Moara cu noroc

Caracterizare Ioan Slavici

II. Statutul personajului este reliefat în dialogul din incipitul nuvelei, dintre
soacră şi Ghită, în care se confruntă două conceptii despre viată/ fericire: bătrâna
este adepta valorilor traditionale, în timp ce Ghită, capul familiei doreşte bunăstarea
materială. Statutul social il prezinta pe Ghită, cizmar sărac, dar om harnic, blând şi
cumsecade, sot iubitor, care ia în arendă carciuma de la Moara cu noroc, pentru a
căştiga rapid bani, ca să-şi deschidă un atelier. Atâta timp cât este un om de
actiune, cu initiativă, lucrurile merg bine. Cârciuma aduce profit, familia trăieşte in
armonie.
Pentru portretul moral al personajului principal, Slavici a folosit mijloace de
investigatie psihologică, precum: scenele dialogate, monologul interior de factura
tradiţională şi acela realizat in stil indirect liber, introspectia, notaţia gesticii, a mimicii
şi a tonului vocii.
Trăsăturile personajelor se desprind din fapte, vorbe, gesturi şi din relatiile
care se stabilesc intre acestea. De asemenea, naratorul insusi realizează portrete
sugestive. Portretul fizic al lui Ghită este aproape absent: este redus la cateva
detalii, la inceput („inalt şi spatos"), pentru ca, mai apoi, trăsăturile cărciumarului
(expresia chipului, ton, voce etc.) să reflecte transformările sale sufleteşti.
Ghită este caracterizat în mod direct de Lică. Acesta îşi dă seama că Ghită e
om de nădejde şi chiar îi spune acest lucru: „Tu eşti om, Ghita, om cu multa ură in
sufletul tau, şi eşti om cu minte [...]. Ma simt chiar eu mai vrednic când ma ştiu
alaturea cu un om ca tine”. Totuşi Sămădăului nu-i convine un om pe care să nu-I
ţină de frică şi de aceea treptat distruge imaginea de om onest pe care Ghiţă o avea
in faţa oamenilor. Astfel, carciumarul se trezeşte implicat fără sa-si dea seama in
jefuirea arendaşului şi in uciderea unei femei şi a unui copil. Este chemat să depună
mărturie şi i se dă drumul acasa numai „pe chezasie.”. La proces jură strâmb,
devenind in felul acesta complicele lui Lică.
III. Trasatura dominanta a personajului Ghita este slăbiciunea si naivitatea.
Un episod reprezentativ este contributia sa la jefuirea arandasului și
uciderea femeii în negru, actiuni infaptuite doar pentru a-i castiga increderea lui
Lica, fiindu-i frica de acesta. Cele doua crime au ca scop incriminarea și defăimarea
lui Ghiță, astfel încrederea sa în ochii oamenilor începe să pălească.
Alta scena reprezentativă este cand o lasa pe sotia sa, Ana, in mainile lui
Lica. El o foloseşte pe Ana drept momeală, pentru a-l demasca pe Lică, nu numai
pentru că îl mustra conştiinţa pentru propriile lui păcate, dar şi dintr-o gelozie ajunsă
la paroxism. Nu poate accepta gândul că Ana îl trădase, deşi el însuşi o împinge în
braţele lui Lică. Chiar si aceasta fae diferenta dintre Lica “Tu esti om” si Ghita,
prezentandu-l ca o “femeie in straie barbatesti”.
IV. In opinia mea, destinul tragic al lui Ghiţă, are un rol moralizator, potrivit
avertismentului rostit de bătrână în prolog. Pus in situaţia de a alege intre banii
obţinuţi din afaceri necurate şi liniştea sufleteasca, Ghiţă este orbit de patima
imbogăţirii şi se dezumanizează treptat, chiar dacă oscilează şi are momente de
regret. Măiestria lui Ioan Slavici constă in fineţea analizei psihologice.