Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi

Relatie Camil Petrescu

II. „Eram insurat de doi ani şi jumătate cu o colegă de la Universitate şi bănuiam că mă inşală" este
fraza prin care debutează cel de-al doilea cap. al romanului, „Diagonalele unui testament", şi prin care
incepe retrospectiva iubirii dintre Ştefan Gheorghidiu şi Ela. Tânărul intelectual insetat de absolut, pe
atunci student la Filosofie şi lipsit de mijloace materiale deosebite, se căsătoreşte din dragoste cu
Ela, studentă la Litere, orfană crescută de o mătuşă. Ela, tânăra cochetă, considerată cea mai frum
şi cea mai pop studentă de la Universitate, este aceea care se indrăgosteşte mai intâi de Ştefan.
Iubirea bărbatului, născută din admiraţie faţă de profunzimea sentimentelor Elei pentru el, dar si
din orgoliu, devine obişnuinţă, pentru a se transforma in cele din urmă In obsesie. Intr-o primă fază,
bărbatul trăieşte iubirea la modul idealist, dragostea insemnând pentru el împlinirea totală.
III. Până la primirea moştenirii de la unchiul său , Tache, Ştefan Gheorghidiu trăieşte izolat de
realitatea inconjurătoare. Cuplul pe care tânărul il formează cu Ela constititie pentru cei din jur un
model de iubire şi fidelitate conjugală. Primirea moştenirii, după scena memorabilă a cinei de
familie din capitolul „Diagonalele unui testament", declanşează criza matrimonială şi marchează
diferenţele de percepţie a lumii dintre cei doi indrăgostiţi. Pentru că Tache îi lasă cea mai mare parte
din avere lui Ştefan, mama şi surorile tânărului, precum şi celălalt unchi, deputatul Nae, contestă
testamentul. Dupa Ştefan, Ela se dovedeşte interesată de bani, implicăndu se in discuţiile despre
moştenire şi ripostează indignată atunci când simte că soţul ei e inşelat. Atitudinea Elei îl surprinde pe
Ştefan, pentru că, aşa după cum mărturiseşte, ar fi vrut ca Ela să fie „mereu feminină, deasupra
discuţiilor acestea vulgare, plăpândă şi având nevoie să fie protejată, nu să intervină atat de energic interesată."
După ce lucrurile se clarifică, Ştefan cedând o parte din avere în favoarea familiei, „gospodăria
boemă" de până atunci se transformă intr-un mariaj monden. În opinia personajului narator, un om
lucid, inteligent şi conştient de propria-i valoare, Ela se dovedeşte frivolă şi superficială, lăsându-se
in voia tentaţiilor mondene. Dintr-un orgoliu exagerat, el refuză să intre in competiţie cu ceilalţi,
fiindcă i se pare sub demnitatea lui de intelectual să-şi schimbe garderoba şi să adopte
comportamentul superficial al celor apreciaţi de Ela.
Excursia de la Odobeşti declanşează ireversibil criza matrimonială. Natură refiexivă şi
sensibilă, personajul suferă crezand că este inşelat. Mici incidente,fără importanţă, privirile pe care Ela
le schimbă cu domnul G. se amplifică in conştiinţa protagonistului. „Toată suferinta asta monstruoasa imi
venea din nimic", spuse Ştefan intr-un moment de sinceritate.Nevoia de absolut îl determină să-şi
analizeze cu luciditate stările şi să-şi exagereze suferinţa.Ela apare ca o femeie infidelă, dar trădarea
ei nu este evidentă, ci se constituie din intamplari pe care Ştefan le interpretează singur. Ela consideră
că ea nu a infăptuit nimic reprosabil, că nu s-a comportat altfel decât celelalte femei („toate femeile fac
la fel", ii răspunde ea soţului când acesta o acuză că i-a acordat prea multă atenţie unui străin) şi că
„sensibilitatea imposibila" a lui Ştefan este aceea care amplifică neinţelegerile dintre ei.
După excursia de la Odobeşti, iubirea ce părea până atunci indestructibilă incepe să fie serios
pusă la indoială, mai ales de către Ştefan. Relaţia lor devine o succesiune de separări şi impăcări.
După o despărţire temporară, soţii se impacă. Urmează o altă despărţire, când Ştefan revine
acasă pe neaşteptate de la Azuga, unde era concentrat, şi nu o găseşte pe Ela, care îşi face apariţia
abia dimineaţa. Femeia părăseşte locuinţa, iar peste câteva zile, soţul îi scrie, propunându-i un
divorţ amiabil. Chiar dacă unitatea cuplului este zdruncinată, iar Ştefan işi pierde treptat increderea
in iubirea absolută şi in femeia cu ajutorul căreia spera să-şi reafizeze idealul, impăcarea survine şi
de această dată, după ce Gheorghidiu descoperă un bilet rătăcit printre lucrurile Elei, bilet prin care
verişoara lui, Anişoara, o invita pe Ela să petreacă noaptea la ea, tocmai la data la care el nu o
găsise acasă (cap. „Intre oglinzi paralele").
Pe Valea Prahovei, unde aştepta intrarea RO in război, Gheorghidiu primeşte o scrisoare de la
Ela prin care aceasta il chema urgent la Câmpulung, unde se mutase pentru a fi mai aproape de
el. Femeia vrea să-l convingă să treacă o sumă de bani pe numele ei pentru a fi asigurată din punct
de vedere financiar in cazul morţii lui pe front. Aflând ce-şi doreşte, Gheorghidiu e convins că ea
plănuieşte divorţul pentru a rămâne cu domnul G., pe care Ştefan il intâlneşte in oraş. Protagonistul
crede că domnul G. nu se află intâmplător la Câmpulung şi că a venit acolo pentru a fi alături de Ela.
Din cauza izbucnirii PRM, Ştefan nu mai are ocazia să se convingă dacă soţia îl inşală sau nu.
Rănit şi spitalizat,Gheorghidiu hotărăşte să se despartă de Ela şi să-i lase „tot trecutul."