Plagiat intamplator: Preluare sau copiere parţială, parafrazarea
fără indicarea sursei;
d. Auto-plagiatul: refolosirea unor lucrări sau idei din cadrul
acestora, lucrări ce au făcut deja obiectul publicării.

Măsurile de precauţie pentru evitarea producerii

plagiatului, sau pentru identificarea acestuia privesc:
 Educarea şi informarea studenţilor cu privire la natura
drepturilor de proprietate şi a Plagiatului;
 Explicarea procedurilor şi a metodologiei cercetării prin
materiale de popularizare ;
 Informarea studenţilor cu privire la fenomenul plagiatului şi a
sancţiunilor primite in acest caz;
 Rapoarte/lucrări expuse oral, pentru a întări caracterul
interactiv al instruirii;
 Verificarea cunoştinţelor de metodologie a cercetării în cadrul
cursului, sau in discuţiile din cadrul seminariilor;
57
 Implicarea studenţilor în aprecierea lucrarilor de cercetare
ale colegilor lor, prin susţinerea orală a lucrarilor de
cercetare, cu accent pe aprecierea gradului de originalitate
al acestora;
 Excluderea de la susţinere a lucrărilor ce nu dezvoltă
subiectul de cercetare propus, sau abordează teme
adiacente, mai ales dacă acestea par prea bine realizate;.
 Planul de cercetare, notele şi fişele realizate în vederea
tratării temei de cercetare propuse trebuie să facă parte
din documentaţia depusă odată cu lucrarea finală, pentru
a verifica activitatea de parcurs realizată pe perioada
cercetării;
 Utilizarea motoarelor de căutare disponibile pe internet
este deseori productivă, fiind suficient a preciza câteva
cuvinte – cheie ale textului presupus a fi plagiat pentru a
demonstra existenţa fraudei.
58
 4. Standarde și reglementări
4.1. Standarde generale de integritate academică
prevăzute în Codul de Etică

Pot exista abateri de la normele de conduită morală,

comportare civică sau de etică profesională – abateri pentru care
nu sunt prevăzute sancţiuni în Legea Învăţământului sau
Statutul Personalului Didactic.
Abateri de la normele de etică pot fi săvârşite de către
studenţi sau de personalul nedidactic al universităţii, abateri
pentru care Legea Învăţământului nu prevede sancţiuni.
In ambele situaţii (luate ca exemple) este lezată
comunitatea universitară prin nerespectarea principiilor şi
valorilor pentru care Universitatea militează şi pe care le
promovează.
59
 Necesitatea elaborării unui ansamblu de norme privind
conduita morală în viaţa socială şi etica profesională
universitară – sub forma unui Cod Etic (C.E.) in cadrul
caruia sunt statuate standardele de integritate ce
trebuie indeplinite la diferitele niveluri ale vietii academice.
Codul Etic este definit astfel: "Ansamblul de norme şi
principii morale, de conduită, care includ obligaţiile etice ale
profesiunii, cât şi rolul lor în viaţa socială" 8.
Intrucât noţiunea de etică include principiile de morală,
dar se regăseşte şi în noţiunea de deontologie, C.E.
reprezinta chiar colectia de standarde ce descriu nivelul de
integritate a membrilor comunităţii academice.
Respectarea normelor prevăzute în Codul Etic de către
membrii universităţii reprezintă Condiţia Suficientă pentru
realizarea principiilor morale şi a valorilor ştiinţifice
universitare.

60
8 * * * DEX (Dicţionarul Explicativ al Limbii Române), Ediţia a II-a, Ed. enciclopedică, Bucureşti, 1996
 Principiile integrităţii academice pe baza carora se
construieste orice C.E. se referă la:
Integritatea morală - presupune că fiecare membru al
comunităţii academice este dator să se preocupe de evitarea oricăror
situaţii susceptibile să creeze îndoieli, cu privire la
integritatea sa, în primul rând a conflictelor de interese.
Colegialitatea - presupune colaborarea studenţilor,
profesorilor şi personalului administrativ în spirit de colegialitate şi
respect reciproc.
Loialitatea - presupune obligaţia fiecărui membru al
comunităţii academice de a acţiona în interesul universităţii, de a
susţine obiectivele, strategiile şi politicile acesteia, în
scopul realizării misiunii şi creşterii competitivităţii ei.
Respectul şi toleranţa - presupune respectarea demnităţii
fiecărui într-un climat liber, în care sunt excluse orice manifestare de
umilire, dispreţ, hărţuire, exploatare, ameninţare sau
intimidare. Universitatea militează pentru toleranţă faţă de
diferenţele între oameni, între opinii, credinţe şi preferinţe
intelectuale. Nu sunt permise manifestările misogine, rasiste,
şovine, xenofobe, homofobe şi hărţuirea de orice fel, inclusiv sexuală. 61
 Profesionalismul - Universitatea trebuie să cultive
un mediu propice pentru cercetare şi competitivitate.
În acest scop, Universitatea trebuie :
 să dezvolte programe academice la standarde înalte,
capabile să conducă la evoluţia cunoaşterii, la
formarea specialiştilor competitivi şi la creşterea
prestigiului în cercetare;
 sa incurajeze şi să recompenseze orientarea spre
calitate ştiinţifică, pedagogică, în mod deosebit spre
excelenţă, a profesorilor, cercetătorilor, studenţilor şi a
programelor de studii şi cercetare;
 să incurajeze şi să recompenseze eficienţa, calitatea şi
excelenţa profesională la nivel managerial şi
administrativ;
 să acţioneze împotriva imposturii, amatorismului,
superficialităţii, dezinteresului şi plafonării. 62
 Onestitatea şi corectitudinea intelectuală -
Universitatea trebuie să apere dreptul la proprietate
intelectuală.
Beneficiile şi răsplata vor fi acordate celor care se
află la originea proprietăţii intelectuale.
Toţi cei care au participat la diferite stadii ale
cercetării ale cărei rezultate devin publice trebuie menţionaţi,
în spiritul onestităţii profesionale, al recunoaşterii şi
recunoştinţei.
Este interzisă orice formă de fraudă intelectuală:
• plagiatul total sau partial;
• copiatul în cadrul examenelor sau concursurilor;
• “fabricarea” rezultatelor cercetărilor;
• substituirea lucrărilor sau a identităţii persoanelor
examinate;
• preluarea lucrărilor de la colegi sau profesori;
• tentativele de corupere spre fraudă. 63
 Dreptatea şi echitatea - Membrii universităţii vor fi trataţi drept,
corect şi echitabil.
Nu se permite discriminarea sau exploatarea, indiferent că
acestea sunt directe sau indirecte, aderand la ideea că dreptatea se
bazează pe împărţirea corectă şi echitabilă a puterii şi prevenirea
abuzului de putere.
Universitatea adoptă măsuri ferme pentru nediscriminare şi
egalitate de şanse privind accesul la studii, angajare şi la programe
de cercetare, pentru eliminarea conflictelor de interese, pentru
prevenirea şi combaterea oricărei forme de corupţie, favoritism şi / sau
nepotism.
Transparenţa - Universitatea trebuie să respecte principiul
transparenţei tuturor categoriilor de informaţii care interesează
membrii comunităţii universitare, potenţialii candidaţi, absolvenţii,
instituţiile cu care colaborează şi publicul larg, asigurând o informare
consistentă şi corectă.
Prin aceasta se facilitează egalitatea de şanse în competiţie şi
se asigură accesul echitabil la resursele universitare.
Universitatea trebuie să interzică ascunderea, falsificarea sau
denaturarea informaţiilor la care au dreptul membrii săi şi publicul larg.
64
 Responsabilitatea profesională şi socială -
Universitatea trebuie să îşi încurajeze membrii să se distingă prin
activism şi implicare în problemele profesionale şi publice, prin
colegialitate şi responsabilitate civică.
Programele şi activităţile universitare vor fi orientate
către nevoile societăţii.
Atunci când membrii săi reprezintă public Universitatea,
trebuie să respecte standardele etice şi profesionale.
Persoanele cu funcţii de conducere au datoria de a crea
condiţiile necesare exercitării drepturilor celor aflaţi în subordinea
lor, dar şi de a cere acestora de a nu denigra propria instituţie
universitară.
In acelaşi timp, trebuie garantat membrilor universităţii
dreptul de a critica public, întemeiat şi argumentat, încălcările
standardelor profesionale şi de calitate, ale drepturilor membrilor
comunităţii universitare şi colaboratorilor.
Nu sunt permise: dezinformarea, calomnierea, denigrarea
publică a programelor şi persoanelor din instituţie de către membrii
propriei comunităţii academice. 65
 Libertatea academică - Universitatea este un spaţiu liber
de ingerinţe, presiuni şi constrângeri politice, religioase şi de
putere economică, exceptând constrângerile de natură
ştiinţifică, legală şi etică.
Membrii universităţii sunt protejaţi faţă de cenzură,
manipulări, persecuţii, în condiţiile respectării standardelor ştiinţifice
şi a responsabilităţilor profesionale.
Orice membru al comunităţii universitare trebuie să evite
lezarea libertăţii celorlalti, pe baza respectului pentru diferenţe.
Trebuie incurajate abordarea critică, parteneriatul
intelectual şi cooperarea, indiferent de opiniile politice sau de
apartenenţa religioasă.
Autonomia personală - Universitatea promovează un
mediu propice exercitării autonomiei personale.
În acest scop trebuie asigurată exercitarea informării liber
consimţite în privinţa programelor, concursurilor, oportunităţilor de
studiu şi cercetare, oferind oportunităţi pentru ca fiecare membru
al universităţii să poată lua şi aplica decizii în privinţa propriei
cariere academice şi profesionale. 66
 Meritul - Universitatea trebuie să asigure
recunoaşterea, cultivarea şi recompensarea meritelor personale şi
colective care conduc la împlinirea menirii sale instituţionale.
Printre acestea se numără dedicarea faţă de profesie şi
studiu, faţă de instituţie şi membrii comunităţii academice,
creativitatea şi talentul, eficienţa şi performanţa.

Codul Etic îşi propune să reprezinte, în primul rând, un ghid

de comportare umană şi conduită morală pentru fiecare membru
al Comunităţii Academice, atât în interiorul universităţii, cât şi
în afara acesteia.
C.E. reprezintă un "instrument" de analiză şi estimare
a modului în care membrii Comunităţii Academice, personalul
nedidactic şi studenţii respectă normele de etică universitară.
Pentru evitarea unor ambiguităţi sau confuzii referitoare
la normele de etică universitară, aceste standarde trebuie
prezentate în C.E. succesiv şi separat pentru: personalul
didactic, studenţi, personal nedidactic. 67
 4.2. Norme de etică privind relaţiile dintre
studenţii universităţii
a) Să se promoveze spiritul de colegialitate şi respectul
reciproc între toţi studenţii universităţii, indiferent de apartenenţa la
o anumită facultate, sau anul de studiu, în scopul unei bune
conveţuiri.
b) Se consideră obligaţie morală rezolvarea pe cale amiabilă
a conflictelor sau disputelor ce pot apare în relaţiile dintre studenţi,
evitându-se un limbaj sau ton necorespunzător statutului
studenţesc.
c) Este imorală şi prin urmare sancţionabilă orice formă
de fraudă intelectuală: preluarea lucrărilor, proiectelor sau temelor
de casă efectuate de alţi colegi şi raportarea acestora ca rezultate
proprii, substituirea lucrărilor sau a identităţii acestora, plagiatul
(copiatul) total sau parţial la examene sau verificări.
d) Se consideră obligaţie morală promovarea spiritului de
competiţie loială, în toate activităţile specifice mediului studenţesc,
cum ar fi: învăţământul, cercetarea ştiinţifică studenţească,
68
activităţile culturale, sportive, turismul etc.
 4.3. Norme de etică privind relaţiile dintre
cadrele didactice şi studenţi

a) Cadrul didactic trebuie să utilizeze cele mai

adecvate metode de predare a cursului, seminariilor şi / sau
lucrărilor de laborator, astfel încât interesul studenţilor pentru
disciplina respectivă să crească.

b) Relaţiile dintre personalul didactic şi studenţi, în

ceea ce priveşte procesul instructiv educativ să fie
transparente, chiar de la primele ore de predare, laborator,
seminar sau proiect. Prin transparenţă se înţelege că studenţii
vor cunoaşte de la începutul activităţii care sunt cerinţele privind
nivelul de pregătire la examene sau verificări şi care este
ponderea notei de la activităţile practice în media finală la
disciplina respectivă.
69
 c) Pentru atingerea standardelor de pregătire cerute de
U.E., în scopul compatibilizării învăţământului superior din România
cu cel european şi în final, echivalarea diplomelor
de studii, cadrele didactice trebuie să explice şi să convingă studenţii că
este necesar să se treacă (să se gliseze) prin reformă de la
învăţământul informativ – la un învăţământ
superior formativ, în care ponderea aplicaţiilor şi studiul individual
formativ va creşte considerabil, iar numărul orelor de predare (curs) va
scădea.
d) Desfăşurarea examenelor, verificărilor şi susţinerea
proiectelor sau temelor de casă să aibă loc într-o atmosferă academică
lipsită de tensiune, prin asigurarea condiţiilor unei evaluări corecte şi
obiective.
e) Este interzis şi se sancţionează plagiatul (copiatul) de orice fel
la examene, verificări, teme de casă sau proiecte, cât şi în cazul
examenelor de absolvire sau a proiectului de diplomă.
f) In relaţiile dintre personalul didactic şi studenţi nu este admisă
hărţuirea (şi nici motivaţia acesteia) în diverse forme, precum:
misoginismul, rasismul, şovinismul, xenofobia, hărţuirea cauzată de
convingerile religioase sau politice, sau hărţuirea sexuală. 70
 g) Este interzisă şi se pedepseşte tentativa de mituire sub
diverse forme a cadrului didactic de către student, în scopul
promovării unor examene, verificări etc. De asemenea, este
considerată imorală şi se pedepseşte traficarea examenelor de
orice fel, în schimbul unor sume de bani, bunuri materiale, servicii
sau alte avantaje primite de cadrul didactic.
h) In relaţiile dintre personalul didactic şi studenţi
trebuie să se respecte principiul nediscriminării şi egalităţii de
şanse. Astfel, este interzisă discriminarea studenţilor datorită
sexului, disabilităţii, etniei, naţionalităţii, religiei, categoriei
sociale, stării sociale sau a mediului de provenienţă.
i) Personalul didactic are obligaţia să respecte
confidenţialitatea în problemele care ţin de viaţa privată a
studenţilor (statusul marital, disabilităţile ascunse, domiciliu,
apartenenţa politică sau religioasă etc) şi să nu dea informaţii
decât la cererea decanatului sau rectoratului. Încălcarea
confidenţialităţii se sancţionează. 71
4.4. Norme de etică privind relaţiile dintre studenţi şi
personalul didactic auxiliar sau nedidactic
a) Se impune manifestarea unei atitudini de solicitudine,
răbdare, tact în rezolvarea problemelor studenţilor de către
persoanele desemnate în cadrul anumitor servicii.
b) Se consideră abatere de la normele morale tentativa de
mituire şi acceptarea mitei în relaţiile dintre studenţi şi persoane
aparţinând compartimentelor funcţionale şi social – administrative.
c) Personalul administrativ care îşi exercită activitatea în
domeniul căminelor şi cantinelor să aplice un tratament egal în
soluţionarea problemelor studenţeşti, fiind interzis favoritismul
sau discriminarea în cadrul acestor relaţii.
d) Se impune respectarea confidenţialităţii privind datele care fac
referire la viaţa privată a studenţilor, sau la anumite disabilităţi ale
acestora.
e) Este interzisă hărţuirea de orice tip şi sub diverse forme,
cum ar fi: rasismul, misoginismul, şovinismul, xenofobia, hărţuire
cauzată de convingeri religioase sau
apartenenţe politice, cât şi hărţuirea sexuală. 72
 4.5. Procesul de predare - abordare din
perspectiva integrităţii
Cerinţele unei predări profesioniste nu sunt doar de a
comunica şi evalua materia ci şi de a comunica şi menţine
standardele unui comportament profesional corespunzător.
Integritatea unei comunităţi academice se bazează pe
responsabilitatea personală şi depinde de modul de comportare
în faţa unor situaţii critice.
Fiecare membru al comunităţii academice – fiecare
student, membru al corpului profesoral sau membru al
administrativului – este responsabil pentru susţinerea integrităţii in
procesul de invatare şi in cercetare.
Asumarea responsabilitatii semnifica actionarea impotriva
oricarei situatii critice in ciuda presiunii colegiale, fricii,
loialităţii sau compasiunii.

73
 Fiecare individ trebuie să-şi asume responsabilitatea
pentru comportamentul propriu, care trebuie sa fie onest in
orice împrejurare şi, de asemenea, trebuie să descurajeze şi
să urmărească să prevină orice abatere a celorlalţi.
Indiferent de circumstanţe, membrii comunităţii
academice nu trebuie sa tolereze sau să ignore actele de
rea-credinţă ale altor membri ai acestei comunităţi.
Construirea conştiinţei civice şi promovarea valorilor
etice ajută la conturarea comportamentului social şi la
dezvoltarea intoleranţei la corupţie. In acest sens, o
educaţie
serioasă, de calitate ridicată, reprezintă prin ea insăşi un
factor de stopare a corupţiei.
Un cetăţean informat care aşteaptă o calitate ridicată a
actului educaţional şi care să fie realizat în mod responsabil şi
echitabil poate determina prevenirea abuzurilor intr-un mod
foarte eficient. 74
 Tipuri de nerespectare a integrităţii academice în
procesul de predare
Tipurile de comportament care reprezintă ofensa adusă
standardelor de onestitate academică includ, dar nu se limitează
la următoarele:

Inşelătorie
• folosirea materialelor nepermise de către cadrul didactic
in timpul examenelor, inclusiv informaţia depozitată pe
aparatura electronică (aparat foto, telefoane mobile,
minicomputere, etc.)
• copierea răspunsurilor, in timpul examenului sau in realizarea
temei, de la un alt student
• modificarea notelor pe lucrarile scrise (teme sau examene)
inainte de a solicita recorectarea acestora
• semnarea prezenţei pentru cineva absent sau solicitarea ca
altcineva să semneze în locul tau
75
 Plagiat
• copierea ideilor sau a unui text dintr-o sursă fără a
menţiona sursa de provenienţă
• parafrazarea fără a menţiona sursa de provenienţă
• copierea de la un alt coleg şi asumarea acelui material ca fiind
propriu
• cumpararea unui articol sau scrierea acelui material de către
altcineva
• predarea aceluiaşi material/temă de casă la doua discipline
diferite fără aprobarea cadrelor didactice

Colaborare neautorizată
• colaborare peste limitele impuse de cadrul didactic
• primirea intrebărilor şi răspunsurilor înainte de examen
• oferirea spre vânzare a diverselor materiale didactice solicitate
în cadrul unui curs, ştiind că acestea vor fi folosite de un
student pentru obţinerea unei note
76
 Facilitarea unui comportament neadecvat
• permiterea unui alt student să copieze o temă/set
de probleme ce ar trebui realizate individual
• permiterea unui alt student să copieze în timpul
examenului
• participarea la un examen sau rezolvarea unei
teme in locul altui student (substituire de persoană)

Alte tipuri de abateri

• abuz de confidenţialitate
• falsificarea sau modificarea neautorizată a unui
document academic
• obstrucţionarea activităţii academice a altui student

77
 5. Redactarea lucrărilor academice
5.1. Dicționar de termeni uzuali 9
1. Citare (referintă): actul citării directe sau al acordării de
credit intelectual unei alte persoane pentru o lucrare sau idei ce aparţin
acelei persoane.
2. Cunostinte general valabile: fapte cunoscute de un numar
mare de oameni. Aceste “fapte” nu trebuie citate.
3. Parafrazare: reprezinta redarea ideilor unui autor cu
propriile cuvinte. Nu este sufficient sa se schimbe cateva cuvinte
doar – aceasta reprezinta o parafrazare prea
apropiata. Scopul este de a prezenta ideea autorului în înţelesul tău,
cu citarea lucrării respective pentru a recunoaşte că acea idee aparţine
unui alt autor. Dacă nu se reuşeşte o parafrazare a paragrafului
respectiv şi acesta este de o importanţă deosebită pentru
argumentarea unei idei, atunci se poate include întreg paragraful ca
citat. Trebuie însă evitată includerea prea multor citate într-o operă
personală.
9Șarpe, D., Popescu, D., Neagu, A., Ciucur, V., Standarde de integritate în învățământul universitar, UEFISCDI,
78
București, 2011, p.65
 4. Citat (extras): este includerea unei părţi dintr-o
lucrare a anui alt autor, redată cu exactitate, într-o lucrare
proprie. Trebuie folosite ghilimele sau o altă modalitate de
evidenţiere a citatului, cuvintele trebuie redate cu exactitate, asa
cum apar in original, inclusiv greşelile de ortografie. Autorul
trebuie precizat in text şi referinţa completă trebuie inclusă pe
lista de referinţe.
5. Drepturi de autor (patent, drepturi exclusive): modul
legal de protejare a unei idei, o lucrare sau produs astfel incât să
nu poata fi folosit de altcineva în folosul propriu.
De asemenea, oferă protecţie împotriva utilizării
incorecte a acelei lucrări de către alte persoane şi pretinde
ca persoana ce doreste sa utilizeze acel material să obţină
aprobarea scrisă de la proprietarul acesteia.
Carţile şi jurnalele precum şi majoritatea website-urilor
folosite drept referinţe sunt protejate de drepturile de autor.
Aceasta inseamna ca este necesar sa se recunoasca intr-un
mod adecvat autorii lucrarilor folosite. 79
 6. Plagiat: prezentarea unei lucrări scrise, publicate sau
originale a unei alte persoane ca fiind lucrare proprie.
De fiecare dată când cineva foloseşte redactări,
argumente, date, design, etc. aparţinând altei persoane, într-un
articol, raport, prezentare orală, sau altă activitate similară,
persoana trebuie să o faca într-un mod explicit prin citarea
corecta a referinţelor şi surselor respective.
7. Plagiat neintenţionat (folosirea incorecta a
surselor): însuşirea accidentală a ideilor şi materialelor ce
apartin altor persoane datorită lipsei de înţelegere a convenţiilor
de citare şi documentare.
Folosirea incorectă a surselor poate include o
deficienţă în întelegerea modalităţii corecte de parafrazare,
neclarităţi în ceea ce priveşte cunoştinţele general valabile şi /
sau statutul limitărilor în ceea ce priveşte atribuirea ideilor.
Utilizarea improprie a surselor poate fi rezultatul ignoranţei
sau lenei, dar nu este rezultatul dorinţei de a trişa.
80
 8. Auto-plagiat: înaintarea unei lucrări proprii sau a
unei mari părţi dintr-o temă anterioară (referat, eseu, etc.)
drept material pentru o noua cerinţă de examinare sau publicare.
Este posibil acest lucru numai dacă este acordată
permisiunea de către persoana responsabilă in ceea ce
priveşte utilizarea iniţiala precum şi acordul beneficiarului (de
exemplu: cadre didactice, dacă este vorba despre materiale
pentru examene, de către editorii jurnalului in care a aparut
materialul initial şi cel al jurnalului in care se doreste reluarea
acestuia, etc.).
9. Plagiat Online (Cyber-Plagiat): copierea sau
downloadarea parţială sau integrală a articolelor sau rezultatele
cercetarilor de pe Internet sau copierea ideilor de pe Web şi
omiterea precizării autorului.
10. “Fabrica de hârtie” (Paper Mill): un termen aplicat
furnizorilor de lucrări sau alte materiale educaţionale pre-
redactate via Internet. Unele website-uri oferă mii de
articole on-line. 81
 11. Referinţe: lista de la sfârşitul articolelor sau cărţilor care
cuprinde sursele folosite la scrierea textului pentru o anumită cerinţă,
care cuprinde toate detaliile cerute de un ghid al referinţelor
bibliografice în mod corespunzator. Doar resursele la care se face
referire directă în text sunt incluse în aceasta listă.
12. Bibliografie: lista cu materiale şi articole despre o
anumită temă furnizată la sfârşitul unui articol sau carte de la care
cititorul poate obţine informaţii adiţionale. Nu este obligatoriu ca
aceste materiale să fie folosite la scrierea articolului.
5.2. Autori, autorat, co-autorat (vezi cap. 3.2)
5.3. Copie, copiere în epoca digitală
Copierea ilicită din internet substituie fraudulos efortul propriu
pentru realizarea unei lucrări și sacrifică aspectul original al acesteia.
Plagiatul prin preluare de pe internet a devenit mai ușor și a
permis proliferarea sistemului de înșelăciune contractuală (contract
cheating ) și site-urile specializate în furnizarea, la cerere, contra
cost, a produsului cerut: lucrare de licență, disertație, referate etc.
Problema plagiatului prin internet și a preluărilor de conținut în
82
moduri schimbate ale citării devine, în multe țări, una publică.
 5.4. Indicarea corectă a surselor
Care e modalitatea, stilul de referențiere și citare care
trebuie să fie alese?
Alegerea indică și apartenența la un tip de cultură
academică, cunoașterea eficace a utilizării autorilor și
lucrărilor lor publicate până în prezent.
Este utilă cunoașterea altor stiluri decât cele ale culturii
proprii universitare: sunt edituri, reviste care cer un anume stil de
citare.
Denumirea Bibliografie, folosită încă intens la noi, nu face
clară distincția între citare și referință.
Construcția listei referințelor la finalul lucrării este o
operațiune complexă, care denotă și modul în care autorul și-a
construit planul lucrării, și-a înscris distinct obiectivele și a creditat
lucrările semnificative pentru tema sa.
Notele de subsol, care adesea sunt indicații bibliografice,
sunt mai puțin folosite la noi pentru alte precizări decât cele ale
83
surselor.
 Cele mai cunoscute stiluri de indicare a referințelor sunt:
APA (American Psychological Association)
Acest stil de citare cuprinde cele mai multe dintre
situațiile standard în care se află cel/cea care face
citarea/referențierea.
Insistența e pe numele autorului și anul de apariție a
lucrării.
Citarea apare în text în două forme:
în paranteză: ”(Albu 2012: 23)” sau narativ: ”Albu
(2012: 23) a scris despre filosofia detașării”.
Referințele construiesc bibliografia și înseamnă lista de
la finalul lucrării cu datele complete de identificare ale lucrării
citate: ”Albu, I. (2012), Despre detașare. Iași: Polirom ”.
MLA (Modern Language Association)
Regulile de bază MLA, de pe site-ul Universității Pardue,
de exemplu:
– https://owl.english.purdue.edu/owl/resource/747/01/
– http://www.mla.org/MLA-Style/What-s-New-in-the-Eighth-Edition 84
 Chicago
Este stilul care acordă mare importanță citării prin
note (de subsol sau de sfârșit de capitol/lucrare). În același
timp, stilul e eficient pentru credibilitatea indicării surselor în
contextul unei suspiciuni de plagiat sau testări a similitudinii.
Regulile de bază ale stilului Chicago, pe site-ul Universității
Pardue, de exemplu:
– https://owl.english.purdue.edu/owl/resource/717/01/
Harvard
Stilul e simplu, pune în prim plan Autorul și Data, dar,
la fel ca și celelalte stiluri, se adaptează variatelor tipuri de
surse și suporturi (hârtie, digital).
Regulile de bază ale stilului, pe site-ul Imperial College of
London, sunt:
–http://www.imperial.ac.uk/media/imperial-
college/administration-and-support-services/library/ public/
Harvard.pdf
85
 Tutoriale sau ghiduri:
- https://redactareacademica.wordpress.com/2015/04/2
8/tutorial-stil -de-citare-apa/comment-page-1/

– A guide to the APA 6th ed. referencing style

(http://www.apastyle.org/manual/)

– http://www.humanistica.ro/meniu/Reguli de citare.pdf

– Ghid de scriere academică pentru studenți, SAR,

ANOSR, 2017 (http://www.romaniacurata.ro /wp-
content/uploads /2017/07/ Ghid-de-scriere-academică-
pentru-studenți.compressed-1.pdf

86
 Reguli de bază, sistematizate de Leslie Stebbins 10 (STEBBINS
2006: 155):
– Când faci copy-paste dintr-o sursă, copiază întreaga citare
(autor, titlul, dată, editură);
– Când citezi de pe o pagină de web, pune și data accesării;
– Fie pui toate Notele într-un document Word (”depozitul” tău),
marchează (de ex. color) textul care nu e al tău astfel încât, atunci când
te apuci de scris, să nu încurci ce scrii tu cu ce ai copiat din alții;
– Folosește bold sau ( ) pentru comentarii sau parafraze care
sunt cu cuvintele tale;
– E util să scrii cu cuvintele tale rezumatul ideilor, esența
conținutului pe care s-ar putea să-l folosești în lucrare (nu uita să indici
din ce este de dus rezumatul, esența);
– Orice notă de mână, pune-o în format electronic și stochează
în ”depozitul” de Note.

10Leslie F. Stebbins, Student Guide to Research in the Digital Age: How to Locate and
Evaluate Information Sources (Westport, CT: Libraries Unlimited, 2006), 155,
http://www.questia.com/read/119705542/student-guideto-research-in-the-digital-age-how.
87
(accesat 27 septembrie 2017)
 6. Plagiatul și autoplagiatul
6.1. Definirea plagiatului
6.1.1. Definiții juridice
Plagiatul este, conform dispozițiilor art. 4 alin. (1) lit. d) din
Legea nr. 206/2004, „expunerea într-o operă scrisă sau o
comunicare orală, inclusiv în format electronic, a unor texte,
expresii, idei, demonstraţii, date, ipoteze, teorii, rezultate ori
metode ştiinţifice extrase din opere scrise, inclusiv în format
electronic, ale altor autori, fără a menţiona acest lucru şi
fără a face trimitere la sursele originale (s.n.)”.
Autoplagiatul (cf. art. 4 alin. (1) lit. e) din Legea nr.
206/2004) este definit ca „expunerea într-o operă scrisă sau o
comunicare orală, inclusiv în format electronic, a unor texte,
expresii, demonstraţii, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode
ştiinţifice extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic,
ale aceluiaşi sau aceloraşi autori, fără a menţiona acest
lucru şi fără a face trimitere la sursele originale (s.n.)”. 88
 6.1.2. Definiții instituțional-academice

În pofida definirii și descrierii relativ sumare a plagiatului în

legislația națională, se cuvine ca universitățile românești să își
asume răspunderea publică de a combate acest fenomen ce
constituie o ilegalitate și o abatere de la normele deontologice ale
universităților de elită ale lumii.
Nu există o definiție a plagiatului în niciunul dintre
normativele UPG.
Reglementările impuse de unele universități de pe primele
10 poziții ale topurilor ARWU Shanghai și Quacquarelli Symonds
(MIT, Stanford, Harvard, Caltech din SUA și Oxford și Cambridge
din Marea Britanie) oferă doar definiții minimaliste ale plagiatului,
completate, însă, de tutoriale fizice ori on-line și de descrieri
mai detaliate ale formelor de plagiat, precum și de sugestii și căi
efective de evitare a acestuia. 12
12 Avram, A., Berlic, C., Murgescu, B., Murgescu, M.L., Popescu, M., Rughiniș, C., Sandu, D., Socaciu, E., Șercan, E.,
Ștefănescu, B., Tănăsescu, S.E., Voinea, S., coordonator Papadima, L., Deontologie academică, Curriculum-cadru,
Universitatea din București, 2017, P. 55 https://sdslcunibuc.wordpress.com/2017/11/08/materiale-curs-deontologie-89
academica/
 Tabel comparativ cu asemănări și discrepanțe între definițiile din documentele normative ori îndrumările
metodologice ale UB și ale unor universități de top. 12

CAMBRIDGE
12 Avram, A., Berlic, C., Murgescu, B., Murgescu, M.L., Popescu, M.,

STANFORD
Rughiniș, C., Sandu, D., Socaciu, E.,

HARVARD
Șercan, E., Ștefănescu, B., Tănăsescu, S.E., Voinea, S., coordonator
UNIVER -

CALTECH
OXFORD
Papadima, L., Deontologie academică, Curriculum-cadru,
Universitatea din București, 2017, P. 55 SITATEA

UPB
MIT
https://sdslcunibuc.wordpress.com/2017/11/08/materiale-curs-
deontologie-academica/

Idei DA DA DA DA DA DA Da
Ce este luat
fără Expresii / Formulări DA DA DA Da
menționarea Texte / Lucrări DA DA DA DA DA Da
surselor
Metode, scheme, principii DA DA DA DA
Consimțirea sursei este relevantă DA
Condamnarea plagiatului și în comunicările orale/directe DA
impl
Recunoașterea paternității (mențiune în text) DA DA DA icit
DA

Indicarea sursei bibliografice DA DA DA DA DA DA

Condamnarea plagiatului neintenționat, din ignoranță NU DA DA

Condamnarea ajutorului/colaborării nedeclarate DA DA DA DA DA

Autoplagiatul DA DA DA
Def.minimalistă,
Observații vagă, detaliată prin
descr. formelor de
plagiat 90
 6.2. Norme și procedee de identificare a plagiatului
6.2.1. Principii de diagnosticare a gradului de
respectare a normelor de bună conduită în cercetarea
științifică 13
1. Plagiatul este cu atât mai sever cu cât:
a. este marcat în mai mare măsură de intenționalitate și
nu decurge din simplă necunoaștere a regulilor de bună conduită
științifică sau din simple erori materiale de redactare;
b. acoperă o mai mare pondere din formele de prezentare a
operei analizate (cuvinte, paragrafe, pagini, tabele, grafice );
c. încărcătura de idei originale preluate fără recunoașterea
adecvată a sursei este mai mare în arhitectura lucrării, iar acestea
sunt localizate în mai mare măsură în introducere, concluzii sau
alte secțiuni ale lucrării destinate în mod special contribuțiilor
specifice autorului;
d. manifestă în mai mare măsură un caracter repetitiv în seria
lucrărilor semnate de autorul suspectat de plagiat.
13 Avram, A., Berlic, C., Murgescu, B., Murgescu, M.L., Popescu, M., Rughiniș, C., Sandu, D., Socaciu, E., Șercan, E., Ștefănescu, B., Tănăsescu, S.E.,
Voinea, S., coordonator Papadima, L., Deontologie academică, Curriculum-cadru, Universitatea din București, 2017, P. 55 91
https://sdslcunibuc.wordpress.com/2017/11/08/materiale-curs-deontologie-academica/
 2. Logica de tip compensatoriu nu este indicată în
diagnosticarea plagiatului. Concluzia finală a analizei nu decurge
din „suma aritmetică” a părților sau componentelor conforme și a
celor neconforme cu deontologia științifică în cadrul lucrării
evaluate.
3. Plagiatul de text care incorporează idei pretins a fi
minore de către autor sau de către apărătorii săi este tot
plagiat de marcă stilistică în redactare. Desigur, evaluarea acestui
gen de abatere de la normele de bună conduită se va face și prin
luarea în considerație a volumului de text preluat în sistem bloc
sau cu păstrare a structurilor de frazare, dar cu „mozaicarea”
paragrafelor preluate ilegitim prin înlocuirea unor cuvinte,
sintagme sau propoziții.
4. Lipsa legislației de ”azi” la data când a fost publicată
lucrarea analizată nu constituie un argument justificativ pentru
plagiere. Comunitatea științifică românească, prin elitele ei
veritabile a fost în permanență conștientă de exigențele de
bună practică în domeniu. 92
 6. Componentele cunoașterii comune nu intră strict
sub incidența principiilor de deontologie anterioare.
a) Acest principiu, însă, nu poate fi considerat ca
bază pentru ideologiile care consideră că
formulările interpretative asupra unor
evenimente istorice, acte normative sau
regularități științifice pot fi preluate oricum, fără
citările adecvate.
Aceste interpretări au o încărcătură de
originalitate dată cel puțin de modul de frazare,
care face ca preluarea lor fără recunoașterea
adecvată a sursei să poată duce tot la o culpă de
plagiere.
a) Atunci când preluarea dintr-o sursă de cunoaștere
comună este masivă și aduce o contribuție
importantă la lucrarea proprie, citarea ei corectă se
impune. Altfel textul poate fi considerat plagiat 14.
14HARVEY, G. (2008). Writing with Sources. A guide for students. 2nd. Indianapolis, Ind: Hackett
93
Pub. Co., p. 14
 7. Gravitatea actului de a plagia este dată nu numai
de caracteristicile anterior menționate legate de modul în care a
fost realizată opera cu fraude de tip plagiat. Conte ază în evaluare
și modul în care este utilizată de către autor lucrarea respectivă.
Folosirea ei pentru a aduce avantaje materiale sau de
promovare profesională autorului este o circumstanță
agravantă în diagnosticarea abaterii de la normele de bună
conduită științifică.

6.2.2. Norme de identificare a plagiatului 15

Prezentarea de mai jos nu reia în detaliu întreaga

listă de procedee specificate pentru aplicarea operațională a
principiilor menționate în secțiunea anterioară 13, 15
13 Avram, A., Berlic, C., Murgescu, B., Murgescu, M.L., Popescu, M., Rughiniș, C., Sandu, D.,
Socaciu, E., Șercan, E., Ștefănescu, B., Tănăsescu, S.E., Voinea, S., coordonator Papadima, L.,
Deontologie academică, Curriculum-cadru, Universitatea din București, 2017, P. 60
https://sdslcunibuc.wordpress.com/2017/11/08/materiale-curs-deontologie-academica/
15 http://www.contributors.ro/administratie/educatie/spre-o-diagnoza-integrataa-plagiatului/ 94
Câte cuvinte Pentru spațiul academic american, un cunoscut
succesive, autor de metodologie sociologică indică pragul de opt
preluate ca cuvinte .
atare, În genere, în spațiul academic românesc sunt evitate
fără citarea de astfel de praguri cantitative.
rigoare, Regula relativ simplă poate stabili ca limită maximă
constituie numărul de cuvinte care poate fi ținut minte pe
act de plagiat? dinafară de către o persoană obișnuită
specializată într-un anume domeniu. (Probabil că
pentru științele socioumane pragul respectiv este
undeva la maximum 15-20 de cuvinte).
Desigur practica de a lucra cu formulări fixe,
standardizate, diferă de la domeniu la domeniu și
trebuie avută în vedere.
Toleranță la Greu de pus, în acest caz, o limită de număr de cuvinte
plagiatul de tip ca în cazul de mai sus.
mozaic Contează numărul de paragrafe preluate în stil
(înlocuire plagiat
de cuvinte în mozaicat, conținutul textului etc.
cadrul unui bloc Absența ghilimelelor în astfel de cazuri duce la texte
95
de text)? în care nu mai știi cine este autorul
 Judecare prin Stabilirea unei limite convenționale de text care poate fi
procent de text plagiat (4%, 5%, 6%......) este complet contraproductivă
plagiat din total din punct de vedere academic. Este un mod de a ignora
lucrare sau...? faptul că: ideile plagiate sunt mai importante decât
numărul de cuvinte furate; același procent aplicat la
totaluri foarte diferite de 100, 200, 300... de pagini duce
la număr de pagini foarte mare pentru care se acordă
‖iert area de plagiat‖.
Interpretarea Nu. Interpretarea textelor normative este o operațiune
textului normativ intelectuală individuală prin conținut și prin frazare.
poate fi plagiată Același raționament este de adoptat și în cazul
fără rezerve interpretării evenimentelor istorice sau al
pentru că „este descrierilor geografice care nu sunt strict standardizate.
Normativ”?
Firul Citările în variante bizare gen „Apud Stiglitz Joseph” (ca
inconsistențelor nume de autori, cu apud cu tot) sunt un astfel de fir
duce la o bună (Șercan, 2015).
diagnoză Amestecul de stiluri de editare în același text (APA,
HARVARD etc.) poate fi un indicator de plagiat.
ȘERCAN, E. (2015). TOBĂ DE CARTE. 250 de pagini din teza de doctorat a ministrului de Interne, Petre Tobă, sunt copiate din
alte lucrări. Press One (https://pressone.ro/toba-de-carte-250-de-pagini-din-teza-de-doctorat-aministrului-de-interne-petre-toba-
96
sunt-copiate-din-alte-lucrari/, consultat septembrie 2017)
 Identificarea caracterului intențional al plagiatului
 Plagierea modurilor de interpretare: parafrazările preluate
incorect, cheie de maximă eficiență în recunoașterea
caracterului intențional al plagiatului. Cum probabilitatea ca
doi autori diferiți să parafrazeze identic sau în formulări
foarte apropiate (printr-un set de formulări care nu se pot ține
minte cu ușurință) opera unui al treilea autor este foarte mică,
rezultă că plagierea unei astfel de formulări perifrastice
este probă convingătoare de intenționalitate în plagiat.

 Falsitatea motivației de necunoaștere a regulilor de citare

ca sursă de plagiat neintenționat poate fi ușor demontată
dacă în cadrul aceleiași lucrări suspecte de plagiat apar și
citări corecte (cu sursă bibliografică, pagină, ghilimele de
marcare a textului preluat) și incorecte. Este evident că același
autor nu poate fi, în același timp, și informat și necunoscător al
regulilor de redactare corectă.
97
 6.2.3. Procedee de identificare a plagiatului
Tehnologiile/programele automatizate de detectare a
plagiatului (Turnitin, iThenticate, Grammarly, Plagscan etc.).
Evident că mijloacele automatizate, programele și
platformele computerizate, nu pot stabili decât asemănările la
nivelul exprimării lingvistice (coincidențe la nivelul unor frazări mai
ample).
Ele nu pot detecta plagiatul de idei ori metode de analiză,
de exemplu, ori (auto)citările indirecte și parafrazările care nu
implică ghilimele. (Uneori, nu sunt remarcate nici diferențele între
citate și preluări ilicite de texte.)
De aceea este necesară evaluarea acestor rezultate
preliminar e de către specialiști ai domeniului respectiv, care pot
judeca felul în care lucrarea respectă normele specifice
de conduită a citării.
Chiar dacă nu pot înlocui evaluarea umană, mijloacele
computerizate fac munca de detectare a plagiatului mai ușoară și
mai precisă. 98
 Indicii sesizabile prin vigilența specialistului 16
 Recunoașterea unei surse necitate;
 Incompatibilitatea lucrării cu nivelul de competență
profesională și l ingvistică a autorului lucrării;
 Schimbările de „voce”, registru discursiv, stil ori abordare
pe parcursul aceleiași lucrări;
 Lucrarea nu respectă tematica, obiectivele, metodologia și
structura convenite ori anunțate;
 Similarități între textele unor autori diferiți la nivelul
idiosincrasiilor, excentr icității ori greșelilor atipice;
 Căutarea personalizată prin search engines a unor frazări
particulare, inedite ori stranii;
 Verificarea directă, față în față cu autorul, a gradului de
familiarizare cu ideile, noțiunile și informațiile vehiculate în
textul suspect de plagiat.
16 Avram, A., Berlic, C., Murgescu, B., Murgescu, M.L., Popescu, M., Rughiniș, C., Sandu, D., Socaciu, E.,
Șercan, E., Ștefănescu, B., Tănăsescu, S.E., Voinea, S., coordonator Papadima, L., Deontologie academică,
Curriculum-cadru, Universitatea din București, 2017, P. 60
https://sdslcunibuc.wordpress.com/2017/11/08/materiale-curs-deontologie-academica/ 99
15 http://www.contributors.ro/administratie/educatie/spre-o-diagnoza-integrataa-plagiatului/
 6.3. Autoplagiatul
Autoplagiatul apare atunci când pretindem că o
contribuție a noastră este originală, dar de fapt ea nu este –
deoarece tot noi am publicat-o anterior, în altă lucrare.
Deși autorul este același, în prima lucrare contribuția
era originală, iar în cea de-a doua, este auto-plagiată,
redundantă, repetitivă – deci nu mai este originală.
Auto-plagiatul reprezintă deci o re-utilizare nelegitimă
a propriilor contribuții științifice.
Conform legislației actuale în vigoare, autoplagiatul
este definit ca „expunerea într-o operă scrisă sau o
comunicare orală, inclusiv în format electronic, a unor texte,
expresii, demonstraţii, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode
ştiinţifice extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic,
ale aceluiaşi sau aceloraşi autori, fără a menţiona acest lucru şi
fără a face trimitere la sursele originale‖ (L 206/2004, Art.4e).
100
 Există feluri în care putem refolosi justificat creațiile
noastre anterioare – de exemplu 17:
 dacă le adaptăm pentru o nouă audiență;
 dacă publicăm o traducere în altă limbă;
 dacă pornim de la ce am scris anterior pentru a reinterpreta sau
comenta propriile noastre contribuții;
 dacă dăm exemple din ce am scris înainte într-o lucrare
nouă.
Trebuie să fie clar în aceste cazuri că refolosim
creațiile noastre anterioare.
De asemenea, dacă am acordat drepturile de proprietate
intelectuală/copyright pentru publicația noastră anterioară unei terțe
părți (o editură, de exemplu), avem nevoie de acordul deținătorului de
copyright pentru a reproduce, traduce sau modifica părți din ea, chiar
dacă noi am scris-o.
Fără acordul deținătorului de copyright, vom încălca
proprietatea intelectuală a acestuia.
17 LIN, Nancy, 2015. Copying Yourself: How to Avoid Self-Plagiarism. Disponibil online la
101
http://www.diyauthor.com/avoid-self-plagiarism/
 7. Proprietatea intelectuală.
Drepturi de autor
Drept - rasplata, retributie care I se cuvine cuiva pentru
prestarea unei munci (cf. DEX)
7.1. Dreptul de autor – legislație
 Legea nr. 8 din 14 martie 1996, privind drepturile de autor şi drepturile
conexe, - publicată în „Monitorul Oficial al României”, Partea I, nr. 60, 26
martie 1996.
 Legea nr. 285 din 23 iunie 2004, pentru modificarea şi completarea Legii nr.
8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, publicată în “Monitorul
Oficial”, Partea I, nr. 587, 30.VI.2004
 OUGnr. 123 din 1 septembrie 2005, privind modificarea şi completarea Legii
nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe publicată în
„Monitorul Oficial al României”, Partea I, nr. 843, 9.IX.2005.
 Legea nr. 329 din 14 iulie 2006, privind aprobarea OUG nr. 123/2005 pentru
modificarea şi completarea Legii nr. 8/1996 privind drepturile de autor şi
drepturile conexe, publicată în “Monitorul Oficial al României”,
Partea I, nr. 657 din 31.VII.2006
102
 7.2. Oficiul Român pentru Drepturile de Autor
 autoritatea unică de reglementare în domeniul drepturilor de autor şi
drepturilor conexe
 organism de specialitate aflat în subordinea Guvernului
 are atribuţii de reglementare, evidenţă a drepturilor de autor şi conexe prin
registre naţionale, supraveghere, autorizare şi arbitraj, precum şi de
constatare tehnico -ştiinţifică referitoare la drepturile de autor şi drepturile
conexe.

7.3. Legea nr 8/1996

Art. 1
(1) Dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau stiintifice, precum si
asupra altor opere de creatie intelectuala este recunoscut si garantat in
conditiile prezentei legi. Acest drept este legat de persoana autorului si
comporta atribute de ordin moral si patrimonial.
(2) Opera de creatie intelectuala este recunoscuta si protejata, independent de
aducerea la cunostinta publica, prin simplul fapt al realizarii ei, chiar in forma
nefinalizata.
Art. 2
Recunoasterea drepturilor prevazute in prezenta lege nu prejudiciaza si nu
exclude protectia acordata prin alte dispozitii legale. 103
 7.4. Subiectul dreptului de autor
Autor
 persoana fizica sau persoanele fizice care au creat opera
 persoana sub numele careia opera a fost adusa pentru prima
data la cunostinta publica
 persoana fizica sau juridica ce o face publica avand
consimtamantul autorului, atat timp cat acesta nu isi dezvaluie
identitatea ( opera a fost adusa la cunostinta publica sub forma
anonima sau sub un pseudonim care nu permite identificarea
autorului
Co-autori
 persoane fizice care au realizat in colaborare o opera comuna
intre care una poate fi autorul principal
 in lipsa unei conventii contrare, coautorii nu pot utiliza opera
decat de comun acord.
Refuzul consimtamantului din partea oricaruia dintre coautori
trebuie sa fie temeinic justificat.
104
 7.5. Obiectul dreptului de autor
Operele originale de creatie intelectuala in domeniul
literar, artistic sau stiintific, oricare ar fi modalitatea de creatie,
modul sau forma de exprimare si independent de valoarea si
destinatia lor, de exemplu:
 scrierile literare si publicistice, conferintele, predicile,
pledoariile, prelegerile si orice alte opere scrise sau orale,
precum si programele pentru calculator;
 operele stiintifice, scrise sau orale: comunicarile, studiile,
cursurile universitare, manualele scolare, proiectele si
documentatiile stiintifice;
 compozitiile muzicale cu sau fara text;
 operele dramatice, dramatico-muzicale, operele coregrafice si
pantomimele;
 operele cinematografice, precum si orice alte opere
audiovizuale;
 operele fotografice, precum si orice alte opere exprimate printr -
un procedeu analog fotografiei; 105
 operele de arta grafica sau plastica, cum ar fi: operele de sculptura,
pictura, gravura, litografie, arta monumentala, scenografie, tapiserie,
ceramica, plastica sticlei si a metalului, desene, design, precum si
alte opere de arta aplicata produselor destinate unei utilizari practice;
 operele de arhitectura, inclusiv plansele, machetele si lucrarile grafice
ce formeaza proiectele de arhitectura;
 lucrarile plastice, hartile si desenele din domeniul topografiei,
geografiei si stiintei in general.
Operele derivate care au fost create plecand de la una sau mai
multe opere preexistente, si anume:
 traducerile, adaptarile, adnotarile, lucrarile documentare,
aranjamentele muzicale si orice alte transformari ale unei opere
literare, artistice sau stiintifice care reprezinta o munca intelectuala
de creatie;
 culegerile de opere literare, artistice sau stiintifice, cum ar fi:
enciclopediile si antologiile, colectiile sau compilatiile de
materiale sau date , protejate ori nu, inclusiv bazele de date, care,
prin alegerea sau dispunerea materialului, constituie creatii
intelectuale.
106
 7.6. Opera comuna
 rezultatul activităţii coautorilor , dintre care unul poate fi autor
principal
 in cazul in care contributia fiecarui coautor este distincta,
aceasta poate fi utilizata separat, cu conditia sa nu se
prejudicieze utilizarea operei comune sau drepturile celorlalti
coautori
Ex: o carte in care fiecare capitol este scris de un autor diferit, precizat

7.7. Opera colectiva

 contributiile personale ale coautorilor formeaza un tot, fara a fi
posibil, sa se atribuie un drept distinct vreunuia dintre coautori
asupra ansamblului operei create.
 in lipsa unei conventii contrare, dreptul de autor asupra operei
colective apartine persoanei fizice sau juridice din initiativa, sub
responsabilitatea si sub numele careia a fost creata.
Ex: un dictionar de tip DEX

107
 7.8. Exceptii

Nu beneficiaza de protectia legala a dreptului de autor

urmatoarele:
 ideile, teoriile, conceptele, descoperirile stiintifice, procedeele,
metodele de functionare sau conceptele matematice ca atare si
inventiile, continute intr -o opera, oricare ar fi modul de
preluare, de scriere, de explicare sau de exprimare;
 textele oficiale de natura politica, legislativa, administrativa,
judiciara si traducerile oficiale ale acestora;
 simbolurile oficiale ale statului, ale autoritatilor publice si ale
organizatiilor: stema, sigiliul, drapelul, emblema, blazonul,
insigna, ecusonul si medalia;
 mijloacele de plata;
 stirile si informatiile de presa;
 simplele fapte si date.

108
 7.9. Continutul dreptului de autor
Drepturi morale (de recunoastere a meritelor)
 dreptul de a decide daca, in ce mod si cand va fi adusa opera la
cunostinta publica;
 dreptul de a pretinde recunoasterea calitatii de autor al operei;
 dreptul de a decide sub ce nume va fi adusa opera la cunostinta
publica;
 dreptul de a pretinde respectarea integritatii operei si de a se opune
oricarei modificari, precum si oricarei atingeri aduse operei, daca
prejudiciaza onoarea sau reputatia sa;
 dreptul de a retracta opera, despagubind, daca este cazul, pe titularii
drepturilor de utilizare, prejudiciati prin exercitarea retractarii.
Drepturile morale nu pot face obiectul vreunei renuntari sau
instrainari
Dupa moartea autorului, exercitiul drepturilor prevazute se transmite
prin mostenire, potrivit legislatiei civile, pe durata nelimitata. Daca nu
exista mostenitori, exercitiul acestor drepturi revine organismului de
gestiune colectiva care a administrat drepturile autorului sau, dupa caz,
organismului cu cel mai mare numar de membri, din domeniul respectiv 109
de creatie.
 Drepturi patrimoniale
 dreptul patrimonial exclusiv de a decide daca, in ce mod si
cand va fi utilizata opera sa, inclusiv de a consimti la utilizarea
operei de catre altii .
 autorul are dreptul de a autoriza sau de a interzice:
• reproducerea operei;
• distribuirea operei;
• importul in vederea comercializarii pe piata interna a copiilor
realizate, cu consimtamantul autorului, dupa opera;
• inchirierea operei;
• imprumutul operei;
• comunicarea publica, direct sau indirect a operei, prin orice
mijloace, inclusiv prin punerea operei la dispozitia publicului,
astfel incat sa poata fi accesata in orice loc si in orice moment
ales, in mod individual, de catre public ;
• radiodifuzarea operei;
• retransmiterea prin cablu a operei;
• realizarea de opere derivate.
Ex: reproducerea figurilor din surse bibliografice, plasarea pe internet de
110
materiale scrise fara acceptul autorilor sau revistelor, etc.
 7.10. Durata protectiei dreptului de autor
 Dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau
stiintifice se naste din momentul crearii operei, oricare ar fi
modul sau forma concreta de exprimare.
 Drepturile patrimoniale dureaza tot timpul vietii autorului, iar
dupa moartea acestuia se transmit prin mostenire, potrivit
legislatiei civile, pe o perioada de 70 de ani, oricare ar fi data la
care opera a fost adusa la cunostinta publica in mod legal
Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor realizate in
colaborare este de 70 de ani de la moartea ultimului
coautor
 Drepturile patrimoniale asupra programelor pentru calculator
dureaza tot timpul vietii autorului, iar dupa moartea acestuia se
transmit prin mostenire, potrivit legislatiei civile, pe o perioada
de 70 de ani
Termenele stabilite se calculeaza incepand cu data de 1
ianuarie a anului urmator mortii autorului sau aducerii
operei la cunostinta publica, dupa caz. 111
 7.11. Limitele exercitarii dreptului de autor
Sunt permise, fara consimtamantul autorului si fara plata
vreunei remuneratii:
 reproducerea unei opere in cadrul procedurilor judiciare,
parlamentare sau administrative ori pentru scopuri de siguranta
publica;
 utilizarea de scurte citate dintr-o opera, in scop de analiza,
comentariu sau critica ori cu titlu de exemplificare, in masura in
care folosirea lor justifica intinderea citatului;
 utilizarea de articole izolate sau de scurte extrase din opere in
publicatii, in emisiuni de radio sau de televiziune ori in inregistrari
sonore sau audiovizuale, destinate exclusiv invatamantului,
 reproducerea pentru informare si cercetare de scurte extrase din
opere, in cadrul bibliotecilor, muzeelor, filmotecilor, fonotecilor,
arhivelor institutiilor publice culturale sau stiintifice, care
functioneaza fara scop lucrativ ;
 reproducerea integrala a exemplarului unei opere, pentru
inlocuirea acestuia, in cazul distrugerii, al deteriorarii grave sau al
112
pierderii exemplarului unic
 reproducerile specifice realizate de bibliotecile accesibile publicului, de
institutiile de invatamant sau de muzee ori de catre arhive, care nu sunt
realizate in scopul obtinerii unui avantaj comercial sau economic, direct
ori indirect;
ex: copierea de articole sau extrase din carti din colectiile
bibliotecilor
 reproducerea, cu excluderea oricaror mijloace care vin in contact direct
cu opera, distribuirea sau comunicarea catre public a imaginii unei opere
de arhitectura, arta plastica, fotografica sau arta aplicata, amplasata
permanent in locuri publice, in afara cazurilor in care imaginea operei
este subiectul principal al unei astfel de reproduceri, distribuiri sau
comunicari si daca este utilizata in scopuri comerciale;
 reprezentarea si executarea unei opere in cadrul activitatilor institutiilor
de invatamant, exclusiv in scopuri specifice si cu conditia ca atat
reprezentarea sau executarea, cat si accesul publicului sa fie fara plata;
 utilizarea operelor in timpul celebrarilor religioase sau al ceremoniilor
oficiale organizate de o autoritate publica;
 utilizarea, in scopuri publicitare, a imaginilor operelor prezentate in cadrul
expozitiilor cu acces public sau cu vanzare, al targurilor, licitatiilor publice
de opere de arta, ca mijloc de promovare a evenimentului, excluzand
orice utilizare comerciala. 113
 7.12. Cesiunea drepturilor patrimoniale
de autor

 Autorul sau titularul dreptului de autor poate ceda prin contract

altor persoane numai drepturile sale patrimoniale.
Cesiunea poate fi limitata la anumite drepturi, pentru un
anumit teritoriu si pentru o anumita durata .
 In lipsa unei clauze contractuale contrare, pentru operele create
in indeplinirea atributiilor de serviciu precizate in contractul
individual de munca, drepturile patrimoniale apartin autorului
operei create.
In acest caz, autorul poate autoriza utilizarea operei de
catre terti, numai cu consimtamantul angajatorului si cu
recompensarea acestuia pentru contributia la costurile
creatiei. Utilizarea operei de catre angajator, in cadrul
obiectului de activitate, nu necesita autorizarea angajatului
autor.
114
 7.13. Contract de editare
 Prin contractul de editare, titularul dreptului de autor cedeaza
editorului, in schimbul unei remuneratii, dreptul de a reproduce si de
a distribui opera.
ex: la publicarea unui articol a unei carti se semneaza un contract
de editare
 Nu constituie contract de editare conventia prin care titularul dreptului
de autor il imputerniceste, pe cheltuiala sa, pe un editor, pentru a
reproduce si, eventual, a distribui opera.
 Contractul de editare trebuie sa cuprinda clauze cu privire la:
a) durata cesiunii;
b) natura exclusiva sau neexclusiva si intinderea teritoriala a cesiunii;
c) numarul maxim si minim al exemplarelor;
d) remuneratia autorului, stabilita in conditiile prezentei legi;
e) numarul de exemplare rezervate autorului cu titlu gratuit;
f) termenul pentru aparitia si difuzarea exemplarelor fiecarei editii sau,
dupa caz, ale fiecarui tiraj;
g) termenul de predare a originalului operei de catre autor;
h) procedura de control al numarului de exemplare produse de catre
editor. 115
 7.14. Programele pentru calculator
Protectia programelor pentru calculator include orice expresie a
unui program , programele de aplicatie si sistemele de operare,
exprimate in orice fel de limbaj, fie in codsursa sau cod -obiect,
materialul de conceptie pregatitor, precum si manualele
In lipsa unei clauze contrare, drepturile patrimoniale de autor
asupra programelor pentru calculator, create de unul sau de mai multi
angajati in exercitarea atributiilor de serviciu ori dupa instructiunile celui
care angajeaza, apartin acestuia din urma.
7.15. Baze de date
Baza de date - o culegere de opere, de date sau de alte
elemente independente, protejate ori nu prin drept de autor sau conex,
dispuse intr -o modalitate sistematica ori metodica si in mod individual
accesibile prin mijloace electronice sau printr -o
alta modalitate
Fabricantul unei baze de date are dreptul patrimonial exclusiv de
a autoriza si de a interzice extragerea si/sau reutilizarea totalitatii sau a
unei parti substantiale din aceasta,
evaluata calitativ sau cantitativ 116
 7.16. Drepturi de proprietate industrială
Brevete de inventie
 Drepturile asupra unei inventii sunt recunoscute si aparate pe
teritoriul Romaniei prin acordarea unui brevet de inventie de
catre Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci (OSIM)
 Sunt recunoscute si aparate drepturile decurgand din brevetul
european – acordat de Oficiul European de Brevete, conform
Convenţiei privind eliberarea brevetului european, care a fost
adoptată la München, la 5 octombrie 1973
Legislatie
 Legea nr. 64 din 11 octombrie 1991, privind brevetele de
invenţie, republicată în „Monitorul Oficial al României”, Partea I,
nr. 541, 8.VIII.2007 - Anexa 2
 Hotărârea Guvernului nr. 547 din 21 mai 2008, pentru
aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 64/1991
privind brevetele de invenţie, publicată în “Monitorul Oficial al
României”, Partea I, nr. 456, 18.VI.2008 –
117
 Dreptul la brevet
 aparţine inventatorului sau succesorului său în drepturi.
• inventator - persoana care a creat invenţia
• succesor în drepturi poate fi orice persoană (fizică sau
juridică) căreia i s-a transmis fie dreptul la acordarea
brevetului de invenţie, fie drepturile care decurg dintr-un
brevet de invenţie eliberat de autorităţile competente.
 In cazul in care inventia a fost creata impreuna de mai multi
inventatori, fiecare dintre acestia are calitatea de coautor al
inventiei, iar dreptul apartine in comun acestora.
 Daca doua sau mai multe persoane au creat aceeasi inventie,
independent una de alta, dreptul la brevet apartine aceleia care a
depus o cerere de brevet a carei data de depozit este cea mai
veche.
 Daca inventia rezulta dintr-un contract de cercetare, in lipsa unei
clauze contrare, dreptul la brevet de inventie apartine unitatii care
a comandat cercetarea, inventatorul avand dreptul la o
remuneratie suplimentara stabilita prin act aditional la contract
118
 Brevetul de inventie
 poate fi acordat pentru orice inventie avand ca obiect un produs
sau un procedeu, in toate domeniile tehnologice, cu conditia ca
aceasta :
• să fie nouă - noutatea unei invenţii se evaluează în raport cu
stadiul tehnicii
• să implice o activitate inventivă - O inventie este considerata
ca implicand o activitate inventiva daca, pentru o persoana
de specialitate, ea nu rezulta in mod evident din cunostintele
cuprinse in stadiul tehnicii
• să fie susceptibilă de aplicare industrială - O inventie este
considerata ca fiind susceptibila de aplicare industriala daca
obiectul sau poate fi fabricat sau utilizat intr-un domeniu
industrial, inclusiv in agricultura
 Durata brevetului de inventie este 20 de ani, cu incepere de la
data de depozit
 Solicitantul care depune o cerere de brevet, precum şi titularul
unui brevet au obligaţia de a plăti pentru procedurile efectuate de
OSIM ( ex. taxe anuale de menţinere în vigoare a brevetului 119 )
 Obiectul inventiei
 Produsul reprezintă un obiect cu caracteristici determinate,
definite tehnic prin părţile sale constructive şi, după caz,
constitutive, prin elementele de legătură dintre acestea, prin
forma sa constructivă sau a părţilor constitutive, prin materialele
din care este realizat, prin relaţiile constructive, de poziţie şi
funcţionare dintre părţile constitutive sau prin rolul funcţional al
acestora.
 Produse pot fi:
• dispozitive, instalatii, echipamente, masini -unelte, aparate
sau ansambluri de aparate care functioneaza impreuna sau
care se refera la mijloace de lucru pentru realizarea unui
procedeu de fabricatie ori de lucru;
• circuite electrice, pneumatice sau hidraulice;
• substante chimice, inclusiv produse intermediare, definite prin
elementele componente si legaturile dintre ele, simbolizate
prin formule chimice, greutate moleculara sau prin alte
caracteristici care le individualizeaza sau le identifica;
120
 Procedeul este obiect al unei inventii, in masura in care
constituie solutia tehnica a unei probleme. Procedeul
reprezinta o succesiune logica de etape, faze sau pasi, definite
prin ordinea de desfasurare, prin conditii initiale, cum ar fi materia
prima aleasa, prin parametri, prin conditii tehnice de desfasurare
si/sau mijloace tehnice utilizate:
• o activitate tehnologica de natura mecanica, fizica, chimica,
care are ca efect obtinerea sau modificarea unui produs;
• o metoda de lucru caracterizata prin etape de operare; sau
• o noua utilizare a unui produs sau procedeu cunoscut.
Nu sunt considerate inventii, in special:
 descoperirile, teoriile stiintifice si metodele matematice;
 creatiile estetice;
 planurile, principiile si metodele in exercitarea de activitati
mentale, in materie de jocuri sau in domeniul activitatilor
economice, precum si programele de calculator ;
 prezentarile de informatii.
121
 8. Verificarea lucrărilor științifice
În 2016, când Ministerul Educației a promovat o
politică sistemică de verificare a tezelor de doctorat, analiza a
evidențiat faptul că cea mai mare parte a universităților foloseau
deja – în măsuri diferite – programe electronice de
detectare a similitudinilor 18.
După o verificare tehnică a funcționalității programelor deja
folosite de universități, prin ordinul nr.3485 din 24 martie 2016 a
fost recunoscută folosirea următoarelor programe:
 iThenticat e (Turnitin)
 Plagiarism detector + PDAS (Plagiarism Detector Accumulator
Server)
 Safe Assign
 SEMPLAG
 Sistemantiplagiat.ro
18 Avram, A., Berlic, C., Murgescu, B., Murgescu, M.L., Popescu, M., Rughiniș, C., Sandu, D., Socaciu, E.,
Șercan, E., Ștefănescu, B., Tănăsescu, S.E., Voinea, S., coordonator Papadima, L., Deontologie academică,
Curriculum-cadru, Universitatea din București, 2017, P. 76 122
https://sdslcunibuc.wordpress.com/2017/11/08/materiale-curs-deontologie-academica/
 Prin același ordin s-a stabilit că lista programelor electronice
poate fi completată, cu condiția ca programele pentru identificarea
similitudinilor textuale „să îndeplinească următoarele cerințe:
1) verificarea cu baze deținute de dezvoltator (abonamente pe care
le are dezvoltatorul cu diverse reviste, jurnale, edituri, etc);
2) verificarea cu Internetul/web;
3) realizarea unei baze proprii și permiterea contrastării cu aceste
documente ;
4) încărcarea si verificarea fișierelor în formate: *.doc, *.docx, *.pdf.;
5) recunoașterea caracterelor românești;
6) generarea unor rapoarte de analiză care să conțină:
a. numele software-ului utilizat
b. data la care a fost generat raportul
c. fragmentele/zonele similare din documentul verificat
marcate sugestiv, fie prin culoare și trimitere la link, fie
încadrate într-un chenar și însoțite de linkul către sursa
suspectă, fie prin afișarea comparativă a fragmentelor
similare însoțite de numele sursei)” (OMENCȘ,
nr.3485/2016). 123
 Caracteristici și mod de utilizare 19
 aceste programe nu detectează plagiatul și/sau încălcarea
principiilor deontologiei academice în sine, ci similitudinile dintre
textul supus verificării și alte texte stocate în baza de date și/sau
accesibile online; rezultatul verificării este deci un raport care
cuprinde lista similitudinilor, textele pasajelor identificate ca
similare, sursa textelor similare, și diverse alte date sau marcaje
care să ușureze vizualizarea și analiza umană subsecventă;
 în identificarea similitudinilor, aceste programe folosesc un
algoritm reglabil, având la bază numărul de cuvinte identice;
majoritatea programelor combină verificarea la două niveluri de
similitudine, de exemplu șirurile de 5 cuvinte identice și
șirurile de 25 cuvinte identice. Evident, mărimea șirurilor de
cuvinte identice determină mărimea procentului de similitudine al
unui text (cu cât este mai mic numărul de cuvinte care trebuie să
fie identice, cu atât este mai mare procentul de similitudine indicat
în raport);
19 Avram, A., Berlic, C., Murgescu, B., Murgescu, M.L., Popescu, M., Rughiniș, C., Sandu, D., Socaciu, E., Șercan, E., Ștefănescu,
B., Tănăsescu, S.E., Voinea, S., coordonator Papadima, L., Deontologie academică, Curriculum-cadru, Universitatea din București,
124
2017, P. 77-78 https://sdslcunibuc.wordpress.com/2017/11/08/materiale-curs-deontologie-academica/
 conținutul rapoartelor depinde în mare măsură de setările
generale ale programului, setări care cuprind nu doar mărimea
șirurilor de cuvinte identice care sunt luate în considerare, ci și
faptul dacă în analiză sunt incluse notele de subsol sau listele
de referințe bibliografice, textele între ghilimele etc.; unele
programe îngăduie reglarea setărilor de către oricare utilizator
pentru o verificare anume, altele necesită drepturi de acces
electronic speciale pentru a schimba setările;
 pe lângă identitatea deplină a șirurilor de cuvinte, unele
programe semnalează și situațiile în care anumite texte
cuprind reformulări minore și/sau alterări ale ordinii cuvintelor .

Rapoartele de similitudine nu stabilesc ele însele dacă un

text este plagiat și nici dacă este original. Pentru un asemenea
verdict este nevoie de analiza calitativă a factorului uman,
mai concret a profesorului care verifică lucrarea cu ajutorul
acestor programe și rapoarte.
125
 Situații în care analiza umană conduce la exonerarea de
suspiciune a unor similitudini:
 pasajul indicat ca similar este un citat, marcat cu ghilimele și
care are trimitere conform regulilor de citare recunoscute;
 textul indicat de raport este similar cu un alt text al aceluiași
autor, postat anterior, dar în lucrarea verificată este menționată
explicit existența publicației anterioare ;
 textul similar semnalat în raport a fost postat online ulterior
redactării textului verificat ;
 pasajul indicat ca similar este de fapt o sintagmă uzuală
(la o setare pentru identificarea șirurilor de 5 cuvinte identice
aceasta poate indica și expresii uzuale d e tipul „și pe de altă
parte‖, și denumiri de instituții precum „Programul
Națiunilor Unite pentru Dezvoltare”) sau o afirmație care
exprimă un adevăr general, greu sau imposibil de formulat într-
un mod care să excludă similitudinea cu alți utilizatori (de
exemplu, „Primul Război Mondial a avut loc în anii 1914-
1918”). 126
 Limitele programelor de verificare electronică
Unele dintre aceste limite au devenit evidente și la
enumerarea caracteristicilor programelor electronice de detectare a
similitudinilor. Altele sunt:
 nu pot identifica preluările din texte care nu sunt accesibile
pe Internet sau în bazele de date accesibile; performanța
diferitelor programe depinde deci de mărimea bazelor de date la
care au acces (din acest punct de vedere, Turnitin este lider
mondial - (Birkiš, Celjak, Cundekoviš, Rako, 2016, 11) 20;
 nu pot depista preluările din texte redactate în alte limbi;
până acum, dintre programele folosite în România, doar
SEMPLAG cuprinde posibilitatea de a identifica și traducerile
din engleză în română;
 identifică doar similitudinile textuale, nu și preluările de figuri
(grafice, scheme, hărți, imagini etc.);

20 BIRKIŠ Tamara, Draženko Celjak, Marko Cundekoviš, Sabina Rako, REPORT. Analysis of
Software for Plagiarism Detection in Science and Education, Zagreb, University of Zagreb –
University Computing Centre, 2016. Accesibil online la http://creativecommons.org/licenses/by
127
-nc-nd/4.0/deed.hr
 nu indică întotdeauna sursa primară a preluării; de exemplu,
dacă doi autori au plagiat un text care nu este accesibil online
(de exemplu, o carte publicată în 1952), atunci se indică
similitudinea cu textul similar care a fost primul postat
online, și nu cu sursa comună a plagiatului;
 au performanțe relativ slabe în identificarea parafrazărilor ;
 unele programe nu îngăduie verificarea unitară a unor
texte mari, solicitând divizarea acestora și emițând rapoarte
separate pentru fiecare parte.
Alte limite:
 vulnerabilitățile specifice programelor electronice (virusare,
căderi de tensiune etc.);
 obiecțiile legale la stocarea textelor în bazele de date folosite
pentru confruntarea lucrărilor verificate;
 costurile considerabile care pot descuraja folosirea de către
instituții cu resurse financiare limitate;
 analiza umană a rapoartelor de similitudine necesită un
training și timp din partea verificatorilor. 128