Analiza Cu Element Finit Carte PDF

Silviu BUTNARIU Gheorghe MOGAN
ANALIZA CU ELEMENTE
FINITE ÎN INGINERIA
MECANICÃ
Aplicatii
, practice în ANSYS
Editura Universităţii Transilvania din Braşov

2014
Silviu BUTNARIU Gheorghe MOGAN
ANALIZA CU ELEMENTE
FINITE ÎN INGINERIA
MECANICÃ
Aplicaţii practice în ANSYS
Editura Universităţii Transilvania din Braşov

ISBN 978-606-19-0474-7
2014
Dezvoltarea explozivă a performanţelor calculatoarelor personale în ultimii zeci de
ani a condus la conceperea şi realizarea unor programe performante care implică
noi posibilităţi de modelare, de analiză şi de sinteză a subansamblelor, a
elementelor şi/sau a organelor de maşină.
De regulă, aceste programe performante au la bază metode numerice, dintre care în
practica analizei fenomenelor fizice s-a consacrat Metoda Elementelor Finite
(MEF).
La ora actuală, MEF este cea mai utilizată metodă de simulare numerică
implementată pe calculator în inginerie, fiind integrată cu aplicaţii specifice
Computer Aided Design / Computer Aided Manufacturing (CAD/CAM).
Totodată, programele de analiză pe baza MEF folosesc interfeţe grafice atractive şi
utile în prelucrarea datelor de intrare sau interpretarea rezultatelor.
Prezenta lucrare se doreşte a fi un ghid practic de utilizare a programului ANSYS
Workbench, material didactic destinat studenţilor de la programele de studii de
Licenţă şi Master a Facultăţii de Mecanică din Universitatea Transilvania din
Braşov.
Autorii
Cuprins
Pag.
Partea I
Generalităţi despre ANSYS Workbench 7
I.1 Introducere 7
I.2 Generalităţi despre mediul ANSYS - Workbench 9
I.3 Generalităţi despre modulul Engineering Data 11
I.4 Modelarea grafică în modulul Geometry 12
I.4.1 Aspecte generale 12
I.4.2 Comenzi de desenare în modul Sketch 14
I.4.3 Comenzi de generare a entităţilor de tip solid 24
I.4.4 Comenzi de generare a secţiunilor transversale 28
I.5 Aspecte generale ale modulului Mechanical 31
I.6 Discretizarea 32
I.6.1 Setarea specificaţiilor de discretizare 32
I.6.2 Metode de discretizare 34
I.6.3 Setarea parametrilor de discretizare 36
I.6.4 Evaluarea calităţii discretizării 39
I.7 Constrângeri (restricţii) 40
I.8 Introducerea încărcărilor 42
I.9 Descrierea rezultatelor ca obiecte finale 45
Partea a II-a
Aplicaţii practice în ANSYS Workbench 49
AEF-A.1 Bară încastrată simplă 51
AEF-A.2 Bară încastrată cu racordare 57
AEF-A.3 Bară încastrată cu singularităţi 69
AEF-A.4 Inel rulment axisimetric 81
AEF-A.5 Arc diafragmă 89
AEF-A.6 Deformare plastică 103
AEF-A.7 Asamblare prin formă (pătrat) 115
AEF-A.8 Asamblări filetate 129
AEF-A.9 Asamblare cu strângere pe con 141
AEF-A.10 Optimizare 151
AEF-A.11 Arcuri comprimare 159
AEF-A.12 Arcuri torsiune 171
AEF-A.13 Elemente elastice nemetalice 183
AEF-A.14 Analiza static liniară a structurilor din bare 193
AEF-A.15 Moduri proprii de vibraţii ale structurilor din bare 205
AEF-A.16 Cric auto asamblat 217
Bibliografie 229
PARTEA I
ANSYS Workbench - Generalitati

PROGRAME PERFORMANTE DE ANALIZĂ
CU ELEMENTE FINITE
ANSYS WORKBENCH
I.1 Introducere
În general, activităţile de analiză a elementelor sau ansamblurilor mecanice ce utilizează Metoda Elementelor
Finite, cuprind trei faze principale (Fig. 1):
I Pre-procesarea - definirea modelului și factorii de mediu care se aplică acestuia (în mod tipic un model
cu elemente finite, dar sunt de asemenea folosite metode de fațetă, voxel și foi subțiri).
II Analiza (de obicei, efectuate pe calculatoarele ridicate powered).
III Post-procesarea rezultatelor (folosind instrumente performante de vizualizare).
Acest ciclu este iterat, adesea de mai multe ori, fie manual, fie cu ajutorul software-urilor dedicate.
Pre-procesarea presupune construirea unui model matematic al elementului ce urmează a fi analizat. Există câteva
moduri de a face această operaţie, dar cea mai comună metodă este preluarea unui model CAD şi împărţirea
acestuia în bucăţi mici, de formă regulată, procesul numindu-se discretizare. Fiecare parte se numește element,
("element finit") iar punctele aflate în colțurile elementelor sunt numite noduri.
Deoarece nu există nici o formulă matematică directă pentru a calcula tensiunile sau deformaţiile dintr-un corp
de o formă complexă (ex. arbore cotit), pentru a rezolva acest lucru se pot utiliza modele matematice simple ce
pot calcula aceste caracteristici în corpuri simple (ex. cub, piramidă) atunci când sunt aplicate anumite sarcini
asupra lor. Deci, premisa analizei pe baza Metodei Elementului Finit (MEF) este de a discretiza o formă
complexă, supusă unor solicitări, în elemente regulate pentru care pot fi calculate tensiunile interne şi
deformaţiile, de a le analiza, apoi de concatena toate aceste rezultate pentru a determina tensiunile şi deformaţiile
corpului iniţial.
Calitatea şi precizia rezultatelor depind, în mare măsură, de numărul de elemente finite folosite. Dar, odată cu
creşterea numărului de elemente, va creşte şi timpul de procesare a datelor. De aceea, se urmăreşte a se identifica
un echilibru între precizia rezultatelor şi timpii de procesare.
Pasul următor în analiza pe baza MEF este de a rezolva modelul matematic creat. Acesta conţine un sistem cu
număr foarte mare de ecuaţii matematice care va fi rezolvat de un modul al programului de analiză, numit Solver.
Aceste ecuaţii sunt bazate pe relaţia F=kx, unde F este forţa, k este constanta elastică iar x este deformaţia.
Solver-ul va rezolva simultan mii de ecuaţii de acest tip, calculând pe baza datelor introduse de utilizator
(geometrie, dimensiuni, materiale, restricţii, solicitări) şi va returna diverse tipuri de rezultate.
Post-procesarea reprezintă acea secţiune a analizei pe baza MEF care implică analiza şi interpretarea rezultatelor
obţinute de Solver. În acest moment, programele performante oferă rezultatele sub forme grafice sugestive,
animate, colorate, identificarea problemelor structurii analizate fiind un proces intuitiv şi facil.
7
Analiza cu elemente finite în ingineria mecanică
Fig. 1
În cele ce urmează, vor fi prezentate principalele elemente ale programului de analiză pe baza MEF – ANSYS
Workbench (http://www.ansys.com/). Toate aplicaţiile practice din această lucrare au fost realizate cu ajutorul
versiunii 15.0 a acestui software.
8
ANSYS Workbench
I.2 Generalităţi despre mediul ANSYS - Workbench
ANSYS - Workbench reprezintă platformă software care combină capaciztatea de rezolvare de bază cu o serie
de instrumente de management de produs, în vederea unei bune gestionări ale proiectelor și datelor. Această
platformă conţine trei structuri importante:
• Cadru de integrare - integrează tehnologii ANSYS existente / aplicații; permite integrarea rapidă a
aplicațiilor de terţă parte
• Cadru de aplicare - dezvoltare, interfața cu utilizatorul, aplicații, comenzi noi.
• Instrumente și servicii comune - gestionarea datelor native; gestionarea parametrilor de proiectare, a
unităților de măsură, a expresiilor matematice, a istoricului şi rapoartelor de activitate.
La pornirea Ansys Workbench apare fereastra din Fig. 2 în care se evidenţiază fereastra ce conţine
grupurile modulelor ce pot fi folosite pentru soluţionarea diverselor probleme de analiză a fenomenelor şi
proceselor din practică. Pentru aplicaţiile din această lucrare se vor prezenta aspecte privind folosirea unor module
din grupul .
Fig. 2
În fereastra se observă existenţa a cinci toolbox-uri, care pot fi deschise cu  (click stânga):
, , , , şi .
Pentru începerea unei aplicaţii, se va deschide toolbox-ul şi se va alege tipul de analiză dorit
prin  (click dublu). Această comandă va deschide în fereastra din dreapta, numită o casetă care
poate fi redenumită de utilizator şi care conţine o structură a operaţiilor ce urmează a fi desfăşurate (Fig. 3) şi cu
care se pot gestiona etapele analizei cu elemente finite.
9
Fig. 3
Caseta de gestionare a analizei (v. Fig. 3) cuprinde 7 elemente: (1) tipul de analiză, (2) link către modulul de
descriere a materialelor, (3) link către modulul de modelare geometrică (Design Modeler) , (4…7) link-uri către
modulul Mechanical, ce conţine comenzi de discretizare, de introducere a constrângerilor şi solicitărilor, solver-
ul şi rezultatele.
Fig. 4
10
ANSYS Workbench
Totodată, caseta de gestionare a analizei poate fi utilizată pentru transferarea unor date existente, obţinute din
analize anterioare, către analize de alte tipuri demarate ulterior. De exemplu, în Fig. 4 este prezentată conexiunea
dintre două casete, prima fiind a unei analize statice (Static Structural) de la care au fost preluate geometria
piesei şi datele de material pentru a fi folosite în a doua aplicaţie, de flambaj (Linear Buckling). De remarcat este
faptul că unele tipuri de aplicaţii necesită realizarea în prealabil a altor tipuri de analize. În exemplul prezentat,
analiza la flambaj se va realiza doar după o analiză statică, soluţiile obinute în urma acesteia fiind date de intrare
la cea de flambaj.
În ferestrele de comandă a proiectelor precum şi în casetele de gestiune a analizelor, vor apărea unele simboluri
care identifică starea unei etape. Acestea sunt prezentate în Tab. 1.
Tab. 1 Simboluri de stare
Simbolul Semnificaţia
(up to date); (Interruped) Actualizarea datelor a fost realizată cu succes (nu există erori la calculele
interactive); actualizare întreruptă (calcule interactive întrerupte sau cu erori)
(update required); ; Actualizare necesară (datele etapei curente nu sunt actualizate şi nu se pot
genera rezultate)
(unfulfiled); (attention Neîndeplinire etape anterioare; problema este nedefinită, nu sunt asigurate
required); toate datele etapei curente
(refresh required), , Împrospătare necesară (actualizare model cu toate datele de la ultima

împrospătare), împrospătare întreruptă
I.3 Generalităţi despre modulul Engineering Data
Modulul Engineering Data reprezintă o unealtă software pentru definirea, stocarea şi organizarea proprietăţilor
de material. Acesta poate utiliza date stocate în bibliotecile programului ANSYS Workbench şi, totodată, poate
salva proprietăţi ale unor materiale ce se pot utiliza în proiecte ulterioare (Fig. 5).
Fig. 5
În fereastra , modulul Engineering Data poate fi introdus ca parte a casetei de gestiune (v. Fig. 4)
sau ca fereastră individuală (Fig. 6), apelată direct din , tab-ul .
Fig. 6
11
Modulul Engineering Data poate fi apelat cu ajutorul a două butoane de pe toolbar-ul programului ANSYS:
şi (Fig. 7). Primul dintre acestea (Filter) are rolul de a comuta
între modul de afişare a tuturor componentele materiale / proprietăţi sau doar a celor selectate. Al doilea buton
(Sources) gestionează afişarea datelor referitoare la materiale (tabele cu proprietăţile materialelor vizate).
Fig. 7
Tot cu ajutorul butonului (Sources) se pot introduce materiale noi în bibliotecile programului. Proprietăţi ale
altor materiale pot fi importate din programele Inventor, NX sau ProEngineer.
I.4 Modelarea grafică în modulul Geometry
I.4.1 Aspecte generale
Schiţa (sketch) este o reprezentare grafică ajutătoare ce se generează într-un plan (definit preliminar) compusă
din puncte şi linii care stă la baza generării de entităţi de tip linie, suprafaţă şi/sau volum.
Pentru obţinerea unei schiţe se pot folosi următoarele grupe de instrumente (toolbox-uri): Draw, Modify,
Dimensions, Constraints, Setings (Fig. 8).
Sistemul de coordonate global vizualizat în partea dreapta jos a zonei grafice, are axele X, Y şi Z marcate cu
roşu (Red), verde (Green) şi respectiv albastru (Blue). Sistemele de coordonate locale asociate sunt marcate la
fel. Planele sistemului de coordonate global (XYPlane, ZXPlane, YZPlane) sunt definite implicit ca palne de
lucru în arborele obiectelor
12
ANSYS Workbench
Fig. 8
Principalele comenzi prezente pe toolbar-ul modulului Design Modeler sunt prezentate în continuare: în Tab. 2
comenzile clasice de salvare, selectare şi gestiune a operaţiilor iar în Tab. 3 comenzile de manipulare şi
vizualizare a modelului construit.
Tab. 2 Salvare, selectare
Start; Salvare proiect; Export; Image Capture

]
Anulare comandă.
Selecţie nouă; Moduri de selectare entităţi geometrice – element

individual sau selectare tip Box Select; Filtre de selecţie (punct,
linie).
Tab. 3 Manipulare şi vizualizare model
Rotire model Deplasare model

↵ ( ) → [selectare cu ↵ un punct (din zona ↵ ( ) → [selectare cu ↵ un punct (din zona
centrală a ferestrei de grafică) şi deplasarea centrală a ferestrei de grafică) şi deplasarea simbolului
simbolului (cu menţinerea selecţiei, drag)] (cu menţinerea selecţiei, drag)]
Mărire/micşorare (zoom) model Mărire (zoom) a unei părţi a modelului şi vizualizarea
acesteia în fereastra de grafică
↵ ( ) → [selectare cu ↵ un punct (din zona
centrală a ferestrei de grafică) şi deplasarea ↵ ( ) → [generare cadru (fereastră) de
simbolului în direcţie verticală (cu menţinerea vizualizare cu ↵+drag în zona în care se doreşte
selecţiei, drag)] zoomul]
13
Vizualizare model în zona de grafică Mărire (zoom) părţi cu fereastră mobilă

↵ ( ) → (se vizualizează automat ↵ ( ) → [se generaeză
modelul în fereastra de grafică) automat fereastra transparentă şi se poziţionează
acesteia cu ↵+drag în zona modelului] (în fereastră
apare automat partea modelului mărită).
Vizualizare fereastra de grafică precedentă Vizualizare fereastra de grafică următoare
↵ ( ) → (se vizualizează automat ↵ ( )→ (se vizualizează automat fereastra
fereastra de grafică precedentă) de grafică următoare)
Vizualizare izometrică Generare plan de secţiune nou

↵ ( ) → (se vizualizează automat modelul) ↵ ( ) → …… vezi lucrare ….
Vizualizare plan (fără model 3D) Vizualizare numai model 3D (fără plan)
↵ ( ) → (dispare automat modelul 3D) ↵ ( ) → (dispare automat planul)
Vizualizare puncte Vizualizare faţă/plan/schiţă
↵ ( ) → (se vizualizează automat ↵ ( ) → (se vizualizează
punctele modelului) automat faţa/planul/schiţa selectată)
În Fig. 9 este prezentat modul de utilizare a mouse-ului în modulul Design Modeler.
Fig. 9
I.4.2 Comenzi de desenare în modul Sketch
În Tab. 4 sunt prezenate comenzile pentru generarea planurilor şi schiţelor.

Tab. 4 Generare plan, schiţă
Generare plan
↵ ( )→ :… ↵ .
14
ANSYS Workbench
Generare schiţă
↵ ( )→ [se generează schiţa automat]
În Tab. 5 se prezintă modul de desenare a entităţilor simple (linii, puncte) în modulul Sketch.
Tab. 5 Succesiuni de desenare entităţi (linii şi puncte) în modulul Sketch
Linie dreaptă prin două puncte Linie dreaptă tangentă la două cercuri
↵ → [se marchează cu ↵ cele două puncte]. ↵ → [se selectează cu ↵ primul cerc]
→ [se selectează cu ↵ cel de-al doilea punct].
a. a.
Linie dreaptă tangentă la cerc Polilinie
↵ → [se selectează cu ↵ punctul de ↵ → [se selectează cu ↵ punctele poliliniei]
tangenţă (apare simbolul de coincidenţă T)] → [se → [după ultimul punct cu se selectează
marchează cel de-al doilea punct al dreptei] (contur deschis) sau (contur deschis)].
a. a. b.
15
Linie drepunghiulară cu laturi neparalele cu axele Linie drepunghiulară cu laturi paralele cu axele
sistemului de coordonate sistemului de coordonate
↵ → [se activează/ dezactiveză ↵ → [se activează/dezactiveză cu ↵
cu ↵ opţiunea ( / ] → [se marchează opţiunea ( / ] → [se marchează primul colt
primul colt cu ↵, se marchează colţul vecin, se cu ↵, se deplasează poinetrul în colţul opus şi se
deplasează poinetrul în colţul opus şi se marchează ↵] marchează cu ↵] → [se ajustează racordarea prin
→ [se ajustează racordarea prin deplasarea ↵ (numai în deplasarea ↵ (numai în cazul când opţiunea
cazul când opţiunea este activată). este activată).
a. b. a. b.
Linie poligonală Linie ovală
↵ → [se introduce numărul de laturi (> 2) în ↵ → [se marchează primul centru cu ↵, se
caseta 3, 6 (ca exemplu)] → [se marchează şi deplasează poinetrul în celălalt centru şi se deplasează
poziţionează conturul]. şi marchează cu ↵ latura].
a. b. a.
Linie circulară Linie cirulară

tangentă la trei linii
↵ → [se drepte
marchează centrul cu ↵ şi
se deplasează şi ↵
marchează cu ↵ conturul]. → [se selectează cu ↵
a. cele trei linii].
a.
Linie arc de cerc tangent Linie arc de cerc prin trei puncte
↵ → [se selectează cu ↵ punctul de pe ↵ → [se selectează cu ↵ cele trei puncte
linia de referinţă (dreaptă, cerc), se deplasează pointerul (când acestea există apare simbolul de coincidenţă P)].
şi se marchează punctul final al arcului].
a. b.
a. b.
16
ANSYS Workbench
Linie arc de cerc determinat de centru şi puncte Linie eliptică

marginale
↵ → [se selectează cu ↵
↵ → [se centrul, se deplasează pointerul
selectează cu ↵ centrul, se în direcţia unei semiaxe, se
deplasează pointerul în direcţie marchează cu ↵ punctul de pe
radială, se marchează cu ↵ elipsă, se deplasează (↵ +drag)
cercul, se deplasează pointerul pointerul pe cealaltă semiaxă şi
pe arc şi se marchează punctul se marchează cu ↵ punctul de pe a.
final]. elipsă].
a.
Linie spline Generare punct
↵ → [se activează/dezactiveză cu ↵ opţiunea ( ↵ → [se marchează cu ↵
/ )] → [se marchează cu ↵ punctele curente] → [după punctele] (apar automat).
ultimul punct cu se selectează (contur deschis,
ex.) (contur deschis, ex.), sau
/ /
/ ].
a.
Punct de intersecţie
↵ → [se
a. b. marchează cu ↵ curbele (liniile) care se
intersectează].
c. d.
a. b.
Obs. Curbele spline flexibile îşi schimbă forma în urma aplicării unor constrângeri (de tangenţă în punctele finale)
şi modificării dimensiunilor cu funcţia din lista .
În cele ce urmează (Tab.6), sunt prezentate comenzile din toolbox-ul .
Tab.6 Succesiuni de modificare entităţi (linii şi puncte) în modul Sketch
Generare racordare Generare teşitură

↵ → [se introduce în caseta valoarea ↵ → [se introduce în caseta valoarea
razei (de ex., 5) ] → [se selectează cu ↵ liniile care lungimii (de ex., 5) ] → [se selectează cu ↵ liniile care se
se racordează sau punctul de intersecţie a acestora]. unesc prin teşitură sau punctul de intersecţie a acestora].
17
a. b. a. b.
Generare colţ Tăiere linie la margine

↵ → [se selectează cu ↵ liniile care se ↵ → [se activează/dezactiveză cu ↵ opţiunea
unesc (se va şterge partea selectată)]. ( / ]) → [se marchează cu ↵ partea care se
va tăia].
a. b. c.
a. b. c.
Extindere linie la margine Deplasare linie
↵ → [se activează/dezactiveză cu ↵ ↵ → [se selectează cu ↵ punctul (linia) şi se
opţiunea ( / ]) → [se selectează cu ↵ deplasează în poziţia dorită după care se eliberează ↵].
partea care se va extinde].
a. b. c. a. b.
Divizare linie Tăiere şi copiere entităţi (în clipboard)

↵ → [se activează cu meniul ↵ → [se selectează cu Ctrl+ ↵ liniile de copiat] →
contextual] → [se selectează cu ↵ una din opţiunile: [se activează cu meniul contextual] → [se activează cu
(implicit, ex. de jos), ↵ una din opţiunile: ,
, , (ex.),
] → [se selectează cu ↵ , ]
punctul (punctele)]. → [dacă este cazul, se selectează punctul de manipulare
(se activează ↵ )]
a. b. a. b.
Copiere entităţi (în clipboard) Plasare entităţi copiate cu fără modificări
↵ → [se selectează cu Ctrl+ ↵ liniile de
copiat] → [se activează cu meniul contextual] →
18
ANSYS Workbench
[se activează cu ↵ una din opţiunile:

↵ → [se deplasează pointerul specific în punctul
, de copiere şi se plasează cu ↵] → [se activează cu
(ex.), ,
meniul contextual]→↵ (sau Esc, fig. stg.)
] → [dacă este cazul, se
selectează punctul de manipulare (se activează ↵ Plasare entităţi copiate cu cu modificări
)] ↵ → [se introduce unghiul de rotire în caseta ,
şi/sau factorul de scalare în caseta ] → [se activează cu
meniul contextual] → [se selectează cu ↵ una din
opţiunile: (90o, v. fig. din dr.),
, , ,
, , ,
a. b. ] → [se deplasează pointerul specific
în punctul de copiere şi se plasează cu ↵] → [se activează
Obs. Pentru finalizarea copierii se impune plasarea
cu meniul contextual] → ↵ (sau Esc, fig. dr.).
entităţilor în altă poziţie cu comanda, .
Mutare,
Obs. Această comandă este identică cu +
.
a. b.
Copiere şi plasare entităţi Editare linie spline
↵ → [se modifică unghiul de rotire în ↵ → [se selectează cu ↵ curba] → [se
caseta (ex. 90o) , şi/sau factorul de scalare în activează cu meniul contextual] → [se activează cu ↵
caseta ] → [se selectează cu Ctrl+↵ liniile de una din opţiunile:, , ,
copiat] → [se activează cu meniul contextual] → , ,
[se activează cu ↵ una din opţiunile: , (ex.), ,
, ] → [se operează cu ↵ conform opţiunii
(ex.), , alese] → [se activează cu meniul contextual] →
] → [se selectează punctul
↵ .
de manipulare (se activează ↵ )] → [se deplasează
pointerul în punctul ţintă (apare simbolul de
coincidenţă P) şi plasează liniile selectate cu ↵]
a. b.
Duplicare,
a. b.
Obs. Această comandă este identică cu + .
Obs. Această comandă este identică cu +
.
Offset
↵ → [se selectează cu ↵ curba] → [se activează cu meniul
contextual] → ↵ → [se marchează cu ↵ curba
finală].
a. b.
19
În Tab. 7 sunt prezentate comenzile din toolbox-ul .
Tab. 7 Succesiuni de cotare în modul Sketch
Cotare generală Cotare în direcţie orizontală

↵ → [se selectează cu ↵ entitatea şi apare cota] → ↵ → [se selectează cu ↵
, : → [se introduce valoarea cotei]; [se două entităţi (puncte, linii, axa verticală)
activează cu meniul contextual] → [se selectează cu ↵ una din şi apare automat cota] → ,
opţiunile: (ex.), , , : → [se introduce
, , ] → [se selectează cu ↵ entitatea şi apare cota] valoarea cotei].
(se introduce valoarea în fereastra, ).
a. b. c. a. b.
Cotare în direcţie verticală Cotare distanţe
↵ → [se selectează cu ↵ două entităţi (puncte, ↵ → [se selectează cu ↵ două entităţi
linii, axa orizontală) şi apare automat cota] → (puncte, un punct şi linie) şi apare automat cota] →
, : → [se introduce , : → [se introduce
valoarea cotei]. valoarea cotei].
a. b. a. b. c.
Cotare rază cerc (arc) Cotare diametru cerc
↵ → [se selectează cu ↵ → [se
↵ cercul sau arcul de cerc] → selectează cu ↵ cercul] →
, : , :
→ [se introduce valoarea razei]. → [se introduce
valoarea diametrului].
a. a.
Cotare unghi format de două linii Cotare semiautomată
↵ → [se selectează cu ↵ liniile şi apare automat cota] → ↵ → [apar toate cotele
.[dacă este cazul, se activează cu meniul contextual şi se automat fără spracotări pentru desenul din
selectează ↵ ]→ , : → zona grafică] (se introduc valorile în
[se introduce valoarea unghiului] . casetele din fereastra ).
20
ANSYS Workbench
a. b. a. b.
Editare (modificare) cotă Poziţionare cotă

↵ → [se selectează cu ↵ cota] → , ↵ → [se selectează cu ↵ cota şi se deplasează
: → [se modifică denumirea, în poziţia dorită].
L1 (ex.)], → [se modifică valoarea 20 (ex.)] .
a. b.
a. b. c.
Animaţie Vizualizare cote
↵ → [se introduce numărul ↵ → [se activează/dezactiveză cu ↵ opţiunea ,
de cicluri în caseta , 5(ex.) ] → sau ambele (sunt posibile trei variante: / , / , / )].
[se selectează cu ↵ cota] → [se modifică
ciclic cota vizualizând tendinţa de
modificare la schimbarea valorii
acesteia].
a. b. c.
Tab.8 prezintă comenzile din toolbox-ul .

Tab. 8 Succesiuni de introducere constrângeri în modul Sketch
Fixare linie Transformare linie în linie orizontală

↵ → [se activează/dezactiveză cu ↵ opţiunea , ↵ → [se selectează cu ↵
/ ] → [se selectează cu ↵ linia] → , linia şi aceasta devine automat
: → [se selectează din lista ↵ , orizontală]
↵ ], : , , .
a. b. a. b.
21
Transformare în linie verticală Transformare linii oarecare în linii perpendiculare

↵ → [se selectează cu ↵ linia şi aceasta ↵ → [se selectează cu ↵ liniile şi
devine automat verticală] acestea devin automat perpendiculare].
a. b. a. b.
Transformare linii oarecare (dreaptă şi curbă) în linii Concatenare puncte sau punct şi linie
tangente
↵ → [se selectează cu ↵ două puncte sau
↵ → [se selectează cu ↵ liniile şi acestea un punct şi o linie] (acestea devin automat
devin automat tangente]. coincidente).
a. b. c.
a. b.
Transformare punct oarecare în punct median linie Transformare linii prin simetrie faţă de o axă
↵ → [se selectează cu ↵ linia şi punctul] ↵ → [se selectează cu ↵ axa de simetrie]
(se obţine automat punctul median). → [se selectează cu ↵ cele două linii].
a. b. a. b.
Transformare linii oarecare în linii paralele Transformare cercuri oarecare în cercuri concentrice
↵ → [se selectează cu ↵ cele două linii şi se ↵ → [se selectează cu ↵ cele două
obţine automat linii paralele]. cercuri şi se obţin automat cercuri concentrice].
a. b.
a. b.
22
ANSYS Workbench
Transformare cercuri oarecare în cercuri egale Transformare linii oarecare în linii cu lungimi egale
↵ [se selectează cu ↵ cele două cercuri ↵ → [se selectează cu ↵ cele două linii]
şi se obţin automat cercuri cu aceiaşi rază]. (comanda se execută automat).
a. b. a. b.
Transformare bazată pe distanţă egală Autoconstrângere
↵ → [se selectează cu Ctrl+↵ ↵ → [se activează/dezactiveză cu ↵
două entităţi (puncte şi/sau linii, )] → [se opţiunea , sau ambele (sunt posibile trei
selectează cu Ctrl+↵ alte două entităţi (puncte variante: / , / , / - implicită)].
şi/sau linii)] (comanda se execută automat). Obs. Opţiunile şi sunt setate implicit şi
presupun următoarele constrângeri (apar automat
simboluri asociate): C – cursorul coincident cu un punct al
unei linii, P – cursorul coincident cu un punct, T – cursorul
coincident cu un punct de tangenţă, - linie
perpendiculară, H – linie orizontală, V – linie verticală,
- linie paralelă, R – rază egală. Aceste constrângeri sunt
active în planul activ (modul activ) ) sau numai în
zona locală învecinată cursorului (modul activ).
a. b.
Comenzile de modificări ale entităţilor geometrice corespunzătoare toolbox-ului sunt detaliate în Tab.9.
Tab.9 Succesiuni de introducere setări în modul Sketch
↵ → [se activează/dezactiveză cu ↵ opţiunile , sau ambele (sunt posibile variante:

/ , / , / , / - implicită)].
↵ → [se introduce în caseta asociată dimensiunea gridului major].
↵ → [se introduce în caseta asociată numărul gridului minor].
↵ → [se introduce în caseta asociată numărul de snap-uri pe gridul minor].
a. b. c. d. e.
23
I.4.3 Comenzi de generare a entităţilor de tip solid
În modulul Design Modeler pot fi introduse entităţi de tip solid, folisind primitive 3D (Fig. 10).
Fig. 10
Modul de generare al acestor entităţi este prezenat în Tab. 10.
Tab.10 Generare entităţi de tip solid prin extrudare

Generare corpuri prin extrudare de translaţie
↵ → ,↵ : → [se selectează cu ↵ schiţa] → ↵ ;
, [se selectează din listă ↵ , ↵ (corpul se va uni cu celelalte corpuri, fig. g,h) sau ↵
(corpul va fi independent, fig. g,i), ↵ (se va decupa din alt corp, fig. g,j), ↵ (se
va imprima, fig. g,k), ↵ (se va genera corp interior, fig. g,l) ]; ↵ , [se selectează din listă ↵
,↵ (fig. m-p), ↵ (fig. g-l), ↵ (fig. a,b) sau ↵ ]; ↵ , [se
selectează din listă ↵ , ↵ (fig. a-f), ↵ (fig. m,n), ↵ (fig. m,0,p), ↵ (fig. r,s),
(fig. r,s); , [se introduce lungimea/lungimile (în cazul ) , 30 (ex.)]; ↵↵
, [se selectează din listă ↵ , ↵ (se introduce grosimea peretelui interior/exterior
/ ) sau ↵ (implicit)]; ↵ , [se selectează
din listă ↵ ,↵ (optimizarea formei pentru discretizare avansată) sau ↵ ]. ↵ .
24
ANSYS Workbench
a. b. c. d. e. f.
g. h. i. j. k. l.
m. n. o. p. r. s.
Obs. Corpurile linie, suprafaţă, volum conţin următoarele entităţi: puncte şi muchie; puncte, linii (muchii) şi
suprafaţă; puncte (vârfuri), linii (muchii), suprafeţe şi volum.
Generare corpuri prin extrudare de rotaţie
↵ → , : , [se selectează cu ↵ schiţa] → ↵ ; ,
↵ → [se selectează cu ↵ axa de rotaţie (ex. OY)] → ↵ ; , [se selectează din listă ↵
,↵ (corpul se va uni cu celelalte corpuri) sau ↵ (corpul va fi independent) ]; ↵ ,
[se selectează din listă ↵ , (fig. a,c), (fig. a,b), (fig. a,e) sau ];
, [se introduce valoarea unghiului , 120 (ex.)]; ↵ , [se selectează din listă ↵ ,
(se introduce grosimea peretelui interior/exterior / ,
fig. a,e) sau ↵ ]; , [se selectează din listă ↵ , ↵ (optimizarea forme pentru discretizare
avansată) sau ↵ ]. ↵ .
a. b. c. d. e.
Generare corpuri (suprafaţă, volum) prin extrudare după un contur
↵ → , ↵ : , [se selectează cu ↵ schiţa] → ↵ ;
,
25
↵ → [se selectează cu ↵ schiţa contur]; ↵ , [se selectează din listă ↵ , ↵

(corpul se va uni cu celelalte corpuri) sau ↵ (corpul va fi independent)]; , [se selectează din
listă ↵ , (capete normale pe tangenta la contur, fig. a,b) sau ↵ (capete paralele cu planele
sistemului de coordonate, fig. a,c) ]; , [se introduce valoarea factorului de scalare a schiţei, 1,5
(ex.)]; ↵ , [se selectează din listă ↵ (fără răsucire, fig. a-d) ], ↵ (cu răsucire), [se
introduce în caseta valoarea rotiri, fig. a,e], ↵ (cu răsucire), [se introduce în caseta
valoarea pasului]; ↵ , [se selectează din listă ↵ , ↵ (se introduce grosimea
peretelui interior/exterior / , fig. a,b) sau ↵ ];
, [se selectează din listă ↵ , ↵ (optimizarea forme pentru discretizare avansată) sau ↵ ].
↵ .
a. b. c. d. e.
Generare corpuri prin extrudare interprofile
↵ → ,↵ :↵ , [se selectează cu Ctrl+↵ cele două profile ↵
(fig. a) şi ↵ (fig. b)] → ↵ (fig. c); ↵ (fig. d).
a. b. c. d.
Generare corpuri prin extrudare suprafeţe (feţe)
↵ → ,↵ :↵ , [se selectează din listă ↵ , ↵
(feţele care vor fi procesate, fig.a,b), ↵ (feţele care nu vor fi procesate, fig.a,d), ↵ (corpul
care se procesează) ]; ,↵ →↵ / (se activează filtrul de selecţie faţă/corp) → [se
selectează cu Ctrl+↵ feţele/corpul] → ↵ ;↵ , [se selectează din listă ↵ , ↵ (direcţia
grosimii spre interior, fig. a,c), ↵ (direcţia grosimii spre exterior), ↵ (direcţia grosimii spre
interior-exterior, simetrie faţă de feţe); , [se introduce valoarea grosimii, 1,5 (ex. fig. a, b
(grosimea este zero se obţine suprafaţa), c, d)]. ↵ .
a. b. c. d.
Modificarea geometriilor solidelor sunt prezentate în Tab.11 iar comenzile de manipulare a solidelor în Tab. 12.
26
ANSYS Workbench
Tab. 11 Generare racordări şi teşituri pe solide

Generare racordare feţe cu rază constantă Generare racordare feţe cu rază variabilă
↵ → , ↵ → ,
:↵ , [se selectează din listă ↵
↵ : , [se
, ↵ (fig. a,d) sau ↵ ];↵ , ↵ →↵
introduce valoarea razei, 2 (ex.)]; , ↵
(se activează filtrul de selecţie a feţei) → [se
→ ↵ / (se activează filtrul de
selectează cu ↵ muchia] → ↵ ; : [se
selecţie a muchiei /suprafeţei) → [se selectează cu
introduc valorile razelor în casetele şi
↵ muchiile (fig. a,b) /feţele (fig. a,c)] → ↵ .↵
(ex. 1, 3)] . ↵ .
.
a. b. c. d. e.
Generare racordare muchii suprafaţă plană Generare teşitură feţe
↵ : , ↵ → ,↵ :
[se introduce valoarea razei, 1,5]; , ↵ → ↵ (se ↵ , [se selectează din listă ↵ , ↵ ,↵
activează filtrul de selecţie a vârfului) → [se selectează cu
sau ↵ ]; , →↵ /
↵ vârful (fig. a)] → ↵ .↵ (fig. b).
(se activează filtrul de selecţie a
muchiei/feţei) → [se selectează cu ↵
muchiile(fig. a,e)/feţele] → ↵ ; [se introduc
valorile asociate teşiturii ,
şi , (ex. 3, 2)].
↵ .
a. b.
Tab. 12 Generare corpuri prin multiplicare, concatenare şi ştergere

Multiplicare suprafţă / corp
↵ → ,↵ : , [se selectează din listă ↵ , (ex.),
sau ; ,↵ → [se selectează cu ↵ suprafaţa/corpul (fig. a)] → ↵ ;
, ↵ → [se selectează cu ↵ direcţia de multiplicare (ex. axa OX)]; , [se introduce
valoarea pasului, 8], , [se introduce nr. de multiplicare, 2]; ↵ (fig. b).
Concatenare suprafeţe/corpuri
↵ → ,↵ : ,↵ → [se selectează cu ↵
suprafaţele/corpurile (fig. c)] → ↵ ; ↵ (fig. d).
Ştergere feţe
↵ → ,↵ :↵ , ↵ →↵ (se activează filtrul de selecţie a
feţei) → [se selectează cu Ctrl+↵ faţa (fig. e)] → ↵ ;↵ , [se selectează din listă ↵ , ↵
, ↵ ,↵ sau ↵ ]. ↵ (fig. e).
27
a. b. c. d. e. f.
Operaţii cu corpuri
↵ → ,↵ :↵ → [se selectează din listă ↵ , ↵ (fig.
a,b), ↵ ,↵ ,↵ (fig. a, c), ↵ ,↵ ,↵ (fig. a, d), (fig. a,e), ↵ ,↵
,
↵ ; →↵ (se activează filtrul de selecţie a corpului) → [se selectează cu Ctrl+↵ corpurile];
↵ , [se selectează din listă ↵ , ↵ (fig. a,b) sau ↵ ]; [se selectează şi/sau se introduc datele
impuse de opţiunea selectată în ]. → ↵ .
a. b. c. d. e.
Generarea punctelor
↵ → ,↵ :
↵ [se selectează din listă ↵ , ↵ ,↵ ,↵ ,↵
, ↵ (fig. a: : /
/ ; ex. 5, 3, 0); ↵ .
I.4.4 Comenzi de generare a secţiunilor transversale
În cazul modelării unui corp folosind elemente unidimensionale, este nevoie a se ataşa un profil transversal
segmentelor din geometria nou creată. Acest lucru se poate face folosind succesiunea de comenzi din Fig. 11 şi
Tab. 13.
Fig. 11
28
ANSYS Workbench
Tab.13 Generarea profilurilor transversale ale barelor

Generare linie prin două puncte Generare linie din schiţă
↵ → , ↵ → ,
: , ↵ → [se
↵ :↵ →↵ (se activează
selectează cu Ctrl+↵ schiţele din arborele obiectelor
filtrul de selecţie a punctului) → [se selectează cu Ctrl+↵
]→↵ ; ↵ , [se selectează din
punctele] → ↵ ; ↵ , [se selectează
listă ↵ , ↵ (corpul se va uni cu celelalte
din listă ↵ , ↵ (corpul se va uni cu celelalte
corpuri) sau ↵ (corpul va fi independent)].
corpuri) sau ↵ (corpul va fi independent)].
→↵ .
→↵ .
a. b. a. b.
Generare linie din muchie Generare linie curbă prin vârfuri

↵ → ,↵ ↵ → ,↵ :
:↵ / , ↵ →↵ (se activează filtrul de , ,↵ → ↵ (se activează filtrul de
selecţie a muchiei/feţei) → [se selectează cu Ctrl+↵ 2 selecţie a punctului) → [se selectează cu Ctrl+↵ 3
muchii (fig. a,b)/faţa(fig. a,c)] → ↵ ;↵ vârfuri (ex. fig. a,b)] → ↵ ; ↵ , [se
, [se selectează din listă ↵ , ↵ (corpul se selectează din listă ↵ , ↵ (corpul se va uni
va uni cu celelalte corpuri) sau ↵ (corpul va cu celelalte corpuri) sau ↵ (corpul va fi
fi independent)]. → ↵ . independent)]. → ↵ .
a. b. c. a. b.
Generare linii prin divizarea muchiei Generare suprafaţă prin muchii
↵ → , ↵ : ↵ → ,
↵ / , ↵ → ↵ (se activează filtrul de ↵ : ↵ → ↵ (se activează
selecţie a muchiei) → [se selectează cu Ctrl+↵ filtrul de selecţie a muchiei) → [se selectează cu
muchiile] → ↵ , [se selectează din listă ↵ , Ctrl+↵ 4 muchii] → ↵ ; ↵ , [se
↵ , ↵ ,↵ ,↵ ] introduce valoarea grosimii, 0,(ex.)];
→ [se introduc valorile asociate opţiunii , ↵ .
ex. , 0,4, fig. a,b,c); →↵ .
a. b.
a. b. c.
29
Generare suprafaţă din faţă/feţe

↵ → ,↵ : ,↵ →↵ (se activează
filtrul de selecţie a feţei) → [se selectează cu Ctrl+↵ faţa (fig. a,b) sau feţele (fig. c,d)] → ↵ ;↵
, [se selectează din listă ↵ , ↵ (corpul se va uni cu celelalte corpuri) sau ↵ (corpul va fi
independent)]; ↵ , [se selectează din listă ↵ , ↵ sau ↵ ]→ ↵
a. b. c. d.
Generare suprafaţă din schiţă Generare suprafaţe cu forme predefinite
↵ → , ↵ ↵ (fig. a), ↵ (fig. b), ↵ ,
: ↵
↵ , ↵ , ↵ , ↵ , ↵
→ [se selectează cu ↵ schiţa] →
, ↵ , ↵ , ↵
↵ , introduce valoarea
→ [se introduc valorile dimensiunilor asociate în
5]; ↵ . fereastra]; → ↵ .
a. b. a. b.
30
ANSYS Workbench
I.5 Aspecte generale ale modulului Mechanical
Modulul Mechanical (Fig. 11) poate fi apelat din caseta de gestiune a proiectului prin ↵↵
.
Fig. 12
Interfaţa grafică a acestui modul conţine trei ferestre principale (Fig. 13): fereastra de vizualizare grafică a
modelului, fereastra - conţine o structură arborescentă a proiectui, fereastra - conţine
caractersticile elementului selectat în fereastra şi o bară de meniuri. Fiecare dintre comenzile din bara de
meniuri vor fi detaliate în aplicaţiile din Partea a II-a a lucrării.
Fig. 13
31
I.6 Discretizarea
În Fig. 14 este prezentat modul de selectare a comenzilor de discretizare în modulul ANSYS Mechanical. În
vederea realizării discretizării unor structuri în ANSYS, se vor urmări etapele:
1. Setarea specificaţiilor globale de discretizare,
2. Setarea specificaţiilor de discretizare locale,
3. Generarea discretizării,
4. Verificarea calităţii discretizării.
Fig. 14
I.6.1 Setarea specificaţiilor de discretizare
În Tab.14 sunt prezentate cele mai importante setări de discretizare a modelelor de analiză în modulul
Mechanical.
Tab. 14 Setări ale discretizării
Relevance permite setarea
dimensiunii elementului finit în
domeniul [-100, 100]
Controlul dimensiunilor şi
proprietăţilor elementelor finite:
unghiurile dintre normale pentru
elementele adiacente, numărul de
elemente angajate la salturile
dintre 2 entităţi geometrice,
gradarea intre dimensiunile
minime şi maxime de elemente
finite cu un factor impus.
Relevance center defineşte
automat trei niveluri ale
dimensiunii elementului finit;
Coarse (grosier), Medium (mediu),
Fine (fin) care pot fi ajustate cu
32
ANSYS Workbench
optţinea Relevance din grupul

DefaultsElement Size permite
introducerii valorii dimensiunii EF
pentru întreg modelul (numai când
nu se adoptă opţiunea Advanced
Size Function).
Transition controlează variaţia
dimensiunilor elementelor finite
care poate fi netedă (smooth) sau
abruptă.
Smoothing produce ajustarea
poziţiilor nodurilor cu respectarea
unor condiţii de vecinătate
Span Angle center controleză
curburile prin generarea unei
structuri locale de EF prin
rediscretizare
Inflation produce extrudarea
normală a feţelor pentru creşterea
fineţei de discretizare
Această opţiune abordează metoda

discretizării suprafeţelor, apoi a
volumelor.
Algoritmul de discretizare cu
suprafeţe triangulare se desfăşoară
în spatele scenei, pentru a asigura o
suprafaţă de calitate din prima
încercare.
Opţiuni avansate de discretizare:
verificarea formelor; existenţa
nodurilor la mijlocul muchiilor
elementelor finite; comportament
rigid al corpurilor.
33
Modifică caracteristicile locale ale

unor entităţi geometrice în
domeniul unor toleranţe impuse
Numerele de noduri şi de elemente

finite şi calitatea elementelor finite
I.6.2 Metode de discretizare
Metode de discretizare a modelelor 3D (Fig. 15):

1. Metoda Thetraedrons (petecire, reparare): generează elemente finite tetraedrale bazat pe doi algoritmi:
a. patch conforming bazat pe tehnica bottom up (discretizarea începe cu muchiile, feţele şi apoi
volumele); se conservă (conformed to) suprafeţele şi muchiile; se pot defini dimeniuni de elemnte
finite global şi/sau local; se obţine precizie ridicată privind geometriile impuse.
b. patch independent bazat pe tehnica top down (discretizarea începe cu volume şi se proiectează la
nivel de feţe şi muchii); feţele, muchiile şi vârfurile nu se conservă (conformed to) fiind controlate
în domenii impuse de toleranţe; se obţine precizie scăzută privind geometriile impuse acestea
suferind modificări locale (de-featuring) controlate de toleranţe.
2. Sweep (măturare) – generates prisms or hexaedral; corpul trebuie să aibă două feţe (una sursă şi cealaltă
ţintă Scr/Trg) cu topologii identice ; se poate discretiza cu metod sweep prin rotire în jurul unei axe
3. MultiZone – in principal elemente hexaedrale; descompune geometriile automat
4. Hex Dominant
5. CutCell mesh – generates cartesian cutcell mesh
6. Automatic – combină 1 cu 2; identifică corpurile sweepable şi generează discretizarea sweep; celelalte
corpuri vor fi discretizate cu metoda thetraedrons; metoda este setată implicit.
Metode de discretizare a modelelor 2D:

1. Automatic (Quad Dominant)
2. Triangles
3. Uniform Quad/Tri
4. Uniform Quad
Fig. 15
34
ANSYS Workbench
Tab. 15 Metode de discretizare

Discretizare cu metoda Automatic (automată)
→↵ →↵ → , :↵ →
↵ (se activează filtrul de selecţie a unui volum) → ↵ ;↵ [se selectează din listă ↵ ,↵
(fig. a) ]. → .
Discretizare cu metoda Thetraedrons–patch conforming (peticire conformă cu tetraedre)
→↵ →↵ → , :↵
→↵ (se activează filtrul de selecţie a unui volum) → ↵ ;↵ , [se selectează din listă ↵ ,
↵ ]; , : ↵ , [se selectează din listă ↵ ;
↵ (↵ ,↵ , se introduce valoarea 0,5(ex.), fig. b) sau ↵ (fig.
c) ]; ↵ , [se selectează din listă ↵ , ↵ (fig. b,c) , ↵ , ↵ ].
→ .
Discretizare cu metoda Hex Dominant (cu precădere cu hexaedre)
→↵ →↵ → , :↵ →
↵ (se activează filtrul de selecţie a unui volum) → ↵ ;↵ [se selectează din listă ↵ ,↵
(fig. d)]; , ↵ : ↵ , [se
selectează din listă ↵ , ↵ (fig. d) , ↵ , ↵ ]; ↵ , [se selectează din
listă ↵ , ↵ (fig. d) sau ↵ ]. → .
a. b. c. d.
Discretizare cu metoda Sweep (măturării)

→↵ →↵ → , :↵ →
↵ (se activează filtrul de selecţie a unui volum) → ↵ ;↵ [se selectează din listă ↵ ,
↵ (fig. a, b, c, d)], ,↵ : ↵ , [se selectează
din listă ↵ , ↵ (fig. a, b,c) , ↵ , ↵ ]; ↵ , [se selectează din listă ↵ ,
↵ (fig. a), ↵ , ↵ , ↵ (fig. b) sau ↵ ]; ↵
, [se selectează din listă ↵ , ↵ sau ↵ (fig. a,b,c)]; ↵ , [se
selectează din listă ↵ , ↵ (fig. a,b), ↵ (fig. c), ↵ , sau ↵ ; se
introduce valoarea 3 (ex.) în caseta , fig.c)]; ↵ , [se selectează din listă ↵ ,
(fig. a, b, c) sau ↵ (se introduce valoarea 6 (ex.) în caseta , fig, d) ].
→ .
35
a. b. c. d.
Discretizare cu metoda MultiZone
→↵ →↵ → , :↵ →
↵ (se activează filtrul de selecţie a unui volum) → [se selectează cu ↵ corpul] → ↵ ;↵ →
[se selectează din listă ↵ , ↵ (fig. a,b)], ,↵ :
, [se selectează din listă ↵ , ↵ (fig. a), ↵ sau ↵ (fig. b]); ↵ , [se selectează
din listă ↵ , ↵ (fig. a), ↵ (fig. b), ↵ , ↵ ]; ↵ , [se
selectează din listă ↵ , ↵ (fig. a, b), ↵ , ↵ ]; ↵ , [se selectează din listă
↵ , ↵ (fig. a,b), ↵ ]. → .
a. b. c. d.
I.6.3 Setarea parametrilor de discretizare

Controlul local al discretizării se face cu funcţiile: Sizing (vârfuri, muchii, feţe, volume), Contact Sizing (muchii
şi feţe), Refinement (vârfuri, muchii, feţe), Mapped Face Meshing (feţe), Match Control (muchii şi feţe), Pinch
(vârfuri, muchii), Inflation (muchii, feţe).
Tab. 16 Setări generale ale elementelor finite
↵ → , ↵ : ↵ , [se selectează din listă ↵ ,↵ (fig. a),
↵ (fig. b), ↵ (fig. c); ↵ ], [se selectează din listă ↵ ,↵ (fig. a,b,c), ↵
,↵ (fig. c), ↵ ,↵ ]. → .
a. b. c. d.
36
ANSYS Workbench
Sizing se utilizează pentru definirea dimensiunilor medii ale elementelor finite locale cu patru opţiuni: Element
Size – lungimea medie a laturii elemetului finit la nivel de muchii, suprafeţe şi corpuri; Number of Divisions -
numărul de elemente finite pe o muchie; Body Influence – dimensiunea medie a EF într-un corp (volum); Sphere
Influence – dimensiunea medie a EF într-o zonă cu frontiera sferică (Tab. 16).
Tab. 17 Setarea dimensiunilor elementelor finite
Discretizare cu setarea dimensiunii EF

→ (discretizare automată cu parametrii impliciţi, fig. a).
→ ↵ → ↵ → , : ↵ → ↵ (se
activează filtrul de selecţie a muchiei) → [se selectează cu Ctrl+↵ linia de racordare], ↵ : ↵ ,
[se selectează din listă ↵ , ↵ (fig. b)], ↵ , [se indxează cu ↵
numărul de diviziuni, 6 (fig. b,c) ]. → (fig. b).
→ ↵ → ↵ → , : ↵ → ↵ (se
activează filtrul de selecţie a feţei) → [se selectează cu Ctrl+↵ faţa], ↵ : ↵ , [se selectează din
listă ↵ , ↵ ], ↵ , [se introduce valoarea , 1 (fig. d) ]. →
(fig. d).
a. b. c. d.
Tab. 18 Setarea caracteristicilor de contact
↵ → , ↵ : ↵ , [se selectează din listă ↵ ,↵ (fig. a,b)],

→ .
→↵ →↵ → , :↵ →
↵ (se activează filtrul de selecţie a volumelor) → [se selectează cu Ctrl + ↵ cele două corpuri] → ↵
;↵ , [se selectează din listă ↵ , ↵ (fig. c)]; ,
: ↵ , [se selectează din listă ↵ ;↵ ];
→↵ →↵ → :
↵ , ↵ , [se selectează din listă ↵ , ]; :↵ ,
↵ , [se introduce valoarea dimensiunii EF, 0,5 (ex. fig. d)]. → .
37
→↵ →↵ → , :↵ →↵ (se
activează filtrul de selecţie a volumelor) → [se selectează cu Ctrl + ↵ cele două corpuri] → ↵ ;
:↵ ,↵ , → ↵ (se activează filtrul de selecţie a suprafeţelor) → [se selectează
cu Ctrl + ↵ cele două suprafeţe ale contactului] → ↵ ; ↵ , [se indexează cu ↵
numărul de layere, 10 (ex. fig. e)].
a. b. c.
d. e.
Tab. 19 Rafinarea discretizării
Rediscretizarea (discretizarea pornind de la o structură de EF dată)

Discretizare iniţială (cu parametrii impliciţi)
→ (fig. a).
Rediscretizarea multiplă
→↵ ↵ → ,↵ :↵ →↵
(se activează filtrul de selecţie a feţei) → [se selectează cu ↵ faţa cilindrică a găurii (fig. a)]; :
↵ , [se indxează cu ↵ numărul de rediscretizări succesive, 1 (fig. b), 2 (fig. c).
→ .
38
ANSYS Workbench
a. b. c.
I.6.4 Evaluarea calităţii discretizării

Tab. 20 Calitatea discretizării
↵ → ,↵ :↵ , [se selectează din listă ↵ , ↵ , ↵ ,
↵ , ↵ , ↵ , ↵ , ↵ , ↵ ( fig. a, se
activează ↵ şi în fereastra din fig. b se setează (modifică) limitele parametrilor din grafic),
↵ ]. În graficul din fig. a, pentru fiecare grup de histograme de pe abscisă, se poate activa cu ↵
fiecare coloană corespunzătoare tipului elementului finit (ex. ↵ pentru elementul finit prismă, ) şi se
vizualizează pe model aceste elemente; de ex. pentru grupul corespunzător opţiunii cu valoarea 0,5
după selectare se obţine fig. c (pentru EF, ), d (pentru EF, ), e (pentru EF, ), f (pentru EF,
).
a. b.
c. d. e. f.
39
I.7 Constrângeri (restricţii)

În Fig. 16 sunt prezentate meniurile corespunzătoare comenzilor de introducere a restricţiilor şi încărcărilor.
Fig. 16
În cele ce urmează (Tab.21), sunt prezentate principalele constrângeri utilizate la modelele de analiză în ANSYS
Workbench.
Tab. 21 Constrângeri
Generarea costrângerii de tip încastrare (anulare a Generarea constrângerii de tip deplasare
gradelor de mobilitate – 3 translaţii şi 3 rotaţii)
↵ →↵ →
↵ →↵ →
↵ → , :
↵ → , : ↵ → ↵ / / (se activează filtrul de
↵ → ↵ / / (se activează filtrul de selecţie a vârfului/muchiei/feţei) → [se selectează cu
selecţie a vârfului/muchiei/feţei) → [se selectează cu ↵ vârful/muchia(fig. a)/faţa], → ↵ .
↵ vârful/muchia/faţa (fig. a)], → ↵ .
:↵ , [se selectează din listă cu ↵
, ↵ (fig. a) sau ↵ ]; /
/ ,↵ , [se selectează
din listă ↵ , ↵ ,↵ ,↵ (fig.
a), ↵ sau ↵ ], [se introduc valorile
componentelor deplasării (pentru opţiunea
) , 0/-3/0 (ex.), fig. a];
Obs. Anulează toate gradele de libertate; încastrarea

la nivel de punct sau linie nu are corespondent în
realitate şi generează singularităţi ale tensiunilor
40
ANSYS Workbench
Obs. se aplică numai raportat la sisteme de

coordonate carteziene; deplasările impuse la nivel de
punct sau linie conduc la singularităţi ale tensiunilor.
Generarea constrângerii de tip deplasare la distanţă Generarea constrângerii de tip reazem pe suprafaţă
fără frecare
↵ →↵ →
↵ →↵ →
↵ →
,↵ : ↵ →↵ / / (se activează ↵ → ,↵
filtrul de selecţie a vârfului/muchiei/feţei) → [se : ↵ →↵ (se activează filtrul de
selectează cu ↵ vârful/muchia(fig. a)/faţa], → ↵ selecţie a feţei) → [se selectează cu ↵ faţa (fig. a)],
; ↵ /↵ /↵ → ↵ ;
, [se introduc valorile coordonatelor
punctului de aplicaţie a deplasării în raport cu sistemul
de coordonate , 35/9,5/3 (ex.), fig. a]; :
↵ / / / /
/ , [se selectează din listă ↵ , ↵
,↵ ,↵ (fig. a), ↵ sau ↵
], [se introduc valorile componentelor deplasării,
0/-3/0/0/-5/0 (ex.), fig. a];
Obs. Anulează deplasările (deformările) pe direcţie
normală la suprafaţa pe care se aplică. Pentru
suprafeţele plane această constrângere aplicată pe
muchii asociate axelor (planelor) de simetrie este
echivalentă cu constrângeri de simetrie.
Obs. permite aplicarea deplasărilor de translaţie şi/sau

de rotaţie într-un punct localizat la distanţă (ex. rotaţie
în raport cu sistem de referinţă local)
Constrângeri de tip reazem compresiune Constrângeri de tip reazem cilindric
Obs. Se aplică pe una sau mai multe suprafeţe şi preia Obs. Suprimă deplasările după direcţiile radială,
forţe normale tangenţială sau axială ale punctelor suprafeţelor
cilindrice selectate.
Constrângeri de tip reazem elastic Constrângeri de tip rotire blocată (Fixed Roattion)
Obs. simulează deplasarea punctelor unei muchii sau Se aplică pe vârfuri, muchii sau feţe ale corpurilor de
feţe respectând parametrii (rigiditatea) unei tip suprafaţă şi blocheză rotirile în raport cu axele
caracteristici elastice impusă. unui sistem de coordonate
Constrângeri de tip reazem simplu (Simply Supported)
Se aplică în vârfuri sau pe suprafeţe ale corpurilor 3D
unidimensionale sau bidimensionale şi împiedică
deplasarea permiţând doar rotirea în jurul muchiei;
introduce singularităţi ale tensiunilor
41
I.8. Introducerea încărcărilor

În modulul Mechanical, solicitările asupra structurii studiate pot fi introduse în mai multe moduri (v. Fig. 16).
Există diverse tipuri de solicitări ce pot fi utilizate pentru realizarea modelului de analiză:
• sarcini inerţiale: acceleraţia, acceleraţia gravitaţională, viteza unghiulară;
• sarcini structurale: presiuni, presiuni hidrostatice, forţe distribuite, punctuale, de tip bearing load,
momente de torsiune, încărcări termice;
• deplasări impuse.
În cele ce urmează, sunt prezentate cele mai importante tipuri de încărcări (Tab. 22).
Tab. 22 Încărcări
Generare încărcare cu presiune (pe suprafaţă) Generare încărcare forţă în punct, pe linie sau
suprafaţă
↵ →↵ →
↵ →↵ →
↵ → , : ↵
→↵ ↵
(se activează filtrul de selecţie a → , : ↵ →
↵ / /
faţa) → [se selectează cu ↵ faţa (fig. a) sau cu Ctrl+↵ (se activează filtrul de selecţie a
feţele] , → ↵ ; : ↵ vârfului/muchiei/feţei) →
, [se [se selectează cu ↵
selectează din listă cu ↵ , ↵ vărful/muchia(fig. a)/faţa], → ↵
(fig. a), ↵ ; :↵
sau ↵ ]; ↵ , , [se selectează din listă cu ↵ , ↵ sau
↵ (fig. a); / /
↵ , [se selectează din listă ↵ ,
, [se selectează din listă ↵ , ↵
↵ , ↵ , ↵ (fig. a), ↵ ,↵ ,↵ (fig. a), ↵ sau ↵
sau ↵ ] → [se introduce valoarea (pentru ] ↵ , [se introduce valorile
opţiunea ) , 80 (ex.), fig. a]. (pentru opţiunea ) , 300/+500/700 (ex.), fig.
a];
Obs. Presiunea este constantă pe

suprafaţa/suprafeţele selecctate Obs. Presiunea se determină prin împărţirea valorii
forţei la aria suprafeţei (suprafeţelor).
Generare încărcare cu presiune pe linie Generare încărcare de tip lagăr (bolţ)
↵ →↵ → ↵ →↵ →
↵ → , : ↵ ↵ → , : ↵
→↵ (se activează filtrul de selecţie a → ↵ (se activează filtrul de selecţie a
muchiei) → [se selectează cu ↵ muchia (fig. a)] , → feţei) → [se selectează cu ↵ faţa cilindrică (fig. a)] ,
↵ ; : ↵ , [se selectează din →↵ ; :↵ , [se selectează din
listă cu ↵ , ↵ (fig. a), ↵ sau ↵ listă cu ↵ , ↵ (fig. a) sau ↵ ];
]; ↵ , / / , [se
↵ , [se selectează din listă ↵ , selectează din listă ↵ , ↵ , ↵ , ↵
(fig. a), ↵ sau ↵ ],
42
ANSYS Workbench
↵ , ↵ , ↵ (fig. a), ↵ ↵ , [se introduc valorile (pentru

sau ↵ ] → [se introduce valoarea (pentru opţiunea ) , 0/-800/0 (ex.), fig. a].
opţiunea ) , 80 (ex.), fig. a].
Obs. Încărcarea se aplică în direcţie radială feţei

Obs. Se aplică doar muchiilor din modele geometrice cilindrice (după coordonatele unui sistem de
3D; se exprimă în unităţi de forţă/unităţi de lungime coordonate cilindric generat anterior); pentru modele
(ex. N/mm) 2D se poate aplica pe o muchie circulară
Distribuţia poate fi constantă, cosinusoidala ….
Generare încărcare de tip moment (cuplu de forţe) Generare încărcare cu forţă excentrică în raport cu un
punct/linie/suprafaţă
↵ →↵ →
↵ →↵ →
↵ → , : ↵
→ ↵ / / (se activează filtrul de ↵ → , :
selecţie a vârfului/muchiei/feţei) → [se selectează cu ↵ → ↵ / / (se activează filtrul de
↵ vârful/muchia(fig. a)/faţa], → ↵ ; selecţie a vârfului/muchiei/feţei) → [se selectează cu
: ↵ , [se selectează din listă cu ↵ , ↵ ↵ vârful/muchia/faţa(fig. a)], → ↵ ;
(fig. a) sau ↵ ]; / ↵ /↵ /↵ , [se
/ , [se selectează din listă introduc valorile coordonatelor punctului de aplicaţie a
↵ , ↵ , ↵ , ↵ (fig. a), ↵ forţei în raport cu sistemul de coordonate , 0/40/3 (ex.),
sau ↵ ], ↵ , [se introduc fig. a]; :↵ , [se selectează din listă
valorile (pentru opţiunea ) , 0/-23000/0 cu ↵ , ↵ (fig. a) sau ↵ ];
(ex.), fig. a]. / / , [se
selectează din listă ↵ , ↵ ,↵ ,
↵ (fig. a), ↵ sau ↵ ],
↵ , [se introduc valorile componentelor
forţei (pentru opţiunea ) , 0/-45000/0 (ex.),
fig. a]; ↵ , [se selectează din listă cu ↵ ,
↵ sau ↵ ].
Obs. Se poate aplica pe una sau mai multe entităţi ale

unui corp; în cazul modelelor geometrice 2D se poate
aplica pe o muchie sau într-un vârf.
Obs. Această încărcare se reduce la o forţă şi un

moment; simulează acţiunea unui corp rigid
43
(nemodelat geometric) asupra unui corp la nivelul unui

punct/muchie/faţă.
Generare forţă de pretensionare axială Presiunea hidrostatică
↵ → ↵ → ↵
→ , Obs. modelează presiunea generată de greutatea unui
: ↵ , ↵ → → fluid (ex. solicitările din pereţii unui rezervor în care
(nevizualizare corp) → →↵ este un lichid); se impune specificarea acceleraţiei,
densitatea şi localizarea nivelului fluidului.
(se activează filtrul de selecţie faţă) → [se selectează
cu ↵ faţa cilindrică] → ↵ ; :
, [se selectează din listă ↵ , ↵ ,
↵ sau ↵ ]; , [se introduce
valoarea] ( , , [se selectează
din lista cu ↵ , ↵ ,↵ sau ↵ ])
Obs. Modelează încărcarea iniţială (pretensionarea)

unei asamblări şurub-piuliţă.
44
ANSYS Workbench
I.9 Descrierea rezultatelor ca obiecte finale
În funcţie de tipul analizei realizate, pot fi selectate diverse tipuri de rezultate care să fie calculate şi apoi afişate.
În sunt prezentate toate tipurile de rezultate puse la dispoziţia utilizatorului de mediul de analiză ANSYS
Workbench.
Fig. 17
Cele mai utilizate tipuri de rezultate sunt detaliate în Tab.23.

Tab. 23 Descrierea rezultatelor
↵ →↵ → , [se păstrează setările implicite].
↵ , [se selectează din listă cu ↵ , (fig. a,b,c,d)].
↵ ( )→ [se selectează din listă cu ↵ , ↵ (fig. a), ↵ (fig.
b),
↵ (fig. c) sau ↵ (fig. d) ].
45
↵ ( ) → [se selectează din listă cu ↵ , ↵ (fig. e), ↵ (fig. f),

↵ (fig. g) sau ↵ (fig. h) ].
↵ ( ), [apare automat simbolul, fig. i].
↵ ( ), [apare automat simbolul, fig. j].
↵ → [se selectează cu ↵ punctul, fig. k).
a. b. c. d.
e. f. g. h.
i. j. k.
Vizualizare rezultate de tip deplasare prin etichete

↵ →↵ →↵ (fig. a) → (fig. a)/ ↵
: ↵ →↵ / / / (se activează filtrul de selecţie a vârfului/muchiei/feţei/volumului) → [se
selectează cu ↵ vârful/muchia(fig. a)/faţa/volumul], → ↵ ; : ↵ , [se selectează
din listă cu ↵ , ↵ , ↵ ,↵ ,↵ sau ↵ (fig. a) ], [se vor citi rezultatele în casetele, ↵
, , (rezultatele sunt vizualizate automat tabelar şi grafic)].
Vizualizare rezultate de tip deformaţie/tensiune prin etichete
↵ → ↵ → ↵ (fig. b)/ (fig. c) → / (fig. b)/
(fig. c), ↵ : ↵ → ↵ / / / (se activează filtrul de selecţie a
46
ANSYS Workbench
vârfului/muchiei/feţei/volumului) → [se selectează cu ↵ vârful/muchia/faţa(fig.b,c)/volumul], → ↵ ;

: ↵ , [se selectează din listă cu ↵ , ↵ , ↵ ,↵ ,
↵ ,↵ ,↵ ,↵ ,↵ ,↵ ,↵ , ,
, sau ↵ (fig. b,c) ], [se poate citi rezultatele în casetele, ↵ ,
,
(rezultatele sunt vizualizate automat tabelar şi grafic)].
a. b. c.
Vizualizare rezultate de tip reacţiune (în constrângere)
↵ → ↵ → ↵ (fig. a)/ (fig. b) →
(fig. a)/ (fig. b), ↵ , ↵ , [se
selectează din listă cu ↵ , ↵ (fig. a) sau altă constrângere activă) sau ↵ ], [se vor citi
rezultatele în casetele, ↵ , , (rezultatele sunt
vizualizate automat tabelar şi grafic)].
a. b.
Vizualizarea energiei
↵ →↵ → ↵ → : [se vor citi rezultatele, energia
cinetică şi cea de deformare) în casetele, ↵ , ,
(rezultatele sunt vizualizate automat tabelar şi grafic)].
Viizualizare parametri în zone de contact (cilindru-plan)
↵ →↵ (fig.a).
↵ →↵ →↵ .
↵ → ↵ ↵ (fig.b)/ (fig.c)/ (fig.d)/
(fig.e)/ (fig.f)/ (fig.e)
47
a. b. c.
d. e. f.
Modul de vizualizare, detaliile, discretizarea, scara de vizualizarea, tipul imaginii, animaţiilor, pot fi selectate cu
ajutorul comenzilor din Fig. 18.
Fig. 18
48
PARTEA A II-A
ANSYS – APLICATII PRACTICE
49
50
Aplicaţia AEF-A.1
Bară încastrată simplă

CUVINTE CHEIE
Analiza statică liniară, Model geometric plan, Starea plană de tensiuni, Material liniar, Element finit 2D plan,
Element finit liniar, Element de maşină, Verificare cu modele clasice, Bară încastrată
CUPRINS
A. DESCRIEREA PROBLEMEI
B. MODELUL DE AEF
C. PREPROCESAREA MODELULUI DE AEF
D. REZOLVAREA MODELULUI DE AEF
E. POSTPROCESAREA REZULTATELOR
F. ANALIZA REZULTATELOR
G. CONCLUZII
A.1 Introducere
În multe situaţii de instruire în vederea rezolvării de probleme de AEF, mai ales, ca începător sau la iniţierea
în vederea folosirii unei noi platforme de AEF, se recomandă rezolvarea unor probleme simple care se reduc
la modele clasice cu soluţii analitice cunoscute.
Obiectivul principal al acestei aplicaţii presupune dezvoltarea unei AEF pentru o structură de tip bară plană
încastrată şi compararea rezultatelor cu cele clasice analitice.
A.2 Descrierea aplicaţiei
În structura dispozitivului de susţinere de mai jos, elementul elastic de rezemare 1, poziţionat ferm în corpul
2 prin riglele 4 şi şuruburile 5, trebuie să asigure o deplasare impusă sub acţiunea forţei de apăsare F,
dezvoltată de patina 3, şi să revină la starea iniţială după anularea acesteia.
A.3 Scopul aplicaţiei

În cazul acestei aplicaţii se impune analiza câmpurilor de deplasări, deformaţii şi tensiuni din elementul de
rezemare 1 executat din oţel C55 şi cu următoarele dimensiuni: L=100, h = 10 mm, g = 10 mm, a = 50 mm, b
51
= 20 mm. În urma analizei structurii pornind de la faptul că elementul 1 are grosime constantă redusă şi
încărcarea cu forţa, F = 1000 N, se produce uniform pe lăţime, se evidenţiază încadrarea problemei în starea
plană de tensiuni (tensiunile sunt invariabile pe grosime).
B. MODELUL DE AEF
B.1 Definirea modelului

În vederea comparării rezultatelor obţinute prin analiza cu elemente finite cu modelul clasic de rezolvare
bazat pe metodele rezistenţei materialelor (grindă încastrată) se adoptă cel mai simplificat model posibil care
presupune:
• formă geometrică simplă,
• adoptarea constrângerilor rezistenţei materialelor (încastrare),
• încărcarea cu forţă concentrată,
• materialul are comportare liniară.
B.2 Descrierea modelului de analiză

Deoarece structura este încadrabilă în starea
plană de tensiuni pentru AEF aceasta se
poate modela în plan, considerând forma
geometrică dreptunghiulară cu lungimea 100
mm şi lăţimea 10 mm, cu elemente finite
2D. Constrângerile geometrice care
presupun anularea deplasărilor de translaţie
şi a rotirii în raport cu axele X, Y şi,
respectiv, Z se aplică punctelor de pe
muchia poziţionată pe axa Y. Încărcarea
modelului se face cu forţa concentrată F =
1000 N în colţul extrem superior.
B.3 Stabilirea caracteristicilor materialului şi mediului

Pentru AEF caracteristicile de rezistenţă ale materialului C55, sunt:
• modulul de elasticitate longitudinală, E = 210000 N/mm2;
• coeficientul contracţiei transversale (Poisson), ν = 0,3.
Temperatura medie de lucru a subansamblului, T 0 = 20o C.
C.1 Activarea, setarea şi salvarea proiectului

Activarea proiectului
, : ↵ : ↵↵ (apare automat fereastra cu
modulele proiectului); [se schimbă denumirea ].
Setarea tipului problemei (2D)
→↵ → , ,
↵ , [se selectează din listă ↵ , ↵ ] → [se închide fereastra ↵ ].
Salvarea proiectului
↵ → , [se introduce denumirea AEF-A.1] → ↵ .
C.2 Modelarea caracteristicilor materialului şi mediului

→ → →↵ → :↵
, : → , [se selectează în
lista din coloana C ( ) cu ↵ ,↵ ], [se introduce în caseta din coloana B ( ) valoarea, 210000] → ↵
52
→↵ (ceilalţi parametri rămân impliciţi).
C.3 Modelarea geometrică

C.3.1 Încărcarea modulului DesignModeler (DM)
→ → → ↵ → :↵ ,↵
C.3.2 Generarea schiţei
Vizualizarea planului implicit (XY)
→↵ → ( ) [se va vizualiza automat planul implicit, XY].
Generare linie dreptunghiulară
↵ →↵ → [se va trasa linia dreptunghiulară cu indicatorul de tip creion pornind cu ↵ din
originea sistemului de coordonate (apare simbolul P), şi se finalizează în punctul opus odată cu eliberarea
mouse-lui într-un punct din cadranul I (fig. a)]
Cotare
↵ →↵ → [se activează automat cu ↵ cotele] → , : ,
[se introduce valoarea, 10]; , [se introduce valoarea, 100] (fig. b). ↵ (vizualizare cote),
↵ (se dezactivează), ↵ (se activează). ↵ (mutare cote), [se activează cu ↵ cota şi se mută
menţinând activarea până în poziţia dorită] (fig. b)
a. b.
C.3.3 Generarea suprafeţei
→↵ → ↵ → ,
: → ↵ ,
↵ →↵ ; , [se introduce valoarea
grosimii, 10] → ↵ .  → ↵
(mascare schiţă). ↵ (vizualizare axonometrică).
↵ → ↵ → ,
: , [se introduce denumirea, Suprafaţă
bară]
C.3.4 Salvarea modelului geometric
→↵ ( )→ ↵ ( ).
C.4. Modelarea cu elemente finite

C4.1 Lansarea modulului de modelare cu elemente finite şi setarea tipului problemei, caracteristicilor de
material şi sistemului de unităţi de măsură
Lansarea modulului de modelare cu elemente finite
→  →↵ → [se lansează modulul Mechanical ANSYS Multiphysics].
Setarea tipului problemei
→ → →↵ → , : , [se selectează din
listă ↵ , ↵ (setare implicită)].
Setarea caracteristicilor de material
→ ↵ → ↵ → : : , [se
selectează din listă ↵ , ↵ ] (de obicei, când este un singur material această setare este
implicită).
Setarea sistemului de unităţi de măsură
→↵ →↵ .
53
C.4.2 Discretizarea modelului

Discretizarea automată (cu parametrii globali impliciţi, inclusiv, element finit neliniar, parabolic cu latura
linie curbă respectiv cu un nod intermediar)
→ → → →↵ .
Vizualizarea statisticii discretizării
↵ → , : , ; , .
Adoptarea elementului finit neliniar (cu latura linie dreaptă respectiv fără nod intermediar)
↵ → , : , [se selectează din listă ↵ , ↵ ]→
.
Revizualizarea statisticii discretizării
↵ → , : , ; , →
↵ .
Obs. Ultima discretizare cu element finit liniar are acelaşi număr de
elemente finite (75) dar are un număr mai mic de noduri (104) decât
numărul de noduri (282) corespunzător discretizări cu element finit
parabolic.
C.5 Modelarea constrângerilor geometrice

→ → ↵ → ↵
→↵ → , →↵
(se activează filtrul de selecţie linie) → [se selectează cu ↵
muchia din stânga] → ↵ .
C.6 Modelarea încărcării

→ → ↵ → ↵
→↵ → , : →↵ (se
activează filtrul de selecţie punct) → [se selectează cu ↵
vârful] → ↵ ; : , [se selectează din
listă ↵ , ↵ ], ,↵
→ [se introduce valoarea, -1000].
C.7 Salvarea proiectului

→↵ → .
D.1. Selectarea rezultatelor

→ →↵ →↵ →↵ .
↵ →↵ →↵ → , : , [se
selectează din listă ↵ , ↵ ] (setare implicită).
↵ → ↵ → ↵ .
↵ → ↵ → ↵ .
D.2 Lansarea modulului de rezolvare

→↵ → ↵ .
54
E.1. Vizualizarea câmpului de deplasări

→ →↵ →↵ .
↵ → [se selectează din listă ↵ , ↵ ].
→↵ .
→↵ ;↵ .
E.2. Vizualizarea câmpurilor de tensiuni

E.2.1 Vizualizarea tensiunii normale în direcţia X
→ →↵ →↵ .
E.2.2 Vizualizarea tensiunii tangenţiale

→ →↵ →↵ .
E.2.3 Vizualizarea tensiunii echivalente (von Mises)

→ →↵ →↵ .
55
F.1 Modelul teoretic (analitic) de calcul

Studiile analitice clasice asupra structurii de analizat
(bară încastrată) se pot sintetiza în calculul
parametrilor:
- deplasarea maximă,
Fl 3 4 Fl 3 4 10 3 10 6
δ= = = = 2 mm ;
3 EI z E b h 3 2 10 5 10 10 3
- tensiunea normală maximă de încovoiere (relaţia
lui Navier),
M î 6 F l 6 10 3 10 2
σî = = = = 600 MPa ;
Wz b h2 10 10 2
- tensiunea tangenţială maximă de forfecare (relaţia
lui Juravschi),
3T 3F 3 10 3
τf = = = = 15 MPa .
2 A 2 b h 2 10 10
F.2 Compararea şi evaluarea rezultatelor

În urma analizei rezultatelor obţinute ca urmare a modelării şi AEF (subcap. E) şi a folosirii relaţiilor de
calcul clasice (subcap. E şi F.1) obţinute în condiţiile ipotezelor rezistenţei materialelor, se evidenţiază
următoarele:
- deplasarea maximă 2,0142 mm, obţinută cu AEF (E.1), este cvasiaceeași cu deplasarea (2 mm) obţinută
din modelul teoretic analitic (subcap. F.1);
- tensiunea normală maximă în direcţia X, 593,2 MPa, obţinută cu analiza cu elemente finite (subcap.
E.2.2) are o abatere de -1,13% faţă de tensiunea normală maximă (600 MPa) teoretică (subcap. F.1);
- distribuţia tensiunii de forfecare (E.2.3) evidenţiază valori maxime (14,26 MPa) în zona de încastrare
comprimată care au abaterea de – 4,9% faţă de valoarea teoretică (15 MPa);
- tensiunea echivalentă (von Mises) are valoarea maximă (587,8 MPa) în zona de încastrare întinsă.
G. CONCLUZII
Modelarea şi analiza cu elemente finite din această lucrare s-au realizat mai mult cu scop didactic urmărind,
pe de-o parte, iniţierea utilizatorului cu etapele principale de dezvoltare a unei aplicaţii de AEF în ANSYS
Workbench şi, pe de altă parte, compararea şi evaluarea rezultatelor cu unele cvasiexacte obţinute prin
modele analitice clasice.
Acest proces se recomandă să fie repetat şi pentru alte situaţii practice în vederea dobândirii de experienţă în
elaborarea modelor de analiză precum şi în evaluarea rezultatelor.
Modelul de AEF elaborat în această lucrare este ineficient din punct de vedere al posibilităţilor de modelare
oferite de platforma ANSYS deoarece nu ia în considerare zona de racordare din încastrare precum şi
singularitatea asociată forţei concentrare din cauza discretizării grosiere cu elemente finite liniare. Aceste
aspecte sunt luate în considerare şi studiate în aplicaţia AEF-A.2.
56
Aplicaţia AEF-A.2
Bară încastrată cu racordare

CUVINTE CHEIE
Analiza statică liniară, Model geometric plan, Starea plană de tensiuni, Material liniar, Element finit 2D,
Element finit liniar, Element finit parabolic, Element de maşină, Verificare cu modele clasice, Bară
încastrată, Singularităţi
CUPRINS
B. MODELUL DE AEF
G. CONCLUZII
A.1 Introducere
la modele clasice cu soluţii analitice cunoscute dar şi prin evidenţierea situaţiilor extreme nerecomandate (de
ex. singularităţi) în aplicaţiile practice curente.
încastrată pe un contur, compararea rezultatelor cu cele clasice analitice şi evidenţierea efectelor
singularităţilor implicate de cazurile teoretice de concentrare a tensiunilor în zonele de racordare cu raze
nule şi în zonele de acţiune a forţelor concentrate pe suprafeţe reduse la un punct sau o linie.
În structura dispozitivului de susţinere de mai jos, elementul elastic de rezemare 1, poziţionat ferm în corpul
2 prin riglele 4 şi şuruburile 5, trebuie să asigure o deplasare impusă sub acţiunea forţei de apăsare F,
dezvoltată de patina 3, şi să revină la starea iniţială după anularea acesteia.
57

încărcarea cu F = 1000 N se produce uniform pe lăţime se evidenţiază încadrarea problemei în starea plană
de tensiuni (tensiunile sunt invariabile pe grosime) şi, deci, analiza cu elemente finite se va face cu
personalizări pentru acest caz. În plus, faţă de analiza din aplicaţia AEF-A… se vor studia efectele
singularităţilor de concentrare a tensiunilor în zonele de racordare "ascuţite" (rază nulă) şi de acţiune a
forţelor de tip "ac" (în punct) sau "cuţit" (pe linie).
B. MODELUL DE AEF

În vederea comparării rezultatelor obţinute prin analiza cu elemente finite cu modelul clasic de rezolvare
bazat pe metodele rezistenţei materialelor (grindă încastrată) se adoptă cel mai simplificat model posibil care
presupune:
 formă geometrică simplă,
 adoptarea constrângerilor rezistenţei materialelor (încastrare),
 încărcarea cu forţă concentrată,
 comportare liniară a materialului.
Deoarece structura este încadrabilă în starea
plană de tensiuni pentru AEF aceasta se poate
modela în plan, considerând forma geometrică
dreptunghiulară cu lungimea 100 mm şi lăţimea
10 mm, cu elemente finite 2D. Constrângerile
geometrice care presupun anularea deplasărilor
de translaţie şi a rotirilor în raport cu axele X,
Y şi, respectiv, Z se aplică punctelor de pe
muchia poziţionată pe axa Y. Încărcarea
modelului se face cu forţa concentrată F =
1000 N în colţul extrem superior.

 modulul de elasticitate longitudinală, E = 210000 N/mm2;
 coeficientul contracţiei transversale (Poisson), ν = 0,3.
Temperatura medie de lucru a subansamblului, T0 = 20o C.

: :  :  (apare automat fereastra cu
modulele proiectului); [se schimbă denumirea ].
  , ,
 , [se selectează din listă  ,  ]  [se închide fereastra  ].
  , [se introduce denumirea, AEF-A.2],   .
58

    :
, :  , [se selectează
în lista din coloana C ( ) cu  ,  ], [se introduce în caseta din coloana B ( ) valoarea, 200000] 
  (ceilalţi parametri rămân impliciţi).

C.3.1 Încărcarea modulului, DesignModeler (DM)
     : , .
  ( ) [se va vizualiza automat planul implicit, XY].
Generare linii dreptunghiulare
   [se va trasa linia dreptunghiulară cu indicatorul de tip creion marcând cu  un
punct din stânga axei Y, şi se finalizează în punctul opus odată cu eliberarea ] (fig. a)  [se vor trasa două
linii dreptunghiulare cu indicatorul de tip creion marcând cu  dintr-un punct de pe axa Y (apare simbolul C),
şi se finalizează în punctul opus odată cu eliberarea ] (fig. b).
Generare contur bară
   [se va şterge prin selectare cu  porţiunile din segmentele de dreaptă care nu aparţin
conturului (fig. c)].
Centrare linii în raport cu axa X
   [se selectează cu  axa X şi apoi cele două linii paralele cu această axă
din stânga axei Y (fig. d)]  [se selectează cu  axa X şi apoi cele două linii paralele cu această axă din
dreapta axei Y (fig. d)].
Cotare
    [se activează automat cu  cotele]  , :
[se introduc în casetele , , , (fig. e)].  (vizualizare cote),  (se
dezactivează),  (se activează).  (mutare cote), [se activează cu  cota şi se mută
menţinând activarea până în poziţia dorită] (fig. e).
Generare racordare
   [se introduce în caseta , valoarea razei, 5]  [se selectează cu  liniile care se
racordează (fig. e)]
a. b. c.
d. e.
59

     , :  
 ,   ; , [se introduce valoarea grosimii, 10]
  .
  (mascare schiţă).  (vizualizare axonometrică).
    , : , [se introduce
denumirea, Suprafaţă bară].

 ( ) (Close Design Modeler).

    [se lansează modulul Mechanical [ANSYS
Multiphysics].
   , : , [se selectează din listă  ,
 (setare implicită)].
     : : , [se
selectează din listă  ,  ] (de obicei, când este un singur material această setare este
implicită).
   .
C.4.2 Discretizarea modelului
Setarea caracteristicilor de discretizare generale
    
: , [se selectează din listă
cu  ,  ]; , ,
[se selectează din listă cu  ,
 ]; , [se introduce valoarea dimensiunii
elementului finit 4, 2 (fig. a, b), 1, 0.5] (pentru fiecare din
cele două cazuri de mai jos se vor face 4 analize câte una a.
pentru fiecare valoare)  : , [se
generează cu  , valoarea 100]  :
, [se selectează din listă cu  , 
/ ] (pentru fiecare dimensiune de element finit
se vor face 2 analize, una cu element finit liniar (fără
noduri intermediare pe laturi , varianta ) şi element
finit parabolic cu câte un nod intermediar pe laturi,
varianta ). b.
60
Selectarea elementului finit triunghiular (cazul I) /patrulater (cazul II)

    : , [se
selectează cu  modelul geometric]   ,   : , [se selectează din
listă cu  ,  / ].
Generarea modelului cu elemente finite

  (fig a,b).
  , : , / ; , / .
C.5 Modelarea constrângerilor geometrice
   
 
,  (se activează filtrul de selecţie linie)
 [se selectează cu Ctrl+ muchiile de încastrare] 
 .

   
  , : 
(se activează filtrul de selecţie punct)  [se
selectează cu  vârful]   ; :
, [se selectează din listă  ,  ],
,  [se introduce valoarea,
-1000].

  .
D.1 Selectarea rezultatelor

Selectarea deplasărilor totale
       .
Selectarea tensiunii echivalente
    .
Selectarea erorii structurale
    .
Selectarea câmpului tensiunii echivalente după o linie de la baza racordării (fig. a)

Generarea Liniei 1:      , :
, [se introduce valoarea, 5]; , [se introduce valoarea, 5], (coordonatele
punctului de la baza racordării superioare, fig. a)  , [se introduce valoarea, 5];
[se introduce valoarea, -5] (coordonatele punctului de la baza racordării inferiore, fig. b) .
Selectarea câmpului tensiunii echivalente după Linia 1:
     
 :  , [se selectează din listă  ,  ]; , [se selectează din listă  ,  ].
61
Selectarea câmpului tensiunii echivalente după Linia 1 (fig. b)

Generarea Liniei 2:      , :
, [se introduce valoarea, 100]; , [se introduce valoarea, 5], (coordonatele
punctului superior, fig. b)  , [se introduce valoarea, 100]; [se introduce
valoarea, -5]; (coordonatele punctului inferior, fig. b).
Selectarea câmpului tensiunii echivalente după Linia 2:
     
 :  , [se selectează din listă cu  ,  ]; , [se selectează din listă cu  ,
 ].
Selectarea câmpului erorii structurale după Linia 1 (fig. a)

     :
 , [se selectează din listă  ,  ]; , [se
selectează din listă  ,  ].
Selectarea câmpului erorii structurale după Linia 2 (fig. b)

   
 :  , [se
selectează din listă  ,  ]; , [se selectează din listă cu 
,  ]. a. b.

   .
E.1 Vizualizarea câmpului deplasărilor totale

   (fig. a, pentru cazul I; fig. b, pentru cazul II); 
(vizualizare axonometrică);   [se selectează din listă  ,  ] (vizualizarea
contururilor netede) ;   [se selectează din listă cu  ,  ] (vizualizarea elementelor
finite) ;   [se selectează din listă cu  ,  ] (selectarea scalării deplasării); 
(marcarea nodului cu deplasarea totală maximă);  (marcarea nodului cu deplasarea totală minimă).
 (vizualizarea animaţiei).
a. b.
62
E.2 Vizualizarea câmpului tensiunilor echivalente

   (fig. a, pentru cazul I; fig. b, pentru cazul II);
a. b.
E.3 Vizualizarea câmpului erorii structurale

a. b.
E.3 Vizualizarea câmpului tensiunii echivalente după o linie

E.3.1 Vizualizarea câmpului tensiunii echivalente după Linia 1
a.
b.
E.3.2 Vizualizarea câmpului tensiunii echivalente după Linia 2
63
a.
b.
E.4 Vizualizarea câmpului erorii structurale după o linie

E.4.1 Vizualizarea câmpului structurale după Linia 1
a.
b.
E.4.2 Vizualizarea câmpului erorii structurale după Linia 2
a.
b.
64
F.1 Sinteza rezultatelor analizelor

Pentru a evidenţia aspecte legate de precizia rezultatelor şi convergenţei soluţiei s-au realizat analize
considerând pentru modelare elemente finite liniare (fără noduri intermediare pe laturi) şi neliniare (cu noduri
intermediare pe laturi), cu două forme (triunghiular şi patrulater) şi cu patru dimensiuni fiecare. Rezultatele
sunt sintetizate în tabelul şi graficele de mai jos. În subcap. E sunt prezentate rezultatele pentru cazurile
elementului finit liniar, triunghiular şi patrulater, cu dimensiunea de 2mm (analizele II şi VI din tabel).
Tab. a
Deplasarea totală
elementului finit
elemente finite
Codul analizei
Dimensiuna
Numărul de
Numărul de
maximă
nodurii
(Linia 1) (Linia 2)
Tensiunea Eroarea Tensiunea Eroarea
echivalentă structurală echivalentă structurală
Elemente finit triunghiular liniar (fără noduri intermediare pe laturi, EL3L)
I 4 194 284 1,447 527,48 2,619 53,26 0,105
II 2 422 664 1,74 495,54 0,758 96,451 0,098
III 1 1186 2034 1,958 500,08 0,606 176,53 0,087
IV 0,5 4210 774,6 2,026 628,65 0,081 302,03 0,052
Elemente finit triunghiular neliniar (prabolic, cu noduri intermediare pe laturi, EL3N)
V 4 671 284 2,011 633,91 0,0395 153,05 0,2951
VI 2 1607 664 2,024 629,91 0,0576 285,81 0,2233
VII 1 4405 2034 2,019 638,78 0,0437 537,15 0,1845
VIII 0,5 16165 7746 2,017 643,27 0,0013 1018 0,1695
Elemente finit patrulater liniar (fără noduri intermediare pe laturi, EL4L)
IX 4 230 179 2,054 591,14 0,1606 82,315 0,06
X 2 605 516 2,06 610,75 0,1383 152,96 0,057
XI 1 2169 2001 2,064 645,58 0,0485 291,52 0,055
XII 0,5 8382 8050 2,068 658,97 0,0059 525,04 0,047
Elemente finit patrulater neliniar (prabolic, cu noduri intermediare pe laturi, EL4N)
XIII 4 631 176 2,0366 600,91 0,14 145,61 0,6
XIV 2 1739 520 2,0383 624,74 0,125 275,72 0,4737
XV 1 6340 2001 2,036 644,81 0,0129 551,91 0,4225
XVI 0,5 24781 8038 2,036 646,81 0,0026 1111,14 0,356
a. b.
65
c. d.
În urma analizei rezultatelor obţinute ca urmare a modelării şi AEF (subcap. E) şi a folosirii relaţiilor de
calcul clasice (aplicaţia ……….. subcap. F.1) obţinute în condiţiile ipotezelor rezistenţei materialelor se
evidenţiază următoarele:
- Deplasarea totală maximă pentru cazul elementului finit triunghiular liniar cu dimensiuni mari (4, 1 mm)
are valori (1,447 şi respectiv 1,74 mm conform liniilor I şi II din tab. a şi subcap. E.1, fig. a) cu abateri
mari (-27,65%; -13%) faţă de valoarea (2 mm) obţinută din modelul teoretic analitic (aplicaţia ……….
subcap. F.1).
- Tensiunea echivalentă maximă în zona de racordare cu concentrator de tensiune (vizualizată după o linie
transversală în zona de racordare) pentru elementul finit triunghiular liniar (EF3l) cu dimensiuni mari (4,
2, 1 mm) are valori (527,48; 495,54 şi respectiv 500,08 MPa conform liniilor I, II şi III din tabel,
graficului din fig. a şi subcap. E.3.1, fig. a) cu abateri mari (-18,84%; -28,37%; -23,06%) faţă de valoarea
tensiunii echivalente maxime de convergenţă (aprox. 650 MPa, fig. a); în cazul celorlalte analize (cazurile
I şi II) – cu dimensiuni mari (4, 2 mm) se observă în fig. a abateri mult mai reduse (< 9%) ale valorilor
tensiunii echivalente maxime raportat la valoarea tensiunii echivalente maximă de convergenţă (aprox.
650 MPa, fig. a).
- Tensiunea echivalentă maximă în zona de cap a barei (vizualizată după linia de acţiune a forţei) are valori
mici (< 300MPa, fig. b), pentru dimensiuni mari (4, 2 mm) ale elementelor finite, şi are valori mult mărite
(>300MPa, fig. b); valoarea tensiunii echivalente creşte exponenţial (fig. b) cu mărirea fineţei de
discretizare (dimensiuni ale EF < 0,5 mm) fapt ce evidenţiază efectul de singularitate a tensiunii
consecinţă a încărcării cu forţă concentrată - situaţie teoretică în care rezultă valori mult mărite ale
tensiunii în jurul punctului de acţiune a forţei (tensiunile din această zonă nu se iau în considerare la
proiectare).
F.2 Analiza convergenţei şi preciziei

În urma analizei valorilor tensiunilor erorilor structurale (tab. a, fig. c, d) se evidenţiază următoarele:
- În fig. c, tab. a, dar şi în subcap. E.4.1, fig. a se evidenţiază variaţia erorii structurale cu creşterea fineţei
de discretizare. Valorile mărite ale erorii structurale (> 0,5 mJ) pentru elementul finit triunghiular liniar
(EF3L) cu dimensiuni mărite (> 1 mm) în corelaţie cu variaţia tensiunii echivalente din fig. a evidenţiază
şi pe această cale abaterile mărite ale tensiunilor de la valoarea cvasireală (aprox. 650 MPa, fig. a). În
cazul celorlalte elemente finite (EF4L, EF4N şi EF3N) se observă valori reduse ale erorii structurale (<
0,16 mJ) şi pentru dimensiuni ale elementelor finite mari (4, 2 mm) care scad, în corelaţie cu creşterea
(convergenţa) tensiunilor echivalente (fig. a), odată cu creşterea fineţei de discretizare (scăderea
dimensiunii elementului finit).
- În fig. d se observă valori reduse ale erorii structurale (< 0,6 mJ, pentru EF3N) şi variaţii descrescătoare
ale acestora fapt ce nu este în corelaţie cu creşterea exponenţială a tensiunilor maxime (fig. b)
evidenţiind şi în acest fel singularitatea (neconvergenţa) tensiunii.
- În fig. a se evidenţiază tensiunea echivalentă cvasiexactă (aprox. 650 MPa, fig. a) ca urmare a
convergenţei soluţiei (apropierea asimptotic de o valoare cvasiexactă pentru elemente finite cu forme
diferite pe măsură ce creşte fineţea de discretizare (scade dimeniunea EF)).
66
G. CONCLUZII
Modelarea şi analiza cu elemente finite din această lucrare s-au realizat mai mult cu scop didactic didactic
urmărind, pe de-o parte, iniţierea utilizatorului cu etapele principale de dezvoltare a unei aplicaţii de AEF în
ANSYS Workbench şi, pe de altă parte, compararea şi evaluarea rezultatelor obţinute în urma AEF cu diferite
forme şi dimensiuni de elemente finite.
Modelul de AEF adoptat conduce la abateri grosiere de la soluţia cvsiexactă pentru elementul finit
triunghiular liniar spre deosebire de modelul cu element finit patrulater care evidențiază o convergenţă cu
abateri mult reduse.
Analiza rezultatelor, în special, a tensiunilor, pentru discretizări cu fineţe mărită, evidenţiază că în zona cu
singularitate a tensiunii (punctul de aplicaţie a forţei concentrate), deşi eroarea structurală scade la valori
admisibile ce ar evidenţia o precizie bună, valorile tensiunilor nu converg către valoarea cvsiexactă, ci cresc
neasimptotic (valori care nu au corespondent în realitate).
Modelul de AEF studiat în această lucrare este eficient din punct de vedere al posibilităţilor de modelare
oferite de platforma ANSYS, cu precădere, pentru elementul finit patrulater care asigură convergenţă bună în
zona cu racordare (concentrator de tensiune, caz real) şi conduce la erori mărite, neconvergenţă ale soluţiei
pentru zona de acţiune a forţei este concentrată într-un punct (caz teoretic), caz nerecomandat în practica de
proiectare ce se poate evită prin considerarea forţei distribuită pe o linie situaţie mult apropiată de realitate.
67
68
Aplicaţia AEF-A.3
Bară încastrată cu singularităţi

CUVINTE CHEIE
Element finit liniar, Element finit parabolic, Element de maşină, Verificare cu modele clasice, Bară
încastrată, Singularităţi
CUPRINS
B. MODELUL DE AEF
G. CONCLUZII
A.1 Introducere
la modele clasice cu soluţii analitice cunoscute dar şi prin evidenţierea situaţiilor extreme nerecomandate (de
ex. singularităţi) în aplicaţiile practice curente.
încastrată pe un contur, compararea rezultatelor cu cele clasice analitice şi evidenţierea efectelor
singularităţilor implicate de cazurile teoretice de concentrare a tensiunilor în zonele de racordare cu raze nule
şi în zonele de acţiune a forţelor concentrate pe suprafeţe reduse la un punct sau o linie.
În structura dispozitivului de susţinere de mai jos, elementul elastic de rezemare 1, poziţionat ferm în corpul 2
prin riglele 4 şi şuruburile 5, trebuie să asigure o deplasare impusă sub acţiunea forţei de apăsare F, dezvoltată
de patina 3, şi să revină la starea iniţială după anularea acesteia.
69

încărcarea cu F = 1000 N se produce uniform pe lăţime se evidenţiază încadrarea problemei în starea plană de
tensiuni (tensiunile sunt invariabile pe grosime) şi, deci, analiza cu elemente finite se va face cu personalizări
pentru acest caz. În plus, faţă de analiza din aplicaţia AEF-A… se vor studia efectele singularităţilor de
concentrare a tensiunilor în zonele de racordare "ascuţite" (rază nulă) şi de acţiune a forţelor de tip "ac" (în
punct) sau "cuţit" (pe linie).
B. MODELUL DE AEF

În vederea comparării rezultatelor obţinute prin analiza cu elemente finite cu modelul clasic de rezolvare bazat
pe metodele rezistenţei materialelor (grindă încastrată) se adoptă cel mai simplificat model posibil care
presupune:
• formă geometrică simplă,
• adoptarea constrângerilor rezistenţei materialelor (încastrare),
• încărcarea cu forţă concentrată,
• comportare liniară a materialului.
Deoarece structura este încadrabilă în
starea plană de tensiuni pentru AEF
aceasta se poate modela în plan,
considerând forma geometrică
dreptunghiulară cu lungimea 100 mm şi
lăţimea 10 mm, cu elemente finite 2D.
Constrângerile geometrice care
presupun anularea deplasărilor de
translaţie şi a rotirilor în raport cu axele
X, Y şi, respectiv, Z se aplică punctelor
de pe muchia poziţionată pe axa Y.
Încărcarea modelului se face cu forţa
concentrată F = 1000 N în colţul
extrem superior.
• Temperatura medie de lucru a subansamblului, T 0 = 20o C.

, :↵ : ↵↵ (apare automat fereastra cu modulele proiectului) → [se
poate schimba denumirea ].
: →↵ → , ,↵ , [se
selectează din listă ↵ , ↵ ] → [se închide fereastra ↵ ].
↵ → , [se introduce denumirea, AEF-A 3] → ↵ .
70
Bară încastrată cu singularitîţi

, → →↵ → :
↵ , : → , [se
selectează în lista din coloana C ( ) cu ↵ ,↵ ], [se introduce în caseta din coloana B ( ) valoarea,
200000] → ↵ →↵ (ceilalţi parametri rămân impliciţi).

C.3.1 Încărcarea modulului, DesignModeler (DM)
, : → ↵ → :↵ ,↵ .
:↵ → ( ) [se va vizualiza automat planul implicit, XY].
↵ →↵ → [se va trasa linia dreptunghiulară cu indicatorul de tip creion marcând cu ↵ un
punct din stânga axei Y, şi se finalizează în punctul opus odată cu eliberarea ↵] (fig. a) → [se vor trasa două
linii dreptunghiulare cu indicatorul de tip creion marcând cu ↵ dintr-un punct de pe axa Y (apare simbolul C),
şi se finalizează în punctul opus odată cu eliberarea ↵] (fig. b).
Generare contur bară
↵ →↵ → [se va şterge prin selectare cu ↵ porţiunile din segmentele de dreaptă care nu aparţin
conturului (fig. c)].
Centrare linii în raport cu axa X
↵ →↵ → [se selectează cu ↵ axa X şi apoi cele două linii paralele cu această axă din
stânga axei Y (fig. d)] → [se selectează cu ↵ axa X şi apoi cele două linii paralele cu această axă din dreapta
axei Y (fig. d)].
Cotare
↵ → ↵ → [se activează automat cu ↵ cotele] → , : → [se
introduc în casetele , , (fig. e)]. ↵ (vizualizare cote), ↵ (se dezactivează),
↵ (se activează). ↵ (mutare cote), [se activează cu ↵ cota şi se mută menţinând activarea până
în poziţia dorită] (fig. e).
a. b c.
d. e.
71

:↵ → ↵ → , : → →
, ↵ →↵ ; , [se introduce valoarea grosimii, 10] → ↵
.
 →↵ (mascare schiţă). ↵ (vizualizare axonometrică).
↵ → ↵ → , : , [se introduce
denumirea, Suprafaţă bară].

:↵ ( )→↵ (Close Design Modeler).

, : →↵ → [se lansează modulul Mechanical [ANSYS Multiphysics].
↵ → , : , [se selectează din listă ↵ , ↵ (setare
implicită)].
↵ →↵ → : : , [se selectează din listă
↵ , ↵ ] (de obicei, când este un singur material această setare este implicită).
:↵ → ↵ .
C.4.2 Discretizarea modelului geometric
Cazul I (discretizare grosieră cu element finit liniar)
Adoptarea elementului finit liniar (cu latura linie dreaptă
respectiv fără nod intermediar)
, :→↵ → ,
: , [se selectează din listă ↵
, ↵ ].
Discretizarea automată
→↵ .
↵ → , : , ; , .
Obs. Se va continua începând cu etapa C.4.3 şi după postprocesare se va reveni şi se va rediscretiza conform
următorului caz.
Cazul II (discretizare cu fineţe mărită în zona singularităţilor)
Adoptarea elementului finit neliniar (cu latura linie parabolică respectiv cu nod intermediar)
↵ → , : , [se selectează din listă ↵ , ↵ ].
Setarea discretizării globale
↵ → , : , [se modifică cu ↵ valoarea, 100].
72
Setarea discretizării locale într-un punct

→↵ → ↵ → , : →↵ (se activează
filtrul de selecţie punct) → [se selectează cu ↵ colţul de sus (fig. a)] → ↵ ; ,↵
→ [se introduce valoarea, 5]; ,↵ → [se introduce valoarea, 1]. →↵
→ ↵ → , : →↵ (se activează filtrul de selecţie
punct) → [se selectează cu ↵ colţul de jos (fig. b)] → ↵ ; ,↵
→ [se introduce valoarea, 5]; ,↵ → [se introduce valoarea, 1].
→↵ → ↵ → , : →↵ (se activează
filtrul de selecţie punct) → [se selectează cu ↵ punctul de aplicaţie a forţei (fig. c)] → ↵ ; ,
↵ → [se introduce valoarea, 5]; ,↵ → [se introduce valoarea, 1].
Revizualizarea statisticii discretizării

: → :↵ → , : , ; , .
a. b. c. d.
Obs. Se va continua începând cu etapa C.4.5
C.5 Modelarea constrângerilor geometrice (încastrare)

, : ↵ →↵
→↵ →
, →↵ (se activează filtrul de selecţie linie)
→ [se selectează cu Ctrl+↵ muchiile de încastrare] →
↵ .
C.6 Modelarea încărcării cu forţă concentrată

, : ↵ →↵
→↵ → , : →↵
(se activează filtrul de selecţie punct) → [se
selectează cu ↵ vârful] → ↵ ; :
, [se selectează din listă ↵ , ↵ ],
,↵ → [se introduce valoarea, -
1000].

:↵ → .
D.1. Setarea rezultatelor

Setarea deplasării totale
, :↵ → ↵ → ↵ .
73
Setarea tensiuni normale după axa X

↵ → ↵ → ↵ → , : ,
[se selectează din listă ↵ , ↵ ] (setare implicită).
Setarea tensiuni tangenţiale
↵ → ↵ → ↵ .
Setarea tensiunii echivalente
↵ → ↵ → ↵ .
Setarea erorii structurale
↵ → ↵ → ↵ .
Setarea câmpului tensiunii normale după linia asociată fibrei întinse (fig. a)
Generarea liniei: → ↵ → ↵ → , :
↵ ,→↵ (se activează filtrul de selecţie punct) → [se selectează cu ↵ colţul de sus (fig. a)] →
↵ (fig. b); ,↵ ,↵ →↵ (se activează filtrul de selecţie punct) → [se
selectează cu ↵ vârful din dreapta sus (fig. c)] → ↵ .
Setarea tensiunii normale după linia generată: ↵ →↵ →↵ → ↵
→ , :↵ , [se selectează din listă cu ↵ , ↵
]; ↵ , [se selectează din listă ↵ , ↵ ].
Setarea câmpului tensiunii echivalente după linia generată: ↵ →↵ → ↵
→ →↵ : ↵ , [se selectează din listă
↵ , ↵ ]; , [se selectează din listă cu↵ , ↵ ].
a. b. c.

: ↵ → ↵ .
E.1. Vizualizarea câmpului de deplasări

, : →↵ →↵ ; ↵ (vizualizare axonometrică); ↵ → [se
selectează din listă ↵ , ↵ ] (vizualizarea contururilor netede) ; ↵ → [se selectează din
listă cu ↵ , ↵ ] (vizualizarea elementelor finite) ; ↵ → [se selectează din listă cu ↵
,↵ ] (selectarea scalării deplasării); ↵ (marcarea nodului cu deplasarea totală maximă); ↵
(marcarea nodului cu deplasarea totală minimă).
→↵ (vizualizarea animaţiei).
74
Cazul I
Cazul II
E.2. Vizualizarea câmpurilor de tensiuni

E.2.1 Vizualizarea câmpului tensiunii normale în direcţia X
Vizualizarea câmpului global
, : →↵ → ↵ ; [se selectează cu modelul grafic] → ↵
→ .
Cazul I
Cazul II
Vizualizarea câmpului după o linie

→ ↵ (fig. d,e).
75
a. b. c.
Cazul I
Cazul II
d. e.
E.2.2 Vizualizarea câmpului tensiunii tangenţiale

, : →↵ → ↵ .
Cazul I
Cazul II
76
E.2.3 Vizualizarea câmpului tensiunii echivalente (von Mises)

, : →↵ → ↵ .
Cazul I
Cazul II
E.2.4 Vizualizarea câmpului erorii structurale

, : →↵ → ↵ .
Cazul I
Cazul II
F.1 Modelul teoretic (analitic) de calcul

Studiile analitice clasice asupra structurii de analiză (bară încastrată) se sintetizează în calculul
următorilor parametri (v. aplicatia AEF-A subcap. F.1): deplasarea maximă, δ = 2 mm, tensiunea normală
maximă de încovoiere (conform relaţiei lui Navier), σ î = 600 MPa, tensiunea tangenţială maximă de
forfecare (conform relaţiei lui Juravschi), τ f = 15 MPa.
77
F.2 Compararea şi evaluarea rezultatelor

În urma analizei rezultatelor obţinute ca urmare a modelării şi AEF (subcap. E) şi a folosirii relaţiilor de calcul
clasice (subcap. E şi F.1) obţinute în condiţiile ipotezelor rezistenţei materialelor se evidenţiază următoarele:
- Deplasarea totală maximă, 2,179 mm (cazul I) sau 2,216 mm (cazul II), obţinută cu AEF ( E.1), este
cvasiaceeași cu deplasarea (2 mm) obţinută din modelul teoretic analitic (subcap. F.1 ).
- Tensiunea normală maximă în direcţia X, -563,2 MPa (cazul I) sau 746,2 MPa, obţinută cu analiza cu
elemente finite (subcap. E.2.2) are o abatere de -6% (cazul I) sau 24,36% MPa (cazul II) faţă de tensiunea
normală maximă (600 MPa) teoretică (subcap. F.1).
- Distribuţia tensiunii de forfecare (E.2.3) evidenţiază valori maxime, 47,44 MPa (cazul I) sau 101,75 MPa
(cazul II), în zona de încastrare este de 3,12 ori (cazul I) sau de 6,78 ori (cazul II) faţă de valoarea teoretică,
15 MPa.
- Tensiunea echivalentă (von Mises) are valoarea maximă, 571,1 MPa (cazul I) sau 836,72 MPa (cazul II) în
zona de încastrare comprimată, respectiv întinsă; se observă că odată cu creşterea fineţei de discretizare
(cazul II) valoarea tensiunii echivalente (von Mises) are abaterea de 39,4% din cauza singularităţii de colţ
(racordare cu rază nulă).
F.3 Analiza preciziei bazat pe eroarea structurală

În subcap. E.2.3 se evidenţiază eroarea structurală cu valoarea maximă 11,96 mJ (cazul I) sau 1,443 mJ (cazul
II); valoarea maximă din cazul I evidenţiază erori maxime ale tensiunilor în zona de încastrare.
Eroarea structurală se determină ca diferenţa energiilor de deformare calculate folosind tensiunile medii
asociate elementului finit şi tensiunile nodale. Fineţea de discretizare mărită conduce la valori ale erorii
structurale reduse şi, deci, aceasta poate fi utilizată pe de-o parte, ca indicator global al fineţei de discretizare
la rediscretizarea întregii structuri şi, pe de altă parte, ca indicator local al fineţei de discretizare la
rediscretizarea locală.
În vederea aprecierii preciziei rezultatelor de tip tensiune, se analizează câmpul erorii structurale, urmărind o
distribuţie uniformă cu valori reduse (de preferat subunitare) a erorii structurale pentru precizii acceptabile;
zonele unde eroarea structurală este mărită în vederea creşterii preciziei rezultatelor (scăderea erorii structurale)
se va face rediscretizare locală (subcap. E.2.3).
F.4 Analiza convergenţei tensiunii normale în direcţia X

Pentru evidenţierea efectelor singularităţiilor de colţ (racordare cu rază nulă) şi de forţă concentrată (acţiune în
punct) se va face analiza modelului cu diverse discretizări urmărind valorile tensiunilor normale în direcţia X,
în special, în zonele cu singularităţi. În acest scop se va se parcurge succesiunea de modificare a fineţei de
discretizare la nivel global (se va păstra elementul finit parabolic setat anterior):
↵ → , : , [se selectează din listă cu ↵ , ↵ ];
↵ , [se introduce valoarea dimensiunii elementului finit conform coloanei întâi din tabelul de mai
jos]. ↵ → ↵ .↵ → , : [se evidenţiază numărul de
noduri din caseta, (coloana a treia) şi numărul de elemente, (coloana a doua)].
Rezultatele obţinute sunt centralizate şi vizualizate în tabelul şi graficele de mai jos.
Dimensiunea Numărul Numărul Tensiunea Eroarea
EF [mm] de EF de noduri normală [MPa] structurală [mJ]
5 80 309 572,96 9,3176
4 140 50 570,96 7,1435
3 258 891 577,32 4,712
2 500 1671 605,4 2,99
1 2000 6341 757,07 1,389
0,75 3200 11386 847,47 1,0124
0,5 8000 24681 990,35 0,651
0,25 32000 97361 1306,7 0,5
0,125 128000 386721 1737,1 0,5
0,1 200000 603401 1906,5 0,5
78
a. b.
În punctul de colţ cu singularitate a tensiunii normale valorile acesteia cresc cu creşterea numărului de noduri
(nu există o asimptotă spre care să tindă). Eroarea structurală scade odată cu creşterea fineţei de discretizare
dar la valori mărite ale nodurilor are valori reduse şi rămâne cvasiconstantă şi valorile tensiunii normale cresc
neasimptotic, fapt ce demonstrează neconvergenţa procesului în zona de colţ cu singularitate (fig. a, c). Aceaşi
situaţie specifică singularităţii tensiunii se observă şi în zona punctului de aplicaţie a forţei concentrate (fig. c)
c.
G. CONCLUZII
Modelarea şi analiza cu elemente finite din această lucrare s-au realizat mai mult cu scop didactic didactic
urmărind, pe de-o parte, iniţierea utilizatorului cu etapele principale de dezvoltare a unei aplicaţii de AEF în
ANSYS Workbench şi, pe de altă parte, compararea şi evaluarea rezultatelor cu unele cvasiexacte obţinute prin
modele analitice clasice. Modelul de AEF adoptat are abateri grosiere de la modelul real (racordare cu rază
nulă şi încărcare cu forţă concentrată). Analiza rezultatelor, în special a tensiunilor, pentru discretizări cu fineţe
mărită, evidenţiază că în zonele cu singularităţi, deşi eroarea structurală scade la valori admisibile (precizie
mărită), valorile tensiunilor nu converg către valoarea exactă, ci cresc neasimptotic. Modelul de AEF studiat
în această lucrare este ineficient din punct de vedere al posibilităţilor de modelare oferite de platforma ANSYS
deoarece zona de racordare din încastrare este cu rază nulă (caz teoretic) şi forţa este concentrată într-un punct
(de asemenea, caz teoretic). Aceste aspecte sunt evitate în aplicaţia AEF-A.2.
79
80
Aplicaţia AEF-A.4
Inel rulment
CUVINTE CHEIE
Analiza statică liniară, Model geometric plan, Starea axial-simetrică de tensiuni, Material liniar, Model
geometric 2D (plan), Element finit 2D, Element finit neliniar (parabolic), Simetrie axială, Simetrie radială,
Rediscretizare, Element de maşină, Inel de rulment
CUPRINS
B. MODELUL DE AEF
G. CONCLUZII
A.1. Introducere
Studiul elementelor sistemelor mecanice cu o axă de simetrie comună pentru domeniul
geometric, caracteristicile de material, încărcare şi condiţii limită se poate realiza cu ajutorul
modelelor axial-simetrice. Structurile acestora, din punct de vedere geometric, se reduc la modele
geometrice plane asociate semisecţiunilor axiale care, din punct de vedere fizic, sintetizează stările
spaţiale de tensiuni şi de deformaţii raportate la un sistem de coordonate cilindric cu axa cotelor
identică cu axa de simetrie. Cazurile de aplicare în practică a analizei cu elemente finite axial-
simetrice sunt multiple, remarcându-se cu frecvenţă mărită problemele cu structuri omogene de
revoluţie în raport cu o axă, încărcate uniform distribuit circumferenţial. Astfel, analiza structurilor
elementelor tridimensionale ale maşinilor, instalaţiilor şi utilajelor, care respectă condiţiile precizate
mai sus, se realizează prin intermediul unui model plan cu un număr de grade de libertate mult
micşorat faţă de modelul tridimensional.
A.2. Descrierea aplicaţiei
În figura alăturată se prezintă subansamblul rulmentului
radial cu bile din componenţa unui sistem de lăgăruire al unui
arbore al unui reductor de turaţie. În vederea obţinerii
cerinţelor funcţionale optime (centrare bună, fixarea inelului
pe arbore/carcasă) inelele rulmentului sunt asamblate presat
pe tronsonul de cap al arborelui şi în alezajul carcasei. Ca
urmare a asamblărilor presate (cu strângere proprie), ţinând
cont că arborele şi carcasa au rigidităţi radiale mult mărite
decât ale inelelor, apar deplasări radiale ale punctelor căilor
de rulare în sensul micşorării jocului din rulment. Astfel, în
condiţiile unor strângeri mărite se poate ajunge în urma
montajului la anularea jocului din rulment şi, deci, la
funcţionarea necorespunzătoare, cu frecări mari, care conduc
la supraîncălzirea şi micşorarea duratei de viaţă a rulmentului.
Din analiza ajustajelor inel interior/arbore şi inel
exterior/carcasă rezultă strângeri mărite în asamblările presate
de la interior.
81
A.3. Scopul aplicaţiei

În această aplicaţie se prezintă, folosind analiza cu elemente finite, studiul asamblării presate dintre
inelul interior al rulmentului radial cu bile şi arborele unui reductor de turaţie. Deoarece, arborele este
cu secţiune plină şi, deci, cu rigiditate radială mărită se consideră, pentru studiul asamblării
menţionate, numai inelul interior al rulmentului radial cu bile ( 6205), executat în clasa de precizie PO
cu jocul radial normal cu valoarea cuprinsă în [0,01; .
0,02] mm. Inelul interior al acestui rulment cu forma

şi dimensiunile prezentate în figura alăturată este
executat din oţel de rulmenţi, marca RUL1, cu
modulul de elasticitate longitudinală E=2,1 105MPa,
coeficientul contracţiei transversale υ = 0,3 şi
densitatea, ρ = 7800 kg/m3.
În cadrul acestui studiu se urmăreşte, pentru cazul
concret descris mai sus, determinarea de date privind
deplasările şi tensiunile din inelul interior, modificarea
formei căii de rulare, presiunea pe suprafaţa de montaj
şi forţa de montare/demontare a inelului pe arbore.
Acestea se pot obţine ţinând cont şi de faptul că inelul
interior presat pe arbore este rotitor cu turaţia n = 4000
rot/min.
B. ÎNTOCMIREA MODELULUI DE AEF

B.1. Definirea modelului de AEF
Având în vedere că structura geometrică şi de încărcare este simetrică faţă de o axă precum şi faţă de un plan
transversal se adoptă pentru analiză un model plan (2D) determinat de secţiune de semisecţiunea radială prin
inelul interior. Astfel, fără a se pierde din acurateţe, problema de rezolvat se încadrează în starea
axialsimetrică de tensiuni şi se adoptă cel mai simplificat model posibil, care presupune:
• forma geometrică plană,
• discretizare cu elemente finite 2D neliniare (parabolice),
• comportare liniară a materialului,
• adoptarea constrângerilor asociate proprietăţilor de simetrie,
• încărcare exterioară prin deplasare impusă.
B.2. Descrierea modelului de AEF

În figura alăturată se prezintă modelul de AEF asociat
modelului geometric plan al semisecţiunii axiale
considerat în planul XY cu axa Y axa de simetrie
(axială) a structurii de analizat. În plus, se observă că
domeniul plan considerat precum şi starea deformată a
acestuia sunt simetrice în raport cu planul XZ
perpendicular pa axa de rotaţie (Y) şi este identic cu
planul de simetrie al căii de rulare.
Condiţiile de frontieră (limită) impuse, în
concordanţă cu simetriile considerate, implică
deplasări libere în direcţie radială a punctelor
modelului de pe axa X şi anulează deplasările după axa
Y.
Încărcarea structurii se realizează prin deplasarea
impusă a muchiei interioare cu valoarea strângerii
radiale maxime, 0,02 mm, calculată pentru ajustajul
+0,041
H7�+0,021 �/r6 � � ; în consecinţă apare forţa F r care
0 +0,026
urmează să fie determinată.
82
Inel rulment
În plus, structura de analizat se consideră că se roteşte în jurul axei Y cu viteza unghiulară ω = πn/30 =
418,88 rad/s.
B.3. Caracteristicile materialului şi mediului

Pentru analiza statică liniare se consideră următoarele caracteristici de rezistenţă ale materialului RUL1:
Temperatura medie de lucru a subansamblului, T 0 = 200 C.
C. PREPROCESAREA MODELULUI DE ANALIZĂ

, :↵ → ↵↵ (apare automat fereastra subproiectului); → [se poate
schimba denumirea ].
: → ↵ → , : ↵
, [se selectează din listă cu ↵ , ↵ ] → [se închide fereastra ↵ ].
↵ → , [se introduce denumirea, AEF-A……….] → ↵ .

, : →↵ → :
↵ , : → , ,
[se selectează în lista din coloana C ( ) cu ↵ ,↵ ], [se introduce în caseta din coloana B ( )
valoarea, 210000] → ↵ →↵ (ceilalţi parametri rămân impliciţi).

, : →↵ → :↵ , ↵OK.
, :↵ → (Look at face/Plane/Schetch) [se va vizualiza automat planul implicit,
XY] ;
↵ →↵ → [se va trasa linia dreptunghiulară în cadranul I marcând cu ↵ vârful de pe axa
X (apare simbolul de coincidenţă C) şi eliberarea ↵ în colţul opus, fig. a].
Generare linie circulară
↵ → [se generează linia circulară prin marcarea cu ↵ a centrului pe axa X (apare simbolul de
coincidenţă C), deplasarea în direcţie radială şi eliberarea ↵ pe contur, fig. b].
Tăiere linii la margine
↵ →↵ → [se activează/dezactiveză cu ↵ opţiunea ( / ]) → [se marchează cu ↵
partea care se va tăia (fig. b,c)]
a. b. c.
83
Cotare
:↵ → ↵ → [se selectează cu ↵ câte două entităţi (punct, linii, axă)
şi apare automat cota (fig. a)] → , : → [se introduce valoarea cotei (fig. a)].
↵ → [se selectează cu ↵ câte două entităţi (linii) şi apare automat cota (fig. a)] → ,
: → [se introduce valoarea cotei (fig.a)]. ↵ → [se selectează cu ↵ arcul de cerc şi
apare automat cota (fig. a)] → , : → [se introduce valoarea razei (fig.a)].
Generare racordare
↵ →↵ → [se introduce în caseta valoarea razei, 1] → [se selectează cu ↵ liniile care se
racordează (fig.b)].
Generare teşitură
↵ → ↵ → [se introduce în caseta valoarea lungimii, 1] → [se selectează cu ↵ liniile
care se unesc prin teşitură (fig.b)].
a. b.
C.3.3 Generarea suprafaţei
:↵ →↵ → ,
: → : ,
↵ →↵ .↵ .
:↵ →↵ → ,
: , [se introduce denumirea, Suprafaţă radială].
:↵ (Save Project) → ↵ (Close).

C.4.1 Lansarea modulului de modelare cu elemente finite şi setarea tipului problemei, caracteristicilor de
→ : → [se lansează modulul Mechanical [ANSYS Multiphysics].
, :↵ → , ↵ :↵ , [se selectează din listă cu ↵
,↵ ].
↵ → ↵ → : : , [se selectează din
listă ↵ , ↵ ] (de obicei, când este un singur material această setare este implicită).
:↵ → ↵ .
C.4.2 Discretizarea modelului geometric
Discretizarea automată iniţială (cu parametrii impliciţi)
, : → (fig. a).
Setarea rediscretizării
→↵ →↵ →
,↵ :↵ →↵ (se activează
filtrul de selecţie a feţei) → [se selectează cu ↵ suprafaţa]; : ↵.
84
Inel rulment
, [se indxează cu ↵ numărul de rediscretizări succesive, 1

(fig. b) ].
Rediscretizarea automată
→ .
↵ → , : , ; , .
a. b.
C.5 Modelarea constrângerilor

Generarea constrângerii de încastrare
, : ↵ →↵ →↵ ;→↵ (se activează
filtrul de selecţie linie) → [se selectează cu ↵ linia de pe axa OX a sistemului de coordonate global (fig. a)];
Generarea constrângerii de tip deplasare
↵ →↵ →↵ → , : ↵
→↵ (se activează filtrul de selecţie a muchiei) → [se selectează cu ↵ muchia (fig. b)] →
↵ → :↵ , [se selectează din listă cu ↵ , ↵ ], ,↵ , [se
selectează din listă ↵ , ], [se introduce valoarea deplasării, 0,02] (fig. b).
a. b.
C.6 Modelarea încărcării cu forţă centrifugă (dependentă de viteza de rotaţie)

, :↵ →↵ →↵ →
:↵ :↵ →↵ (se activează filtrul de selecţie a feţei) → [se
selectează cu ↵ suprafaţa]; :↵ , [se selectează din listă cu ↵ , ↵ ];
↵ , [se introduce valoarea vitezei unghiulare (rad/s), 418.18].

:↵ → .
D. REZOLVAREA MODELULUI CU ELEMENTE FINITE

Setarea deplasării unidirecţionale după axa X
, :↵ →↵ →↵ → :
↵ : , [se selectează din listă cu ↵ , ↵ ].
↵ → ↵ → ↵ .
Setarea tensiuni normale după axa X
↵ → ↵ → ↵ → , :↵ , [se
selectează din listă ↵ , ↵ ].
Setarea tensiuni normale după axa Y
↵ → ↵ → ↵ → , :↵ , [se
85
Setarea tensiuni normale după axa Z

↵ → ↵ → ↵ → , :↵ , [se
Setarea forţei de reacţiune corespunzătoare deplasării impuse
↵ → ↵ → ↵ → , :
, [se selectează din listă cu ↵ , ↵ ].
D.2. Lansarea modulului de rezolvare a modelului
: ↵ → ↵ .
E.1. Setarea modului de vizualizare în secţiune/spaţial

Setarea vizualizării secţionale/spaţiale
↵ → ↵ →↵ → :↵ , [se activează (fig. c)/dezactivează (fig. a, b) din
lista cu ↵ , ↵ ].
Setarea numărului de sectoare unghiulare
↵ → ↵ → ↵ → ,↵ :↵ , [se
selectează din listă cu ↵ , ↵ ]; ↵ [se introduce nr de sectoare unghiulare 19] (fig. c).
E.2. Vizualizarea câmpului deplasării după axa X
, : ↵ → ↵ ;↵ →↵
(vizualizarea modelului nedeformat, fig. a); ↵ (vizualizarea animată) .
↵ → [se marchează cu ↵ punctul în care se doreşte vizualizarea valorii, 0,0184] (marcarea valorii
prin etichetă, fig. b); ↵ (marcarea nodului cu deplasarea maximă); ↵ (marcarea nodului cu deplasarea
minimă); (vizualizare axonometrică, fig. c).
a. b. c.
E.3. Vizualizarea câmpului tensiunii echivalente
, : ↵ → ↵ ; ↵ → ↵
(vizualizarea modelului nedeformat, fig. a); ↵ (marcarea nodului cu deplasarea maximă); ↵ (marcarea
nodului cu deplasarea minimă); (vizualizare axonometrică, fig. c).
a. b. c.
86
Inel rulment
E.4. Vizualizarea câmpului tensiunii după axa X (radială)

, : ↵ → ↵ ; ↵ → ↵
.
a. b. c.
E.5. Vizualizarea câmpului tensiunii după axa Y (axială)

, : ↵ → ↵ ; ↵ → ↵
(vizualizarea modelului nedeformat, fig. a); ↵ (marcarea nodului cu deplasarea maximă); ↵
(marcarea nodului cu deplasarea minimă); (vizualizare axonometrică, fig. c).
a. b. c.
E.6. Vizualizarea câmpului tensiunii după axa Z (circumferenţială)

, : ↵ → ↵ ; ↵ → ↵
a. b. c.
E.7. Vizualizarea forţei de reacţiune

, : ↵ → ↵ (fig. a,b); ↵ (vizualizare
axonometrică, fig. c).
87
a. b.
În urma analizei rezultatelor obţinute (subcap. E) ca urmare a modelării şi rezolvării se evidenţiază
următoarele:
- Deplasarea radială (în direcţia axei X) în zona ajustajului inelului cu arborele are valoarea impusă 0,02
mm (subcap. E.2).
- Deplasarea radială la nivelul căii de rulare cu valoarea 0,0184 mm conduce la micşorarea jocului din
rulment (subcap. E.2,b); se va urmări ca această deplasare să fie mai mică decât jocul radial al
rulmentului.
- Tensiunea echivalentă (von Mises), utilă pentru proiectarea ajustajului arbore-rulment, are valori mărite la
interior cu maximul 445,09 MPa în zonele de început a racordărilor de la interior (subcap. E.3).
- Tensiunea radială (în direcţia axei X) este de compresiune cu valoarea maximă -331,45 MPa, de
asemenea, în zonele de început a racordărilor de la interior (subcap. E.4).
- Tensiunea axială (în direcţia axei X) are valoarea maximă -162,56 MPa, de asemenea, în zonele de
început a racordărilor de la interior (subcap. E.5).
- Tensiunea circumferențială (în direcţia axei Z) are valoarea maximă 338,68 MPa de asemenea, în zonele
de început a racordărilor de la interior (subcap. E.6).
- Reacţiunea care apare în zona alezajului ca urmare a deplasării radiale impuse are component radială
mult mărită (48197 N), componenta axială mult redusă (22,627 N) şi componenta circumferenşială nulă.
G. CONCLUZII
Urmărind câmpurile deplasărilor şi valorile maxime ale acestora se observă influenţa mărită a deplasărilor
radiale asupra deplasărilor punctelor de pe calea de rulare.
Convenţional, se defineşte rigiditatea radială a inelului rulmentului ca fiind raportul dintre forţa radială de
reacţiune şi deplasarea radială impusă,
F
kr = r ()
ur
care după evaluare cu valorile din modelul de mai sus devine k r = 2409850 N/mm. Ţinând cont de
comportarea liniară a structurii şi de raportul dintre deplasarea radială a punctelor din zona alezajului şi cea a
punctelor de pe calea de rulare, a= u r /u c = 0,02/0,0184 = 1,09 se poate calcula în funcţie de jocul radial
minim strângerea efectivă din ajustajul arbore-alezaj inel interior.
Forţa de montare/demontare, considerând coieficientul de frecare µ = 0,2 se poate calcula cu relaţia,
F m/d = µF f = 0,2 . 48197 = 9639,4 N.
Preisunea pe suprafaţa de contact se determină cu relaţia p =F/πD(b-2r) = 48197/π 25 13 = 47,2 MPa
88
Aplicaţia AEF-A.5
Arc diafragmă
CUVINTE CHEIE
Analiza statică neliniară, Starea de tensiuni de membrană groasă, Material liniar, Model geometric 2D
(membrană), Element finit 2D, Element finit neliniar (parabolic), Simetrie axială ciclică, Simetrie axială a
încărcării, Sistem de coordonate cilindric, Element de maşină, Arc diafragmă
CUPRINS
B. MODELUL DE AEF
G. CONCLUZII
A.1. Introducere
Ambreiajul automobilului este un cuplaj mecanic intermitent normal cuplat cu funcţia principală de decuplare-
cuplare a transmisiei automobilului în cazul schimbării vitezelor sau frânărilor sub sarcină. În plus, pentru o
funcţionare optimă se impun şi funcţii secundare: decuplare şi cuplare lină, fără şocuri şi vibraţii; acţionare
simplă şi uşoară, bună transmitere a căldurii spre exterior; construcţie simplă şi tehnologică; inerţii reduse ale
părţilor antrenate, funcţionare sigură şi de lungă durată.
b.
a.
c.
89
d. e.
Ambreiajele mecanice având la bază transmiterea momentului de torsiune prin frecare implică un subansamblu
de apăsare comandat care, cu precădere, în cazul dimensiunilor reduse are în componenţă un arc diafragmă
care pe lângă generarea forţei de apăsare (necesară transmiterii sarcinii) are şi rol funcţional de comandă.

Structura şi funcţionarea ambreiajului cu arc diafragmă. Ambreiajul mecanic din figura de mai sus transmite
momentul de torsiune prin frecare de la subansamblul volantul 1 şi placă de presiune 3 la discul 2 şi prin
canelură la arborele principal al cutiei de viteze 6. Acest proces are loc când pârghia 7 este neacţionată şi placa
de presiune 3 este apăsată de arcul diafragmă 4 pe discul 2 şi volantul 1. La acţiunea pârghiei 7, rulmentul de
presiune 5 apasă pe arcul diafragmă la interior, îndepărtează discul de presiune 3 şi se întrerupe transmiterea
momentului de torsiune. Odată cu reducerea forţei de apăsare asupra rulmentului de presiune arcul diafragmă
revine (uneori, ajutat de un alt element elastic) şi se realizează recuplarea.
Montajul şi funcţionarea arcului diafragmă. Elementul elastic de tip arc diafragmă pentru asigurarea, pe de-
o parte, a funcţiei de generare a forţei de apăsare iniţial se montează în subansamblul discului de presiune 3
care apoi se montează în ansamblul general prin intermediul asamblărilor cu şuruburi 8 şi, pe de altă parte, a
funcţiei de deplasare a discului de presiune în vederea decuplării. Prima funcţie presupune deformarea părţii
exterioare, similară cu un arc disc cu rigiditate mărită, prin deplasarea zonei cu raza R 2 cu săgeata Δ m redusă
conduce la o forţă de apăsare F m mărită. Cea de-a doua funcţie presupune deformarea arcului diafragmă,
rezemat în zona de bază a aripilor cu rigiditate redusă, sub acţiunea forţei de decuplare F d , produce decuplarea
prin descărcarea părţii exterioare a zonei de apăsare, cu valoarea redusă Δ d .

În cazul acestei aplicaţii se impune determinarea caracteristicilor forţă-deplasare, restricţiilor funcţionale şi a
sarcinilor capabile ale arcului diafragmă din figura de mai sus considerând că este executat din oţel de arc
50VCr11 şi are următoarele dimensiuni: R i = 15,5 mm, R e = 84 mm, h = 14 mm, a = 1,5 mm, b = 3 mm, b =
10 mm, b = 3 mm, m = 3 mm, b = 28,5 mm, p = 10 mm, b = 3 mm, x = 0,75 mm, y = 3,5 mm, R 1 = 19 mm,
R 2 = 68,5 mm, R 3 = 81 mm.
B. ÎNTOCMIREA MODELULUI PENTRU ANALIZĂ
B.1. Definirea modelului pentru analiză

Având în vedere că arcul diafragmă are grosimea redusă (1,5 mm) variaţiile parametrilor interni necunoscuţi
(deplasări, deformaţii şi tensiuni) sunt nesemnificative în direcţie normală la suprafaţă se adoptă pentru analiză
90
Arc diafragmă
un model 2D. Pe de altă parte, structura arcului fiind circulară simetrică ciclic se adoptă pentru analiză doar
un segment unghiular (10o). Astfel, fără a se pierde mult din acurateţe, problema de rezolvat se încadrează în
starea de tensiuni de tip membrană şi se adoptă un simplificat model posibil, care presupune:
• forma geometrică simplă,
• adoptarea constrângerilor rezistenţei materialelor (rezemare simplă),
• comportare neliniară geometric cu încărcări cu deplasări impuse mari,
• comportare liniară a materialului.
B.2. Descrierea modelului pentru analiză

Forma geometrică a modelului de analiză este dată de suprafaţa unui sector unghiular (10o) căreia i se asociază
grosimea de 1,5 mm. Pentru analiză structura axial-simetrică se modelează cu elemente finite 2D.
În vederea simulării comportării cât mai apropiat de realitate se vor considera cele două stări funcţionale
distincte (de montaj şi de decuplare) şi în consecinţă, analiza se va face în două cazuri: primul presupune
deplasare impusă cu valoarea – 2,5 mm a punctelor arcului de cerc cu raza 69,5 mm (zona de rezemare pe un
inel toroidal) şi cel de-al doilea, care peste încărcarea anterioară se impune şi deplasarea cu -20 mm a punctelor
arcului de cerc cu raza de 19 mm (zona de acţiune a rulmentului de presiune.
Astfel, în primul model (de montaj) de analiză structura se va rezema simplu (anularea deplasării în direcţia de
încărcare) pe placa de presiune după arcul de cerc cu raza de 81 mm (acţiune asupra discului de presiune) unde
apare reacţiunea F m (necunoscută) de apăsare asupra discului de presiune. În cazul celui de-al doilea model
(de decuplare) se va rezema simplu după arcul de cerc cu raza de 69,5 mm (zona de contact cu celălalt inel
toroidal) unde va apărea reacţiunea F r (necunoscută); astfel partea exterioară (deformată în prima etapă) se
destinde şi se deplasează cu valoarea Δ d (necunoscută) în zona arcului cu raza 81 mm (zona de contact cu
discul de presiune) şi în zona de contact cu rulmentul de presiune F d (necunoscută).
În vederea evidenţierii cu acurateţe a proceselor de funcţionale pentru analiza cu elemente finite consecinţă a
neliniarităţii geometrice încărcările se vor face progresiv (deplasările impuse se vor introduce tabelar cu pasul
de 1 mm) şi se vor adopta pentru rezolvare metoda Lagrange îmbunătăţită.
a.
91
b.
B.3. Stabilirea caracteristicilor materialului

Pentru analiza cu elemente finite caracteristicile de rezistenţă ale materialului, 51VCr11, sunt:

schimba denumirea în ………. ].
: →↵ → , :↵ ,
[se selectează din listă cu ↵ , ↵ ] → [se închide fereastra ↵ ].

, : →↵ → :
↵ , : → , ,
[se selectează în lista din coloana C ( ) cu ↵ ,↵ ], [se introduce în caseta din coloana B ( )
valoarea, 206000] → ↵ →↵ (ceilalţi parametri rămân impliciţi).

, : →↵ → :↵ , ↵OK.
C.3.2 Generarea schiţei de referinţă
, :↵ →↵ (Look at face/Plane/Schetch) → (se va vizualiza automat planul
implicit, XYPlane);
Generare linie de referinţă
↵ → ↵ → [se va trasa linia prin marcarea primului punct, cu ↵, pe axa OX (apare simbolul de
coincidenţă C), deplasarea în celălalt punct (în cadranul I spre axa OY) şi eliberarea ↵ , fig. a].
Cotare linie de referinţă
↵ →↵ → [se dezactivează cu ↵ opţiunea şi se activează , ];
↵ → [se selectează succesiv cu ↵ perechea, punct de pe linia de referinţă şi axa OY, apare cota
(fig. b) ] → , : → [se introduce valoarea cotei, 15,5/84,0].
↵ → [se selectează cu ↵ punctul din cadranul I şi axa OX, apare automat cota (fig. b)] →
, : → [se introduce valoarea cotei, 14,0].
92
Arc diafragmă
↵ → [se vor aranja cotele cu ↵ prin deplasare (drag) în poziţia dorită].
a. b.
C.3.3 Generarea suprafeţei de referinţă
:↵ ↵ ;↵ →
↵ → : →↵ →
↵ → [se selectează cu ↵ axa OY] → ↵ →
↵ ;↵ ; :↵ ; :↵
(vizualizarea sistemului de coordonate ataşat
modelului geometric).
C.3.4 Generarea liniilor ajutătoare (pentru constrângeri şi încărcăre)

Generare schiţă linii ajutătoare
, :↵ →↵ →↵ ( ) [se indexeză automat denumirea schiţei,
]; ↵ ( ) [se va vizualiza automat planul selectat, ZX]; ↵ (vizualizare
model geometric).
Generare linii ajutătoare
↵ → ↵ → [se generează linia circulară prin marcarea cu ↵ a centrului cercului în centrul
sistemului de coordonate (apare simbolul de coincidenţă P) ), deplasarea în direcţie radială şi eliberarea ↵ pe
contur, fig. a] (această succesiune se parcurge de trei ori pentru fiecare cerc).
Cotare linii ajutătoare
:↵ →↵ ; ↵ → ↵ → [se selectează cu ↵ linia
circulară, se vizualizează automat cota] → , : → [se introduce valoarea cotei: 19;
69,5; 81, (fig. a)].
Imprimare linii ajutătoare pe suprafaţa de
referinţă
:↵ → ↵ :↵ →
↵ →↵ ; ↵ →
↵ (se acceptă direcţia de extrudare
setată implicit în linia ), ↵ → [se
va selecta cu ↵ , ];
↵ . a. b.
C.3.5 Generarea conturului semidecupajului
Generare schiţă semidecupaj
, :↵ →↵ →↵ ( ) [se indexeză automat denumirea schiţei,
]→ , : [se schimbă denumirea în şi denumirea schiţei, );
↵ ( ) [se va vizualiza automat planul selectat, ZX]; ↵ (vizualizare model
geometric); ↵ (vizualizare model geometric); : / →↵ ).
(se mascheză celelalte schiţe).
93
:↵ →↵ → ↵ → [se marchează cu ↵ colţul liniei dreptunghiulare

într-un punct pe axa OX (apare simbolul de coincidenţă C), se deplasează indicatorul şi se eliberează ↵ în
celălalt colţ] (această succesiune se parcurge de trei ori, fig. a).
Generare linii prin două puncte
, : ↵ → [se selectează cu ↵ perechi de puncte (apare simbolul de
coincidenţă P)] (această succesiune se parcurge de patru ori, inclusiv pentru punctele de pe axa X, fig. b).
a. b.
Cotare schiţă
:↵ →↵ → [se selectează cu ↵ câte două entităţi (punct, linii, axă)
şi apare automat cota] → , : → [se introduce valoarea cotei (fig. c)];
↵ → [se selectează cu ↵ câte două entităţi (linii) şi apare automat cota] → , :
→ [se introduce valoarea cotei (fig. c)].
c.
Ştergere linii
: →↵ → ↵ → [se şterg prin selectare cu ↵ linii care nu aparţin conturului
decupajului, fig. d].
d.
Generare racordări
, :→↵ → [se introduce în caseta valoarea razei, 2/6] → [ se
selectează cu ↵ punctul de intersecţie al celor două linii racordate şi apare automat linia de racordare] (se
repetă succesiunea de 3 ori pentru racordările cu raza de 2 mm şi odată pentru racordarea cu raza de 6 mm,
fig. e).
e.
94
Arc diafragmă
C.3.6 Generarea semidecupajului prin îndepărtare de material

:↵ → ↵ :
↵ →
↵ →↵ ,
↵ → [se va selecta ↵ cu
, ] ↵ (se
acceptă setarea implicită a direcţiei
de extrudare, din linia
);
↵ .
C.3.7 Generarea modelului folosind simetria ciclică
Generare sistemului de coordonate de simetrie
, :↵ ( )→↵ → , : → [se va selecta cu
↵ , ], → [se introduce valoarea, -80], ↵ → ↵ , →
[se va selecta cu ↵ , ] (fig. a).
Generare modelului folosind simetria
↵ →↵ → , :↵ → [se va selecta cu ↵ , 2],
↵ → → ↵ ,↵ →
→↵ ;↵ (fig. b);
a. b.
C.3.8 Salvarea modelui geometric
C.4 Modelarea cu elemente finite

C.4.1 Lansarea modulului de modelare cu elemente finite şi setarea caracteristicilor geometrice şi de
material
Introducerea grosimii plăcii şi setarea caracteristicilor de material
↵ → ↵ → , : → [se introduce
valoarea, 1,5 mm]; : , (de obicei, când este un singur material această setare este
implicită).
:↵ → ↵ .
C.4.2 Discretizarea modelului geometric şi setarea tipului analizei
Setarea parametrilor de discretizare globală
, :↵ , , : → [se va selecta din listă cu ↵ , /
].
Discretizare automată
→↵ .
Setarea parametrilor analizei
95
Cazul I (modelul de montaj)

: ↵ → ↵ : : → [se introduce
valoarea, 3] (un pas pentru fiecare mm de deformare), : → [se va selecta din listă
cu ↵ , ↵ ] (neliniaritate de tip geometric).
Cazul II (modelul de decuplare)
:↵ →
↵ : :
→ [se introduce valoarea, 28]
(un pas pentru fiecare mm de deformare)
: → [se va
selecta din listă cu ↵ , ↵ ] (neliniaritate de
tip geometric).
C.4.3 Modelarea constrângerilor
Generarea constrângerilor de tip deplasare tangenţială (circumferenţială) asociate liniilor radiale (asigură
comportarea modelului redus pe bază de simetrie la fel cu a modelului extins)
, : ↵ →↵ →↵ ;→↵ → [selectare cu
↵+Ctrl a liniilor radiale din planul XY (plan radial de simetrie) al sistemului de coordonate global, fig. a];
: : ↵ →↵ →↵ ; → [se va
selecta din listă cu ↵ , ↵ ]; : ↵ → [se introduce valoarea, 0] (fig. a).
↵ →↵ →↵ ;→↵ → [selectare cu ↵+Ctrl a liniilor
radiale din planul (al doilea plan radial de simetrie, fig. b)]; : :
↵ →↵ →↵ , ↵ → [se va selecta din listă cu ↵ , ↵ ],
: ↵ → [se introduce valoarea, 0] (fig. b).
a. b.
Cazul I (modelul de montaj)

Generarea constrângerilor cu deplasări nule în direcţie axială (în zona de rezemare pe placa de presiune,
fig.c)
↵ →↵ →↵ ;→↵ → [selectare cu ↵ a muchiei
de contact cu discul de presiune]; : : ↵ →↵ →
↵ , : ↵ → [se introduce valoarea, 0] (fig. c).
Generarea constrângerilor cu deplasări axiale impuse (în zona de rezemare pe inelul toroidal, fig. d)
↵ →↵ →↵ ;→↵ → [selectare cu ↵ a liniei de
contact cu inelul toroidal, fig. d]; : : ↵ →↵ →↵ ,
↵ → [se va selecta din listă ↵ , ↵ ]→ → [se va introduce în coloana
valorile 0, -0,2, -0,4, -0,6] (fig. e).
96
Arc diafragmă
c. d. e.
Cazul II (modelul de decuplare)
Generarea constrângerilor cu deplasări axiale impuse (în zona de contact cu rulmentul de presiune (fig. f)
↵ →↵ →↵ ;→↵ → [selectare cu ↵ a liniei de
contact cu rulmentul de presiune, fig. f]; : :
↵ →↵ →↵ , : ↵ → [se va selecta din listă cu ↵ , ↵
], ↵ → [se va selecta din listă cu ↵ , ↵ ]→ : [se va introduce în coloana
valorile 0, -1, -2, …, -28] (fig. g).
Obs. Pentru acest caz rămân active
constrângerile axiale impuse în
cazul I şi se dezactivează ( :
→ ↵ )
constrângerile cu deplasări nule în
direcţie axială din zona de rezemare
pe placa de presiune.
f. g.
C.4.4 Modelarea încărcărilor
Obs. Deoarece analiza cu elemente finite din această lucrare este de tip funcţional (se cunosc stările deformate
în funcţionare) şi nu se cunosc forţele de încărcare se poate considera că deplasările impuse ca şi constrângeri
(v. subcap. de mai sus) sunt încărcări exterioare cu valori ale forţelor necunoscute, care urmează să fie
determinate ca rezultate ale acestei analize.
D.1 Setarea criteriului de convergenţă pentru rezolvarea modelului neliniar geometric

, : →↵ →↵ , ,
↵ :↵ → [se va selecta din listă cu ↵ , ↵ ] (se adoptă
urmări convergenţa forţei).
D.2 Setarea rezultatelor

, : →↵ → ↵ → ↵ ;
→ ↵ → ↵ → ↵ .
Setarea tensiunii circumferenţiale (în direcţie normală pe un plan de simetrie radial)
Generarea sistemului de coordonate cilindric: : ↵ → :↵
→ : ↵ :↵ → [se va selecta din listă cu ↵ , ↵ ];
↵ →↵ [se va selecta din listă cu ↵ , ↵ ]; ↵ : ↵ → [se
va selecta din listă cu ↵ , ↵ ]; ↵ : ↵ →[se va selecta din listă cu ↵
, ↵ ].
97
Setarea tensiunii normale după axa Z a sistemului de coordonate cilindric generat

→ ↵ → ↵ → ↵ → :↵ →
↵ → [se va selecta din listă cu ↵ , ↵ ]; ↵ → [se va selecta din listă cu ↵
, ↵ ].
→ ↵ → ↵ → ↵ → ↵ .
Setarea forţei de reacţiune (în zonele cu deplasări impuse)
→ ↵ → ↵ → ↵ → :
↵ →↵ , [se va selecta din listă cu ↵ , ↵ ]; ↵ →
↵ → [se va selecta din listă cu ↵ , ↵ ].
D.3 Lansarea modulului de rezolvare a modelului

, : ↵ → ↵ .
E.1. Vizualizarea câmpului deplasărilor

, :↵ →↵ .
↵ (vizualizare axonometrică).
↵ → [se selectează din listă ↵ , ↵ ] (vizualizarea contururilor netede).
↵ → [se selectează din listă cu ↵ , ↵ ] (vizualizarea structurii nedeformate
de tip wireframe).
↵ → [se selectează din listă cu ↵ , ↵ ] (selectarea scalării deplasării).
↵ → [se marchează cu ↵ un punct din zona liniei de contact cu placa de presiune] (vizualizarea valorii
într-un nod).
→↵ (vizualizarea animaţiei).
Cazul I
Cazul II
a. b.
E.2 Vizualizarea câmpului tensiunii echivalente (von Mises)

: ↵ → ↵ .
98
Arc diafragmă
Cazul I
Cazul II
a. b.
E.3 Vizualizarea câmpului tensiunii circumferenţiale (normală pe planul radial)

:↵ → ↵ ; ↵ (marcarea nodului cu tensiunea circumferenţială
maximă); ↵ (marcarea nodului cu tensiunea circumferenţială minimă).
Cazul I
Cazul II
a. b.

: ↵ → ↵ .
99
Cazul I
Cazul II
a. b.
E.5 Vizualizarea forţelor de reacţiune

:↵ →↵ ; [activarea meniului contextual cu în zona de grafică]
→ ↵ → (vizualizare în proiecţie, fig. a); ↵ → [apare automat graficul forţei de reacţiune
în funcţie de paşii de încărcare), fig. c]; ↵ (vizualizarea animaţiei).
Cazul I
a. b. c.
Cazul II
a. b.
c. d.
100
Arc diafragmă
E.6 Vizualizarea graficelor de convergenţă a soluţiei problemei neliniare

:↵ →↵ .
Cazul I Cazul II
F.1 Interpretarea rezultatelor

În urma analizei rezultatelor obţinute ca urmare a modelării şi AEF (subcap. E.1, E.2, E.3 şi E.5) se evidenţiază
următoarele:
Cazul I (montaj) Cazul II (decuplare)
- Deplasarea totală maximă (subcap. E.1, - Ca urmare a acţiunii rulmentului de presiune şi deformării
cazul I) de valoare 3,1709 mm din zona elastice a lamelelor radiale se observă că zona exterioară a
vârfului lamelei radiale este generată de discului arcului se deplasează în sens opus cu aprox. 1 mm
deformarea discului la montaj; lamela (subcap. E.1, cazul II, fig. a), se eliberează placa de
radială rămâne nedeformată. presiune şi apare decuplarea; în fig. b (subcap. E.1, cazul
- Tensiunea echivalentă maximă are II) se evidenţiază variaţia deplasării totale maxime (curba
valoarea 4238,9 MPa în zona interioară verde) şi variaţia deplasării totale minime (curba roşie).
(comprimată) a discului de la mijlocul - Tensiunea echivalentă maximă are valori maxime
alveolei (subcap. E.2, cazul I); această (<5126,9 MPa) în zonele de racordare a lamelei şi de
valoare evidenţiază funcţionare în acţiune a rulmentului de presiune (subcap. E.2, cazul II,
domeniul elasto-plastic. fig. a); aceste tensiuni apar consecinţă a deplasării impusă
- Vizualizarea tensiunii circumferențiale a rulmentului de presiune cu valori nereale (30 mm); pentru
(normală pe planul radial; subcap. E.3, cursa reală (aprox. 10…15 mm) tensiunea echivalentă
cazul I), evidenţiază valori mărite maximă are valori (aprox. 2000 MPa, subcap. E.2, cazul II,
pozitive şi negative (+ 954,25; -4514,5 fig. b) acceptabile la proiectare
MPa) în zonele exterioare (tracţiune - Tensiunile circumferenţiale de pe feţele superioară şi
circumferenţială) şi respectiv interioare inferioară ale discului sunt cvasiegale (4954,1 MPa şi,
(compresiune circumferenţială); valoarea respectiv, 4931,5 MPa; subcap. E.3, cazul II, fig.a, b);
maximă din zona comprimată muchia de aceste valori apar în zona liniei de acţiune a deplasării
sus din zona interioară evidenţiază impusă rulmentului de presiune care induce singularitate
funcţionarea în domeniul elasto-plastic. de tensiune; în zona de racordare a lamelei la disc apar
- Forţa de reacţiune în zona deplasării tensiuni mult reduse (< 1500 MPa, subcap. E.3, cazul II,
impuse la montaj de -0,6 mm în trei paşi fig.a); consecinţă a deformării lamelelor în disc valorile
de - 0,2 mm (contorizaţi impropriu în tensiunilor echivalente de montaj (subcap. E.2, fig. a) în
cuante de timp [s]; subcap. E.4, cazul I, zona comprimată superioară cresc (aprox. 1375,5 MPa).
fig. b, c) are valoarea maximă, 1377 N; - Forţele de reacţiune care apar în zonele cu deplasări
această valoare multiplicată cu dublul impuse (în zona de rezemare pe inelele toroidale (subcap.
numărulului de lamele determină forţa A.2, fig. a,d,e), la montaj şi decuplare, şi de rezemare pe
maximă de apăsare plăcii de presiune 3 pe rulmentul de presiune, la decuplare) au valorile maxime
discul 2 consecinţă a strângerii 1059,7 N şi, respectiv, – 227,32 N (subcap. E.5, cazul II,
şuruburilor 8 (subcap. A.2, cazul I, fig. fig.a, c; pentru calculele de proiectare a subsistemului de
101
a,d,e); valoarea obţinută se foloseşte şi debreiere, rulmentului de presiune şi a subansamblului de

pentru calculul asamblărilor filetate ale presiuni se vor adopta valorile acestor forţe conform cursei
şuruburilor 8. reale de decuplare (aprox. 10…12 mm, subcap. E.5, cazul
II, fig.b, d).
F.2 Analiza preciziei şi convergenţei rezolvării modelelor neliniare

În urma analizei rezultatelor obţinute, legate de precizie şi convergenţă, ca urmare a modelării şi AEF (subcap.
E.4 şi E.6) se evidenţiază următoarele:
Cazul I (montaj) Cazul II (decuplare)
- Valoarea maximă a erorii structurale - Eroarea structurală are valoarea mărită (5,0837 mJ, subcap.
(2,1931mJ, subcap. E.4, cazul I) chiar în E.4, a, b) în zona de acţiune a rulmentului de presiune,
zona tensiunii echivalente maxime modelată cu deplasare impusă asociată unei linii (situaţie
evidenţiază erori mărite ale valorii teoretică), unde apar şi valori mult mărite ale tensiunii
acesteia; pentru reducerea erorilor se echivalente (singularitate de tensiune); aceste valori nu se
va realiza o rediscretizare cu fineţe mai iau în considerare pentru proiectare; pentru evitarea
mare în această zonă şi se va reface singularităţii se reface modelul considerând deplasarea
analiza impusă asociată unei suprafeţe de contact sau chiar
- Convergenţa soluţiei modelului neliniar considerând contactul direct dintre lamelă şi inelul
asociat discului se face în 6 paşi rulmentului de presiune (situaţie mult apropiată de realitate).
(subcap. E.6, cazul I); se observă din - Convergenţa soluţiei modelului neliniar asociat lamelei se
fig. c (subcap. E.5) că dependenţa forţă face în 56 de paşi (subcap. E.6, cazul II); se observă din
deplasare este cvasiliniară (deplasările fig. b (subcap. E.5, cazul II) că dependenţa forţă deplasare
sunt mici). este cu neliniaritate (deplasările sunt mari).
G. CONCLUZII
Modelarea şi analiza cu elemente finite din această lucrare s-au realizat şi cu scop didactic urmărind iniţierea
utilizatorului cu etapele principale de dezvoltare a unei aplicaţii de AEF în ANSYS Workbench, în care se
insistă, cu precădere, pe modelarea şi analiza unui element elastic neliniar de tip diafragmă cu deplasări mari
impuse.
Modelul de AEF adoptat are două stări funcţionale suprapuse – montajul şi decuplarea cu comportări
cvasiliniară şi, respectiv, neliniară – şi evidenţiază că în zona de acţiune (deplasare impusă) a rulmentului de
presiune valori mărite ale erorii structurale (singularitate de tensiune).
Ca urmare a rezolvării modelului neliniar cu elemente finite adoptând metoda convergenței forţei s-au obţinut
rezultate cu precizie mărită, valorile parametrilor obţinuţi (deplasări, tensiuni, forţe) fiind utile pentru
proiectarea elementului elastic diafragmă precum şi a elementelor învecinate acestuia în cadrul subansamblului
ambreiajului.
102
Aplicaţia AEF-A.6
Deformare plastică
CUVINTE CHEIE
Analiza statică neliniară, Starea spaţială de tensiuni, Material neliniar, Model geometric 3D, Element finit
3D, Element finit neliniar (parabolic), Sistem de coordonate cilindric, Contact mecanic fără frecare, Eroare
structurală, Deformare plastică Subansamblu de procesare
CUPRINS
B. MODELUL DE AEF
G. CONCLUZII
A.1. Introducere
AEF ca metodă generală de studiu a fenomenelor şi proceselor fizice din structurile mecanice permite şi
analiza câmpurilor mecanice care apar în cazul procedeelor de deformaţii plastice la rece a tablelor groase
care presupun luarea în considerare a parametrilor de material care descriu comportarea neliniară cu
deformaţii remanente.
Îndoirea la rece a platbandei (semifabricatului) în vederea obţinerii piesei de tip colţar la 90o cu aripi inegale
implică folosirea unui dispozitiv matriţă-poanson care presupune fixarea unei aripi şi deformarea plastică a
celeilalte aripi prin intermediul poansonului care o apasă pe matriţa fixă. După îndepărtarea poansonului
piesa rămâne în stare deformată. Materialul platbandei este un oţel moale (ductil) care implică capacitate
mărită de deformare plastică în interacţiune cu piesele active ale dispozitivului care sunt din oţel durificat ce
nu se deformează plastic.
103

Această aplicaţie presupune AEF a procesului de îndoire a unei platbandei plane cu lungimea L=105,7 mm,
lăţimea l = 40 mm şi grosimea g = 5 mm în vederea obţinerii unui colţar la 90o cu aripi inegale a = 40 mm şi
b = 50 mm. În cazul acestei aplicaţii se impune stabilirea încărcării maxime de deformare F fără a avea o
curgere excesivă sau ruperea stabilită prin valorile tensiunilor maxime care apar în zonele critice. În plus, în
urma analizei se va urmări determinarea valorilor presiunilor în zonele de interacţiune ale semifabricatului cu
elementele active (matriţă, poanson) ale dispozitivului de deformare, necesare pentru proiectarea acestuia.

În vederea concepţiei modelului de AEF se impune considerarea şi dispozitivului de deformare matriţă-
poanson adoptând următoarele ipoteze simplificatoare:
• neglijarea efectelor frecării în contactele mecanice,
• adoptarea constrângerilor rezistenţei materialelor (încastrare, acţiunea forţei concentrat),
• materialul are comportare neliniară elasto-plastică conform unei scheme biliniare,
• deformarea are loc static (nu se ia în considerare variaţia forţei de deformare cu timpul).
Modelul pentru analiză are la bază modelul geometric 3D al semifabricatului în contact fără frecare cu
modelul 3D al zonei active al matriţei. Pentru analiză structura este compusă din două solide care se
modelează cu elemente finite 3D.
În vederea simulării deformării plastice cât mai aproape de realitate se va impune deplasarea muchiei
semifabricatului cu valoarea -63 mm, în direcţia axei OY de acţiune a poansonului. Această constrângere
(deplasare impusă) considerată ca o încărcare indirectă conduce în urma analizei la determinarea valorii forţei
de apăsare a poansonului P.
B.3. Stabilirea caracteristicilor materialelor

Pentru analiza cu elemente finite caracteristicile de rezistenţă ale materialelor sunt:
• modulul de elasticitate longitudinală E = 203000 N/mm2 (MPa), coeficientul contracţiei transversale
(Poisson) ν = 0,29, modulul de plasticitate E p = 1800 MPa (idealizare biliniară) pentru oţelul de
construcţii mecanice E295 (σ 02 = 295MPa, σ r = 490…660 MPa) asociat solidului Semifabricat.
• modulul de elasticitate longitudinală E = 210000 N/mm2, coeficientul contracţiei transversale
(Poisson) ν = 0,3, pentru oţelul carbon aliat 40Cr10 (0,4%C şi 1%Cr) asociat solidului Matriţă care în
urma tratamentului de călire ajunge la duritatea 50…55 HRC.
104
Deformare plastică

C.1 Activarea şi salvarea proiectului
: → ↵ → , : ↵ ,
[se selectează din listă cu ↵ , ↵ ] (această setare, de obicei, este implicită) → [se închide fereastra ↵ ].

Generarea caracteristicilor materialului solidului Semifabricat
, : →↵ → :
↵ → [se va modifica denumirea in Semifabricat] (caracteristicile sunt setate implicit şi se vor
modifica valorile); :↵ ; : → [se
selectează din lista cu MPa şi se introduce valoarea 203000], → [se introduce valoarea 0,29];
→ : → [se selectează
din listă cu ↵ C (grade Celsius) şi se introduce valoarea 22], → [se selectează din lista
cu ↵ MPa şi se introduce valoarea 295], → [se selectează din lista cu ↵ MPa şi se
introduce valoarea 1800] (se generează automat fereastra de mai jos).
Generarea caracteristicilor materialului solidului Matriţă
: ↵ → [se introduce denumirea Matriţă şi apare
setul de caracteristici, ]; :↵ ; :
→ [se selectează din listă ↵
C (grade Celsius) şi se introduce valoarea
22],
→ [se selectează din lista
cu ↵ MPa şi se introduce valoarea 210000],
[se introduce valoarea 0,3] (se
observă generarea acestor valori precum şi a
altora dependente de acestea şi în fereastra
).
↵ →↵ .

, : →↵ → :↵ , ↵OK.
C.3.2 Generarea schiţelor (Semifabricat, Matriţă)
, : ↵ → ↵ (Look at face/Plane/Schetch) → (se va vizualiza automat planul
implicit, XYPlane);
Generare contur dreptunghiular Semifabricat
:↵ →↵ → [se generează linia dreptunghiulară în cadranul I marcând, cu
↵, primul colţ în centrul sistemului de coordonate (apare simbolul de coincidenţă P) şi eliberarea ↵ în colţul
opus] (fig. a).
Cotare schiţă contur dreptunghiular Semifabricat
105
:↵ →↵ →↵ → [se generează semiautomat cotele

prin marcarea cu ↵); → [se dezactivează opţiunea şi se activează cu ↵ opţiunea ]
(se vor vizualiza valorile cotelor pe desen); , : → [se introduce valoarea, 5],
→ [se introduce valoarea, 40] (fig. a).
Generare schiţă contur dreptunghiular Matriţă
↵ →↵ ( )→ (se indexeză automat codul schiţei, ).
:↵ →↵ → [se generează o linie dreptunghiulară cu latura comună cu a
schiţei anterioare (coincidentă cu axa OX) marcând prin apăsarea ↵ primul colţ în punctul inferior stânga al
dreptunghiului anterior (apare simbolul de coincidenţă P şi la suprapunerea cu axa OX simbolul C) şi
eliberarea ↵ în colţul opus] (fig. b).
Cotare schiţă contur dreptunghiular Matriţă
↵ → :↵ →↵ → [se generează semiautomat cota
asociată grosimii prin marcarea cu ↵); , : → [se introduce valoarea, 20] (fig. b).
a. b.
C.3.3 Generarea solidelor (Semifabricat, Matriţă)
Generarea solidului Semifabricat
:↵ →↵ ;↵ (vizualizare izometrică); ↵ (mascare schiţe);
↵ → : , → ↵ ; → [se introduce
valoarea 105,7]; ↵ (fig. a).
↵ → , , → [se modifică denumirea implicită Solid în Semifabricat].
Generarea solidului Matriţă
↵ →↵ ;
↵ → : , → ↵ ; → [se introduce
valoarea 50]; → [se selectează din lista cu ↵ ] (se va genera un solid separat de cel
anterior) ; ↵ (fig. b).
↵ → , , → [se modifică denumirea implicită Solid în Matriţă].
Generarea racordării solidului Matriţă
→↵ (se ascunde solidul Semifabricat) ; : ↵ →↵
→ [se va selecta cu ↵ muchia care se va rotuji] ;
↵ →↵ ; , , → [se introduce valoarea 10];
→ ↵ ;↵ (fig. c).
→↵ (vizualizare solid Semifabricat).
a. b. c.
106
Deformare plastică


C.4.1 Lansarea modulului de modelare cu elemente finite şi setarea caracteristicilor de material
:↵ → ↵ (se setează sistemul de unităţi de măsură, de obicei, implicit).
, : ↵ →↵ → , :↵ → [se va
selecta din listă cu ↵ , ↵ ].
↵ →↵ , , ↵ → [se va selecta din listă cu ↵ , ↵ ].
Obs. În arborele specificaţiilor se observă, consecinţă a conexiunilor dintre cele două corpuri, ca s-a generat
automat în subdiviziunea o conexiune , care se va personaliza, în
continuare.
C.4.2 Modelarea legăturii de tip contact
Generarea contactului Semifabricat-Matriţă
, : ↵ →↵ → , : ↵ → [se
va selecta din listă cu ↵ , ↵ ].
Obs. În cazul în care nu apare automat comanda iniţială de generare contact , pentru
iniţierea acesteia se parcurge succesiunea: ↵ → → ↵ →
↵ , după care se personalizează ca mai sus.
↵ → →↵ (se ascunde solidul Matriţă) → ↵
→[se selectează cu ↵ faţa inferioară a entităţii Semifabricat, fig.a]→ ,
: ↵ →↵ (opţiunea se indexează automat, );
→↵ → →↵ (se ascunde solidul Semifabricat) → ↵
→ [se selectează cu ↵+Ctrl faţa de aşezare de contact iniţial şi suprafaţa de racordare, fig. b] →
, : ↵ → ↵ (opţiunea se indexează
automat, ); ↵ :↵ → [se selectează cu ↵ , ↵ ] (……………..); ↵ →
↵ → [se selectează cu ↵ , ↵ ] (metoda de rezolvare a modelului neliniar).
Obs. Pentru o bună convergenţă a soluţiei se adoptă în fereastra la opţiunea , în
concordanţă cu , entităţi (suprafeţe sau muchii) care aparţin corpurilor fixate, corpurilor cu
rigiditate de material mărită (modulul de elasticitate longitudinal mai mare) sau au curburi mai mici.
a. b. c.
C4.3 Setarea parametrilor de discretizare, discretizarea modelului şi setarea tipului analizei
Setarea parametrilor de discretizare locală în zonele de contact
, : →↵ →↵ ; →↵ → ↵ → [se selectează
cu ↵ faţa inferioară a entităţii Semifabricat]; ↵ → :↵ →
↵ ; →↵ →↵ , [se introduce valoarea, 5].
→↵ →↵ ; →↵ → →↵
107
→↵ → [se selectează cu ↵+Ctrl faţa de aşezare de contact iniţial şi suprafaţa de racordare]; ↵

→ : , ↵ ,↵ ; :↵ ↵ , [se introduce
valoarea, 5].
→↵ .
Setarea parametrilor analizei
↵ → ,
↵ : ↵ → [se introduce
valoarea, 7]; ↵ : ,→ [se
selectează cu ↵ , ↵ ].
Obs. Deplasările au valori mari şi se adoptă
neliniaritate de tip geometric ( ).
Generarea costrîngerii de tip încastrare (anulează toate cele 6 grade de mobilitate)
, : ↵ →↵ →↵ ;↵ →↵
→ [selectare cu ↵+Ctrl a feţelor cu constrângere]; ↵ → , :
↵ →↵ → ↵ .
Generarea constrângerii de tip deplasare impusă
↵ → ↵ → ↵ ; ↵ → ↵ →
[selectare cu ↵ muchia entităţii Semifabricat pe care apasă Poansonul]; ↵ →
, : ↵ →↵ →↵ ;↵ → ↵ →
[se va selecta din listă ↵ , ↵ ]→ → [se va introduce în coloana valorile 0, -9,
-18, … -63] (fig. c).
a. b. c.
C.6. Modelarea încărcărilor
Obs. Având în vedere că forţa de apăsare este necunoscută, se poate considera că deplasarea impusă acestuia
ca şi constrângere (v. subcap. de mai sus) este o încărcare exterioară cu valoare necunoscută care urmează să
fie determinată prin această analiză.

D.1 Setarea criteriului de convergenţă pentru rezolvarea modelului neliniar fizic (cu frecare)
, : →↵ →↵ , ,
criterial convergenţei forţei).
, : →↵ → ↵ → ↵ .
Setarea deplasării după direcţia Y
→↵ → ↵ → ↵ ; , :
↵ → [se va selecta din listă cu ↵ , ↵ ];
108
Deformare plastică

→ ↵ → ↵ → ↵ .
→ ↵ → ↵ → ↵ → ↵ .
Setarea forţei de reacţiune (în zona cu deplasare impusă)
→ ↵ → ↵ → ↵ → :
↵ →↵ , [se va selecta din listă cu ↵ , ↵ ];
↵ →↵ → [se va selecta din listă cu ↵ , ↵ ].
Setarea parametrilor din contact
→ ↵ → ↵ → ↵ ;
→↵ →↵ ;
→↵ → ↵ ;
→↵ → ↵ ;
→↵ → ↵ .

, : ↵ → ↵ .
E.1. Vizualizarea câmpurilor deplasărilor (totale şi după axa Y)
, :↵ →↵ (fig. a); ↵ (fig. b);
↵ (vizualizare axonometrică); ↵ → [se selectează din listă ↵ , ↵ ] (vizualizarea
contururilor netede); ↵ → [se selectează din listă cu ↵ , ↵ ] (vizualizarea
structurii nedeformate de tip wireframe). ↵ → [se selectează din listă cu ↵ , ↵ ]
(selectarea factorului de scalare); →↵ (vizualizarea animaţiei).
a. b.
E.2 Vizualizarea câmpurilor tensiunilor echivalente (von Mises) şi erorii structurale

, :↵ →↵ (fig. a); ↵ (fig. b).
a. b.
109
E.3. Vizualizarea forţei de reacţiune

, : ↵ →↵ ; [activarea meniului contextual cu în zona de
grafică] → ↵ → (vizualizare în proiecţie, fig. a); ↵ → [apare automat graficul forţei
de reacţiune în funcţie de paşii de încărcare, fig. c]; ↵ (vizualizarea animaţiei).
a. b.
E.4 Vizualizarea câmpurilor parametrilor din contact (stare, presiune, alunecare, salt)
, :↵ →↵ →↵ (fig. a); ↵ (fig. b);
↵ (fig. c); ↵ (fig. d).
a. b.
b. d.
110
Deformare plastică
E.5 Vizualizarea graficelor de convergenţă a soluţiei problemei neliniare
În urma analizei rezultatelor obţinute ca urmare a modelării şi AEF (subcap. E) se evidenţiază următoarele:
- În urma procesului de deformare a semifabricatului ca urmare a acţiunii a poansonului se observă că
aripile sunt curbate (subcap. E.1); deplasarea maximă totală are valoarea 80,776 mm (subcap. E.1 fig.a);
deplasarea în direcţia axe X este 63 mm (subcap. E.1 fig.b), aceeaşi valoare impusă ca şi constrângere.
- Tensiunea echivalentă maximă are valoarea 666,35 MPa (subcap. E.2, fig.a) în zona curbată exterioară a
semifabricatului mai mare decât teniunea de curgere (295 MPa, subcap. B.3) indică existenţa procesului
de curgere plastică. Pe de altă parte, valoarea tensiunii echivalente maxime (666,35 MPa) fiind mai mare
decât tensiunea la rupere a materialului (max 660 MPa, subcap. B.3) evidenţiază posibilitatea apariţiei
unor fisuri de rupere (subcap. F.3)
- Variaţia forţei de interacţiune, crescătoare până la 32094 N, dintre poanson şi semifabricat pe durata
procesului de deformare plastică este prezentată în subcap. E.3, fig. b. Valorile mărite în ultima parte a
procesului de deformare, situaţie evidenţiază că valoarea deplasării impuse este mai mare decât cea reală
şi se impune repetarea analizei cu valori mai mici (de ex. 62.8 mm, fig. …); valoarea maximă a forţei de
reacţiune stă la baza calculului dispozitivului de deformare.
- În subcap. E.5 sunt vizualizate stările contactului (subcap. E.5, fig. a) şi valorile unor parametri de
contact: presiunea - max 415,35 MPa în zona racordării, fig. b; alunecarea relativă - max 0,13837 mm în
zona superioară a racordării; jocul (saltul) - max 6,7072 mm în zona inferioară a racordării. Aceste valori
sunt utile pentru proiectarea piesei de realizat şi a matriţei De ex.: pornind de la valoarea presiunii
maxime se determină duritatea suprafeţei active a matriţei şi nivelul de ecruisare a materialului
semifabricatului în interioară a racordării; pornind de la observaţia că aripa deformată a semifabricatului
este curbă (subcap. E.4, fig. a; formă nedorită) şi că jocul dintre matriţă şi semifabricat este mărit (6,7072
mm) se evidenţiază că trebuie schimbată forma poansonului astfel ca acesta să apese asupra
semifabricatului şi în zona de racordare caz ce implică remodelarea problemei (subcap. F.3 fig. ……).
F.2 Analiza preciziei şi convergenţei rezolvării modelului neliniar

În urma analizei rezultatelor obţinute, legate de precizie şi convergenţă, ca urmare, a modelării şi AEF
(subcap. E.3 şi E.6) se evidenţiază următoarele:
- Eroarea structurală maximă în zona exterioară a racordării cu valoare mărită (10,52 mJ) evidenţiază
abateri mărite de la valoarea cvasiexactă (necunoscută). Pentru a diminua abaterile se măreşte fineţea de
111
discretizare şi se rezolvă modelul. Astfel, prin modificarea dimensiunii elementului finit prin parcurgerea
succesiunii: ↵ → ↵ / → /
, ↵ : ↵ → [se introduce valoarea, -3]. După
rerezolvare ( ; ↵ ) se obţine eroarea structurală redusă maximă, 5,3092 mJ, în zona deplasării
impuse (fig. b); faptul că în zona cu tensiunea echivalentă maximă (681, 48 MPa, fig. a) valorile erorii
structurale sunt reduse (aprox 2…3 mJ) evidenţiază că tensiunea echivalentă este mult apropiată de cea
cvasiexactă.
- Convergenţa soluţiei modelului se face în 403 paşi (subcap. E.6) şi timpul de calcul este mărit.
a. b.
F.3 Studii pentru proiectare

În vederea evitării apariţiei microfisurilor de rupere în zona de racordare exterioară a semifabricatului
(subcap. F.1) se impune reducerea tensiunii echivalente maxime; în acest caz se poate adopta, în măsura
respectării cerinţelor constructivo-funcţionale, mărirea razei de racordare şi/sau micşorarea grosimii
platbandei. Astfel pentru creşterea razei de racordare la valoarea 15 mm se impune modificarea modelului de
analiză şi rerezolvarea modelului prin parcurgerea succesiunilor:
, :↵ → ↵ → , :↵
→ [se introduce valoarea, -15]; ↵ ; , : → ↵
;↵ → ↵ → →↵
(opţiunea apare automat odată cu şi deoarece nu se mai
introduc alte contacte se şterge); ↵ → : [se modifică valoarea din pasul 7, -65 (în
loc de -63)]; ↵ . După ce se rezolvă se obţin valori reduse ale tensiunii echivalente maxime (577,39
MPa, fig. a) şi presiunii din contact (283,03 MPa, fig. c) corespunzătoare erorii structurale de 8,878 mJ.
a. b. c.
În cazul în care cerinţele de proiectare impun abateri reduse ale razei şi liniarităţii aripilor profilului obţinut
de la valorile impuse este necesar ca dispozitivul de îndoire să conţină un poanson cu un contur care
“forţează” deformarea plastică a semifabricatului ca să urmărească conturul matriţei (fig. d).
Astfel, modelul de analiză va avea un al treilea solid (Poanson) care va fi în contact cu frecare de alunecare
cu Semifabricatul (µ = 0,2). Pentru AEF, ca exerciţiu la această aplicaţie, se va adopta pentru poanson acelaşi
material cu al matriţei.
112
Deformare plastică
d.
G. CONCLUZII
insistă, cu precădere, pe modelarea şi analiza unui element deformabil în domeniul plastic aplicând deplasări
mari impuse.
Modelul de AEF adoptat implică considerarea contactului fără frecare dintre două elemente precum şi un
material cu comportare neliniară. Forţa de deformare fiind necunoscută se introduce ca încărcare deplasarea
impusă a muchiei semifabricatului.
Ca urmare a rezolvării modelului neliniar cu elemente finite adoptând metoda convergenței forţei s-au
obţinut rezultate cu precizie mărită, valorile parametrilor obţinuţi (deplasări, tensiuni, forţă) fiind utile pentru
proiectarea piesei de procesat precum şi a dispozitivului de îndoire.
113
114
Aplicaţia AEF-A.7
Asamblare cu profil pătrat

CUVINTE CHEIE
Analiza statică neliniară, Starea spaţială de tensiuni, Material liniar, Model geometric 3D, Element finit 3D,
Element finit neliniar (parabolic), Sistem de coordonate cilindric, Contact mecanic cu frecare , Eroare
structurală, Asamblare cu profil pătrat, Subansamblu mecanic,
CUPRINS
B. MODELUL DE AEF
G. CONCLUZII
A.1. Introducere
analiza câmpurilor mecanice care apar în cazul contactelor asamblărilor mecanice care presupun luarea în
considerare a suprafeţelor deformabile elastic din contactele directe şi a frecărilor de alunecare care apar între
acestea.
Asamblările profilate (poligonale) cu avantajele capacităţii portante mărite şi centrării bune au dezavantaje
legate de starea de tensiuni foarte complexă din zonele de contact, fapt ce impune pentru proiectare
modelarea şi AEF.
Pentru proiectarea manivelei mecanismului care transformă mişcarea de oscilaţie de translaţie în mişcare de
oscilaţie de rotaţie (fig. a) se va consideră şi zona de cap a arborele antrenat. Asamblarea profilată
(poligonală) pătrată din figură transmite forţele de la manivela 1 la arborele pătrat 2 prin formă (fig. b).
Pentru proiectarea manivelei bazat pe AEF se impune luarea în considerare şi a interacţiunilor celor patru
suprafeţe interioare de contact ale acesteia cu cele patru suprafeţe de contact prelucrate pe arbore.
Deşi, transmiterea forţelor de la manivelă la arbore se
face prin formă, în cele patru contacte în timpul
deformării elastice a materialelor în contact apar
micromişcări relative cu alunecare şi deci şi forţe de
frecare.
a.
b.
115

În cazul acestei aplicaţii se impune AEF a câmpurilor de deplasări şi de tensiuni din manivela 1, inclusiv din
asamblarea profilată cu arborele 2. Manivela este executată din oţel moale E335 şi arborele din oţel dur C45
îmbunătăţit. Dimensiunile elementelor ansamblului sunt: L=100, h = 10 mm, H = 30 mm, a = 45 mm, b =
50 mm, R = 16 mm, r = 8 mm. Manivela este încărcată forţa tangenţială F = 10000 N şi axială F a = 2000 N.

În vederea concepţiei modelului de AEF al manivelei se impune considerarea şi a unei porţiuni din arborele
antrenat adoptând următoarele ipoteze simplificatoare:
• considerarea frecării în contactele mecanice,
• adoptarea constrângerilor rezistenţei materialelor (încastrare, acţiunea forţei concentrat),
• materialul are comportare liniară elastică,

Modelul pentru analiză are la bază modelul geometric 3D al manivelei (fig. a) în contact cu frecare cu
modelul 3D al arborelui (fig. b). Pentru analiză structura este compusă din două solide (Manivelă şi Arbore)
care se generează prin extrudare şi se discretizează cu elemente finite 3D.
Pentru a se realiza contactele mecanice dintre manivelă şi arbore pe suprafeţe plane, profilul pătrat al
manivelei se va racorda la colţuri cu raze de 2,5 mm şi cel al arborelui se va teşi cu 2,5 mm (fig. a,b).
În vederea simulării comportării asamblării cât mai aproape de realitate la modelarea contactelor mecanice
dintre suprafaţe deformabile elastic se va considera coeficientul de frecare µ = 0,2.
Încărcarea modelului pentru analiză se va realiza în zona cuplei manivelă-bielă (subcap. A.2, fig. a) cu forţele
tangenţială, 20000 N, şi axială 4000 N (fig. a, b). Modelarea încărcărilor cu aceste forţe se va face cu funcţia
specifică “Bering Load” (încărcare de tip lagăr, subcap. ….. ).
a. b.
B.3. Stabilirea caracteristicilor materialelor şi mediului

Pentru analiza cu elemente finite caracteristicile de rezistenţă ale materialelor sunt:
• modulul de elasticitate longitudinală E = 205000 MPa, coeficientul contracţiei transversale (Poisson)
ν = 0,29, pentru oţelul de construcţii mecanice E335 (σ 02 = 335MPa – la tracţiune; σ 02 = 400 MPa –
la compresiune; σ r = 590…760 MPa) asociat solidului Manivelă.
• modulul de elasticitate longitudinală E = 210000 N/mm2, coeficientul contracţiei transversale
116
(Poisson) ν = 0,3, pentru oţelul C45 (0,4%C) asociat solidului Arbore care în urma tratamentului de
îmbunătăţire ajunge la duritatea 250…280 HB; (σ 02 = 520MPa – la tracţiune; σ 02 = 560 MPa – la
compresiune; σ r = 690…860 MPa)

: → ↵ → , : ↵ ,
[se selectează din listă cu ↵ , ↵ ] (această setare, de obicei, este implicită) → [se închide fereastra ↵ ].
C.2 Modelarea caracteristicilor materialelor şi mediului

Generarea caracteristicilor de calcul materialului solidului Manivelă
, : →↵ → : ↵
→ [se introduce denumirea E335] (apare în linia 4 ) → ↵ →
:↵ → ↵↵ → : →
[se selectează din listă cu ↵ C (grade Celsius) şi se introduce valoarea, 20], → [se
selectează din lista cu ↵ MPa şi se introduce valoarea, 205000], → [se se introduce valoarea
0,29] (se generează automat fereastra şi graficul
, în care se evidenţiază datele introduse).
Generarea caracteristicilor limită şi admisibile ale materialului E335
, : ↵ → → : , [se
selectează din lista cu ↵ MPa şi se introduce valoarea, 335] (tensiunea limită la tracţiune).
: ↵ → → : ,
[se selectează din lista cu ↵ MPa şi se introduce valoarea, 400] (tensiunea limită la compresiune).
: ↵ → → : , [se
selectează din lista cu ↵ MPa şi se introduce valoarea, 220] (tensiunea admisibilă la tracţiune).
: ↵ → → :
, [se selectează din lista cu ↵ MPa şi se introduce valoarea, 300] (tensiunea
admisibilă la compresiune).
Generarea caracteristicilor de calcul materialului solidului Arbore
, : →↵ → : ↵
→ [se introduce denumirea C45] (apare în linia 4 )→↵ → :
↵ → ↵↵ → : → [se
selectează din listă cu ↵ C (grade Celsius) şi se introduce valoarea, 20], → [se
selectează din lista cu ↵ MPa şi se introduce valoarea, 210000], → [se se introduce valoarea
0,3] (se generează automat fereastra şi graficul ,
în care se evidenţiază datele introduse).
Generarea caracteristicilor limită şi admisibile ale materialului C45
, : ↵ → → : , [se
selectează din lista cu ↵ MPa şi se introduce valoarea, 520] (tensiunea limită la tracţiune).
:↵ → → : , [se
117
selectează din lista cu ↵ MPa şi se introduce valoarea, 560] (tensiunea limită la compresiune).
: ↵ → → : , [se
selectează din lista cu ↵ MPa şi se introduce valoarea, 420] (tensiunea admisibilă la tracţiune).
:↵ → → :
, [se selectează din lista cu ↵ MPa şi se introduce valoarea, 480] (tensiunea admisibilă la compresiune).
Upgradarea bazei de date şi ieşirea
:↵ →↵ .
C.3. Modelarea geometrică

, : →↵ → :↵ , ↵OK.
C.3.2 Generarea schiţei 1 (Arbore)
, : ↵ → ↵ (Look at face/Plane/Schetch) → (se va vizualiza automat planul
implicit, XYPlane);
Generare contur dreptunghiular
: ↵ →↵ → [ se generează o linie dreptunghiulară în zona centrului
planului XY marcând cu ↵ primul (cadranul II) colţ şi eliberarea ↵ în colţul opus (cadranul IV)] (fig. a).
Centrare contur dreptunghiular
:↵ →↵ → [se selectează cu ↵ axa Y urmat de selectarea cu ↵ a
celor două linii paralele cu axa Y (cele două laturi se vor poziţiona centrat în raport cu axa Y)] (fig. b) → [se
selectează cu un punct din zona modelului] → ↵ → [se selectează cu ↵ axa X
urmat de selectarea cu ↵ a celor două linii paralele cu X (cele două laturi se vor poziţiona centrat în raport cu
X)] (fig. b).
Cotare contur dreptunghiular
: ↵ → → [se selectează cu ↵ liniile paralele cu axa Y] (se
vizualizează automat cota) → , , → [se introduce valoarea, 45] (fig. c);
↵ → [se selectează cu ↵ liniile paralele cu X] (se vizualizează automat cota) → ,
:↵ → , [se introduce valoarea, 45] (fig. c);
Modificare vizualizare cote
↵ →↵ (se dezactivează ) → ↵ (se activează, fig. c); ↵ → [se va
selecta cota cu ↵ şi se va deplasa (drag) în poziţia dorită] (fig. c).
Generare teşituri
:↵ →↵ → , [se introduce valoarea, 2,5] (fig. d).
a. b. c. d.
C.3.3 Generarea schiţei 2 (butuc manivelă)
Setarea schiţei 2
Generare linii suprapuse peste Sketch1
↵ → ↵ → [se selectează cu ↵ punctlele de capăt ale liniei respectând condiţia de
118
coincidenţă P care apare la suprapunerea peste acestea] (linia apare automat după selectarea celui de-al doilea
punct; se repeată această succesiune de patru ori, fig. a); →↵ (mascare schiţă);
→↵ (activare schiţă).
Generare racordări
:↵ → ↵ → , [se introduce valoarea, 2,5] → [se selectează cu ↵
pe rând câte două linii adiacente şi apar automat racordările] (fig. b).
: ↵ → ↵ → [se selectează cu ↵ centrul cercului coincident cu centrul
sistemului de coordonate (apare simbolul P), se deplasează cursorul spre exterior şi, ca urmare, a eliberării ↵
apare linia circulară] (fig. c).
Cotarea cercului
:↵ → ↵ → [se selectează cu ↵ linia circulară] (apare automat
cota) → , :↵ → , [se introduce valoarea, 80] (fig. c);
a. b. c.
C.3.4 Generarea schiţei 3 (braţ manivelă)

Setarea schiţei 3
Generare linie circulară suprapusă peste Sketch2
: ↵ → ↵ [se selectează cu ↵ centrul cercului coincident cu centrul
sistemului de coordonate (apare simbolul P), se deplasează cursorul spre exterior până când se suprapune
peste cercul din Sketch2 (se schimbă culoarea automat) şi, ca urmare, a eliberării ↵ apare noua linie
circulară] (fig. a); → ↵ (mascare schiţă); → ↵
(activare schiţă).
Generare linii circulare
:↵ → ↵ → [se selectează cu ↵ centrul primului cerc coincident cu un
punct de pe axa X (apare simbolul C), se deplasează cursorul spre exterior şi ca urmare a eliberării ↵ apare
linia circulară] → [se selectează cu ↵ centrul celui de-al doilea cerc coincident cu centrul primului (apare
simbolul P), se deplasează cursorul spre exterior şi ca urmare a eliberării ↵ apare linia circulară] (fig. a).
Generare linii drepte (tangente)
:↵ →↵ → [se selectează cu ↵ pe rând cele două cercuri şi apar
automat liniile tangente] (fig. b).
Generare contur
:↵ → ↵ → [ se şterg cu ↵ părţile care nu aparţin conturului] (fig. a, b).
Cotare entităţi noi
:↵ → → [se selectează cu ↵ axa Y şi centrul alezajului braţului
manivelei şi se vizualizează automat cota] → , , → , [se introduce valoarea, 100]
(fig. b); ↵ → [se selectează cu ↵ cercul şi se vizualizează automat cota ] → , ,
→ , [se introduce valoarea, 8/16] (fig. b).
119
a. b.
C.3.5 Generarea suprafeţei şi corpului braţului manivelei

Generarea suprafeţei pentru braţ
:↵ →↵ → :↵ → ↵ → ,
:↵ → ↵ ; ↵ (generare suprafaţă, fig. a); →
↵ (mascare schiţă).
Generarea corpului solid al braţului
↵ → ↵ → , : ↵↵ → ↵ ;
→ [se introduce valoarea, 10]; ↵ (generare solid, fig. b);
a. b.
C.3.6 Generarea suprafeţei şi corpului butucului manivelei
Generarea suprafeţei pentru butuc
:↵ →↵ → :↵ → ↵ → ,
Generarea corpului solid al butucului
↵ → ↵ (suprafaţa asociată butucului)→ , : ↵↵
→ ↵ ; → [se introduce valoarea, 30]; ↵ (generare solid, fig. b);
Obs. Deoarece în fereastra care defineşte extrudarea ( :) în linia a rămas
, corpul butucului generat se concatenează cu corpul braţului generat anterior.
: ↵ → , : → [se introduce denumirea, Manivela].
Generarea racordării
↵ → ↵ → , :↵ → [se introduce valoarea,
5] ; ↵ →↵ (activarea entităţii de tip muchie) → [se va selecta cu ↵ muchia cu racordare];
↵↵ → ↵ ;↵ (generare racordare, fig. b)
120
a. b.
C.3.7 Generarea suprafeţei şi corpului arborelui
Generarea suprafeţei pentru arbore
:↵ →↵ → :↵ → ↵ → ,
Generarea corpului solid al arborelui
↵ → ↵ (suprafaţa asociată arborelui)→ , : ↵↵
→ ↵ ; → [se introduce valoarea, 50]; ↵↵ →↵ (planul
normal) → ↵ ; ↵ → [se selectează din lista cu ↵ , ↵ ] (corpul solid rezultat va fi
independent şi i se va asocia un material separat); ↵ (generare solid, fig. b, c);
↵ → ↵ (dezactivare suprafaţă).
a. b. c.
:↵ ( )→↵ ( ).

: ↵ →↵ → , :↵ → [se va selecta din
listă cu ↵ , ↵ ];↵ → , :↵ → [se va selecta din listă
cu ↵ , ↵ ];
121
Dezactivarea entităţiilor redundante

: → ↵ (dezactivare entităţilor de tip suprafaţă).
Obs. În arborele specificaţiilor se observă, consecinţă a conexiunilor dintre cele două corpuri, ca s-a generat
automat în subdiviziunea o conexiune , care se va personaliza, în
continuare.
C.4.2 Modelarea legăturilor de tip contact cu frecare
, : ↵ →↵ →↵ →
, : ↵ → [se va selecta din listă cu ↵ , ↵ ];
→ → ↵ (se ascunde solidul Arbore) → ↵ →[se selectează cu ↵ o faţă a
profilului pătrat al corpului Manivelă, fig.a] → , : ↵
→ ↵ (opţiunea se indexează automat, ); →↵ →
→↵ (se ascunde solidul Manivela) → ↵ → [se selectează cu ↵ faţa profilului
pătrat al corpului Arbore, fig. b] → , :↵ →↵ (opţiunea
se indexează automat, ); ↵ : ↵ → [se selectează cu ↵ , ↵ ]
(……………..); → [se introduce valoarea, 0,2]; ↵ →↵ → [se
selectează cu ↵ , ↵ ] (metoda de rezolvare a modelului neliniar).
Pentru fiecare din celelalte 3 contacte se va parcurge succesiunea: → ↵ → ↵
→ ... (se continuă conform succesiunii de mai sus, dar pentru altă pereche de
suprafeţe: , ). După ce se parcurge succesiunile de mai sus în arborele specificaţiilor la
apare de patru ori
Obs. Pentru o bună convergenţă a
soluţiei se adoptă în fereastra
la opţiunea , în
concordanţă cu , entităţi
(suprafeţe sau muchii) care aparţin
corpurilor fixate, corpurilor cu rigiditate
de material mărită (modulul de
elasticitate longitudinal mai mare) sau
au curburi mai mici. a. b.
C.4.3 Setarea parametrilor de discretizare, discretizarea modelului şi setarea tipului analizei
Setarea parametrilor globali de discretizare
, : ↵ → ,↵ : ↵ → [se va adopta cu ↵
valoarea, 100]; ↵ :↵ → [se selectează din lista cu ↵ , ↵ ].
Setarea parametrilor locali în zonele de contact
→↵ →↵ → , :↵ →
[se selectează din lista cu ↵ , ↵ ]; : ↵ → [se introduce
valoarea, 2] (se repetă această succesiune şi pentru celelalte trei contacte).
→↵ (fig. a, b).
122
a. b.
C.5. Modelarea constrângerilor
Generarea constrângerii de tip încastrare (anulează toate
cele 6 grade de mobilitate)
, : ↵ → ↵
→ ↵ ; ↵ → ↵ →
[selectare cu ↵ a feţei cu constrângere (faţa frontală a
solidului Arbore)]; ↵ →
, : ↵ → ↵ →
↵ .
C.6. Modelarea încărcărilor

Generare încărcare cu forţă pe suprafaţă
, : →↵ →↵ →
, : ↵ → ↵ → [se va selecta cu ↵ suprafaţa cilindrică a
alezajului din braţul manivelei] → ↵ ; : ↵ → [se
selectează din lista cu ↵ , ↵ ]; ↵ → [se introduce valoarea,
400] (forţa B).
Generare încărcare cu forţă în lagăr
→↵ →↵ →
, : ↵↵ → ↵ → [se va selecta cu ↵ suprafaţa cilindrică a
alezajului din braţul manivelei] → ↵ ; : ↵ → [se
selectează
din lista cu ↵ , ↵ ]; ↵ → [se introduce valoarea, 15000] (forţa C).
, : →↵ →↵ , ,
criteriul convergenţei forţei).

, : →↵ → ↵ → ↵ .
→ ↵ → ↵ → ↵ .
→ ↵ → ↵ → ↵ → ↵ .
Setarea parametrilor din contacte
→ ↵ → ↵ → ↵ ;
→↵ → ↵ / / / / / .
Setarea parametrilor de proiectare
↵ → ↵ ↵→↵ ;
↵ →↵ →↵ / / .

, : ↵ → ↵ .
123

, :↵ →↵ (fig. a); ↵ (vizualizare axonometrică); ↵ →
[se selectează din listă ↵ , ↵ ] (vizualizarea contururilor netede); ↵ → [se selectează
din listă cu ↵ , ↵ ] (vizualizarea structurii cu EF). ↵ → [se selectează din listă cu
↵ ,↵ ] (selectarea factorului de scalare); →↵ (vizualizarea animaţiei).
E.2 Vizualizarea câmpului tensiunii echivalente

Vizualizarea câmpului tensiunii echivalente în vedere
, :↵ →↵ .
a. b.
Vizualizarea câmpului tensiunii echivalente în secţiune

Generarea planului de secţiune
: ↵ → → ↵ → ↵ →
, : ↵ → [se selectează din lista cu ↵ , ↵ ];
↵ / / → [se introduce valoarea, 0,0 (de obicei, implicit)] : ↵ → [se
selectează din listă cu ↵ , ↵ (de obicei, implicit)]; ↵ → [se selectează din listă cu ↵ , ↵
]; : ↵ → [se selectează din listă cu ↵ , ↵ (de obicei, implicit)]; ↵
→ [se selectează din listă cu ↵ , ↵ ].
Vizualizarea tensiunii echivalente în secţiune după planul generat
→ ↵ ; ↵ (din meniul principal) → : [se
activează ] (apare automat modelul secţionat). ↵ → [se selectează din listă ↵ ,
↵ ] (vizualizarea contururilor netede);
Obs. Pentru ştergerea planului de secţiune se parcurge succesiunea: ↵ → :↵ →
↵ → ↵ .
124
c.

, :↵ ↵ .
E.4 Vizualizarea câmpurilor parametrilor din contact (stare, tensiune de frecare, presiune, alunecare,
salt, penetraţie)
↵ →↵ (fig. a);
↵ (fig. b); ↵ (fig. c);
↵ (fig. d);
↵ (fig. e); ↵ (fig. f).
a. b.
c. d.
125
e. f.
E.5 Vizualizarea câmpului factorului de siguranţă

↵ → ↵ ;
E.6 Vizualizarea graficului de convergenţă a soluţiei problemei neliniare

↵

În urma analizei rezultatelor obţinute ca urmare a modelării şi postprocesării rezultatelor (subcap. E) se
- În urma procesului de deformare a semifabricatului ca urmare a acţiunii bielei (subcap. fig. ) se observă
deplasări mărite (max. 0,4106 mm, subcap. E.1) în zona extremă a manivelei.
- Tensiunea echivalentă are valori mărite (max 705,62 MPa; subcap. E.2, fig.a, b, c) în zonele alezajului
bielei, de colţ a profilului pătrat al manivelei şi în zona de racordare a braţului la butuc.
- În subcap. E.4 sunt vizualizate stările contactelor (subcap. E.5, fig. a) şi valorile unor parametri de
contact: tensiunea tangenţială superficială de frecare – max. 54,563 MPa, fig. b; presiunea - max 457,04
MPa, fig. c; alunecarea relativă - max 0,039 mm, fig. d; jocul (saltul) - max 1,91 mm, fig. e; penetraţia –
max 0,00477 mm, fig. f . Aceste valori sunt utile pentru proiectarea asamblării arbore-butuc (de ex.:
pornind de la valoarea presiunii maxime se determină duritatea suprafeţelor active de contact).
- Evidenţierea câmpului factorului de siguranţă raportat la la valorile admisibile (subcap. ) este deosebit
de utilă la proiectare pentru a identifica zonele cu valori ale acestui factor inacceptabile; astfel se pot face
corecţii dimensionale şi de formă pentru a se obţine structura optimă (subcap. F.2).
126

În urma analizei rezultatelor obţinute, legate de precizie şi convergenţă, ca urmare, a modelării şi AEF
(subcap. E.3 şi E.6) se evidenţiază următoarele:
- Eroarea structurală maximă în zonele racordării profilului pătrat al bielei are valoare redusă (0,23538 mJ
corespunzător zonelor cu valori mărite ale tensiunii echivalente) evidenţiază o precizie a rezultatelor
(tensiuni) acceptabilă.
- Convergenţa soluţiei modelului se face repede în 6 paşi (subcap. E.6) şi timpul de calcul este redus.

În vederea evitării apariţiei microfisurilor de rupere în zonele de racordare ale profilului pătrat, fapt evidenţiat
prin valori mărite ale tensiunii echivalente (subcap. E.2) dar şi prin valori subunitare ale factorului de
siguranţă (subcap. E.6) se impun, pe de-o parte, modificări dimensionale (de ex. creşterea razei de racordare
a profilului pătrat; creşterea razei alezajului din braţ; creşterea razei de racordare a braţului la butuc şi/sau
creşterea grosimii braţului sau, pe de altă parte, modificări ale formei.
În cazul modificărilor dimensionale se impune modificarea modelului de analiză şi rerezolvarea modelului
prin parcurgerea succesiunilor: , : …… modificare valoare dimensiune ….. ↵ ; ,
: →↵ ;↵ . După ce se rezolvă modelul se reanalizează
şi se reintepretează rezultatele.
Dacă după etapa modificărilor dimensionale structura
manivelei nu este optimă (greutate minimă şi tensiuni
echivalente, respectiv,factori de siguranţă în domenii
admisibile) se modifică forma modelului (de ex.
adoptarea unei asamblări după un profil hexagonal
şi/sau modificarea formei braţului prin introducerea
unui bosaj şi/sau a unei nervuri).
G. CONCLUZII
insistă, cu precădere, pe modelarea şi analiza unui element deformabil şi a contactelor acestuia cu alt element
adiacent.
Modelul de AEF adoptat implică considerarea contactelor cu frecare multiple de tip suprafaţă-suprafaţă ale
unei asamblări cu profil pătrat/hexagon dintre două elemente din materiale cu comportare liniară. Încărcările
sunt introduse distribuit pe suprafaţă cilindrică şi considerând existenţa lagărului.
Ca urmare a rezolvării modelului cu elemente finite neliniar adoptând metoda convergenței forţei s-au
obţinut rezultate cu precizie mărită, valorile parametrilor obţinuţi (deplasări, tensiuni, factori de siguranţă)
fiind utile pentru proiectarea elementului Manivelă considerând asamblarea profilată cu profil pătrat.
127
www.rrv.ro
128
Aplicaţia AEF-A.8
Asamblare filetată
CUVINTE CHEIE
Analiza statică neliniară, Starea axialsimetrică de tensiuni, Material liniar, Model geometric 2D, Element
finit 2D, Element finit liniar, Contact mecanic cu frecare , Eroare structurală, Asamblare filetată,
Subansamblu mecanic
CUPRINS
B. MODELUL DE AEF
G. CONCLUZII
A.1 Introducere
AEF ca metodă generală de studiu a fenomenelor şi proceselor fizice din structurile mecanice permite şi analiza
câmpurilor mecanice care apar în cazul contactelor asamblărilor mecanice care presupun luarea în considerare
a suprafeţelor deformabile elastic din contactele directe şi a frecărilor de alunecare care apar între acestea.
Legăturile filetate folosite frecvent în construcţia asamblărilor demontabile şurub-piuliţă formează structuri
spaţiale complexe ce implică contacte mecanice cu frecare şi concentrări de tensiuni severe, greu de determinat
cu metode clasice teoretice şi/sau experimentale, pot fi analizate cu mai mare acurateţe prin modelarea şi AEF.
Pentru realizarea strângerii necesare a asamblării arbore-butuc pe suprafaţă conică (fig. a) se impune
dezvoltarea unei forţe de apăsare F prin strângerea piuliţei 4 cu filet interior (fig. b) în raport cu filetul exterior
practicat pe arborele 2.
Filetele de fixare metrice au unghiul profilului 600 şi înălţimea teoretică H= 0,866 p, unde p este pasul filetului.
Suprafeţele în contact sunt delimitate de suprafeţe cilindrice cu diametrul d 1 la interior şi, respective, diametrul
d 2 la exterior. În plus, asamblarea filetată este descrisă de cilindrul mediu (virtual) cu diametrul d 2 pe care
grosimea spirei filetului piuliţei este egală cu grosimea spirei filetului şurubului (p/2).
Din considerente funcţionale şi tehnologice suprafeţele elicoidale se racordează la interior (piuliţă) şi la exterior
(şurub). Transmiterea forţei de la piuliţă la şurub prin formă (contact direct) la înşurubare între suprafeţele
elicoidale deformabile elastic implică micromişcări relative cu frecare.
a. b.
129

În cazul acestei aplicaţii se impune AEF a câmpurilor de deplasări şi de tensiuni din zona asamblării filetate cu
M = 30 mm şi pasul p = 3,5 m. Pentru zona adiacentă asamblării filetate se consideră: S = 46 mm, d = 18 mm,
a = 10,25 mm, D = 30 mm, α = 100. Asamblarea este încărcată cu forţa axială F = 25000N. Arborele 1 şi piuliţa
3 sunt executate din oţel de construcţie (E235) netratat termic.
B.1 Definirea modelului pentru analiză

În vederea concepţiei modelului de AEF al piuliţei şi şurubului în interacţiune se impune considerarea a două
zone adiacente din cele două elemente adoptând următoarele ipoteze simplificatoare:
• având în vedere că pe circumferinţă nu sunt variaţii semnificative ale parametrilor fizici (deplasări şi
tensiuni) se adoptă un model plan încadrabil în starea axial-simetrică de tensiunii.
• considerarea frecării în contactele mecanice,
• adoptarea constrângerilor rezistenţei materialelor (încastrare, acţiunea forţei distribuită pe suprafaţă),
B.2 Descrierea modelului pentru analiză
Pentru simularea comportării asamblării filetate se consideră secţiunea axială cu dimensiunile din figura de mai
jos. Modelarea geometrică a filetului se face bazat pe modelul aproximativ din subcap. A.2 , fig. b, unde pentru
H = 0,866 p = 0,855 . 3,5 = 3,031 mm, se obţine d 1 = 26,211 mm. Racordările profilelor piuliţei şi şurubului
se obţin prin generare automat considerând că arcul racordării este tangent la liniile profilului. Filetul se va
genera prin multiplicare în direcţie axială (12 spire pentru şurub şi 10 spire pentru piuliţă).
Pentru analiză structura este axial-simetrică se modelează cu elemente finite 2D.
În vederea simulării comportării asamblării cât mai aproape de realitate se va lua în considerare frecarea dintre
elementele asamblate, coeficientul de frecare µ = 0,2.
Încărcarea se va face pe suprafaţa frontală a piuliţei cu F = 15000 N.
a. b.
Pentru analiza cu elemente finite caracteristicile de rezistenţă ale materialului E335, sunt:

schimba denumirea în Asamblare filetată ].
130
Asamblare filetată
: →↵ → , :↵ , [se
selectează din listă cu ↵ , ↵ ] → [se închide fereastra ↵ ].
↵ → , [se introduce denumirea, AEF-A.8] → ↵ .

, : →↵ → :
↵ , : → , ,
[se selectează în lista din coloana C ( ) cu ↵ ,↵ ], [se introduce în caseta din coloana B ( ) valoarea,
206000] → ↵ →↵ (ceilalţi parametri rămân impliciţi).

, : →↵ → :↵ , ↵OK.
C3.2 Generarea schiţei, şurub
Vizualizare plan implicit (XY)
, :↵ → (Look at face/Plane/Schetch) [se va vizualiza automat planul implicit, XY];
Generare linii orizontale şi verticală
↵ →↵ → [se generează linii orizontale şi verticală prin activarea cu ↵ a punctelor de capăt
ale fiecărei linii respectând condiţiile de coincidenţă cu direcţia orizontală (apare automat simbolul H),
respectiv, verticală (apare automat simbolul V)] (fig. a).
Tăiere linii la margine
↵ →↵ → [ se selectează cu ↵ părţile de cap ale dreptelor separate de linia verticală] (fig.
b).
Cotare schiţă parţială
Cotare în direcţie orizontală
:↵ → ↵ → [se selectează cu ↵ linia paralelă cu axa Y şi axa Y] (se
vizualizează automat cota) → , , → [se introduce valoarea, 15] (fig. c);
Cotare în direcţie verticală
↵ → [se selectează cu ↵ linia paralelă cu axa X şi axa X] (se vizualizează automat cota) →
, :↵ → [se introduce valoarea, 12,34775/15/13,1055/15,378875] (succesiunea se repetă şi
pentru celelalte linii, fig. c);
↵ →↵ (se dezactivează ) → ↵ (se activează, fig. c); ↵ → [se va
selecta cota cu ↵ şi se va deplasa (drag) în poziţia dorită] (fig. c).
a. b. c.
Generare contur filet de referinţă (cu lungime de un pas)
Generare polilinie
:↵ → ↵ → [se va trasa polilinia prin marcarea celor 4 puncte cu ↵ respectând
restricţiile de coincidenţă P (primul punct) şi C (al doilea şi al treilea punct)] → [se va selecta cu un punct
din zona de grafică] (apare meniul contextual) → ↵ .
131
Generare linii profil

↵ →↵ → [ se şterg cu ↵ părţile care nu aparţin conturului] (fig. a, b).
Generare arc de racordare
↵ →↵ → [se selectează cu ↵ cele două puncte marginale ale arcului respectând
restricţia de coincidenţă, simbolul P, şi punctul al treilea se va marca în zona opusă centrul arcului (spre punctul
de intersecţie al liniilor drepte) după ce apar restricţiile de tangenţă la liniile drepte (de două ori simbolul T) ]
(fig. b, c).
Generare contur final
↵ →↵ → [ se şterge cu ↵ linia din partea dreaptă] (fig. c).
a. b. c.
Generarea filetului şurubului prin multiplicarea conturului de referinţă
Multiplicarea conturului de referinţă
↵ → ↵ → [se introduce în caseta valoarea, 0 (] (apare: )→
[se va selecta cu un punct din zona de grafică] (apare meniul contextual) → → ↵
→ [se selecteză cu ↵ toate liniile profilului] → [se va selecta cu un punct din zona de grafică]
(apare meniul contextual) → ↵ → → ↵ → [se
selectează cu ↵ punctul din partea stângă respectând restricţia de coincidenţă (apare simbolul P, fig. a)] (setul
liniilor se multiplică în zona de grafică) → [se deplasează setul de linii şi marchează cu ↵ punctul din partea
dreapta respectând restricţia de coincidenţă (apare simbolul P, fig. b)] (apare setul multiplicat, se repetă această
secvenţă de 11 ori, fig. c) → [se va selecta cu (după ultima multiplicare) un punct oarecare din zona de
grafică] (apare meniul contextual) → ↵ (fig. c).
Generare contur final filet
↵ → ↵ → [ se şterge cu ↵ ultimul arc de racordare].
a. b.
c.
132
Asamblare filetată
Generare şi cotare contur model şurub

Generare contur cu polilinie
↵ →↵ → [se va trasa polilinia marcând punctele cu ↵ respectând restricţiile de coincidenţă P,
H, V şi C]; la final după ce se selectează ultimul punct se activează meniul contextual cu şi se selectează
opţiunea ↵ ] (fig. a).
Cotarea în direcţie orizontală
:↵ → ↵ → [se selectează cu ↵ linia paralelă cu axa Y şi axa Y] (se
vizualizează automat cota) → , , → [se introduce valoarea, 10] (fig. a);
↵ → [se selectează cu ↵ linia paralelă cu axa X şi axa X] (se vizualizează automat cota) →
, :↵ → [se introduce valoarea, 9/15] (succesiunea se repetă şi pentru celelalte linii, fig. a).
Cotare unghi
↵ → [se selectează cu ↵ liniile unghiului] (se vizualizează automat cota) → , :
↵ → [se introduce valoarea, 10] (fig. a).
Generare racordări
↵ →↵ → , [se introduce valoarea, 0,5] → [ se selectează cu ↵ liniile racordării] (fig. a).
a.
C.3.3 Generarea suprafeţei şurubului
:↵ →↵ →↵ → , :↵ → ↵
; ↵ (generare suprafaţă, fig. a); →↵ (mascare schiţă).
↵ → , :↵ , [se introduce denumirea, Şurub].
a.
C.3.4 Generarea schiţei, piuliţă
Iniţializare schiţă piuliţă
: ↵ ( ) → (se indexeză automat în arborele specificaţiilor, obiectul ).
Generare contur de referinţă filet piuliţă
Activare schiţă şurub
:↵ →↵ →↵ ( ).
Generare contur preliminar
↵ → : ↵ → ↵ → [se va trasa polilinia prin selectarea cu ↵ a
punctelor filetului şurubului respectând condiţiile de coincidenţă P] (fig. a).
Mascare schiţă şurub
↵ → : →↵ →↵ ( ).
133
Ştergere linie
↵ → ↵ → [se şterge cu ↵ ultimul din zona racordării filetului] (fig. b).
Generare arc racordare filet
↵ →↵ → [se selectează cu ↵ cele două puncte marginale ale arcului respectând
restricţia de coincidenţă, simbolul P, şi punctul al treilea se va marca în zona opusă centrul arcului (spre punctul
de intersecţie al liniilor drepte) după ce apar restricţiile de tangenţă la liniile drepte (de două ori simbolul T) ]
(fig. b, c).
Ştergere linie
↵ → ↵ → [ se şterge cu ↵ linia din dreapta] (fig. c).
a. b. c.
Generare filet piuliţă prin multiplicare contur de referinţă
Multiplicare contur de referinţă
↵ → ↵ → [se introduce în caseta valoarea, 0] (apare: ) → [se
va selecta cu un punct din zona de grafică] (apare meniul contextual) → → ↵
→ [se selecteză cu ↵ toate liniile profilului] → [se va selecta cu un punct din zona de grafică]
(apare meniul contextual) → ↵ → → ↵ → [se
selectează cu ↵ punctul din partea stângă respectând restricţia de coincidenţă (apare simbolul P)] (setul liniilor
se multiplică în zona de grafică) → [se deplasează setul de linii şi marchează cu ↵ punctul din partea dreapta
respectând restricţia de coincidenţă (apare simbolul P)] (apare setul multiplicat, se repetă această secvenţă de 9
ori, fig. a) → [se va selecta (după ultima multiplicare) cu un punct oarecare din zona de grafică] (apare
meniul contextual) → ↵ (fig. c).
Ştergere linie
↵ → ↵ → [ se şterge cu ↵ ultima linie de racordare].
a.
Generare şi cotare contur model piuliţă
Generare contur
↵ →↵ → [ se trasează 2 linii verticale şi una orizontală cu ↵ respectând condiţiile de direcţiilor
verticală respectiv orizontală, simbolurile V, şi respectiv, H].
Ştergere linii
↵ → ↵ → [ se şterg cu ↵ liniile margininale].
↵ → [se selectează cu ↵ linia paralelă cu axa X şi axa X (fig. b)] (se vizualizează automat cota) →
, :↵ → [se introduce valoarea, 23] (fig. b).
134
Asamblare filetată
a. b.
C.3.5 Generarea suprafeţei piuliţei

:↵ → ↵
→ ↵
→ , : ↵
→ ↵ ; ↵
(generare suprafaţă, fig. a);
→↵ (mascare schiţă).
↵ → ,
: ↵ , [se introduce
denumirea, Piuliţă]. a.
:↵ ( )→↵ ( ).

C.4.1 Lansarea modulului de modelare cu elemente finite şi setarea caracteristicilor de material şi tipului
problemei
: ↵ →↵ → , :↵ → [se va selecta din listă
cu ↵ , ↵ (setare implicită)]; ↵ → , :↵ → [se va
selecta din listă cu ↵ , ↵ (setare implicită)];
Setarea tipului modelului (axialsimetric)
: ↵ → , :↵ , [se selectează din lista cu ↵ , ↵
].
, : ↵ →↵ →↵ →
→ ↵ → ↵ →[se selectează cu ↵ liniile flancurilor filetului şurubului, fig. a] →
, : ↵ →↵ (opţiunea se indexează
automat, ); →↵ → →↵ →↵ → [se selectează
cu ↵ liniile flancurilor filetului piuliţei, fig. b] → , :↵ →↵
(opţiunea se indexează automat, ); ↵ :↵ → [se selectează cu ↵ , ↵
]; → [se introduce valoarea, 0,2]; ↵ →↵ → [se selectează cu ↵ , ↵
] (metoda de rezolvare a modelului neliniar); → ↵ .
135
a.
b.
C.4.3 Discretizarea modelului şi setarea tipului analizei
, : →↵ (fig. a, b).
a. b.
Obs. În fig. a,b se evidenţiază discontinuităţi ale structurii de elemente finite la nivelul suprafeţei de contact,
fapt ce conduce la o modelare necorespunzătoare a fenomenelor de contact şi se impune corectarea discretizării
asigurându-se continuitatea la nivel nodal; pe de altă parte se observă fineţe grosieră în zonele de racordare).
Setarea dimensiunilor elementelor finite pe suprafeţele de contact
→↵ →↵ → , :↵ → → ↵
→ ↵ → [se selectează cu Ctrl+↵ liniile flancurilor filetului şurubului] → ↵ ;
:↵ , [se introduce valoarea, 1,0] → →↵ →
→ ↵ → ↵ → [se selectează cu Ctrl+↵ liniile flancurilor filetului piuliţei] →
:↵ , [se introduce valoarea, 1,0]; → ↵ .
Rediscretizare automată
→↵ (fig. c, d).
c. d.

Generare constrângere de tip încastrare (anulează toate cele 6 grade de mobilitate)
, : ↵ →↵ →↵ ;↵ →↵
→ [selectare cu ↵ a muchiei cu constrângere (fig. a)]; ↵ → , : ↵
→↵ → ↵ (fig. a).
136
Asamblare filetată
a.
C.6 Modelarea încărcărilor
Încărcare cu forţă distribuită pe o muchie
, : →↵ →↵ → , : ↵ → ↵
→ [se va selecta cu ↵ muchia pe care se aplică forţa] → ↵ ; :↵ → [se selectează
din lista cu ↵ , ↵ ]; ↵ → [se introduce valoarea, 25000] (fig. a).
a.
, : →↵ →↵ , ,

Setare deplasăre totală
, : →↵ → ↵ → ↵ .
Setare tensiune echivalentă
→ ↵ → ↵ → ↵ .
Setare tensiune normală axială
→ ↵ → ↵ → ↵ → , :↵ →
[se selectează din lista cu ↵ , ↵ ];
Setare tensiune normală radială
→ ↵ → ↵ → ↵ → , :↵ →
Setare tensiune normală tangenţială (circumferenţială)
→ ↵ → ↵ → ↵ → , :↵ →
→ ↵ → ↵ → ↵ → ↵ .

, : ↵ → ↵ .
137

, :↵ →↵ (fig. a); ↵ → [se selectează din listă ↵ , ↵
] (vizualizarea contururilor în benzi); ↵ → [se selectează din listă cu ↵ , ↵
] (vizualizarea structurii cu EF); ↵ → [se selectează din listă cu ↵ , ↵ ]
(selectarea factorului de scalare); →↵ (vizualizarea animaţiei).
a.
E.2 Vizualizarea câmpurilor tensiunilor

Vizualizare câmp tensiune echivalentă
, :↵ →↵ (fig. a) ; →↵ (vizualizarea
animaţiei); ↵ → [se selectează din listă cu ↵ ,↵ ] (selectarea factorului de scalare);
a.
Vizualizare câmp tensiune normală axială
, :↵ →↵ (fig. b).
b.
Vizualizare câmp tensiune normală radială
, :↵ →↵ (fig. c).
138
Asamblare filetată
c.
Vizualizare câmp tensiune normală tangenţială (circumferenţială)
, :↵ →↵ (fig. d).
d.

, :↵ ↵ (fig. a).
d.

, :↵ (fig. a).
a.
139
În urma analizei rezultatelor obţinute, ca urmare, a modelării şi postprocesării rezultatelor (subcap. E) se
- În urma procesului de deformare a semifabricatului ca urmare a acţiunii bielei (subcap. fig. a) se observă
deplasări mărite (max. 0,016718 mm, subcap. E.1) în zona de acţiune a încărcării (rezemare a piuliţei).
- Tensiunea echivalentă are valori mărite (max 100,52 MPa; subcap. E.2, fig. a) în corpul piuliţei în zona de
rezemare pe butucul 1 (subcap. A.2, fig. a); urmărind distribuţia tensiunii echivalente în zonele filetate se
observă cvasiaceeași solicitare a ultimelor 3-4 perechi de spire (subcap. E.1, fig.a), fapt ce evidenţiază că
forţa se transmite, cu precădere, de aceste spire (situaţie verificată şi prin experimente).
- Din analiza tensiunii axiale (subcap. E.2, fig. b) se evidenţiază solicitarea de compresiune a corpului piuliţei
cu valoare maximă (-48,562 MPa) şi solicitarea de întindere cu valori mai reduse în corpul şurubului.
- Tensiunile normale radiale, cu precădere de compresiune, au valori reduse (subcap. E.2, fig. c)
- În subcap. E.2, fig. b se evidenţiază solicitarea de întindere cu valori mărite (70,667 MPa) ale tensiuni
tangenţiale (circumferenţiale) în zona exterioară a piuliţie şi solicitarea de compresiune cu valori mult
reduse în corpul şurubului.
Valorile mult reduse ale câmpului erorii structurale (max 0,01826 mJ, subcap. E.3) indică că valorile
tensiunilor sunt apropriate de cele exacte. În plus, din subcap. E.4 se evidenţiază convergenţa rapidă (19 paşi)
a algorimul de rezolvare a modelului şi timpul de calcul este redus.
Din analiza rezultatelor de mai sus se poate sintetiza două aspecte negative ale structurii şurub-piuliţă:
distribuţia neuniformă a încărcării axiale pe perechile de spire în contact (din 10 perechi de spire sunt active
doar 3-4); tensiunile mărite care apar în corpul piuliţei, mai ales în zona de rezemare pe butucul 1).
Pornind de la faptul că tensiunile din filetul şi corpul şurubului au valori reduse (subcap. E.2) pentru diminuarea
celor două aspecte negative se impune modificări dimensionale şi/sau ale formei piuliţei. Astfel, pentru
optimizarea formei piuliţei se propune două variante. Prima, presupune mărirea diametrului exterior al piuliţei
de la 23mm la 30 mm şi reducerea lungimii acesteia la 6 spire (subcap. A.2, fig. a).
A doua variantă, propune rigidizarea piuliţei în
zona de rezemare prin introducerea unui guler în
zona de rezemare a piuliţei şi reducerea lungimii
piuliţei la 6 spire. În cazul variantelor propuse
se impune modificarea modelului de analiză şi
rerezolvarea acestuia prin parcurgerea
succesiunilor: , : …… modificare
valoare dimensiune ….. ↵ ; ,
: → ↵
; ↵ . După ce se
rezolvă modelul se reanalizează şi se a.
reintepretează rezultatele.
G. CONCLUZII
adiacent. Modelul de AEF adoptat implică considerarea contactelor cu frecare multiple ale unei asamblări
filetate şurub-piuliţă din materiale cu comportare liniară. Pentru analiză s-a elaborat un model geometric plan
axial simetric (2D) cu legături de tip contact linie-linie. Încărcarea exterioară s-a realizat prin intermediul unei
forţe distribuite pe o linie. Ca urmare a rezolvării modelului cu elemente finite neliniar adoptând metoda
convergenței forţei s-au obţinut rezultate cu precizie mărită, valorile parametrilor obţinuţi (deplasări, tensiuni,
eroare structurală) fiind utile pentru optimizarea formei şi dimensională a elementului Piuliţă.
140
Aplicaţia AEF-A.9
Asamblare cu strângere pe con

CUVINTE CHEIE
Analiza statică neliniară, Starea axialsimetrică de tensiuni, Material liniar, Model geometric 2D, Element finit
2D, Element finit liniar, Contact mecanic cu frecare , Eroare structurală, Asamblare cu strângere pe con,
Subansamblu mecanic
CUPRINS
B. MODELUL DE AEF
G. CONCLUZII
A.1 Introducere
analiza câmpurilor mecanice care apar în cazul contactelor asamblărilor mecanice care presupun luarea în
considerare a suprafeţelor deformabile elastic din contactele directe şi a frecărilor de alunecare care apar între
acestea.
Asamblările cu strângere pe con folosite frecvent în construcţia sistemelor mecanice formează structuri
spaţiale complexe ce implică contacte mecanice cu frecare care participă la transmiterea sarcinii. Pornind de
la faptul că aceste structuri nu pot fi analizate cu acurateţe cu metode clasice teoretice şi/sau experimentale, în
continuare, se tratează această problemă prin modelarea şi AEF.
Asamblarea prin strângere pe con realizează
transmiterea prin frecare a momentului de
torsiune M t de la butucul 1 la arborele 2 (fig. a).
Pentru aceasta se impune realizarea strângerii
axiale prin dezvoltarea unei forţe de apăsare F prin
strângerea piuliţei 3 în raport cu filetul exterior
practicat pe arborele 2.
Asamblarea prin strângere pe con se descrie, prin
diametrul interior minim al alezajului D, unghiul
de inclinare al generatoarei, α, şi lungimea
butucului, L. Arborele cu suprafaţă conică la
exterior are o gaură axială cu diametrul d. Pentru
AEF a asamblării se consideră butucul cu alezaj
conic la interior ca parte interioară a unei roţi
(dinţată, de curea, de lanţ), ce are la exterior două
tronsoane cilindrice laterale identice cu diametrele
şi lungimile, D 1 şi, respectiv, c şi un tronson
a.
central cu diametrul D 2 ca o porţiune din discul
unei roţi.
141

Pentru analiza câmpurilor de deplasări şi de tensiuni din zona asamblării cu luarea în considerare a frecării
dintre arbore şi butuc (µ = 0,2) se consideră (subcap. A.2. fig. a): D = 30 mm, α = 10o, d = 18 mm, D 1 = 50
mm, D 2 = 80 mm, a = 30 mm, b = 10 mm, c = 12 mm, M = 30 mm, L = 35 mm. Pentru transmiterea
momentului de torsiune M t se impune încărcarea cu forţa axială, F = 45000 N, prin intermediul asamblării
filetate şurub-piuliţă. Arborele şi butucul sunt executaţi din oţel de construcţie (E235) netratat termic.

În vederea concepţiei modelului de AEF al arborelui şi butucului în interacţiune se impune considerarea a
două zone adiacente din cele două elemente adoptând următoarele ipoteze simplificatoare:
• având în vedere că pe circumferinţă nu sunt variaţii semnificative ale parametrilor fizici (deplasări şi
tensiuni) se adoptă un model plan încadrabil în starea axial-simetrică de tensiunii.
• considerarea frecării în contactul mecanic,
• adoptarea constrângerilor rezistenţei materialelor (încastrare, acţiunea forţei distribuită pe suprafaţă),
B.2 Descrierea modelului
Pentru simularea comportării asamblării cu
strângere pe con se consideră secţiunea
axială cu dimensiunile din fig. a. Zona
filetată şi de racordare a porţiunii de cap a
arborelui se neglijează şi se consideră ca
fiind cilindrică cu diametrul 26,2 mm.
Pentru analiză structura se consideră axial-
simetrică şi se modelează cu elemente finite
2D.
În vederea simulării comportării asamblării
cât mai aproape de realitate se va lua în
considerare frecarea dintre elementele
asamblate, coeficientul de frecare µ = 0,2.
Încărcarea se va face pe suprafaţa frontală a
piuliţei cu F = 15000 N. a.
B.3. Stabilirea caracteristicilor materialului şi mediului
Caracteristicile de rezistenţă ale materialului E335, pentru analiza cu elemente finite, sunt:

schimba denumirea în Strangere pe con ].
: → ↵ → , : ↵ ,
[se selectează din listă cu ↵ , ↵ ] → [se închide fereastra, ↵ ].
142

, : →↵ → :
↵ , : → , [se selectează
în lista din coloana C ( ) cu ↵ ,↵ ], [se introduce în caseta din coloana B ( ) valoarea, 206000]
→↵ →↵ (ceilalţi parametri rămân impliciţi).
C.3. Modelarea geometrică

, : →↵ → :↵ ,↵ .
C3.2 Generarea schiţei 1 (arbore)
, : ↵ → (Look at face/Plane/Schetch), [se va vizualiza automat planul implicit,
XY];
Generarea conturului schiţei 1
Generare polilinie
↵ →↵ → [se va trasa polilinia prin marcarea cu ↵ a punctelor respectând restricţiile de
coincidenţă C, de orizontalitate H şi verticalitate V (ultimul punct se suprapune peste primul, restricţie de
coincidenţă P] →
→ [se va selecta cu un punct din zona de grafică] (apare meniul contextual) → ↵ (fig. a).
Divizare linie înclinată
↵ → ↵ → [se va marca cu ↵ punctul de pe linia înclinată] (fig. b).
Cotare schiţă
:↵ → ↵ → [se selectează cu ↵ perechi de linii paralele cu axa Y]
(se vizualizează automat cota) → , , → [se introduce valoarea, 10/30/75] (fig. b).
↵ → [se selectează cu ↵ linii paralele cu axa X] (se vizualizează automat cota) → ,
:↵ → [se introduce valoarea, 15/13,1/9 fig. b).
Cotare unghi
↵ → [se selectează cu ↵ linii unghiului] (se vizualizează automat cota) → , :↵
→ [se introduce valoarea, 10 fig. b).
↵ →↵ (se dezactivează ) → ↵ (se activează); ↵ → [se va selecta
cota cu ↵ şi se va deplasa (drag) în poziţia dorită] (fig. a).
a. b.
C.3.3 Generarea suprafeţei arborelui
: ↵ → ↵ →
↵ → , :
↵ → ↵ ; ↵
(generare suprafaţă, fig. a); →
↵ ;↵ → ,
: ↵ , [se introduce
denumirea, Arbore]. a.
143
C.3.4 Generarea schiţei 2 (butuc)

Iniţializare schiţă 2
: ↵ ( ) → (se indexeză automat în arborele specificaţiilor,
obiectul ).
Generare contur
Activare schiţă 1
:↵ →↵ →↵ ( ).
Generare linie comună cu schiţa 1
↵ → :↵ → ↵ → [ se a.
selectează
cu ↵ punctlele de capăt ale liniei comune respectând condiţiile de
coincidenţă P] (fig. a).
Generare contur butuc
↵ → [se va trasa polilinia prin marcarea cu ↵ a punctelor
associate corpului butucului respectând restricţiile de coincidenţă cu un
punct (P), verticalitate (V) şi orizontalitate (H)] (fig. b).
Mascare schiţă 1
↵ → : →↵ →↵ (
).
Generare racordare
↵ → :↵ →↵ → , [se
introduce valoarea razei, 3] → [se marchează cu ↵ perechile de linii ce se b.
vor racorda] (fig. c).
Cotare contur
:↵ → ↵ → [se selectează cu ↵
perechi de linii paralele cu axa Y] (se vizualizează automat cota) →
, , → [se introduce valoarea, 12/12] (fig. c).
↵ → [se selectează cu ↵ linia paralelă cu axa X şi axa X (fig. c)]
(se vizualizează automat cota) → , :↵ → [se
introduce valoarea, 40/25] (fig. c).
c.
C.3.5 Generarea suprafeţei butucului
:↵ →
↵ → ↵ → ,
: ↵ → ↵ ; ↵
(generare suprafaţă, fig. a); → ↵
(mascare schiţă).
↵ → , :↵ , [se
introduce denumirea, Butuc].
a.
:↵ ( )→↵ ( ).

problemei
144

cu ↵ , ↵ (setare implicită)]; ↵ → , :↵ → [se va
selecta din listă cu ↵ , ↵ (setare implicită)];
Setarea tipului modelului (axialsimetric)
: ↵ → , : ↵ , [se selectează din lista cu ↵ ,
↵ ].
, : ↵ →↵ →↵ →
→ ↵ → ↵ →[se selectează cu ↵ liniile flancurilor filetului şurubului, fig. a] →
, : ↵ →↵ (opţiunea se indexează automat,
); →↵ → →↵ →↵ → [se selectează cu ↵
liniile flancurilor filetului piuliţei, fig. b] → , :↵ →↵
(opţiunea se indexează automat, ); ↵ :↵ → [se selectează cu ↵ , ↵
] (……………..); → [se introduce valoarea, 0,2]; ↵ → ↵ → [se
selectează cu ↵ , ↵ ] (metoda de rezolvare a modelului neliniar); →
↵ .
a. b.
C.4.3 Discretizarea modelului şi setarea tipului analizei
, : →↵ (fig. a, b).
a. b.
Obs. În fig. a,b se evidenţiază discontinuităţi ale structurii de elemente finite la nivelul suprafeţei de contact,
fapt ce conduce la o modelare necorespunzătoare a fenomenelor de contact şi se impune corectarea
discretizării asigurându-se continuitatea la nivel nodal.
Setarea dimensiunilor elementelor finite pe suprafeţele de contact
→ ↵ → ↵ → , : ↵ → →
↵ → ↵ → [se selectează cu Ctrl+↵ liniile flancurilor filetului şurubului] → ↵ ;
:↵ , [se introduce valoarea, 0,8] → →↵ →
145
→ ↵ → ↵ → [se selectează cu Ctrl+↵ liniile flancurilor filetului piuliţei] →

:↵ , [se introduce valoarea, 0,8]; → ↵ .
Rediscretizare automată
→↵ (fig. c, d).
c. d.
C.5. Modelarea constrângerilor
Generare constrângere de tip încastrare (anulează toate
cele 6 grade de mobilitate)
, : ↵ → ↵
→ ↵ ; ↵
→ ↵ → [selectare cu ↵ a muchiei cu constrângere
(fig. a)]; ↵ → ,
: ↵ →↵ → ↵ (fig. a). a.
Încărcare cu forţă distribuită pe o muchie
, : →↵ →↵
→ , : ↵ → ↵
→ [se va selecta cu ↵ muchia pe care se aplică
forţa] → ↵ ; : ↵ → [se
selectează din lista cu ↵ , ↵ ]; ↵
→ [se introduce valoarea, -45000] (fig. a). a.
, : →↵ →↵ , ,
, : →↵ → ↵ → ↵ .
146
→ ↵ → ↵ → ↵ .
Setare tensiune normală axială
→ ↵ → ↵ → ↵ → , :↵
→ [se selectează din lista cu ↵ , ↵ ];
Setare tensiune normală radială
→ ↵ → ↵ → ↵ → , :↵
Setare tensiune normală tangenţială (circumferenţială)
→ ↵ → ↵ → ↵ → , :↵
→ ↵ → ↵ → ↵ → ↵ .
, : ↵ → ↵ .
, : ↵ →↵ (fig. a); ↵ → [se selectează din listă ↵ ,
↵ ] (vizualizarea contururilor în benzi); ↵ → [se selectează din listă cu ↵ ,
↵ ] (vizualizarea structurii cu EF); ↵ → [se selectează din listă cu ↵ ,
↵ ] (selectarea factorului de scalare); →↵ (vizualizarea animaţiei).
a.
E.2 Vizualizarea câmpurilor tensiunilor

Vizualizare câmp tensiune echivalentă
, :↵ →↵ (fig. a) ; →↵ (vizualizarea
animaţiei); ↵ → [se selectează din listă cu ↵ ,↵ ] (selectarea factorului de scalare);
a.
Vizualizare câmp tensiune normală axială
, :↵ →↵ (fig. b).
147
b.
Vizualizare câmp tensiune normală radială
, :↵ →↵ (fig. c).
c.
Vizualizare câmp tensiune normală tangenţială (circumferenţială)
, :↵ →↵ (fig. d).
d.

, :↵ ↵ (fig. a).
d.

, :↵ (fig. a).
148
a.
În urma analizei rezultatelor obţinute, ca urmare, a modelării şi postprocesării rezultatelor (subcap. E) se
- În urma procesului de deformare a elementelor subansamblului ca urmare a acţiunii piuliţei (subcap. A.2,
fig. a) se observă deplasări mărite (max. 0,015155 mm, subcap. E.1) în zona butucului cu diametrul
maxim al alezajului.
- Tensiunea echivalentă are valori mărite (max 65,72 MPa; subcap. E.2, fig. a) în corpul butucului în zona
cu diametrul maxim al alezajului (subcap. A.2, fig. a).
- Din analiza tensiunii axiale (subcap. E.2, fig. b) se evidenţiază solicitarea de compresiune a corpului
butucului cu valoare maximă, -28,479 MPa, şi solicitarea de întindere cu valori reduse în butuc în zona
racordării dinspre exterior.
- Tensiunile normale radiale, cu precădere de compresiune, au valori reduse (subcap. E.2, fig. c)
- În subcap. E.2, fig. d se evidenţiază solicitarea de compresiune cu valori mărite (65,858 MPa) ale tensiuni
tangenţiale (circumferenţiale) în butuc în zona cu diametrul maxim al alezajului şi solicitarea de întindre
cu valori mult reduse în corpul but.

Valorile mult reduse ale câmpului erorii structurale (max 0,0436 mJ, subcap. E.3) indică că valorile
tensiunilor sunt apropriate de cele exacte. În plus, din subcap. E.4 se evidenţiază convergenţa rapidă (19 paşi)
a algoritmul de rezolvare a modelului şi timpul de calcul este redus.

Din analiza rezultatelor de mai sus se
evidenţiază neuniformitatea strângerii de-a
lungul alezajului conic şi corelat cu aceasta
tensiuni mărite în zona umărului butucului
din partea stânga. Pentru diminuarea acestor
dezavantaje se propune creşterea umărului
butucului din partea stânga (fig. a). Astfel,
se impune modificarea modelului de analiză
şi rerezolvarea acestuia prin parcurgerea
succesiunilor: , : ……
modificare valoare dimensiune ….. ↵
; , :
→ ↵ ; ↵ . După
ce se rezolvă modelul se reanalizează şi se
reintepretează rezultatele. a.
149
G. CONCLUZII
adiacent. Modelul de AEF adoptat implică considerarea contactului cu frecare ale unei asamblări cu
strângere pe con. Pentru analiză s-a elaborat un model geometric plan axial simetric (2D) cu legătură de tip
contact linie-linie. Încărcarea exterioară s-a realizat prin intermediul unei forţe distribuite pe o linie.
Ca urmare a rezolvării modelului cu elemente finite neliniar adoptând metoda convergenței forţei s-au
obţinut rezultate cu precizie mărită, valorile parametrilor obţinuţi (deplasări, tensiuni, eroare structurală) fiind
utile pentru optimizarea formei şi dimensională a elementului Butuc.
150
Aplicaţia AEF-A.10
Optimizarea soluţiilor
CUVINTE CHEIE
Analiza statică liniară, Optimizare, Material liniar, Model geometric 2D, Element finit 2D, Element finit
liniar, Element, parametri de proiectare, parametri de stare, funcţie obiectiv,
CUPRINS
B. MODELUL DE AEF
E. POSTPROCESAREA REZULTATELOR AEF
F. PREPROCESAREA MODELULUI DE OPTIMIZARE
G. REZOLVAREA MODELULUI DE OPTIMIZARE
H. PREPROCESAREA REZULTATELOR
I. ANALIZA REZULTATELOR
J. CONCLUZII
A.1 Introducere
În general, AEF determină valori ale parametrilor de ieşire (deformaţii, deplasări, tensiuni), în funcţie de
parametrii modelului predefiniţi preliminar. Unele pachete de AEF au module distincte de optimizare care
pentru o structură analizată preliminar permit determinarea unor parametri independenţi, consecinţă a
rezolvării unui model de optimizare care presupune minimizarea/maximizarea unor funcţii scop în timp ce
sunt impuse restricţii ale altor parametri dependenţi.
Pentru întocmirea modelului de optimizare constructivă a barei încastrată şi
încărcată cu forţa F din fig. a se consideră:
- parametrii predefiniţi: L, a, G;
- parametrii de proiectare (de intrare): D,H;
- parametrul de stare (de ieşire): σ ech (tensiunea echivalentă von Mises).
Modelul de optimizare
Restricţii:
D min < D < D min ;
H min < H < H min ;
σ ech < σ a (tensiunea admisibilă impusă).
Funcţia obiectiv: Masa → min. a.
În această aplicaţie se prezintă, folosind analiza cu elemente finite, algoritmul de rezolvare a problemei
de optimizare constructivă dimensională a structurii din fig. a de mai sus. Pentru AEF preliminară se
consideră: L = 50 mm, H = 40 mm, G =10 mm, a = 20 mm. Valorile parametrilor modelului de
optimizare sunt: D min = 14 mm, D max = 18 mm, H min = 35 mm, H min = 44 mm, σ a = 140 MPa
B. ÎNTOCMIREA MODELULUI DE AEF

Pentru analiza şi optimizarea cu EF se adoptă următoarele ipoteze simplificatoare:
151
• comportare liniară a materialului,

• adoptarea constrângerilor asociate proprietăţilor de simetrie,
• încărcare exterioară prin forţă distribuită pe suprafaţă,
• problema propusă se rezolvă în două etape: analiza structurală şi optimizare.
B.2 Descrierea modelului
În figura a se prezintă modelul de AEF şi de
optimizare asociat modelului geometric plan
considerat în planul XY. Axa X este axa de
simetrie a acestui model. În plus, se evidenţiază
pentru optimizare şi parametrii de
proiectare: diametrul găurii (P1) şi
lăţimea (P2).
a.
B.3 Caracteristicile materialului şi mediului
Caracteristicile de rezistenţă ale materialului E335, pentru analiza cu elemente finite, sunt:

: ↵ : ↵↵ (apare automat fereastra subproiectului[se poate schimba
denumirea în Optimizarea solutiilor].
: → ↵ → , : ↵ ,
[se selectează din listă cu ↵ , ↵ ] → [se închide fereastra, ↵ ].

, : →↵ → :
↵ , : → , [se selectează
în lista din coloana C ( ) cu ↵ ,↵ ], [se introduce în caseta din coloana B ( ) valoarea, 210000]
→↵ →↵ (ceilalţi parametri rămân impliciţi).

C.3.1 Încărcarea modului DesignModeler (DM)
↵↵ →↵ → :↵ ,↵ .
, :↵ → (Look at face/Plane/Schetch) , [se va vizualiza automat planul implicit,
XY] ;
152
↵ →↵ → [se generează linia dreptunghiulară în cadranele I şi II marcând cu ↵ colţul de

pe axa Y (apare simbolul de coincidenţă C) şi eliberarea ↵ în colţul opus în celălalt cadran, fig. a].
↵ → [se generează o linie circulară marcând cu ↵ centrul pe axa X (apare simbolul de coincidenţă
C) şi eliberarea ↵ pe contur, fig. a].
Constrângere de tip simetrie
↵ →↵ → → [se activează/dezactiveză cu ↵ opţiunea ( / ]) →
[se marcheză cu ↵ axa de simetrie X şi cu Ctrl+↵ liniile orizontale] (apare automat modelul simetric faţă de
axa X, fig. b).
Cotare schiţă
↵ → ↵ → [se activeză cu ↵ cotele] → , : [se introduc
valorile cotelor în castele corespunzătoare (fig. c)].
a. b. c.
C.3.3 Generarea corpului de tip volum prin extrudare
:↵ → , : ,→↵ →↵ ; ,
[se introduce valoarea grosimii, 10)]. ↵ (fig. C.4).
:↵ ( )→↵ ( ).

C.4.1 Lansarea modulului de modelare cu elemente finite şi setarea caracteristicilor de material şi
sistemului de unităţi de măsură
cu ↵ , ↵ (setare implicită)];
C4.2 Discretizarea modelului
→ (discretizare cu parametrii impliciti, fig. C.5,a).
Generarea constrângerii de încastrare
↵ →↵ →↵ ;→↵ (se activează filtrul de selecţie
linie) → [se selectează cu ↵ faţa laterală stânga (fig. C.5,b)];
↵ →↵ →↵ ;→↵ (se activează filtrul de selecţie linie) →
[se selectează faţa laterală dreapta (fig. c)]; , , : → [se selectează cu ↵ faţa
laterală dreapta (fig. b)] → ↵ ;↵ , [se selectează din listă cu ↵ , ↵ ; ,
[se introduce valoarea deplasării, -1000];
153
a. b. c.

, : →↵ → ↵ → ↵ .
→ ↵ → ↵ → ↵ .
↵ → ↵ .
E.1 Vizualizarea câmpului de deplasări şi de tensiuni echivalente
, : ↵ →↵ (fig. a); ↵ → ↵
(fig. a); ↵ (fig. b) ; ↵ (vizualizarea animaţiei).
a. b.
F. PREPROCESAREA MODELULUI DE OPTIMIZARE
F.1 Setarea parametrilor de intrare (proiectare) şi de ieşire (de stare)
Setarea parametrilor de intrare (proiectare)

: ↵ → , : [se
activează cu ↵ butonul asociat cotei diametrului
cercului, ↵ ] → ,
, [se introduce denumirea, Diametrul],
↵ ; [se activează cu ↵ butonul asociat cotei lăţimii
dreptunghiului, ] →
, , [se
introduce denumirea, Lăţimea], ↵ (↵ →
: (apare automat bucla de setare a
parametrilor de intrare, fig. a).
a.
154
Setarea parametrilor de ieşire (de stare)

, : → ↵ → ↵ ,
, [se activează cu ↵ butonul asociat masei,
]; ↵ → ↵
→ , , [se activează cu
↵ butonul asociat maximului tensiunii echivalente,
], ↵ (↵ → : (apare
automat bucla de setare a parametrilor de ieşire, fig. b).
b.
F.2 Lansarea modulului de optimizare F.3 Generarea şi vizualizarea soluţiilor fezabile

↵ →↵ → Generare soluţii fezabile
↵ (fig. a). ↵ →
: (↵ → ↵ , ↵
, ↵ , ↵ ), ↵ →
: , [se introduce valoarea
inferioară, 14,4], [se introduce valoarea superioară,
17,6]; ↵ : , [se
introduce valoarea inferioară, 36], [se introduce
valoarea superioară, 44]. ↵ . → ↵
(după procesare apare tabelul cu variantele de
testare, , v. mai jos). ↵
Vizualizarea soluţiilor fezabile

↵ → ,
↵ → ↵ .
→↵ ,
, , [se selectează din listă ↵ ,
↵ ]; , , [se selectează din listă ↵ , ↵
]; , [se selectează din listă ↵ , ↵ ];
, [se selectează din listă ↵ , ↵ ] (apare
automat graficul din fig. a); , [se selectează din listă ↵ ,
a. ↵ ] (apare automat graficul din fig. b).
↵ .
155
a. b.
G. REZOLVAREA MODELULUI DE OPTIMIZARE
↵ → : ↵ → , :
, [se selectează în coloana D din listă ↵ , ↵ ], [se selectează în coloana E din listă ↵ ,
↵ ]; , [se introduce în coloana D valoarea limită, 140]. ,
: , [se selectează din listă ↵ , ↵ ].
→↵ . ↵ (apare automat în fereastra
liniile din fig. a). ↵ .
a.
Obs. Metoda NLPQL (Nonlinear Programming by Quadratic Lagrangean) are la bază algoritmul gradientului
pentru modele cu o singură funcţie obiectiv şi multiple restricţii.
156
H. POSTPROCESAREA REZULTATELOR
H.1 Actualizarea modelului iniţial cu valorile de proiectare optime

Introducerea valorilor parametrilor de proiectare optimi
↵ → ↵↵ → : , [se introduce în coloana B valoarea optimă, 17,6 (v.
tab. de mai sus)], [se introduce în coloana B valoarea optimă, 36 (v. tab. de mai sus)]. ↵ (se
completează automat casetele din coloanele D şi E).
a.
Verificarea valorilor parametrilor de proiectare optimi
↵ →↵ →↵ (se observă valorile parametriilor D1 (Diametrul) şi L2 (Laţimea)
actualizate cu valorile optime, 17,6 şi respectiv 36).
Upgradare proiect
↵ .
H.2. Vizualizarea câmpului de deplasări şi de tensiuni echivalente postoptimizate
, : ↵ →↵ (fig. a); ↵ → ↵
(fig. a); ↵ (fig. b) ; ↵ (vizualizarea animaţiei).
a. b.
I. ANALIZA REZULTATELOR
I.1 Interpretarea rezultatelor

În urma analizei rezultatelor obţinute, ca urmare, a modelării şi postprocesării rezultatelor (subcap. E şi H) se
- În urma procesului de deformare a elementului neoptimizat (D=16 mm, H=40 mm) ca urmare a acţiunii
forţei F (subcap. A.2, fig. a) se observă deplasarea maximă 0,0144468 mm (subcap. E.2, fig. a) în zona
acţiunii forţei; tensiunea echivalentă maximă are valoarea 56,614 MPa (subcap. E.2, fig. b) în zona de
încastrare; masa elementului este 141,22 g (subcap. F.3, ).
- În urma procesului de deformare a elementului optimizat (D=17,6 mm, H=36 mm) ca urmare a acţiunii
forţei F (subcap. A.2, fig. a) se observă deplasarea maximă 0,020152 mm (subcap. H.2, fig. a) în zona
acţiunii forţei; tensiunea echivalentă maximă are valoarea 68,589 MPa (subcap. H.2, fig. b) în zona de
încastrare; masa elementului este 122,2 g (subcap. H.3, fig. a).
I.2 Studii pentru proiectare
Din analiza rezultatelor de mai sus se evidenţiază scăderea masei elementului în urma rezolvării cu elemente
finite a modelului de optimizare; totodată se observă creşterea deplasării maxime (rigidităţii).
În vederea optimizării legat de alte restricţii de proiectare se impune modificarea modelului de analiză,
readoptarea parametrilor de proiectare şi de stare şi a funcţiei obiectiv.
157
Astfel, se impune, după modificările modelului de analiză şi/sau de optimizare, rerezolvarea acestuia prin
activarea comenzilor ↵ ;↵ . După ce se rezolvă modelul se
reanalizează şi se reintepretează rezultatele.
J. CONCLUZII
utilizatorului cu etapele principale de dezvoltare a unei aplicaţii de optimizare cu elemente finite în ANSYS
Workbench, în care se insistă, cu precădere, pe modelarea şi analiza unui element deformabil care apoi este
optimizat dimensional.
Modelul de optimizare considerat adoptat implică considerarea a doi parametrii geometrici ca variabile de
proiectare, un parametru de stare (tensiunea echivalentă) limitat sub valoarea admisibilă şi funcţia obiectiv ce
presupune minimizarea masei elementului.
Ca urmare a rezolvării modelului cu elemente finite de optimizare, adoptând metoda NLPQL (Nonlinear
Programming by Quadratic Lagrangean) care are la bază algoritmul gradientului pentru modele cu o singură
funcţie obiectiv şi multiple restricţii, s-au obţinut reducerea masei elementului în condiţiile creşterii tensiunii
echivalente maxime (dar nedepăşind valoarea admisibilă) şi creşterii rigidităţii elementului.
158
Aplicaţia AEF-A.11
Arcuri solicitate la compresiune

CUVINTE CHEIE
Analiza statică liniară, Material liniar, Model geometric 3D, Element finit 3D, Element finit liniar,
Verificare prin metode clasice, Element de maşină
CUPRINS
B. MODELUL DE AEF
G. CONCLUZII
A.1 Introducere
În componenţa multor produse tehnice se regăsesc elemente mecanice care au structuri compacte distincte,
cerute de funcţia principală de îndeplinit. Reprezentative acestui grup de componente sunt elementele elastice
(arcurile), elementele de amortizare, elementele de susţinere (carcase) etc. Specificul acestor elemente, de
regulă, este dat de legăturile fixe sau cvasifixe ale acestora cu părţile învecinate.
Analiza cu elemente finite a acestor componente, pentru obţinerea de rezultate precise, presupune definirea cu
acurateţe a modelului solid, a restricţiilor impuse de legăturile cu elementele învecinate, precum şi a
încărcărilor.
Supapele de siguranţă sunt destinate protecţiei rezervoarelor,
conductelor, centralelor termice, boilerelor sau a altor echipamente
în care se află fluide sub presiune. Acestea previn depaşirea unor
limite de presiune în momentul în care toate echipamentele
automate de control şi monitorizare nu mai funcţionează.
Multe supape de siguranţă (vezi figura alăturată, Supapă de
siguranţă cu arc, corp alamă Fi-Fi, PN 16, DN ½” … 3”,
http://www.prestcom-instal.ro, accesat apr. 2014) au în componenţă
elemente elastice active folosite pentru obţinerea de caracteristici
elastice impuse de cerinţele funcţionale. În acest caz, prin
schimbarea arcului elicoidal din interiorul supapei, se pot realiza
supape cu caracteristici de funcţionare diferite. Arcul elicoidal are
rolul de a genera o forţă axială care compensează forţa generată de
presiunea fluidului din interiorul instalaţiei iar în momentul în care
aceasta din urmă creşte, arcul se va comprima deschizând circuitul
de evacuare. Arcul elicoidal utilizat trebuie să respecte anumite
constrângeri geometrice (să se încadreze în spaţiul disponibil) şi de
funcţionare (să asigure forţa necesară funcţionării instalaţiei, să se
comprime la apariţia unei suprapresiuni, să genereze o cursă
suficient de mare astfel încât să secţiunea circuitului să fie
corespunzătore pentru evacuarea de urgenţă şi, nu în ultimul rând,
să revină la forma iniţială după restabilirea presiunii de lucru).
159

În cazul acestei aplicaţii se prezintă analiza câmpurilor deplasărilor,
deformaţiilor şi tensiunilor din structura elementului elastic de tip arc elicoidal
din componenţa supapei prezentată mai sus (PN 16, DN 3/4”) precum şi valorile
forţelor generate de comprimarea arcului cu o anumită deplasare, ce se opun
deschiderii supapei la presiuni nominale de lucru. Valorile parametrilor
geometrici şi de montaj ale arcului elicoidal sunt: d = 2 mm, D1 = 17 mm,
numărul de spire n = 5 iar pasul t = 5,75 mm. Arcul elicoidal este executat din
oţel de arc, 50VCr11A, tratat la 50-55 HRC.
Comprimarea axială a arcului (3) cu ajutorul şurubului (6) din desenul de mai sus va genera o forţă ce
compensează presiunea din interiorul recipientului pe suprafaţa frontală a pistonului supapei (conform fişei
tehnice a produsului, suprafaţa pistonului supapei este de 283 mm2). Prin această aplicaţie se urmăreşte
valoarea dependenţa dintre valoarea comprimării arcului şi forţa generată asupra pistonului supapei, în vederea
proiectării supapei precum şi studiul tensiunilor interne din arc pentru a verifica dacă materialul corespunde
cerinţelor de funcţionare.

Pentru întocmirea modelului de analiză cu elemente finite asociat aplicaţiei de mai sus se impune identificarea:
 formei şi dimensiunilor geometrice,
 restricţiilor induse de legăturile cu elementele adiacente,
 încărcărilor exterioare şi interioare (greutate proprie),
 caracteristicilor materialului.
Forma geometrică şi dimensiunile arcului elicoidal sunt
prezentate în figura alăturată. Pentru analiza structura arcului
elicoidal se modelează cu elemente finite 3D.
În vederea simulării comportării arcului elicoidal cât mai
aproape de realitate, având în vedere rigiditatea mărită a
suprafeţelor pe care se aşează arcul, se introduc două elemente
rigide asociate.
Pentru ca modelul de analiză să aibă aceeaşi comportare cu
modelul real, este necesar să se asocieze condiţii limită care
implică restricţii de translaţie după direcţiile X şi Z ale sistemului
de coordonate XYZ, respectiv va fi permisă doar mişcarea pe
OY, simulând aşezarea arcului elicoidal în locaşul din supapă.
Pentru a se genera mişcarea de translaţie de-a lungul axei OY se
introduce o cuplă de rototranslaţie asociată punctului master al
elementului rigid din partea inferioară, corespunzător punctului
de aplicare a forţei.
B.3 Stabilirea caracteristicilor materialului
Pentru analiza cu elemente finite, caracteristicile de rezistenţă ale materialulu - oţel de arc 50VCr11A tratat la
50-55 HRC, sunt:
 modulul de elasticitate longitudinală, E = 209.000 N/mm2;
C. PREPROCESAREA MODELULUI PENTRU ANALIZĂ

, :   (apare automat fereastra subproiectului);  [se poate
schimba denumirea în Arc comprimat].
160
Arcuri de compresiune

:   , : , [se
selectează din listă cu  ,  3D]  [se închide fereastra  ].
  , [se introduce denumirea, AEF-A.11]   .
C.2 Modelarea caracteristicilor materialului și mediului

, :
 
:
 ,
:
 ,
, [se selectează în lista din
coloana C ( ) cu  ,  ], [se
introduce în caseta din coloana B ( )
valoarea, 209000]  
 (ceilalţi parametri
rămân impliciţi).

, :   : , OK.
C3.2 Generarea elicei resortului
, :  (Look at face/Plane/Sketching) [se va vizualiza automat planul implicit,
XY];
,  Create  [în zona de modelare 3D se crează punctul P1 pe baza coordonatelor
carteziene]   Details of Point 1  Definition : Manual Input; Point Group 1 (RMB)  x
= 0; y = 0; z = 0  .
În acelaşi mod se construiesc punctele P2…P4, folosind coordonatele carteziene rezultate pe baza
dimensiunilor date în modelul pentru analiză: P2 (0; 2; 0); P3 (0; 30.75; 0); P4 (0; 32.75; 0).
  Concept 
  Details of line 1  Point
segments  (se selectează punctele P1 şi P2
ţinând tasta Ctrl apăsată)  Apply  .
În acelaşi mod se construiesc şi segmentele de
dreaptă P2P3 şi P3P4.
161
C3.3 Generarea solidului

Generarea profilului resortului
 Sketching  Draw  Circle
 Dimensions  Diameter 
 Dimensions:1  D1 =
2 mm  Dimensions  Horizontal
 Dimensions:2  H6 = 8,5 mm 
Vertical  Dimensions:3  V7 = 2
mm  .
Generarea zonei centrale a resortului

   Details of Sweep1 
Profile: Sketch1 (se selectează cercul desenat anterior) 
Apply  Path: Line2 (se selectează din zona grafică
segmentul P2P3)  Apply  Twist Specification : Pitch 
Pitch = 5,75 mm  .
Obs. Caracteristicile geometrice ale resortului pot fi introduse
şi cu ajutorul numărului de paşi: Twist Specification : Turns
 Turns=5  .
Generarea zonelor de capăt ale resortului

Deoarece în această formă geometrică a resortului contactul cu alte elemente de fixare se va face sub forma
unor suprafeţe de aşezare foarte mici (geometric, contactul este doar un punct), se impune realizarea unor
zone de aşezare corespunzătoare. Există două forme constructive, prezentate în figurile de mai jos. Pentru
această aplicaţie se va utiliza forma 2.
Pentru realizarea capetelor şlefuite, va trebui prelungit resortul într-o parte şi în cealaltă cu câte o spiră cu un
pas mai mic, astfel încât la frezare să poată fi realizată o pată de contact de minim 270.
Profile: Sketch1 (se selectează cercul desenat anterior, aflat la
cota pe axa Oy = 2 mm)  Apply  Path: Line1 (se
selectează din zona grafică segmentul P1P2)  Apply 
Twist Specification : Turns  Turns = 1  .
Profile: (se selectează secţiunea circualară a resortului aflată la
cota 32,75 mm pe axa Oy)  Apply  Path: Line3 (se
selectează din zona grafică segmentul P3P4)  Apply 
Twist Specification : Turns  Turns = 1  .
162
Frezarea suprafeţelor de aşezare ale resortului se realizează

prin extrudarea (folosind opţiunea de a decupa din material) a
unor suprafeţe dreptunghiulare desenate în plane paralele cu
planul xOz aflate la cotele de 1,25 mm, respectiv 31,5 mm.
 New Plane   Details of Plane4 
Type: From Plane  Base Plane: ZXPlane  Transform 1
(RMB): Offset Z  Value 1: 1,25 mm  . Se
repetă succesiunea comenzilor pentru a genera planul la cota
31,5 mm.
   Sketching  Draw 
Rectangle (se construieşte un dreptunghi astfel încât resortul
să se încadreze în acesta)   
 Details of Extrude3  Geometry: Sketch3 (se
selectează dreptunghiul din planul Plane4)  Operation :
Cut Material  Direction: Reversed  Depth: 10 mm 
.
Se urmează aceiaşi paşi pentru cealaltă extremitate a
resortului.
,  (Save Project)  File  Close Design Modeler.

problemei
, :   [se lansează modulul Mechanical [ANSYS Multiphysics].
   Definition  Element Control : Program Controlled.

:   (se setează sistemul de unităţi de măsură, de obicei, implicit).
C.4.2 Discretizarea modelului şi setarea dimensiunilor elementelor finite

Dezactivarea elementelor ajutătoare
Se vor dezactiva segmentele P1P2, P2P3 şi P3P4 pentru a nu influenţa
discretizarea şi celelalte operaţiuni ulterioare.
,   Line Body  Suppress Body.
,      Scope  Select Geometry:
[se va selecta cu  geometria resortului, folosind filtrul de selecție (Body)] Apply; Definition Element 
Size: 0,002 m  .
Pentru o vizualizare corespunzătoare a discretizării, se va proceda astfel:  .
163

Introducerea acceleraţiei gravitaţionale
Deoarece greutatea resortului este foarte mică (aproximativ 75 g), influenţa forţei de greutate (0,73 N) asupra
rezultatelor analizei este foarte mică, ţinând seama de valoarea celorlalte solicitări.
Introducerea reazemelor
,  
  Details of
„Fixed Suports”  Scope  Geometry: [se va
selecta cu suprafaţa frezată de la extremitatea
resortului aflat la cota 1,25 mm, folosind filtrul
de selecție (Face)]  Apply.

Introducerea deplasării impuse (Remote
Displacement)
,   
  Details of „Remote
Displacement”  Scope  Geometry: [se va selecta
cu  suprafaţa frezată de la extremitatea resortului
aflat la cota 31,5 mm, folosind opţiunea (Face)] 
Apply; Definition  X Component: Free, Y
Component: 10 mm, Z Component: Free; Rotation X:
0, Rotation Y: Free, Rotation Z: 0, Behavior: Rigid.
S-a realizat un element rigid virtual ce este format din
suprafaţa frezată frontală a resortului, aflată la cota
31,5 mm, ce este conectat la o cuplă de rototranslaţie
pe axa OY şi căruia i se imprimă o deplasare de 10 (15)
mm pe direcţia OY.
Constrângerile şi încărcările resortului vor arăta ca în figura de mai jos.
164
D.1 Setarea criteriului de convergenţă pentru rezolvarea modelului

, :   , ,
 :  [se va selecta din listă cu  ,  ] (se adoptă
criteriul convergenţei forţei). Se vor repeta aceşti paşi şi se va alege „Displacements Convergence”.

Selectarea tipurilor de rezultate
În vederea selectării tipurilor de date finale ce urmează a fi analizate după lansarea modulului de calcul, se va
urma seria de comenzi prezentată mai jos.
, :       . [se folosesc comenzile din
caseta de comenzi deschisă cu ].
Acelaşi rezultat se poate obţine prin utilizarea comenzilor:

   [se folosesc butoanele din barele de meniuri]
precum şi
   .
   .
   .
    .
   .
   .
    Safety Factor.
    .
În continuare, se setează şi celelalte tipuri de rezultate ce se doresc a fi analizate, respectiv reacţiunile din
reazeme:
    ;
    .

, :   Solver Controls  Large Deflection : On
   .
E.1 Vizualizarea câmpurilor de deplasări

Pentru a obţine rezultate sugestive, se va seta scala de vizualizare din barele de meniuri:
 .
Vizualizare deformaţiei totale
, :   Tab-ul Graph  . Dacă imaginile
nu sunt destul de sugestive, în ceea ce priveşte modul de deformaţie a piesei, se poate reveni la modificarea
scalei de vizualizare, selectând o valoare superioară: .
Se pot utiliza diverse forme de reprezentare a stării deformate, apelând butonul (Edge). Se va selecta Show
Underformed WireFrame, opţiune care afişează în aceeaşi reprezentare modelele nedeformat şi deformat.
Pot fi modificate caracteristicile de de vizualizare: numărul de cadre , precum şi timpul
de rulare a simulării . Totodată, rezultatul poate fi salvat şi sub formă de fişier video prin
utilizarea comenzii Export Video File .
Vizualizare deformaţiei pe o anumită direcţie
165
, :   Graph  .
În cazul în care se doreşte vizualizarea pe altă direcţie, se urmează paşii prezentaţi mai jos:
, :   Details of „Directional Deformation” 
Definition  Orientation : X Axis  .
Deformaţii totale (Total Deformations) Deformaţii direcţionale (Directional Deformations)
      Graph
Graph  .  .
E.2 Vizualizarea câmpurilor de tensiuni, forţe şi momente

Strain Energy Equivelent Stress
   Graph    Graph 
 . .
Structural Error Safety Factor

      Graph 
Graph  (sau Tabular Data). (sau Tabular Data).
166
Forţe de reacţiune în reazem

   Graph  Tabular Data.
Momente de reacţiune în reazem

E.3 Vizualizarea convergenţei soluţiilor

, :     Solution
Informations  Solution Output : Displacements Convergence. Se vor repeta aceşti paşi şi se va alege
„Force Convergence”.
167

Caracteristica resortului a fost trasată în urma efectuării a două simulări cu deformaţii de 10 mm (puncte
albastre), respectiv 15 mm (puncte roşii). Se observă o suprapunere perfectă a rezultatelor, putând concluziona
că acest grafic este corect.
110
100
90
80
70
Forta (N)
60 10 mm
50 15 mm
40 Linear (15 mm)
30
20
10
0 2 4 6 8 10 12 14 16
Deformatie (mm)
Din punct de vedere al deformaţiilor în zona 0…15 mm, se observă că graficul este un segment de dreaptă,
deci în acest interval resortul funcţionează în zona elastică a deformaţiilor. Din grafic poate fi extrasă valoarea
forţei generată de resort, în funcţie de valoarea deformaţiei acestuia.
De exemplu, la o comprimare a resortului de 10 mm, forţa generată asupra pistonului supapei este de
aproximativ 65 N. Conform datelor tehnice ale supapei de siguranţă analizată, scaunul supapei are o suprafaţă
frontală de 283 mm2. Conform relaţiei p = F / S, se obţine valoarea presiunii nominale la care rezistă supapa:
p = 2,3 bari. Pentru o comprimare a arcului de 15 mm, presiunea de funcţionare devine p = 3,4 bari.
Deoarece comprimarea maximă a acestui resort depinde de pasul, numărul de spire şi de diametrul spirei:
x = (p – d)  n = (5,75 – 2)  5 = 18,75 mm,
se poate trage concluzia că această supapă va funcţiona într-o gamă de presiuni de lucru situată între valorile
de 0,7 barr (corespunzător unei comprimări a resortului de 2 mm) şi 3,75 barr (pentru 16 mm comprimare).
168
F.2 Analiza preciziei şi convergenţei

Informaţiile referitoare la deformaţii, coroborate cu informaţiile referitoare la tensiunile echivalente, eroarea
structurală, convergenţa soluţiilor conduc la concluzia că resortul rezistă fără probleme sarcinilor, valorile
tensiunilor maxime nedepăşind valoarea limita admisă a materialului. O atenţie sporită trebuie avută la
racordările de la ieşirea din elicea resortului, la ambele capete, aceste două zone fiind concentratori importanţi
de tensiuni şi se impune o finisare a discretizării, aici apărând erorile structurale maxime.
Valorile mult reduse ale câmpului erorii structurale (max 0,107 mJ, subcap. E.2) indică că valorile tensiunilor
sunt apropriate de cele exacte. În plus, din subcap. E.3 se evidenţiază convergenţa rapidă (25 paşi) a algorimul
de rezolvare a modelului şi timpul de calcul este redus.
G. CONCLUZII
În vederea utilizării supapei pentru game superioare ale presiunilor de lucru (corpul acesteia rezistând la
presiuni de 16 barr), se impune schimbarea resortului cu unele cu caracteristici diferite: fie cu diametrul spirei
mai mare, fie din materiale mai bune.
Pentru demonstrarea conceptului, se va modifica diametrul
spirei de la 2 mm la 2,5 mm, astfel:
 Sketching    
Dimensions:3  D1 = 2,5 mm  .
 Sketching    
Details of Sweep2  Twist Specifications : Pitch 
Pitch = 2,5 mm . Se repetă paşii şi pentru Sweep3.
Se va obţine resortul din figura alăturată. În continuare, se
vor efectua operaţiile de analiză conform paşilor prezentaţi
anterior.
 File  Refresh All Data  .

Pe baza datelor obţinute prin simularea unei comprimări de 15 mm, se obţine caracteristica resortului cu spira
de diametru 2,5 mm. Deformaţia maximă a acestui resort este de 16,25 mm.
300
250
200
Forta (N)
150
Series1
Linear…
100
50
0
0 2 4 6 8 10 12 14 16
Deformatie (mm)
169
Conform caracteristicii acestui resort, presiunile nominale de lucru vor fi cuprinse în intervalul (1,2; 8,4) barr.
Se poate observa că pentru orice resort, în urma unei analize destul de simple, se poate verifica dacă acesta va
funcţiona corespunzător dar pot fi estimate şi valorile presiunilor nominale de lucru ale supapelor de siguranţă.
170
Aplicaţia AEF-A.12
Arcuri de torsiune
CUVINTE CHEIE
Analiza statică liniară, Material liniar, Model geometric 1D, Element finit 1D, Element finit liniar, Modelare
geometrică în CATIA, Verificare prin metode clasice, Element de maşină
CUPRINS
B. MODELUL DE AEF
G. CONCLUZII
A.1 Introducere
Există în componenţa multor produse tehnice componente mecanice care au structuri compacte distincte cerute
de funcţia principală de îndeplinit. Reprezentative acestui grup de componente sunt elementele elastice
(arcurile), elementele de amortizare, elementele de susţinere (carcase) etc. Specificul acestor elemente, de
regulă, este dat de legăturile fixe sau cvasifixe ale acestora cu părţile învecinate. Analiza cu elemente finite a
acestor componente, pentru obţinerea de rezultate precise, presupune definirea cu acurateţe a modelului solid,
a restricţiilor impuse de legăturile cu elementele învecinate, precum şi a încărcărilor.
Arcurile sunt elemente de maşini care, datorită formei şi proprietăţilor
elastice ale materialelor, înmagazinează lucrul mecanic al forţelor
exterioare, la deformare, şi îl restituie, cvasitotal sau parţial, în perioada de
revenire la forma iniţială.
Aceste arcuri cilindrice elicoidale sunt confecţionate din sârmă rotundă cu
diametrul constant. Introducerea forței sau a momentului de torsiune se
produce prin brațul de la începutul și capătul fiecărui arc.
Aceste arcuri au o caracteristică lineară a momentului de torsiune şi pot fi
executate prin formare la rece sau la cald. Pot exista diverse forme
constructive, prezentate în figura alăturată. Pot fi utilizate în diverse
aplicaţii, unele fiind prezentate în imaginile de mai jos.

În cazul acestei aplicaţii se prezintă analiza câmpurilor deplasărilor, deformaţiilor şi tensiunilor unui element
elastic de tip bară curbă din componenţa dispozitivelor prezentate mai sus.
171
Valorile parametrilor geometrici ai resortului s-au preluat din literatura de specialitate, astfel: d = 2,5 mm -
diametrul spirei; Dm = 50 mm – diametrul mediu; n = 8,5 spire; Δ = 0,5 mm distanţa dintre spire.

 formei şi dimensiunilor geometrice,
 restricţiilor induse de legăturile cu elementele adiacente,
 încărcărilor exterioare şi interioare (greutate proprie),
 caracteristicilor materialului.
Forma geometrică şi dimensiunile modelului de analiză a resortului sunt prezentate în cele ce urmează.

Arcurile elicoidale de torsiune sunt executate din oţel de arc, 50VCr11A, tratat la 50-55 HRC prin tratament
termic de călire şi revenire. Pentru analiza cu elemente finite caracteristicile de rezistenţă ale materialului, oţel
50VCr11A sunt:
 modulul de elasticitate longitudinală, E = 209.000 N/mm2;

, :   (apare automat fereastra subproiectului);  [se poate
schimba denumirea în Arc torsiune ].
:   , : , [se
selectează din listă cu  ,  3D]  [se închide fereastra  ].
  , [se introduce denumirea, AEF-A.12]   .

C.2.1 Importarea modelului geometric al resortului
În această aplicaţie se va urmări utilizarea unui model geometric realizat în alt mediu de desenare / proiectare.
Modelul este realizat în prealabil în CATIA v5R21 sub forma de corp 1D, cu datele geometrice de construcţie
prezentate în secţiunea Modelul pentru analiză. Fisierul, iniţial salvat în formatul specific al software-ului
CATIA (.catpart) se va salva sub extensia unui format universal de transfer (.igs).
172
Arcuri de torsiune
,  Import
Geometry  Browse  (se navighează în structura de
directoare a HDD-ului şi se identifică fişierul Arc de
torsiune-1D.igs)   (OK);
,  ANSYS
Workbench: Select desired length unit: 
 (OK)   .
C.2.2 Realizarea modelului geometric în CATIA

Activarea modulului de generare a formelor şi setarea unităţii de măsură pentru lungimi
CATIA  Start  Shape  Generative shape design  New part: New part name: Arc.
Tools  Options… Options: Parameters and Measure; Units; Length, Milimeter (mm);  OK.
Generarea punctelor de referinţă
(Point)  Point Definition: X -27.50mm, Y 0mm, Z 0mm; OK. [similar se introduc şi coordonatele unor
puncte ajutătoare – ce vor ajuta la realizarea geometriei arcului P2(-32.5,0,0), P3(-44.5,5,0), P4 (32.5, 5, 25.5),
P5(44.5, 5, 25.5) şi punctele P6(0, 0, 0) şi P7(0, 0 , 25.5) utilizate pentru realizarea elementelor rigide virtuale].
Generarea elicei arcului elicoidal Observaţie

Comanda Helix se regăseşte în meniul Wireframe.
(Helix)  Helix Curve Definition [se
selectează cu mouse-ul din zona grafică sau din
structura arborescentă punctul Point.1 pentru
Starting Point iar pentru Axis, cu ajutorul unui click
dreapta pe caseta de selecţie se alege axa OZ, apoi se
completează valorile pasului: 3 mm şi înălţimea
arcului = 8,5 paşi x 3 mm = 25,5 mm],  OK.
173
C.2.3 Generarea zonelor de prindere de la extremităţile arcului

Generarea zonelor de prindere de la
extremităţile arcului
(Line)  [se construieşte un
segment de dreaptă din extremitatea
arcului de cerc realizat anterior în
punctul P3]  Line Definition 
Line type: Point to point, Point 1:
Point.2, Point 2: Point.3, Support: xy
plane  OK
Se repetă această comandă şi pentru

cealaltă extremitate a arcului,
folosind punctele P4 şi P5, astfel:
(Plane)  Plane Definition 
[Se construieşte un plan paralel cu
XOY, unul la distanţa (Offset) de
25,5 mm faţă de XOY]  OK.
(Line)  [se construieşte un segment de dreaptă din extremitatea arcului de cerc realizat anterior în punctul
P5]  Line Definition  Line type: Point to point, Point 1: Point.4, Point 2: Point.5, Support: Plane.1  OK
(Corner)  [se racordează cu raza de 5 mm elicea de pas 3 mm cu segmentele P1P2 şi P4P5]  Corner
Definition  Circle type: Center and point, Center: Point.2, Point: Point.1, Support: xy plane, Start: 0 deg,
End: 90deg  OK
Unirea celor cinci segmente ale
arcului
(Join)  Join Definition [se
selectează Helix.1, Circle.1, Line.1,
Circle.2, Line.2]  OK.
174
Arcuri de torsiune
Generarea secţiunii resortului

 
 Concept  Cross Section
  
Dimensions:1  R1 = 1,25 mm 
.
Atribuirea unui profil transversal

resortului
Generarea (construirea) unui profil nu
înseamnă atribuirea acestuia unei
piese 1D. Pentru finalizarea
procedurii, se procedează astfel:
 
 Details of Line Body  Cross
Section : Circular 1;
 View  Cross
Section Solids [se activează opţiunea
de vizualizare 3D]  .
Construirea unui punct în spaţiul 3D al resortului

 Create  Point   Details of Point 1  Definition : Manual Input; Point Group 1
(RMB)  X Coordinate = 0, Y Coordinate = 0, Z Coordinate = 0  .
Acest punct va fi utilizat la crearea unui element rigid virtual pentru introducerea solicitărilor.
C.3 Modelarea caracteristicilor materialului

Modificarea valorii modulului de
elasticitate
, :
 

:
,
:

, , [se selectează în lista
din coloana C ( ) cu  ,  ], [se
introduce în caseta din coloana B (
) valoarea, 209000]  
 
(ceilalţi parametri rămân impliciţi).

, :   [se lansează modulul Mechanical [ANSYS Multiphysics].
:   (se setează sistemul de unităţi de măsură, de obicei, implicit).
   Definition  Element Control : Program Controlled .
175

:   Line Body  Details of ”Line Body”, :  [se va selecta
din listă cu  ,  (setare implicită)].
, :    Details of ”Sizing” - Sizing  Scope  Select
Geometry: [se va selecta cu  geometria resortului, folosind filtrul de selecţie (Body)] Apply; Definition
Element  Size: 0,001 m 
Pentru o vizualizare
corespunzătoare a discretizării, se
va proceda astfel:  .

Deoarece greutatea resortului este foarte mică (aproximativ 58 g), influenţa forţei de greutate (0,56 N) asupra
rezultatelor analizei este foarte mică, ţinând seama de valoarea momentului de torsiune aplicat (care este de 1
Nm, ce corespunde unei forţe de valoare de 40 N ce acţionează în punctul de sfârşit de elice).
, : 
  Details
of „Fixed Suports”  Scope  Geometry:
[se va selecta cu  segmentul de capat al
resortului aflat la cota 25,5 mm, folosind
filtrul de selecţie (Edge)]  Apply.
176
Arcuri de torsiune

Introducerea momentului de torsiune (Remote Moment)
, :      Details of „Moment”  Scope 
Geometry: [se va selecta cu  arcul de cerc de racordare între elicea resortului şi segmentul terminal de la cota
0, folosind opţiunea (Edge)]  Apply; Definition  Magnitude: -1 Nm;
    Details of „Moment - Remote Point”
 Scope  X Coordinate = 0, Y Coordinate = 0, Z Coordinate = 0 [se vor scrie coordonatele punctului P1(0,
0, 0) realizat anterior].
D.1 Selectarea rezultatelor

  Insert  Deformation  Total [se folosesc comenzile din caseta de
comenzi deschisă cu ].
, :      . [se folosesc butoanele din
barele de meniuri] precum şi
  .
Pentru acest tip de structură, se poate aplica instrumentul Beam, în scopul de a vizualiza tensiunile liniarizate
pe elementele componente. Se obișnuiește, în procesul de proiectare a structurilor din bare, să se ţină cont de
componentele tensiunilor axiale care provin din efectul sarcinilor axiale și de încovoiere pe toate direcțiile în
parte. În continuare, se setează şi celelalte tipuri de rezultate ce se doresc a fi analizate:
  .
  .
177
  .
  .
  .

, :  .
 
E.1 Vizualizarea câmpului de deplasări

 .
, :   Graph  . Dacă imaginile nu sunt
destul de sugestive, în ceea ce priveşte modul de deformaţie a piesei, se poate reveni la modificarea scalei de
vizualizare, selectând o valoare superioară: .

178
Arcuri de torsiune

, :   Graph  .
, :    Details of „Directional Deformation” 
Definition  Orientation : Y Axis  .
E.2 Vizualizarea câmpurilor de tensiuni, forţe şi momente

Tensiunea normală
Direct Stress (σx) reprezintă
componenta tensiunii interne
datorată forței axiale din resort.
, : 
  Graph
 .
Tensiunea maximă combinată

Maximum Combined Stress –
reprezintă o combinaţie liniară
între Direct Stress şi Maximum
Bending Stress.
, : 
 
Graph  .
179
Forţe axiale (Directional Axial

Force)
, : 
  Graph 
.
Momente de încovoiere (Bending

Moment)
, : 
 
Graph  .
Forţe de forfecare totale (Shear

Force)
, : 
 
Graph  .

Se observă că, în pofida faptului că modelarea resortului a fost efectuată cu ajutorul unui corp 1D, rezultatele
obţinute sunt sugestive, fiind prezentate într-un mediu 3D.
Din punct de vedere al deformaţiilor totale, se observă că valoarea maximă este de 166 mm, corespunzător
extremităţii segmentului din yona de acţionare.
Se observă că zonele cu eforturi mari de forfecare şi de încovoiere sunt cele corespunzătoare zonelor de racord
între elicea resortului şi segmentul de dreaptă.
Informaţiile referitoare la deformaţii, coroborate cu informaţiile referitoare la tensiunile interne, tensiunile
maxime combinate conduc la concluzia că resortul rezistă fără probleme sarcinilor, valorile tensiunilor maxime
nedepăşind 6,5 x 108 Pa, valoare sub limita admisă a materialului. O atenţie sporită trebuie avută la racordările
de la ieşirea din elicea resortului, la ambele capete, aceste două zone fiind concentratori importanţi de tensiuni.
180
Arcuri de torsiune
F.2 Prezentarea rezultatelor obţinute prin metoda clasică

Parametrii geometrici cunoscuţi:
 d = 2,5 mm - diametrul spirei;
 Dm = 50 mm – diametrul mediu;
 n = 8,5 spire;
 Δ = 0,5 mm, jocul dintre spire.
 Tipul zonei de sprijin (reazem) şi numărul spirelor din acestă zonă: cârlige exterioare simetrice; raza de
racordare, r = 2d; raza de acţiune a forţei de încărcare, R = Dm/2 + r.
Pe baza datelor constructive ale arcului din figura de
mai sus, se calculează deplasarea şi rigiditatea pentru
o solicitare M = 1.000 Nmm. Se obţin următoarele
valori:
64 Mtn Dm n
4 = 213,14 grade
Ed
E d4 180
k= = 4,7 Nmm/grad
64 Dm n π
F.3 Analiza comparativă a rezultatelor

Utilizând metode clasice din Rezistenţa materialelor, rezultatele se obţin după calcule relativ simple şi pot fi
comparate cu cele obţinute cu MEF. În schimb, prin metode clasice, se obţin foarte puţine rezultate: doar
deplasarea unghiulară şi rigiditatea resortului.
G. CONCLUZII
Din punct de vedere al fazei de pre-procesare, se poate observa că utilizarea corpurilor 1D implică resurse
minime atât pentru modelare cât şi pentru discretizare. Un alt punct forte este faptul că profilul resortului poate
fi modificat / orientat foarte simplu, fără a influenţa forma de bază.
Introducerea reazemelor, constrângerilor şi solicitărilor se realizează rapid şi simplu. Declararea materialelor,
precum şi discretizarea sunt procese controlabile, putându-se realiza automat sau manual.
Comparând rezultatele obţinute prin metoda clasică şi MEF, se poate constata că acestea sunt comparabile, cel
puţin în cazul deplasării unghiulare, caz care a fost calculat clasic, metoda elementelor finite oferind mult mai
multe date, într-un timp şi cu consumuri de resurse mult mai mici.
Se poate constata că resortul este solicitat foarte puternic în zona racordului, la ieşirea din elice spre extremităţi.
Modificarea acestor zone şi recalcularea prin MEF se realizează într-un timp foarte scurt, fiind o procedură
facilă. Pe de altă parte, se poate modifica foarte uşor modelul pentru analiză, putând schimba reazemele şi
solicitările foarte uşor. În cazul geometriilor importate din alte programe de modelare, va trebui modificat
modelul geometric în software-ul iniţial, ceea ce va conduce la reluarea procedurii de la început.
De exemplu, modelul pentru analiză poate fi modificat prin introducerea unei constrângeri suplimentare,
reprezentată prin obligativitatea ca segmentul final al resortului aflat în zona de solicitare a momentului (forţei)
sa se deplaseze într-un plan. Acest lucru înseamnă că resortul nu va suferi deformaţii pe axa Oz.
, :  
  Details of
„Remote Displacements”  Scope  Geometry: [se
va selecta cu  extremitatea segmentului de capat al
resortului aflat la cota 0 mm, folosind opţiunea
(Vertex)]  Apply  Definition  X Component:
Free, Y Component: Free, Z Component: 0, Rotation
X: 0, Rotation Y: 0, Rotation Z: Free.
Modelul pentru analiză va arăta astfel:
Rezultatele obţinute pentru Directional Deformation (X Axis) precum şi pentru Maximum Combined Stress
sunt prezentate mai jos.
181
Rezultatele sunt cvasiidentice cu cele obţinute în exemplul anterior. Acest lucru se explică prin faptul că, prin
aplicarea unui moment prin intermediul unui Remote Point, se impune ca acţiunea acestei solicitări să se
desfăşoare doar în jurul axei Oz, deci va acţiona doar într-un plan paralel cu xOy – echivalent cu constrângerea
nou impusă în al doilea exemplu.
Un alt model pentru analiză poate fi considerat prin înlocuirea momentului aplicat resortului cu o deplasare
impusă, de o anumită valoare unghiulară.
Pentru aceasta, se va suspenda acţiunea momentului şi se va introduce o deplasare unghiulară impusă.
, :  ;
  Details
of „Remote Displacements”  Scope 
Geometry: [se va selecta cu  arcul de cerc de
racordare între elicea resortului şi segmentul
terminal de la cota 0, folosind filtrul de selecţie
(Edge)]  Apply  Definition  X
Component: Free, Y Component: Free, Z
Component: 0, Rotation X: 0, Rotation Y: 0,
Rotation Z: -90;
    Details of „Remote
Displacement - Remote Point”  Scope  X Coordinate = 0, Y Coordinate = 0, Z Coordinate = 0 [se vor scrie
coordonatele punctului P1(0, 0, 0) realizat anterior]  .
Rezultatele obţinute, pentru o deplasare impusă de -90, sunt prezentate în continuare.
182
Aplicaţia AEF-A.13
Elemente elastice nemetalice

CUVINTE CHEIE
Analiza structurală tranzitorie, Material neliniar, Material hiperelastic, Model geometric 3D, Element finit
3D, Elemente de amortizare, Vibraţii proprii, Încărcare variabilă
CUPRINS
B. MODELUL DE AEF
G. CONCLUZII
A.1 Introducere
În componenţa multor produse tehnice se regăsesc elemente mecanice care au structuri compacte distincte,
cerute de funcţia principală de îndeplinit. Reprezentative acestui grup de componente sunt elementele elastice
(arcurile), elementele de amortizare, elementele de susţinere carcase etc. Specificul acestor elemente, de regulă,
este dat de legăturile fixe sau cvasifixe ale acestora cu părţile învecinate.
Analiza cu elemente finite a acestor componente, pentru obţinerea de rezultate precise, presupune definirea cu
acurateţe a modelului solid, a restricţiilor impuse de legăturile cu elementele învecinate, precum şi a
încărcărilor. În cadrul acestei aplicaţii se va urmări realizarea unei analize dinamice tranzitorie pentru a se
determina raspunsul structurii vizate la sarcinile care variaza în timp. În cazul în care efectele inerției și a
amortizării nu sunt importante, se poate efectua o altă analiză – static structurală cu forţă variabilă.
Elementele elastice din cauciuc sunt frecvent folosite în
construcţia sistemelor mecanice datorită capacităţii elastice şi
mai ales, de amortizare şi, în multe cazuri, datorită costului mai
redus.
Tamponul din figura alăturată este compus dintr-o piesă
cilindrică din cauciuc la care sunt ataşate două armături plane
metalice. Aceste elemente sunt introduse frecvent în componenţa
subsistemelor autovehiculelor având rolul de piese de susţinere
sau ca şi cvasicuple elastice cu amortizare, aducând următoarele
avantaje: elimină uzura şi zgomotul, amortizează vibraţiile, au
costuri moderate şi întreţinere nepretenţioasă. Pe de altă parte,
aceste elemente au durată de funcţionare mai redusă decât cele
din oţel datorită scăderii proprietăţilor de rezistenţă şi elasticitate
ale cauciucului cu timpul (procesul de îmbătrânire).

În această lucrare se urmăreşte determinarea câmpurilor deplasărilor, deformaţiilor şi tensiunilor din structura
tamponului din cauciuc, standardizat, tip 497719, utilizat de obicei pentru susţinerea tobei de eşapament la
unele autovehicule. Tamponul de cauciuc are următoarele dimensiuni: D=70 mm, tije filetate M10, L=43 mm,
H=70 mm.
183
Încărcarea şi fixarea de carcasă a

elementului studiat se face prin
intermediul tijelor metalice M10
solidare cu armăturile metalice
plane. Se consideră că armăturile
metalice sunt rigide şi
nedeformabile, în raport cu masa
din cauciuc a elementului.

• formei şi dimensiunilor geometrice,
• restricţiilor induse de legăturile cu elementele adiacente,
• încărcărilor exterioare şi interioare (greutate proprie),
• caracteristicilor materialului.
Forma geometrică şi dimensiunile tamponului de cauciuc
sunt prezentate în figura de alături. Pentru analiza
structura tamponului se modelează cu elemente finite 3D
şi, deci, modelul geometric este identic cu modelul solid.
În vederea simulării comportării tamponului cât mai
aproape de realitate, având în vedere încărcarea acestuia
prin intermediul unei tije filetate M10 şi al armăturilor
executate din oţel, caracterizate de rigidităţi mărite, se
vor introduce constrângerile de fixare şi încărcările direct
pe feţele cilindrului de cauciuc. Pentru simularea
legăturii cu exteriorul prin intermediul armăturii
exterioare se introduc condiţii limită care implică
restricţii de translaţie după cele trei direcţii ale sistemului
de coordonate XYZ pentru toate punctele suprafeţei.
B.3 Stabilirea caracteristicilor materialului și mediului
Elementul analizat este realizat din cauciuc neoprenic, cu duritatea de 70 Sh şi cu următoarele constante de
deformare: A10 = 0,177 N/mm2, A01 = 0,045 N/mm2 şi D1 = 333 N/mm2. Acestor caracteristici, în zona
deformaţiilor mici, le corespund următorii parametri fizici de analiză:
• modulul de elasticitate longitudinală, E = 400 MPa;

Vor fi executate următoarele comenzi, în ordinea prezentată:
, :↵ → ↵↵ (apare automat fereastra subproiectului) →
→ File name: Element elastic din cauciuc → .
: →↵ → , :↵ , [se
selectează din listă cu ↵ , ↵ 3D] → [se închide fereastra ↵ ].
184
Setarea unităţii de măsură pentru lungimi
, :↵ → ANSYS Workbench: Select desired length unit: → (OK)
→ → .

Alegerea materialului hyperelastic (cauciuc neoprenic):
→ → → (implicit, programul
deschide materialul Structural Steel, urmând a se modifica în Cauciuc neoprenic, ales din baza de date cu
materiale).
→ → Structural Steel → Delete → ↵ →
→↵ → →↵ →↵ (Add to A2:
Engineering Data) → → Se acceptă caracteristicile de material stocate
în baza de date a programului → → , cu excepţia a câtorva proprietăţi:
densitatea (se va introduce valoarea de 1000 kg/m3) precum şi modulul de elasticitate longitudinală (E = 400
MPa) şi coeficientul contracţiei transversale Poisson (ν = 0,49).
185

, : →↵ → :↵ , ↵OK.
C.3.2 Crearea componentei din cauciuc
Crearea corpului
→ →↵ → → → Draw → [în zona de modelare 2D se crează
un cerc conform schiţei de mai jos] → → Dimensions: 1 → D1 = 70 → .
→ → → → Details of Extrude 1 → Geometry: Sketch1 → Depth: 70 →
Realizarea degajărilor de la capete

Se vor practica degajări de diametru 65 mm şi adâncime de
2 mm ce simulează poziţia armăturii metalice a tamponului.
→ → (New Plane) → → Details
of Plane 1 → Type : From Plane → Base Plane: XY
Plane → → → → Plane 1 →
[în planul P1 se desenează un cerc concentric cu
cercul D1 şi de diametru D2=65 mm] → →
Dimensions: 1 → D1 = 65 → .
→ → → → Details of
Extrude 2 → Geometry: Sketch2 → Operation : Cut
Material → Depth: 2 →
186
Se repetă paşii de mai sus pentru realizarea degajării şi la

celălalt capăt al cilindrului.
C.3.3 Salvarea modelului geometric şi setarea tipului analizei
→ (Save Project) → File → Close Design Modeler.

problemei
→ ↵↵ → se
lansează modulul Mechanical [ANSYS
Multiphysics].
, : ↵ →
→ Material →
Assignment : Neoprene Rubber.
Discretizarea modelului şi setarea dimensiunilor elementelor finite

, : ↵ → → → → Scope → Select
Geometry: [se va selecta cu ↵ geometria corpului 3D, folosind filtrul de selecție (Body)] Apply; Definition
Element → Size: Default → Nonliniar Effects : Yes → . Pentru o vizualizare corespunzătoare a
discretizării, se va selecta: ↵ .

, : ↵ →
→ →
→ Scope → Geometry: [se va
selecta cu ↵ suprafaţa de la extremitatea resortului
aflat la cota 2 mm, folosind filtrul de selecție
(Face)] → Apply.

Introducerea forței
Deorece piesa analizată este utilizată pentru fixarea tobei de eşapament al unui autovehicul, solicitările nu vor
fi doar statice, ci vor fi variabile în timp, în funcţie de vibraţiile tobei.
În prezentul studiu se va utiliza o încărcare de tip forţă variabilă în timp, de tip sinusoidal. Valorile încărcărilor
vor trebui introduse sub formă tabelară.
187
, : ↵ →
→ Step Controls → Number
of Steps: 1, Current Step Number: 1, Step End Time:
0,5 s, Auto Time Stepping: Off.
, : ↵ → →
→ → Scope → Geometry:
[se va selecta cu ↵ suprafaţa de la extremitatea
resortului aflat la cota 68 mm, folosind opţiunea
(Face)] → Apply; Definition → Define by:
Components; X Component = 0 N, Y Component = 0
N, Z Component: Tabular Data → →
(se va completa tabelul cu valorile
încărcărilor prezentate alăturat).

, : →↵ → ↵ → ↵ .
→ ↵ → ↵ → ↵ .
Setare deplasare pe o direcție
→ → .
În continuare, se setează şi celelalte tipuri de rezultate ce se doresc a fi analizate:
↵ → → .
↵ → → .
↵ → → .

, : ↵ → → Solver Controls → Large Deflection :
On
↵ → .
188

→ .
Pentru vizualizarea în secţiune a piesei analizate, se va utiliza comanda (New Section Plane) situată pe
Desktop şi se va alege un plan de secţionare.
↵ → → Graph → . Dacă imaginile nu sunt destul de
sugestive, în ceea ce priveşte modul de deformaţie a piesei, se poate reveni la modificarea scalei de vizualizare,
selectând o valoare superioară: .
Pot fi modificate caracteristicile de de
vizualizare: numărul de cadre
, precum şi timpul
de rulare a simulării
. Totodată, rezultatul poate fi salvat şi sub
formă de fişier video prin utilizarea
comenzii Export Video File .
Vizualizare deformaţiei pe o anumită

direcţie
↵ →
→ Graph →
.
În cazul în care se doreşte vizualizarea pe
altă direcţie, se urmează paşii prezentaţi
mai jos:
↵ →
→
→ Definition
→ Orientation : Z Axis → .
189
E.2 Vizualizarea câmpurilor de tensiuni echivalente, a erorii structurale şi acceleraţiei

Equivalent Elastic Strain
↵ →
→ Graph →
.
Strain Energy
↵ → →
Graph → .
Structural Error
↵ → →
Graph → (sau Tabular Data).
Structural Error
↵ → →
Graph → (sau Tabular Data).
190
E.3. Vizualizarea convergenţei soluţiilor

↵ → → → Solution Informations →
Solution Output : Displacements Convergence.
În vederea evitării încărcării tamponului cu o sarcină variabilă care să se suprapună cu valorile vibraţiilor
proprii, se recomandă a se efectua în prealabil o analiză modală pentru determinarea acestora. La elementul de
tip tampon din cauciuc, analiza modală se efectuează după cum urmează.
→ → ţinând apăsat ↵ pe comanda din structura de analiză ,
se trage peste comanda din structura Transient Structural, până aceasta se
transformă în , moment în care se eliberează tasta mouse-ului →
Frecvenţele vibraţiilor proprii obţinute prin analiza modală au valori foarte mici,
departe de valorile frecvenţelor solicitărilor induse de funcţionarea unui motor cu
ardere internă.
Din punct de vedere al deformaţiilor, se observă că, în urma unei solicitări
variabile în intervalul (-80, +80) N, acestea sunt într-un câmp de valori foarte
mici, de ordinul 0,005 mm, ceea ce nu determină o deterioare rapidă a
tamponului.
191
G. CONCLUZII
Modelarea şi analiza cu elemente finite din această lucrare au fost realizate îndeosebi în scop didactic urmărind
iniţierea utilizatorului cu etapele principale de dezvoltare a unei aplicaţii de AEF în ANSYS Workbench, în
care se insistă, cu precădere, pe modelarea şi analiza unui element elastic confecţionat dintr-un material cu
comportament neliniar (material hiperelastic – cauciuc neoprenic).
A fost pus în evidenţă algoritmul de analiză pentru tipul Transient Structural, introducând solicitări variabile
în timp. Totodată, a fost evidenţiată importanţa efectuării unei analize modale în vederea identificării valorilor
vibraţiilor proprii, pentru a putea fi utilizate în activitatea de proiectare.
192
Aplicaţia AEF-A.14
Analiza statică a structurilor din bare

CUVINTE CHEIE
Analiza statică liniară, Material liniar, Model geometric 1D, Element finit 1D, Element finit liniar, Structuri
din bare, Grinzi cu zăbrele, Comparaţie cu metode clasice
CUPRINS
B. MODELUL DE AEF
G. CONCLUZII
A.1 Introducere
Barele sunt semifabricate primare cu una din dimensiuni mult mai mare decât celelalte două au secţiuni
constante diverse (circulară, inelară, pătrată, dreptunghiulară, profile etc.)
Structurile realizate din bare sunt specifice, cu precădere, construcţiilor metalice (poduri, grinzi, stâlpi, ferme
etc.). Pentru analiza cu elemente finite structurile din bare se modelează cu elemente finite unidimensionale
ale căror proprietăţi sunt determinate de parametrii secţionali dimensionali şi de orientare. Prin aceste modelări
se reduc substanţial necesarul de memorie precum şi timpul de calcul. Rezultatele obţinute în urma analizelor
cu aceste elemente finite sunt mai puţin valide în zonele nodale de legătură (suduri, asamblări nituite, asamblări
cu şuruburi) care se pot analiza separat folosind elemente finite 3D şi de legătură.
În vederea susţinerii unei conducte de

alimentare cu apă la trecerea peste un râu se
impune realizarea unei structuri tip grindă cu
zăbrele. Conducta este ataşată de suporţii de
pe grindă, plasaţi la intervale egale, cu
ajutorul unor bride de fixare. Pentru a se evita
apariţia tensiunilor termomecanice la variaţii
de temperatură, grinda este fixată la un capăt
prin intermediul unei asamblări cu bolţ care
permite rotirea iar la celălalt capăt este
rezemată şi ghidată permiţând translaţia.

În cazul acestei aplicaţii se prezintă analiza câmpurilor deplasărilor, deformaţiilor şi tensiunilor unei structuri
din bare solicitate static cu scopul de a optimiza construcţia ei, respectiv de a-i minimiza greutatea în condiţiile
respectării restricţiilor de deformare şi de rezistenţă.
Pentru începutul analizei cu elemente finite, structura de susţinere din figura de mai sus, se consideră ca fiind
realizat din ţeavă pătrată din oţel S235 cu dimensiunile 80 x 80 x 5 mm. Dimensiunile structurii de susţinere
sunt: lungimea L = 16a = 8 m iar înălţimea H = 3a = 1,5 m. Se consideră că această structură susţine, în partea
193
inferioară, o conductă ce este suspendată prin intermediul a două bride, la distanţe egale de margini (l = 2 m).
Pentru analiza cu elemente finite, acţiunea conductei susţinute asupra structurii se poate modela prin
introducerea în fiecare nod în care se agaţă ţeava prin intermediul bridelor de fixare a unei forţe concentrate F
= 5 KN. În plus, de importanţă deosebită pentru analiza acestor structuri, este şi luarea în considerare a forţelor
interne de tip greutate proprie.

Forma geometrică şi dimensiunile modelului de analiză a structurii de susţinere sunt identice cu cele ale
structurii la nivelul axelor tronsoanelor. Pentru analiza, structura se modelează cu elemente finite 1D şi, deci,
modelul geometric are configuraţia din figura de mai jos, având a = 0,5 m.
Pentru ca modelul de analiză să aibă aceeaşi comportare cu modelul real este necesar să se asocieze condiţii
limită care presupun anularea deplasărilor de translaţie în raport cu axele OX, OY şi OZ şi a rotirilor în raport
cu axele OX şi OY, în punctul P1, respectiv a rotirilor OX, OY şi a translaţiilor după axele OY şi OZ, în punctul
P5.
Structura modelului de analiză se încarcă cu forţa concentrată F = 5 kN în punctele P2 şi P4.
B.3 Stabilirea caracteristicilor materialului și mediului

Pentru analiza cu elemente finite caracteristicile de rezistenţă ale materialului, oţel S235 (echivalent OL 37)
sunt:
• modulul de elasticitate longitudinală, E = 204.000 N/mm2;

schimba denumirea în Structuri bare].
: →↵ → , :↵ ,
[se selectează din listă cu ↵ , ↵ 3D] → [se închide fereastra ↵ ].
↵ → , [se introduce denumirea, AEF-A.14.] → ↵ .
194

, :
→↵
→
:
↵ ,
: →
, , [se
selectează în lista din coloana C (
) cu ↵ , ↵ ], [se
introduce în caseta din coloana B
( ) valoarea, 204000] → ↵
→↵
(ceilalţi
parametri rămân impliciţi).
În cazul în care fereastra nu este vizibilă, se vor activa din meniul View
opţiunile Outline şi Properties sau Reset Workspace.

, : →↵ → :↵ , ↵OK.
C.3.2 Generarea punctelor
→ → Create → [în zona de
modelare 3D se crează punctul P1 pe baza
coordonatelor carteziene] → → Details of
Point 1 → Definition : Manual Input; Point Group
1 (RMB) → x = 0; y = 0; z = 0 → .
În acelaşi mod se construiesc punctele P2…P8,
folosind coordonatele carteziene rezultate pe baza
dimensiunilor date în modelul pentru analiză: P2
(2000; 0); P3 (4000; 0); P4 (6000; 0); P5 (8000; 0); P6
(6000; 1500); P7 (4000; 1500); P8 (2000; 1500).
C.3.3 Generarea tronsoanelor grinzii

→ → Concept → → → Details of line 1 → Point Segments [ţinând
tasta Ctrl apăsată, se selectează punctele P1 şi P2]: Apply → . În acelaşi mod se construiesc
segmentele corespunzătoare perechilor de puncte: (P2, P3), (P3, P4), (P4, P5), (P5, P6), (P6, P7), (P7, P8), (P8,
P1), (P8, P2), (P8, P3), (P7, P3), (P6, P3), (P6, P4). Se va obţine structura prezentată mai jos.
195
C.3.4 Generarea secţiunii tronsoanelor

→ → Concept → Cross Section →
→ → Details of Rect
Tube 1 → Sketch: Teava_rect_80x80x5;
Dimensions: W1 = 80 mm, W2 = 80 mm, t1 = 5
mm, t2 = 5 mm, t3 = 5 mm, t4 = 5mm →
.
C.3.5 Atribuirea unui profil transversal structurii metalice

Generarea (construirea) unui profil nu înseamnă atribuirea acestuia unei structuri de grinzi 1D. Pentru
finalizarea procedurii, se procedează astfel:
→↵ → → Details of Line Body → Cross Section : Teava_rect_80x80x5;
→ View → Cross Section Solids [se activează opţiunea de vizualizare 3D a tronsoanelor] → [se
verifică dacă profilele sunt orientate corespunzător; orientarea profilului este vizualizată cu ajutorul unor
săgeţi verzi; dacă profilul nu este simetric iar acesta nu este orientat conform proiectului, se poate modifica
orientarea astfel: ↵ → → Line Body-Edge → Reverse Orientation? : Yes] →
Offset Type : Centroid → .


problemei
, ↵↵ → se lansează modulul Mechanical [ANSYS
Multiphysics].
196
↵ → → Definition → Element Control : Program Controlled .

: ↵ →↵ → :↵ → [se va selecta din listă cu ↵ ,
↵ (setare implicită)].
Setarea tipului modelului
: ↵ → , : ↵3D Behavior.
, : ↵ → → → Details of ”Sizing” - Sizing → Scope → Select
Geometry: [se va selecta cu ↵ geometria structurii, folosind filtrul de selecție (Body)] Apply; Definition
Element → Size: 0,05 m →

→ ↵ → → Standard Earth Gravity (selectarea acceleraţiei
gravitaţionale implică luarea în calcul a greutăţii proprii a structurii metalice) →
→ Definition → Direction : -Y Direction.
197
→↵ → → → →
Scope → Geometry: [se va selecta cu ↵ punctul P1, folosind opţiunea (Vertex)] → Apply; Definition →
X Component: 0, Y Component: 0, Z Component: 0, Rotation X: 0, Rotation Y: 0, Rotation Z: Free.
Se va repeta procedura şi pentru punctul P5:
→↵ → → → →
Scope → Geometry: [se va selecta cu ↵ punctul P5, folosind opţiunea (Vertex)] → Apply; Definition →
X Component: Free, Y Component: 0, Z Component: 0, Rotation X: 0, Rotation Y: 0, Rotation Z: Free.

Introducerea forţei într-un punct
→↵ → → → → Scope → Geometry: [se va
selecta cu ↵ punctul P2, folosind opţiunea (Vertex)] → Apply; Definition → Magnitude: 5000 N;
Direction: axa Y [se va selecta cu ↵ un segment din structura metalică paralel cu axa OY].
Se va repeta procedura şi pentru punctul P4:
selecta cu ↵ punctul P4, folosind opţiunea (Vertex)] → Apply; Definition → Magnitude: 5000 N;
Direction: axa Y [se va selecta cu ↵ un segment din structura metalică paralel cu axa OY].
198
Constrângerile şi încărcările structurii vor arăta ca în figura de mai jos.
D.1 Lansarea modulului de calcul și selectarea tipurilor de rezultate

→ → Insert → Deformation → Total [se folosesc comenzile din caseta de
↵ → → [se folosesc butoanele din barele de meniuri] precum şi
↵ → → .
Pentru acest tip de structuri, se poate aplica instrumentul Beam, în scopul
de a vizualiza tensiunile liniarizate pe elementele componente. Se obișnuiește, în procesul de proiectare a
structurilor din bare, să se ţină cont de componentele tensiunilor axiale care provin din efectul sarcinilor
axiale și de încovoiere pe toate direcțiile în parte. În continuare, se setează şi celelalte tipuri de rezultate ce se
doresc a fi analizate:
↵ → → .
↵ → → .
↵ → → .
↵ → → .
↵ → → .
→↵ → .
→ →

→ .
↵ → → Graph → .
199
Dacă imaginile nu sunt destul de sugestive, în ceea ce priveşte modul de defermaţie a structurii, se poate reveni
la modificarea scalei de vizualizare, selectând o valoare superioară: .


↵ → → Graph → .
↵ → → Details of „Directional Deformation” → Definition →
Orientation : Y Axis → .
200
E.2. Vizualizarea câmpurilor de tensiuni, forţe şi momente

Tensiunea normală (Direct Stress)
Direct Stress (σ x ) reprezintă componenta tensiunii interne datorată forței axiale dintr-un element (tronson)
al grinzii.
↵ → → Graph → .
Tensiunea maximă combinată (Maximum Combined Stress)

Maximum Combined Stress – reprezintă o combinaţie liniară între Direct Stress şi Maximum Bending Stress.
↵ → → Graph → .
201
Forţe axiale (Directional Axial Force)

↵ → → Graph → .
Momente de încovoiere (Bending Moment)

↵ → → Graph → .
Forţe de forfecare totale (Shear Force)

↵ → → Graph → .
202
F.1 Analiza rezultatelor obţinute prin MEF

Se observă că, în pofida faptului că modelarea structurii de bare a fost efectuată cu ajutorul unor corpuri 1D,
rezultatele obţinute sunt sugestive, fiind prezentate într-un mediu 3D.
Din punct de vedere al deformaţiilor totale, se observă că valoarea maximă este de 0,5 mm în zona de mijloc a
structurii metalice. Pe direcţia Ox, deplasarea maximă se obţine în lagărul corespunzător punctului P5, având
o valoare relativ mică, 0,2 mm.
Se observă că zonele cu eforturi mari de forfecare sunt cele corespunzătoare punctelor de asamblare a
tronsoanelor iar cele solicitate la încovoiere fiind zonele de mijloc ale tronsoanelor (explicată prin valoarea
maximă a braţelor forţelor din noduri).
Examinând reprezentarea grafică a forţelor axiale, se observă că tronsoanele situate în partea inferioară a
structurii (segmentele 1-2, 2-3, 3-4, 4-5) sunt supuse solicitării de întindere – reprezentate cu culoarea roşie iar
cele situate în partea superioară a structurii (1-8, 8-7, 7-6, 6-5) sunt solicitate la compresiune – reprezentate cu
culoarea albastră. Tronsoanele aflate la mijlocul structurii (8-3, 7-3, 6-3) sunt foarte puţin solicitate axial,
valoarea eforturilor tinzând spre 0.
Informaţiile referitoare la deformaţii, coroborate cu informaţiile referitoare la tensiunile interne, tensiunile
maxime combinate conduc la concluzia că structura rezistă fără probleme sarcinilor, valorile tensiunilor
maxime nedepăşind 7 x 106 Pa, valoare mult sub limita admisă a materialului.
F.2 Prezentarea rezultatelor obţinute prin metoda clasică
Se numerotează nodurile: N = 8.
Se stabileşte numărul de bare b = 13, precum şi numărul legăturilor exterioare simple r = 3.
Se verifică condiţia de determinare statică: 2N = b + r.
Se calculează reacţiunile din lagărele corespunzătoare punctelor P1 şi P5 folosind metoda solidificării, scriind
ecuaţiile de echilibru.
� 𝑀𝑀(𝑃𝑃1) = −𝐹𝐹 ∙ 4𝑎𝑎 − 𝐹𝐹 ∙ 12𝑎𝑎 + 𝑉𝑉5 ∙ 16𝑎𝑎 = 0
� 𝑀𝑀(𝑃𝑃5) = −𝐹𝐹 ∙ 4𝑎𝑎 − 𝐹𝐹 ∙ 12𝑎𝑎 + 𝑉𝑉1 ∙ 16𝑎𝑎 = 0
� 𝐹𝐹(𝑂𝑂𝑂𝑂) = 𝑉𝑉1 + 𝑉𝑉5 − 2𝐹𝐹 = 0

Se obţin următoarele valori: V 1 = V 5 = F = 5.000 N; H 1 = 0.
Se izolează nodul P1 şi se reprezintă grafic, scriindu-se ecuaţiile de echilibru.
� 𝐹𝐹(𝑂𝑂𝑂𝑂) = 𝐼𝐼12 + 𝑆𝑆18 𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐 = 0
� 𝐹𝐹(𝑂𝑂𝑂𝑂) = 𝐹𝐹 + 𝑆𝑆18 𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠 = 0

În condiţiile în care, conform geometriei impuse a structurii de grinzi, cosα =
4/5 şi sinα = 3/5, se obţin următoarele valori valorile pentru eforturile axiale
în tronsoanele 1-2 şi 1-8, în funcţie de forţa F:
I 12 = 4/3 F = 6.666 N;
S 18 = -5/3 F = -8.333 N
În acelaşi mod, se vor calcula şi celelalte eforturi axiale din fiecare tronson al structurii de grinzi. Se va
obţine următoarea repartizare a eforturilor:
203
F.3 Analiza comparativă a rezultatelor

Utilizând metode clasice din Rezistenţa materialelor, rezultatele se obţin după calcule relativ simple dar care
necesită resurse de timp importante, ce sunt direct proporţionale cu nivelul de complexitate al structurii
analizate.
G. CONCLUZII
În cadrul acestui subcapitol pot fi abordate mai multe direcţii ale analizei.
minime atât pentru modelare cât şi pentru discretizare. Un alt punct forte este faptul că profilul transversal al
tronsoanelor poate fi modificat / orientat foarte simplu, fără a influenţa forma de bază a structurii de bare. Mai
mult decât atât, este posibilă utilizarea diverselor profile pentru fiecare tronson în parte. Conectarea
tronsoanelor se poate realiza în mai multe moduri, în funcţie de axa centrală a profilelor utilizate.
precum şi discretizarea structurii de bare sunt procese controlabile, putându-se realiza automat sau manual.
Comparând rezultatele obţinute prin metoda clasică şi MEF, se poate constata că acestea sunt comparabile, cel
puţin în cazul eforturilor axiale, caz care a fost calculat clasic, metoda elementelor finite oferind mult mai multe
date, într-un timp şi cu consumuri de resurse mult mai mici.
Se poate constata că structura de grinzi este foarte puţin solicitată, putându-se folosi profile mult mai mici, în
vederea realizării unor economii. Modificarea profilului secţiunilor grinzilor şi recalcularea se realizează într-
un timp foarte scurt, fiind o procedură facilă.
De exemplu, profilul de ţeavă rectangulară 80 x80 x 5 mm va fi înlocuit cu 50 x 50 x 5. Este prezentat mai jos
rezultatul obţinut la Tensiunea maximă combinată (Maximum Combined Stress).
→ → Concept → Cross Section → → → Details of Rect Tube 2 →
Sketch: Teava_rect_50x50x5; Dimensions: W1 = 50 mm, W2 = 50 mm, t1 = 5 mm, t2 = 5 mm, t3 = 5 mm, t4
= 5 mm → .
→ ↵→ → Update Selected Parts → Update: Use Geometry Parameter Value → .
Odată cu micşorarea secţiunii, valorile tensiunilor combinate şi a deformaţiilor cresc, fără a atinge, însă,
valorile maxim admise.
204
Aplicaţia AEF-A.15
Vibraţii proprii
CUVINTE CHEIE
Analiza statică liniară, Analiză modală, Frecvenţe proprii, Moduri proprii, Model geometric plan, Material
liniar, Element finit 1D, Element finit liniar
CUPRINS
B. MODELUL DE AEF
G. CONCLUZII
A DESCRIEREA PROBLEMEI
A.1 Introducere
În multe situaţii practice pentru proiectarea sistemelor mecanice complexe este necesară cunoaşterea
frecvenţelor şi modurilor proprii de vibraţie ale unor componente sau chiar a ansamblului. Aceşti parametri,
invariabili cu timpul, determinaţi în condiţiile respectării configuraţiei de echilibru, sunt caracteristici intime
ale structurii analizate dependente de formă, dimensiuni şi de material.
Determinarea frecventelor si a nodurilor proprii de vibratie ale componentelor sau structurilor mecanice se
poate realiza prin intermediul analizei modale. Frecventele naturale si modurile de vibratie sunt parametrii
foarte importanti pentru faza de proiectare deoarece furnizeaza informatii despre comportarea in regim dinamic
a structurilor analizate. Analiza modala in cadrul programului ANSYS este o analiza liniara. Orice neliniaritate,
cum ar fi plasticitatea si elementele de contact este ignorata, chiar daca este definita. Analiza modală se
utilizeaza pentru a calcula frecvenţele naturale si modurile de deformatie ale structurii.
Podurile confecţionate din grinzi cu
zăbrele sunt caracterizate prin rigiditate
mare, fiind realizate, în general, din
elemente executate din otel. Identificarea
modurilor şi frecvenţelor proprii de
vibraţie este deosebit de importanta pentru
a ţine cont în procesul de proiectare de
valorile frecvenţelor anumitor solicitări:
naturale (cutremure de pamânt, vânt
puternic) sau artificiale (inducerea de
vibraţii de către vehiculele ce traversează
podul) pentru a evita distrugerea totală
sau parţială a structurii. Totodată,
deoarece pot apărea tensiuni în structură la
variaţii de temperatură, podul este fixat la
un capăt prin intermediul unei articulaţii
de rotaţie cu bolţ iar la celălalt capăt este
rezemat şi ghidat permiţând translaţia.
205

Scopul prezentei aplicatii constă în identificarea modurilor şi frecvenţelor proprii de vibraţie pentru structura
de tip pod din grinzi cu zăbrele în vederea evitarii fenomenelor de rezonanţă ale acestuia.
Se vor prezenta câmpurile deplasărilor pentru fiecare mod de vibraţie cu scopul de a optimiza construcţia
structurii, respectiv de a-i minimiza greutatea în condiţiile respectării restricţiilor de deformare şi de rezistenţă.

Soluţia modală se obtine în urma unei analize modale care constă în parcurgerea următoarelor etape:
• construcţia modelului;
• aplicarea încărcărilor şi obţinerea soluţiei prin analiza structurală;
• expandarea modurilor;
• vizualizarea rezultatelor.
Pentru întocmirea modelului de analiză cu elemente finite asociat aplicaţiei de mai sus se impune
identificarea:
Ecuatia de baza rezolvata intr-o analiza modala neamortizata tipica pentru programul ANSYS este data de
problema clasica a valorilor proprii: [K] = ω i ²[ M] unde [K] este matricea de rigiditate; este vectorul de forma
(vectorul propriu) al modului i; ω i este frecvenţa naturală a modului i (ω i ² este valoarea proprie); [M] este
matricea maselor.
Dintre metodele de rezolvare a acestei ecuatii, recomandata in cadrul programului ANSYS, se va utiliza in
cadrul acestei lucrari metoda vectorilor Lanczos. Peste solicitarile statice ale structurilor mecanice de tip pod
se pot suprapune solicitari de tip dinamic care, împreuna cu cele statice pot provoca distrugerea acestui reper.
Una dintre solicitarile dinamice la care este supus un pod este solicitarea datorată vibraţiilor provocate de
diverse cauze pe timpul utilizării (trecerea unor persoane, autovehicule, vibraţii datorate unor utilaje sau
echipamente în lucru, solicitări meterologice – vânt puternic etc).
Structura mecanică studiată în această lucrare este considerată independentă, fara legaturi mecanice şi alte
constrângeri. S-a abordat aceasta maniera de calcul deoarece modelarea elementelor conexe ar conduce la
dimensiuni mari ale modelelor cu elemente finite, ceea ce ar avea efect negativ asupra acurateţii rezultatelor.
Astfel, se va realiza analiza modala a structurii mecanice cu scopul de a obţine indicii asupra apariţiei
fenomenului de rezonanţă.
sunt:

Se va prelua desenul realizat la aplicaţia anterioară „Analiza statică liniară a structurilor din bare”.
Pentru a prelua o geometrie realizată în prealabil în cadrul altei analize, se vor executa următoarele comenzi,
în ordinea prezentată:
→ → (se navighează în Windows Explorer şi se selectează fişierul „Ferma 1D” realizat
anterior) → ↵↵ → se va obţine o fereastră cu două structuri de analiză (Static Structural şi Modal).
206
Analiza modurilor şi frecvenţelor prorpii de vibraţie
Ţinând apăsat ↵ pe comanda din structura de analiză Static Structural, se trage peste
comanda din structura Modal, până aceasta se transformă în
, moment în care se eliberează tasta mouse-ului → . Legătura dintre cele două proiecte este
prezentată în figura de mai jos → → File name: AEF-15 → .

: →↵ → , ,↵ , [se
selectează din listă ↵ , ↵3D] → [se închide fereastra ↵ ].
Materialul structurii noi realizate se poate introduce prin preluarea caracteristicilor din fereastra principală, cu
procedura de „tragere” de la Static Structural.
Modificarea valorii modulului de elasticitate se poate face urmând comenzile:

→ → → [se modifică valoarea
modulului de elasticitate longitudinal , Young’s Modulus = 2,04 x 10 Pa] →11
.
opţiunile Outline şi Properties.
207
C.3 Realizarea geometriei în DesignModeler (DM)

Realizarea structurii de grindă cu zăbrele
→ ↵↵ din structura de analiză Static Structural → se va deschide modelul
geometric al grinzii cu zabrele.
Realizarea geometriei podului poate fi continuată în două moduri: fie prin construirea unui numar de 8 puncte
corespondente grinzii într-un plan paralel cu cel în care a fost construit modelul iniţial (aflat la z = 1,5 m) sau
prin copierea grinzii existente la distanţa de 1,5 m pe axa Oz.
Se desenează un plan paralel cu xOy, aflat la distanţa de 1,5m.
→↵ New Plane → → Details of Plane 4 → Type : From Plane → Base Plane : XY
Plane → Transform 1 (RMB) : Offset Z → FD1, Value 1: 1,5 m → .
Se copiază grinda existentă în planul nou creat.
→ → → → Details of BodyOp1 → Type : Move → Bodies (se
selectează întreaga grindă folosind filtrul de selecție ) → Preserve Bodies? : Yes → Source Plane : XY
Plane → Destination Plane : Plane 4 → .
În momentul în care există două grinzi cu zăbrele paralele, se vor uni punctele aflate pe baza inferioară.
208
→ → → se unesc punctele corespondente → .
Atribuirea unui profil transversal structurii metalice

Din punct de vedere al geometriei secţiunii, noile segmente create vor avea aceleaşi proprietăţi cu grinda
iniţială. Grinda importată din analiza anterioară are atribuit un profil, procedură realizată astfel:
→ View → Cross Section Solids [se activează opţiunea de vizualizare 3D a tronsoanelor] → [se
verifică dacă profilele sunt orientate corespunzător; orientarea profilului este vizualizată cu ajutorul unor
săgeţi verzi. Dacă profilul nu este simetric iar acesta nu este orientat conform proiectului, se poate modifica
orientarea astfel: ↵ → → Line Body-Edge → Reverse Orientation? : Yes] →
Offset Type : Centroid → .
Salvarea modelului geometric şi setarea tipului analizei
→ → Properties → → Advanced Geometry
Options → Analysis Type : 3D → Save.

C.4.1 Activarea modulului de discretizare şi setarea tipului elementului finit
→ ↵↵ → se lansează, din structura de analiză Modal, modulul Mechanical [ANSYS
Multiphysics].
↵ → → Definition → Element Control : Program Controlled .
209

→↵ → → → Details of ”Body Sizing” - Sizing → Scope → Select
Geometry: [se va selecta cu ↵ geometria structurii, folosind filtrul de selectie (Body)] Apply; Definition
→ Element Size: Default →

→ ↵ → → → →
Scope → Geometry: [se vor selecta, cu ↵, ţinând tasta Ctrl apăsată, punctele P1 şi P1’, folosind filtrul de
selecție (Vertex)] → Apply; Definition → X Component: 0, Y Component: 0, Z Component: 0, Rotation
X: 0, Rotation Y: 0, Rotation Z: Free.
Se va repeta procedura şi pentru punctele P5 şi P5’:
→ ↵ → → → →
Scope → Geometry: [se vor selecta, cu ↵, ţinând tasta Ctrl apăsată, punctele P5 şi P5’, folosind filtrul de
selecție (Vertex)] → Apply; Definition → X Component: Free, Y Component: 0, Z Component: 0,
Rotation X: 0, Rotation Y: 0, Rotation Z: Free.
210

D.1 Selectarea tipurilor de rezultate

Vor fi efectuate, în vederea obţinerii unor rezultate sugestive, analize cu mai multe tipuri de profile ale grinzilor
structurii metalice: ţevi rectangulare cu dimensiunile 80 x 80 x 5 mm, 60 x 60 x 5 mm, 50 x 50 x 5 mm şi
profile I de secțiuni de 3800 mm2, 950 mm2, 237,5 mm2.
→↵ → .
→ →
E.1 Vizualizarea câmpului de deplasări

→ .
↵ → → Graph → . Dacă imaginile nu sunt destul de
sugestive, în ceea ce priveşte modul de defermaţie a structurii, se poate reveni la modificarea scalei de
vizualizare, selectând o valoare superioară: .
211
În cele ce urmează sunt prezentate unele rezultate ale valorilor frecvenţelor proprii şi modurile de vibraţie
pentru diversele profile analizate.
Țeavă rectangulară 80 x 80 x5 mm
Țeavă rectangulară 60 x 60 x 5 mm
212
Țeavă rectangulară 50 x 50 x 5 mm
Profil I1, secțiune 3800 mm2
213
Profil I2, secțiune 950mm2
Profil I3, secțiune 237,5 mm2
214
Se observă că, în pofida faptului că modelarea structurii de bare a fost efectuată cu ajutorul unor corpuri 1D,
rezultatele obţinute sunt sugestive, fiind prezentate într-un mediu 3D.
Din punct de vedere al frecvenţelor proprii înregistrate, se poate trage concluzia că odată cu mărirea secţiunii
grinzilor, valoarea frecvenţelor va creşte, indiferent de profilul transversal utilizat. Acest lucru se observă
pentru ambele tipuri de profiluri analizate: profilul rectangular şi pentru profilul I.
Frecvente proprii de vibratie
14
12
10
8
(Hz)
0
Mod #1 Mod #2 Mod #3 Mod #4 Mod #5 Mod #6
80x80x5 60x60x5 50x50x5 I1 I2 I3
Pentru profiluri echivalente din punct de vedere al valorii suprafeţelor secţiunilor, se poate observa că profilul
rectangular generează vibraţii proprii cu frecvenţe mai ridicate decât profilul I.
Deplasari maxime
7
4
(mm)
0
Mod #1 Mod #2 Mod #3 Mod #4 Mod #5 Mod #6
80x80x5 60x60x5 50x50x5 I1 I2 I3
215
Din punct de vedere al deplasărilor totale, se observă că valorile maxime se regăsesc în modurile de vibraţii
proprii Mod#4 sau Mod#5, după care scad odată cu creşterea frecvenţelor vibraţiilor proprii.
În unele aplicaţii se urmăreşte creşterea rigidităţii unei structuri sau modificarea frecvenţelor proprii, pe baza
unei structuri existente. În cazul de faţă, pentru structura construită din profil I3 (cu secţiunea transversală cea
mai mică dintre cele analizate) se consideră două modificări: montarea unor traverse (cazul 1 – o traversă, cazul
2 – 3 traverse) în partea superioară, după cum urmează. Se observă în urma analizelor modurilor de vibraţii că
valorile frecvenţelor proprii s-au modificat faşă de structura originală în sensul creşterii.
G. CONCLUZII
Analiza modală a unei structuri de tip grinzi cu zăbrele este o activitate relativ simplă, putându-se realiza
diverse modificări ale structurii în funcţie de obiectivele urmărite. Schimbarea profilului secţiunilor grinzilor
şi recalcularea se realizează într-un timp foarte scurt.
216
Aplicaţia AEF-A.16
Analiza statică a mecanismelor cu bare

CUVINTE CHEIE
Element finit liniar, Element de maşină, Subansamblu mecanic, Mecanisme cu bare, Articulaţii
CUPRINS
B. MODELUL DE AEF
G. CONCLUZII
A.1 Introducere
În diverse aplicaţii de analiză cu elemente finite (AEF) este necesară modelarea nu doar a unei piese singulare,
ci a unui întreg mecanism, inclusiv a articulaţiilor dintre elementele sale. Mecanismele complexe plane sau
spaţiale pot fi reduse la mecanisme cu bare (pârghii) şi mecanisme cu elemente dinţate (roţi dinţate şi
cremaliere). Metodele de studiu al mecanismelor complexe cu bare şi roţi dinţate sunt deosebit de diverse, mai
ales în domeniul cinematicii, pornind de la ipoteza rigidităţii componentelor. În lucrarea de faţă se are în vedere
studierea comportării elementelor unui mecanism cu bare, luând în considerare comportamentul elastic al
acestora.
Din punct de vedere constructiv, cricul auto din figura de mai jos este un mecanism plan alcatuit din patru bare
de diverse secţiuni montate pe un suport, un şurub şi o piuliţă ce realizează o cuplă elicoidală. Cricul analizat
poate funcţiona în limitele a două poziţii: A – începere ridicare şi B – ridicare maximă.
Mişcarea pe verticală a plăcii
superioare 5 este determinată de
modificarea poziţiilor segmentelor
laterale 2, montate prin intermediul
unor articulaţii de suportul 1, datorate
deplasării axiale a piuliţei 6. Şurubul 3
este acţionat cu ajutorul manivelei 4.
Toate articulaţiile dintre segmentele 2
şi suportul 1, dintre segmentele 2 şi
placa superioară 5, precum şi cele
dintre segmentele inferioare şi cele
superioare sunt cuple de rotaţie plane.
Prin rotirea manivelei 4, datorită
piuliţei 6, segmentele laterale ale
cricului tind să se apropie între ele,
generând mişcarea pe verticală, deci
ridicarea autovehiculului.
217

Aplicaţia urmăreşte determinarea valorilor maxime ale câmpurilor deplasărilor, deformaţiilor, tensiunilor
interne produse în funcţionare asupra elementelor componente. Pentru această analiză, s-a luat în considerare
utilizarea elementelor unidimensionale datorită simplităţii construcţiei geometrice, uşurinţei de a modifica
profilul elementelor studiate dar şi obiectivului principal – cel de a utiliza articulaţiile în studiul cu elemente
finite.

Pentru întocmirea modelului de analiză cu elemente finite asociat aplicaţiei de faţă se impune identificarea:
Dimensiunile mecanismului studiat, respectiv
lungimile segmentelor şi secţiunile acestora, sunt
prezentate în capitolul C.3.2, C.3.3 şi C.3.4, acestea
fiind, pe de o parte, preluate din literatura de
specialitate şi, pe de altă parte, impuse din punct de
vedere constructiv astfel încât problema să fie
determinată.
Construcţia segmentelor 2, a zonelor verticale aferente
bucşei de ghidare (7) şi piuliţei 6, placa superioară 5
sunt construite sub formă de bare unidimensionale.
Legăturile dintre aceste bare sunt realizat cu articulaţii
de rotaţie simple (CR în desenul alăturat). În plus,
segmentele laterale verticale vor avea mişcări de
translaţie doar în planul mecanismului, fără a exista
rotaţii.
Încărcările exterioare, generate de masa
autovehiculului ridicat, sunt modelate prin fixarea
rigidă a suportului 1 şi a plăcii superioare 5, iar forţele
generate de şurub acţionează pe axa orizontală, asupra
segemntelor verticale laterale, în direcţia apropierii
segmentelor laterale unul faţă de celălalt.
sunt:

schimba denumirea în Cric auto].
: → ↵ → , : ↵ ,
[se selectează din listă cu ↵ , ↵ 3D] → [se închide fereastra ↵ ].
218
↵ → , [se introduce denumirea, AEF-A.16.] → ↵ .
, :
→↵
→
:
↵ ,
: →
, , [se
selectează în lista din coloana C (
) cu ↵ , ↵ ], [se
introduce în caseta din coloana B
( ) valoarea, 204000] → ↵
→↵
(ceilalţi
parametri rămân impliciţi).
opţiunile Outline şi Properties sau Reset Workspace, apoi comanda Engineering Data Sources.

, : →↵ → :↵ , ↵OK.
C.3.2 Generarea punctelor
În programul Notepad se generează un fişier de tip txt → → Create → →
cu forma prezentată alăturat, care se va salva cu → Details of Point 1 → Definition: From
denumirea puncte cric.txt. Acesta va conţine
Coordinates File; Coordinates File : se selectează
coordonatele punctelor de construcţie a cricului.
fişierul anterior salvat (puncte cric.txt) →
Se vor obţine, automat, cele 8 puncte în planul xOy,

ca în figura de mai jos:
219
C.3.3 Generarea segmentelor

→ → Concept → → → Details of line 1 → Point Segments [ţinând
tasta Ctrl apăsată, se selectează punctele P1 şi P2]: Apply → .
În acelaşi mod, folosind opţiunea Operation: Add Frozen din , se construiesc segmentele
corespunzătoare perechilor de puncte: (P2, P3), (P3, P4), (P4, P5), (P5, P6), (P6, P7), (P7, P8). Se va obţine
structura din figura de mai jos.
Schimbarea denumirii segmentelor

→ → Line Body → → se
redenumesc segmentele create conform structurii de
alături.
C.3.4 Generarea secţiunilor

→ → Concept → Cross Section →
→ → Details of
Channel 1 → Sketch: Channel1 (U34);
Dimensions: W1 = 20 mm, W2 = 20 mm, W2 = 34
mm, t1 = 1,5 mm, t2 = 1,5 mm, t3 = 1,5 mm →
.
Se va proceda identic pentru un profil Channel2
(U30) cu dimensiunile: W1 = 15 mm, W2 = 15
mm, W2 = 30 mm, t1 = 2 mm, t2 = 2 mm, t3 = 2
mm.
C.3.5 Atribuirea profilelor transversale structurii metalice

Pentru finalizarea procedurii de generare (construire) a unui profil, se procedează astfel:
→↵ → → Details of Line Body → Cross Section : Channel2; Offset Type:
Centroid; → View → [se activează opţiunea de vizualizare 3D a tronsoanelor] →
[se verifică dacă profilele sunt orientate corespunzător; orientarea profilului este vizualizată cu ajutorul unor
săgeţi verzi; dacă profilul nu este simetric iar acesta nu este orientat conform proiectului, se poate modifica
orientarea astfel: ↵ → → Line Body-Edge → Reverse Orientation? : Yes] → Offset
Type : Centroid → .
220
Se repetă ultima operaţie pentru toate segmentele, având grijă ca la segmentele Dr_med, Sup, Stg_med să fie
ataşate profilul Channel1 (U34) iar la celelalte segmente – profilul Channel2 (U30).


problemei
, ↵↵ → se lansează modulul
Mechanical [ANSYS Multiphysics].
:↵ → → Definition → Element
Control : Program Controlled .
:↵ → ↵ (se setează sistemul de
unităţi de măsură, de obicei, implicit).

: ↵ → → → :↵ → [se va selecta din listă
cu ↵ , ↵ (setare implicită)]. Se va repeta operaţia şi pentru celelalte segmente.
221
Setarea tipului modelului

: ↵ → , : ↵3D Behavior.

, : ↵ → → → → Scope → Select
Geometry: [se va selecta cu ↵ un segment din geometria structurii, folosind filtrul de selecție (Edge)]
Apply; Definition Element → Size: Default → . Se va repeta operaţia şi pentru celelalte segmente.
C.5 Modelarea cuplelor şi constrângerilor

222
Introducerea cuplelor de legătură cu baza

, : ↵ → → → →
Mobile → Scope: [se selectează punctul 1 cu ajutorul filtrului de selecţie (Point)]. Se are în vedere realizarea
unei cuple de rotaţie în jurul axei Oz.
Se va repeta operaţia şi pentru punctul 8, în legătură cu baza.
Introducerea cuplelor de legătură între segmente

, : ↵ → → → →
Reference → Scope: [se selectează punctul 2 de pe segmentul Dr_inf, cu ajutorul filtrului de selecţie
(Point)] → → Mobile → Scope: [se selectează acelaşi punct 2, dar care este situat pe segmentul
Dr_med, cu ajutorul filtrului de selecţie (Point)] → . În momentul selectării aceluiaşi punct, în
colţul din stânga jos a ferestrei grafice va apărea simbolul de mai jos, ce reprezintă buton de comandă pentru
alternarea selecţiei celor două entităţi (segmente, în acest caz) prin apăsarea cu mouse-ului a celor două plane.
223
Se va repeta operaţia pentru celelalte cuple de rotaţie,

în punctele 3, 4, 5, 6, 7 şi se vor obţine cuplele
prezentate în arborescenţa de mai jos.
Introducerea constrângerilor de funcţionare

Cricul va funcţiona luând în considerare ipoteza că segmentele laterale mediane se vor putea deplasa doar în
planul xOy, fără posibilitatea de a se roti.
→ ↵ →
→ →
→ Scope → Geometry:
[se va selecta cu ↵ segmentul lateral Dr_med] →
Apply; Definition → X Component: free, Y
Component: free, Z Component: 0, Rotation X: 0,
Rotation Y: 0, Rotation Z: 0.
Se va repeta procedura şi pentru segmentul
Stg_med.
→↵ → →
→ → Scope
→ Geometry: [se va selecta cu ↵ segmentul superior
Sup] → Apply.

Introducerea forţelor
selecta cu ↵ segmentul lateral Dr_med] → Apply; Definition → Define by: Components → X Component =
10.000 N, Y Component = 0, Z Component = 0. Se va repeta procedura şi pentru segmentul Stg_med,
schimbând doar sensul forţei, spre interiorul mecanismului.
Constrângerile şi încărcările structurii vor arăta ca în figura de mai jos.
224
D.1 Lansarea modulului de calcul și selectarea tipurilor de rezultate

↵ → → .
Pentru acest tip de structuri, se poate aplica instrumentul Beam, în scopul
de a vizualiza tensiunile liniarizate pe elementele componente. Se obișnuiește, în procesul de proiectare a
structurilor din bare, să se ţină cont de componentele tensiunilor axiale care provin din efectul sarcinilor
axiale și de încovoiere pe toate direcțiile în parte. În continuare, se setează şi celelalte tipuri de rezultate ce se
doresc a fi analizate:
↵ → → .
↵ → → .
↵ → → .
↵ → → .
↵ → → .
↵ → → .
→↵ → .
→ →

→ .
utilizarea comenzii Export Video File . Dacă imaginile nu sunt destul de sugestive, în ceea ce priveşte
modul de defermaţie a structurii, se poate reveni la modificarea scalei de vizualizare, selectând o valoare
superioară: .
225

↵ →
→ Graph →
.
Vizualizare deformaţiei pe o
anumită direcţie
↵ →
→ Graph
→ .
În cazul în care se doreşte

vizualizarea pe altă direcţie, se
urmează paşii prezentaţi mai jos:
↵ →
→
→
Definition → Orientation :Y
Axis → .
226
E.2. Vizualizarea câmpurilor de tensiuni, forţe şi momente

Tensiunea normală (Direct
Stress)
Direct Stress (σ x ) reprezintă
componenta tensiunii
interne datorată forței
axiale dintr-un element al
mecanismului.
↵ →
→ Graph
→ .
Forţe axiale (Directional

Axial Force)
↵ →
→ Graph →
.
Reacţiunile în reazeme
(Joint Probe)
↵ →
→ Tabular
Data.
227
Se observă că, în pofida faptului că modelarea mecanismului cu bare articulate a fost efectuată cu ajutorul unor
corpuri unidimensionale, rezultatele obţinute sunt sugestive, fiind prezentate într-un mediu 3D, datorită
facilităţii programului folosit de a ataşa structurii diverse profile, unele standardizate, altele executate de
utilizator. Modificarea profilelor barelor articulate este foarte uşor de realizat, acest lucru se poate face la chiar
şi la sfârşitul unei analize, urmând ca după o comandă de actualizare, rezultatele noii analize să se schimbe în
funcţie de noile condiţii iniţiale.
Realizarea cuplelor de rotaţie este facilă, nu este necesară construcţia 3D a acestora şi modelarea precisă a
geometriei lor. Definirea cuplelor de rotaţie poate ţine cont de caracteristicile elastice ale articulaţiei.
Poziţionarea cuplelor în funcţie de profilul barei se
poate alege din mai multe variante, oferite de
ANSYS.
Din punct de vedere al deformaţiilor totale, se
observă că valoarea maximă este de 0,05 mm în zona
de aplicare a solicitării, pe direcţia axei Ox.
Examinând reprezentarea grafică a tensiunilor
axiale, se observă că segmentele laterale (2) sunt
supuse solicitării de compresiune – reprezentate cu
culoarea albastră. Informaţiile referitoare la
deformaţii, coroborate cu informaţiile referitoare la
tensiunile interne, tensiunile maxime combinate
conduc la concluzia că structura rezistă fără
probleme sarcinilor, valorile tensiunilor maxime
nedepăşind limita admisă a materialului
(compresiune σac=80 ... 100 Mpa).
G. CONCLUZII
Analizând rezultatele obţinute prin MEF, se poate constata că aceasta oferă mult mai multe date, într-un timp
şi cu consumuri de resurse mult mai mici, decât varianta analitică. Se poate constata că structura de grinzi este
foarte puţin solicitată, putându-se folosi profile mai mici, în vederea realizării unor economii. Modificarea
profilului secţiunilor grinzilor şi recalcularea se realizează într-un timp foarte scurt, fiind o procedură facilă.
228
Bibliografie
(1) Akin, J.Ed, Finite Element Analysis Concepts via SolidWorks, Lecture Notes, Rice University,
Houston, Texas, 2009.
(2) Al Makky, A.: Tutorial 3: Working with
DesignModeler, http://www2.warwick.ac.uk/fac/sci/eng/pg/students/esrhaw
(3) Allen, G.: Geometric Modeling Problems in Industrial CAD/CAM/CAE, Siemens PLM Software,
Shanghai.
(4) ANSYS Workbench 14.0 User Guide // DesignModeler User Guide // Introduction / MechIntro /
(5) Barton, M., Rajan, S.D.: Finite Element Primer for Engineers, lecture notes, Arizona State
University, 2002.
(6) Bathe, K.J.: Finite Element Analysis of Solids and Fluids II » Lecture Notes,
http://ocw.mit.edu/courses/mechanical-engineering/2-094-finite-element-analysis-of-solids-and-
fluids-ii-spring-2011/lecture-notes/
(7) Bremar Automotion Pty Ltd: Finite Element Analysis Revealed: uncovering engineering’s latest
design tools element, www.bremarauto.com.
(8) Cailletaud, G., El Arem , S.: Introduction to Finite Element Method, Centre des Materiaux, MINES
Paris Tech, UMR CNRS 7633, WEMESURF course, Paris, 2009.
(9) Dassault Systemes, Tutoriale CATIA, http://www.3ds.com/support/ documentation/users-guide/
(10) Dixit, U.S., Finite Element Method: an introduction, Department of Mechanical Engineering, Indian
Institute of Technology Guwahati, lecture notes, 2007.
(11) Faur, N.: Elemente finite. Fundamente, Editura POLITEHNICA, Timişoara, ISBN 973-8247-98-5,
2002.
(12) Felippa, C.A.: Introduction to Finite Element Methods, course, University of Colorado at Boulder,
(downloaded from http://www.colorado.edu/engineering/CAS/courses.d/IFEM.d/Home.html , oct.
2013).
(13) http://cadcamfunda.com/cadcam_softwares
(14) http://en.wikipedia.org/wiki/3D_modeling
(15) http://en.wikipedia.org/wiki/Computer-aided_design
(16) http://en.wikipedia.org/wiki/Computer-aided_engineering
(17) http://en.wikipedia.org/wiki/Computer-aided_manufacturing
(18) http://en.wikipedia.org/wiki/Finite_element_method
(19) http://en.wikipedia.org/wiki/Product_lifecycle_management
(20) http://en.wikipedia.org/wiki/Stress_%28mechanics%29
(21) http://www.sv.vt.edu/classes/MSE2094_NoteBook/97ClassProj/num/widas/history.html
(22) Moaveni, S., Finite Element Analysis – Theory and Application with ANSYS, 2nd Ed., Pearson
Education, 2003.
(23) Mogan, Gh., Butnariu, S., Analiza cu elemente finite. Aplicatii in CATIA, Ed. Universităţii
Transilvania, 2007, ISBN 978-973-598-159-4
(24) Sadd, M.H.: Introduction to Finite Element Methods, lecture notes, MCE 565, Wave Motion &
Vibration in Continuous Media Spring, 2005.
(25) Segerlind, L.J.: Applied Finite Element Analysis, second edition, John Willey and Sons, 1984.
(26) Sorohan, Şt.: Elemente finite în ingineria mecanică, curs, Universitatea Politehnica Bucureşti, 2006.
(27) Zienkiewicz, O.C. and Taylor, R.L., The Finite Element Method, Fifth Edition, vol. 1, 2, 3,
Butterworth – Heinemann, 2000.
229
230
Insert Tab 1 Here
ISBN 978-606-19-0474-7

Analiza Cu Element Finit Carte PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Analiza Cu Element Finit Carte PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Silviu BUTNARIU Gheorghe MOGAN

Editura Universităţii Transilvania din Braşov

Aplicaţii practice în ANSYS

Editura Universităţii Transilvania din Braşov

ANSYS Workbench - Generalitati

I.2 Generalităţi despre mediul ANSYS - Workbench

(refresh required), , Împrospătare necesară (actualizare model cu toate datele de la ultima

I.3 Generalităţi despre modulul Engineering Data

I.4 Modelarea grafică în modulul Geometry

I.4.1 Aspecte generale

Start; Salvare proiect; Export; Image Capture

Selecţie nouă; Moduri de selectare entităţi geometrice – element

Tab. 3 Manipulare şi vizualizare model

Rotire model Deplasare model

Vizualizare model în zona de grafică Mărire (zoom) părţi cu fereastră mobilă

Vizualizare izometrică Generare plan de secţiune nou

În Fig. 9 este prezentat modul de utilizare a mouse-ului în modulul Design Modeler.

I.4.2 Comenzi de desenare în modul Sketch

În Tab. 4 sunt prezenate comenzile pentru generarea planurilor şi schiţelor.

Linie circulară Linie cirulară

Linie arc de cerc determinat de centru şi puncte Linie eliptică

În cele ce urmează (Tab.6), sunt prezentate comenzile din toolbox-ul .

Tab.6 Succesiuni de modificare entităţi (linii şi puncte) în modul Sketch

Generare racordare Generare teşitură

Generare colţ Tăiere linie la margine

Divizare linie Tăiere şi copiere entităţi (în clipboard)

[se activează cu ↵ una din opţiunile:

În Tab. 7 sunt prezentate comenzile din toolbox-ul .

Tab. 7 Succesiuni de cotare în modul Sketch

Cotare generală Cotare în direcţie orizontală

Editare (modificare) cotă Poziţionare cotă

Tab.8 prezintă comenzile din toolbox-ul .

Fixare linie Transformare linie în linie orizontală

Transformare în linie verticală Transformare linii oarecare în linii perpendiculare

Tab.9 Succesiuni de introducere setări în modul Sketch

↵ → [se activează/dezactiveză cu ↵ opţiunile , sau ambele (sunt posibile variante:

I.4.3 Comenzi de generare a entităţilor de tip solid

Modul de generare al acestor entităţi este prezenat în Tab. 10.

Tab.10 Generare entităţi de tip solid prin extrudare

↵ → [se selectează cu ↵ schiţa contur]; ↵ , [se selectează din listă ↵ , ↵

Tab. 11 Generare racordări şi teşituri pe solide

Tab. 12 Generare corpuri prin multiplicare, concatenare şi ştergere

I.4.4 Comenzi de generare a secţiunilor transversale

Tab.13 Generarea profilurilor transversale ale barelor

Generare linie din muchie Generare linie curbă prin vârfuri

Generare suprafaţă din faţă/feţe

I.5 Aspecte generale ale modulului Mechanical

I.6.1 Setarea specificaţiilor de discretizare

optţinea Relevance din grupul

Această opţiune abordează metoda

Modifică caracteristicile locale ale

Numerele de noduri şi de elemente

I.6.2 Metode de discretizare

Metode de discretizare a modelelor 3D (Fig. 15):

Metode de discretizare a modelelor 2D:

Tab. 15 Metode de discretizare

Discretizare cu metoda Sweep (măturării)

I.6.3 Setarea parametrilor de discretizare

Tab. 17 Setarea dimensiunilor elementelor finite

Discretizare cu setarea dimensiunii EF

Tab. 18 Setarea caracteristicilor de contact

↵ → , ↵ : ↵ , [se selectează din listă ↵ ,↵ (fig. a,b)],

Tab. 19 Rafinarea discretizării