GENUL SHIGELLA

REPERE TAXONOMICE
• Familie Enterobacteriaceae
• Gen Shigella
Conform caracterelor biochimice bacteriile se subîmpart în subgrupe:

• Shigella boydii A
• Shigella dysenteriae B
• Shigella flexneri C
• Shigella sonnei D
 COLORAŢIA GRAM

Shigella spp.  Shigella spp. 

Cultură pură, coloraţie Gram, 100x Cultură pură, coloraţie Gram, 100x
Shigella sonnei
Microscopie electronică
Sursa: Mediscan/Corbis
MICROSCOPIE ELECTRONICĂ
CARACTERE DE CULTURĂ
• Se însămânţează pe
medii diferenţiale şi
selective;
• Mediu AABTL (săruri
biliare şi bilă) Shigella
este rezistentă (lactozo-
negativă), dar genurile
saprofite sunt sensibile.
• În mediile de cultură
creşte sub formă de
colonii S.
 Shigella spp. 
Geloză lactozată, lumină incidentă, 2x 4X 
Colonii S, lactozo-negative
Shigella spp. 
TSI: G+, L-, Z- 
SIM: H2S-, I variabil, M- 
Uree: - 
Simmons: -
 ANTIGENE

Conţine Ag somatice, cum este AgO (de perete), şi Ag solubile, endotoxina.

Există mai multe fracţiuni comune de AgO, pe baza cărora genul este
împărţit în grupe mari.

Genul SHIGELLA are patru grupuri serologice: A, B, C, D.

Grupul A (Shigella dizenteriae) cuprinde zece tipuri. Grupul A este cel mai
patogen.

Grupul B (Shigella flexneri) .

Grupul C (Shigella boydii) .

Grupul D (Shigella sonnei) .

 REZISTENŢA
Bacteriile dizenterice pot supravieţui 5-14 zile în
mediul ambiant : pe obiecte, veselă, apă dulce şi
apă de mare, pe suprafaţa bancnotelor, pe
legume, fructe.

Lumina solară directă şi soluţia de fenol 1% le

omoară în 30 min.

Temperatura de 60°C - peste 10-20 min.

Shigellele se distrug repede sub acţiunea

soluţiilor de cloramină şi clorură de var.

Cele mai sensibile la factorii fizici şi chimici sunt S. dysenteriae şi relativ rezistente
-S. sonnei.
MECANISMUL DE
TRANSMITERE
SURSA: persoane bolnave,
purtători de shigele

Mecanism de
transmitere:
orofecal

menaj

transmisie
CARACTERE DE PATOGENITATE
sindromului dizenterie
 RĂSPUNSUL IMUN

• Se elaborează
imunitate specifică
de grup foarte
precară și efemeră.
• Posibile
reîmbolnăviri
multiple cu evoluție
cronică.
 COPROCULTURA
• Recoltarea se face cu
ajutorul sondei Nelaton,
care ajunge chiar la locul
leziunii.
• Conţinutul sondei este
descărcat în ser fiziologic
(pentru diagnostic
rapid pe frotiu) sau în
mediul Carry-Blair (dacă
diagnosticul întârzie).
 CONȚINUTUL
DUODENAL
• Colectarea materialului se
face cu o ansă dublă din
aluminiu, montată în
dopul eprubetei.
• Ansa se introduce în rect.
• Se descarcă în eprubeta cu
mediu conservant.
• Se transportă în minim 2
ore, temperatura mediului.
 MASE FECALE
• Materialul se colectează
din primele zile ale
îmbolnăvirii.
• E necesar de folosit
primele porţii ale
maselor fecale, deoarece
Shigelele se localizează
în membrana mucozitară
a intestinului gros.
• 3—5 g de mase fecale,
luate din oala de noapte,
dezinfectată şi bine
spălată în prealabil, se
trec în amestecul
glicerinic.
METODE DE DIAGNOSTIC
BACTERIOLOGIC
• Cultura pură
• Antibiograma
• Lizotipia (în cazul
infecţiilor
intraspitaliceşti).

TESTE SEROLOGIC E
• Reacția de aglutinare,
• PCR,
• ELISA
 METODE DE PROFILAXIE
❖ Tratamentul deplin
al bolnavilor .

❖ Respectarea
regimului sanitaro-
igienic în
colectivităţile de
❖ Dezinfecția și copii, în locuinţe şi
supravegherea instituţii, la
focarelor, promovarea întreprinderile
măsurilor profilactice alimentare, în
în ele. cantine şi magazine.
METODE DE PROFILAXIE
❖ protecţia apei,
produselor alimentare
(în special a lactatelor)
de contaminare cu
bacterii dizenterice .

❖ diagnosticul precoce
de laborator;
❖ Internarea sau
izolarea bolnavilor la
domiciliu,
asigurându-se
respectarea unui
regim de rigoare.