SEMIOLOGIA APARATULUI CARDIOVASCULAR

Dispneea cardiacă este percepută ca o senzaţie de dificultate în respiraţie, năduf, lipsă de aer,
care solicită din partea pacientului un efort respirator mărit. Dispneea în afecţiunile cardiace
poate îmbrăca trei forme:

-dispneea de efort-apare iniţial legată de eforturi fizice mari apoi la eforturi din ce în ce mai
mici până la ortopnee (la ridicarea în picioare).

-dispneea de repaus (decubit) pacientul acuză accentuarea dispneei în poziţie culcată ceea ce îl
obligă să se ridice în poziţie şezândă.

-dispnee paroxistică apare de obicei noaptea, cunoscută şi ca astmă cardiac şi se

caracterizează prin atac sever de dispnee cu respiraţie zgomotoasă însoţită de anxietate.

Durerea cardiacă ocupă un loc important în diagnosticul bolilor cardiovasculare şi trebuie

diferenţiată de durerea ce apare în alte afecţiuni.Sediul durerii în cardiopatia ischemică poate
fi apexian indicată cu degetul de către pacient , retrosternal,precordial.Iradierea clasică este
spre umărul şi braţul stâng faţa internă a antebraţului şi ultimele două degete ale mâinii
stângi.Iradierea poate fi şi către ambele braţe şi umeri. În mod atipic iradierea cuprinde yona
occipitală, mandibulă, epigastru. Caracterul durerii variază în funcţie de sistemul nervos al
pacientului luând aspect de constricţie toracică, senzaţie de umflătură, arsură, jenă până la
intensitate mai mare, senzaţie de gheară violentă, pumnal. Durerea apare la efort fizic,
expunere la frigstări emoţionale, mese copioase sau după fumat. Durata variază de la 15-20
minute în angina pectorală până la 30-60 de minute sau câteva zile în infarctul miocardic.

Examenul obiectiv

Şocul apexian – se defineşte ca expansiunea în afară a vârfului inimii prin modificarea

sistolică a ventriculului stâng. În mod normal se palpează în spaţiul V intercostal stâng pe
linia medioclaviculară.

Auscultaţia

Focarul mitral corespunde şocului apexian- spaţiul V intercostal stâng pe linia

medioclaviculară, se poate extinde în sus un spaţiu intercostal 2 cm.stânga şi dreapta.

Focarul tricuspidian – corespunde apendicelui xifoid şi se extinde în spaţiile V-VIII

parasternal 1-2 cm. dreapta, 2-3 cm. stânga.
Focarul pulmonar – corespunde spaţiului II intercostal stâng, parasternal extins în sus spre
articulaţia sternoclaviculară şi în jos în spaţiul III intercostal stâng (punctul Erb).

Focarul aortic – corespunde spaţiului II intercostal drept, parasternal, fiind extins în jos,
spaţiul III intercostal drept şi medial în furculiţa sternală şi manubriu sternal.

Frecătura pericardică – este dată de prezenţa exudatului fibrinos pe foiţele pericardice. Se

aseamănă cu mototolirea unei bacnote, strângerea de zăpadă în mână sau piele îndoită şi
frecată, apare în spaţiul III intercostal.

Mijloace de investigare

-radioscopia/radiografia toracică

- electrocardiografia

- angiocardiografia constă în efectuarea unei radiografiii după injectarea unei substanţe

radioopace

- fonocardiograma- înregistrarea grafică a zgomotelor cardiace

-pentru investigarea părţii arteriale- măsurarea tensiunii arteriale, oscilometria

SEMIOLOGIA APARATULUI DIGESTIV

1.Semiologia cavităţii bucale

Durerea poate fi permanentă sau trecătoare, intensă sau slabă, pulsatilă sau sub formă de
înţepătură. Apare în afecţiuni linguale, afecţiuni ale mucoasei bucale (stomatite, gingivite),
afecţiuni dentare.

Modificări ale gustului – dispariţia gustului = ageuzia apare în accidente vasculare

cerebrale, tumori crebrale

-exagerări ale gustului = hipergeuzie în sarcină, nevroze

-pervertiri ale gustului = parorexie în psihopatii

Tulburări de salivaţie

Sialoree/ Ptialism – creşterea salivaţiei apare în afecţiuni digestive-gastrite ulcer,

stomatite,gingivite, esofagite, parazitoze, afecţiuni neurologice, sarcină

Hiposialie scăderea salivaţiei până la dispariţia ei = xerostomie/ asialie apare în deshidratări

marcate, infecţii, colagenoze, radioterapie

Halenă – mirosul neplăcut în aerul expirat poate fi :

-fetid- cancerul lingual, carii dentare supuraţii

-fecaloid- ocluzie intestinală

-amoniacal-uremii

-acetonic-coma diabetică

-fad dulceag în difterie

-asemănător usturoiului înintoxicaţii cu fosfor

-aldehidic la alcoolici

Glosodinie – durere a limbii- în anemie, intoxicaţii, lues

Macroglosie- creşterea în volum a limbii- în acromegalie, glosite, boala Waldenström

Microglosie- atrofia/ scăderea în volum a limbii- în paralizii de hipodlos, lues

Modificări de aspect şi culoare a limbii:

-limbă saburală – deshidratare, boli febrile

-limbă prăjită –deshidratări

-limbă zmeurie- scarlatină

-limbă neagră- în abuz de tutun sau antibiotice

-limbă de papagal- strat brun-negricios-boli infecţioase

-limbă cu şanţuri ca frunza- congenitală, sifilis

-limbă geografică zone roşii alternate cu zone descuamate

-limba lăcuită , lucioasă = glosita Hunter- în anemii

2.Semiologia esofagului

Disfagia reprezintă dificultatea la deglutiţie percepută ca o senzaţie de oprire a alimentelor,

care se poate instala lent, progresiv, intermitent, paradoxal în tulburărir funcţionale.

Durerea – percepută ca o distensie dureroasă sau contracţie a esofagului cu sediu retrosternal

Regurgitaţia reprezintă o eliminare fără efort şi în cantitate redusă a alimentelor din esofag
sau din stomac, nefiind precedată de greţuri.

Investigaţii

-examen radiologic

-endoscopie cu sau fără biopsie

-cateterism esofagian pentru explorarea motilităţii esofagiene

3.Semiologia abdomenului

Durerea necesită o anamneză completă, pentru aprecierea principalelor caractere:

-localizarea dă relaţii cu privire la organul afectat – ex: epigastru- stomac, fosa iliacă dreaptă-
apendice

-iradiere- ex. hipocondrul drept –ulcer duodenal

Greaţa poate fi un simptom solitar sau poate preceda vărsăturile. Este percepută ca o senyaţie
de repulsie faţă de alimente sau nevoia de a vărsa. Poate fi însoţită de tulburări nervoase,
tulburări vasomotorii- paloare, hipersalivaţie, transpiraţie, tahicardie, hipotensiune.

Cauze:

-cauze digestive- gastrite, ulcer, colite, afecţiuni hepato-biliare, afecţiuni pancreatice

-cauze extradigestive- sarcină, colici renale, migrene, boli neurologice, etilism, rău de
mişcare,intoxicaţii medicamentoase

Vărsăturile – eliminarea bruscă şi forţată a conţinutului gastric şi intestinal, precedată de

graţă. Caracteristici:

-apos-mucos- gastrită, sarcină,

-alimentar- stenoză pilorică

-biliar-afecţiuni biliare, duodenale

-fecaloid- ocluzii intestinale

-purulent-gastrite flegmonoase

Hematemeza este definită ca eliminarea prin vărsături de sânge proaspăt sau digerat provenit
din stomac şi duoden.

Cauze: ulcer gastric,rupturi ale varicelor esofagiene, polipoză gastrică,tumori maligne, hernie
hiatală

Melena eliminarea de sânge digerat prin scaun care ia aspect de "zaţ de cafea" , negru ca
păcura

Rectoragie eliminarea unui scaun cu sânge roşu.

Meteorism acumulare de gaze la nivel intestinal cu distensie abdominală.

Tulburări ale apetitului

Hiperorexia –exagerarea apetitului – hipertiroidie,diabet zaharat

Anorexia – lipsa senzaţiei de foame , care poate fi totală pentru orice fel de mâncare sau
selectivă pentru anumite alimente

Sitofobia- apetitul este păstrat, dar bolnavului îi este frică să mănânce pentru a nu declanşa
durerea

Parorexia este definită ca o pervertire a apetitului

Explorări paraclinice

-laparoscopia

-radiografia simplă sau cu subsanţă de contrast

-endoscopie

4.Semiologia intestinului

Colica intestinală este o durere vie , cu debut brusc şi accentuare progresivă şi rapidă, care
cedează uneori tot la fel de brusc. Este produsă de contracţiile spastice ale intestinului.
Diareea eliminări frecvente de materii fecale de consistenţă moale, semilichidă sau lichidă.

Cauze: enterite, dizenterie, holeră, afecţiuni biliare,pancreatice când scaunul are aspect grăsos,
voluminos = steatoree

Constipaţia este reprezentată de stagnarea materiilor fecale şi eliminarea mai târzie a

acestora.

Investigaţii

-colonoscopia

-paracenteza-metodă de evidenţiere a lichidului de ascită , urmărind anliza aspectului

macroscopic al acestuia

-examen microbiologic- coprocultura, examen coproparazitologic

5.Semiologia ficatului

Hepatalgia (durerea hepatică) are sediul în hipocondrul drept , sub rebordul costal, şi baza
hemitoracelui drept.

Cauze: insuficienţa cardiacă, abces hepatic, hepatite

Palparea ficatului

-palparea bimanuală- bolnavul este aşezat în decubit dorsal,cu abdomenul relaxat stând pe
dreapta bolnavului, cu mâna stângă pe flancul drept, sub rebordul costal şi cu mâna dreaptă
anterior , în hipocondrul drept

-palparea monomanuală- degetele încovoiate sunt introduse sub rebordul costel drept, în timp
ce bolnavul inspiră profund

Percuţia ficatului

-în decubit dorsal se percută limita superioară parasternal la marginea inferioară a coastei VI ,
axilar la nivelul coastei VII, paravertebral la nivelul vertebrei T 11. Limita inferioară se
percută de jos în sus.

Explorări paraclinice

-examene de laborator

-arteriografia
-splenoportografia

-scintigrafia

-laparoscopia

-pucţia-biopsie

SEMIOLOGIA APARATULUI RENAL

Durerea colicativă se instalează brusc, cu intensitate mare şi prezenţă continuă sau

exacerbări se numeşte colică renală. Sediul durerii este lombar şi în flanc, cu iradiere
descendentă spre fosa iliacă , rădăcina coapsei şi organele genitale externe. La durere se
asociază tulburări digestive- grţuri,vărsături, modificări ale tranzitului intestinal. Febra apare
doar în cazul supraadăugării unei infecţii.

Disuria reprezintă eliminarea cu dificultate a urinei însoţită sau nu de durere pre, intra sau
postmicţională. La sfârşit pacientul are senzaţia că vezica nu s-a golit complet.

Cauze.

-de origine vezicală- cistita,tuberculoză vezicală, tumori, litiază

-afectarea deschiderii colului vezical- inflamaţii, afectarea prostatei,afecţiuni ginecologice

-de origine ureterală- uretrite,stenoze,calculi

-de origine neurologică-afecţiuni medulare

Oligo-anuria scăderea diurezei până la suspendarea ei. Poate fi tranzitorie în insuficienţa

renală acută sau definitivă în insuficienţa renală cronică. După mecanismul de producere
anuria poate fi:

-anurie prerenală- prin scăderea debitului sanguin renal- insuficienţă cardiacă, hipotensiune,
hemoragii, stări de şoc

-anurie renală- glomerulonefrite, pielonefrite, infarct renal, septicemie

-anurie postrenală- obstacole la nivelul ureterelor

Poliuria reprezintă o creştere a diurezei peste 2000 ml. în 24 ore. Dopă aspectul urinei şi
compoziţiese pot distinge poliuria apoasă, cu urină diluată de concentraţie mică, de aspectul
apei, incoloră sau poliurie osmotică cu urina concentrată, colorată. Din punct de vedere
etiologic poliuria poate fi:

-fiziologică- se datorează fie unui exces de aport lichidian fie expunerii la frig

-patologică tranzitorie- insuficienţa renală acută, scăderea nivelului de hormon antidiuretic,

diabet zaharat, administrae de diuretice

-patologică de durată- insuficienţa renală cronică

Polakiuria reprezintă o frecvenţă crescută a micţiunilor , fiind produsă de afecţiuni ale căilor
urinare inferioare.

Hematuria prezenţa sângelui în urină care poate fi macroscopică sau microscopică.

Investigaţii

-radiografia

-urografia

-cistografie

-ecografie

-examenul urinei- macroscopic-aspectul urinei-tulbure cu puroi, sânge, mucus

-tulbure cu flocoane

-culoarea-normală, galben închis spre roşcat

-miros- fad, amoniacal, fetid

-densitatea urinei

-examenul sedimentului urinar-centrifugarea urinei duce la obţinerea sedimentului urinar

microscopic. Se evidenţiază:

-celule epiteliale

-celule rotunde

-celule cilindrice din uretere

-celule tumorale
-hematii

-leucocite

-cilindruria poate conţine mai multe tipuri de cilindrii: hialini (proteici), hematici,
leucocitari,epiteliali, granuloşi, grăsoşi

-examenul bacteriologic-urocultura cu antibiogramă

-explorare funcţională- creatinină, uree, acid uric