Pentru biruinta taranismului Contributiile cercului de studi al partidului national-taranesc din Iasi, la revizuirea programului cu o introducere de Prof. N. Costachescu lasi — Tipografia ,Brawo" — 1934INTRODUCERE Conducerea partidului Nafional-Tardnesc a intreprins odata cu reorganizarea partidului si revizuirea programului, in scopul de acerceta din nou diversele problenze, in lumina imprejurdrilor actuale, sia propune solufiile potrivite. Astfel cercurile de studii ale diferitelor organizafii, au luat in examinare chestiunile in le- gatura cu viata noastra de stat si vor prezenta congresului ge- neral concluziunile la care au ajuns. dn lucrarea de fafé punem la indeména prietenilor nostri cate-va propuneri practice, fdcute de cercul de studii din Jasi, cu rugdmintea de a fi cercetate si avute tn vedere, atunci cand congresul general se va pronunfa asupra programului. Stu- diul intreprins de noi a fost facut pe baza realitdtilor noastre imediate ; teoriile si curentele streine, oricdt ar fi de moderne, nu ne-au interesat decdt in mdsura in care au fost utile, de a sugera solufiuni posibile de aplicat. Desi valoare acestor cu- rente a fost discutatd pe larg, in sedinfele noastre comune, con- cluziile la cari s’a ajuns n’au mai fost redate in referate. Problemele fundamentale ale organizafiei noastre de stat au fost cercetate in raport cu fiinfa si caracterul tardnimii noastre de azi. Ar fi copildresc sd ne inchipuim ca o transfor- marea profundd, de cultura si civilizafie, sar putea face tntr’un timp scurt, tn chip magic. Pornind de aci, am cdutat sé dam rdspunsuri cit posibil mai precise la diferitele chestiuni puse, evitind formule vagi si fraze, cari nu pot rezista unui examen rigurgs. Trebue sd médrturisim cd propunerile fdcute nu trebuesc luate ca solufiuni ideale, corespunadtoare unei faze de transfor- mare finald ; ele poartd pecetea acestei perioade de tranzitie, care4 va dura mai mult sau mat putin, dupa tmprejurdri_ independente adesea de noi. Suni, cu alte cuvinte, solufii_minimale. In pregétirea infdptuirei unor planuri mai mari,.de viitor, ne-am mulfumit cu solufiuni practice $i imediate, cari aplicate sé profite direct tardnimii. Trebue sd evitém lucrurile de import, cari au fost creiate pentru alte popoare, in alte stadii de des- voltare gi nu se potrivese cu viata ‘i obiceiurile poporului nos- tru. A fost o gregealé a trecutului de a transplanta aci in tard lucruri din afard, numai pentru dorinta de a fi la curent cu ultimile noutdfi. In examinarea diferitelor chestiuni am fost mereu stdptnifi de gindul cd in realizarea unei reforme, nu trebue sd pu- nem toatd nddejdea in legi. Experienfa aardtat, cé valoarea practica a legilor atirné de vrednicia celor desemnati sd le aplice. Pentru reusita scopurilor noastre nu trebue dar sé ne mulfumim cu opera de legiferare, ci mai ales trebue sé ne in- grijim ce aplicarea lor. De asemenea a fost un consens una- nim inire prietenii nostri, in a recunoaste cd, schimbarea prea deasé a legilor, este o parte slabé a viefii noastre publice. in toate administratiunile, lipsa de continuitate aduce mari daune gospodariei; dar unde ea produce un adevdrat dezastru este in scoald. Serii de elevi cari au facut studiile sub imperiul a 2—3 legi diferite, cu un numar de ani de studii diferit, cu cicluri. deosebite, programe diferite, etc. Ce rezultate putea sé dea o atare stare de lucruri? Evident, acelea pe care le vedem, cu 50°o edzufi la bacalaureat si 8°/o absolventi in tnvdtdmintul primar. Pentru a curma aceasta stare de lucruri, noi am propus so- lutiunea ca sd se destine citeva gscoli, cum ar fi de ex. cele de aplicafie de pe lingd institutele pedagogice, in care diversii reformatori sd-si incerce ideile, iar restul scoalelor din tard sé fie ldsate tn pace. Numai dupé ce se vor vedea rezultate bune, numai dupd aceia incercdrile sé se extindd la toate scolile. S’a Gjuns cu sistemul practicat pind acum, cd un ministru de instruc- fie sd fie desconsiderat dacd nu trece intr’un an modificarea tuturor gradelor de invdfdmint, de jos pind sus, si nu aplicé deodatd schimbdri radicale 1a toate clasele. Dorinfa mare @ renovdrei a fdcut ca unor institufiuni sé li se schimbe forma gi titlul, fondul rémintnd ‘acelasi. PentruSt a nu cddea in asemenea situafiuni cercul nostru de studit nu s’a ocupat de asemenea lucruri. Am cdutat sd finem seamd la propunerile facute mereu de posibilitdtile materiale. Ce poate folosi cea mai bund lege, cea “mat frumoasé reformd, dacd nu existé mijloacele materiale de @ o pune fn practicd. Ea rdmine literd moartd i s’au vdzut adesea asemenea cazuri. E pdcat de munca si de vremea pierdutd. Cercul nostru de studii, tn discufiunile sale, a gdsit ne- cesard o mai bund coordonare a legilor. Activitatea consiliulut degislativ a fost adesea insuficientd si examenul in consiliul de minigstri prea sumar. Noi gdsim necesar ca la pregidentia Consiliului de Ministri sd se dea o atenfie mai mare acestei chestiuni si aceasta s'ar putea face instituind un consiliu redus, format din 2-2 ministri, care sd se ocupe special cu acest lucru. Acest consiliu ar ajuta pe primul ministru, ca opera de legiferare prezentaté parla- mentului, sé fie unitardé ca doctrind si bine coordonaté, in ce priveste actiunea de ansamblic a guvernului, in indeplinirea pro- gramului. Acest lucru capitai,am cdutat si noi in lucrdrile cer- cului nostru de studii sd-1 satisfacem: sé cercetdm toate prob- Jemele necontenit in legdturé cu doctrina tardnismului si sd co- ordondm lucrdrile dupd un plan. La fiecare pas a fost pusd intrebarea daca soluftia propusé Sau cdutatd va satisface postulatele impuse de fdrdnime. Si pentru a invedera aceasta s’au inceput chiar lucrdrile noastre printr’o formulare a fdrdnismului. S'a céutat chiar a se da o formulare mai stiinfificd. Ea nu diferé in fond intru nimic de ideia anunfatd acum 15 ani tn urmé. Noi o infdfisam in acea vreme mai mult sub forma romanticd, dar ideia in sine era si a rdmas aceiasi, anume: soarta poporului atirnd in principal de starea {drdnimii si deci pentru prosperarea nafiunii, trebue 8d ridicdm starea morald si materialé a {érénimii. Noi prezeniam aceasta ca o mare operé de dreptate so- ciald, ca o necesitate de existenfé pentru neamul nostru. Addéo- gam de asemenea cd aceas'é mare reformé nu poate fi decit opera tnsdsl a clasei {drdnesti, oganizatd in partid politic. Intre cele infdptuite de partidul national-fdrdnesc este si aceasté muncd Le propaganda, care a trezit in mare parte, in fardnime, conostinfa cetdfeneased si cunostinta situafiei sale tnSocietate. Taranii ‘de astdzi nu mai sunt tdranii de acum 15 ani; nu-i mai ingalé oricare gi infeleg mat bine rostul lucra- rilor. Prevedeam de pe atunci cd lupta pentru revendicdrile cla- Sei fdrdnesti va fi grea gi indelungatd ; ea va cere sacrificii din partea noastrd, dar visam rasplata in multumirea de a fi con- tribuit si noi la aceasté mare operd de dreptate sociald. * Cereul nostru de studii a stéruit ceva mai mult in diseu- fiunile, sale asupra formulei statului férdnesc, opinia publicé cerind precizdri asupra confinutului acestei expresiuni si tre- buind dat un raspuns acelora cari puneau tot soiul de fantezii ih sarcina ndzuintilor noastre. Ideia statului térdnese a isvorit incd dela inceputurile mis- edrii noastre, ca o consecintéd fireascd a férdnismului. In brosura din 1921 intitulaté: ,,Proiectul de program al Partidului Ta- rénesc din Rominia“ aprobat de congresul general din 20-21 No- embrie 1921, (Bucuresti Edit. V. R. Soc. An.) ea se gaseste expusd in modul urmator, la pag. 8, sub titlul: Rominia, Stat Taranesc. »Destinul a voit ca tocmai in acest moment de cum- pana al istorici lumei, neamul rominese si fi putut, insfirsit, infafiga unitatea lui nationala, si fie chemat si-gi clideascd rinduiala lui politica si sociala*. »Dar alc&tuirea acestei rindueli politice si sociale este mai dinainte hotarita de felul de viafaé al poporului ce face aceasta alcituire: Statul romin nu poate fi decit, un stat {- rdnesc, pentrucé poporal romin este un popor de farani“. »Suntem un popor de férani nu numai ca {arinimea alc&tueste partea covirsitoare a neamului si nu numai pen- trucé formeaza stratul de neclintit al unitatii neamului, dea- supra caruia vitregia vremurilor trecute a asezat o pojghifa de milituri trecitoare, dar gi pentru cé munca térdneascd ingddue si face cu putintd tntreaga noastré viatd economicd si socialé vlar in starea de azi a lumei, locul Rominiei in mij- locul altor nafii, menirea ci in istorie si chiar viitorul ei de stat si neam, vor atirna de m&sura in care ea va sli si se intruchipeze ca stat fardnesc cel mai desdvirsit“. . In timpul din urmé s’a pus din nou in discufia publicului tdela statului {drdnesc gi bine s’a facut. S'a dat prilej pentru Jémurirt $1 preciziuni, pe cari partidul le datoreste opiniei publice.Rite 7 Relativ la statul fdrdnesc doud tntrebdri se pun: 1) Ce tinde sd fie un stat fdrdnesc, gi 2) Cum ar fi in- faptuit. Jaté rdspunsuri de o capitald importanfa, si cari fireste se pot da acum numai principial si general. Statul romin, national, va. trebui reformat si organizat asa ca sa fie adevdrat democrat si fdrdnesc. Institufiunile sale vor trebui sa functioneze aga incit clasa fdrdneased sd-si gdseascd satisfadcute integral interesele sale. In statul fardnesc clasa {ardneased va deveni guvernantd. Aveste idicafiuni de ordin general ridicd imediat intreba- rea care sunt interesele esentiale ale {drdnimii? Din examinarea felului de viata si de munca a clasei ta- nesti se pot stabili usor citeva din ele: 1) In ordinea materialé: térdnimea sé fie pusé in con- difii de a produce cu bun randament, intdi ce-i necesar pentru viafa de familie si al doilea un plus pentru piatd. 2) In ordinea morala: sd fie luminatd si educaté pentru a avea o constiinfé proprie si fie deschise drumurile la cul- tura inaltd ; cei apfi sé aibé posibilitatea de a se ridica printr’o dreaptd selecfiune. 8) Inordinea sanitara : interesul éel mai mare pentru viito- ful neamului nostru este ca {drdnimea sd aibd o reald asistenté sanitard, pentru a scdpa din situafia ingrozitoare de astdzi. Dacé aceste postulate, ce rezumd doleantele si interesele prime. ale clasei {drdnesti ar fi satisfacute, treptat, ar ridica pe tdrani la un nivel de viata, asa ca sé putem si noi fi asezati in rindul popoarelor civilizate. Asa dar, o fdrdnime constienta si staping pe destinele sale, imprimind in functiunea statului, pecetea fiintii sale de clasé conducdtoare. Un stat nou, este desigur un ideal; dar cum ajungem la dinsul? Cuddrimarea aceluia de astdzi sau prin prefacerea lui ? Eu cred ca nimeni nu-si ia rdspunderea sd preconizeze ddri- marea, inai ales in condiflile geografice si politice in care se afld Regatul romin. Aga cd rdminem tot la metoda transfor- méarli prin reforme bine chibzuite si la timp tnfdptuite. O fdrdnime noud ?. Ea va deveni dupa lungi $i adtnci pre- facert, cari atirnd de muncd energicd $i perseverentd, care poate dura o tntreagd generatie.Asa dar nu este vorba de nici revolutie fdrdneased, de care se prefac a se tngriji grozav, unit. Jar dacé cineva vorbind eu rezerve, cum se poate vorbl in asemenca materie, poate lasa doc la interpretéri, aceste desigur nu pot fi infelese cd partidul fardnese intentioncazd a’ pune undeva, in'\drumul acfiunei sale, © revolufie. In sens interpretativ prefacerea adined a férii prin tndeplinirea idealurilor tdrdniste, se poate considera insé ca o adeviraté si mare revolufie. 7 Cercetdrile noastre asupra diverselor probleme in legdturd eu interesele principale ale fdrdnimii, expuse mai sus, au fost fdcute cu scopul de a gdsi solufiuni practice, concretizate in propuneri la fiecare caz in parte. Aci vine in prim loc exami- narea solufiilor prin care se realizeazdé «cele condifii optime de muned $i randament, pentru a ajunge la rezultatul voit. Intervine chestiunea sistemului economic de productie si des- facere la care tindem sé ajungem in statul fdrdnesc. Trdim vre- muri nesigure ; nu stim ce poate aduce ziua de mine. Nu stim ce transformdri se pot produce in lume, nu putem prevedea ce factori noi pot interveni spre a modifica cursul lucrurilor, evo- lufia sistemelor. * Urmeazd cd a face precizdri de detaliu, cu caracter de- finitiv, este hazardat. . Din cele petrecute pind acum s’a putut stabili sensul evo- Lufiei sistemului de productie. Predomind azi un: interventionism de stat. Metodele capitaliste evoluiazd in sensul cd se pierde treptat caracterul individualist al capitalului (posesiunea sa) ; intreprinzdtorul devine un functionar, cistigulo rentd, iar libera concuren{a inldturaté prin carteluri, trusturi si tarife protectio- niste. De aci inainte este mai greu de fixat mersul din cauza riscului neprevdzutului. Dar ce se poate spune e cd: interventionismul trebuie sd se exercite ca organizator si regulator al funcfiunilor economice, nu ca acaparator si tnlocuitor integral al particu- larilor in viafa economicé. Statul va trebui sd exercite o presiune pentru atenuarea antagonismelor dintre clase. Unele intreprinderi interestnd existen{a statului, vor trebui sd devind intreprinderi publice, cu orice sacrificii. Statul va supraveghea rafionalizarea intreprinderilor, pu-“hell vagiedt SOE nindu-le pe baze naturale, normale prin raport cu materiile prime. Studiul piefelor de desfacere gi conventiunile cu alte fart vor cduta sé fie perfectionate in sensul, de a inlesni schim- burile, fard de care o fard nu se poate dezvolta. Sistemul actual de autarhizare la care suntem impinsi nu poate constitui un sistem de-duratd, Autarhia va fl inldturatd cu timpul de dislribufia geogra- ficé a materiilor prime. Sforférile fdcute de staie pentru a fnlétura acest adevdr economic vor fi plitite foarte scump, i bilanful general se va incheia cu pierderi enorme. In agricuituré exploatarea va trebui sé imbrace forma coo- perativd, singura in care ne punem nddejdea imbundtédtirii pro- ducfiei. Formele de cooperatie vor varia dupa imprejurdri si obiect, de la forma cea mai simpld a unei asociatiuni de lucru, pind la formele cele mai bine si complect organizate. Pentru aceasta avem nevoe sd facem educatie prin introducerea coo- perafiei in scoald. Nu trebue st ne imaginim cd putem intemeia cooperatic fara cooperatori; spiritul cooperativ trebue sd existe la acei cari voim sd-i punem la un loc sd coopereze. Regimurile de culturi, trebue sd isvorascd din cunoasterea condifiilor naturale ale fdrii si nu dictate ca mdsuri generale, socotite aplicabile oriunde. Cresterea animalelor de muned si de alimentatie facutd cu pregatirea islazurilor artificiale, si educarea sdtenilor pentru cresterea la grajd a vitelor. Pentru motivele ce se vor vedea, socotim cd cultura griului trebue sé rémind in fruntea tuturor preocupdrilor ; el este cereala de schimb si de hrand. Trebue sé avem grtu mult, in primul rind, pentru ca {a- rémimea si mianince pine. Industrializarea agricolé trebue sé fie urmarea unei politiet agrare bine tndrumata. In fine, stutul are datoria sé supravegheze raporturile de schimb intre industrie si agriculturd. Trecind la examenul chestiunilor de ordin spiritual pro- blema tnvdfémintului vine in primal plan, Ea a fost cercetatd avind in vedere citeva lucruri soco- tite ca principale. Jn materie de tnvdfdmint trebue sé plecdm de la princi-Sea wae, A ra Ca acei apti sd se cultive indiferent de situafla lor sociald. Nu se poate inchipui ca obligativitatea tnvafamintului pri- mar sd devind realitate atita timp ctt statul nu-si_ indeplineste fndatorirlle sale in aceasté privinfa. Scoala nu trebue deturnaté de la scopurile sale si sé nu i se ceard a da mai mult de cit poate da. Scoala nu are nevoe urgentd de reforme ci. de o bund administratie. Intdi trebue 0 gospoddrie chibzuité pentru ca tnsemnatele mijloace date de stat sd dea tot randementul corespunzdtor. Plectnd dela faptul cd corpul didactic este oglinda scoalei, orice reformd viitoare scolard trebue fdcutd de sus tn jos. Tre- bue intdi la Universitate sé organizdm pregdtirea de profe- Sori secundari buni, pentru a avea scoalé secundard bund. Cind aceasta va-fi ce trebue, va da invdfdtori duni si numai atunci putem spera sé avem o scoald primard bund. Intdi sé avem scoala care trebue si care sd corespunda scopurilor urmdrite de stat si apoi sd ne gindim la creatiile noi. In referatele ce urmeazd se vor gdsi solufiuni la diversele probleme ce intereseazd toate gradele de invdfdmint si modul cum tntelege tndrumarea scoalei, cercul nostru de studii. In al treilea loc o preocupare mare trebue avutd pentru starea sanitard a fdrdnimii. Astdzi aceasta stare este inspdimintétoare ; pe un orga- nizm debilitat prin subnutritie si lipsa de cea mai elementard urmd de higiend, toate bolile gdsesc teren favorabil de desvol- tare secerind o populatie istovitd si secdtuitd de puteri. Ofen- sivele culturale constituesc o crudd ironie, faté de mortalitatea infantila ingrozitoare si a adulfilor, printre cari 75°[ymorti fard nicio asistenfaé medicald. Vorbim de pletora de intelectual profesionisti, medici si far- macisti, pe cind la tard avem un medic la 20,000 suflete si un farmacist poate la 15.000, Socotind cifi trebue pentru putinfa unei ingrijiri omenesti, se va vedea ce departe suntem de pletora de care ne plingem. Tardnimea nu se ingrijeste de sdndtate, pentru cd nu are cu ce, $1 nu are la tnddmind ce trebue, chiar cind ar avea cu11 ce. Dacd fi vom procura putinfa unei stért materiale mai bune eu siguranfd se va céuta, dupd cum cu siguranfd va cduta sé dea gsi tnudfidtura copiilor. Atunci se va deslega i problema putinfei de existenfd la sate a medicilor si farmacistilor, pre- cum si obligativitatea scolard va fi posibil de aplicat integral. * ae Tofi conducdtorii partidului au afirmat cd un- stat tdrd- nesc trebue sé fie monarhic si constitutional. Jar aplicarea sin- cerd a principiilor constitufionale trebue sd fie unul din carac- terele principale a unei adevdrate guverndri fdrdnesti si de- mocrate. O constitufie complect noud? Nu, adaptarea acesteia, la nevoile timpului, in raport cu concep{iile noastre. Trebue intdi' sé examindém cari principii fundamentale din actuala constitutie sint in contrazicere cu ideile de bazé ale unui stat fardnesc. Si sé vedem care sint dispozifiile din aciuala constitutie, cari au fost sau vor fi o piedicd la infap- tuirea reformelor necesare. Aceste pdrfi cari sint de modificat, trebue clar ardtate si cunoscute ; trebue ardtaté necesitatea modificdrii lor, pentru a cistiga factorii cu ajutorul cdrora se face modificarea: co- Toana $i voinfa farii. Aceasta e necesar pentru cd partidul este obligat si fac modificarea constitufiei pe calea normald, legald. Origina puterilor in stat si principiul separafiunii acestor puteri, rdmin, dupé ideile noastre, neschimbate. Conceptia libertafii individule trebue sd sufere insdé anumite schimbdri impuse de noile vremi: raporturile individului cu sta- tul nu mai sint acele din regimul libertdfii individuale abso- lute. Pentru a face efectiv acel interventionism de stat, tn aso- ciafiuni si altele, va trebui definitd diu nou libertatea cetatea- nului, Bine infeles nu se va merge pind la anihilarea indivi- dului fata de stat,ca tn regimurile dictatoriale. Se vor garanta mai bine drepturile cetdfeanului contra abuzurilor de putere a autoritdtilor, edictindu-se sancfiuni severe si mai rapide ca cele de azi a contencioaselor. Concepfia proprietdfli tar va trebui sé sufere modificdri in sensal cd aceastd institufie sd fie socotité o functie sociald.12 Sistemul parlamentar simplificat, bazat pe sufragiul uni- versal, trebue sd rdémtné unicameral. Un nou corp legiuitor in docul senatului, cu structurd corporativd nu este necesar. Serviciul in materie de competenfd tehnicd, adus de un corp ales, dar cu vot consultativ, poate fi indeplinit de came- rile profesionale, dacd ar fi mai bine organizate. Suprematia de fapt a puterii executive asupra celei legiui- toare trébue sd dispard. Descentralizarea larga, creind diverse centre de viata lo- cald, ar pune capdt unei situatii intolerabile. Experientele fa- cute sint suficiente pentru a ne pdzi in viitor de erori. Descentralizare prin care se institue la periferie organe fara atributiuni si faré mijloace ma eriale, descentralizare fara initiativd si rdspunderi, nu mai trebue admisd. Masurile de garantare ale unei justifii obiective si rapide trebuesc inidrite. Apararea onoarei trebue sd-si gdseascd 0 so- lutie potrivitd, asa cé neatingind principiui libertdtii scrisului, sda ofere in acelas timp cetéteanului garanfia linistei si protec- fiunii efective la care are dreptul. Peniru creiarea de condifiuni favorabile, care sd facd cu putingé reinvierea creditului, s’ar cere mdsuri de ordin consti- tufional, cari sd impiedice, prin legi obicinuite sd se mai a- tingd respectarea contractului si valoarea gajului. Dar ne dém seama ea valoarea unei constitufii cit de de- mocrate, este in functie de moravuri si in starea de inaintare @ poporului. Haind nepotrivité—am auzit adesea aceasté ex- presie — fie prea largd, fie prea strimtdé. Oricit am potrivi-o, dacdé nu avem educatie spre a o respecta sincer, dact acei pusi 8d o aplice nu sunt pdtrunsi de necesitatea si de rolul binefa- cdtor al ei in viafa societdfii, totul e zdédarnic. Munca parti- dului nafional-tdrdnese trebue sa tindd a implinta in constiinga tuturor, principiile ei denocrate. Noi pregdtim un stat arénese democrat. Conducerea statului fiind acea a poporului prin alegii sat cel mal vrednicl, ca expresie a voinfei nationale liber exprimatd, avem realizat principiul de bazd al democratiei, anume cé su- veranitatea nafionald trebue sd fie unicul izvor din care sé nascé toate puterile statulul. O democratie adevdratd tnsd este ceva mult mai complex;(th ees ea cere si alte lucruri, precum: cultul muncii, respectul sfint al muneii si drepturilor altuia. O constiinfé cetdfeneasca limpede, ~ asupra rolului cetéfeanului tn stat, ceia ce aduce acea disci- ‘2. plind consimfité si egald pentru. tofi. Un regim democratic tn adevar cere ca legalitatea sd fle cuvint de evanghelie si un asemenea regim exclude dela sine sorice forméd de dictaturd. Unii in dorinfé de a combate parti- dul national-fdrdnesc au svirlit $i cuvintul : statul fardnesc tinde "Ia dictatura clasei tdrdnesti. Lasind la o parte. faptul cd tn ge- »- mere dictatura se exercitd de o minoritate contra major ~ ‘pentru {drdnime nu este cazul, dar cum am spus, noi nu vedem ca s‘atul tardnese se poate infdptui deodatd, printr’o lovituré, asa cd nue ste loc pentru asemenea formd de guvernare. Tdrdnimea va guverna aplicind principiul democrat si larg al majoritdfii. Acestea sint ideile generale cdtre care tinde idealul statului fardnesc pentru care luptim. Desigur cd aceasta lupté va fi de lunga durata. Generafia noastra are datoria de a pregati condifiunile favo- rabile de realizare, de a jalona drumul pentru acei cari ne vor urma. Acei cari cred cd prin venirea la guvern a partidului na- tional-fdrdnesc, se va realiza deodatd si statul férdnesc, sufdr de un optimism prea exagerat; optimismul e desigur util, dar --dacé.e prea mare, are desavantajul cd in contact cu realitatea poate sd se transforme tn decepfie, si pentru cei ce fl nutresc gi pentru opinia pnblicd. Prezentdm prietenilor nostri din partid cite-va propunert pe cari, daca li vor gdsi bune si utile, ti rugdm a li tine in seamd la congresul general. Am recurs la mijlocul acestei publicafiuni, stiind din expe- rienja trecutului, cd in congresele mari, nu se pot prelungi des- baterile peste médsurd, pentru a desvolta si argumentu fiecare idele fn parte. Adesea sintem nevoifi a face numai propuneri scrise, care se depun la biurou, tar votul se dé asupra unor incheieri, sinte- tizate in timpul lucrdrilor congresului.’'Credem dar cd servim partidul, puntad la indemina tuturor aceasta publicatie. N. CostiichescuTJARANISMUL SI ORGANIZAREA STATULUI ROMIN. _ de G. ZANE Profesor de Economie politic’ la Universitatea din Iasi Ce este + Taéranismul este o migcare socialé in scopul faramis- de a realiza o noud formé de stat, astfel alci- mul. —_tuita, incit institufiile sale si poaté indeplini pe, deantregul, interescle fundamentale ale clasei {érinesti. - | Jaranismul pleac’ dela ideia verificati de o experienta. seculari, anume c& ridicarea efectiva si definitiva a fara- nimii este imposibilé in cadrul statului capitalist, si prin ur- mare, trebuie s& lupte pentru a substitui acestei forme dé stat, o alta, al cirei continut i-ar putea legitima denumirea de stat. farinesc.- ‘TrSnismul este in fiinfa sa un mijloc al férdnimii, uni- cul de pind acum in toata istoria socialé a clasei faranesti. Dar nu inseamnaé ca este si trebuie si rémini un mijloc exclusiv al ei. Pozifia {érdnimii in statele agrare, si in spe- cial in Rominia, ridici interesele sale la nivelul intereselor fundamentale ale nafiunii intregi si transforma migcarea de ascensiune a clasei {aranesti intr’o miscare de ascensiune a intregei nafiuni.'Deaceia taranismul, prin confinutul si idea- lul siu depiiseste o migcare obignuité de clasé gi se aseazié dela inceput ca o miscare de regenerare a neamului intreg si de reconstructie a statului rominesc.+ Prin natura gi idealurile sale, {arénismul este opus ory c&éror migeiri sau nizuinfi strict burgheze ori proletariene. In mod firese stim pe o pozitie adversi conceptiilor de stat,i capitalisteliberale, sau camutlates corporatiste ori hitleriste. Si uncle gi altcle sunt traduse in fapt prin state de clasii, alektuite pe o crarl 16 in fruntea circia sté burghezia urbani, La fel, firinismul este adversar migcéri- lor gi tendinfilor socialiste ori comuniste. Socialismul ca si comunismul, preconizind un stat colectivist, organizat si gu- vernat de ciitre 0 clas, anume a lucrétorilor manuali ur- bani, inseamni ci anunfi 0 noui fazi de subordonare a firdnimii si prin urmare o nouii cré de exploatare. Intre capitalism si comunism noi suntem al treilea drum. Drumul dezvoltérii nafionale prin ridicarea fardnimii, re- construcfia statului dupi idealurile farinimii, inféptuirea acestor idealuri prin puterea {aranimii. ae Térsnismul pleack asadar dela urmitoa- rele premize : 1. Ridicarea nafionalé prin ridicarea {ri- nimii Ridicarea firinimii prin stat {arines Stat faranese prin organizarce fardnimii. Premizele {aran mului 2. a O viafé milenaré arati cu prisosinfii c& in toate formele de stat de pind acum, fi- rinimea a fost o clasi subordonata si ex- ploataté. Asa a fost in statul patrician an- in statul feudal, asa este in statul capitalist. Ridicarea {ar&nimii, eliberarea ci de sub o exploatatie milenari, re- clam o ordine de stat specified ei, tot asa cum pentru as- censiunea burghezici, a fost necesari o nou’ forma, accca pe care a dat-o statul capital In istoria universala de pin acum, ca si’n istoria noas- tri nafionala, succesiunea dileritelor forme de stat, a in- semnat pentru {riuime numai o transformare a melodelor de exploatare. In locul exploatafiei directe din vremea feu- dalé, prin corvoadi, boierese gi dijma, statul capitalist a asezat o exploatare indirect prin schimbul de miriuri si credit. Din cauza aceasta societatea burghez&, care mai mult decit oricare alta a dezlinfuit fortele de creatie ale omeni- rii, n’a fost in stare si ridice {arinimea la nivelul acelei stiri de viafi, unde s’au ridicat clasele urbane, si mai ales bur-Tee ghezia. Imposibilitatea statului burghez de a ridica firini- mea, deriv’ din insusi constitufia sistemului capitalist, a ci- rui expresie formalé este statul burghez. Capitalismul confine intrinsul o forfi imanenté de a- trofiere biologicé si economic’ a clasci férinesti. In toate farile unde sistemul capitalist s’a dezvoltat, se constaté o sc&dere uluitoare a volumului clasei féranesti, procentual fa{& de celelalte clase. Desi cifra natalitéfii familiei {a- ranesti este cea mai urcati, totusi desvoltarea claselor ur- bane se face cu o iufeali mult mai mare, asa incit, paralel cu extinderea sistemului capitalist, importanfa numerici a {Srinimii scade treptat. Tata citeva cifre privind evolutia structurei demogra- fice, in citeva {ari capitaliste, in ultimii 80 de ani. 1850 1920 orage/o sate%/o orase/o sate%/o Anglia 59.5 60.5 78.0 22.0 Germania 36.1 62.9 62.9 3524 Franta 14.4 85.6 46.2 53.5 Suedia 104 89.9 60.2 359.8 Danemarca 96 904 40.6 59.4 Austria 58 94.2 40.6 59.4 Rominia 23.0 272.0 Astfel se constaté peste tot, ci fafa de alte clase, forfa demograficaé a {aranimii, scade, in statul capitalist, extraor- dinar, si {iri indoialé cd acest proces de devastare al popu- Jafici rurale, ar fi si mai accentuat, daci fadrinimea n’ar avea © rezistenté particulari de clasi. Faptul incontestabi! este acest contrast, ci in timp ce sistemul capital: lat extraordinar fortele de reproductie ale omenirii, mirind uimitor populafia totala, el a atrofiat forfa biologicé de clasé a farinimii. Origina acestui fenomen, sti in atrofierea economica Jenti a férinimii, intraté in procesul capitalist. + Actiunea ecapitalismului la fara a fost in primul rind descompunerea gospodiriei farinesti. Taranul a trebuit si devinaé un vinzitor activ de cereale si un cumparitor de miérfuri industriale. In citeva decenii intreaga industrie cas- stimu-~nick a fost distrust. Urmarca ac invazii a fost expro- pierea in masii a milioane de fitrani. Unii au emigrat spre orage, unde au alcituit bazele proletariatului, alfii rezisté la {aré formind un proletariat rural, iar numai o parte a rimas proprictaré de pamint, lup- tind cu greutiifi cnorme pentru conservarea lui, gi tréind fntr’o stare de pauperism cronic.- Rezisten{a extraordinara a férinimii, datorité puterii sale de adaptare, la un nivel oricit de scizut de viata, a conservat insi, in cele mai multe {&ri, proprietatea parcelaré. In altele, atasamentul de pimint al féranului a format un puternic proletariat agricol, a citruidistrugere se face verti- ginos, din moment ce agricultura capitalisté. a recurs la ma- sinism. | Imposibilitatea {ariinimii, de a se ridica in cadrul statului actual, deriv’, dup’ cum am spus, constitufia ins&si a sistemului capitalist. Ea rezid’ in forma de exploa- tare pe care a introdus-o capitalismul si care este esenta sa vitala. In statul precapitalist exploatarea se Kee nui muncea gratuit, ani * reasci si didea o parte din produsul recoffat pe petecul siu de pamint. Starea {airanimii depindea de greutatea slujbei si de volumul dijmei. In statul capitalist nu mai este‘ nici slujba, nici dijma. Exist ins& o nou& forma de exploatare, intSiaoaré practicati in istoria universala, o formi nevazuté, si prin aceasta mult mai refinatS, aceia prin schimbul de mérfuri. Téaranu! trebue sk vind’, pentru c& trebue si cumpere mfarfuri gi si pliteasci impozite. Ca- pitalismul constringe pe férani s% intrebuinfeze banul ca mijloc de schimb. Ins& prin sehimb, product{orul faran d& totdeauna o valoare mai mare gi obtine o vale i Egalitatea valorilor de schimb nu ex féranului gi acca a industriagului. St organizarea economic a industrici, ajutati de protectio- nism, carteluri, trusturi, prime de export, credite de stat, reduceri de transport, degreviri fiscale, a reugit, pe deoparte sé reducé costul de productie al mirfei industriale, iar pe de alta si-i urce preful de desfacere. In acelas timp azvir- Jit in concurenté, toaté farinimea, in momentul desfacerii19 produsclor sale—produse la al cirui cost, totul contribue sé fie mai ureat, iar preful de vinzare mai scizut — aga fel cd produsul {arinese se desface in condifii care-l fac a fi mai_ effin, iar produsul industrial, mai scump. Astfel-in statul capitalist, {iranul produce scump gi vinde effin, in- dustriagul produce eftin gi vinde scump.- Plingerea continui a firinimii cé vinde eftin gi cum= park scump, expriinii acest proces de exploatare capitalista, El este comun tuturor firilor gi este baza inavufirii bur- gheze. Eliberarea de sub presiunea acestui proces este cu neputinfé. Pe deoparte firanul este constrins de fapt, pe de alta legal. Este constrins de fapt, cind ¢ obligat sé campere lucruri indispensabile gospodiriei sale: coase, plu- guri, haine, incilfiminte, ete., si e constrins legal, cind este obligat si vindé pentru a plati impozite, taxe gi do- Dinzi. In statul precapitalist, economia rurala, farineasci ca si boereascé, a fost stoarsi de capitalul c&imi&taresc. E- volufia statului spre forme capitaliste n’a oprit invazia ca- pitalului mobiliar la tari, ci din contra a inlurit-o. Rava- giile de odinioar& ale capitalului cémitaresc, par fenomene paradisiace, fafa de cele actuale. Acum o suti de ani, faranii se plingeau, ci trebuie si platiascd la imprumuturi de bani, pentru redusele lor nevoi de numerar, 14—18°/o dobind& pe an. In epoca inflafiei de credit, din ultimii ani, ar fi fost fericifi si giseasci credit cu aceasta dobind&. Alaturi de sar- cina imprumuturilor si dobinzilor, cari obligd pe {aran de a se subordona pie(ii capitaliste, mai este si sarcina fiscala. Nimeni nu va nega necesitatea impozitelor. Au fost si vor fi cit va dura organizarea societitilor omenesti. Dar evo- lufia societafii indic&é un ideal de justitie fiscali, pe care statul capitalist nu |-a putut realiza, decit intre membrii clasei burgheze. Contribufia totalé a fieciruia, si prin urmare a fieck- rei clase, trebuie sé fic in raport cu puterea sa de plata. Organizarea fiscalé a statului capitalist a desvoltat extraor- dinar impozitele indirecte si taxele pe consumatie, Nu exist aproape nici un articol cumpirat de faran, care s& nu fie grevat de un impozit: gazul, chibriturile, tu- tunul, spirtul, zahirul, sarea, fierul, etc., sunt atitea exemple.cats Un firan, cultivator al unui lot de 4 hect., avind o familie de 5 persoane, pliteste cel putin jumitate din incasarile sale, in numerar, pentru impozite directe, (stat, jud. comuna, camera agr., drumuri, straje, etc.), indirecte gi taxe de con- sumatie. Consecinfa fnlin{uirii {irinimii in procesul capitalist, si adincirea acestui proces la fari, este pentru gospodiria fiectirui {iran in parte, o scidere lenté, dar siguré si a pu- terii de consum gi a cantiti{ii de consum. Subnutrifia de- vine un fenomen curent, a cirui urmare este desyoltarea unui teren propice tuturor bolilor, slibind gi pe aceasta cale, rezistenta vitali a farinimii. - + Astfel capitalismul si forma sa de stat, confine, dupa cum spuneam, o forfa imanenta de atrofiére a {aranimii, atrofiere biologicé in ansamblul ei de clas&, atrofiere eco- nomic fn economiile individuale, in parte, Ridicarea {ara- nimii in cadrul statului capitalist este o imposibilitate; eman- ciparea ei definitivd si integrald, va fi posibila numai intr’o alté forma de stat, intr’un stat al nafiunii intregi, intr’un stat faranesc. - Sensual ter- Conceptul de stat {arinese poate suscita menului _diferite infelesuri, unele din ele chiar dau- stat {4r&- astoare simpatiei, cu care o astfel de ideie mese- —_‘trebuie privita in Rominia. Ideia statului tardnese poate evoca usor mizeria gi in- cultura actuala a faranimii. O asemenea forma de stat, poate fi lesne inchipuité ca o forma retrograda a societifii noastre, si sé ridice in contra ei ostilitafi fntemeiate. Ea poate totodaté si evoace perspectiva unei noui tiranii de clasé, care, prin lipsa de rafinament a clasei firinesti, ar fi si mai grea si mai daunitoare poporului iatreg. De accia noi trebue si luminaém precis continutul a- cestui concept, elaborat nu ca produsul unei fantezii idea- liste, ci ca rezultatul analizii tendinfelor de evolutie ale societéfii contimporane. Organizarea politicé a unei societafi, care si poati fi numit&é stat {arinesc, inseamn’: ci intocmirea ei de drept este astfel ficuté, incit institufiile sale servind la indeplini-21 rea integrali a marilor interesc firdnesti, exprim& 0 ordine social&, in care raporturile dintre clase exelud exploatarea/ anora gsi subordonarea altora. Cari sunt aceste interese isindinicetalé ale clasei. f8-, r&negti? Sunt ele opuse inteseselor poporului romin? Intra. ele in conflict cu ale altor clase? : Tat& trei chestiuni de o importanfi capitala si de a e&ror exact& deslegare, atirni intreaga valoare sociala a {a- rénismului. Interesele fundamentale ale clasei farinesti sunt ace-/ lea cari isvorisc din insisi structura specificé a economiei sale. Economia faraineasci se deosibeste radical de econo- mia capitalisti. Ea este o forma economic’, bazati pe in- trebuintarea fortei de munca proprie, cu instrumente de productie proprie, pe un pdmint propriu, in vederea satis- facerii trebuinfilor imediate proprii. De aceia economia {i- raneascé este striinaé de categoriile capitaliste: capital, sa- lar, renté, venit firé munci, ete. In mod natural ea des- face pe pia{é numai prisosul; productia sa nu este orien- taté de atractiile sau repulsiile piefii capitaliste. + Astfel interesele prime ale economiei familiare {a- ranesti sunt: Obfinerea unei cantitdfi suficiente de produse pentru propria sa intretinere, dobindirea unui prisos cit mai insemnat gi valorificarea in condifii optime ale acestui prisos. De satisfacerea acestor treiinterese depinde buna stare a {4ranimii, nutritia imbelsugataé, puterea de cumpirare si procurarea propriu zisé a produselor industriale, starea sa- nitaré, nivelul cultural si moral. Satisfacerea lor parfiala sau redusi, inseamn& mizeria economic’ si atrofierea bio- Jogicé a familiei faranesti, pauperizarea firadnimii in an- samblul ei de clasa. Aceste trei interese fundamentale ale {aranimii se con- funda in ultima instanfi cu interesele primare gi eterne ale statului nostru. Ameliorarea nutrifiei firtinesti, inseamni regenerarea biologicé a nafiunii. Térénimea a fost si a rémas isvorul demografic al rasei noastre gi prin urmare, ameliorarea bio- logict a clasei firinesti, condifionaté in primul rind de o22 nutrifie variati si imbelsugati, are insemndtatea unci reg ner&ri integrale a poporului nostru. Térinismul enun{a ast- fel, ca preocupare esenfialé 0 politicé de ameliorare a nu- tritici f&rdincsti, aga cit prima oard in istoria statului nostra, © miscare social-politici, afirm% 0 concepfie eugenicd gi infelege sii lupte pentru realizarea ei. Dobindirea unui pri- sos bogat, peste trebuinfcle nutrifiei firegti, ca rezultat al exploatafici familici firiinesti, interescazé in cel mai inalt grad, dezvoltarea viefii noastre urbane. Dezvoltarea oragelor nu este determinaté nici de re- productia populatiei lor, nici de exodul rural, nici de pro- ductia industriali ori comercialé din launtru lor, cide can- titatea de produse agricole, rémas& disponibilé, dupa sati: facerea trebuintilor rurale. Limitele acestui disponibil, { xeaz& in ultima instanfi, granifele populafiei urbane si prin urmare conditia prim’, a volumului unei activitéfi indus- triale ori comerciale evoluate. Istoria noastré sociali este marturia vie a acestei de- pendente. Tirgurile vechiului regat incep si se transforme in orase, numai dupé 1831, cind mirirea productiei agri- cole, determinaté de regimul agrar al regulamentului orga- nic, a aruncat pe pia{é cantitafi importante de cereale, cari au necesitat o activitate urbana, pentru a putea fi valori- ficate. Pentru farile cu o populatie agricolé majoritara, ra- portul dintre volumul productiei agricole disponibile si ex- tenziunea viefii urbane, are valoarea unci adevirate legi de evolutie, gi deaceia, cel de-al doilea mare interes {Xrinese, mirirea disponibilului de produse, se confunda inc’ odat& cu marile interese nationale ale Rominiei contimporaue. Th sii sit, valorificarea maxima a acestui excedent, adic& mirirea puterii de cumpirare a produsului agricol, dep&seste importanfa sa limitele unui interes de clast. Pe tru clasa burghezii, in special pentru industriagul ¢: cregterea puterii de cumpirare a mirfii sale, satistace un simplu interes de clasi, mirirea valorii de schimb a mur- fii {arénegti, dep&gegte interesul de clas’. Mirirea cantititii \valorilor de schimb, la indemina firinimii mitreste totdea- ‘una automat volumul consumatiunii de marfuri industriale. De aceia, daci mirirea valorilor de intrebuintare disponi-23 wet bile clasei {irincgti, aleitucste baza virtualé a dezvoltirii urbane, mirirea valorilor de schimb, alcdtueste baza reali a acestei dezvoltiri. ‘Astfel, interesele primare ale {ardnimii se identified cu interesele fundamentale ale nafiunii noastre. Nici unul din ele nu contrazice vre-o mare trebuin{& nafionala. Pentru aceia spuncam, ci firiinismul depiageste limitele unei renas- teri de clase, ridicindu-se pint Ja limita marilor miscéri de regencrare ale unei intregi nafii. Statul firinesc, ca ideal al evolutici noastre sociale, nu este si nu poate fi un stat de clas. El reprezinta in e} volufia poporului nostru forma optim’ a intocmirii sale pot litice, aceia inliuntru ci&reia toate enrgiile noastre s’ar pur tea valorifica la maxim. « Dar satisfacerea complecti a acestor interese, oricit de vitalé ar fi pentru poporul si statul nostru, este, dup& cum am aratat, imposibili in organizarea actuali a statu- lui. Sistemul economic al capitalismului, pétruns si in Ro- minia, a edificat un stat inléuntru céruia nu este loc pen- iru o clas& farineascd ridicata. Statul capitalist a alcituit o erarhie socialé cladité pe exploatarea economicd a {érénimii si pe subordonarea ei politici. De aceia féranismul pretinde abolirea exploatatiei si nimicirea subordonirii {érdnimii: inlaturarea privilegii- Jor economice si a prerogativelor politice. El pretinde, asa cum a spus d. I. Mihalache, cu o minunata claritate: ,un Stat nou, rezemat pe realititile nafionale, faranul ca cle- ment de baz& sociald si motenels, si mica oo . ca clement de bazi economici“ Peinci Orice clasi socialé confine in fiinta ei i- einetpitie inoginea formel de staf, pe care ar impaioo (éraine: dacé imprejuriirile i-ar fugiidui. Aceast& ima- ginii isvoriiste din interesele specifice ale cla- sei si se modeleazé in raport cu tendintele generale ale e- volufiei sociale. Prin urmare, interesele particulare ale {i- ranimii, cit si sensul evolufici actuale dau putinfa de a fixa principiile generale pe care s’ar edifica un stat, veri- tabil farénesc.24 + Statul capitalist este organizat pe dow’ principii fun- damentale, agezate la baza intocmirii societi{ii contimpo- rane. Aceste principii fundamentale sunt, al libertéfii per- sonale gi al proprictifii individualeDar otit unul cit gi cel&lalt, nu sunt proprii numai ordinci capitaliste. Ele au stat la baza tuturor socicti{ilor mai evoluate de pind acum. Ceeace este particular capitalismului, este modul cum le-a organizat aplicafiunca lor. Ori aplicatiunca capitalisté se deosibeste de accia a altor epoci, prin faptul ci amindoud aceste principii au fost transformate in drepturi valabile tuturor. Nici proprictatca individuali si nici libertatea nu mai sunt privilegii, rezervate unor clase. Azi oricine poate fi proprietar si orice om este liber, adic& se bucuri de o perfecté autonomie de drept, a vointii sale. + Este in afar& de orice discutie, ci atit un principiu cit si celalt, trebuie si stea i la baza organizirii unui stat f&ranesc. Ambele sunt dictate de insisi interesele de clasi ale {aranimii. Principiul proprietati iduale derivé din dividuale din situatia majoritaré a populafiei tirdnesti, fats de restul populatiei {ari Ceiace, fatal va trebui sa fie deosebit, este exercifiul acestor drepturi. Statul capitalist a creiat putinta celui mai vast exer- cifiu al dreptului de proprietate. Dar din aceast& vastitate a confinutului dreptului de proprietate individuali —jus fruendi, utendi et abutendi—combinat cu diferite li- bert&fi individuale, deriva in societatea capitalist consecin{i extraordinare, necunoscute pind acum, in nici o alt& epoca istorici. Instrumentele de productie, ajunse in proprietatea in- dividuala a unei persoane, au deschisa calea transformirii lor in capital, adicé in mijloace aducitoare de venit fara mun- ca proprictarului. Astiel, gra{ie dreptului de proprietate, lu- crul ajunge si exploateze omul, rasturnindu-se asezarea fireasci, ci omul trebuie si exploateze lucrul. Transformarea instrumentelor de productie, unelte, ma- sini, materie prim&, cladiri, bani, pimint, etc. in capitaluri, si prin urmare, pedeoparte in mijloace aducitoare de ve- nit féré munc&, iar pedealta in lucruri exploatatoare ale omului, este cu putinfi prin intrebuinfarea a doua feluri) de mijloace: economice gi politice. Mijloacele economice sunt schimbul de mirfuri gi salariatul. Am aritat mai ina- inte ci pauperizarea {irinimii se face lent gi automat, in primul rind prin schimbul de mirfuri gi prin credit — gi a- cesta tot o formi a schimbului—cici firanimea vinde tot- deauna eftin si cumpiri iardsi totdeauna scump. Aceast& vindere cumpiirare, ascunde un schimb de va- lori inegale, inegalitate in dauna firinimii i in folosul in- dustriasului. Din momentul ce toate marile articole de con- sum firainesc, ca zahirul, postavul, ferul, gazul, bumbacul, ete. sunt produsul industriei capitaliste, avantajul acestui schimb inegal, revine burghezici, in general. Salariatul este, un alt mijloc, primul in ordinea logic’, grafie ciruia instru- mentele de productie se transforma in capitaluri, si odaté metamorfozate se pot mari. Dar in afari de aceste mijloace economice statu! ca- pitalist posed& si altele, puse in slujba acumulirii capi- talurilor si prin urmare a denaturarii proprietifii indi- viduale. Acestea sunt mijloacele politice, adic& utilizarez fortei de stat pentru o si mai mare folosire a capitalurilor, gi deci pentru mirirea puterii lor de exploatare. Ast- fel avem, protectionismul industrial, cu multiple aplica- fiuni, ca: vamal, fiscal, comercial, etc. Sub pretextul inte- meierii-unor industrii nafionale, intrarea oricirei mirfi straine este interzisi. Cumparitorii trebuie si plaiteasca cit li se cere, marfurile de prima necesitate. Exploatarea prin schimb capaté forme saJbatice. Criza actualé a readus incé o forma de protectie, asa numita contigentare, la adépostul c&reia, stabilirea prefurilor la marfurile industriale este con- centraté in mina citorva maguafi ai industriel. Adaugind organizarea cartelurilor gia trusturilor, avem un tablou des- tu! de edificator al organiz&rii industriale, care exprima in fond o consecinté a exercifiului nelimitat, al drepturilor asa zise ale omului + Tarinismul cere o revizuire a principiilor pe care sunt bazate, pe deoparte drepturilor persoanelor, pe de alta drep- turilor statului. Concepfia clasic’, introdusi in mai toate | constitufiile moderne, pleac&é dela premiza unui primat al individualité{ii. Expresia de drept al acestei premize a fost26 peste tot locul decretarea unor drepturi inviolabile ale o- mului, garantate fafii de orice glirbire. Dar ascensiunea masselor a perimat rapid aceastii conceptic.- In locul pri- matului individualiti{ii, se afixm’ tot mai puternic primatul colectivita{ii. Deasupra tuturor persoanelor fizice, sta fiinfa supremi a statului, isvorul primar si garantia realé a ori- c&ror drepturi individuale. De accia drepturile individuale, trebuesc infelese gsi realizate, in Jegislatia pozitivé, ca exer- cifii ale unor delegatii, ale unor functiuni sociale. - Durata si confinutul, lor trebue deci dictate de tre- buintile sociale. Aceasté noui conceptie a drepturilor in- dividuale, st&pineste azi, si miscirile de dreapta si cele de stinga; ea este inscrisi si in constitufiile oligarhice ca giin cele democratice. ‘In afara de orice evolufie striina, {érainismul inspirat din structura si tendintele specifice ale {arinimii, afirm& o conceptie a drepturilor individuale, revizuite potrivit inte- reselor nouei forme de stat, pe care el o preconizeaza. In locul conceptiei de fibertate naturalé, noi opunem concepfia libertafii sociale. Independent dae principiul li- bert&fii este sau nu fnniscat, libertifile individuale con- crete deriva din consensul célectivitéfii si ca atare statul, ca suprem mandatar al acestei colectivititi, irebue si fixeze, in raport cu scopurile sale finale, continutul, acestor libert&ti. De aceia pentru noi, libertatile personale sunt le- gitime,. atit cit exercifiul ior serveste scopurile supreme ale statului. » Astfel concepfia naturalé a drepturilor individuale tre- bue revizuita, atit in ceia ce priveste libertitile civile cit si cele politice. Confinutul unora restrins, al altora lirgit. In special o revizuire este necesar&, in ceia ce priveste liber- tatea proprictiifii individuale, gi prin urmare con{inaial in- sugi al dreptului de proprictate individuala, cit si liberiatea economicé propriu zis. - Proprietatea individualé este si trebue si rémin& baza socialé a intocmirii unui stat farinesc.: Valoarea dreptului virtual al fiectruia,de a stéipini o porfiune de bunuri, este indiscutabili. Trebuie insé si fixim continutul si sfera de aplicatiune a acestui drept. Ambele sunt determinate de a-27 7 celasi primat al scopurilor statului; si de accia nu poate fi legitimi o proprictate individualé concreté, dacié contra- zice aceste scopuri ale statului. Nu se legitimeazé prin nimic posesia de drept a unui mijloc de producfie, dacé in mina unei anume persoane este lisut neproductiv, sau serveste la o productie diuniitoare statului. Nu poate fi legitim’ pose- darea unui lot de pimint, daci proprietarul siu nu-] cultivé din lenevie, ori din rea voinfi social. La fel nu este prin nimic legitim’ riminerea in posesie individuala, a unei.fa- brici, care nu lucreazi, din cauza unei infelegeri cu alti fa- bricanti. In amindou& cazurile societatea este lipsiti de valorile pe care aceste bunuri intrebuinfate li-ar produce, si prin urmare, statul este dator de a caiuta o alti forma de drept, prin mijlocul careia, ar putea’fi valorificate. Continutul drep- tului de proprietate si prin urmare legitimitatea proprie- tatii individuale in concret, deriva numai din valorile pe care i-a li produce. in legdturé cu aceasté revizuire a confinutului drep- tului de proprietate st si revizuirea libertatii economice. Regimul actual al libertatii economice ilimitate, s’a dovedit daéunator marei majorit&ti ai oamenilor si folositor numai unei minoritéfi. In special {érinimea a avut si are cea dintai de suferit, atit din exercitarea libertafii ei cit si din exer- citarea libertafii altor clase. Deaceia o revizuire a liberti- filor economice concrete este imperioasa. -Astiel libertatea achizitiei si prin urmare a acumulirii nelimitate, libertatea investifiilor si productiei, libertatea’ asociafiei, libertatea concurentii. « Libertatea achizitici nelimitate a mijloacelor de pro- ducfie a dus la monopolizarea lor, si prin urmare ia creiarea unei noi tiranii, Detentorii mijloacelor de productie, a fe- sului, a petrolului, a cimentului ete. s’au ridicat mai tari decit sefii de state si s’au aradtat mai apisitori decit auto- crafii. Libertatea achizifiei nelimitate, a creiat la fara lati- fundiile si a expropiat sute de mii de oameni. Peste tot se observa consecinfele nefaste ale libertifii economice. :Tipul ideal al proprietifii piimintului, este pentru {a-es rénism acela care are o intindere atit cit poate fi muncita de o familie firincascii. Accasta este slera fireasc& a pro- prieti{ii funciare gi farinismul trebuc sé indrumeze pagii evolufiei, spre conservarea acestci forme. Pericolul cel mare al propricti{ii mici‘este insi marea proprietate. In evolu- fia istoricé a societiifilor civilizate, s’a dovedit totdeauna, c& marea proprictate, funciari sau mobiliari, feudala ori capitalisti, este hiena proprietafii {aranesti. Dezvoltarea ex- traordinar& a forfelor de productie industrialié, impiedica ins& azio apropiere individuala, redus& la mica proprietate. . |Evolutia marei industrii trebueste indrumata cétre dezvol- |tarea progresivé a proprietitii publice, de stat sau comunalé, \care si faci din ce in ce mai posibilé extinderea economiei ublice. * Tot ca o consecinfa a libert&fii personale, societatea capitalisté] a mai impus o ideie, pe care a ridicat-o la rangul de dogma, anume libertatea producfiei. Oricine este liber s& produci, orice gi oricit. Lumea are trebuinfi de valori de schimb gi prin urmare, ou trebue pus& nici o ba- rier inifiativei de productie. Am ajuns astfel ca se arunca in mare cantité{i enorme de produse, desi sunt oameni cari n’au ce minca, iar intr’o faré sérac&é in inventar agricol, ca Rominia, sé fie ing&duite si chiar incurajate, fabrici de pan- glici si cim&si de matase. Aceste monstruoase aberatii ale organizarii actuale, trebuesc definitiv inlaturate. Daca anar- hia desfacerii generale nu poate capita o solutie decit pe plan international, reglementarea productiei interne se poate face pe plan nafionaj. Dar pentru aceasta este indispensa- bila o revizuire a conceptului de libertate a productici~ Li- bertatea productiei trebue determinaté de folosul social al acestei productii. Ideia valorii de intrebuinfare trebue sé primeze. Statul trebue si. decreteze ce produefic este in primul rind necesaré. El trebue sé indrumeze utilizarea forfelor de productie, dupa interesul colectiv gi sé incurajeze prin toate mijloacele, dezvoltarea intreprinderilor cari servesc acest scop. In aceiag masur& trebuesc stabilite drepturile statului fafa de libertatea asociatici. Modul actual de infelegere a li- bertifii a dus Ja societé{i anonime fictive, la carteluri ex- ploatatoare sau la trusturi tirane. Libertatea achizitiei a a-sigurat monopolul, iar libertatea asociatici, exploatarea. Exercitarea in acest mod a liberti{ii personale, constite o per- manent&é dauni adusi statului gi ca atare ca trebue revi- zuiti. Nu inseamni insti ci trebue proclamaté, prin urmare, o noua etap& a concuren{ei. Libera concuren{i a produck- torilor a putut stimula energiile umane. Dar ea n’a folosit decit defin&torilor de forte de productie. Mizeria férénimii deriva in parte din edificarea economiei actuale pe acest principiu. Concurenfa a servit capitalismului ca si obfina produsele firdnesti la cel mai jos pref posibil, ea a fost gi a rimas arma cea mai periculoasé din arsenalul socie- +&fii capitaliste.. Un stat organizat pe interesele maselor populare, trebue sa paralizeze efectele dezastruoase ale con- curenfii, limitind-o atit cit poate servi principiul natural al selectiunii.~ 5 Ca un corolar al acestei concepfii despre libertatea e- conomicé, se impune inoirea_libertatilor politice.. Libertafile politice—dreptul de a participa, direct sau indirect la con- ducerea statului—trebuesc date acelora care servesc siatul. Libertiifile politice nu pot fi practicate de adversarii sta- tului; cu atit mai mult al acelui stat isvorit din interesele, concepfiile si voinfa imensii majoritai{i a maselor._ In organizarea tehnicé a statului, conceptia individua- listé despre drepturile omului, a dus la un mod de orga- nizare, care inseamna o faramifare a forfei statulul. Ca o consecinfa fireasca a libertitilor individuale s’a ajuns la au- tonomia iustitufiilor. Autonomia bisericii, autonomia armatei, autonomia universitafilor, autonomia postelor, autonomia te- lefoanelor, autonomia ciilor ferate, autonomia bancilor na- fionale. Toate institufiile statutului tind si devin& autonome. Fiecare vor sa aibi prerogativele supreme ale statului. In locul unui stat pregitit pentru orice rezistenfi, individualis- mul liberal aduce un stat dezarmat, prin dizolutia solida- riti{ii dintre membrii sai gi prin autonomizarea celor mai {undamentale institufii ale sale. Conceptia individualista este astiel o forfi dizolvanté a statului, si deaceia trebuie age- zat, la baza intocmirii statului nou, o conceptie solidarista a drepturilor omului.* Statul firanese, ca form’ superioar’.30 © organizirii politice a nafiunii noastre, trebuie sé inoiasca si prestigiul si forfa statului romin. El trebuie sé conserve si dezvolte puteril spiritul unci nafii, cireia pentru intéia \oari fn istoria ci, destinul i-a hotérit si convefuiascd intre accleagi_ granifi. Alaturi de drepturile persoanclor, {éranismul trebuie si fixeze gi st cnunfe drepturile statului. - Formularea acestor drepturi pleacé inevitabil dela pre- miza necesitiifii reformei integtale a statului, pentru a rea- Yiza astfel cadrul, in care activitatea maselor populare sé poat& fi cu folos desfasurati. Pentru noi, determinarea a- cestor drepturi sunt concluziile firesti ale concepfiei noastre despre productia sociala, bazaté pe primeatul valorii de intre- buinfare sia concepfiei despre distributia veniturilor sociale, cu excluderea exploatafiei prin schimb si credit. Cea dintéi motiveazi dreptul statuiui de a indruma fortele de productie,in directia reclamata de trebuintele so- ciale, si in directia impus& de interesele regionale ale {Arii. Noi susfinem c& intrebuinfarea ior{elor de producti de lucru si instramente de productie—isvorite din mijlocal nafiunii sau formate prin munca ei—trebuesc iolosite, atunci cind sunt administrate de particulari, dup&i cum cer ur- genta si intinderea nevoilor colective. Nu avem nici o tre- buinfa de fabrici de plicide patefoane, de panglici elastice, de produse de galanit, de matas& artificial& sau de sosoni de cauciuc, ca side atitea alte produse indusiriale, cind fara nu este utilat& cu inventarul agricol necesar sau cu mijloace de transport suliciente. Nu este neccsari formarea acelor industrii, cari lipsite de o baz% obiectivi. serioasi—materii prime si capitalari indigenc,—se dezvolti in dauna debu- gecler noastre agricole din stréiniiate. * Deaccia infiinfarea gi dezvoltarea oricirii industrii, ca si indrumarea culturii agricole, trebue si sica sub suprav gherea permanenti gi serioasi a statului.: Aceasti suprave- ghere trebue sé tind’ a distribui forfele de productie pe tot intinsul {drii, in raport nu numai cu distribufia naturala a materiilor prime sau cu pozifiile comerciale, ci cu nece- sitatea de a se extinde peste tot cuprinsul firii, o atmos-31 feri industrialé, pentru a se veni in sprijinul apérérii nafio- nale, din orice parte ar ameninfa pericole + In drepturile statului, trebuie sé intre cu precédere, intervenfiunea sa in procesul de distribufie socialé a veni- turilor’ In accastii privinfi, scopul urmirit, este posibil nu- mai prin afirmarea unui nou rol a statului, in organizarea producfici si desfacerii bunurilor.: Intreprinderea privatié nu mai este in misura de a sa- tisface ea singurii toate interescle colectivitafii gi si realizeze toate scopurile statului, ci din contra, de multe ori ea li da- uneazi. Statul trebuie si intervind. Deaceia este necesar de fixat domeniul in care statul trebue, !a inceput, si se alture si progresiy si inlocuiascd intreprinderile, particulare. Acest domeniu, este mai dinainte stabilit prin numéarul gi importanfa nevoilor sociale. -Astfel intreprinderea publici trebuie rispinditi si generalizati in urmitoarele domenii exploatarea materiilor prime, petrol, cirbuni, minereuri, pé- duri, ape, ete. ; organizarea credituiui, de orice categorie, transporturi atie, teresire, fluviele, mari- time $i aeriene etc.; apararea nafionala incorporind indus- triile siderurgice, de armament, explozibile, etc. gi orice -Numai dominind aceste mari izvoare de productie, sta- tul este in masuri de a exercita o politic’ realé a prefu- rilor, si reglementa distributia veniturilor.-O atare indrumare a statului nu poate fi socotiti azi, ca o utopie. Inceputuri existé peste tot, si procesul de penetratie a intreprinderii publice este mai activ. Lisind de o parte, alte fri, el se constatit si la noi. In domeniul materici prime, statul po- sedi mine, piduri, ape, pe cari, in parte deja li exploa- teazi. In domeniul creditului, exist cassa de economii si cecuri postale. In domeniul transporturilor, marea majori- tate a cailor de comunicatic aparfine statalui, In demeniul productiei industriale, statul posed& uzini metalurgice, fa- brici de tutun, fabrici de chibrituri, etc. Acest domeniu este féri indoialé gi cel mai interesant, din moment ce toate ar- ticolele de consum, necesar gi popular, industriale, sunt pro- dusul unor intreprinderi ajunse in fazé monopolist. Dar toemai aceasté fazi de evolutie, araté ci ele au32 incetat de a mai fi, prin functi ii private. Ele au devenit servicii publicc, cari intereseazé existenta so- cictifii sia statului. Administrarea lor trebue sé treack sub controlul gi conduccrea statului. Ele traverseaza aceiagi evolutie ca gi alte servicii publice. Organizarea armatei a fost cindva un serviciu privat. Organirarea gcolii, a bise- ricii sau a asistenfii sanitare, la fel. Cine igi mai poate in- chipui azi, armata incredinfati: organizarii gi administrarii particularilor, sau un stat complect independent, fafa de scoali,biserici sau ocrotirea sanitari ? Drumul este deschis. Térinismul trebue si-] strébata, grabind doar procesu! natural al evolufici. In afaré de aceste domenii, viata cconomica se desfa- goara in multe altele. Deaceia cimpul inifiativei particulare rimine inci imens. Pozitia statului fafi de ea trebueste o- rientataé, dup cum cere sau nu vre-un sacrificiu din partea colectivit&tii..Orice intreprindere privaté, care trieste cu sprijinul direct sau indirect al statului, cum sunt taxele vamale, primeie de export, degrevirile fiscale, etc., trebue s& accepte supravegherea statului. Statul trebuie si contro- leze productia gi desfaccrea marfurilor, pentruca sacrificiile facute de consumatori, s& fie rasplatite prin calitate supe- rioara si pret rezonabil. Toate celelalte intreprinderi, cari lucreaz& pentru un cerc restrins de consumatori, in indus- trie si in comer, féri a cere nimic statului, este firese sh raéminaé in afara controlului statului. - Aceleas puternice considerente, motiveaz’ drepturile statului de a controla si indruma productia gi desfacerea produselor agricole. Riminind ta producjia individuala si Ja desfacere anarhicd a mirfurilor, nici farinimea si nici statul nu va inregistra vre-an progres. Tarlinismul trebue sé preconizeze gi sii sliruie 1a concentrarca forfelor pro- ductive rurale, prin cooperatizarea lor gi st aib&’ ca ideal in organizarea productiei gi desfacerei agricole, inliptuirea unui sistem Sed dela cele mai simple la cele mai_ complicate operafii{Astfel se poate influenta productivitatea solului gi mari rentabilitatea muncii firinesti, pentruca pro- dusele farinimii intrate odat& in schimb cu produsele in- dustriale, provenite din intreprinderile publice sau din cele E aa