IDENTIFICAREA ŞI IERARHIZAREA

PROBLEMELOR DE SĂNĂTATE
Cunoaşterea tehnicilor şi metodelor de identificare şi ierarhizare a problemelor de
sănătate este justificată de următoarele argumente:
 resursele sistemului de sănătate sunt puţine şi întotdeauna insuficiente;
 Există un decalaj între resursele sistemului de sănătate şi nevoia de servicii de sănătate
a populaţiei (resimţită şi exprimată):
 accentuarea decalajului între ritmul de creştere al nevoilor de sănătate şi cel al
resurselor alocate pentru satisfacerea acestora, în sensul că ritmul de creştere al nevoilor
este mult mai mare decât cel al resurselor;
 în profil teritorial există inegalităţi în ceea ce priveşte distribuţia resurselor sistemului de
sănătate ca şi ofertă de servicii de sănătate:
 problemele de sănătate au o distribuţie inegală, fiind influenţate de o multitudinede
determinanţispecifici:
 genetici, de mediu, comportamentali, derivaţi din modul de organizare a sistemului de
sănătate, din accesibilitatea la serviciile de sănătate, etc.
Diagrama nevoilor de sănătate
Metodele pentru identificarea şi ierarhizarea problemelor de sănătate pot fi grupate în două categorii:
 metode cantitative
 metode calitative Metode cantitative Principiu: pentru identificarea şi ierarhizarea problemelor se utilizează nivelul
unor indici sau rate, tendinţa de evoluţie, gravitatea sau impactul bolii asupra individului. Aspectele stării de sănătate
sau ale determinanţilor care pot fi utilizate în identificarea şi ierarhizarea problemelor de sănătate sunt:
 ratele şi indicii demografici - numărul şi structura populaţiei (structura pe sexe, grupe de vârstă, în funcţie de mediul
de rezidenţă, categorie socioprofesională, stare civilă, nivel de instruire), natalitatea, mortalitatea, sporul natural;
 aspecte ale morbidităţii (incidenţa, prevalenta, invaliditatea, incapacitatea, morbiditatea spitalizată, morbiditatea
profesională,etc.);
 percepţia problemelor de sănătate (autoevaluarea problemelor de sănătate);
 frecvenţa unor determinanţi ai stării de sănătate (fumat, consum de alcool, sedentarism, alimentaţie sănătoasă,
resurse ale sistemului de sănătate, poluanţi ai apei, aerului,solului, alimentelor, etc.).
Clasificarea metodelor cantitative Metodele cantitative pot fi:

• evaluarea nivelului unui fenomen/aspect al stării de sănătate prin interpretarea valorilor

absolute (număr de cazuri) sau prin calcularea unor rate sau indici;
• stabilirea poziţiei ocupate de o localitate, judeţ sau ţară în ierarhia (crescătoare sau
descrescătoare) stabilită în funcţie de nivelul unui fenomen prin utilizarea tehnicilor
neparametrice de prelucrare statistică a datelor (calculul cuartilelor, quintilelor,
percentilelor
• compararea nivelului unui fenomen măsurat cu ajutorul unor rate sau indici -
compararea cu valorile anilor precedenţi obţinute pentru acelaşi teritoriu sau zonă, sau cu
unele valori luate ca referinţă (valoarea unuia sau mai multor judeţe, a ţării, a altor ţări,
valoarea medie pentru ţările europene, valoarea medie publicată pentru ţările Comunităţii
Europene sau cea a ţărilor din Europa Centrală şi de Est, etc.)
• calculul intervalului de încredere pentru o rată sau un indice
• compararea a două rate independente
• compararea a două rate non - independente
• evaluarea tendinţei de evoluţie, pe o serie cronologică (de minimum 5 ani), a unui
fenomen cu calcularea şi a intervalului de încredere (ajustarea dreptei empirice cu una
teoretică)
• metode bazate pe ordinul de mărime
Măsurarea nivelului unui fenomen

Nivelul unui fenomen poate fi măsurat prin consemnarea tuturor evenimentelor şi evaluarea
numărului absolut de cazuri apărute, identificate cât şi prin calculul unor rate, indici şi/sau
indicatori. Acolo unde este cazul, pentru o interpretare corectă a nivelelor, se aplică tehnici de
standardizare a datelor. Identificarea şi ierarhizarea problemelor prin metode ale statisticii
neparametrice Această tehnică este utilizată în special pentru identificarea locului ocupat de o
zonă/un teritoriu într-un şir ordonat al nivelelor unui fenomen. Tipul de ordonare a nivelului
fenomenului, crescătoare s-au descrescătoare, este stabilit de către cel care face analiza. După
ordonare se pot stabili următoarele valori:
- cuartilele - se împarte şirul ordonat în 4 părţi egale, cuartilele 1,2,3,4. Valorile (zonele) din
cuartilelel şi 4 sunt cele extreme: foarte bune sau foarte rele. Interpretarea se face în funcţie de
caracteristicile nivelului fenomenului.
- valoarea mediană - valoarea care împarte şirul ordonat în două jumătăţi egale
- percentilele - se împarte şirul ordonat al fenomenului în 100 părţi egale.
Compararea nivelelor unui fenomen

a) Calculul intervalului de încredere pentru o rată.

• calculul intervalului de încredere pentru o rată pe ţară pentru anul "X" poate fi utilizat
pentru interpretarea valorii ratei în anul "X + 1" (anul următor celui pentru care a fost
calculat). Dacă valoarea anului "X + 1" se găseşte în intervalul de încredere al ratei
pentru anul "X" înseamnă că diferenţa observată este consecinţa numai a variabilităţii
biologice a fenomenului. Dacă ea se găseşte în afara limitelor intervalului de
încredere, înseamnă că există o diferenţă care este consecinţa unor factori exogeni
care au acţionat favorabil sau defavorabil.
b) compararea nivelului unei rate cu o valoare aleasă ca obiectiv (o valoare abstractă) -
testarea semnificativă diferenţei între valoarea reală şi cea aleasă ca obiectiv se face
simplu. Se calculează limitele intervalului de încredere pentru valoarea reală. Dacă
valoarea aleasă ca obiectiv se situează în intervalul limitelor de încredere al valorii
reale înseamnă că diferenţa este nesemnificativă statistic.
c) compararea nivelului ratelor din 2 zone diferite (zone care nu au elemente comune; 2
judeţe, 2 teritorii diferite ale aceluiaşi judeţ, 2 ţări).
Interpretare

 Dacă intervalul de încredere conţine între limitele sale valoarea 1 - diferenţa dintre
cele 2 rate comparate este nesemnificativă statistic pentru probabilitatea pentru care a
fost calculat (p = 95% - coeficientul 1,96; p = 99% coeficientul 2,58).
 Dacă intervalul de încredere nu conţine între limitele sale valoarea 1 diferenţa dintre
cele 2 rate comparate este semnificativă statistic, este reală, are o
 d) compararea ratei unui judeţ cu rata pe ţară (între cele 2 rate există elemente
comune - decedaţii din judeţ intră şi în calculul ratei pe ţară; populaţia din judeţ este
parte componentă a populaţiei ţării - situaţia unor rate non independente).
 Interpretare
 Se compară valoarea lui
 cu valoarea (coeficientul) tabelar din legea de distribuţie normală pentru o
probabilitate aleasă.
 pentru p = 95% - valoarea de referinţă este 1,96 p = 99% - valoarea de referinţă este
2,58