PUNCȚIA OSOASĂ – BIOPSIA ȘI

ASPIRAȚIA MĂDUVEI OSOASE

Puncția osoasă reprezintă stabilirea unei legături

între mediul extern şi zona spongioasă a osului,
străbătând stratul său cortical şi zona spongioasă a
osului, prin intermediul unui ac.
Puncţia osoasă se execută de către medic!
• Biopsia măduvei osoase și aspirația măduvei
osoase sunt proceduri pentru colectarea și
examinarea măduvei osoase – țesutul
spongios din unele dintre oasele tale mai mari.
• Biopsia și aspirația măduvei osoase pot arăta
dacă măduva este sănătoasă și creează
cantități normale de celule sanguine. Medicii
folosesc aceste proceduri pentru a diagnostica
și monitoriza bolile de sânge și măduvă,
inclusiv unele tipuri de cancer, precum și
episoadele febrile de origine necunoscută.
• Măduva osoasă are o porțiune fluidă și o porțiune mai
solidă. În biopsia măduvei osoase, medicul folosește un
ac pentru a retrage o probă din porțiunea solidă. În
aspirația măduvei osoase, un ac este utilizat pentru a
retrage o probă din porțiunea de fluid.
• Biopsia măduvei osoase și aspirația măduvei osoase
sunt adesea efectuate în același timp. Împreună, aceste
proceduri pot fi numite examen al măduvei osoase.
• Scop
• Explorator: recoltarea măduvei pentru examinare în
vederea stabilirii structurii, compoziţiei și pentru studiul
elementelor figurate ale sângelui în diferite faze ale
dezvoltării lor.
• Terapeutic: administrare de medicamente,
lichide, sânge, substanțe nutritive, recoltarea
măduvei de la persoane sănătoase pentru
transplant.
• Indicaţii pentru puncția osoasă
• Boli hematologice
• Locul de elecție al puncţiei osoase
• Sternul – manubriul sternal.
• Spina iliacă, creasta iliacă,
• Maleola tibială.
• Calcaneul – la copii.
• Materiale necesare
• Câmpuri sterile;
• Mănuşi sterile;
• Antiseptice: alcool, tinctură de iod;
• Material pentru igiena tegumentară a locului puncţiei;
• Soluţii anestezice și seringi cu ace sterile pentru anestezie;
• Seringi sterile (10-20 ml) pentru aspirarea măduvei;
• Tampoane și comprese sterile;
• Ace trocar cu mandren;
• Materiale necesare pentru recoltări – lame, ser fiziologic;
• Pansamente sterile;
• Alte materiale funcţie de scopul urmărit;
• Dacă scopul e terapeutic, se adaugă și soluțiile medicamentoase necesare.
• Materialele se pregătesc pe o măsuţă acoperită cu un câmp steril, în
condiţiile de asepsie perfectă.
• Pregătirea bolnavului
• Se anunţă bolnavul, se explică tehnica şi se încurajează.
• Se explică că se va înlătura durerea puncţiei prin anestezie
locală. Se obține consimțământul;
• Se controlează cu o zi înainte timpul se sângerare, timpul
de coagulare şi timpul Quick.
• Se aşază pacientul în poziţie adecvată funcţie de locul ales:
• Decubit dorsal pe plan dur → puncţie sternală.
• Decubit ventral pe plan dur sau decubit lateral cu
genunchii flectaţi → puncţia crestei iliace.
• Se rade pilozitatea de pe locul ales şi se face toaleta şi
dezinfecţia regiunii.
• Se dezinfectează cu tinctură de iod locul puncţiei.
• Execuţia puncţiei
• Puncţia se execută de către medic cu ajutorul asistentului medical.
• Se spală şi se dezinfectează mâinile.
• Se îmbracă mănuşi de protecţie sterile.
• Medicul execută anestezia locală şi puncţia.
• Medicul fixează discul apărător şi apoi străpunge vertical în locul
ales pentru puncţie, pătrunzând prin lama exterioară a osului cu
ajutorul presiunii exercitate asupra extremităţii manderenului cu
podul palmei.
• După pătrunderea acului în cavitatea medulară, se extrage
mandrenul (îl inmânează asistentei medicale, care îl păstrează
steril).
• Asistenta medicală predă medicului o seringa de 10-20 ml
pregătită pentru aspiraţia conținutului medular;
• Cantitatea de măduva osoasă aproximativă
necesară pentru examinări este de 0.5-1 ml;
• Măduva roşie hematogenă are aspectul
sângelui, însă întinsă pe lamă e vâscoasă;
• După terminarea operaţiei de recoltare se
îndepărtează acul de puncţie. Locul puncţie se
badijonează şi se aplică un pansament;
• Dacă puncția este terapeutică, se pot
administra substanțe medicamentoase pe cale
intramedulară.
• Rolul asistentei în efectuarea puncţiei:
• Protejează lenjeria de pat şi de corp.
• Asigură poziţia bolnavului.
• Dezinfectează locul puncţiei.
• Pregăteşte materialele şi instrumentele necesare şi serveşte
medicul.
• Supraveghează pacientul în timpul tehnicii.
• Completează buletinele de analiză şi preia pentru laborator
produsele recoltate.
• Execută frotiuri şi însămânţări din produsele recoltate.
• Continuă tehnica funcţie de scopul urmărit.
• La terminarea tehnicii, după scoaterea acului, aplică un
pansament compresiv la locul puncţiei.
• Notează puncţia executată, eventualele incidente şi accidente.
• Îngrijiri după tehnică
• Se asigură repaus la pat.
• Se supraveghează funcţiile vitale şi pansamentul.
• Se informează medicul în cazul apariţiei cianozei, dispneei, tahicardiei, secreţiilor
bronhice.
• Accidente și incidente
• Perforaţia organelor interne – inimă, plămân;
• Perforarea lamei posterioare a sternului;
• Pneumotorax;
• Hematoame;
• Infecţii ale osului – osteomielită;
• Tulburări de creştere la copii după puncţie tibială;
• Sângerare excesivă, în special la persoanele cu un număr redus de un anumit tip
de celule din sânge (trombocite);
• Infecția, în special la persoanele cu sistem imunitar slăbit;
• Disconfort de lungă durată la locul biopsiei;
• Penetrarea sternului stern în timpul aspirațiilor sternale, care poate provoca
probleme cardiace sau pulmonare.