PREVENIREA STRESULUI

PROFESIONAL

Conf.univ.dr.ing. ROLAND MORARU

2009
INTERACŢIUNEA DINAMICĂ A FACTORILOR
PROFESIONALI CU CEI UMANI INDIVIDUALI
INTERACŢIUNI

Ambianţa în Condiţii de viaţă

personală
muncă extraprofesională

Natura şi conţinutul Capacităţi, nevoi şi

activităţii aspiraţii individuale

Obiceiuri, nivel de
Condiţii
educaţie şi cultură
organizaţionale
Care pot
Cu reflectare în influenţa Cu reflectare în

Performanţa
Satisfacţia
profesională
profesională

STAREA DE
SĂNĂTATE,
CONFORTUL FIZIC ŞI
PSIHIC
SURSE DE STRES (după modelele Mackay-Cooper
şi Cooper-Torrington)
INTRINSECI FUNCŢIEI
(MESERIEI)
Suprasolicitare/subsolicitare în
activitate
Exigenţe temporale
Condiţii fizice de muncă

Interfaţa organizaţie- Funcţia (statutul) în

exterior organizaţie
Cerinţele companiei în Situaţia conflict -
relaţie cu cele ale familiei ambiguitate
Responsabilităţi
Efecte ale confruntării INDIVID Neparticipare la adoptarea
carieră – familie etc Capacităţi deciziilor
Abilităţi
Aspiraţii
Structură şi climat Vulnerabilitate Evoluţia în carieră
Lipsa consultării efective Promovare rapidă
a personalului Promovare lentă
Restricţii privind Lipsa siguranţei locului de
comportamentul
Politica generală muncă etc
organizaţională etc

Relaţii în cadrul organizaţiei

Relaţii deficitare cu şeful,
colegii sau subordonaţii
Dificultăţi în distribuirea
responsabilităţilor
SISTEMUL PRINCIPALILOR FACTORI CARE POT
DETERMINA REACŢII INDIVIDUALE DE STRES

Mediul de Satisfacţia în
muncă Reacţii la Stare de
muncă perceput
Confort stres
de individ Performanţe sănătate

Caracteristici şi Situaţii
Mediul de
capacităţi speciale Suport
muncă obiectiv (neobişnuite,
individuale social
(condiţii externe) (condiţii interne) critice, avarii
etc)
 SISTEMUL PRINCIPALILOR FACTORI INDIVIDUALI
CARE POT DETERMINA REACŢII DE STRES ŞI POT
AFECTA STAREA DE SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ
Modul de percepere al
propriului echilibru
persoană - mediu

Capacităţi
Interacţiune deficitară Percepere Vulnerabilitate
persoană - mediu

Perceperea unui Necesităţi

dezechilibru

Promovări

Interpretare Scopuri

Ameninţare
pierdere Atitudini

Răspuns
Autoevaluare
Apărare –coping
Cognitivă
Comportamentală

Răspunsuri fiziologice Răspunsuri psihologice Răspunsuri comportamentale

Afective: - Izolare - Somatomotorii
Hormonale -anxietate - Consum - Mimico -
Neurofiziologice -depresie de alcool gestuale
Cognitive - Evitare - Verbale
 INDICATORI
INDICATORII utilizaţi în evaluarea nivelului de exigenţe adresate de sarcina de
muncă se referă la
 relaţia complexitate – viteză
 numărul de alegeri de rutină sau conştiente
 durata unui ciclu de muncă şi numărul de alegeri pe ciclu
 efortul de memorare
 rapiditatea cerută
 nivelul de atenţie cerut
 concentrare, continuitate, distributivitate
 posibilitatea de comunicare în timpul activităţii
 numărul de maşini, aparate etc. de supravegheat
 numărul mediu de semnale pe oră
 durata şi numărul intervenţiilor pe oră
 gradul de precizie (parametri sau obiecte foarte mici – operatorul trebuie să
observe detalii foarte mici sau să manipuleze obiecte foarte mici, eventual prin
intermediul dispozitivelor optice de mărit), necesitând o mobilizare intensă a
participării conştiente
 EXIGENŢELE TEMPORALE

 caracterul repetitiv sau nerepetitiv al operaţiilor

 cadenţa liberă sau impusă

 sistemul de salarizare care impune uneori indirect un anumit ritm de lucru ridicat

 timpul necesar pentru a atinge ritmul de lucru cerut (timpul de intrare în ritm)

 existenţa sau nu a pauzelor organizate sau individuale

 posibilitatea de a părăsi, la nevoie, locul de muncă în afara pauzelor

 timpul de lucru zilnic, săptămânal, lunar, anual

 regimul pauzelor şi schimburilor de lucru

 MODELE EXPLICATIVE ALE EMERGENŢEI
STRESULUI PROFESIONAL
Modelul abordării tranzacţionale
Cerinţe Acţiuni,
interne comportamente

Resurse
externe
Schimbări
Stres resimţit
afective

Faza de Evaluarea Mecanism de Schimbări Afectarea

Dezechilibru
percepţie situaţiei coping fiziologice sănătăţii

Solicitări Reevaluarea
externe cognitivă a situaţiei

Resurse
personale
 MODELE EXPLICATIVE ALE EMERGENŢEI
STRESULUI PROFESIONAL
Înţelegerea modelului implică luarea în considerare a următorilor FACTORI

 inadecvarea dintre exigenţele mediului de muncă şi capacitatea individului

(aptitudini, resurse) de a îndeplini aceste exigenţe. Perceperea acestei inadecvări
deţine un rol important în generarea stresului profesional
 dezechilibrul dintre stresorii specifici individuali (solicitări interne) şi resursele
furnizate de mediul de lucru, pentru un anumit individ
 procesul de evaluare care combină cele două perechi de componente (externe /
interne). Acest proces permite să se stabilească dacă există sau nu un
dezechilibru şi dacă acesta va ridica probleme pe termen lung
 rezultatul este reprezentat de coping, care include componente cognitive,
comportamentale şi fiziologice
 viteza cu care se modifică diferitele componente implicate influenţează modul în
care reacţionează individul

 reacţia de feed – back constituie un mecanism important care include implicaţii

de ordin metodologic
 MODELE EXPLICATIVE ALE EMERGENŢEI
STRESULUI PROFESIONAL
MODELUL LUI KARNAS

Constrângeri pentru
sistem
EVALUARE

Exigenţe Constrângeri externe Efecte asupra

sistemului
sistem (ambianţă, sarcină, (fiabilitate, incidente,
tehnologie, organizare producţie,
(producţie, sevicii) relaţii, etc
etc)
Conduită
operator
Exigenţe Constrângeri Efecte asupra
operator individuale operatorului
(remuneraţie, (interne, cognitive, (stress, oboseală,
condiţii, …) sociale) frustrare, carieră
etc)

Constrângeri penru EVALUARE

operator
 MODELE EXPLICATIVE ALE EMERGENŢEI
STRESULUI PROFESIONAL
MODELUL LUI COMPERNOLLE

Gestiunea preventivă reprezintă MAI MULT decât un ansamblu de tehnici care pot fi
utilizate de către indivizi pentru a-şi controla stresul. Este vorba de o FILOZOFIE
IMPREGNATĂ ÎN INTEGRALITATEA ORGANIZAŢIEI, care postulează că individul
şi organizaţia trebuie să îşi asume împreună responsabilitatea de a promova
sănătatea şi a preveni stresul negativ

OBIECTIVUL, după Compernolle, nu este de a evita toate manifestările stresului, ci

DE A DETERMINA UN NIVEL DE STRES OPTIMAL care:

 face individul mai creativ

 generează provocarea descoperirii de soluţii noi pentru problemele mai vechi
stimulează creşterea şi dezvoltarea
 MODELE EXPLICATIVE ALE EMERGENŢEI
STRESULUI PROFESIONAL
MODELUL INRCT
(INSTITUT NATIONAL DE RECEHERCHE POUR LES CONDITIONS DE TRAVAIL)

EXIGENŢE APTITUDINI

STRES

Teama de Sentimentul de a
pierdere a nu corespunde
poziţiei aşteptărilor
 MODELE EXPLICATIVE ALE EMERGENŢEI
STRESULUI PROFESIONAL
MODELUL „JOB STRAIN” AL LUI KARASEK

Karasek propune un model destinat studiului nivelului de risc al situaţiei profesionale,

DIN PUNCTUL DE VEDERE AL LUCRĂTORULUI. Acest model bidirecţional al
stresului se bazează pe doi factori

 gradul de control al individului asupra muncii efectuate sau gradul de libertate

în adoptarea deciziilor. Latitudinea de decizie este definită ca suma posibilităţilor de a-
şi utiliza competenţele în muncă (posibilitatea de formare continuă, de dezvoltare de
noi competenţe solicitate, de varietatea sarcinilor de muncă, repetitivitate şi creativitate
cerută de specificul muncii) şi a posibilităţilor de adoptare a deciziilor (libertate de
adoptare a deciziilor, alegerea modului de organizare a activităţilor, posibilitatea de
exprimare a opiniei în legătură cu propria muncă).

 solicitările psihologice specifice procesului de muncă (suprasolicitare

psihomotorie, constrângeri temporale, ritm ridicat de lucru, sarcini fizice grele).
 MODELE EXPLICATIVE ALE EMERGENŢEI
STRESULUI PROFESIONAL

Modelul „Job strain” al lui Karasek

SOLICITĂRI PSIHOLOGICE

STRES
LIBERTATE DE DECIZIE
 MODELE EXPLICATIVE ALE EMERGENŢEI
STRESULUI PROFESIONAL
MODELUL LUI LAZARUS ŞI FOLKMAN

Lazarus şi Folkman au insistat asupra celor trei nivele ale stresului incluse în
abordarea tranzacţională: NIVELUL SOCIAL, nivelul PSIHOLOGIC şi cel
FIZIOLOGIC (v. tabelul următor)

În cadrul acestui model, răspunsurile la agenţii stresori pot fi influenţaţi de două

PROCESE COGNITIVE care mediatizează reacţiile la stres, şi anume

 evaluarea cognitivă a situaţiei

 strategiile de coping
Evaluarea cognitivă este influenţată de scopurile şi convingerile fiecărei persoane.
Aceste scopuri şi convingeri variază atât dela un individ la altul, cât şi de la un
moment la altul. Lazarus prezintă evaluarea cognitivă ca pe un fenomen subiectiv,
întrucât aceeaşi situaţie va fi trăită diferit de către aceeaşi persoană, în momente
diferite. De procesele de evaluare şi coping va depinde intensitatea stresului
resimţit
 MODELE EXPLICATIVE ALE EMERGENŢEI
STRESULUI PROFESIONAL
MODELUL LUI LAZARUS ŞI FOLKMAN
Antecedente cauzale Procese Efecte imediate Efecte pe
intermediare termen lung
• Reţea socială • Suporturi sociale • Perturbaţii sociale • Eşec social
• Profil cultural disponibile • Răspuns • Revoluţie
• Sistem instituţional • Mijloace sociale sau guvernamental • Schimbări
SOCIAL • Structuri de grup (ex. tiparul instituţionale • Presiuni socio- sociale şi
de rol) disponibile pentru politice culturale
ameliorare • Alienarea grupului

Variabilepersonale: Vulnerabilităţi • Sentimente pozitive • Moral

• valori-miză Evaluare-reevaluare sau negative • Funcţionare în
• cronvingeri-postulate, ex. Coping: • Calitatea soluţiei de viaţă
Control personal, stiluri • centrat pe problemă ieşire din situaţia
cognitive şi de coping • centrat pe emoţie stresantă
Variabile situaţionale • căutarea şi
PSIHOLOGIC • slicitări situaţionale utilizarea sprijinului
• iminenţă social
• timing Suport social
• ambiguïtate perceput:
• resurse sociale şi materiale • emoţional
• tangibil
• informaţional
• Factori stresori sau genetici • Vulnerabilitate • Modificări somatice • Boli cronice
• Condiţionarea fiziologică temporară (precursori ai bolii) • Funcţionare
(stereotip individual de • Imperfecţiuni • Maladii acute fiziologică
Fiziologic răspuns) dobândite alterată
• Factori de risc pentru • Longevitate
sănătate (ex. fumatul) •Reactivarea
• Resurse imunitare unor boli
 PRINCIPII DE PREVENIRE A RISCURILOR
EMERGENTE
Pentru A IDENTIFICA un risc emergent, se poate recurge la schematizarea propusă
de Agenţia europeană de la Bilbao pentru riscurile fizice, psihosociale şi biologice.
RISCUL TREBUIE SĂ FIE, CONCOMITENT, NOU ŞI ÎN CREŞTERE.
ORIGINEA adesea MULTIFACTORIALĂ a riscurilor este o caracteristică
importantă, de care se ţine tot mai mult cont în materie de detecţie, prevenire şi
control. Ea justifică o abordare pluridisciplinară, în special în ceea ce priveşte
riscurile psihosociale

„Noţiunea de risc emergent poate fi ambiguă şi, ca urmare, greşit înţeleasă şi

interpretată. Ea tinde să considere că riscurile se opun unele altora şi , în mod
special, riscurilor clasice, când de fapt unele decurg din altele. Nu ar fi mai potrivit să
se vorbească de risc în general, a cărui evoluţie este ritmată de activităţi profesionale
care reduc solicitarea fizică dar generează constrângeri mai mari de ordin psihic,
pentru un număr în creştere de lucrători? Ar exista atunci un cadru mai potrivit pentru
elaborarea de instrumente apte să gestioneze în permanenţă schimbarea, pentru a
ne organiza în scopul creerii de mecanisme de prevenire ad–hoc, pentru a determina
indicatori reactivi şi performanţi de monitorizare ai securităţii şi sănătăţii în muncă, a
adapta mentalităţile la această perpetuă schimbare şi de a fi pregătiţi să întâlnim
imprevizibilul în domenii de expertiză neexplorate până acum.” (EU-OSHA)
 PRINCIPII DE BAZĂ ÎN DEMERSUL DE
PREVENIRE A RISCURILOR EMERGENTE

 PROMOVAREA SECURITĂŢII ÎNCEPE CU EDUCAŢIA ŞI CU

MODIFICAREA ATITUDINII
Promovarea securităţii necesită ATITUDINI POZITIVE. Integrarea promovării
securităţii este strâns legată de atitudine şi de comportament. Aceasta trebuie
efectuată cât mai devreme posibil şi este esenţial ca ideile de promovare a securităţii
să fie integrate în cadrul sistemelor de învăţământ

 PROMOVAREA SECURITĂŢII MERGE MAI DEPARTE DE

RESPECTAREA LEGISLAŢIEI

În timp ce prevenirea accidentului poate fi o obligaţie legală, promovarea securităţii

este strâns legată de introducerea inovaţiei în cadrul proceselor iniţiale. Promovarea
securităţii nu poate fi impusă prin legislaţie
 PRINCIPII DE BAZĂ ÎN DEMERSUL DE
PREVENIRE A RISCURILOR EMERGENTE
 PROMOVAREA SECURITĂŢII ŞI PREVENIREA ACCIDENTELOR
SE COMPLETEAZĂ RECIPROC
Este necesar să adăugăm elemente de BUNĂ PRACTICĂ la cerinţele impuse de
legislaţie. Exemplele de bună practică devin tot mai importante, întrucât legislaţia nu
asigură decât un cadru general

 ANALIZA COMPARATIVĂ APLICATĂ PERFORMANŢEI ÎN MATERIE

DE SECURITATE
Multe întreprinderi îşi compară propriile performanţe în materie de securitate cu cele
ale concurenţei. Pentru promovarea securităţii trebuie să încurajăm analiza
comparativă intersectorială şi societară. Analiza comparativă („BENCHMARKING”) ne
permite nu numai să comparăm statistici, ci şi să căutăm exemple de bune practici

 SECURITATEA ÎN MUNCĂ REPREZINTĂ O VALOARE UMANĂ ŞI

SOCIETARĂ
Este necesară dezvoltarea unei CULTURI A MANAGEMENTULUI POZITIV AL
RISCURILOR. Managementul riscurilor este o parte integrantă a întreprinderii, de
care trebuie să se ţină cont. Securitatea trebuie integrată încă din fazele incipiente
ale procesului de producţie, cum ar fi faza de proiectare
 PRINCIPII DE BAZĂ ÎN DEMERSUL DE
PREVENIRE A RISCURILOR EMERGENTE
Dezvoltarea unei culturi a securităţii este avantajoasă pentru societăţile comerciale.
Acestea pot astfel să-şi îmbunătăţească propriile performanţe în domeniul securităţii,
să îmbunătăţească implicarea şi motivarea forţei de muncă, să-şi îmbunătăţească
propria lor responsabilitate socială şi să realizeze, probabil, şi economii în costuri
Pe lângă previziunile anticipative cu caracter de reflecţie, vor trebui imaginate şi apoi
elaborate soluţii şi moduri de intervenţie precoce, care să asigure evitarea prejudiciilor
sanitare ireversibile asociate unor costuri financiare şi sociale prohibitive. Dificultatea
va consta în asigurarea unei politici constante de securitate şi sănătate în muncă
CENTRATĂ PE LUCRĂTOR, într-o lume a muncii tot mai complexă, în perpetuă şi
rapidă schimbare, care solicită lucrătorilor tot mai multă flexibilitate
Surmontarea acestei dificultăţi implică aplicarea conceptului de anticipare şi a
principiului precauţiei
În final, se pare că o mişcare se conturează în logica prevenirii şi controlului riscurilor
pentru securitatea şi sănătate în muncă. În mare parte, instituţiile se confruntă cu
riscuri mai complexe, uneori neconfirmate încă ştiinţific, uneori de origine
multifactorială împotriva cărora, din precauţie, încearcă să elaboreze măsuri de
prevenire; pentru unele dintre ele însă dezbaterile se poartă însuşi în jurul naturii şi
originii profesionale a riscului
 PREVENIREA FIZICĂ ŞI PREVENIREA MENTALĂ
STAREA DE SĂNĂTATE poate fi definită ca o normalitate funcţională şi un echilibru
activ, fructul unei adaptări biologice atât interne, cât şi externe; ea este în acelaşi
timp corporală şi nervoasă, psihicul nefiind decât o forţă de conciliere între
exigenţele externe şi cele interne.

PREVENIREA este suma principiilor şi practicilor care urmăresc să ocrotească şi să

amelioreze sănătatea şi este în acelaşi timp, ansamblul conceptelor şi procedeelor
care vizează să favorizeze dezvoltarea, evoluţia individului şi să faciliteze adaptarea
sa armonioasă la mediul ambiant

„PREVENIREA FIZICĂ” urmăreşte dezvoltarea mecanismelor adaptative ale

individului prin optimizarea mediului; vizează funcţiile numite homeostatice, funcţii
care asigură constanţa mediului intern favorizând la maximum schimburile cu
mediul ambiant; este vorba aici de adaptarea la variaţiile de temperatură,
alimentaţie, respiratorii etc.

„PREVENIREA MENTALĂ” se adresează funcţiilor psihice care au de asigurat în

afară de constantele mediului intern, permanenţa şi identitatea persoanei şi de
favorizat schimburile, nu doar cu mediul fizic ambiant, dar şi cu mediul complex
material şi social
 PREVENIREA FIZICĂ ŞI PREVENIREA MENTALĂ
Plasticitatea aparatului psihic uman este considerabilă şi capacitatea sa de adaptare
este puternic influenţată de REPETARE. Dacă această repetare, exersare se
desfăşoară într-o atmosferă de securitate, ea este însoţită de obişnuinţă, de crearea
unor obiceiuri şi funcţiile nervoase necesare adaptării care se organizează şi
consolidează rapid
Dacă din contră, subiectul trăieşte într-o atmosferă de angoasă sau de insecuritate,
obişnuinţa este înlocuită de sensibilizare şi lucrătorul, în loc să vadă cum oboseala sa
se atenuează, prezintă accidente de „intoleranţă nervoasă” sau de „alergie mentală”.
Când situaţiile critice noi se acumulează fără să existe adaptare şi rezolvare a
tensiunilor, funcţionarea personalităţii se orientează către psihologic-patologic, stare
caracterizată prin suferinţă şi fantasme ostile. Această suferinţă se şterge dacă sunt
luate măsuri terapeutice sau rezolutive imediate. Dacă nu, ele se menţin fixându-se
frecvent într-o stare cicatricială patologică
SĂNĂTATEA MENTALĂ se asigură acţionând pe două căi: asupra mediului şi
asupra individului

 în raport cu mediul apare necesitatea de a modifica condiţiile de muncă pentru a

menţine sănătatea şi confortul lucrătorului pentru a păstra munca cât mai agreabilă,
cât mai de înţeles (pentru a-ţi iubi munca nu trebuie oare să o înţelegi ?).
 asupra individului se intervine ajutându-l să ajungă la o stare de echilibru
emoţional, pentru a reacţiona şi a se comporta raţional..
 MĂSURI GENERALE DE PREVENIRE A
RISCURILOR PSIHOSOCIALE
Activităţile întreprinse în raport cu această categorie de factori profesionali trebuie
INTEGRATE la diferite niveluri de acţiune şi trebuie DIRECŢIONATE (în acord cu
condiţiile şi experienţa naţională a fiecărei ţări) spre:

 optimizarea activităţilor de formare şi informare (la diferite niveluri) în raport

cu factorii de risc existenţi în diferite domenii de activitate cu tehnici şi tehnologii
noi, pe baza conceperii unui sistem de colectare şi transmitere de date statistice

 activităţi de organizare a unor întâlniri naţionale, zonale sau locale

(manifestări ştiinţifice, consultări, schimburi de informaţii etc.)

 mai buna utilizare, valorificare a cunoştinţelor acumulate din studiile şi

cercetările în domeniu, atât fundamentale, cât şi aplicative

 dezvoltarea unor activităţi de formare a specialiştilor la diferite niveluri

 adaptarea textelor de legi şi reglementări în raport cu progresele acumulate în

domeniu şi cu competenţele organismelor de coordonare şi control
 MĂSURI GENERALE DE PREVENIRE A
RISCURILOR PSIHOSOCIALE
Există o serie de MĂSURI CU CARACTER GENERAL care pot fi aplicate pentru a
furniza angajaţilor stimulentele necesare, fără a provoca o acumulare cronică de
stres. Din categoria măsurilor de prevenire a stresului fac parte
 definirea posturilor într-o manieră care să permită un grad maxim de exercitare a
competenţelor şi discernământului propriu de către deţinătorul postului, încorporând
sarcini suficient de variate şi de dificile pentru a-i menţine interesul treaz
 conceperea activităţii astfel încât deţinătorul postului să aibă un anumit grad de
responsabilitate, oferindu-i-se suficientă autoritate şi permiţându-i-se să ia parte la
deciziile care îi influenţează activitatea
 încurajarea cadrelor superioare în a adopta stiluri participative de conducere
 încurajarea spiritului de echipă
 încurajarea comunicării dintre departamente-sectoare, precum şi PE VERTICALĂ,
de-a lungul lanţului ierarhic managerial, precum şi asigurarea unui feedback
constructiv către fiecare individ (privind rezultatele muncii, evaluarea de personal etc.)
 delegarea autorităţii de decizie în aşa fel încât la fiecare nivel al organizaţiei
oamenii să poată lua parte la deciziile care le influenţează munca şi posibilităţile de
promovare
 dezvoltarea unei culturi organizaţionale în care atitudinea faţă de angajaţi este
una pozitivă
 ACŢIUNI DESTINATE ELIMINĂRII/REDUCERII
RISCURILOR PSIHOSOCIALE
IDENTIFICAREA ŞI EVALUAREA FACTORILOR DE RISC
În alegerea metodelor, instrumentelor şi indicatorilor trebuie avute în vedere
următoarele principii metodologice
 sunt necesare METODE ŞI TEHNICI COLECTIVE (ca tehnici de grup), care să
evidenţieze tipurile majore de tulburări ale echilibrului şi stării de sănătate (fizică şi
mentală): afective (emoţionale), fiziologice, somatice, neuroendocrine şi
comportamentale în relaţie cu sarcina/mediu/factori organizaţionali/factori individuali
(factori consideraţi critici, pe baza datelor disponibile)

 metodele şi instrumentele trebuie să prezinte o ÎNCREDERE ŞI VALIDITATE

corespunzătoare

 metodele şi tehnicile trebuie să fie UŞOR DE APLICAT

 activitatea de culegere a datelor necesare nu trebuie să fie costisitoare

 metodele, tehnicile şi indicatorii trebuie să fie larg generalizabile

 metodele şi tehnicile trebuie să fie foarte bine stăpânite sau uşor de însuşit
 ACŢIUNI DESTINATE ELIMINĂRII/REDUCERII
RISCURILOR PSIHOSOCIALE
INDICATORII SPECIFICI sau semnele reflectând progresiv forme severe de stres,
cu fenomene de tulburare a stării individuale pot fi
 stări negative ale dispoziţiei individuale sau de grup - persistente sau
recurente sau stări emoţionale reflectând anxietate crescândă, depresiune şi
iritabilitate
 schimbare funcţională într-unul sau mai multe sisteme ale organismului
indicând o activitate deviantă în raport cu limitele normale (de exemplu, frecvenţă
cardiacă crescută)
 modificări comportamentale importante indicând modalităţi negative de
coping - comportamente de evadare în raport cu experienţe profesionale
neplăcute (de exemplu, indice crescut de absenteism fără cauze explicabile)

 modificări biochimice şi/sau fiziologice cu o reversibilitate lentă, de natură

nespecifică şi posibil patogenă (tulburări digestive recurente, hipertensiune
arterială)
 conduite aberante în detrimentul sănătăţii, relaţiilor interpersonale, obiectivelor
profesionale (de exemplu, consum excesiv de alcool)
 schimbări morfologice indicând boli somatice sau mentale (infarct de
miocard, ulcer, nevroze)
 PROGRAME DE ACŢIUNI PREVENTIVE
Având în vedere că stările de stres, de dezechilibrare, de tulburare a stării de
sănătate rezultă din interacţiunea deficitară a două grupe de factori: FACTORI
PROFESIONALI şi FACTORI INDIVIDUALI şi acţiunile preventive vor fi
îndreptate în două mari direcţii

1- evitarea situaţiilor de suprasolicitare şi de stres prin eliminarea sau

reducerea factorilor profesionali de risc
2- ajutarea, susţinerea personalului pentru a face faţă factorilor şi situaţiilor
de risc imposibil de eliminat

ACŢIUNI DIRECTE DE ELIMINARE SAU REDUCERE A FACTORILOR

PROFESIONALI DE RISC PSIHOSOCIAL
 reproiectarea activităţii: modificarea conţinutului activităţii, îmbogăţirea
sarcinilor, alternarea diferitelor sarcini, eliminarea activităţilor fracţionate şi
simplificate
 măsuri organizatorice: modificarea modului de organizare a activităţii, o mai
mare autonomie, atribuirea de responsabilităţi, creşterea autonomiei echipelor de
muncitori în gestionarea sarcinilor şi ritmului de lucru, organizarea raţională a
timpului de muncă şi de odihnă, program de lucru care să permită activităţi
extraprofesionale
 PROGRAME DE ACŢIUNI PREVENTIVE
 măsuri ergonomice şi optimizarea mediului de muncă: controlul riscurilor
profesionale, optimizarea factorilor ambientali (microclimat, iluminat, colorit etc.) şi
de amenajare a postului de muncă etc.

 optimizarea spaţiului de muncă: evitarea încărcării prea mari a spaţiului de

muncă sau, din contră, a muncii în condiţii de izolare
 informarea corespunzătoare privind procesul de muncă (de producţie),
informare timpurie referitoare la orice modificare tehnologică şi de introducere de
noi tehnici şi tehnologii

 antrenarea lucrătorilor, angajaţilor la luarea unor decizii privind măsuri

organizatorice, metode de muncă

 formare şi educare corespunzătoare: o educaţie în domeniul sănătăţii,

cunoaşterii şi recunoaşterii riscurilor, a măsurilor preventive

 măsuri de ameliorare a mediului psihosocial: participarea personalului la

luarea deciziilor, aprecieri şi încurajări din partea superiorilor, susţinere din partea
colegilor şi subordonaţilor, garanţia menţinerii postului, perspective în promovarea
profesională etc., toate acestea creând sentimentul controlului individual asupra
mediului social
 PROGRAME DE ACŢIUNI PREVENTIVE
ACŢIUNI DE FORMARE A STRATEGIILOR DE ADAPTARE LA STRES
ŞI DE „PRIM AJUTOR PSIHOLOGIC ÎN CAZ DE DISTRES”
PERSONALUL TREBUIE ÎNVĂŢAT ŞI AJUTAT SĂ-ŞI FORMEZE STRATEGII DE
ADAPTARE la factorii şi problemele respective (denumite strategii de „coping”),
strategii care-i ajută să facă faţă diverselor probleme cu care se confruntă.

Principalii mediatori ai relaţiei factor de stres-tulburare a echilibrului individual (în

principal emoţional) sunt reprezentaţi de:

 perceperea stresului sub influenţa experienţei anterioare cu acelaşi tip de stres,

a susţinerii sociale şi religioase
 mecanismele individuale de apărare a E-ului, care acţionează inconştient
 eforturile conştiente: punerea în funcţiune a unui plan de acţiune, recurgerea la
diferite tehnici (relaxare, exerciţii fizice etc.)

Aceşti mediatori sunt antrenaţi în două procese de mediere a relaţiei:

autoevaluarea propriilor posibilităţi în raport cu situaţia respectivă şi strategiile

individuale de ajustare în raport cu aceasta
 PROGRAME DE ACŢIUNI PREVENTIVE
STRATEGIILE alese sunt de două tipuri:
 centrate pe emoţii: au ca obiectiv reducerea tensiunii emoţionale fără
a schimba situaţia
 centrate pe problemă: au ca obiectiv modificarea situaţiei, acţionând
indirect asupra emoţiilor

FACTORI DE INFLUENŢĂ
a. caracteristici individuale (resurse personale):
 credinţe
 religioase (evenimente stresante sunt considerate ca
încercări din partea divinităţii, încercări pe care trebuie să
le acceptăm);
 în propria capacitate de control asupra stresului
 rezistenţa la exigenţele exterioare (capacitatea de a ţine sub
control factorii şi evenimentele stresante)

 tendinţe anxioase, care determină tendinţe de a percepe situaţiile

de viaţă ca ameninţătoare, cu atât mai mult când sunt noi şi ambigue
 PROGRAME DE ACŢIUNI PREVENTIVE

b. variabile ambientale, care influenţează atât perceperea situaţiei

stresante, cât şi alegerea strategiei:

 caracteristicile situaţiei: natura pericolului, durata, iminenţa etc.; dacă situaţia

este evaluată ca susceptibilă la schimbare, sunt utilizate mai frecvent strategiile
centrale pe rezolvarea problemei; dacă situaţia este considerată ca nefiind
controlabilă, se utilizează strategii centrate pe reducerea tensiunii emoţionale

 resursele sociale (suportul social): reţeaua de susţinere socială a individului,

reprezentând ansamblul relaţiilor interpersonale ale individului, care-i furnizează o
legătură afectivă pozitivă (prietenii, dragoste etc.), un ajutor practic (material,
financiar), informaţii şi aprecieri referitoare la situaţie; este foarte important modul
în care apreciază individul gradul de susţinere socială - cu cât îl apreciază ca fiind
mai mare, cu atât îi creşte sentimentul capacităţii proprii de control a situaţiei şi se
reduce efectul negativ al stresului
 MODALITĂŢI DE “COPING”
Aceste strategii de relaţionare cu stresul pot modela conduita afectivă a
individului în diferite feluri:
 modificând sensul orientării atenţiei - deturnând-o de la sursa stresului
(STRATEGII DE EVITARE) sau, dimpotrivă, dirijând-o către aceasta (STRATEGII
DE VIGILENŢĂ)
 strategiile de evitare conduc la orientarea individului către activităţi de substituire
comportamentală sau cognitivă tinzând spre eliminarea tensiunii emoţionale (activităţi
sportive, jocuri, relaxare, loisir etc.). Aceste strategii sunt totuşi mai eficace când sunt
asociate cu cele de confruntare cu evenimentul. Printre strategiile de evitare se include şi o
altă subgrupă mai puţin adaptativă - cea a strategiilor de fugă - individul crede, de exemplu,
că scapă, se eliberează de stres, dacă bea, fumează sau foloseşte medicamente; în
realitate este vorba doar de un răgaz temporar, puţin eficace şi cu efecte secundare, pe
termen mai mult sau mai puţin lung, nedorite, nocive pentru organism, atunci când situaţia
stresantă durează mai mult. Cercetările arată că aceste strategii de fugă sunt asociate cu
anxietate, depresie şi tulburări psihosomatice

 strategiile de vigilenţă direcţionează atenţia individului spre situaţia stresantă pentru a o

controla şi preveni efectele stresului. Aceste strategii prezintă două forme: de căutare a
unui plus de informaţii şi de punere în acţiune a unor soluţii de rezolvare a situaţiilor. Acest
tip de strategii conduc la scăderea tensiunii emoţionale facilitând controlul asupra situaţiei.
Pot provoca, însă şi intensificarea stării emoţionale, atunci când informaţiile suplimentare
indică o mai mare gravitate a situaţiei decât cea apreciată iniţial şi/sau imposibilitatea de a
o rezolva
 MODALITĂŢI DE “COPING”
 modificând semnificaţia subiectivă a evenimentului - recurgând la activităţi
cognitive, aparent de sfidare: exagerarea aspectelor şi implicaţiilor pozitive ale
situaţiei, evidenţierea aspectelor umoristice ale acesteia (făcând "haz de necaz"),
subevaluarea implicaţiilor negative, reevaluarea pozitivă etc. Aceste strategii sunt
eficace pe termen scurt şi când nu există o rezolvare momentană, pentru că reduc
tensiunea emoţională
 modificând direct termenii actuali ai relaţiei individ - eveniment - prin
punerea în funcţiune a unor eforturi comportamentale de înfruntare a situaţiei-
problemă în scopul rezolvării acesteia prin confruntare (spirit combativ) şi/sau
elaborarea şi realizarea unor planuri de acţiune. Asemenea strategii determină atât
modificarea situaţiei, cât şi reducerea tensiunii emoţionale

Criteriile de eficacitate a copingului sunt şi ele multidimensionale

 controlul sau reducerea impactului agresiunii asupra stării de confort fizic şi
psihic, conduce la reducerea excitaţiei şi depresiunii
 stilul activ centrat pe rezolvarea problemei este mai eficace decât cel pasiv,
centrat pe emoţie
În funcţie de caracteristicile situaţiei, de durata şi controlabilitatea ei:
 evitarea este eficace la un stres pe termen scurt
 strategiile active sunt eficace la un stres pe termen lung
 strategiile active nu sunt eficace în cazul unor situaţii necontrolabile
 MODALITĂŢI DE “COPING”

Copingul poate influenţa şi starea de sănătate fizică, influenţă însă dificil de

evaluat (prin studii prospective, de exemplu, biomedicale costisitoare). Totuşi,
există influenţe care pot fi identificate

 influenţe asupra frecvenţei, intensităţii şi duratei unor parametri

fiziologici (tensiune arterială, frecvenţă cardiacă, frecvenţă respiratorie) şi
neurochimici de stres (catecholaminele urinare, cortizol sanguin etc.)

 influenţe care pot afecta direct şi negativ sănătatea (risc de

morbiditate şi mortalitate) în cazul utilizării excesive de substanţe nocive
sau al activităţilor cu risc (viteză excesivă)

 strategiile centrate pe emoţii pot ameninţa sănătatea pentru că

împiedică punerea în funcţiune a unor comportamente adaptative (de
exemplu, negarea unei boli determină consultarea tardivă a medicului)
 ACŢIUNI DE „PRIM-AJUTOR PSIHOLOGIC”
ÎN CAZ DE DISTRESS
A doua categorie de acţiuni desfăşurate în scopul ajutorării personalului în raport
cu situaţiile stresante se referă la situaţiile în care, deşi s-au luat măsuri, fie de
reducere a factorilor de risc, fie de formare a unor strategii eficace de adaptare la
aceşti factori, apar semne ale unor efecte negative asupra organismului

METODE ŞI TEHNICI de refacere a echilibrului interior al organismului şi a

echilibrului individ-exigenţe profesionale
 tehnici de relaxare: trainingul autogen, metoda Jacobson, relaxarea
musculară progresivă, meditaţia
 biofeedback – metodă de autocontrol şi/sau de relaxare
 metoda de terapie comportamentală şi de desensibilizare
 exerciţiile fizice
 regimul alimentar
 ergoterapia

Consilierea la locul de muncă este situaţia în care o persoană utilizează un set de

metode sau competenţe pentru a ajuta altă persoană să-şi gândească organizat şi
să-şi asume responsabilitatea propriilor decizii, indiferent dacă este vorba de
hotărâri privitoare la viaţa profesională sau la cea privată
 ACŢIUNI DE „PRIM-AJUTOR PSIHOLOGIC”
ÎN CAZ DE DISTRESS
Consilierea reprezintă un proces în care consilierul îl ajută pe clientul său:

 să identifice problema;
 să admită care ar fi rezolvarea ideală sau de preferat;
 să ia în considerare modalităţile prin care s-ar putea realiza rezultatele dorite

Angajatorii asigură un asemenea serviciu pentru că:

 atunci când angajaţii sunt nefericiţi, neliniştiţi sau foarte stresaţi, nu vor fi
capabili să dea un randament ridicat la locul de muncă, plus că s-ar putea să-
şi ia mai multe concedii medicale şi chiar să-şi schimbe serviciul;
 este în interesul direct al organizaţiei să prevină o astfel de utilizare
neeconomică a resurselor umane de care dispune;
 asigurarea unor servicii calificate de consiliere poate reprezenta una din
modalităţile de susţinere a performanţei angajaţilor, de realizare a obiectivelor
economice
 SOLUŢII SPECIFICE ACTIVITĂŢII ÎN
SCHIMBURI ALTERNANTE
 eliminarea sau restrângerea activităţilor în trei schimburi, în special al celor de
noapte atunci când acest lucru este posibil
 stabilirea duratei optime (din punct de vedere tehnico - economic, tehnologic şi
biologic) a zilei de lucru pentru fiecare schimb în parte şi în special pentru schimbul
de noapte
 optimizarea regimului pauzelor (număr, durată, conţinut, momentul introducerii)
 optimizarea modului de alternare a schimburilor
 asigurarea timpului necesar de repaus zilnic şi săptămânal
 fixarea numărului corespunzător al zilelor de concediu de odihnă anual, plătit
 asigurarea condiţiilor necesare evaluării stării de sănătate a lucrătorilor de noapte
şi trecerea acestora în activităţi de zi, atunci când starea sănătăţii lor o cere
 asigurarea unor garanţii în condiţiile fixate prin legislaţie şi / sau acorduri, convenţii
colective, în cazul lucrătorilor confruntaţi cu riscuri legate de desfăşurarea
activităţilor în timpul nopţii
 asigurarea tuturor condiţiilor de protecţie a securităţii şi sănătăţii personalului,
corespunzător naturii activităţii
 realizarea în cadrul activităţii de selecţie profesională a eliminării factorilor
individuali de risc prin înlăturarea indivizilor cu contraindicaţii fizice şi psihofiziologice
(variabile individuale de vulnerabilitate în raport cu exigenţele temporale ale muncii
în schimburi, mai ales ale muncii de noapte) şi preferarea celor care prezintă
capacităţi de rezistenţă la exigenţele muncii în schimburi
Vă mulţumesc
pentru atenţie !