Boala acută de iradiere

- (boala actinică)

Holban Romina.Grupa 56
Cuprins
Noțiune, actualități
Etiologie
Patogenie
Tablou clinic
Forme clinice
Diagnostic/Complicații / Tratament
Prevenție
 Definiție

• Boala de iradiere  apare în momentul în

care corpul uman este expus unei doze
foarte mari de radiații într-o perioadă de
timp foarte scurtă (expunere acută).
Cantitatea de radiații absorbită sistemic,
numită și doza absorbită este direct
proporțională cu gravitatea simptomelor.
 Definiție

• Boala de iradiere mai este denumită

și sindrom acut ca urmare a expunerii la
radiații sau otrăvirea cu radiații. Expunerile
uzuale la doze mici de radiații precum
efectuarea de rutină a unei radiografii sau a
unei tomografii nu cauzează niciodată boală de
iradiere.
 Actualitatea temei
• Boala de iradiere este este foarte gravă și de cele
mai multe ori fatală. Cele mai grave accidente din
istorie datorate radiațiilor s-au produs după lansarea
bombei atomice în Japonia la Hiroshima și
Nagasaki în timpul celui de-al Doilea Război
Mondial și la Cernobâl în 1986. În general,
expunerea acută la radiații apare în urma
accidentelor nucleare, cel mai recent fiind explozia
centralei nucleare de pe coasta de est a Japoniei în
urma cutremurului de mare amplitudine din 2011
 Etiologie
• Boala de iradiere este produsa de agentii
ionizanti (care produc ioni), cum sunt
radiatiile electromagnetice (razele Rontgen)
sau radiatiile corpusculare (a, b cu neuroni).
 Etiologie
• Boala de iradiere apare în momentul în care
radiația de înaltă energie afectează sau distruge
anumite celule din organism.
• Regiunile din corpul omenesc care sunt cel
mai vulnerabile la acțiunea radiațiilor de înaltă
energie sunt straturile celulare și tisulare ce
alcătuiesc tractul gastrointestinal și celulele
hematopoietice care produc precursorii
celulelor sanguine, situate în măduva osoasă
 Etiologie

• Boala de iradiere poate surveni in urmatoarele

împrejurari:

- In explorari medicale (radioscopii, radiografii repetate

sau explorarile cu izo­topi radioactivi);

- In tratamentul, mai ales, al tumorilor maligne, cu

energie ionizanta (raze rontgen, izotopi radioactivi);

- În explorari nemedicale, in industrie, unde cu ajutorul

radiatiilor ionizante se verifica calitatile unor materiale;

- prin explozia bombelor atomice

• Expunerea accidentală la doze mari de radiații, cum ar fi
accidentele centrale nucleare;
• Expunerea la radiații excesive pentru tratamente medicale.
• Surse posibile de radiații în doze mari includ următoarele:
• Un accident la o instalație industrială nucleară;
• Un atac asupra unei instalații industriale nucleare;
• Detonarea unui dispozitiv radioactiv mic;
• Detonarea unei arme nucleare sau a unui dispozitiv
exploziv convențional, care dispersează materialul
radioactiv
 Patogenie

• Iradierea poate fi externa (razele rontgen, gamma)

sau interna (prin pulbere radioactiva, care poate
patrunde in organism pe cale digestiva, inhalatie
sau, mai rar, prin rani).

• Prin iradiere se produc tulburari metabolice,

endocrine si nervoase.
 Simptomatologia

• Simptomatologia este variabila si imbraca

diferite .
• Forme clinice, in functie de can­titatea de
iradiatie primita, de suprafata si volumul iradiat,
de sensibilitatea individului, de modul de
iradiere (fractionat etc)
• Severitatea semnelor și simptomelor bolii de iradiere
depinde de doza de radiație absorbită. Doza de radiație
absorbită depinde de puterea energiei radiate și de
distanța dintre individul expus și sursa de radiație.
Semnele și simptomele depind și de tipul de expunere,
totală sau parțială pentru anumite zone ale corpului și
de tipul contaminării, interne sau externe. Un alt factor
care determină gravitatea simptomelor este
sensibilitatea țesutului afectat la radiații.
• !!! De exemplu, sistemul digestiv și măduva osoasă
sunt extrem de sensibile la radiații.
• Doza absorbită de radiații se măsoară în Gray (Gy).
Testele de diagnostic utilizate în practica clinică
precum radiografiile și tomografiile emit o doză
foarte mică de radiații, în general sub 0,1 Gy, doză
focalizată pe anumite organe și pe o zonă tisulară
restrânsă.
• Semnele și simptomele bolii de iradiere apar în
general în momentul în care întregul corp primește o
doză absorbită cel puțin egală sau mai mare de 1 Gy
• Semnele și simptomele inițiale ale bolii acute
de iradiere care este responsivă la tratament
sunt în general greața și vărsăturile. Timpul
scurs între data expunerii și momentul apariției
primelor simptome este un indicator foarte
bun cu privire la doza de radiații absorbită de
către individ.
• Primul episod de greață și vărsături se poate ameliora
spontan, urmând o perioadă asimptomatică, dar
după aceasta vor apărea noi simptome, mai grave. În
general, cu cât doza absorbită este mai mare și cu cât
durata expunerii la radiații este mai crescută, cu atât
mai rapide și mai severe vor fi simptomele.
• Simptomele ce urmează expunerii la radiații au fost
clasificate conform manualului Merck în două
categorii: simptome precoce și simptome tardive.
 Tablou clinic

• Simptomele precoce sunt:

• greața și vărsăturile care apar în primele 6 ore de la o expunere de 1-2

Gy (mică), în primele 2 ore de la o expunere de 2-6 Gy (moderată), în
prima oră de la o expunere de 6-8 Gy (severă) și în primele 10 minute
după o expunere de 8-10 Gy sau mai mare (foarte severă).
• diareea debutază în primele 8 ore de la o expunere moderată, în primele
3 ore de la o expunere severă și în prima oră după o expunere moderată.
• cefaleea debutează în primele 24 de ore după o expunere moderată, în
primele 4 ore după o expunere severă și în primele 2 ore după o expunere
foarte severă.
• febra debutează în primele 3 ore după o expunere moderată, în prima oră
după o expunere severă și tot în prima oră după o expunere foarte severă.
 Tablou clinic
• Simptomele tardive sunt:

• amețeala și dezorientarea care apar în prima săptămână după o expunere

severă și imediat după o expunere foarte severă.
• oboseala și alterarea stării generale apar în primele 4 săptămâni după o
expunere mică, la 1-4 săptămâni după o expunere medie, la 1 săptămână
după expunere severă și imediat după o expunere foarte severă.
• Alopecia, hematemeza, hemoragia digestivă inferioară, infecțiile,
vindecarea cu greutate a rănilor cutanate și hipotensiunea apar la 1-4
săptămâni după o expunere medie, la 1 săptămână după o expunere severă
și imediat după o expunere foarte severă. [1], [3], [2]
!!!Orice expunere la radiații reprezintă o urgență, soldându-se cu
internarea pacientului în spital și supravegherea lui atentă.
 Forme clinice
Deosebim doua Forme clinice : acuta si cronica.
a) Forma acuta poate fi produsa prin iradieri limitate sau generale.

In iradierile limitate predomina efectele locale: dermite, vezicule, ulceratii,

necroza. Iradierile generale sunt mai grave decat cele partiale, mai ales cand
sunt unice si cu doza mare. Pot produce urmatoarele Forme clinice:

- forma usoara (la 200 - 300 r) se caracterizeaza prin varsaturi, cefalee, diaree,

inapetenta, leucopenie, caderea parului;

- forma de gravitate medie (la 400 r) se caracterizeaza prin stari de agitatie,

cefalee, varsaturi, diaree, inapetenta, cadere a parului, leucopenie etc. si este
mortala in 50% dintre cazuri;

- forma grava (la 600 r) si

- forma fulgeratoare (la 1 000 r) este mortala si se caracterizeaza prin
halucinatii, stare de excitatie intensa.
 Forme clinice
Forma cronica apare dupa iradieri generale, mici, repetate.

In raport de gravitatea tulburarilor, deosebim trei grade, care in unele cazuri se

pot succeda, constituind faze evolutive.

Gradul I: tulburari generale, reversibile - astenie, cefalee, tulburari

vasomotorii, insomnie, modificari sanguine (eozinofilie, leucopenie).

Gradul II: la tulburarile sus-mentionate se adauga: diaree, inapetenta, prurit

etc.

Gradul III: aceleasi

Simptome ca in gradele I si II, insa mai accentuate - puseuri acute; se adauga si

leziuni locale.

Diagnosticul bolii de iradiere se poate pune tinand seama de

 Diagnosticul

• În momentul în care o persoană a fost expusă la

radiații în doze mari ca urmare a unui accident
nuclear industrial sau ca urmare a unui atac,
personalul medical va urma o procedură diagnostică
prin care să stabilească doza absorbită de radiații.
Determinarea dozei absorbite este extrem de
importantă, fiind esențială pentru evaluarea
severității bolii de iradiere și managementul
terapeutic dar și pentru a determina dacă persoana va
supraviețui sau nu.
 Diagnosticul

• Detalii cu privire la expunere: Vărsăturile,

greața și alte simptome precoce:
• Testele de sânge repetate sistematic 
• Dozimetria 
• Contorul Geiger-Muller
• Tipul de radiații 
 Complicaţiile

• Expunerea la radiatii, care provoacă în mod

semnificativ dezvoltarea imediată a unei boli precum
leucemia sau alte cancere mai târziu în viață.
• Boala de iradiere ar putea contribui, de asemenea, la
probleme de sănătate mintală, atât pe termen scurt,
cât și pe termen lung, cum ar fi durere, frică și
anxietate cu privire la confruntarea cu un accident
radioactiv, care se ocupă cu incertitudinea unei boli
misterioase și potential letale sau îngrijorătoare cu
privire la eventualul risc de cancer datorită radiației.
Prevenție
În cazul în care se produce un accident nuclear în zona în care
locuiți și dacă vă aflați într-o clădire, pașii pe care trebuie să-i
urmați sunt următorii:

•închideți și încuiați toate ușile și ferestrele

•opriți aerul condiționat, ventilatoarele și toate unitățile de încălzire
•mutați-vă dacă este posibil la subsolul clădirii sau într-o cameră
fără ferestre.
Autoritățile sunt obligate să ia măsuri urgente de protecție a
populației, prin urmare se va institui evacuarea de urgență. Trebuie
să aveți la dumneavoastră lucruri esențiale precum:
•o lanternă
•un radio portabil cu baterii
•o trusă de prim ajutor
•medicamente de bază precum antipiretice, analgezice și antiemetice
•mâncare sigilată în conserve
•apă îmbuteliată
 Tratament

• Tratamentul profilactic:
- evitarea investigatiilor radiologice inutile si cu
izotopi radioactivi;

- respectarea riguroasa a regulilor de protectie a

muncii in serviciul de radiologie s: izotopi,
precum si in alte locuri de munca unde se
lucreaza cu surse de radiatii ionizante
 Tratament

• Tratamentul curativ: in primul rand bolnavul este

scos de sub influenta substanteloi radioactive.
• Leziunile locale (radipdermite, radioepitelite, cicatrice
etc), se trateaz; medicamentos (pomezi calmante etc),
cu agenti fizici (raze infrarosii, 20 - 30 de sedinte sau
chirurgical (extirparea leziunii, eventual plastie).
• Tulburarile generale se trateaza cu extracte de ficat, de
suprarenale, vitamine, cal mante, barbiturice, transfuzii
de sange si plasma.
Vă mulțumesc pentru
atenție !!!

Holban Romina .Grupa 56.