•Forme farmaceutice, clasificare, exemple;

•Caile de administrare;
•Unitati de masura;
Forme farmaceutice, clasificare:
I. Forme medicamentoase pt administrarea generala ( sistemica ) :
 FM de uz oral
- administrarea orala a medicamentelor este
acceptata de majoritatea pacientilor pentru ca permite tratamentul
ambulator, este usor accesibila si nu necesita personal specializat.
- totusi este o cale limitata deoarece unele
medicamente nu se absorb pe aceasta cale iar altele nu sunt
tolerate.
 FM solide: principalele forme medicamentoase solide sunt
reprezentate de
 pulberi medicamentoase – preparate farmaceutice de consistenta

solida cu un grad de diviziune determinat si cu aspect omogen , pot

contine o singura substanta medicamentoasa sau o asociere de
doua sau mai multe substante (nedivizate: de ex: Augmentin si
divizate de ex: pachetele,capsule amilacee, capsule gelatinoase,
capsule operculate , perlele, ) ,
Forme farmaceutice, clasificare
 comprimate – sunt FM solide obtinute prin comprimarea sau
presarea substantelor medicamentoase cu sau fara adaus
de excipineti care pot influenta biodisponibilitatea
preparatului ; de ex: comprimate obisnuite / per orale,
comprimate efervescente , comprimate retard sau de depozit,
comprimate drajeificate ),
 pilule (sunt preparate farmaceutice solide , de forma sferica

, in greuitate de aproximativ 0,20-0,30 g preparate in

farmacie , contin substante medicamentoase , excipienti si un
invelis exterior care impiedica aderarea pilulelor intre le au
care permit eliberarea substantei medicamentoase in
stomac sau in intestin)
 granule – preparate farmaceutice alcatuite din substante

medicamentoase anodibne , inglobate in zaharoza si care

au aspectul unor fragmente vermiculare , cilindrice sau sferice
Forme farmaceutice, clasificare
 FM LICHIDE :sunt destinate administrarii orale si include solutii
apoase , solutii alsoolice sau solutii uleioase ; permit repartizarea
mai buna a dozelor si sunt usor acceptate de copii.
 Solutiile buvabile : sunt preparate farmaceutice lichide obtinute
prin dizolvarea substantelor medicamentoase in apa distilata
sau in alcool ; pot fi conditionate in fiole buvabila sau in
flacoane .
 Siropurile medicamentoase : sunt preparate farmaceutice lichide
care contin subtante medicamentoase incluse intr-o solutie
concentrata de zahar , ceea ce le da consistenta si le permite
conservarea , se administreaza orala cu lingura sau cu lingurita ;
 Suspensiile de uz intern : reprezinta preparate farmaceutice lichide
care contin substante medicamentoase solide ( insolubile )
dispersate intr-un lichid . Se administreaza oral , dupa o prealabila
agitare ( necesara pt omogenizare ).
Forme farmaceutice, clasificare
 Emulsii pt uz intern: sunt preparate farmaceutice lichide cu aspect
laptos , obtinute prin dispersarea unui ulei in apa , ele mascheaza
gustul neplacut al unor medicamente si asigura o absorbtie buna

 FM administrate pe cale intrarectala :

 Cea mai recomandata , mai ales la copii, in plus permite
administrarea medicamentelor iritante pt mucoasa gastrica si evita
eventualele interactiuni cu alimentele . Cele mai utilizate FM pe
aceasta cale sunt: supozitoarele , solutiile rectale ( clisme, spalturi
rectale )
Forme farmaceutice, clasificare
 FM parenterale sau injectabile :
 Permit administrarea substantelor medicamentoase neabsorbite
pe cale orala si au efect rapid, vizibil imediat ( in cazul adm i.v.)
 Se libereaza sub forma de fiola sau de flacoane ( care contin
pulbere care se dizolva intr-un solvent- de ex. Penicilina G-
antibioticul cu cea mai larga utilizare in infectiile stomatologice

 Principalele FM parenterale sau injectabile sunt :

solutiile injectabile ,
perfuziile,
suspensiile injectabile,
emulsiile injectabile ,
comprimatele pt implanturi( pelete)
Forme farmaceutice, clasificare
 FM pt administrare locala :
 Fm de uz local se recomanda in :
dermatologie si reumatologie- unguente , geluri , pulberi pt uz
extern, creioane, emplastre, lichide si aerosoli de uz
extern( spray) , lotiuni,
oftalmologie- solutii oftalmice ( colire ), unguente oftalmice,
microtablete oftalmice
ORL- picaturi auriculare , creioane auriculare ( otoconi), picaturi
nazale, pulverizatii nazale( spray nazal ) spalaturi nazale ,
inhalatii, unguent nazal, pulberi pt prizat nazal
ginecologie – ovule, comprimate vaginale , spume si geluri
vaginale, sisteme terapeutice de cedare cu viteza controlata
Forme farmaceutice, clasificare
Pneumologie- aerosolii de inhalatie

Stomatologie – gargarisme ( ape de gura sau spalaturi bucale ),

- colutoriile( preparate medicamentoase lichide de

consistenta vascoasa pt badijonare cavitatii bucale, a gingiilor si
faringelui),
- dusurile buco-faringiene( solutii apoase administrate in
jet , sub presiune cu ajutorul unui dispozitiv corespunzator ),
- lacurile fluorurate ( solutii alcoolice de rasini naturale
cu fluorura de sodiu sau fluorosilani utilizate intratamentul cariilor
incipiente ),
- geluri bucale sau gingivale ( sunt dispersii coloidale
destinate aplicarii pe pe dinti sau pe gingii) ,
- suspensii orale ( contin substante insolubile , dispersate
in apa sau ulei ),
Forme farmaceutice, clasificare
- unguente ( preparate de consistenta moale ce se
aplica la nivelul cavitatii bucale),
- comprimate pt gargara( se dizolva in solvent in
momentul utilizarii ),
- pastile si tablete pt supt ( sunt preparate
medicamentoase solide indicate in tratamentul afectiunilor limitate
la mucoasa cavitatii bucale si faringelui)
- conurile dentare ( comprimate speciale care contin
substante antiseptice , amestezice s.a utilizate in medicatia
stomatologica
- pastele dentifrice ( destinate curatarii suprafetei
accesibile ale dintilor si mentinerii igienei cavitaii bucale , au in
compozitia lor substante abrazive , detergenti, antiseptice,
aromatizante , edulcorante, liante, coloranti si conservanti
Caile de administrare
 Există diferite căi de administrare a medicamentelor pentru
variate forme farmaceutice, fiecare cale prezentând anumite avantaje
şi dezavantaje.

 Substanţa medicamentoasă din forma farmaceutică evoluează

diferit în organism şi, în funcţie de calea de administrare, ea poate
suferi transformări metabolice (biotransformări), care pot influenţa
acţiunea farmacodinamică sub mai multe aspecte:

 debutul;
 intensitatea;
 durata.
Caile de administrare
 Calea de administrare a unui medicament se alege în funcţie de
următorii factori:
 locul de acţiune;
 viteza de instalare a acţiunii urmărite;
 Starea bolnavului;
 Proprietăţile fizico-chimice ale substanţe imedicamentoase.
 Astfel, prin administrarea medicamentelor pe diferite căi se
urmăreşte:
 o acţiune generală sau sistemică (prin circulaţia sangvină)
care se instalează după absorbţia substanţei
medicamentoase din forma farmaceutică administrată cu o
viteză diferită, înfuncţie de calea de administrare;
 O acţiune locală sau topică– direct la locul de aplicare-
acţiune.
Caile de administrare
 Principalele căi de administrare sunt:
 Calea per orală.
 Căile parenterale.
 Căile transmucozale.
 Calea cutanată.

I. Calea per orală, gastrointestinală, digestivă, enterală.

 Prescrierea unui medicament pentru administrarea p.o.presupune

înghiţirea lui, prin gură, care serveşte pentru tranzitul medicamentului

spre părţile interne ale tractului gastrointestinal. Această cale
permite absorbţia substanţei medicamentoase de-a lungul circuitului
urmat de alimente: cavitatea orală, esofag, stomac şi intestine
subţire, iar prin absorbţia în sânge este vehiculată în tot organismul.
Caile de administrare
 Prin administrarea unui medicament pe cale per orală se realizează
o acţiune generală, locul principal al absorbţiei substanţei
medicamentoase fiind mucoasa intestinului subţire.

 Calea per orală este considerată o cale de uz intern.

 Există şi medicamente care se administrează per os pentru acţiune

locală la diferite segmente ale tractului gastrointestinal; de exemplu:
medicamentele absorbante, neutralizante şi protectoare ale
mucoasei gastrice, antiseptic intestinale, laxative.
Caile de administrare
II. Căile parenterale (gr. para, „în afară” + enteron, „intestin”);
 Presupune administrarea unui medicament pe cale injectabilă,

transcutanată, prin efracţie prin piele, în urma penetrării acesteia cu

un instrument specific – seringa cu ac, sau prin perfuzare ori
implantare.
 Principalele căi parenterale sunt:

 Căile intravasculare- presupune administrarea medicamentului

în interiorul unui vas sangvin şi cuprind:

calea intravenoasă – administrarea unui medicament în venă;
calea intrarterială – administrarea în arteră.
 Calea intramusculară – administrarea în muşchi.
 Căile subcutanate sunt:
calea intradermică – administrare sub suprafaţa pielii (derm).
calea subcutanată – administrare sub piele, în ţesutul conjunctiv; numită şi
cale hipodermică.
Caile de administrare
 Căile secundare sunt următoarele:
 Căile intraspinală şi intratecală, care cuprind:
calea intrarahidiană – administrare în canalul rahidian (spaţiul dintre
măduva spinării şi coloana vertebrală, vertebrele L2 – L3);
medicamentul se amestecă cu lichidul cefalorahidian.
calea epidurală – administrare în spaţiul epidural, regiune
anatomică situată între duramater perimedulară şi vertebre,
conţinând în mod normal vene şi grăsime.
calea intradurală, intratecală, subdurală sau suprarahidiană –
administrarea medicamentului între duramater şi arahnoidă, în
spaţiul subdural, în cavitatea supraarahnoidiană.
calea subarahnoidiană - administrare în spaţiul dintre arahnoidă şi
piramater prin care circulă LCR
Caile de administrare
 Calea intracardiacă – injectare direct în miocard (muşchiul inimii).
 Calea intraventriculară – injectare direct în ventriculul inimii.
 Calea intraarticulară şi intrasinovială – injectare la nivelul articulaţiilor.
 Calea intramedulară – injectare în măduva osoasă.

III. Căile mucozale – sunt considerate de uz extern şi cuprind următoarele

căi:
 Calea oftalmică, oculară
 Această cale presupune administrarea medicamentului direct în
ochi, în sacul conjunctival, cu scopul de a obţine o acţiune locală,
dar se poate obţine şi o acţiune generală.
 În partea de instructio a reţetei medicul se adresează farmacistului,
cu anumite prescurtări în limba latină, pentru a-i indica modul de
administrare a unui medicament la nivel ocular, după cum urmează:
O.S., oculus sinister, „în ochiul stâng”;
O.D., oculus dexter, „în ochiul drept”;
O.U., oculus unitas, „în ambii ochi”.
Caile de administrare
 Calea auriculară, otică
 Această cale presupune administrarea unui medicament în ureche
(conductul auditiv extern), în vederea unei acţiuni locale

 Calea nazală sau rino-faringiană

 Această cale este destinată tratării afecţiunilor sferei nazale, deci în
principal pentru acţiune locală, dar în prezent este studiată şi pentru
acţiunea generală (insulina, hormonul antidiuretic, vaccinuri).
 Căile mucoaselor buco-laringo-faringiene (oro-faringiene). Aceste căi
cuprind:
calea sublinguală
calea sublinguală
calea gingivală
calea oro-dentară
Caile de administrare
 Calea pulmonară-
 Medicamentul este introdus în tractul pulmonar pe cale nazală sau orală , prin inhalare pe
gură sau nas direct sau prin intermediul unor dispozitive speciale care generează aerosoli,
spray-uri, pulverizaţii. Se foloseşte cu scopul obţinerii unui efect terapeutic local sau
sistemic.
 Calea rectală
 Medicamentul este introdus în rect cu scopul obţinerii unei acţiuni locale sau sistemice.
 Calea vaginală
 Medicamentul este introdus în vagin şi se urmăreşte, în general, o acţiune locală.

IV. Calea cutanată, dermică

 Calea cutanată este o cale de uz extern utilizată pentru obţinerea unui

efect topic, local sau sistemic.

 Medicamentul este plasat pe piele şi poate pătrunde la diferite niveluri

generând:
acţiune de suprafaţă → epiderm;
acţiune de profunzime → hipoderm sau derm;
acţiune generală/sistemică: aplicarea sistemelor terapeutice transdermice (STT); are loc
penetraţia transcutanată a substanţei medicamentoase,prin ţesutul intact.
VA MULTUMESC