Relația dintre Ghiță și Lică

Definiția personajului
Considerat o „ființă de hârtie”(în termenii lui Roland Barthes) sau un actant al comunicării
ficționale, personajul își limitează existența la paginile cărții, conturând în mod indirect
viziunea autorului asupra lumii imaginate și implicit, mesajul operei

Specificul personajului din nuvela psihologica

În nuvela psihologică, personajele sunt reprezentative pentru diferitele tipologii umane, iar
întreaga narațiune vizează frământările interioare ale individului, complexitatea unui suflet
simplu, cât și transformarea lui de-a lungul acțiunii.

Introducerea personajelor
Un astfel de personaj este Ghiță din nuvela psihologică „Moara cu noroc”, scrisă de Ioan
Slavici și publicată în 1881. Opera pune în lumină sondarea interiorității lui Ghiță prin tehnici
moderne ale analizei psihologice, fiind un personaj care se schimbă profund pe tot parcursul
firului narativ, tributar intrării în viața sa a personajului demonic Lică, cu care va stabili o
relație care îl va dezumaniza ireversibil.

Statutul social, moral, psihologic

Ghiță este personajul principal al nuvelei, un personaj rotund, care este surprins în incipitul
operei avand ​statutul social de cizmar. Acesta este căsătorit cu Ana, împreună au un copil și
locuiește cu soacra sa. Cei trei au un trai modest, căci Ghiță, cizmar fiind, nu are suficienți
clienți în sat pentru a-și îmbunătăți starea gospodăriei. Prin urmare, acesta aspiră la o situație
mai prosperă din punct de vedere material, la un statut superior, conturând o dimensiune
morală a harniciei, a spiritului practic, a responsabilității și a iubirii față de familie. Treptat,
această figură paternală, ideală conform societății patriarhale, va trece printr-un proces de
abrutizare alert, cauzat de oscilația între familie ca emblemă a lumii tradiționale, iar pe de altă
parte afacerile aflate la limita legii, fiindu-i astfel marcată profund latura ​psihologică​.

Lică, din punct de vedere ​social​, este șeful porcarilor și șeful unei bande de tâlhari. ​Moral​, în
timp ce Ghiță este într-o continuă transformare, Lică rămâne neschimbat, rămânând de la
început până la sfârșit un bărbat ambițios, calculat, precum și mincinos, având o brutalitate
dusă la extrem. Din punct de vedere ​psihologic​, acesta este înzestrat cu o personalitate
puternică, obținând mereu ceea ce își dorește prin mijloace violente.

4 elemente ale textului narativ semnificative pentru construcția celor 2 personaje

Un prim element semnificativ pentru construcția celor 2 personaje este ​perspectiva
naratorului ​obiectiv și impersonal ce ajută la crearea caracterului realist al nuvelei,
favorizând descrierea verosimilă a evoluției sociale a lui Ghiță, cât și redarea zbuciumului său
interior prin procedee narative surprinzător de moderne: ​stilul indirect liber​ sau ​monologul
interior​. În cazul lui Lică, tehnica este cea a​ portretisticii, ​astfel că, în manieră realistă,
naratorul oferă detalii exterioare reprezentative pentru includerea personajului în tipologia
păstorilor de porci, din care se desprinde atitudinea sa exterioară: „[...] dintre cei ce poartă
cămașă subțire și albă ca floricelele [...]”. Lică este, așadar, cel care și-a depășit statutul și a
reușit să se impună în lumea relațiilor capitaliste. Pentru el nu mai exista niciun zbucium
interior, ci doar condiționări exterioare. (Tocmai de aceea, pare a sugera naratorul chiar prin
modalitatea de introducere in scenă a personajelor - Ghiță se înspăimântă din cauza lui Lică,
gândindu-se că Sămădăul ar putea fi imaginea lui peste ani.)
|
Astfel de strategii naratoriale conduc la dublarea ​conflictului ​nuvelei, așa încât tensiunea
epică manifestată la început doar pe plan exterior - opoziția Ghiță și Lică - se transferă într-un
conflict interior ce are la bază trăirile interioare ale cârciumarului.
|
De asemenea, complexitatea relației dintre cele 2 personaje atât de elocvent surprinsă de
narator prin construcția conflictului poate fi evidențiată pe tot parcursul acțiunii prin
intermediul ​mijloacelor de caracterizare​. Ghiță este un personaj rotund, inițial ​caracterizat
în mod direct ​de către narator ca un bun meseriaș, om harnic, blând și cumsecade. Din
momentul apariției lui Lică, începe procesul de înstrăinare al lui Ghiță de familie. Ghiță
devine „ursuz”, „​se aprindea pentru orişice lucru de nimic", ​„nu mai zâmbea ca mai înainte,
ci râdea cu hohot încât îți venea să te sperii de el”. Indirect, faptele sale subliniază slăbiciunea
sa, dragostea de bani. Este un personaj cu un caracter slab, ușor de manipulat, care de la omul
cinstit și iubitor ajunge să accepte tâlhăria și crima.
Pe de altă parte, Lică este un personaj plat, întrucât ramane fidel cu orice preț principiilor de
viață care i-au adus bunăstarea. Dacă pe cârciumar obținerea banilor in mod ilegal îl
determină la confesiuni de tipul „Ei! Ce să fac dacă e în mine ceva mai tare decât voința
mea?”, Lică nu mai are nicio mustrare de conștiință, ba chiar se autocaracterizează drept unul
care-i ucide din plăcere pe aceia care îi stau în cale.

Două scene narative semnificative

O scenă semnificativă pentru relația celor doi este reprezentată chiar de ​apariția lui Lică la
han​, deoarece din acest moment întreaga viață a lui Ghiță va lua o turnură definitivă.
Sămădăul se asigură că Ghiță va deveni omul lui și că îl va ajuta în afacerile lui corupte. La
început, cârciumarul îl refuză cu dârzenie, însă Lică nu se lasă mai prejos, luându-i toți banii
și spunându-i că îi va înapoia doar dacă i se supune lui. Plecarea Sămădăului marchează
primul moment de degradare a lui Ghiță, care își ascunde față de Ana „gândurile grele ce-l
cuprinseseră”.
|
O altă scenă semnificativă este reprezentată de finalul nuvelei, respectiv ​scena uciderii Anei​,
care pune în lumină ​paroxismul degradării umane a protagonistului​, simptomatică fiind
relația cu Lică. Dorind să îl lecuiască pe Ghiță de slăbiciunea pentru o singură femeie, Lică
stabilește planul de seducere a Anei, pe care i-o cere lui Ghiță. Supus autorității Sămădăului,
acesta acceptă, abandonându-și cu lașitate femeia în brațele unui bărbat străin. Ana devine
astfel femeia adulterină, victimă a atracției pentru un bărbat puternic, la antipod aflându-se
Ghiță pe care îl considera „o femeie îmbrăcată în haine bărbătești”. Protagonistul intervine
prea târziu și își ucide nevasta, iar la rândul său este ucis de oamenii lui Lică. Astfel, este
evidențiată consecința nefastă a relației cu un tâlhar din dorința de îmbogățire care depășește
perceptele morale.
În concluzie​, prietenia lui Ghiță cu Lică nu făcut decât să îl propulseze pe acesta spre o
dimensiune coruptă, dominată de brutalitate, indiferență, patimă și dorința de răzbunare,
autorul Ioan Slavici dorind să evidențieze destinul tragic al arivismului și al încălcării legilor
moralități.