DREPTATEA, EGALITATEA IN FATA LEGII

 Termenul „dreptate” desemnează deopotrivă, un ideal universal şi

o virtute personală.
 Persoana care posedă această virtute personală este „un om
drept”.
 De regulă, analizăm termenul „dreptate” prin opoziţie cu cel de
„nedreptate”.
Principalele categorii de dreptate sunt:
 Dreptate distributivă
 Dreptate procedurală
 Dreptate corectivă sau reparatorie.
 
Dreptatea distributivă reprezintă corectitudinea:
  accesului la resurse, poziţii în societate
 distribuirii unor avantaje, obligaţii între persoane, grupuri în
societate.
Avantajele includ ceea ce poate fi distribuit persoanelor, grupurilor şi
este considerat util, de dorit, de exemplu:
 bunuri
 recompense.
Obligaţiile ceea ce poate fi distribuit persoanelor, grupurilor. Sunt
considerate de nedorit de exemplu:
 pedepsele
 plata taxelor.
Distribuirea corectă a avantajelor şi a obligaţiilor presupune identificarea
criteriilor care pot fi luate în considerare pentru realizarea dreptăţii.
Acestea sunt:
 competenţele
 meritele
 nevoile
persoanelor respective; ele pot asemăna sau deosebi persoanele cărora
le sunt distribuite. Astfel, într-o situaţie particulară, persoanele care se
aseamănă din punctul de vedere al criteriilor menţionate trebuie tratate
la fel, iar cele care se deosebesc, în mod diferit.
 
            Dreptatea procedurală presupune respectarea legilor şi
înfăptuirea justiţiei.
            Ca respectare a legilor dreptatea presupune:
¨                  respectarea drepturilor legale ale unor persoane: libertatea
personală, proprietatea, demnitatea umană
¨                  să i se dea fiecăruia ceea ce i se cuvine.
În situaţia unei pedepse, trebuie:
 să fie pedepsite persoanele dovedite ca vinovate
 să fie stabilite pedepse potrivit gravităţii faptelor comise.
 
Dreptatea corectivă sau reparatorie se referă la:
¨                  repararea nedreptăţii
¨                  corectitudinea răspunsului la nedreptăţi, prejudicii.
Necesitatea dreptăţii corective este legată de faptul că unele persoane,
trăind în societate, comit nedreptăţi sau, prin comportamentul lor, aduc
prejudicii altor persoane.
Scopurile dreptăţii corective sunt:
 corectarea nedreptăţii, furnizând un remediu sau impunând o
pedeapsă pentru a restabili dreptatea
 preîntâmpinarea altor nedreptăţi, răspunzând la nedreptăţi într-un
fel care apără persoana de a greşi din nou
 descurajarea persoanelor de la comiterea altor nedreptăţi din
teama pentru consecinţe.
 
Principale tipuri de dreptate sunt:
 dreptatea distributivă, dreptatea procedurală şi dreptatea corectivă
sau reparatorie.
 Dreptatea ca acces la resursele şi la poziţiile în societate se
numeşte dreptate distributivă.
 Dreptatea ca respectare a legilor şi înfăptuire a justiţiei se numeşte
dreptate procedurală.
 Dreptatea ca reparare a nedreptăţii se numeşte dreptate corectivă
sau reparatorie.
 
 
Justiţia, ca instituţie de apărare şi de înfăptuire
a dreptăţii
 
           
În limba română termenul „justiţie” este sinonim, în mai multe situaţii, cu
cel de „dreptate” şi aceasta întrucât justiţia este chemată să se apere şi
să înfăptuiască dreptatea. Deseori spunem ca „justiţia a făcut dreptate”
sau ca „justiţia şi-a spus cuvântul şi s-a făcut dreptate” sau „persoana
aceasta este un justiţiar”, o persoană care face dreptate. Dar ce se
înţelege de fapt prin justiţie?
 
Termenul „justiţie” desemnează:
¨      ansamblul legilor şi al instanţelor judecătoreşti precum şi sistemul
de funcţionare al acestor instanţe
¨      o formă fundamentală a activităţii statului, care constă în judecarea
conflictelor civile sau penale şi în aplicarea pedepselor prevăzute de
lege.
Dreptatea socială presupune instituţii şi norme care să reglementeze
raporturile dintre persoane. Normele reprezintă aşteptări sociale în
legătură cu modul în care o persoană se comportă sau
acţionează. Normele juridice asigură realizarea dreptăţii, exprimând:
 ceea ce este permis în societate
 ceea ce este interzis în societate.
În situaţia încălcării (în mod intenţionat sau neintenţionat) a normei
juridice, a legii, societatea stabileşte, prin intermediul autorităţilor
judecătoreşti:
 vina persoanei în cauză
 pedeapsa legală care trebuie să i se aplice.
Normele juridice (numite şi norme de drept) sunt cuprinse în sisteme sau
coduri de legi.