IGIENA SOLULUI

Solul face parte din mediul exterior al organismului uman şi poate influenţa sănătatea
omului, la fel ca şi aerul şi apa. Din punct de vedere structural, solul este alcătuit din particule
de forme şi mărimi diferite numite grunji. Între grunji se află spaţii libere numite pori care
determină gradul de porozitate al solului. În studiul igienei solului trebuie să ţinem cont de
câteva proprietăţi ale acestuia:
 Permeabilitatea pentru aer reprezintă capacitatea solului de a fi străbătut de aer.
Dacă pătrunde mai mult oxigen la nivelul solului, sunt favorizate procesele de
descompunere, care produc degradarea poluanţilor
 Permeabilitatea pentru apă este calitatea solului , de a fi străbătut de apă.
Permeabilitatea este direct proporţională cu gradul de porozitate al solului. Această
calitate este importantă deoarece solurile cu o permeabilitate mai redusă oferă
protecţie apelor de profunzime.
 Capilaritatea este capacitatea solului de a permite apei să se ridice. Este o proprietate
legată de permeabilitate , în sensul că solurile cu o permeabilitate redusă au o
capilaritate ridicată.
 Selectivitatea –solul are capacitatea de a reţine impurităţile. Această proprietate este
foarte importantă pentru protecţia apei subterane.
 Temperatura este o proprietate importantă din punct de vedere sanitar , în sensul că
de temperatură depind procesele biochimice din sol, dar şi rezistenţa unor
microorganisme.

Influenţa solului asupra sănătăţii

În cazul solului, ca şi în cazul celorlate componente ale mediului exterior , putem descrie
o serie de factori de poluare, ce influenţează sănătatea organismului uman. Conform
Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii , factorii de poluare a solului sunt:
 Împrăştierea deşeurilor din activitatea omului
 Reziduri fecaloide de origine animală
 Deşeuri industriale
 Activitate agricolă
Poluarea solului poate fi împărţită în două categorii: poluare biologică şi chimică.
1.Poluarea biologică este dată de prezenţa agenţilor patogeni la nivelul solului. Tot la nivelul
solului se află şi germeni saprofiţi care acţionează împotriva microorganismelor patogene.
Bolile infecţioase transmise prin intermediul solului pot lua trei forme:
 Boli ce urmează ciclul om-sol-om – sursa de contaminare este omul bolnav sau
purtătorii – ex: febra tifoidă, dizenteria, hepatita, holera, poliomielita
 Boli ce urmează ciclul animal-sol-om sursa de infecţie este animalul bolnav care
elimină germenii la nivelul solului- ex: tetanos, antrax, gangrena gazoasă.
 Boli ce urmează ciclul sol-om sunt produse de microorganisme patogene existente în
mod natural la nivelul solului-ex: botulism, boli parazitare.
2.Poluarea chimică
Rezultă din rezidurile din gospodărie, industriale, din agricultură, reziduri zootehnice sau
radioactive. Rezidurile din gospodărie, indistriale, zootehnice, suferă procese de degradare
rezultând o serie de substanţe nocive-ex: bioxid de carbon, sulfaţi, fosfaţi, amoniac, hidrogen
sulfurat , hidrogen fosforat, azot. Din poluarea industrială pot rezulta şi alte substanţe toxice
cum ar fi : mercur, plumb. Mai severă este poluarea radioactivă deoarece efectul nociv poate
fi de zeci de ani . Elementele radioactive pot trece în apă, plante, apoi la animale şi om- ex:
stronţiu, cesiu, bariu, iod.
Îndepărtarea corectă a rezidurilor
 Rezidurile menajere sunt colectate în containere şi o parte din ele pot fi tratate şi
utilizate ca îngrăşământ în activităţile agricole. O altă modaliate de eliminare a acestor
reziduri este arderea lor în crematorii speciale
 Reziduri industriale se tratează diferit în funcţie de natura lor astfel:
-reziduri zootehnice – se adună în stive şi plasate pe grătare , se lasă la fermentat, sub
grătare existând gropi de colectare
-reziduri speciale- se referă la rezidurile rezultate din activitatea medicală (spitale) şi
au potenţial infecţios ridicat, de aceea se incinerează în crematorii
-rezidurile radioactive- acestea iniţial sunt tratate cu acizi sau baze apoi se ard în
crematorii speciale cu circuit închis, se înglobează în ciment şi se îngroapă în locuri
speciale.
 IGIENA RADIAŢIILOR

Radiaţiile se pot împărţi în două mari categorii: radiaţii ionizante şi radiaţii neionizante.

I.RADIAŢIILE IONIZANTE
Sunt acele radiaţii care eliberează ioni încărcaţi pozitiv sau negativ atunci când vin în
contact cu materia.
Clasificare
-după origine – radiaţii nucleare
-radiaţii extranucleare
-după propagare- radiaţii corpusculare
-radiaţii electromagnetice
-după acţiune – radiaţii cu acţiune internă
- radiaţii cu acţiune externă
Radiaţiile cu acţiune internă pot pătrunde în organism prin inhalare sau ingerare şi abia
după aceea îşi exercită efectul. Gradul de pătrundere în profunzime este mic de câţiva
milimetrii sau centimetrii.
Radiaţiile cu acţiune externă, au capacitatea de a acţiona asupra organismului de la
distanţă chiar de la câţiva metri. Trebuie să ţinem cont că puterea de pătrundere a radiaţiilor
este invers proporţională cu puterea de eliberare a ionilor. Astfel putem trage concluzia că
radiaţiile cu acţiune internă sunt mult mai nocive. Modul de acţiune al radiaţiilor a fost
explicat prin două teorii:
 Teoria ţintei afirmă că numai ţesuturile , organele care vin în contact direct cu
radiaţiile sunt afectate.
 A doua teorie indică faptul că radiaţiile acţionează asupra apei din organism şi astfel
se propragă la distanţă, la alte viscere sau ţesuturi.
Chiar dacă au fost emise aceste teorii, acţiunea radiaţiilor ionizante depinde şi de o serie
de factori:
 Tipul de radiaţie- cu acţiune externă sau internă
 Cantitatea de radiaţii şi timpul în care acestea acţionează
 Timpul necesar pentru reducerea la jumătate a numărului de atomi, numit timp de
înjumătăţire
 Timpul de metabolizare- de la pătrundere până la eliminarea din organism
 Timpul de acţiune care se calculează astfel:
 Timpul de înjumătăţire + timpul de metabolizare : 2
 Factorul genetic
 Ţesutul / viscerul faţă de care radiaţia are afinitate mai mare
Acţiunea radiaţiilor asupra organismului uman poate fi sistematizată astfel:
1.Acţiune somtică care cuprinde mai multe etape:
 Etapa primară – cefalee
-vertij
-astenie
-insomnie
-anorexie
-scădere în greutate
 Etapa de remisiune
 Etapa secundară cuprinde 4 sindroame:
-sindrom hemoragipar – hemoptizie
-hematemeză
-epistaxis
-sindrom nervos – insomnie
-iritabilitate
-logoree
-delir
-adinamie
-somnolenţă
-lipotimie
-sindrom digestiv – greţuri
- vărsături
-diaree
-constipaţie
-durei abdominale
-sindrom infecţios – febră
-mialgii
-artralgii
2.Acţiune stocastică are trei direcţii de acţiune:
 Acţiune cancerigenă
 Acţiune imunosupresoare
  Scăderea speranţei de viaţă
3.Acţiune genetică –afectează descendenţii şi nu persoanele expuse la radiaţii. Depinde şi de
tipul de gene asupra cărora acţionează radiaţiile. Dacă sunt afectate genele dominante,
efectele apar la prima generaţie. În schimb , dacă sunt afectate genele recesive , efectele apar
la a doua sau la a treia generaţie. Pentru a prevenii poluarea radioactivă se pot lua o serie de
măsuri:
 Eliminarea corectă a rezidurilor radioactive
 Transportul şi depozitarea corectă a substanţelor radioactive
 În cazul expunerii profesionale trebuie respectae câteva reguli:
- Nu se pot angaja persoane sub 18 ani
- Respectarea normelor de expunere
- Utilizarea echipamentului de protecţie
- Sunt interzise alimentele şi băuturile în laborator
- Examen medical la angajare- hemoleucograma
 Pentru polpulaţia generală este important să respecte zonele de siguranţă delimitate în
jurul unităţilor radioactive.

II.RADIAŢIILE NEIONIZANTE
Sunt tipul de radiaţii care nu produc eliberarea de ioni la contactul cu materia. Se pot
împărţii în trei categorii:
 Radiaţii cu lungime de undă mare- radiaţii infraroşii
 Radiaţii cu lungime de undă medie-radiaţii luminoase
 Radiaţii cu lungime de undă mică- radiaţii ultraviolete
1.Radiaţiile infraroşii eliberează căldură şi se măsoară în calorii/cm 2/ minut. Organismul
uman suportă aceste radiaţii până la valoarea de 1 calorie/ cm2/ minut. Peste această valoare
apar efecte negative grupate astfel:
 Tegumentar – apar arsuri de diferite grade, cu prezenţa de flictene
 Ocular-ulcer cornean, cataractă (opacefierea cristalinului)
 Cranian- afectează meningele cu manifestări clinice specifice, traduse prin:
-cefalee
-vertij
-redoarea cefei
-fotofobie
-febră
 -hiperestezie cutanată
2. Radiaţiile luminoase produc şi ele efecte asupra organismului:
 Creşte metabolismul în special cel fosfocalcic
 Creşte imunitatea organismului
 Acţionează asupra analizatorului vizual astfel: în cazul iluminatului insuficient apar
următoarele manifestări: - cefalee
-vertij
-lăcrimare
-astenie
-durere oculară
-scăderea acuităţii vizuale
-scăderea vederii la distanţă (miopie)
În cazul iluminatului excesiv apar următoarele simptome :
 Dureri oculare
 Fotofobie
 Lăcrimare
 Cefalee
 Vertij
 Scăderea acuităţii vizuale
 Nistagmus
 Acţionează şi asupra scoarţei cerebrale, producând anumite efecte:
 Radiaţiile roşii- excitante pe SNC
 Radiaţiile verzi- efect sedativ
 Radiaţiile galbene şi roşii- senzaţie de căldură
 Radiaţiile albastre şi verzi- senzaţie de rece
3.Radiaţiile ultraviolete au o serie de efecte asupra organismului, unele sunt benefice,
altele nocive. Efectele benefice sunt:
 Acţiune eritemogenă – au acţiune vasodilatatoare cu apariţia eritemului tegumentar
 Acţiune pigmentogenă-stimulează producerea melaninei cu apariţia coloraţiei
specifice a tegumentului

 Acţiune antirahitică-favorizează sinteza vitaminei D3 cu efect benefic asupra

metabolismului fosfocalcic
  Acţiune antibacteriană-inhibă multiplicarea microorganismelor şi inhibă acţiunea
unor toxine bacteriene

Efectele negative sunt:

-efect cancerigen fiind implicate în producerea în special a melanomului malign
-efect asupra analizatorului vizual cu următoarele simptome:
 Durere oculară
 Fotofobie
 Lăcrimare
Aceste manifestări oculare se pot complica prin apariţia blefaritei, conjunctivitei.