Balneo-Research Journal

Vol.3, Nr.1, 2012 Utilizarea acestei metode terapeutice a trecut de-a lungul timpului prin mai multe etape, de la empirice la fundamentate tiinific... Bazele stiintifice ale hidroterapiei au fost puse de W. Winternitz, de la Facultatea de Medicina din Viena, prin lucrarea Die Hydrotherapie auf phisiologischer und Klinischer Grundlage, aprut n anul 1877. De asemenea o contribuie important la dezvoltarea bazei tiinifice i a tehnicilor de hidroterapie au avut-o i lucrrile unor medici francezi ca: Fleury Dalmas, Robin, Beni-Barde, germani: Liebermeister i Zimssen etc. n ara noastr, prima lucrare stiintific de hidroterapie Hidroterapie medical, publicat n anul 1904, apartine doctorului Gh. Baiulescu. Tratatul descrie procedurile idriatice, influena acestora asupra sistemului nervos, a circulaiei sangvine, condiiilor morfologice ale sngelui, schimbului organic, respiraiei, forei musculare, temperaturii, secreiilor i excreiilor. Doctorul face o prezentare a procedurilor idriatice, a celor folosite de coala vienez, de cea francez i cea american. Pricipiul acestei metode terapeutice are la baza proprietatile fluidelor: mecanice (termoconductibilitatea apei este de 30 de ori mai mare decat a aerului si termocapacitatea, de 8 ori mai mare decat a aerului), termice i chimice. Presiunea exerciat de fora gravitationala asupra structurilor osoase in apa, poate fi redusa cu 90%. Actiunea fiziologic a factorului hidric se exercita prin intermediul tegumentului, pielea fiind primul organ cu care ia contact; prin structura sa caracteristic cu vasta retea vasculara si de receptori nervosi, se pot obtine multiple si variate raspunsuri, reactii locale si generale. Actiunea se manifest local si general, la nivelul metabolismului i sistemelor: muscular, cardio-vascular, neros, respirator etc. i. Actiunea asupra sistemului cardiovascular: circulatie periferic i cord. Reacia bogatei reele vasculare tegumentare la exciatantul rece sau cald poate fi de vasoconstricie sau vasodilataie. Vasoconstrictia este faza initiala, care este mai lunga sub actiunea recelui" i de foarte scurta durata, uneori aproape nesesizata macroscopic, sub aciunea excitantului cald. Prin contractia muschilor erectori ai perilor, este impiedict

HIDROTERAPIA
Mioara Dumitracu1 Constantin Munteanu2 Horia Lazarescu2
1 2

S.C. Biosafety SRL

Institutul Naional de Recuperare, Medicina Fizica i Balneoclimatologie

Rezumat

Hidroterapia este considerat cea mai veche metod terapeutic, fiind utilizat ca remediu pentru diferite afectiuni comune, inc din antichitate, in cultura greaca, japoneza, indusa, romana (Campion, 1998). Numeroasele studii si cercetari au evidentiat rolul pe care il are hidroterapia in relaxarea musculaturii, in tratarea afectiunilor musculo-scheletale si neurologice, durerilor de gat, de spate, artritei, traumatism cranian, spasticitate, acident vascular etc. (Moor et al, 1964).
"Voi apelor! Voi care reconfortati aducndu-ne nou fort, sntate, grandoare si bucurie."

Hidroterapia

[gr

RIG VEDA hydor, hydatos = ap,

therapia= cur, tratament] este o metod terapeutic

ce utilizeaz apa, la diferite temperaturi i n diverse stri de agregare (lichid, solid sau gazoas) pentru tratarea unor afeciuni. Apa utilizat poate fi dulce, mineral sau marin, pur sau n amestec cu alte substante sau plante aromate si medicinale: infuzii sau decocturi (de musetel, nalba, frunza de nuc etc.) sau diverse amestecuri de plante medicinale, de asemenea: sare, iod, sulf, namol, gaze etc. Sub denumirea de hidroterapie sunt reunite toate formele de terapie care utilizeaza apa calda sau rece, pentru tratarea diferitelor afectiuni. Hidroterapia este considerat i o ramur a medicinei naturiste bazate pe utilizarea apei n scop terapeutic. In mod interesant, cautarea cuvantului hidroterapie pe internet duce la peste 3 milioane si jumate de rezultate, ceea ce arata importana acestui termen. Hidroterapia poate fi usor adaptata nevoilor specifice ale pacientilor, prezintand o serie de avantaje: imbunatateste functiile sistemului cardio-vascular si respirator, influenteaza starea generala a organsimului, ca si metabolismul, reduce excitarea, durerea i rigiditatea etc.

22

Balneo-Research Journal pierderea de caldura, prin micsorarea suprafetelor de radiatie a pielii. Vasodilatatia activa este faza in care se produce o inrosire (hiperemie) a tegumentului (roz-rosiatic), sub actiunea excitantului, cald sau rece. Este de durata mai lunga si este cea mai importanta dintre faze. Vasodilatatia pasiva sau paralitica urmeaza de obicei celei precedente, daca actiunea factorului excitant se prelungeste sau daca este prea brutal. Tegumentele capata o culoare rosie-violacee sau marmorata. Este reactia pe care nu o dorim si trebuie s-o evitam in hidroterapie, constituind indicatia ca trebuie intrerupta procedura. Actiunea asupra cordului: recele" calmeaza si usureaza munca inimii (accelereaza frecventa cardiaca etc), iar procedurile fierbinti obosesc cordul. Actiunea procedurilor asupra sangelui: compozitia sangelui este deviata spre acidoza prin procedurile reci si spre alcaloza prin procedurile calde (datorita hiperventilatiei ce scade CO2). Coagularea sngelui creste in procedurile calde si invers in cele reci. ii. Actiunea asupra respiratiei: recele, dupa o inspiratie profunda si o pauza scurta, mareste frecventa respiratorie. Procedurile calde declanseaza, de la inceput, o respiratie frecventa si superficiala. Zona care influenteaza cel mai mult respiratia este ceafa, probabil prin apropierea sa de bulb. iii. Actiunea asupra sistemului nervos: aplicatia de rece scade sensibiilitatea nervoasa si are un efect anestezic. Recele a fost unul dintre primele mijloace anestezice folosite in chirurgie. Caldura are un efect excitant in procesele acute si este analgezica in procesele inflamatorii cronice. iv. Actiunea asupra metabolismului: procedurile reci determina o crestere a metabolismului, printr-un consum mai mare de oxigen. Procedurile calde produc cresteri metabolice mai usoare, prin consum de glucide si lipide. Procedurile indiferente nu modifica metabolismul. In funcie de temperatura apei, au fost diversificate modalitatile de utilizarea a acestui factor terapeutic. Procedurile utilizate n hidroterapie sunt mprite n generale, cele mai

Vol.3, Nr.1, 2012 solicitante, care se prescriu deobicei dimineaa i locale sau pariale. Cele mai frecvent folosite sunt urmatoarele: 1. comprese- calde sau reci si alternante 2. mpachetari- inferioare/ superioare/ pe 3 sferturi/ integrala a trunchiului 3. frictiuni- partiale sau complete 4. bi terapeutice- reci (sub 20 C), racoaroase (20-30 C), intermediare (34-37 C), calde (38-39 C), fierbinti (40 C). 1. Compresele sunt cele mai simple proceduri, sunt de mai multe tipuri n funcie de temperatura apei si regiunea de aplicare. Compresa rece: are efect antalgic, vasoconstrictiv, deci antihemoragic si antiinflamator. Ca indicatii, se foloseste in orice proces inflamator acut. Uneori, se inlocuieste cu punga cu gheata. Se schimba la 5 - 10 minute, cand s-a uscat. Este indicata in abcese, flegmoane, apendicite acute, hemoragii digestive, cerebrale etc.

Figura 1. Comprese

Compresa calda are o actiune antalgica, relaxanta, de sedare, antiinflama-toare, vasodilatatoare, fapt pentru care este indicata in toate procesele inflamatorii cronice (colica hepatica, nefretica etc). Compresa Priessnitz este o compresa stimulenta, tonifiant legat de numele lui Priessnitz (care a folosit-o pentru prima dat). Este o compresa rece, acope-rita de una uscata. Ca actiune, la primul contact cu tegumentul se produce vasoconstrictia, apoi se incalzeste (deci vasodilatatie), incalzire care produce evaporarea apei din compresa, ducand la racirea tegumentului si asa mai departe, pana la uscarea ei. Este indicat in inflamatiile subacute si cronice.

23

Balneo-Research Journal 2. mpachetarile sunt proceduri umede si uscate, dupa cum se folosesc cearsafuri umezite sau direct patura ce inveleste bolnavul, dupa o anumita tehnica; exista si impachetari cu diferite substante (parafina, namol). Actiunea lor este puternic vasodilatatoare, cu bun efect antiinflamator, resorbitiv si antalgic, relaxant. Se folosesc in toate procesele inflamatorii cronice: artrite, artroze, nevralgii, redoare etc. La fel se procedeaza si cu impahetarile cu namol si nisip. Dupa aceste proceduri calde, obligatoriu, trebuie sa urmeze spalarea.
Figura 3. Bai

Vol.3, Nr.1, 2012

Figura 2. Impachetari

3. Frictiunile sunt proceduri care actioneaza atat prin factorul termic, cat si prin cel mecanic. Ele sunt intotdeauna reci, folosindu-se bucati de panza umede, peste care se executa frictiuni, prin miscari lungi, de alunecare cu palmele, pana cand acestea se incalzesc (vasodilatatie activa). Dupa acestea, regiunea frictionata se sterge si se acopera. Frictiunile pot fi partiale (maini, membre inferioare, torace etc.) sau totale (complete). Se pot executa si la patul bolnavului imobilizat (fracturi, reumatism). 4. Baile sunt cele mai solicitate proceduri in hidroterapie. Ele sunt de mai multe feluri: simple (cu apa obisnuita); medicamentoase, cu diferite substante (sare, iod, sulf etc); complete sau partiale (de maini, picioare, sezut); la temperatura de indiferenta (35 - 37), calde (38 - 40) sau reci (sub 22). Bile actioneaza prin cei trei factori: termic, chimic si mecanic (presiunea hidrostatica presiunea de jos in sus, miscarea apei in baie).

Baile indiferente (35 - 37C) au un efect sedativ, relaxant, de unde si indicatiile pentru boli ale aparatului locomotor, nevroze etc. Baile calde au actiunea si indicatiile procedurilor calde (afectiuni cronice ak aparatului locomotor, ortopedice - sechele, pareze, paralizii, reumatism cronic. Baia kinetoterapeutica este aceea la care se adauga miscarile pasive in apa si miscarile active executate de bolnav, pe perioade de 4 - 5 minute (adica 5 minuti sta in baie, 5 minute miscari pasive, 5 minute pauza si 5 minute miscari active - ii total 20 de minute), aceasta baie kinetoterapeutica este folosita in special in an chiloze, redori musculare, articulare, pentru usurinta miscarilor in apa. Baile reci (generale) sunt proceduri foarte drastice, folosite rar. Baile racoroase (32 - 34C) sunt: halbbad-x (baia de jumatate) si baia cu peria (tot de jumatati adancimea apei din baie atingand (25 - 30 mm). Sunt proceduri laborioase, cu bun efect stimulent. Bineinteles ca baile complete nu vor fi indicate la cardiaci, aterosclerotici etc. Baile partiale, de maini sau picioare, sunt proceduri usoare, care pot fi calde, reci si ascendente. Baile ascendente (Hauffe), la care se creste progresiv temperatura de la 37 la 40C, se folosesc in crizele de astm bronsic, crizele anginoase, pentru reactia lor consensuala. Celelalte - calde sau reci - au indicatii, in general, identice cu cele ale procedurilor la aceasta temperatura - in inflamatiile cronice sau acute ale zonelor unde se aplica (maini, picioare sau sfera pelviana). Baile alternante, de picioare pana la genunchi, constau din introducerea lor, mai intai in galeata cu apa calda (2-3 minute), apoi

24

Balneo-Research Journal in cea cu apa rece (20-30 secunde) de mai multe ori la rand, terminandu-se cu vasul rece. Indicatii: dureri de cap, pareza membrelor inferioare. Baile de sezut se pot face intr-un vas special sau intr-un lighean. Cele reci, cu durata de 1-2 minute, se recomanda in: boli acute ale organelor genitale, hemoragii uterine, hemoroizi (in criza dureroasa). Cele calde, cu durata de 5-15 minute, se recomanda in caz de cistita, colica renala, prostatita cronica, dar sunt contraindicate bolnavilor coronarieni. Baile de aburi, partiale sau generale, mai pot fi efectuate tot la dimiciliu cu ajutorul unor instalatii improvizate. Baile de aburi la cap sunt indicate in gripa, gutrai, sinuzita si bronsita acuta. Bolnavul sta aplecat cu capul deasupra unui vas cu apa fierbinte, in care au fost turnate cateva picaturi din esenta de planta dorita sau decoctul respectiv, invelit cu un prosop foarte gros. Procedura consta din inhalarea vaporilor de apa ce contin pricipii activi ai plantei respective. Pentru o baie de aburi partiala, jumatate de corp sau generala este nevoie de un scaun de nuiele sau unul de lemn prevazut cu mai multe orificii. Sub scaunul pe care bolnavul se aseaza, se afla vasul cu apa fierbinte si esenta sau decoctul de planta. Pentru baia partiala bolnavul va fi invelit pana la brau cu o patura groasa, iar pentru cea generala, pana la gat. Astfel de bai sunt indicate in:gripa,obezitate si celulita. Durata poate fi de 5-15 minute. Baile medicinal: sunt, de asemenea, foarte folosite, la ele adaugandu-se: o substanta chimica (I; NaCl, S etc); plante medicinale (infuzii sau decocturi); gaze (CO2, 02, aer). Ele actioneaza prin toti factorii cunoscuti: termici, chimici si mecanici. Baile medicamentoase (cu iod, sare, sulf, amidon etc.) se folosesc, indeosebi, in boala reumatismala, afectiuni dermatologice etc. si se pot face si in casa. Sunt cunoscute, din popor baile cu frunze de nuc (contin iod). Baile cu plante medicinale (flori de fan, nalba, cetina de brad, musetel, menta) au un bun efect sedativ si relaxant. Se fac la o temperatura intre 36 - 37C, deoarece esentele continute se volatilizeaza la o temperatura mai mare.

Vol.3, Nr.1, 2012

Figura 4. Bai cu plante medicinale

Boala reumatismala cronica, nevrozele, H.T.A. compensata, maladia ulceroasa etc. sunt tot atatea indicatii pentru aceste bai. Baile cu bule gazoase (CO2, O2, aer) se prescriu, tot aproape de temperatura de indiferenta (35 -37C), altfel gazul evaporanduse (sifonul tinut la caldura pierde gazul). Bulele gazoase din baie se sparg de tegumentul bolnavului, exercitand un masaj fin, un efleuraj care da o hiperemie activa, scazand barajul periferic. In acest fel T.A. scade, ritmul cordului devine mai bradicardic, diastola este mai mare, iar afluxul coronarian mai bogat (sunt rezultate ce se obtin cu digitala). Ele au un bun efect calmant. De aici, indicatia acestor bai in: H.T.A., tulburari circulatorii periferice (arterite etc), sechele de flebite, nevroze, boala ulceroasa etc. Gazele se obtin din butelii obisnuite (CO2, O2). Alte proceduri similare sunt afuziunile, cataplasmele, duurile. Afuziunile constau in raspandirea unei coloane de apa fara presiune pe anumite regiuni ale corpului, cu ajutorul unui furtun de cauciuc adaptat la un robinet sau cu o stropitoare careia i s-a scos rozeta. Pot fi efectuate cu apa rece sau cu apa rece si calda, alternativ. La domiciliu se pot face afuziuni reci la membrele inferioare de catre bolnavul insusi. Coloana de apa va fi proiectata incepand de la varful degetelor, apoi pe fata anterioara a gambei, pana la genunchi; sau mai sus, pana la radacina piciorului; de aici se va cobori pe una din fetele laterale ale piciorului, pana la varful degetelor, de unde se urca iar, pe fata posterioara, pana la locul dorit (genunchi sau

25

Balneo-Research Journal radacina piciorului), dupa care se coboara pe fata laterala restanta. Manevrele respective vor fi executate de mai multe ori la rand, timp de 3-4 minute, pana la obtinerea unei senzatii placute de caldura locala si inrosirea pielii. Afuziunile reci sunt indicate persoanelor cu varice incipiente, cu pareza sau paralizia membrelor inferioare, cu insomnie, sechelele dupa flebite, edemele cronice cat si celor care acuza picioare grele si obosite. Cataplasmele reprezint aplicarea unor substante, de obicei umede, pe tegument. Cele mai cunoscute sunt cataplasmele cu mustar, cu hrean, musetel, namol etc. Ele se folosesc si astazi (mustarul), mai ales la copii, in procesele inflamatorii acute, pentru efectul lor revulsiv, descongestionant, analgezic si antispasmodic (pneumonii, congestii, periviscerite, mialgii, nevralgii etc). Actiunea lor este explicata atat prin factorul termic, cat si prin cel chimic (esentele volatile). Dusurile sunt proceduri foarte cunoscute si utilizate. Ele sunt reci, calde, alternante si speciale; sau dupa forma jetului de apa: in rozeta", in sul" sau in evantai" (dusul gradinarului). Indicatiile dusurilor, dupa temperatura, se confunda cu cele ale compreselor reci sau calde, iar cele alternante, ca si frictiunile, au un efect stimulent, tonifiant. Dintre acestea, dusul scotian este un dus in sul", alternant, cu o presiune de 1 - 2 atmosfere, jetul de apa fiind la o distanta de 5 6 m fata de subiect. Pentru efectul sau stimulent, tonifiant, este indicat in afectiunile cronice reumatice, sciatice cronice, nevroze, obezitate, hipotiroidism etc.

Vol.3, Nr.1, 2012 Dintre dusurile speciale, mentionam dusul-masaj si dusul subacvatic. Dusul masaj, dupa nume, este un dus cald, cu 5 - 6 rozete, la care se adauga masajul. Are un efect resorbant prin masaj, fiind indicat intr-o serie de procese cronice reumatice, enurologice (artrite, artroze, spondiloze, sciatica, obezitate etc.).Dusul subacvatic este un dus in sul", cu presiune de 2 - 3 atmosfere, proiectat sub apa la 10 - 15 cm de tegument. Exista instalatii speciale in acest sens. Efectul si indicatiile sunt similare cu cele ale dusului-masaj, numai ca se suporta mai bine. Dusul de aer cald se realizeaza cu foenul; de obicei este insotit de masaj. Are aceleasi indicatii si actiuni ca si dusul-masaj, numai ca este o procedura mai blanda. Contraindicatiile dusurilor: evitam dusurile cu presiune (scotian) in: fragilitatea vasculara, in psihoze, stari de agitatie, la gravide, in stari febrile etc. Hidroterapia este contraindicata persoanelor care prezinta: deficienta organica grava; deteriorare mentala grava; deteriorare senila; diabeticii; persoanele care sufera de scleroza multipla; la persoanele care sufera de boli cardiovasculare (hipertensiune, aritmie cardiaca, ischemie cardiaca, accident vascular, tromboza etc.) trebuie evitate anumite proceduri, in special cele care folosesc apa fierbinte femeile insarcinate trebuie sa evite baile si saunele fierbinti. Bibliografie: 1. Campion MR, ed. (1998). Hydrotherapy principles and practice. ButterworthHeinman. Oxford. 2. Cider Asa, Schaufelberger Maria, Stibrant Sunnerhagen Katharina, Andersson B. (2003). Hydrotherapya new approach to improve function in the older patient with chronic heart failure. The European Journal of Heart Failure 5. pp. 527535. 3. Dail C., Thomas C. (1997). Hidroterapie. Editura: Via i sntate.

Figura 5. Dusuri

26

Balneo-Research Journal 4. Dan N., Totorean Alina, Armand G., Ni Andrea, Jurici Merima, Amrici Elena, Luca V., Cristea Cristina, Bereteu Oana, Onofrei Roxana, Popa D., Cotulbea Raluca, Dobrescu Corina. (2006). Curs de recuperare, medicin fizic i balneologie. UNIVERSITATEA DE MEDICIN I FARMACIE VICTOR BABE TIMIOARA. FACULTATEA DE MEDICIN. TIMIOARA. 5. Moor F., Peterson S., Manwell E., Noble M., Muench G. (1964). Manual of hydrotherapy 6. and massage. Pacific Press Publishing Association, Idaho, pp 1-29. 7. Petrofsk J. et al. THE INFLUENCE OF WARM HYDROTHERAPY ON THE CARDIOVASCULAR SYSTEM AND MUSCLE RELAXATION. Department of Physical Therapy Loma Linda University. 8. Thomas Celia (2009). Hydrotherapy. Muscular Dystrophy Campaign January 2009.
http://www.terapii-alternative.com http://www.szovata.ro http://www.statiunibalneo.ro http://www.sfatulmedicului.ro/ http://www.physiotherapy.ro http://www.google.ro/imghp

Vol.3, Nr.1, 2012

27