Tabac Liviu anul I AMG

Biochimia sangelui - REFERAT

Sangele
Sângele este un ţesut lichid, compus dintr-o parte lichidă (plasmă - 55%) şi una solidă(elemente figu
Faţă de alte ţesuturi, celulele sângelui nu sunt imobilizate, ci ele “plutesc” într-un lichid vâscos (plasma
strecoare în toate părţile corpului.

Sangele este un ţesut mezenchimal, origine mezoblastică, se diferenţiază în primele două luni ale dezv
un compartiment periferic (sângele periferic) şi un compartiment central (organele hematopoietice).

Caracteristica principală a sângelui este menţinerea constantă a compoziţiei şi proprietăţilor mediului

pot indica rapid, orice modificare anormală în organism. Acesta este motivul pentru care sângele este u

În medicină, disciplina care se ocupă cu studiul sângelui se numeşte hematologie.

Sângele este un ţesut lichid de origine mezenchimală, format dintr-o substanţă fundamentală inters
volumul plasmei şi cel al elementelor figurate se determină cu ajutorul hematocritului.

În practică, termenul de hematocrit exprimă relaţia procentuală dintre volumul elementelor figu
figurate. La om, media valorilor hematocritului este de 46 / 54 ( sau 46% ).

III.1. Hematopoieza ( formarea sângelui )

Reprezintă procesul de formare a elementelor figurate sanguine: hematii (eritrocite), leucocite, tromb
elementelor sanguine. Opusă hematopoiezei este hemoliza sau funcţia marţială, fenomen care se pet
roşii îmbătrânite

Presupune proliferarea (proliferarea mitotică a celulelor în organele hematopoietice), diferenţierea

circulaţie (trecerea din organele hematopoietice în sânge).

Celulele, înainte de a se definitiva au o serie de etape intermediare. Celulele sangvine provin din celule
lor determinanţi antigenici. De aceea celulele stem sunt folosite pentru a introduce în organism anumit

Hematopoieza este procesul care asigura formarea şi reînnoirea continuă a celulelor sângelui periferic.
iar hematopieza permite şi ajustarea necesitaţilor organismului de anumite tipuri celulare la un anumi
Tabac Liviu anul I AMG

infecţii este crecuta sinteza de granulocite etc.

Fiecare celulă matură din sânge provine dintr-un precursorcomun -celula stem pluripotentă (CSP).

Cuprinde la rândul ei mai multe procese:

- eritropoieza → formarea eritrocitelor;

- leucopoieza → formarea leucocitelor;

- trombocitopoieza → formarea trombocitelor.

Aceste procese presupun mai mule etape:

a). Prenatal are loc:

- embrion de câteva săptămâni → în celulele sacului vitelin;

- în lunile II-III de viaţă fetală → diferenţiere în cordoanele Wolf şi Pander (primele insule de ţesu
mezodermica ).

- în lunile III–VI de viaţă fetală → ficatul şi splina devin organe hematopoietice. – lunile VI – IX → are
în acest stadiu) iar în luna a IX dispare rolul ficatului şi splinei în hepatopoieza ).

b). Postnatal:

- imediat postnatal → măduva hematogenă este prezentă în toate oasele;

- treptat restrângându-se astfel că până la 18 ani este prezentă în epifizele proximale humerus, tibie şi
(coxale, stern, oasele late ale craniului, corpurile vertebrelor), în celalalte oase fiind prezenţa măduva o

III.2. Funcţiile sângelui

Tabac Liviu anul I AMG

Sângele, sub influenţa forţei de contracţie a inimii, circula în toate organele şi ţesuturile, îndeplinind o

Funcţiile sângelui se împart în două grupe mari :

A. Vehicularea tuturor elementelor necesare vieţii celulare.

a). Funcţia respiratorie → transportarea oxigenului necesar oxidărilor biologice şi a CO2 rezultat d

b). Funcţia de nutriţie → sângele transportă substanţele nutritive, cum sunt glucoza, aminoacizi, a
trofinelor, de la nivelul intestinului subţire, prin capilarele sanguine, vena portă, la ficat şi apoi prin ven

c). Funcţia de excreţie → se realizează prin mecanismul de transport a produşilor finali de cataboliz

Tot aici vorbim despre deseurile eliminate ce celule si epurarea sangelui.

Dacă sângele din sistemul circulator nu ar reuşi să îndeplinească un rol epurator satisfăcător, ţesutu
otrăvuri. Ajunge ca circulaţia într-o anumită zonă a corpului să încetinească sau să se oprească pentru
organismul posedă capacităţi uimitoare prin care reuşeşte să purifice sângele, ajutându-se de două per

Străbătând plămânii, sângele se descarcă de dioxidul de carbon precum şi de o serie de compuşi rezi
selectează acele substanţe indispensabile (mai ales săruri saruri minerale), pe care le redă sistemului ci

d). Funcţia de apărare a organismului → sângele are capacitatea de a transporta substanţele ce

anticorpi, limfocitele T şi B, macrofagele şi plasmocite, sângele asigura desfăşurarea proceselor imune

e). Funcţia de realizare a hemostazei → trombocitele pot determina oprirea sângerării la nivelul

B. Reglarea şi mentinerea constantă a echilibrelor fizico – chimice ale mediului intern, d

- izoionia → păstrarea constanta a concentraţiilor şi raporturilor ionice şi a echilibrului acido – bazic.

- izotonia → menţinerea la un nivel constant a presiunii osmotice a sângelui. Presiunea osmotică →

moleculelor de apă ce intră şi ies din celulă. Osmoza → difuziunea (amestecarea, pătrunderea) solve
exemplu celulele vii datorită permeabilităţii membranei celulare şi poate fi simplă sau facilitată.

- izotermia → menţinerea constantă a temperaturii corpului prin circulaţia constantă a sagelui.

Tabac Liviu anul I AMG

III.3. Volumul sanguin total ( volemia )

Reprezinta cantitatea totală a sângelui circulant care ocupa la un moment dat toate componentele apar

Cantitatea totală de sânge din organism este de 1/12 din greutatea corpului (5–7,5 %). Un adult cu o g
2/3 sunt în circulaţie, restul de 1/3 sub formă de rezervă în ficat, splina, glande endocrine, etc., la care

- în condiţii fiziologice pentru asigurarea unui aport crescut de O2 , în cazul efortului fizic crescut;

- patologic, în pierderi masive de sânge.

Hipervolemia → creşterea cantităţi de sânge circulant. Se întâlneşte în retenti hidro – saline, post t
greutate, edeme locale sau ascita.

Hipovolemia → scăderea volumului sanguin întâlnită în deshidratări puternice (transpiraţii), vărsă

insuificent de lichide.

III.4. Componentele sângelui

1. Plasma → lichid limpede de culoare galben pai. Noțiune care desemnează fracțiunea lichidă a sang
leucocite si trombocite). Este formată din apa, substanțe anorganice dizolvate (săruri minerale) si dive
etc.). Plasma servește ca vehicul atât pentru elementele celulare sanguine, cât și pentru diverse substan

Compozitie chimica a plasmei:

 90 % apa;
 10 % substante organice si anorganice:
 9 % substante organice:

- azotate proteice - proteine plasmatice (8g %): – albumine 3g %;

- globuline 4.5g %;
- fibrinogen 0.3 %.
Tabac Liviu anul I AMG

- azotate neproteice ( 25 – 35 mg % ): – uree;

- acid uric;
- creatina si creatinina;
- amoniac;
- indican;
- aminoacizi si polipeptide,

- neazotate: - glucide (0.1g %) → glucoza, acid lactic, acid etilic, acid citric;
- lipide (0.6 g %) → lipemia, trigliceridele, colesterol, fosfolipide;
 1% substante anorganice (saruri minerale): - cloruri;

- fosfati de Na+ ,K+ ,Ca+2 ,Mg+, Iod, Brom, Fier, Cu, elementele minerale ( electrolitii ).

2. Elementele figurate → 40 – 45 % din volumul sanguin.

a). Eritrocitele (hematii sau globulele roşii) → prescurtat RBC (Red Blood Cell) este o ce
Hemoglobină (Hb, HGB) este pigemtul sanguin de natura heteroproteica care prin proprietăţile sale fiz
de gaze (O2 şi CO2) între plămân şi ţesuturi.

Patologia eritrocitului se poate exprima fie printr-un deficit eritrocitar, fie hemoglobinic sau global (an

O caracteristica importanta a eritrocitelor o reprezinta elasticitatea foarte mare deoarece hematiile

diametrul mult mai mic decat al lor, iar cand ajung in vasele mari isi pot reveni la forma initiala).

b). Leucocitele (celulele albe) → prescurtat WBC (White Blod Cell) sunt celule nucleate cu rol
producere de anticorpi şi distrugerea toxinelor de origine microbiană.

În sângele unui adult sănătos numărul lor este de 6500/mm3 sange. Valorile normale sunt cuprin
fiziologice în funcţie de vârstă.
Tabac Liviu anul I AMG

Creşterea acestora peste valoarea de 8 mii de mmm3 de sânge se numeşte leucocitoza, iar scăderea s

Leucocitozele permanente sunt manifestări ale unor stări patologice precum (bolii în afecţiuni ca scarla
se produce într-o înmulţire anarhică ale leucocitelor se produce boala leucemie (este o creştere necontr

Leucopenia se manifestă în unele boli infecţioase precum febră tifoidă, gripă, intoxicaţie cu substanţe c

Clasificarea leucocitelor

Pe baza structurii, originii şi funcţiilor lor, leucocitele se împart în mai multe categorii:

A. Leucocite mononucleare – agranulocitele

Monocitele → cele mai mari din leucocitele mononucleare; se formează în organe care au în stru
ficatul, şi reprezintă formele circolante ale celulelor macrofage. Se găsesc în sângele circulant în prop
diferite particule străine, lipsite de viaţă; Nu fagocitează germeni virulenţi şi mai au rolul de a elabora a

Limfocitele → celule mici care se formează în sistemul limforeticular (timus, măduva osoasă, gang
Ajung în circulaţie pe cale limfatică. Ele recircula (organe limfatice – limfa – sânge – ţesut – limfa). Ex

- limfocite T (65 – 80 %) → maturarea se face în timus, de unde vine şi denumirea. Sunt principale
celular. Ele reprezintă baza morfologică a memoriei imunologice. Mediază imunitatea împotriva vir
limfocitele B în producerea de anticorpi.

- limfocitele B → maturarea se produce în măduva osoasă. Asigură producerea de anticorpi.

B. Leucocitele polinucleare – granulocitele

Au citoplasma cu propietati acidofile iar numărul lor reprezintă 70 % din totalul leucocitelor din sâng
patologice ele se mai pot forma şi în splină, ganglioni limfatici sau chiar în organele unde are loc hemat
Tabac Liviu anul I AMG

Leucocitele polinucleare pot fi de mai multe feluri:

Neutrofile → au durata de viaţă de 6 ore în sânge după care trec în ţesuturi şi au o medie de viaţ
fungilor (ciupercilor) şi a infecţiilor bacteriene, precum şi a anumitor infecţii virale. Neutrofilele repre
din numărul total de granulocite. Numele lor provine de la faptul că aceste celule au afinitate atât p
coloraţie roz neutră. Neutrofilele au prioritatea de a fagocita şi distruge prin digerare germenii virulen

Acidofile (eozinofile) → celule mobile, cu originea în măduva osoasă, urmând acelaşi model de prol
neutrofile.

La indivizii sănătoşi se găsesc în număr mic în sânge, dar devin predominante în sânge şi ţesuturi în as
nucleu bilobat şi au o durată de viaţă în sângele circulant de aproximativ 12 ore. Principalul rol
complexelor antigen anticorp. Ele intervin de asemenea în reacţia de hipersensibilitate de tip 1 (anafila

Bazofile → cele mai puţin numeroase dintre leucocite în proporţie de 0,5% conţin heparină şi histami
în stadiile tardive ale infecţiilor. Bazofilele apar în majoritatea reacțiilor inflamatorii, în special c
anticoagulant care previne coagularea prea rapidă a sângelu

Anticorp → moleculă de natură proteică (globulină), produsă în organitele limforeticulare sanguin

organism, denumită antigen, şi să declanşeze o reacţie imunologică, care are ca rezultat îndepărtarea re

Persoanele care au grupa sanguină 0, A sau B prezintă anticorpi faţă de alte grupe sanguine. Grupa s
de celelate grupe sanguine.

c) Trombocitele (plachetele sanguine) → sunt cele mai mici elemente sanguine, anucleate, ce ia
la hemostaza prin elaborarea factorilor de coagulare. Au o durată scurtă de viaţă de aprox. o săptămână

III.5. Grupa sanguină

Termenul de grupă sanguină este folosit pentru a caracteriza sangele unui individ în funcţie de prez
aceste antigene sunt prezente şi pe leucocite (nu şi pe trombocite), în mod curent se consideră că doar
Tabac Liviu anul I AMG

Sangele este constituit din plasma si din trei feluri de celule sangvine: leucocite (globulele albe), erit
in coagularea sangelui).

Grupa sanguina a unei persoane depinde de antigenii (substanţe care stimulează răspunsul sistemu
primeşte sânge, antigenii anunţă organismul că este vorba de un corp străin. Aceştia determină dacă o

Importanţa grupelor sanguine rezidă în indicarea compatibilităţii sau incompatibilităţii dintre donator

Datorită faptului că reactia antigen-anticorp la care participă antigenele de grup sanguin şi antico
hematiilor) antigenele se mai numesc şi aglutinogene, iar anticorpii şi aglutinine.

În practica medicală curentă prezintă importanţă sistemele AB0 şi Rh.

1. Sistemul AB0 → se bazează pe existenţa a două aglutinogene, notate A şi B, şi a două aglutin

patru grupe sanguine diferite: A, B, AB si 0. Diferenta acestora era data de prezenta antigenilor la
provenita de la faptul ca nu contine antigeni), ale carei globule rosii contin totusi o substanta cu rol de

La romani, frecvenţa este:

Grupa 0 34%
Grupa A 41%
Grupa B 19%
Grupa AB 6%

În populaţia globală, frecvenţele sunt:

Grupa 0 46%
Grupa A 40%
Grupa B 10%
Grupa AB 4%
Tabac Liviu anul I AMG

2. Sistemul Rh → clasifică sangele uman după prezenţa sau absenţa unor proteine specifice pe su
C, E, c si e. Persoanele cu Rh pozitiv sunt cele care poseda antigenul D. Cine are aceasta substanta are R

Statutul Rh se asociază obligatoriu grupei din sistemul AB0, astfel că “grupa sanguină” este exprimată
0+, 0- etc. Aceste informaţii reprezintă minimul necesar în practica medicală pentru realizarea unei
pozitiv, in timp ce restul de15% au Rh negativ.

Grupa de sange este o caracteristica moştenită de la părinţi, care determină compatibilitatea cu alte pe

Pentru a preveni accidentele, transfuzia se face respectând cu strictete anumite legi. Astfel, indivizii
celelalte grupe, motiv pentru care sunt denumiti “primitori universali”. Ei nu pot însã dona sânge d

Sângele din grupa 0 poate fi transfuzat tuturor indivizilor, indiferent de grupã, detinãtorii grupei 0 fi
sange decat de la grupa lor de sange 0. Grupa A doneazã grupelor A si AB si primeste sânge de la grupa
la grupele B si 0. In transfuzie avem doua posturi, a celui care doneaza si a celui care primeste. Avem a

a). Postura celui care primeste → persoanele cu Rh+ pot primi sange de la persoane cu Rh+ cat si cu
cu Rh- si NU de la persoanele cu Rh+. Persoanele cu Rh negativ vor avea o reactie la transfuzie d
incompatibilitate Rh pot fi grave.

b). Postura donatorului → sângele Rh+ poate fi donat doar indivizilor Rh+, pe când cel Rh- se poate
există anticorpi în absenţa factorului antigenic.

Organismul unei persoane, cu Rh negativ pe hematii care primeste o transfuzie cu sange care are Rh po
reactioneaza la bacterii, virusuri sau alti corpi straini cu care organismul intra in contact). In consecin
organismul le va distruge si pe ele. Astfel apar accidentele postransfuzionale, care se manifesta asem
sânge).