Baltagul

Caracterizare Vitoria Lipan Mihail Sadoveanu

II. Vitoria Lipan este personajul principal al romanului “Baltagul’’ de M. Sadoveanu, personaj
rotund, tipul sotiei devotate, femeii justitiare si hotarate, iubitoare, familista, curajoasa,
ambitioasa si isteata. Aceasta porneste impreuna cu fiul ei in cautare lui Nechifor, plecat sa
cumpere oi la Dorna. Vitoria era o femeie matura, trecuta prin viata, mai ales ca femeilor de la
sat le era foarte greu, deoarece barbatii lor erau plecati mai mereu cu oile, acestea ramanand
acasa sa aiba grija atat de copii, cat si de gospodarie.
   Numele ei, Vitoria, reprezintă un semn al izbândei inteligenței, spiritului de dreptate și
adevăr. Ea este personaj exponențial,  purtătoare a trăsăturilor sufletului aspru și tenace al
muntenilor.  Eroină absolută, care polarizează acțiunea în jurul ei, este unul dintre cele
mai bine conturate personaje feminine din literatura noastră.
Caracterizarea directa a Vitoriei Lipan se realizeaza prin intermediul naratorului, in special prin
atitudinea acestuia fata de protagonista. La caracterizarea directa contribuie si parerea altor
personaje, dar si autocaracterizarea. Vitoria este tipul sotiei iubitoare, care porneste in
cautarea barbatului sau ‘’era dragostea ei de douazeci si mai bine de ani’’. Este descrisa ca
fiind o femeie frumoasa, cu ochi caprui ‘’aprigi si inca tineri’’. Este o femeie traditionala, tipica
mediului din care facea parte, totodata fiind credincioasa, apeland intotdeauna la Dumnezeu.
Vitoria se autocaracterizeaza ca fiind o femeie iscusita, desteapta si vicleana: ‘’eu te citesc pe
tine, macar ca nu stiu carte’’.
III. Vitoria este caracterizata si indirect, trasatura sa dominanta pe parcursul romanului este
spiritul dezvoltat de observatie, evidentiat si de caracterizarea lui Gheorghiță: ”Mama asta
trebuie să fie fărmăcătoare: cunoaște gândul oamenilor… ”
Un  episod ilustrativ pentru această trăsătură este incipitul romanului. Vitoria este portetizată
ca o femeie încă frumosă, ageră în vorbă și în faptă, care apără ferm cuviința amenințată de
tendințele cosmopolite ale fetei Minodora. Bună cunoscătoare  a naturii umane, îi spune lui
Gheorghiță: ” Eu te citesc pe tine, măcar că nu știu carte.”; ”toate pe lumea asta arată ceva”. În
finalul scenei, leagă întârzierea lui Nechifor de constatarea cu înfrigurare a semnelor rău-
prevestitoare: visul cu Nechifor întors către apus, peste o revărsare de ape, cântatul cocoșului o
singură dată, a plecare, întunecarea neașteptată a cerului, înrăutățirea vremii.

O altă secvență relevantă pentru personaj este cea finală, în care Vitoria, veritabil ”Hamlet

feminin”, reconstituie crima și împlinește aproape ritualic dreptatea și rânduiala, care i-au fost
tulburate pentru o vreme. Eroină tragică, stăpânește prin inteligență, voință, tenacitate, arta
disimulării, tactică psihologică cu toți participanții la praznic pentru a determina deconspirarea
răufăcătorilor. Țese aluzii, il provoacă pe Calistrat Bogza, analizează baltagul și povestește
despre mort ca și cum ar avea o comunicare neștiută cu el. În punctul culminant, repovestește
crima și împinge pe Gheorghiță la săvârșirea actului justițiar. Intransigența aparține eroilor
sadovenieni prin imperative morale ancestrale: ”Cine ucide om-nu se poate să scape de
pedeapsa dumnezeiască”.