Tabac Liviu

Anul III_AMG
Referat psihiatrie
Tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă

Ce este tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă?

Persoanele care se confruntă cu tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă au o

preocupare consistentă față de reguli, ordine și control. Regulile și procedurile sunt
respectate cu rigurozitate. Manifestă o serie de comportamente perfecționiste dar și nevoia
de a menține un control foarte strict față de alți oameni sau situații din viața personală.
Trăiesc mereu cu ideea că gândurile lor sunt cele corecte și că singura cale corectă este cea
pe care o aleg ei. Persoanele cu tulburare de personalitate obsesiv-compulsivă nu consideră
că tiparele de gândire cauzează probleme lor sau celorlalți.
Manifestări

Tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă se manifestă în diferite feluri. Adesea

persoanele cu această tulburare au mari dificultăți în a-și exprima sentimentele, ceea ce le
afectează ini’ierea sau menținerea relațiilor interpersonale apropiate. Persoanele cu
această tulburare muncesc din greu, numai că obsesia lor spre perfecționism îi face
ineficienți. De cele mai multe ori se simt indignați și nervoși și se confruntă cu tulburări de
anxietate sau depresie. În plus, sunt foarte atente la status-ul relației dominanță –
supunere, manifestând diferențe excesive între supunerea față de o autoritate pe care o
respectă și, în opoziție, dominanță excesivă față de una pe care nu o respectă. Acest tipar
este stabil și de lungă durată. Adesea, primele simptome se manifestă în adolescența târzie
și sunt puternic manifestate la vârsta adultă.
Simptome

Un tipar universal de preocupare spre ordine, perfecționism, control mental sau

interpersonale, nivele scăzute de flexibilitate și deschidere față de ceilalți sunt principalele
simptome în tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă.
În plus, persoana cu această tulburare tinde să:

 Fie preocupată de detalii, reguli, liste, ordine, organizare sau programări până când
obiectivul major al activității este ratat;
 Manifestă comportamente perfecționiste care interferează cu completarea sarcinilor
(sunt incapabile să ducă la bun sfârșit un proiect din cauza standardelor foarte
stricte)
 Fie foarte dedicată muncii și productivității, excluzând activitățile plăcute și
prieteniile;
  Fie foarte conștiincioasă, scrupuloasă și inflexibilă în legătură cu aspectele morale,
etice sau valori personale;
 Aibă dificultăți în a se debarasa de lucruri chiar și atunci când acestea nu au o
valoare sentimentală;
 Evite să delege sarcini sau să lucreze cu alții, decât dacă ceilalți fac întocmai ceea ce
li se cere;
 Adopte un stil foarte zgârcit de a cheltui banii atât pentru ei cât și pentru ceilalți;
Banii sunt văzuți ca ceva ce trebuie păstrat pentru catastrofe iminente;
 Fie foarte rigizi și încăpățânați.

Cine diagnostichează tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă?

Încadrându-se în spectrul tulburărilor psihologice, această tulburare poate fi diagnosticată

de către specialiști în sănătate mentală, precum psihologul sau psihiatrul. Majoritatea
persoanelor cu tulburare de personalitate obsesiv-compulsivă nu caută să primească ajutor
specializat. În general, se adresează specialiștilor atunci când tulburarea interferează
semnificativ cu domenii importante din viața lor. Cel mai adesea se întâmplă asta, când
resursele de a face față stresului sau evenimentelor negative sunt puține sau epuizate.
Cauze

Cercetătorii încă nu cunosc cauzele exacte ale tulburării de personalitate obsesiv-

compulsivă. Există totuși, mai multe teorii care încearcă să explice cauze posibile ale acestei
tulburări. Majoritatea cercetătorilor subscriu modelului bio-psiho-social al legăturilor de
cauzalitate. Acest model susține faptul că tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă
se datorează factorilor biologici și genetici, a factorilor sociali (de ex. Interacțiunile timpurii
cu familia sau prietenii) și a factorilor psihologici (de ex. Trăsăturile de personalitate și
temperamentul persoanei au fost modelate de mediu și de abilitățile învățate de a face față
dificultăților). Fiind implicați mai mulți factori, tratamentul psihologic trebuie sa țină cont
de natura acestora.
Tratament

Tratamentul tulburării de personalitate obsesiv-compulsivă, în mod tipic, include

combinarea psihoterapiei cognitive și a terapiei comportamentale. Este nevoie de
intervenția unui terapeut care are experiență în tratarea acestui tip de personalitate.
Tratamentul tulburării de personalitate obsesiv-compulsivă ajută pacientul să
conștientizeze tiparele de gândire și modul în care acestea influențează emoțiile și
comportamentele. Cum majoritatea persoanelor cu tulburare de personalitate obsesiv-
compulsivă nu conștientizează emoțiile atât de puternic, dezvoltarea capacității de
conștientizare este primul și cel mai important pas.
Ca în majoritatea tulburărilor de personalitate, tratamentul este adesea centrat pe
reducerea simptomelor și pe susținerea mecanismelor de adaptare existente și de
învățarea celor noi. Terapia Cognitiv-Comportamentală (CBT) ajută pacienții cu tulburare
de personalitate obsesiv-compulsivă să analizeze tiparele de gândire și modalitatea prin
care acestea influențează răspunsurile în diverse circumstanțe.
Persoana care are tulburare de personalitate obsesiv-compulsivă se poate confrunta și cu
alte tulburări psihologice precum depresia sau anxietatea. De altfel, câteva tulburări care
apar cel mai adesea alături de tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă sunt:
Tulburări afective:

 Distimie (Tulburare depresivă persistentă);

 Posibilă comorbiditate cu Tulburarea bipolară și tulburarea depresivă majoră;

Tulburări de anxietate:

 Tulburarea de anxietate generalizată;

 Tulburarea de anxietate socială;
 Fobiile specifice;

Tulburarea Obsesiv-Compulsivă

 47% dintre persoanele cu tulburare obsesiv-compulsivă au tulburarea de

personalitate obsesiv-compulsivă;

Tulburări alimentare.